Circulatia Rutiera

CAPITOLUL I

Notiuni generale cu privire la circulatia rutiera

1.1. Definirea notiunii de accident de circulatie rutiera.

Potrivit dictionarului limbii romane prin accident se intelege un eveniment fortuit, imprevizibil, un fapt intamplator, banal, care intrerupe mersul normal al lucrurilor si care provoca avarii, mutilari, raniri sau chiar moartea./1. Adaptarea acestei definitii la sensul juridic al notiunii implica obligatoriu imprejurarea ca evenimentul, sau faptul intamplator, desi neprevazut putea si trebuia sa fie prevazut pentru ca altfel nu s-ar mai pune problema tragerii la raspundere a persoanelor din cauza carora s-a produs accidentul.

Notiunea de accident de circulatie este stabilita de legiuitor prin art. 75 din O.U.G. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice – “este evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii:

s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc;

a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale;

in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare.”

Sunt definite de legiuitor si notiunile de “vehicul”, “autovehicul” si “drum public”, notiuni care intra in continutul juridic al infractiunilor contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice.

Vehiculul este “sistemul mecanic care se deplaseaza pe drum, cu sau fara mijloace de autopropulsare, utilizat in mod curent pentru transportul de persoane si/sau bunuri … “ (art. 6 pct 35 din O.U.G. 195/2002, republicata).

Autovehicul este “orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat in mod obisnuit pentru transportul persoanelor sau marfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau marfurilor. Vehiculele care se deplaseaza pe sine, denumite tramvaie, precum si tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule. Troleibuzele sunt considerate autovehicule” ( art. 6 pct. 6 din O.U.G. 195/2002, republicata).

Prin drum public se intelege “orice cale de comunicatie terestra, cu exceptia cailor ferate, special amenajata pentru traficul pietonal sau rutier, deschisa circulatiei publice …” (art. 6 pct 14 O.U.G. 195/2002 modificata ).

-1-

Accidentul de circulatie poate fi:

soldat cu pagube materiale cand una sau mai multe vehicule implicate au fost avariate;

soldat cu victime cand una sau mai multe persoane au fost ranite sau au decedat.

Conducatorii auto implicati intr-un accident de circulatie soldat numai cu avarierea autovehiculelor sunt obligati sa se prezinte la organele de politie competente pe raza carora s-a produs evenimentul, in 24 de ore de la producerea acestuia pentru

declararea lui, impreuna cu vehiculele avariate. Exceptie fac cei care incheie o intelegere amiabila, in conditiile legii sau cei care detin o asigurare facultativa de avarii, iar ca urmarea accidentului numai vehiculele lor au suferit avarii. Organele de politie vor elibera documentele de constatare a accidentului rutier in baza declaratiilor scrise date de cei implicati in eveniment. Neprezentarea in acest termen constituie contraventie – art. 100 al. 3 lit g din O.U.G. 195/2002 si se sanctioneaza cu amenda, iar permisul de conducere se retine pentru 90 de zile. /1

In cazul unui accident de circulatie rutier care a avut ca urmare ranirea unei persoane, iar victima considera ca evenimentul petrecut nu este accident de circulatie, si pleaca de la fata locului inainte de sosirea organelor de politie, soferul este obligat sa se prezinte la sediul celei mai apropiate unitati de politie pentru declararea imprejurarilor in care s-a produs evenimentul. In caz contrar, daca victima se prezinta la o unitate medicala care-i constata leziunile sau la organele de politie si declara accidentul, soferul este pasibil de raspundere penala.

1.2 Infractiuni la regimul circulatiei rutiere.

Regimul circulatiei pe drumurile publice, instituit de legiutor, are ca scop asigurarea desfasurarii in conditii normale si de siguranta a traficului rutier, prevenirea evenimentelor si accidentelor rutiere si garantarea securitatii circulatiei rutiere.

In prezent infractiunile contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice sunt reglementate in Titlul VII Capitolul II din Codul Penal.

Prin normele de incriminare ale acestor infractiuni sunt ocrotite valorile sociale care vizeaza siguranta circulatiei si transporturilor pe drumurile publice precum si alte valori sociale ce privesc viata si sanatatea persoanelor, patrimonial acestora. Aceasta grupa de infractiuni ocupa un rol important in practica si jurisprudenta noastra deoarece diversificarea incalcarilor produse in sfera circulatiei rutiere, cresterea gradului de pericol social al acestor violari obliga legiuitorul la asigurarea unei protectii permanente si efective a valorilor sociale puse in pericol.

In Codul Penal, in Titlul VII Infractiuni contra sigurantei publice “ Capitoulul II “ Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice “ sunt prevazute 8 infractiuni ( art. 334-341):

art. 334: Punerea in circulatie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat;

art. 335: Conducerea unui vehicul fara permis de conducere;

art. 336: Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante;

art. 337: Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice;

art. 337: Parasirea locului accidentului ori modificarea sau stergerea urmelor acestuia;

art. 339: Impiedicarea sau ingreunarea circulatiei pe drumurile publice;

art. 340: Nerespectarea atributiilor privind verificarea tehnica ori efectuarea reparatiilor;

art. 341: Efectuarea de lucrari neautorizate in zona drumului public.

Sub apectul sediului reglementarii acestui grup de infractiuni noutatea, consta in aceea ca in prezent infractiunile contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice sunt prevazute in Noul Cod Penal, iar anterior aparitiei acestuia erau incriminate in O.U.G. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publica, republicata.

Infractiunea prevazuta de art. 334 cod penal exista cand subiectul activ pune in circulatie sau conduce pe drumurile publice un autovehicul sau un tramvai neinmatriculat/neinregistrat sau cu numar fals de inmatriculare/inregistrare. Exista aceasta infractiune si cand este tractata o remorca fara numar de inmatriculare sau inregistrare, sau cu numar fals de inmatriculare/inregistrare Legiutorul a prevazut si situatia conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale carei placute cu numarul de inmatriculare/inregistrare au fost retrase ori a unui vehicul inmatriculat in alt stat, care nu are drept de citculatie in Romania. Autovehiculul sau remorca ale caror numere au fost radiate pentru a putea circula in conditii de legalitate trebuie sa urmeze procedura de inmatriculare/inregistrare care se finalizeaza prin atribuirea unui numar de ordine si eliberarea unui certificat de inmatriculare/inregistrare.

Art. 335 –“conducerea unui vehicul fara permis de conducere “ are 3 infractiuni distincte, fiecare dintre acestea avand mai multe modalitati. Legiuitorul a incriminat conducerea unui autovehicul sau tramvai pe drumurile de catre o persoana care nu poseda permis de conducere. Exista infractiune si in situatia conducerii unui vehicul de catre o persoana ce nu detine permis de conducere de categoria sau subcategoria din care face parte vehiculul respectiv, sau al carei permis a fost retras ori anulat, sau i-a fost suspendat dreptul de a conduce. Exista infractiune si cand persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule in Romania. Este sanctionata de asemenea si persoana care incredinteaza un vehicul spre a fi condus unei persoane despre care stia ca nu poseda permis de conducere, desi legea impune obligativitate ca acesta sa detina permis de conducere.

In cadrul infractiunii prevazuta de art. 336 noutatea din codul penal consta in faptul ca determinarea concentratiei de alcool in sange se face la momentul prelevarii probelor biologice, fara posibilitatea unei recalculari ulterioare. Sub vechea reglementare soferul putea solicita recalcularea alcoolemiei in sange exact la monentul producerii accidentului pe motiv ca de la producerea evenimentului pana la prelevarea probelor biologice putea trece un timp considerabil. Textul stabileste clar ca exista infractiune in sarcina conducatorului de vehicul daca “la momentul prelevarii mostrelor biologice, are o imbibatie alcoolica de peste 0,80g/l alcool pur in sange “.

Sub aspect sanctionator Noul Cod Penal stabileste pe langa pedeapsa inchisorii, de la 1-5 ani si pedeapsa amenzii ca pedepsa alternativa, pentru variantele din al. 1 si al. 2. Al. 2 al art. 336 pedepseste persoana care conduce un vehicul sub influenta substantelor psihoactive.

Aliniatul 3 al art. 336 stabileste pedeapsa mai mare, de la 2-7 ani, in situatia in care persoana in cauza efectueaza un transport public de persoane, transport de substante sau produse periculoase, ori se afla in procesul de instruire practica a unor persoane pentru obtinerea carnetului de conducere sau in timpul probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere.

Incriminarea acestor fapte a fost determinata de efectul nociv al consumului de alcool peste limita legala sau de substante psihoactive care produc tulburari si reduc capacitatea conducatorului auto de a reactiona prompt si corect in situatii neprevazute, evenimente pe care putea si trebuia sa le prevada in conditii normale, fara comsum excesiv de alcool sau de substante psihoactive.

Pentru infractiunea prevazuta de art. 337 ‘refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice’ exista deosebiri fata de reglemntarea anterioara din O.U.G. 195/2002 sub aspect sanctionator. Noul cod penal prevede o pedeapsa cuprinsa intre 1-5 ani iar vechea reglementare avea o pedeapsa intre 2-7 ani.

Subiecti activi al acestei infractiuni sunt atat conducatorul unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere cat si instructorul auto si examinatorul aflati in perioade de instruire sau de examinare pentru obtinerea permisului de conducere, care refuza sau se sustrag de la prelevarea de mostre biologice in vederea stabilirii gradului de alcoolemie sau a consumului de substante psihoactive.

Art. 338 “ parasirea locului accidentului ori modificarea sau stergerea urmelor acestuia” are 2 actiuni distincte:

– de parasirea locului accidentului fara incuviintarea politiei sau procurorului care

efectueza cercetarea la fata locului, de catre conducatorul vehiculului sau de catre instructorul auto si examinator aflati in procesul de instructaj si respectiv de examinare;

– de a modifica starea locului sau de a sterge urmele accidentului de circulatie din care a rezultat uciderea sau vatamarea integritatii coporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, fara acordul echipei de cercetare, savarsita de orice persoana.

Cea de a doua actiune de a modifica starea locului sau de a sterge urmele accidentului nu este permisa in nicio imprejurarea pana la terminarea cercetarii la fata locului, in timp ce parasirea locului accidentului este permisa in anumite situatii in conditii impuse de situatia de fapt.

In al. 3 al art. 338 sunt stabilite cauzele de nepedepsire. Nu constituie infractiune, cand in urma accidentului s-au produs doar pagube materiale, indiferent de marimea lor( cauza de impunitate introdusa de Noul Cod Penal).

O alta cauza de nepedepsire consta in fapta conducatorului de vehicul de a transporta el victima sau victimele la cea mai apropiata unitate sanitara pentru acordarea asistentei medicale, unde declara datele personale si numarul de inmatriculare/inregistrare al vehiculului condus, dupa care revine imediat la locul accidentului.

A treia cauza de nepedepsire consta in fapta conducatorului auto cu regim de circulatie prioritara de a anunta de indata politia despre parasirea locului accidentului , si care dupa terminarea misiunii se prezinta la sediul unitatii de politie pe a carei raza teritoriala s-a produs accidentul pentru intocmirea documentelor de constatare.

Ultima cauza de nepedepsire exista cand victima paraseste locul accidentului, iar conducatorul de vehicul anunta imediat evenimentul la cea mai apropiata unitate de politie.

Art. 339 reglementeza infractiunea de “impiedicarea sau ingreunarea circulatiei pe drumurile publice” sub 4 variante distincte, dupa cum urmeaza:

fapta de instalarea de mijloace de semnalizare rutiera sau de modificare a pozitiilor acestora, fara autorizatie eliberata se autoritatile competente, de natura sa induca in eroare participantii la traficori sa ingreuneze circulatia pe drumurile publice, savarsita de orice persoana fizica sau juridical;

fapta de participarea conducatorului de vehicul la intreceri neautorizate pe drumurile publice, in sensul de a fi concuret la astfel de intreceri;

fapta de asezare de obstacole care ingreuneaza sau impiedica circulatia pe drumurile publice dace se pune in pericol siguranta circulatiei sau se aduce atingere dreptului la libera circulatie a celorlalti participanti la trafic, savarsita de orice persoana fizica sau juridica;

fapta de a lasa pe partea carosabila a drumului public un vehicul care transporta produse sau substante periculoase, savarsita de un conducator de vehicul care transporta astfel de substante si care isi lasa vehiculul nesupravegheat.

Art. 340 reglementeza infractiunea de “nerespectarea atributiilor privind verificarea tehnica ori efectuarea reparatiilor “sub 3 fapte distincte ce au ca urmare crearea unui pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice sau producerea unui accident de circulatie cu urmari precum uciderea, vatamarea integritatii sau sanatatii uneia sau mai multor persoane. Cele 3 actiuni distincte sunt urmatoarele:

al. 1 indeplinirea defectuoasa sau neindeplinirea atributiilor de verificare tehnica ori inspectie periodica a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparatii sau interventii tehnice de catre cei care au astfel de atributii, daca din cauza starii tehnice a vehiculului s-a pus in pericol circulatia pe drumurile publice;

al. 2 urmarea produsa datorita nerespectarii faptei din al. 1 este accidental de circulatie care s-a soldat cu decesul uneia sau mai multor persoane sau cu vatamarea integritatii corporale sau sanatatii acestora;

al. 4 actiunea de repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor cu urme de accident sa fie facuta fara a indeplini conditiile prevazute de lege, adica fara existenta unei autorizatii de reparatie, a unui act constatator al unei societati de asigurare care sa dovedeasca legalitatea solicitarii. Prin urme de accident legiuitorul are in vedere orice urma de accident de la cele de vopsea pe caroserie pana la urmele biologice.

Infractiunea reglementata de art. 340 poate fi savarsita si din culpa, potrivit al. 3, iar limitele de pedeapsa se reduce cu 1/3.

Ultima de la acest capitol este cea de “efectuarea unor lucrari neautorizate in zona drumului public” – art. 341.

Varianta din al. 1 al art. 341 se refera la actiunea de efectuarea unor lucrari de construire, modificare, modernizare sau reabilitarea drumului public ori de amenajarea accesului rutier, fara autorizatie de constructie eliberata legal, sau cu incalcarea conditiilor din autorizatie.

Al. 2 al din acelasi aricol incrimineaza actiunea de amplasarea unor constructii, panouri sau reclame publicitare, fara autorizatie de constructie eliberata legal, sau cu nerespectarea ei, daca prin aceasta se creeaza un pericol pentru siguranta circulatiei.

Al. 4 sanctioneaza fapta persoanei autorizate de catre adminstratorul unui drum public sau executantul unei lucrari pe partea carosabila, care nu ia masurile corespunzatoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrarilor pe drumurile publice, daca prin aceasta s-a produs un accident.

Al. 3 din articol se refera la siguranta circulatiei pe calea ferata, ceea ce excede lucrarii.

In urma producerii accidentelor de circulatie consecinta este uneori uciderea din culpa sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane, din culpa.

Infractiunile de ucidere din cupla – art. 192 cod penal si de vatamare corporala din culpa – art. 196 cod penal intra in concurs real cu infractiunile contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice cand exista victime in acest sens.

1.3 Importanta cercetarii la fata locului in cazul accidentelor de curiculatie.

Cercetarea la fata locului in cazul accidentelor de circulatie reprezinta unul dintre cele mai importante acte de urmarire penala, cu caracter imediat si necesar, de modul in care se efectueaza depinzind direct solutionarea cazului.

Cercetarea accidentelor de circulatie presupune stabilirea unor elemente sau clarificarea unor aspecte care sa ajute la stabilirea naturii juridice a evenimentului, la determinarea raspunderii penale si civile ce revine persoanelor vinovate de producerea accidentului. Deplasarea organului de cercetare penala la fata locului permite investigarea directa la locul savarsirii faptei a accidentului rutier produs, a stabilirii consecintelor faptelor penale savarsite si la identificarea autorului acestuia.

Cercetarea la fata locului este importanta deoarece aici se gasesc urmele si datele referitoare la infractiune si la autorul acestuia. In baza datelor obtinute prin cercetarea la locul faptei organul de cercetare penala are posibilitatea sa formuleze primele versiuni referitoare la natura evenimentului. Importanta cercetarii arata ca locul savarsirii faptei este cel mai complet in urme, date referitoare la infractiune si la autorul acesteia. De felul in care se efectueaza intreaga cercetare de indentificare a urmelor sau a probelor materiale, de ridicarea acestora si de fixarea rezultatelor depinde intr-o mare masura solutionarea cazului. /1( E.Stancu Tratat de Criminalistica Ed.Universul Juridic Bucuresti 2002. Editia a-II-a revazuta si adaugita pag. 609)

CAPITITOLUL II

Obiectul si sarcinile cercetarii la fata locului in cazul accidentelor rutiere.

2.1 Procedura cercetarii la fata locului.

Noul Cod de Procedura Penala reglementeaza cercetarea la fata locului in

art.192. “Importanta acestui act procedural este relevanta prin obiectul sau complex

fixat de art. 192 al.1, unde se arata ca se poate efectua aceasta activitate cand este

necesar sa se faca constatari directe in scopul determinarii sau clarificarii unor

imprejurari de fapt ce prezinta importanta pentru stabilirea adevarului, precum si ori de

cate ori exista suspiciuni la decesul unei persoane”. /1 (Ion Neagu, Mircea Damaschin

Tratat de Procedura Penala Partea Generala Ed. Universul Juridic Bucuresti 2014 pag. 541.)

Ca noutate art. 194 Cod Procedura Penala arata ca organul judiciar poate dispune prezenta medicului legist sau a oricaror persoane pentru care considera necesara prezenta acestora. Participarea medicului legist se impune in ipoteza in care obiectul cercetarii la fata locului il constituie strangerea de probe pentru lamurirea decesului unei persoane survenit in conditii suspecte.

Fixarea rezultatelor cercetarii se face potrivit art.195 Cod Procedura Penala intr-un proces verbal de cercetare la fata locului la care se anexeaza, dupa caz, schite, desene, fotografii, suportul pe care au fost stocate imagini inregistrate de la locul cercetat. /2 Ion Neagu, Mircea Damaschin Tratat de Procedura Penala Partea Generala Ed. Universul Juridic Bucuresti 2014 pag. 542.)