Circulatia Marfurilor In Alimentatia Publica

Capitolul I Contabilitatea marfurilor in alimentatia publica

Particularitatile activitatii de alimentatie publica

Procesele economice care se desfasoara in alimentatia publica

Clasificarea unitatilor de alimentatie publica

Preturile practicate in unitatile de alimentatie publica

Evaluarea in comunicarea privind stocurile

Evaluarea in contabilitate a stocurilor la intrarea in patrimoniu

Evaluarea in contabilitate a stocurilor la iesirea din patrimoniu

Evaluarea in contabilitate a stocurilor la valoarea de inventar

Evaluarea in contabilitate a stocurilor la incheierea exercitiului financiar la valoarea bilantiera

Metoda de organizare a contabilitatii stocurilor

Metoda inventarului permanent

Metoda analitica a stocurilor

Metoda operativ-contabila (pe stocuri)

Metoda constitutiv-valorica

Metoda global-valorica

Metoda inventarului intermittent

Sistemul conturilor de stocuri si imaginea lor in situatiile financiare ale intreprinderii

Obligativitatea organizarii contabilitatii stocurilor

Contabilitatea stocurilor de marfuri in comert si alimentatie publica

Contabilitatea fluxurilor de intrare-iesire a marfurilor in unitatile de alimentatie publica

1.6.7.1 Contabilitatea aprovizionarii si distributiei marfurilor prin depozitul central

de repartizare si restaurant

1.6.7.2 Contabilitatea productiei laboratorului de cofetarie-patiserie si a fluxului de

preparate de cofetarie in cadrul cofetariei

Capitolul II Studiu privind organizarea contabilitatii circulatiei marfurilor si produselor de cofetarie, patiserie la S.C.Cofetaria Garofita S.R.L.

Prezentarea generala a societati

Scurt istoric, scop si obiect de activitate

Evolutia capitalului social ( de la infintare pana in 2006 )

tabel

grafic

2.1.3 Analiza principalilor indicatori economico-financiari pe anii 2004-2005

venituri

cheltuieli

profit

tabele, grafice

comunicarea datelor

2.1.4 Structura organizatorica a S.C.Cofetaria Garofita S.R.L.

organigrama societatii

comentarea modului de constructie a organigramei

2.2 Organigrama contabilitatii la S.C.Cofetaria Garofita S.R.L.

2.2.1 Obiectul si sfera de aplicare a contabilitatii

2.2.2 Obligatia organizarii si conducerii contabilitatii

2.2.3 Principiile contabile de baza

2.3 Contabilitatea circulatiei marfurilor si produselor de cofetarie-patiserie la

S.C.Cofetaria Garofita S.R.L.

2.3.1 Particularitatile activitatii de alimentatie publica la S.C.Cofetaria

Garofita S.R.L. .

Monografie privind aprovizionarea si desfacerea marfurilor si preparatelor

de cofetarie

2.3.2.1 Contabilitatea aprovizionarii cu marfuri a unitatii( depozit de marfa )

2.3.2.2 Contabilitatea productiei laboratorului de cofetarie

2.4 Analiza performantelor activitatii de alimentatie publica la S.C.Cofetaria

Garofita S.R.L.

Analiza rezultatelor obtinute in 2005-2006 la principalii indicatori

economico-financiari

2.4.2 Indicatorii compusi

2.4.3 Analiza combinata

Capitolul III Studiul privind unele aspecte reiesite din aplicarea Codului Fiscal cu privire la taxa pe valoarea adaugata

Cu TVA sau fara TVA?

Precizari privind calculul si inregistrarea TVA, in cadrul persoanelor juridice impozabile neplatitoare de TVA si care au fost luate ulterior in evidenta

Capitolul IV Concluzii finale

INTRODUCERE

Principala politică de contabilitate reprezintă procedee privind opțiuni determinate de anumite interese, cu respectarea unor anumite principii,reguli si norme pentru producția de informații contabile credibile privind patrimoniul, rezultatele și situația financiară a întreprinderii. Opțiunea pentru o anumită metodă de evaluare și de calcul este determinată, potrivit obiectivului fundamental al contabilității, de nevoie de adevăr(imagine fidelă).Deci,interesul suprem în contabilitate este asigurarea unei informații reale și corecte,care prin certificare să fie credibilă pentru toți utilizatorii.

Și totuși Bancherul,unicul acționar minoritar, guvernul, sindicatele etc,vor dori să aibă acces la informații particulare (care vor varia în funcție de tipul de decizie luată,de mărimea capitalurilor angajate,de durata investiției,de interesele pe care le apără, de scopul urmărit,de gustul pentru risc etc.), iar managementul întreprinderii-prin alegerea metodelor contabile (din cele prescrise de lege ) va,influența,prin informațiile financiare difuzate,deciziile partenerilor de afaceri în sensul dorit.

În mediul economic actual din România,informația contabilă are rolul primar în atragerea capitalurilor necesare finanțării activității întreprinderii. Deci,din întreaga gamă a utilizatorilor de informații financiare,managementul întreprinderii vizează în principal investitorii/finanțatorii.

Cum în România instituția bursei nu funcționează la parametrii normali și există reticențe ale publicului privind tranzacțiile prin intermediarii bursieri,cum societățile românești cotate la bursa nu sunt numeroase și tranzacțiile bursiere nu sunt importante, în momentul actual, apelul acționarilor la economisirea publică nu permite investigațiile dorite. Prin urmare,creditorii bancari și obligatori, interesați în special de solvabilitatea,de capacitate de rambursare a creditelor și de achitare a dobânzilor de către întreprinderea finanțată, decât de mărimea profitului acestuia .Iar pentru a răspunde acestei cerințe, regula de aur a contabilității românești este prudența ( unul dintre aspectele sale se referă la ajustările de valoare datorate deprecierilor , în a căror categorie intră amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale ). Contabilitatea solicită un rezultat contabil calculat cu prudență. O supraevaluare a profitului conduce la dividente fictive plătite acționarilor ,la repatrierea fictivă de dividente dacă acționarul este străin ,la capitaluri proprii fictive ca fond de participare a salariaților la profituri ireale,toate cu consecințe asupra decapitalizării firmei.

Pe de alta parte ,în România contabilitatea este conectată la fiscalitate ,în sensul că ea reprezintă o sursă privilegiată de informații pentru organele fiscale,majoritatea obligațiilor fiscale ale întreprinderii fiind stabilite pe baza datelor din contabilitatea proprie .Deoarece principiile și regulile contabile se impun în stabilirea rezultatului fiscal, contabilii sunt tentați să manipuleze rezultatul contabil astfel încât să plătească mai puțin impozit.

Amortizarea în funcție de timp, reglementată prin legi fiscale, nu ține cont de posibilitatea apariției unor imobilizări mai perfecționate, care le-ar scoate din funcțiune înainte de expirarea duratei lor de viața pe cele vechi.

Contabilitatea a cunoscut și va cunoaște permanent un proces de perfecționare. Acest proces de perfecționare este determinat, cu prioritate, de rolul ce trebuie să-l joace informația în desfășurarea eficientă a activității unităților patrimoniale în contextul economiei de piață.Sub formă de sinteză putem afirma că, în prezent și perspectivă, procesul de perfecționare a contabilității este marcat de două aspecte majore, și anume normalizarea și anormalizarea contabilității pe plan mondial, și implicarea în mai mare măsură a tehnicii moderne de calcul în prelucrarea datelor.

Legat de primul aspect, putem menționa că în ultima perioadă au fost scrise în țara noastră lucrări valoroase ce au prezentat în ce constă normalizarea și amortizarea contabilității, care este importanța normalizării și amortizări, care sunt organismele internaționale ce trebuie la atingerea cerințelor de normalizare și amortizare.

Sub formă de sinteză reținem din literatura menționată câteva aspecte. Normalizarea contabilă este o noțiune mai largă decât normarea contabilă. În timp ce normarea reprezintă un proces prin care sunt generate norme, normalizarea contabilă abordează, dincolo de normare, și laturi conceptuale calitative ale contabilității. Normalizarea are ca obiectiv, determinarea unei tehnologii și a principiilor contabile generale;definirea informației contabile În lucrările financiare de sinteză;modul de prezentare a lucrărilor de sinteză;elaborarea unui plan de conturi și a unei scheme de contabilizare a unor operațiuni. După cum se poate constata, ultimul obiectiv reprezintă forma cea mai restrictivă de normalizare.

Eforturile de normalizare se concretizează în final în definirea de postulate , principii și norme contabile.

Principiile contabile reprezintă reguli foarte generale care pot fi puse în aplicare în mai multe moduri, fapt ce dă naștere mai multor norme contabile.

Deoarece normele contabile au un grad mai mic de generalitate decât principiile și postulatele, în condițiile unor schimbări în mediul economic, financiar, social, ele pot fi adaptate sau schimbate cu alte norme.

Normele contabile, practica contabilă trebuie să-și regăsească justificare într-un postulat sau principiu. Se deduce că principiile contabile sunt elemente conceptele care ghidează normalizatorul în elaborarea normelor contabile, plecând de la postulatele contabile.

Principiile contabile au un caracter de generalizare mai mic decât postulatele, dar mai mare decât normele contabile. Normele contabile apar ca reguli precise de evaluare,de înregistrare, de prezentare a informației contabile .Spre deosebire de postulate și principii care se referă la aspecte foarte generale, normele contabile se referă la cazuri particulare, la rezolvarea acestor cazuri particulare. Deși în prezentările anterioare s-au menționat aparte postulatele și principiile, în literatura de specialitate nu întotdeauna sunt clar delimitate și de mai multe ori sunt cuprinse împreună în noțiunea de principii.

În acest proces de normalizare și de armonizare a contabilității se înscrie și elaborarea noului sistem contabil românesc care este un sistem inspirat din experiența franceză aliniat cerințelor normelor europene și internaționale.

După cum se cunoaște, contabilitatea nu este un scop în sine. Informația contabilă reprezintă un mijloc de atingere a unui obiectiv, și anume de a lua cele mai bune decizii și de a ajunge la o alocare optimă a resurselor.

În acest fel utilitatea contabilității este judecată prin prisma satisfacerii cerințelor utilizatorilor. Existența contabilității este legată de utilitatea ei. Pe măsura internaționalizării schimburilor comerciale și a înmulțirii firmelor transnaționale, se depun eforturi pentru armonizarea sau coordonarea principiilor normelor și obiectivelor contabile pe plan internațional.

Principal, politica de contabilitate reprezintă procedee privind opțiuni determinate de anumite interese , cu respectarea unor anumite principii, reguli și norme pentru producție de informații contabile credibile privind patrimoniul, rezultatele și situația financiară a întreprinderii. Opțiunea pentru o anumit metodă de evaluare și de calcul este determinat , potrivit obiectivului fundamental al contabilității, de nevoia de adevăr( imagine fidelă ).Deci, interesul suprem în contabilitate este asigurarea unei informații reale și corecte, care prin certificare să fie credibilă pentru toți utilizatorii.

În noul sistem contabil românesc sunt avute în vedere și alte principii, dar nu printr-o formulă expresă.

Normalizarea și amortizarea contabilității sunt două procese strâns corelate primul vizează, după cum s-a menționat, concepere în finau prezentat în ce constă normalizarea și amortizarea contabilității, care este importanța normalizării și amortizări, care sunt organismele internaționale ce trebuie la atingerea cerințelor de normalizare și amortizare.

Sub formă de sinteză reținem din literatura menționată câteva aspecte. Normalizarea contabilă este o noțiune mai largă decât normarea contabilă. În timp ce normarea reprezintă un proces prin care sunt generate norme, normalizarea contabilă abordează, dincolo de normare, și laturi conceptuale calitative ale contabilității. Normalizarea are ca obiectiv, determinarea unei tehnologii și a principiilor contabile generale;definirea informației contabile În lucrările financiare de sinteză;modul de prezentare a lucrărilor de sinteză;elaborarea unui plan de conturi și a unei scheme de contabilizare a unor operațiuni. După cum se poate constata, ultimul obiectiv reprezintă forma cea mai restrictivă de normalizare.

Eforturile de normalizare se concretizează în final în definirea de postulate , principii și norme contabile.

Principiile contabile reprezintă reguli foarte generale care pot fi puse în aplicare în mai multe moduri, fapt ce dă naștere mai multor norme contabile.

Deoarece normele contabile au un grad mai mic de generalitate decât principiile și postulatele, în condițiile unor schimbări în mediul economic, financiar, social, ele pot fi adaptate sau schimbate cu alte norme.

Normele contabile, practica contabilă trebuie să-și regăsească justificare într-un postulat sau principiu. Se deduce că principiile contabile sunt elemente conceptele care ghidează normalizatorul în elaborarea normelor contabile, plecând de la postulatele contabile.

Principiile contabile au un caracter de generalizare mai mic decât postulatele, dar mai mare decât normele contabile. Normele contabile apar ca reguli precise de evaluare,de înregistrare, de prezentare a informației contabile .Spre deosebire de postulate și principii care se referă la aspecte foarte generale, normele contabile se referă la cazuri particulare, la rezolvarea acestor cazuri particulare. Deși în prezentările anterioare s-au menționat aparte postulatele și principiile, în literatura de specialitate nu întotdeauna sunt clar delimitate și de mai multe ori sunt cuprinse împreună în noțiunea de principii.

În acest proces de normalizare și de armonizare a contabilității se înscrie și elaborarea noului sistem contabil românesc care este un sistem inspirat din experiența franceză aliniat cerințelor normelor europene și internaționale.

După cum se cunoaște, contabilitatea nu este un scop în sine. Informația contabilă reprezintă un mijloc de atingere a unui obiectiv, și anume de a lua cele mai bune decizii și de a ajunge la o alocare optimă a resurselor.

În acest fel utilitatea contabilității este judecată prin prisma satisfacerii cerințelor utilizatorilor. Existența contabilității este legată de utilitatea ei. Pe măsura internaționalizării schimburilor comerciale și a înmulțirii firmelor transnaționale, se depun eforturi pentru armonizarea sau coordonarea principiilor normelor și obiectivelor contabile pe plan internațional.

Principal, politica de contabilitate reprezintă procedee privind opțiuni determinate de anumite interese , cu respectarea unor anumite principii, reguli și norme pentru producție de informații contabile credibile privind patrimoniul, rezultatele și situația financiară a întreprinderii. Opțiunea pentru o anumit metodă de evaluare și de calcul este determinat , potrivit obiectivului fundamental al contabilității, de nevoia de adevăr( imagine fidelă ).Deci, interesul suprem în contabilitate este asigurarea unei informații reale și corecte, care prin certificare să fie credibilă pentru toți utilizatorii.

În noul sistem contabil românesc sunt avute în vedere și alte principii, dar nu printr-o formulă expresă.

Normalizarea și amortizarea contabilității sunt două procese strâns corelate primul vizează, după cum s-a menționat, concepere în final a normelor, iar cel de al doilea vizează compatibilitatea între diferite norme.

Normalizarea și amortizare contabilă vor reprezenta, așa cum s-a amintit, o direcție importantă de perfecționare a contabilității în contextul economiei de piață, al extinderii și diversificării relațiilor economice internaționale.

Dezvoltarea societății se realizează în contextul existenței multor domenii de activitate care, în mod firesc se întâlnesc , se influențează reciproc permițând perfecționarea acestora având ca rezultat final progresul omenirii. În acest context putem încadra și contabilitatea în corelație cu tehnica de calcul.

Este cunoscut rolul contabilității în activitatea unităților patrimoniale. De asemenea progresul acesteia î n concordanța cu cerințele urmăririi patrimoniului unităților și cu cerințele de îmbunătățire a procesului de conducere pe baza informațiilor exacte operative și cu grad de detaliere ridicat.

În mediul economic actual din România, informația contabilă are rol primar n atragerea capitalurilor necesare finanțării activității întreprinderilor. Deci, din întreaga gamă a utilizatorilor de informații financiare, managementul întreprinderii vizează în principal investitorii-finanțatorii. Cum în România instituția bursei nu funcționează la parametrii normali și există reticențe ale publicului privind tranzacțiile prin intermediarii bursierii, cum societățile românești cotate la bursă nu sunt numeroase și tranzacțiile bursiere nu sunt importante, în momentul actual, apelul acționarilor la economisirea publică nu permite investițiile dorite. Prin urmare creditorii bancari și obligatori, interesați, în special de solvabilitatea de capacitatea de rambursare a creditelor și de agitare a dobânzilor de către întreprinderea finanțată, decât de mărimea profitului acestuia. Iar pentru a răspunde acestei cerințe, regula de aur a contabilității este prudența ( unul din aspectele sale se referă la ajustările de valoare datorate deprecierilor în a căror categorie intră amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale).Contabilitatea solicită un rezultat contabil calculat cu prudență. O supraevaluare a profitului conduce la dividendele fictive plătite acționarilor, la repatrierea fictivă de dividende dacă acționarul este străin ,la capitaluri proprii fictive, la fond de participare a salariaților la profituri ireale, toate cu consecințe asupra decapitalizării firmei.Principala sursă de date a sistemului informațional economic și totodată una din componentele de baza ale acestuia este contabilitatea.

În cadrul reformei contabile din țara noastră contabilitatea financiară tratează complet și sistematic viata contabilă a întreprinderii . Prin aceasta se asigură urmărirea,controlul prezentarea fidelă a patrimoniului,a situației și rezultatelor financiare,precum și elaborarea documentelor de sinteză a întreprinderii,potrivit standardelor și normelor contabile internaționale în condițiile cerute de economia de piața.

Această lucrare prezintă contabilitatea circulației mărfurilor în alimentație publică-ca formă specială a comerțului cu amănuntul și analiza performanțelor activității de alimentație public la SC .Cofetăria Garofita S.R.L.

Capitolul l. Contabilitatea mărfurilor în alimentația publica

1.1. Particularitățile de alimentație publică

Alimentația publică reprezintă o formă specială a comerțului cu amănuntul,în cadrul căruia are loc, în principal,desfacerea către populație a mărfurilor alimentare , atât în starea în care au fost cumpărate , cât și a produselor obținute în urma unor procese tehnologice desfășurate în unitățile proprii.

Pentru desfășurarea acestora este necesară asigurarea condițiilor corespunzătoare consumului pe loc a mărfurilor; preparatelor culinare și a produselor de cofetărie-patiserie.

Alimentația publică îndeplinește o funcție economică ce constă în îmbinarea procesului de circulație al preparatelor culinare și a produselor de cofetărie-patiserie.

1.2. Procesele economice care se desfășoară în alimentația publică

În alimentația publică se desfășoară simultan sau separat, atât procesul de producție cât și procesul de desfacere.

Procesul de producție cuprinde producția preparatelor și semipreparatelor culinare ce se vând în aceeași unitate de desfacere și producție de produse de cofetărie-patiserie,ce se caracterizează printr-un sortiment relativ stabil,asemănător procesului de producție industrială.Procesul de circulație cuprinde aprovizionarea, păstrarea și desfacerea mărfurilor atât în starea în care au fost cumpărate cât și a mărfurilor obținute prin producție proprie. Acest proces necesită condițiile corespunzătoare pentru consumul produselor în unitățile proprii,fapt ce generează un nivel ridicat de cheltuieli de circulație și de administrație generală.

• Circuitul mărfurilor în alimentația publică

Aprovizionarea reprezintă actul de comerț în urma căruia marfa trece din proprietatea producătorului,furnizorului, nu cea a comerciantului în baza unui contract de vânzare cumpărare ale cărui elemente esențiale sunt cantitățile și prețurile de cumpărare. Din punct de vedere H scai,transferul proprietăți mărfurilor are loc în momentul emiterii facturii sau a bonului fi scai. Compărând momentul transferului proprietății cu momentul intrării efective în unitatea comercială a mărfurilor pe baza de recepție;pot fi identificate:

mărfuri recepționate și achitate la intrarea lor în unitate

mărfuri recepționate și achitate, dar factura la intrarea lor în unitate

mărfuri recepționate, achitate și nefacturate la intrarea lor în unitate

Stocarea reprezintă procesul de formare a rezervelor de mărfuri, destinate asigurării continuității procesului de producție de preparate culinare și produse de cofetărie-patiserie, precum și a procesului de desfacere a acestora în starea în care au fost cumpărate. Stocuri le reprezintă elementul principal al unității de comerț și a unităților de alimentație publică.

Vanzarea reprezintă actul de comerț, în urma căruia marfa trece din proprietatea comerciantului în cea a consumatorului final,adică a clientul ui. Momentul vânzării coincide teoretic,cu cel al facturării și încasării valorii mărfurilor în numerar sau prin conturile bancare și se poate concretiza în următoarele situații:

mărfuri vândute și încasate la momentul ieșirii din unitate

mărfuri vândute și nefacturate

mărfuri vândute, facturate, dar nelivrate încă

1.3. Clasificarea unităților de alimentație publică

In funcție de condițiile materiale de care dispun precum și de nivelul de servire si confort unitățile de alimentație publică sunt clasificate pe baza unor criterii stabilite prin acte normative în:

unități speciale

unități categoria la

unități categoria a IIa

unități categoria a IIIa

unități mixte de producție și desfacere: restaurante, cofetarii-patiserii.

unități exclusive de producție ( laboratoare de preparate și semipreparate, laboratoare de

cofetarie,carmangerie)

depozite de repartizare care au rolul de a aproviziona cu mărfuri unitățile de
productie si desfasurare precum si unitățile exclusive de producție.

depozite de materii prime

depozite de vinuri

unități auxiliare-crescători de păsări, porcine și ovine

1.4. Prețuri practicate în unitățile de alimentație public

Prețul este un instrument al recuperărilor cheltuielilor efectuate, precum și un instrument pentru obținerea beneficiilor firmei.

Acțiunile firmei în domeniul prețurilor nu trebuie concepute doar ca reacții spontane la cerințele pieței. Este necesar să se raporteze prețul la strategia de piața a firmei, iar strategia de piață se sprijină pe posibilitățile și limitele controlului firmei asupra prețului.

Strategia de piața a firmei va reflecta influența sau chiar presiunea unor factori interni, respectiv costurile de producție.

Strategia utilizată de firmă este cea care se orientează după costuri. Ea pornește de la premiza că prețul trebuie să acopere integral costurile și să permită obținerea unui profit.

Pentru că beneficiul variază în funcție de cantitatea de produse vândute, orientarea după costuri se poate concretiza în practicarea unor niveluri diferențiate de preț.

Așezarea costurilor fixe și variabile la baza prețurilor presupune garantarea unui nivel minim al vânzărilor sub care prețul ar fi necorespunzător, după cum un volum de desfacere mai mare decât cel luat în calcul ar duce la reducerea nivelului final al prețului și prin aceasta are loc stimularea suplimentară a vânzărilor și a calculării costurilor marginale.

Costul de achiziție reprezentat de prețurile de cumpărare ( facturare a furnizorului ) specifică comerțul cu ridicată, reprezentând valorile de înregistrare a mărfurilor de intrare în depozitele de repartizare. Determinarea valorii mărfurilor intrate în depozitul de repartizare:

prețul de facturare conform facturi
200 kg zahăr x 3 lei / kg = 600 1ei
TVA 19 % = 114 lei

De platit = 714 1ei

prețul de facturare 200 kg x 3 lei / kg = 600 1ei

(negociat)

cheltuieli de transport facturate = 80 lei
Cost de achizitie = 680

680 / 200 = 3,4 lei / kg
TVA 19% =129,2 lei
Total de plat = 809,2 lei

Prețuri de alimentație publică care sunt superioare prețurilor de desfacere a mărfurilor alimentare prin unitățile comerțului cu amănuntul, prețurile de desfacere cu amănuntul se calculează diferit pentru mărfurile care se vând în aceeași stare în care sau procurat ( care se calculează prin adăugarea la prețul de achiziție a unor cote de adaos, diferențiate pe categorii de local ) și pentru produsele culinare și de cofetărie, la baza cărora stau rețetele culinare cuprinse în rețetele generale sau specifice.Se recepționează mărfuri directe la unitatea de cofetărie patiserie, care practică un adaos comercial de 30 %

Prețul de vânzare în alimentație publică

prețul de facturare -30 kg bomboane x 3 lei /kg = 90 1ei

(negociat)

adaos comercial 30 % = 27 lei

preț de alimentație publicată ( fără TVA) =1 1 7 1ei

T V A 19% = 2 2. 2 3 lei

preț de alimentație publică inclusiv TVA = 139,231ei

(preț unitar de vânzare =139,23 :30 kg = 4,641 lei / kg)

Livrarea și recepția produselor finite ( prăjituri) către cofetărie aparținând aceleiași societăți comerciale se recepționează la prețul de alimentație publică, inclusiv TVA adaosul comercial al cofetăriei este de 30%-

prețul de livrare al laboratorului de cofetarie 1000 buc x 1,5 lei = 1500 lei

adaosul de alimentație publică 30%

(1500 x 30%) = 450 lei

prețul.de.alimentație.publică.fără.TVA

(1950:1000-1.95buc) = 1950 lei

TVA 19% inclus(1950X19%) = 370.5 lei

preț de alimentație publică inclusiv TVA

(2320.5:1000 buc=2.3205 lei/buc) = 2320.5 lei

Adaosul comercial reflecta marja aferentă intrărilor, ieșirilor și stocuri de mărfuri. El este destinat acoperirii cheltuielilor, de circulație, producție și formării profitului și se regăsește de regulă la cote superioare, celor practicate de celelalte unități comerciale cu ridicată și amănuntul, datorită particularităților unităților de alimentație publică ( restaurant,bar,cofetărie-patiserie).

Adaosul comercial este o componentă a prețului de vânzare. Se contabilizează distinct, pentru a putea determina prețul de achiziție a mărfurilor și preparatelor vândute.

Pentru determinarea adaosului comercial mărfurilor vândute prin unitățile de alimentație publică ( de desfacere ) .Se efectuează următoarele calcule:se bagă informațiile prezentate de conturile 371 „Mărfuri,, 378 „Diferența de preț la mărfuri,, si 4428„TVA neexigibilă,,

S ic 378 + R c 378

coeficientul de repartizare = ––– X 100

a adaosului comercial (S id 371-S ic 4428) + (R d 371 – R c 4428)

adaosul comercial aferent marfurilor = K 378 X ( Sfd 371 – Sfc 4428 ) = 650 ramase in stoc 100

adaosul comercial = total creditor contului 378 – adaosul comercial aferent stocului aferent marfurilor vandute

1.5. Evaluarea și comunicarea financiară privind stocurile

Stocurile și producția în curs de execuție, în funcție de regulile generale de evaluare și în raport de momentul în care se efectuează această operație, se evaluează următoarele patru categorii de valori; de intrare în patrimoniu; de ieșire din patrimoniu; de inventar; bilanțieră sau de închidere a exercițiului financiar.

Reguli de gestiune armonizate a stocurilor în temeiul conceptelor normative a O.M. F.P. nr.306/2004 si I.A.S.2 „stocuri’’

1.5.1. Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu

La intrarea în patrimoniu bunurile,deci stocurile se evaluează în funcție de modul de dobândire astfel:

bunurile aduse ca aport în natura, cu ocazia constituirii sau fuziunii unor unități
patrimoniale se evaluează la valoarea prevăzută în actul de evaluare,determinată prin expertiza tehnică,numită valoare de aport.

bunurile dobândite cu titlul gratuit sau prin donație se evaluează la valoarea de utilitate în
funcție de prețul pieței, starea sau amplasarea lor. Valoarea de utilitate reprezintă prețul presupus că il acceptă un client în funcție de utilitatea bunurilor pentru utilitatea respectiva.

bunurile dobândite cu titlul oneros ( contra plată) se evaluează la costul de achiziție

bunurile obținute din producție proprie de către unitatea patrimonială respectivă se
evaluează la costul efectiv de producție.

l.5.2. Evaluarea în contabilitate a stocurilor la ieșirea din patrimoniu

Problema fundamentală a înregistrărilor la ieșirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a valorii utilizate pentru evaluare.

În principiu valoarea contabilă de ieșire este egală cu valoarea contabilă de intrare, egal la rândul sau cu mărimea costului stocului.

Această regulă generală de evaluare se transpune în practică prin intermediul unor metode de evaluare care corespund specific stocului. Astfel trebuie făcută distincția între stocurile identificabile și stocurile (bunuri) interschimbabile sau fungibile.

Stocurile identificabile sunt bunuri individualizate care prin intermediul fiecărei categorii nu sunt în mod identificabile,după intrarea lor în depozit. Sunt considerate bunuri fungibile, spețele care aparțin aceluiași sort de bun, achiziționat sau fabricat la date și prețuri ( costuri ) diferite (ca de exemplu aceluiași sort de zahăr aprovizionat la costuri de achiziție diferite și de la furnizori diverși sau de la aceeași furnizori la date și prețuri diferite).

Pentru rezolvarea situației s-au conturat mai multe metode după cum urmează:

a) metode proprii tratamentului de bază I.A.S. 2„stocuri" prevede că la ieșire potrivit

tratamentului de bază, costul stocurilor trebuie determinat prin metoda FIFO sau metoda costului mediu ponderat. Excepție fac stocurile care nu sunt de obicei fungibile și acele bunuri sau servicii produse destinate unor comenzi distincte care se evaluează prin identificarea specifică costurilor individuale.

b) metode proprii tratamentului alternativ se bazează pe metoda LIFO. Norma Contabila internațională I.A.S. 2 și normelor contabile românești, admit evaluare ieșirilor de stocuri pe bază următoarelor metode:

metoda primei intrări -primei ieșiri ( FIFO )

metoda ultimei intrări-primei ieșiri( LIFO )

1.5.2.1. Evaluarea ieșirilor din stocul după metoda costului mediului ponderat (CMP)

Costul mediu ponderat ( CMP ) se poate calcula lunar după fiecare intrare sau al intrărilor întregii perioade de gestiune.

Pentru a exemplifica metodele de evaluare a ieșirilor din stoc se presupun următoarele date:

Si+1

Calculul costului ponderat (CMP) =

Q1+ Q .

A) Calculul costului mediu ponderat după fiecare intrare

Tabelul 1

B) Calculul costului mediu ponderat –lunar (la sfârșitul lunii

Tabelul 2

1.5.2.2. Metoda prima intrare-prima ieșire (FIFO-first in first out)

Mărfurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție în ordinea vechimii loturilor de intrare neangajare la ieșire. Când ieșirile cresc ieșirile (consumurile) sunt evaluate la prețuri mici, ( pornind cu prima intrare) influențând pozitiv rezultatul financiar, adică beneficiul crește, când prețurile scad, consumurile sunt evaluate la prețuri mari, iar beneficiul scade.

Punerea în practica a acestor metode presupune structurarea adecvată a informațiilor în fișele de evidentă a stocurilor. Calculul pe baza datelor din exemplul ipotetic anterior se prezintă în tabelul nr.3

Tabelul 3

1.5.2.3. Metoda ultima intrare-prima ieșire LIFO

Potrivit acestei metode elementele stocabile ies din stoc în ordinea celor mai recente loturi de intrare care figurează în stoc.

Punerea în practică a acestor metode presupune de asemenea structurarea adecvată a informației în „fișele,, de evidentă a stocurilor

Calculul baza datelor din exemplul ipotetic anterior se prezintă în tabelul nr.4.

Tabelul 4

În perioadele inflaționiste, aplicarea acestei metode conduce la supraevaluarea cheltuielilor, datorită supraevaluării stocurilor de la finele perioadei de gestiune, în funcție de prețurile de achiziție ale primei intrări, nedegajate încă la ieșire.

În perioada de inflație, pentru agenții economici este mai recomandată metoda LIFO, care evaluând consumurile( ieșirile) după prețuri apropriate de prețul zilei înlătură consecințele unui beneficiu majorat prin efectul prețurilor.

Alături de aceste metode, în literatura de specialitate este întâlnită și evaluarea ieșirilor după „ metoda următoarei intrări-primei ieșiri, NIFO. Potrivit acestei metode, valorizarea ieșirilor de stocuri se face la un preț anticipat (cost de înlocuire), care poate fi prețul ultimei tacturi sau prețul estimativ al următoarei facturi, pentru stocurile din cumpărări sau poate fi costul ultimului lot produs sau costul estimativ al următorului lot care se va fabrica, pentru stocurile din producție proprie. Deoarece potrivit acestei metode, ieșirile sunt evaluate la valoarea de înlocuire, poate a nu se obține un sold ( stoc) este necesară reevaluarea permanentă a stocului.

Fiscalitatea și rentabilitatea sunt principalii factori care condiționează adoptarea unei metode sau a alteia, evaluarea cantității de stocuri la sfârșitul perioadei este cheia care conduce la supra sau subevaluarea profitului și pe această bază, încadrarea sau nu a cerințelor principiului prudenței.

Aplicarea uneia dintre metodele de evaluare a ieșirilor din stoc trebuie analizată în funcție de fenomenul de mișcare a prețurilor și de politică contabilă a firmei, deoarece aceleași ieșiri, evaluate, după metode diferite, conduce la valori diferite ale rezultatului contabil ( profitului) și mărimi ale stocurilor (deci conduce la informații diferite în bilanț și contul de rezultate ) după cum se poate constata și din exemplul următor folosind datele precedente:

Deci, întreprinderile dispune de o anumită libertate în alegerea metodei de evaluare a stocurilor și indirect a rezultatului lor. Astfel, în condiții de relativă stabilitate a prețurilor, este recomandată metoda costului mediu ponderat, în perioadele de creștere a prețurilor, aplicarea metodei LIFO are drept consecință evaluarea consumurilor la valoare maximă; beneficiul și stocul final fiind reprezentate la valori minime. Efectele aplicării metodei LIFO, într-o situație inversă, de scădere a profiturilor, sunt diminuarea valorii consumului, stocul final și beneficiul fiind prezentate la valori maxime.În cazul creșterii prețului, prin aplicarea metodei FIFO, ieșirile sunt evaluate la valorile cele mai scăzute, stocurile finale la valorile cele mai ridicate, rezultând o majorare a rezultatului întreprinderii. Din contră dacă prețurile sunt în scădere, aplicarea metodei LIFO și FIFO sunt considerate mai adecvate determinării rezultatului exercițiului și politicii de asigurare a conservării capitalului fizic al întreprinderii.

Schimbările de metode de evaluare a stocurilor conduce la „ manipularea,, rezultatului întreprinderii, în consecință, rezultatul unei întreprinderi nu depinde numai de performanțele ei economice și financiare, ci și de opțiune pentru o anumită metodă de evaluare a stocurilor. De aceea, pentru asigurarea acurateței analizelor financiare, orice schimbare de metoda de evaluare a stocurilor trebuie semnalată în anexa, cu justificarea acesteia și măsurarea incidentelor schimbării metodei de evaluare asupra rezultatului și valorii stocurilor din bilanț.

Urmărind efectul asupra impozitului pe profit, se consideră ca utilizarea metodei FIFO, sau a costului mediu, în perioadele în care se înregistrează creșteri de preț, are drept rezultat raportarea de către unitate a unui profit mai mare, decât cel real, plătind în consecință impozite pe profit mai mari.

Profitul este supraevaluat, deoarece costul bunurilor vândute sunt subevaluate comparativ cu costurile curente, în același timp, unitatea trebuie să achiziționeze stocuri de înlocuire la prețuri mai mari, iar pe de altă parte sunt necesare și fonduri suplimentare pentru a plătii impozit pe profit.

1.5.2.4. Metoda costului (prețului) standard a prețului cu amănuntul

Ținând seama de specificul activității, întreprinderilor de alimentație publică ( producție și desfacere ) potrivit normelor IAS 2 „Stocuri,, și OMFP 306/2004 pentru evaluarea stocurilor de preparate culinare și de cofetărie, precum și a mărfurilor pot fi utilizate:

Metoda costului standard în activitatea de producție

Metoda prețului cu amănuntul, în activitatea de comercializare a preparatelor culinare,a produselor de cofetărie și patiserie, precum și a mărfurilor, în contabilitatea din România se adaugă și o altă metodă, cea a costului efectiv.

Metoda costurilor efective, costul stocurilor se construiește pe baza datelor consemnate în documentele justificative. Tehnica de măsurare e aceea a însușirii elementelor constitutive ale costului stocului.

Metoda costului standard ia în considerare nivelurile normate ale materiilor și materialelor combustibile, manoperei, eficienței și capacității de producție. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic, ajustate dacă este necesar, în funcție de condițiile existente la un moment
dat. Diferențele de preț față de costul de achiziție sau de producție, trebuie evidențiate distinctiv în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.

Repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

Cota-parte din diferențele de preț aferentă ieșirilor, se va determina prin înmulțirea valorii bunurilor ieșite din gestiune cu coeficientul calculat.

Cota de diferențe

aferente ieșirilor = valoarea bunurilor ieșite x K

de stocuri

În țara noastră, în cazul folosirii costului standard pentru evaluarea stocurilor se organizează în paralel o evidentă a diferențelor, dintre costul standard pentru evaluarea stocurilor se organizează în paralel o evidență a diferențelor, dintre costul standard ( prestabilit) și costul efectiv, aceste diferențe reflectându-se în cele din urmă în costul efectiv, fie în plus, fie în minus.

Exemplul de calcul:

Tabelul nr.6

Metoda prețului cu amănuntul

Este folosită în comerțul cu amănuntul și în alimentația publică, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.

Potrivit acestei metode

În țara noastră o asemenea metodă este utilizată pentru formarea prețului de vânzare cu amănuntul la întreprinderile care au ca obiect comercializarea mărfurilor.

1.5.3. Evaluarea in contabilitate a stocurilor la valoarea de inventar sau actuală

Valoarea de inventar sau actuală se stabilește cu prilejul inventarierii anuale înainte de

închiderea conturilor. Se stabilește în funcție de prețul pieței și de utilitatea și de destinația bunului.

Activele circulante materiale destinate vânzării ( mărfurile ) se evaluează la valoarea de inventar stabilită sub forma valorii nete de realizat, care este dată de prețul de vânzare din care se scad cheltuielile rămase de efect pentru comercializarea lor (de înregistrare, la intrarea bunurilor în patrimoniu ).

La inventariere pot fi constatate și stabilite trei situații astfel:

Stocuri care nu prezintă deprecieri și la care valoarea de inventar este egală cu valoarea contabilă ( de înregistrare, la intrarea bunurilor în patrimoniu ).

Stocurile care au suferit deprecieri și la care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă.

Stocurile la care utilitatea crește, raportată la prețul pieței și deci, valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă.

1.5.4. Evaluarea în contabilitate a stocurilor la închiderea exercițiului financiar la valoarea bilanțieră.

Evaluarea stocurilor se face la închiderea exercițiului financiar prin bilanțul contabil,la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluării la inventariere.

În acest scop, valoarea de intrare (contabilă) se compară cu valoarea de inventar și rezultă două situații:

Pentru stocurile care au rezultat diferențe în plus, între valoarea de inventar și valoarea de intrare, acestea nu se înregistrează în contabilitate, iar în bilanț, stocurile sunt reflectate la valoarea contabilă.

Pentru stocurile la care sau constatat diferențe în minus, între valoarea de inventar și valoarea de intrare, acestea se evaluează în bilanț la valoarea de inventar

.

În contabilitate, aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare,iar pentru minusul de valoare, datorat deprecierii, se constituie provizioane. Dacă din valoarea de intrare (contabilă) a stocurilor se deduce valoarea deprecierii, pentru care au fost calculate și înregistrate provizioane se obține valoarea de inventar neta, care se înscrie în bilanț.

Astfel se asigură aplicarea principiului realității și a principiului prudenței prin înregistrarea în contabilitate numai a diferențelor în minus sub formă de provizioane pentru deprecieri probabile.

Norma Contabilă Internațională I.A.S. 2 "stocuri" prevede minimul de informații care trebuie furnizate în legătură cu stocurile. Astfel situațiile financiare trebuie să furnizeze informații privind:

Metode de evaluare a stocurilor și în special convenția reținută pentru evaluarea ieșirilor de stocuri.

Valoarea reprezentând stocurile evaluate la valoarea lor netă de realizare.

Suma provizioanelor reluate la venituri.

Circumstanțele și evenimentele care au condus la reintegrarea provizioanelor în rezultatul exercițiului.

În contul de profit și pierdere trebuie să fie precizate:

Valoarea consumurilor de stocuri în cursul perioadei.

Cheltuielile de exploatare corespunzătoare veniturilor exercițiului prezentate după natura lor.

1.6. Metode de organizare a contabilității mărfurilor

Organizarea contabilității sintetice a fluxului de stocuri se realizează pe baza prevederilor contabile actuale, care recomandă adoptarea după caz a metodei inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

1.6.1. Metoda inventarului permanent

Această metodă este astfel elaborată încât asigură furnizarea în tot cursul perioadei de gestiune a informațiilor de detaliu privind existența și evoluția stocurilor.

În condițiile aplicării acestei metode, toate operațiile de intrare și ieșire în și din gestiune se înregistrează în contabilitate în mod distinct, document cu document, sau prin intermediul unor documente centralizatoare, ceea ce asigură determinarea și cunoașterea în permanență a mărimii stocurilor, pe categorii și total, atât cantitativ, cât și valoric.

Stocul final aferent oricărei categorii sau fel de valori materiale, urmărite în mod distinct în contabilitate se stabilește prin utilizarea formulei:

Sf=Si+I-E

Circuitul contabil al fluxurilor de stocuri în conformitate cu reglementările contabile simplificate armonizate cu directivele europene și aprobate prin O.M.F.P. 306/2004 este influențat de două coordonate:

Metoda de contabilizare a stocurilor, respective inventarul permanent sau intermitent;

Proveniența stocurilor respectiv din aprovizionare sau din producție proprie.

În unitățile de alimentație publică stocurile de mărfuri provin atât din aprovizionări din afara unității, cât și din producția proprie a laboratorului de cofetărie – patiserie, bucătării și carmangerii. Circuitul contabil prin inventarul permanent al stocurilor (preparate culinare și de cofetărie) provenite din producția proprie poate fi reprezentat conform figurii nr.1.6.1.a.

Error: Reference source not found

Figura 1.6.1.a Inventarul permanent al stocurilor provenite din producția propri

În caz particular al fluxului de stocuri îl reprezintă stocurile de mărfuri din unitățile patrimoniale specializate în comerțul en-gross, en-detail și din alimentația publică. Fluxul stocurilor de mărfuri este practice o aprovizionare urmată de o revânzare ca atare. Circuitul contabil al acestui flux, prin inventarul permanent poate fi reprezentat schematic potrivit figurii nr.1.6.1.b

Figura nr.1.6.1.b Inventarul permanent al stocurilor de mărfuri

Error: Reference source not found

1.6.2. Contabilitatea analitică a stocurilor

Se organizează astfel încât să permită cunoașterea acestora cantitativ și valoric pe fiecare loc de depozitare în parte și pe feluri de materiale, produse, mărfuri. Contabilitatea analitică este o evidență completă întrucât se folosește atât etalonul bănesc, cât și etalonul natural, spre deosebire de evidența operativă a depozitelor, care utilizează numai etalonul natural. Pentru anumite materiale care se consumă în cantități mai mici sau cu mișcări reduse se poate organiza contabilitate analitică numai cu etalon bănesc, cum sunt rechizitele de birou, imprimantele, medicamentele din truse sanitare, cărțile din biblioteca tehnică, precum și la gestiunea mărfurilor în unitățile cu amănuntul și de alimentație publică. Contabilitatea analitică se poate ține în funcție de specificul activității și necesității proprii ale întreprinderii, după următoarele metode:

cantitativ – valoric ( pe fișe de conturi analitice);

operativ – contabilă ( pe solduri);

global – valorică;

Indiferent de metoda de lucru adoptată, contabilitatea analitică trebuie să asigure o concordanță deplină cu contabilitatea sintetică.

1.6.2.1. Metoda operativ – contabilă ( pe solduri)

Metoda operativ – contabilă (pe solduri) constă în ținerea, la locul de depozitare a evidenței cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar la contabilitate a evidenței valorice desfășurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe sau subgrupe de bunuri după caz. Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din contabilitate, se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transmise din fișele din magazine în registrul stocurilor. Practicarea metodei operativ contabilă (pe solduri) de contabilitate analitică a stocurilor de valori materiale constă în:

evidența operativă și analitică a stocurilor de valori materiale la locurile de depozitare se ține cu ajutorul “ Fișei de magazie”(cu o singură unitate de măsură cod 14-3-8 sau cu două unități de măsură cod 14-3-8/a), servește în același timp ca document de contabilitate analitică și sursă de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de valori materiale.

Evaluarea stocurilor de valori materiale și verificarea concordanței înregistrărilor efectuate în fișele de magazine și în contabilitate se realizează cu ajutorul “Registrului stocurilor”.

Figura 1.6.2.1.Schema realizării contabilității analitice a gestiunilor de stocuri prin metoda operativ contabilă sau pe sold

Figura1.6.2.1.

1.6.2.2. Metoda cantitativ – valorică

Metoda cantitativ – valorică (pe fișe de cont analitice) constă în ținerea evidenței cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate a evidenței cantitativ valorice.

Contabilitatea stocurilor se desfășoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe categorii de bunuri.Controlul activității și concordanței înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate se face prin punctaj periodic dintre cantitățile înregistrate în fișele de depozit și cele din fișele de cont analitice.

În accepțiunea clasică a metodei cantitativ – valorică, contabilitatea analitică a gestiunilor de stocuri se realizează astfel:

Evidența operativă se conduce numai cantitativ la locurile de depozitare, cu ajutorul “Fișei de magazie” deschisă pe fiecare element stocabil în parte, în care gestionarul calculează stocul cantitativ scriptic după fiecare operațiune de intrare și ieșire.

Contabilitatea analitică se conduce cantitativ – valoric la compartimentul financiar – contabil, cu ajutorul “Fișelor de cont analitice pentru valori materiale” care se deschid pentru fiecare element stocabil în parte

Figura 1.6.2.2. Schema realizării contabilității analitice a gestiunilor de stocuri prin metoda cantitativ – valorica

1.6.2.3. Metoda global – valorică

Metoda global – valorică constă în ținerea evidenței numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate.

Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii, cu cea din contabilitate se face periodic.

Această metodă se aplică, în principal, pentru evidența mărfurilor și a ambalajelor, aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul și de alimentație publică.

Metoda global – valorică se realizează astfel:

La locul de depozitare (magazine, restaurant, bufet) se folosește formularul specific comerțului cu amănuntul și alimentației publice “Raport de gestiune”(cod 11-4-8). Se completează de către responsabilul de gestiune, numai valoric, pe baza documentelor de intrare și de ieșire a mărfurilor și a ambalajelor și respective pe baza documentelor de depunere a numerarului, rezultat din vânzări la caseria centrală a unității sau direct în conturile bancare.

La compartimentul financiar – contabil, contabilitatea analitică se ține tot global – valorică, pe fiecare gestiune în parte, cu ajutorul formularului tipizat “Fișa de cont pentru operații diverse” (cod 14-9-22).

Controlul concordanței dintre înregistrările efectuate la gestiuni în “Raportul de gestiune” și la contabilitate în “Fișa de cont pentru operații diverse” se efectuează decadat, chenzinal sau lunar; prin punctajul valoric al documentelor înregistrate în cele două evidențe.

Soldurile valorice ale mărfurilor și ambalajelor aflate în gestiune se verifică pe baza “Raportului de gestiune” predate la contabilitate, precum și prin inventariere.

Figura 1.6.2.3. Schema realizării contabilității analitice a gestiunilor de mărfuri prin metoda global – valorică

1.6.3 Metoda inventarului intermitent

Potrivit normelor contabile naționale, unitățile patrimoniale mici și mijlocii por utiliza această metodă de contabilizare a stocurilor, care presupune stabilirea ieșirilor și respective înregistrarea lor în contabilitate, pe baza inventarierii stocurilor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieșirile (E) se determină ca diferență între valoarea stocurilor inițiale (Si) plus valoarea intrărilor (I), pe de o parte și valoarea stocurilor finale (Sf), stabilite prin inventarieri, pe de altă parte.

E = SI + I – SF

În cazul utilizării acestei metode, se renunță la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri, pentru evidența intrărilor și ieșirilor în și din gestiune a bunurilor, precum și la recalcularea stocurilor scriptice după fiecare intrare sau ieșire.

Prin urmare, conturile de stocuri se utilizează numai la începutul și sfârșitul lunii. În timpul lunii intrările de stocuri de materii prime, materiale consumabile, mărfuri, etc. sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la costul de achiziție, factură sau standard, după caz. La sfârșitul lunii se stabilesc stocurile finale, prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri, concomitent cu micșorarea cheltuielilor. Aceste stocuri finale, de la sfârșitul lunii, vor devenii stocuri inițiale ale lunii următoare și se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare. Mișcările de stocuri din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli sau de venituri. Contabilitatea stocurilor și a producției în curs de execuție se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 3a “Conturi de stocuri și produse în curs de execuție”.

Subsistemul conturilor de stocuri și imaginea lor în situațiile financiare ale întreprinderii

În contabilitatea curentă, conturile de stocuri fac obiectul clasei 3 ” Conturi de stocuri și produse în curs de execuție ” din Planurile de conturi generale în vigoare, a cărei structură de conturi este prezentată în figura nr. 1.6.4.1.

Figura 1.6.4.1

Din cele prezentate vom observa că la nivelul de grupe de conturi, nu există nici o diferență între planurile de conturi generale, aprobate prin OMFP nr.94/2003 și nr.306/2004. Imaginea (poziția) conturilor de stocuri în formularele generale de bilanț este prezentată în figura 1.6.4.2.

Figura nr. 1.6.4.2.

1.6.5. Obligativitatea organizării contabilității stocurilor:

Texte legislative și reglementare:

Art. 12. Deținerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără înregistrarea lor în contabilitate sunt interzise. (Legea contabilității 82/1991 modificată prin O.G.M. 61/2004)Pct 4.59 În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:

Recepționarea tuturor bunurilor materiale intrate în patrimoniul unității și înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în consignație se recepționează și se înregistrează pe conturi în afara bilanțului.

În situația unor decalaje între aprovizionarea și recepția bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unității patrimoniale se procedează astfel:

Bunurile sosite fără factură se înregistrează ca bunuri în gestiune atât la locul de depozitare cât și în contabilitate pe baza recepției și a documentelor însoțitoare.

Bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează în contabilitate distinct, ca intrare în gestiune.

În cazul unor decalaje între vânzarea și livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieșite din unitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia astfel:

Bunurile vândute și nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanțului.

Bunurile livrate, dar nefacturate se înregistrează ca ieșite din gestiune atât la locurile de depozitare cât și în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieșirea din gestiune, potrivit legii.

Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări și respectiv la ieșire, atât în gestiune cât și în contabilitate, potrivit contractelor încheiate(Reglementări contabile aprobate prin OMFP nr.306/2004). Din interpretarea economică a textelor legislative și a reglementărilor invocate, rezultă necesitatea organizării contabilității stocurilor și gestiunii de bunuri.

Administrarea generală cu maximă de eficiență a bunurilor proprii sau aparținând unei alte persoane fizice sau juridice, de către reprezentantul acesteia

Totalitatea bunurilor încredințate unei persoane, denumită generic “gestionar” în vederea păstrării și mânuirii lor

Totalitatea operațiilor de primire, păstrare și eliberare a bunurilor sau valorilor bănești efectuate de gestionar.

Criteriile operative pentru înființarea gestiunilor de stocuri cum ar fi:

1.volumul operațiilor de primire-predare dintr-o perioadă de timp dată. Este cel mai important criteriu în funcție de care se stabilește numărul de gestiuni dintr-o unitate economică. Astfel într-o unitate de alimentație publică de dimensiuni mari, este necesară înființarea de gestiuni specializate pe principalele categorii de stocuri (depozit de repartizare, restaurant, laborator de cofetărie, cofetărie)

2. volumul, suprafața si amplasamentul spațiului de depozitare, care conduc de asemenea la înființarea de gestiuni distincte. Indiferent de criteriile adoptate la înființarea gestiunilor de stocuri (mărfuri, materii prime, preparate culinare și de cofetărie) trebuie astfel organizate încât fiecare categorie de stoc, a cărui contabilitate se realizează cu ajutorul unui cont distinct să poată fi identificabilă faptic și spațial. Această restricție este impusă de necesitatea creării condițiilor pentru facilitarea controlului gestionar și a concordanței soldurilor scriptice ale conturilor contabile și valoarea stocurilor faptice constatate cu ocazia inventarierii anuale.

1.6.6. Contabilitatea stocurilor de mărfuri

Inventarul permanent al stocurilor de mărfuri, indiferent de sediul acestora (contabilitatea financiară sau de gestiune) presupune practicarea următoarelor prețuri specifice circulației mărfurilor:costuri de achiziție asimilate de cele mai multe ori în practică cu prețul de cumpărare (Mărfurile sunt bunuri pe care o unitate patrimonială, specializată în comerț și alimentație publică, le cumpără sau provin din producție proprie ( bucătării și laboratoare de cofetărie patiserie) și sunt destinate vânzării.

Facturate la furnizori) specifice comerțului “en-gros” sau cu ridicata si depozitelor de repartizare, carmangeriilor din alimentația publică, unde contabilitatea analitică se ține de regulă prin metoda cantitativ valorică.

Prețurile de vânzare inclusiv TVA, practicate în comerțul “en-detail” și unitățile de alimentație publică (restaurant, bufet, bar, cofetărie-patiserie) unde contabilitatea analitică a mărfurilor și preparatelor se șine de regulă prin metoda global valorică. În aceste cazuri, pentru ca, contul 371 “Mărfuri” să se formeze “prețul de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA” se impune utilizarea concomitentă a conturilor:

378 ”Diferențe de preț la mărfuri” pentru a reflecta adaosul (marja) comercial practicat de unitățile operative “en-detail” și alimentație publică.

4428 “TVA neexigibilă” pentru a reflecta TVA aferentă stocurilor de mărfuri existente în unitățile operative de desfacere (magazine, restaurante, cofetării, patiserii și bufete și baruri). Prin Planurile de conturi generale în vigoare (aprobate prin OMFP 94/2003 și OMFP 306/2004) s-au instituit următoarele conturi pentru stocurile de mărfuri:

371 “Mărfuri”, al cărui conținut economic și corespondențe contabile (reglementate) sunt prevăzute în caseta nr.1.6.6.1. de mai jos:

Contul 371 “Mărfuri”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocului de mărfuri. Este cont de activ.

În debitul contului se înregistrează:

Valoarea ca preț de înregistrare a mărfurilor intrate:

prin achiziții 401;408;446;542

prin aport în natură a asociaților și acționarilor 456

prin transferul materiilor prime materiale consumabile și materiale de natura 301;302;303

obiectelor de inventar, animale și păsări, vândute ca 361

prin transferul produselor finite 345

primirea de la societățile de grup, alte societăți legate prin participații, 451;452

Unități sau subunități înregistrarea plusului la inventar și a celor primate 481;482

Cu titlu gratuit 607;758

Valoarea adaosului comercial și taxei pe valoare adăugată neexigibilă 378;4428

În creditul contului se înregistrează:

Valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din gestiune prin:

vânzări ți lipsuri în gestiune 607

trimise la terți 357

adaosul comercial și taxe ape valoare adăugată neexigibilă, aferentă mărfurilor 378;4428

Ieșite din gestiune

livrări de mărfuri societăților din grup, alte societăți legate prin participații, 451;452;481

Unități sau subunități 482

donație și pierderi din calamități 658;671

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei

Caseta 1.6.6.1

Caseta 1.6.6.3.

Caseta 1.6.6.4

1.6.7. Contabilitatea fluxurilor de intrare – ieșire a mărfurilor în unitățile de alimentație publica

Mărfurile care fac obiectul activității de aprovizionare și desfacere prin alimentația publică pot fi:

mărfuri cumpărate și vândute în aceeași stare

preparate culinare și de cofetărie-patiserie

Societatea comercială cu profil de alimentație publică, luată ipotetic spre studiu și prezentare a fluxului intrare-ieșire mărfuri, are în structura sa următoarele unități operative

– depozit central de repartizare

– depozit de materii prime pentru laboratorul de cofetărie

– restaurant

– laborator de cofetărie

– cofetărie patiserie

Conturile folosite pentru evidența mărfurilor și a materiilor prime sunt următoarele:

371.1 Mărfuri în depozitul central de repartizare la prețul achiziție

371.2 Mărfuri în restaurant „la prețul de alimentație publică"

371.3 Mărfuri în cofetărie-patiserie „la prețul de alimentație public

378.2 Diferența de preț la mărfuri în restaurant (adaos comercial)

378.3 Diferența de preț la mărfuri în cofetărie-patiserie (adaos comercial)

4428.2,,TVA neexigibilă" aferentă mărfurilor din restaurant

4428.3„TVA neexigibilă" aferentă mărfurilor din cofetărie-patiserie

301„Materii prime" – pentru materiile prime din depozitul de materii prime pentru

laboratorul de cofetărie-patiserie – la prețul de facturare și/sau de achiziție,345. „Produse finite pentru produsele de cofetărie și patiserie (preț prestabilit).

1.6.7.1. Contabilitatea aprovizionării și distribuției mărfurilor prin depozitul central de repartizare

Sursele de aprovizionare a depozitului de repartizare cu mărfuri sunt de la furnizori pe baza contractelor încheiate și a comenzilor emise prin două modalități și anume:

Documentele de evidentă operativă

Livrare pe răspunderea furnizorului

comanda emisă de client

aviz de expediere

factură fiscal

Livrare prin delegat propriu

comanda emisă de client

delegația pentru delegatul propriu

aviz de expediere

factura fiscală

Depozitul central de repartizare efectuează două operații și anume:

A) Recepția mărfurilor sosite de la furnizor pe bază de factură fiscală și întocmește notă de
intrare recepție si constatare de diferențe NIR

B) Distribuirea mărfurilor către unitatea de alimentație publică ( restaurant, cofetărie,
laborator de cofetărie ) pe baza „ graficului de distribuție „ a „ Avizului de însoțire a mărfii „ și a
„ Notei de predare – restituire ( N P R ) „ prin care se justifică descărcarea gestiunii depozitului
de repartizare.

A) Recepția mărfurilor sosite de la furnizor, pe baza de factură fiscală și întocmirea (NRCD ) Notă de intrare recepție și constatare de diferențe:

Figura 1.6.7.2

Figura 1.6.7.4

Figura 1.6.7.5

Evaluarea mărfurilor se face la valoarea de intrare, denumită și valoare contabilă, care se diferențiază în funcție de calea de intrare și perioada intrării astfel:

1) Mărfuri achiziționate cu titlu oneros. Se evaluează la costul de achiziție, format din:

– prețul de cumpărare

– adaosul comercial este de 10 %

– TVA 19 %

Figura 1.6.7.3.

Evidența operativă la depozit este organizată cu ajutorul “ Fișei de magazine” în care gestionarul operează, numai cantitativ, intrările și ieșirile de mărfuri, stabilind stocul de mărfuri după fiecare operație. Datele din fișa de magazine se confruntă periodic cu cele din contabilitate pentru controlul activității lor.

Tot gestionarul întocmește zilnic sau periodic “Raportul de gestiune” numai în etalon valoric. Acesta cuprinde mișcările valorice ale mărfurilor și ambalajelor și soldul scriptic.

Factura furnizorului, la care se adaugă toate cheltuielile din procesul aprovizionării.

Cheltuielile din procesul aprovizionării sunt formate din: cheltuieli de încărcare, descărcare transport, asigurare, manipulare, accize, TVA pentru neplătiri de taxă.

2) Mărfuri produse de întreprindere Se evaluează la costul de producție, adică suma costului de achiziție al materialelor prime și a cheltuielilor directe de prelucrare, la care se adaugă cota parte din regia secției producătoare ( laboratorul de cofetărie, bucătărie).

3) Mărfuri cu titlu gratuit Se evaluează la valoarea justă. Aceasta se stabilește pornind de la prețul pieții pentru mărfurile similare și concentrându-l în funcție de starea și utilitatea mărfii în întreprindere.

B) Distribuirea mărfurilor către unitățile de alimentație publică (restaurant, cofetărie, laborator de cofetărie – patiserie).

Distribuirea se face pe baza “graficului de distribuire” și a “avizului de însoțire a mărfii” și a “notei de predare – restituire” documente prin care se justifică descărcarea gestiunii depozitului de repartizare.

Figura 1.6.7.2

Figura 1.6.7.8

Operații privind mărfurile în cadrul depozitului central de repartizare a mărfurilor

A) Aprovizionarea cu mărfuri a depozitului central de repartizare

– Se achiziționează mărfuri de la furnizori conform facturii de 5000, TVA 19 %

% = 401 “Furnizori” 5950

371.1 “Mărfuri” 5000

În depozitul central

4426 “TVA deductibilă” 950

B) Distribuirea mărfurilor din depozitul central de repartizare

– Se distribuie din depozitul central de repartizare către restaurant, mărfuri în valoare de 400 RON, cost de achiziție adaos comercial 80% și TVA 19%.

371.2 “Mărfuri” = % 8568

în restaurant 371.1“Mărfuri” 4000

În depozitul central

378.2 “Diferența de preț 3200

la mărfuri în restaurant”

4428.2 “ TVA neexigibil 1368

aferentă mărfurilor din restaurant

1.6.7.2. Contabilitatea aprovizionării și desfacerii mărfurilor și preparatelor proprii prin restaurant

Intrarea mărfurilor în restaurant

Sursele de aprovizionare a restaurantului cu mărfuri sunt:

Depozitul central de repartizare a mărfurilor “Avizul de însoțire a mărfii”, pe baza căruia se întocmește nota de recepție și constatare de diferențe.

Direct de la furnizori, pe bază de factură și de întocmește “Nota de recepție și constatare de diferențe”.

Direct de pe piață. Achizitorul primește sub formă de avans de trezorerie, o sumă de bani, reținută din vânzări cu scopul de a cumpăra produse de pe piața agroalimentară. Aceasta consemnează sortimentele și prețurile de cumpărare în “Borderoul de achiziție”. Intrarea lor în gestiunea primitoare se face prin întocmirea “Notei de recepție și constatare de diferențe”.

Din laboratoarele de cofetărie proprii pe baza “ Avizului de însoțire a mărfii” și se întocmește “Nota de recepție și constatare de diferențe”.

Din bucătăria proprie. Se transferă preparatele culinare din bucătăriile însoțite de “Nota de predare – restituire”, întocmită pe baza “Notei de comandă” emisă de unitatea primitoare astfel prin “nota de predare – restituire” se descarcă gestiunea bucătăriei.

Figura 1.6.7.9

Notă de predare – restituire (NPR) și “Avizul de însoțire a mărfii” stau la baza completării “Notei de recepție și constatare de diferențe” (NRCD) în urma căruia se completează “Raportul de gestiune cu intrările de marfă”.

Tot pe baza NRCD se completează și fișa de magazine.

Evaluarea mărfurilor și preparatelor culinare

Calculul prețului la preparatul culinar “Sauffle de cașcaval”

Figura 1.6.7.10.

Adaosul comercial practicat de Restaurantul Montana, unitate de categoria I este cuprins între 100 – 300%, diferențiat pe produse astfel:

Carne și alte mărfuri intrate în bucătărie spre prelucrare 200 – 300%

Mărfuri intrate în bufet nesupuse prelucrării 100 – 200%

Mărfuri intrate în bar 100 – 150%

Produse de cofetărie intrate 0 – 100%

Operații privind intrarea mărfurilor în cadrul restaurantului

Intrarea mărfurilor în restaurant din depozitul de repartizare

Se primește de la depozitul central de repartizare mărfuri însoțite de “Aviz de însoțire a mărfii” în valoare de 4000 RON, cost de achiziție și adaosul comercial 80% și TVA 19%.

371.2 “Mărfuri” = % 8568

în restaurant 371.1 “Mărfuri” 4000

în depozitul central

378.2 “Diferențe de preț 3200

la mărfuri” în restaurant

4428.2 ”TVA neexigibilă” 1368

aferentă mărfurilor din restaurant

Intrarea mărfurilor în restaurant de la furnizori

Se achiziționează mărfuri conform facturii și recepția lor se face direct la restaurant, fără să treacă prin depozitul central de repartizare: preț achiziție 65.50 RON, TVA 19%.

% = 401 ”Furnizori” 7794,5

371.2 “Mărfuri” în 6550

restaurant

4426 ”TVA deductibilă” 1244,5

Recepția mărfurilor la restaurant conform “Notei de recepție și constatare de diferențe”, adaos comercial 80% și TVA 19%.

371.2 ”Mărfuri” în restaurant = % 7480,1

378.2 “Diferențe de preț 5240

la mărfuri” în restaurant

4428.2 ”TVA neexigibilă” 2240,1

aferentă mărfurilor din restaurant

Se recepționează la restaurant, produse de cofetărie-patiserie de la laborator la costul de producție de 52.57 RON, adaos comercial 30%, TVA 19 %.

371.2 “Mărfuri” în = % 8132,579

restaurant 345.1 “Produse finite”pentru 5257

produsele de cofetărie-patiserie

378.2 “Diferențe de preț 1577,1

la mărfuri” în restaurant

4428.2 ”TVA neexigibilă” 1298,479

aferentă mărfurilor din restaurant

Desfacerea mărfurilor prin restaurant

Vanzarea preparatelor si marfurilor catre consumatorii individuali se face :

Cu incasarea in numerar

Cu incasarea prin virament

. Pentru vânzarea preparatelor și mărfurilor, ospătarii preiau comenzile de la consumatori și le transmit secțiilor gestionare (bucataeie,bar,buffet ). Pentru prelucrarea marfurilor de la sectii, ospătarii întocmesc “bonuri de marcaj”(figura 1.6.7.11) din carnete distinct pe sectii ce reprezinta de fapt documentul justificativ al iesirii din gestiune a marfurilor spre vanzare.

Încasarea bonurilor pentru mărfurile vândute se face pe baza “notei de plată”(figura 1.6.7.12) emisă în trei exemplare. O dată cu încasarea bonurilor în numerar clientului i se dă și “bonul de marcaj fiscal” emis de casa fiscală de marcaj.

Figura 1.6.7.11

Figura 1.6.7.12.

Pentru încasările prin virament se întocmesc “Notă de plată prin virament” în urma cărora se întocmesc “facturile”. La baza încasării stau file de CEC din carnetul cu limită sumă, sau în cont, prin recepția hotelurilor pentru micul dejun servit de turiști în cameră.Fiecare ospătar, la sfârșitul programului, centralizează datele din “Bonurile de marcaj” și “Notele de plată” din “Borderoul de încasări și plăți” (figura 1.6.7.13) cu defalcarea desfacerii pe secții, gestionare și forme de încasare .Pe baza borderourilor contabilul unității întocmește “Centralizatorul vânzărilor” pe unitate cu defalcarea pe secții pentru predarea încasărilor în numerar(figura 1.6.7.14). Sumele încasate se depun la casierie pe baza monetarului întocmit de contabil.

Pe baza chitanței eliberată de casierie se consemnează valoarea mărfurilor vândute în “Raportul de gestiune’ Formele de evidență operativă specifice se organizează și în gestiunea bucătăriilor și barurilor.

La bucătării, gestionarii întocmesc zilnic “Planul producției culinare” document ce cuprinde cantitatea de producție planificată, cantitatea fabricată și esențial ce a rămas în stoc.

În bar se întocmește “Fișa de stocuri”(figura 1.6.7.15) care are rolul unui inventar de predare-primire a stocurilor de mărfuri rămase la sfârșitul programului de lucru.

Figura 1.6.7.13

Figura 1.6.7.14

Figura 1.6.7.15

Operații privind vănzarea mărfurilor prin restaurant

Se vând mărfuri prin restaurant cu plata în numerar conform borderoului vânzării zilei, monetar și chitanța în valoare de 18195 RON (preț vânzare alimentație publică).

5311 “Casa în lei” = % 18195

707 “Venituri din 14737,95

Vânzarea mărfurilor”

4427 “TVA colectată” 3457,05

Se vând mărfuri și preparate culinare unui grup de turiști conform facturii în valoare de 9175 RON.

4111 “Clienți” = % 9175

707 ”Venituri din 7431,75

Vânzarea mărfurilor”

A colectată” 1743,25

Se primește un CEC de încasat de la însoțitorul grupului în valoare de 9175 RON.

5112 “Cecuri de = 4111 “Clienți” 9175

încasat”

Se depune cecul spre încasare și se încasează conform extrasului de cont

581 Viramente interne = 5112 Cecuri de încasat 9175

5121Conturi la bănci = 581 Viramente interne 9175

în lei

La sfârșitul lunii se descarcă gestiunea restaurantului cu valoarea mărfurilor vândute

Situația în conturi se prezintă astfel:

371.2 Mărfuri în 378.2 Diferențe de 4428.2 TVA

D restaurant C D preț la mărfuri C D neexigibilă C

Si 7913,5 27370 9030,755 3150 Si 4370 1263,5

6550 5240 2240,1

7480,1 1577,1 1298,479

8132,579 9030,755 9967,1 4370 4802,079

30076,179 27370 Sfc 936,3450 Sfc 432,0790

Sfd 2706,179

607 Cheltuieli 707 Venituri din 121 Profit și pierdere

D cu mărfurile C D vânzarea mărfii C D C

13969,245 13969,245 22169,7 22169,7 13969,245 22169,7

== ==

Se determină:

TVA aferent mărfurilor vândute

Coeficientul adaosului comercial =

Adaosul comercial aferent

Mărfurilor rămase = 0.3944 x (Sfd 371.2 – Sfc 4428.2)=0.3944 x 2274,1=896,905

in stoc

Adaosul comercial aferent mărfurilor vândute

Total credit 378 – Adaos comercial aferent stocului

9967,1 – 896,905 = 9070,195

% = 371.2 “ Mărfuri în restaurant” 273,70____

607 “Cheltuieli cu 13929,805

mărfurile”

378.2 “ Diferențe de preț 9070,195

la mărfuri”

“TVA neexigibilă” 43,70

Se include conturile de cheltuieli și venituri cu mărfuri

121 Profit și pierdere = 607 Cheltuieli cu mărfurile 13929,805

707 Venituri din vânzarea = 121 Profit și pierdere 22169,7

mărfurilor

1.6.7.3 Contabilitatea producției laboratorului de cofetărie – patiserie și a fluxului de preparate de cofetărie în cadrul cofetăriei

Spre deosebire de celelalte unități în sfera comerțului al căror obiect de activitate îl constituie circulația mărfurilor, laboratoarelor de cofetărie – patiserie le este specifică producția.

Laboratoarele de cofetărie – patiserie sunt organizate astfel:

laboratoare centrale, care vând produsele finite terților și pot dispune de magazii de materii prime;

laboratoarele care funcționează pe lângă cofetării patiserii, dar au gestiune separată de aceasta și le transferă produsele finite în vederea vânzării către consumatorii finali.

Structura prețurilor specifice produselor de cofetărie – patiserie:

prețul de cumpărare al materiilor prime. Este un preț antecalculat pe fiecare produs finit, pe baza normelor de consum ale materiilor prime, prevăzute în rețeta de fabricație.

Calculul prețului de materie primă pentru 100 bucăți prăjitură “Caraiman”.

Figura 1.6.7.16

Prețul materiei prime pentru prăjitura “Caraiman” este de 21,16 RON, iar pe bucată de 2116 (adică 21,16:100buc=0,2116).

Documentele specifice laboratorului

Faza de aprovizionare

“Factura”și “Nota de recepție și constatare de diferențe” pentru aprovizionarea pe răspunderea furnizorului;

“Nota de recepție și constatare de diferențe” aprovizionarea prin intermediul depozitelor de repartizare;

“Borderoul de achiziție” și “Nota de recepție și constatare de diferențe” pentru aprovizionarea de pe piața agroalimentară.

Materiile prime intră direct în laborator sau prin intermediul magaziilor de materii prime. În cel de-al doilea caz este urmată de eliberarea materiilor prime spre consum prin “Nota de predare-restituire”

Faza de producție

În această fază se înregistrează cheltuielile de fabricație ale laboratorului în “Fișa de fabricație”. Cheltuielile cu materiile prime se înregistrează pe baza normelor de consum din rețetele de fabricație corespunzător producției realizate. În acest scop se procedează cantitatea de produse finite obținute (consemnată în “Notele de predare-restituire” și “Facturi”) cu prețul de materie primă antecalculat pentru fiecare produs.

Din exemplul dat anterior reiese prețul de materie primă pentru fiecare prăjitură “Callatis” de 0,2116/buc.

Presupunând ca laboratorul a obținut 5000buc. prăjituri; rezultă consumul de materii prime conform normelor de:1058=(5000 buc x 0,2116 buc)

Pornind de la ideea respectării normelor de consum ale materiilor prime conform rețetelor de fabricație, gestiunea laboratorului se descarcă cu suma ieșită din calcul.

Alte documente folosite în activitatea de producție propriu zisă sunt:statul de salarii, bonurile de consum de materiale, situația de calcul a amortizării mijloacelor fixe, facturi pentru serviciile prestate de terți.

Faza de desfacere a produselor finite

În această fază apar următoarele documente, corespunzătoare destinației produselor:

“Notă de predare restituire” pentru transferul produselor către secțiile aceleiași unități.

“Factura” pentru vânzarea produselor către terți.

“Avizele de însoțire a mărfurilor” pentru produsele transferate sectorului administrativ pentru protocol si pentru unitățile proprii (cofetării, patiserii, restaurant).

Centralizatorul produselor finite livrate de laborator.

Pe baza documentelor primare menționate mai sus se întocmește “centralizatorul produselor finite livrate de laborator”. Aceasta servește înregistrării consumului de materii prime în contabilitate. Particularitatea constă în faptul că produsele vândute sau transferate sunt evaluate la:

preț de materie primă, pentru înregistrarea consumului de materie primă.

preț de vânzare al laboratorului pentru înregistrarea intrării mărfii în caz de transfer (dacă evaluarea mărfii se face pentru unitate la preț de vânzare)

Evidența operativă a laboratorului se realizează pe de o parte pentru materia prima, iar pe de altă parte pentru produsele finite planificate a se fabrica și realizate cu ajutorul “Planului de producție a laboratorului”. Aceasta se întocmește zilnic de către gestionarul laboratorului și cuprinde:cantitatea de produse planificate, cantitatea fabricată, cantitatea rămasă în stoc.Consumul de materii prime se urmărește operativ cu ajutorul “Centralizatorului de produse finite realizate” și a “Situației privind consumul și producția realizată” și a “Situației comparative a consumurilor normale și efective”

Contabilitatea financiară a laboratorului de cofetărie-patiserie

Gestiunea laboratoarelor organizate pe lângă cofetării se urmărește numai cu ajutorul contabilității analitice.Conturile folosite de contabilitatea financiară pentru reflectarea operațiilor privind aprovizionarea, producția și livrarea produselor de cofetărie-patiserie sunt:

CONTUL 301 ,,Materii prime’’

Este un cont de stocuri cu funcție contabilă de activ .Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime. În situația aplicării inventarului permanent:

În debitul contului 301,,materii prime’’ se înregistrează:

valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime achiziționate (401,408,542,446);

valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime aduse de la terți(351,401);

valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime reprezentând aportul în natură al acționarilor și asociațiilor(456);

valoarea materiilor prime constatate plus la inventar și a celor primite cu titlu gratuit(601,758);

valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor și produselor reținute și consumate ca materie primă n aceeași unitate (341,345);

valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime primite de la societățile din grup, alte societăți legate prin participanții , unitate sau subunități(451,452,481,482).

În creditul contului 301,,Materii prime se înregistrează:

valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime incluse pe cheltuieli constatate lipsă la inventar, și pierderile din deprecieri (601);

valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime vândute ca atare (371);

valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime – livrate societăților din grup ,

, altor societăți legate prin participanții , unitate sau subunități(451,452,481,482).

valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime ieșite prin donație și pierderile din calamități(658,671);

valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime trimise spre prelucrare sau în custodie la terți(351);

Soldul contului reprezintă valoarea materiilor prime existente în stoc.

Se folosește indiferent dacă laboratorul dispune sau nu de magazii pentru materii prime.

Pentru a reflecta stocul și mișcarea materiilor prime din gestiune este necesară dezvoltarea sa analitică, după metoda cantitativ-valorică, la preț de cumpărare , pe fiecare gestiune a laboratorului.

Contul 308 ,, Diferente de preț la materii prime și materiale’’

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor ( în plus sau minus ) între prețul de înregistrare standard ( prestabilit ) costul de achiziție , aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar

Contul 308 ,, Diferențe de preț la materii prime și materiale’’ este un cont rectificativ. În debitul contului al valorii de înregistrare a materiilor prime , materialelor , consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.

În debitul contului 308 ,, Diferențe de preț la materii prime și materiale’’ se înregistrează :

diferențele de preț în plus (costul de achiziție este mai mare decât prețul standard) aferente materiilor prime , materialelor , consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în gestiune(401,542);

diferențele de preț în minus aferentă materiilor prime , materialelor , consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune(601,602,603);

În creditul contului 308 ,, Diferențe de preț la materii prime și materiale’’ se înregistrează

diferențele de preț în minus aferentă materiilor prime , materialelor , consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate (301,302,303);

diferențele de preț în plus aferente materiilor prime , materialelor , consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune(601,602,603).

Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.

În situația aplicării inventarului intermitent:

Stocurile existente la începutul exercițiului financiar, precum și intrările în cursul perioadei de materii prime , materiale consumabile și materiale de natura obiectelor de inventar se înregistrează direct în debitul contului 601,,cheltuieli cu materii prime “, 602,,cheltuieli cu materiale consumabile “, 603,,cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”.

Conturile 301,,materii prime “, 302,,materiale consumabile “, 303,,materiale de natura obiectelor de inventar”

Se debitează numai la sfârșitul perioadei cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime , materialelor consumabile,materialelor de natura obiectelor de inventar, existente în stoc , stabilită pe baza inventarului, prin creditul conturilor 601,,cheltuieli cu materii prime “, 602,,cheltuieli cu materiale consumabile “, 603,,cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”.

Contul 601,,Cheltuieli cu materii prime”

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuililor cu materiile prime.

În debitul contului 601,,Cheltuieli cu materiile prime’’ se inregistreaza:

valoarea la pret de inregistrare a materiilor prime incluse pe cheltuieli,constatate lipsa la inventar,pierderile din deprecieri ireversabile,precum si diferentele de pret aferente(301,308);

Contul 701,,Venituri din vanzarea produselor finite’’

Cu ajutorul acestui cont se ține evidenta vânzărilor de produse finite.

În cerditul contului701,,Venituri din vânzarea produselor finite’’se înregistreaza:

prețul de vânzare al produselor finite(exclusiv taxa pe valoare adaugata),livrate clientilor(411);

prețul de vânzare al produselor finite(exclusiv taxa pe valoare adaugata),pentru care nu sau intocmit facturi(418)

Contul 345,,Produse finite”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de produse finite .

Contul 345,,Produse finite” este un cont de activ.

În debitul contului 345,,Produse finite” se înregistrează:

valoarea la preț de înregistrare sau cost de producție a produselor finite vândute și lipsurile de inventar (711);

valoarea la preț de înregistrare a produselor finite aduse de la terți (354,401).

În creditul contului 345,,Produse finite” se înregistrează

valoarea la preț de înregistrare sau cost de producție a produselor finite vândute și lipsurile de invntar(711).

valoarea la preț de înregistrare a produselor acordate salariaților ca plată în natură, potrivit legii(421);

valoarea la preț de înregistrare a produselor cuvenite acționarilor, asociațiilor sau unităților prestatoare ca plată în natură, potrivit prevederilor contractuale (462,401);

valoarea la preț de înregistrare sau cost de producție a produselor finite transferate în magazinele de vânzare proprii(371);

valoarea la preț de înregistrare a produselor reținute și consumate n aceeași unitate (301,302,303);

valoarea la preț de înregistrare a produselor finite trimise la terți (354);

valoarea donațiilor de produse finite și pierderilor din calamități(658,671);

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor finite existente în stoc la sfârșitul perioadei

Astfel,contul 345 ”Produse finite” nu reflectă de regulă gestiuni reale, deoarece produsele de cofetărie-patiserie se livrează direct din laborator, în stare proaspătă. De asemenea, contul 711 “Variația stocurilor” nu își justifică utilizarea tot din considerentul circulației rapide a produselor. Gradul sporit de perisabilitate nu permite stocarea lor.

Contabilitatea fluxului de intrare-ieșire a materiilor prime și a preparatelor de cofetărie-patiserie în cadrul laboratorului de cofetărie-patiserie.

Aprovizionarea magaziei laboratorului de la unitatea en-gros cu materii prime, conform facturii în valoare de 450 LEI, TVA 19%.

% = 401 “Furnizori” 535,5

301.05 “Materii prime” 450

(depozit)

4426 “TVA deductibilă 85,5

Transfer de materie primă din magazia laboratorului în valoare de 200 LEI.

301.03 “Materii prime” = 301.05 “Materii prime” 450

(laborator) (depozit)

Aprovizionarea directă a laboratorului cu materii prime în sumă de 1895 LEI, TVA 19% cu plata în numerar.

% = 5311 “Casa în lei” 2250

301.03 “Materii prime” 1895

(laborator)

4426 “TVA deductibilă” 360,05

Înregistrarea consumului de materii prime, presupune ca în cadrul laboratorului sau obținut conform centralizatorului produselor livrate:

7000buc,prăjitură “Caraiman” la preț de materie primă de 0,2116/buc

601.03 “Cheltuieli cu materia primă” = 301.03 “Materii prime” 14.81,2

(laborator) (laborator)

Înregistrarea cheltuielilor privind salariile (cofetărie-patiserie) și a contribuțiilor de asigurări și protecție socială:

salarii datorate personalului 500

contribuția la asigurări sociale 24.5% 122,5

contribuția la fondul de șomaj 3.5% 17,5

contribuția la fondul de sănătate și asigurări sociale 7% 35

contribuția fond de risc 0.5% 2,5

641 ”Cheltuieli cu salariile = 421 “Personal salarii 500

personalului” datorate”

6451 “Cheltuieli privind contribuția =4311 “Contribuția unității la 122,5

unității la fondul de șomaj” asigurările sociale”

6453 “Cheltuieli privind contribuția=4313 “Contribuția angajatorului 35

asiguratorului pentru asigurări pentru asigurările sociale

sociale de sănătate” de sănătate”

635 “Cheltuieli cu alte impozite,taxe=447 ”Fonduri speciale,taxe și 2,5

și vărsăminte asimilate” vărsăminte asimilate”

Înregistrarea consumului de materiale auxiliare în valoare de 52

6021 “Cheltuieli cu materialele = 3021 “Materiale auxiliare 52

auxiliare”

Înregistrarea amortizării lunare a utilizatorilor laboratorului de 75

6811 “Cheltuieli de exploatare = 2813 “Amortizarea instalațiilor, 75

privind amortizarea mijloace de transport”

imobilizărilor

Înregistrarea facturilor pentru energie în valoare de 186 TVA 19%.

% = 401 “Furnizori” 221,34

605 “Cheltuieli cu energia și apa” 186

4426 “TVA deductibilă” 35,34

Calculul costului pe unitate de produs prăjitură “Callatis” prin procedeul diviziunii simple

Obținerea produselor de cofetărie (3000 buc x 0,8 RON/buc = 24,00) variație favorabilă

345 “Produse finite” = 711 “Variația stocurilor” 24,00

La sfârșitul lunii s-a determinat costul efectiv de 2317,7908 și se înregistrează diferența favorabilă

348 “Diferențe de preț = 711 “Variația stocurilor”

la produse”

Trecerea produselor de cofetărie (la cofetăria aparținând aceleiași societăți comerciale, se recepționează la prețuri de alimentație publică, inclusiv TVA: 200buc x 0,88RON) adaosul comercial 30%.

371.3 “Mărfuri” în cofetărie = % 2722,72 RON

701 “Venituri din vânzarea 17,60 RON

produselor finite”

378.3 “Diferențele de preț la 5,28 RON

mărfuri” în cofetărie

4428.3 “TVA neexigibilă” 434,72

aferentă mărfurilor din

cofetărie

Livrarea a 1000 prăjituri către terți (1000 x 0,88RON=8,80RON) și TVA 19% conform facturii:

4111 “Clienți” = % 1047,2

701 “Venituri din vânzarea 8,80

produselor finite”

4427 “ TVA colectată” 434,72

Descărcarea gestiunii cu produse finite a laboratorului atât pentru livrări interne cât și către terți

711 “ Variația stocurilor” = % 2317,7908

345 “Produse finite” 24.00

348 ”Diferențe de preț la produse ”

Încasarea în numerar a producției prin cofetăria proprie la prețul de alimentație publică, inclusiv TVA de 2722,72

5311 “Casa în lei” = % 2722,72

707.3 “Venituri din vânzarea 228,9016

mărfurilor”

4427 “TVA colectată” 434,8184

Descărcarea gestiunii de mărfuri ale cofetăriilor proprii

% = 371.3 “Mărfuri” 2722,72

607 ”Cheltuieli cu mărfurile” în cofetărie 1759,8539

378.3 “Diferențe de preț la 528,0477

mărfuri” în cofetărie

4428.3 “TVA neexigibilă” 434,8184

aferente mărfurilor

din cofetărie

Coeficientul 528

de adaos = ––––––- =0.2308 TVA aferent mărfurilor vândute=

comercial 2287,9016 2722,72 x 0,1597 = 434,184

Adaosul comercial

aferent mărfurilor = 2287,9016 x 0,2308 = 528,0477

vândute

Repartizarea cheltuielilor la închiderea exercițiului asupra rezultatului financiar

121 “Profit și pierdere”= % 4228,5539

601.03 “Cheltuieli cu materia primă” 1481 ,2

641 “Cheltuieli cu salariile” 500

645 “Cheltuieli privind contribuțiile 175

de asigurări și protecția socială”

635 “Cheltuieli cu alte impozite și taxe” 2,5

6021 “Cheltuieli cu materialele auxiliare” 52

6811 “Cheltuieli de exploatare privind 75

amortizarea imobilizărilor”

605 “Cheltuieli cu energia” 186

607 “ Cheltuieli cu mărfurile” 1759,8539

Transferul veniturilor, la închiderea exercițiului, asupra rezultatului financiar

% = 121 “Profit și pierdere” 4927,9016

701.3 “Venituri din vânzarea 2640

produselor finite”

707.3 “Venituri din vânzarea 2287,9016

mărfurilor”

Rezultă un profit brut (laborator și cofetărie) în valoare

699,3477 = 4927,9016 – 4228,5539

Capitolul II. Studiul privind organizarea contabilității circulației mărfurilor si produselor de cofetarie-patiserie la S.C.Cofetaria Garofita S.R.L.

Prezentarea generala a societăți

Politica generala a societatii comerciale se compune din analiza economico-financiara si managementul strategic, eficienta sa depinzand de coerenta si corelarea dintre analiza, decizie si actiune.Pe de alta parte, daca politica generala este un demers integrat in planul analizei si intelegerii comportamentului global al soietatii comerciale, concretizarea sau aplicarea sa efectiva se realizeaza antrenand intreaga firma. Aceasta necesitate de descentralizare se refera la politica functionala, dat s-a dovedit utila si in desfasurarea analizei. Interdependenta dintre analiza, politica generala si strategia economica la nivelul firmei se pot prezenta schematic si pun in evidenta rolul analizei diagnostic in vederea elaborarii unui program de dezvoltare a firmei.Analiza – dignostic globala permite determinarea orientarilor in strategia economica. O analiza – diagnostic in concordanta cu principalele functiuni ale societatii comerciale arata cat de fezabile sunt orientarile prezentate. Totodata, analiza – diagnostic a organizarii intareste analizele – diagnostic funtionale, creaza conditiile pentru implementare si conduce, in final, la construirea unui proiect de politica generala. Elaborarea unui sistem informational stategic permite firmei sa dispuna, cand apare necesitatea, de o baza de date ce va permite realizarea unui diagnostic sau audit strategic.Sistemul de informatii are o dubla vocatie: furnizarea datelor despre mediul inconjurator (sistem extern); furnizarea datelor despre societatea comerciala, ca atare (sistem intern)Sistemul de informatii externe va avea, deci, ca principal obiectiv culegerea si structurarea informatiilor pertinente relative la mediul economic in care functioneaza societatea comerciala. Acest sistem va permite realizarea diagnosticului strategic extern.

Sistemul de informatii intern are ca principala sarcina punerea in lumina a competentelor distinctive ale societatii comerciale si va furniza, cu acest prilej, datele necesare intocmirii unui diagnostic strategic intern.

Cele doua tipuri de diagnostic, impreuna, vor permite depistarea si punerea in evidenta a avantajelor concurentiale de care dispune firma sau o vor atentiona asupra pericolelor potentiale la care este expusa din partea concurentei.

In consecinta, diagnosticul strategic poate fi disociat in diagnostic intern si diagnostic extern. Societatea comerciala nu se poate limita sa-si investigheze mediul concurential, ea trebuind sa-si largeasca analiza catre mediul economic global, chiar catre cel politic si social.

Privita ca un sistem, societatea comerciala este deschisa catre exterior si intretine cu acesta doua tipuri de relatii fundamentale: relatii de schimb sau relatii de piata cu clientii, furnizorii si concurentii; relatii in afara pietei cu puterile publice, organizatiile financiare si grupurile sociale.

Pentru elaborarea unui diagnostic extern se prezinta doua optiuni:studiul mediului concurential, extins prin studierea mediului economic; studiul relatiilor de schimb, extins cu analiza relatiilor in afara pietei.

Societatea comerciala este un sistem economic si social deschis catre mediul exterior ei. Finalitatea acestui sistem, inserata in mediu, consta in mentinerea stabilitatii – notiune apropiata de cea a supravietuirii. Finalitatea nu este o notiune operationala, obiectivele firmei, care decurg din aceasta, trebuie sa fie cat mai reprezentative pentru activitatea societatii.

2.1.1..Scurt istoric, scopul si obiectul de activitate

S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. este înființata la începutul anului 1992 .

Societatea își are sediul in Curtea de Arges pe Str Negru-Voda nr.14 .

Societatea este persoană juridică română , are forma de societate cu răspundere limitata si funcționează in conformitate cu legile statului roman si cu prevederile statutului propriu .

Societatea a luat ființă in baza legii 31/1990 si este înregistrata in Registrul Comerțului cu nr.J13/1957/1990

S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. are principala activitate producerea si desfacerea produselor de cofetărie patiserie.

În obiectul de activitate a S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. se cuprind:

Producerea și comercializarea produselor de cofetărie-patiserie en-detail și en-gross

Activitatea de import export: de materii prime cât și de produse finite de cofetărie-patiserie;

Comerțul cu amănuntul;

Activitatea de alimentație publică;

Comercializarea de produse zaharoase;

Comercializarea cafelei vrac cât și la ceașcă;

2.1.2 Evoluția capitalului social (de la înființare până în prezent)

Creșterea capitalului social a înregistrat o creștere de 100,22 % in anul 1995 , fala de anul de constituire a societății , si este aportat in întregime de asociat unic .

2.1.3. Analiza principalilor indicatori economico – financiari pe anii 2004 – 2006

Principalii indicatori economici și financiari ai S.C. Cofetăria Narcisa S R.L. pe semestrul I al anului 2006 se prezintă astfel:

Se constată pe baza datelor prezentate în tabel și grafic că în perioada analizată, societatea a înregistrat o evoluție pozitivă la principalii indicatori care reflectă profitabilitatea și rentabilitatea unității.

Obținerea rezultatelor pozitive este urmarea procurării permanente a managerului unității, pentru studiul continuu al cererii de consum și a noilor sortimente de materii prime apărute în vederea, în vederea satisfacerii cererilor consumatorilor și implicit sporirea de preparate de cofetărie și a veniturilor din vânzarea acestora.

Volumul producției de preparate de cofetărie și a veniturilor din vânzarea acestora.

Veniturile obținute din desfacerea preparatelor de cofetărie și a mărfurilor au avut o evoluție ascendentă astfel în anul 2006 față de 2004, au crescut cu 26%, iar față de 2005, cu 8 %. Măsurile care au contribuit la creșterea continuă a veniturilor și implicit a cifrei de afaceri și a rezultatului final au fost:

Diversificarea sortimentului de preparate de cofetărie

Lansarea de noi produse in completarea sortimentului existent, ca urmare a studiului
cererii de consum pe baza chestionarelor aplicate.

Organizarea expozițiilor cu vânzare pentru prezentarea noilor preparate de cofetărie

Realizarea de vitrine stradale pentru informarea consumatorilor asupra sortimentului de preparate de cofetărie , care se produc si se comercializează .

Preparare produselor de cofetărie prin folosirea materiilor prime indigene in totalitate, fără utilizarea de înlocuitori sau alte produse sintetice , ceea ce a condus la creșterea cererii de preparate de cofetărie si in același timp a numărului de consumatori peste cei fideli , permanenți ai unității .

Sporirea spațiului de producție ce a permis creșterea volumului producției si desfacerii de preparate de cofetărie .

Cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri si profit in perioada analizată au înregistrat de asemenea creșterea si anume cu 31 % in anul 2006 fata de 2004 si cu 10 % față de 2005 .Creșterea cheltuielilor s-a datorat :

Consum de materii prime, energiei electrice , amortizarea utilajelor

Angajări de noi lucrători cofetari patiseri, absolvenți ai Colegiului Carol I cu o
pregătire profesionala adecvata , ceea ce a sporit cheltuielile cu salarii si contribuțiile la asigurările si protecția sociala .

Deși cheltuielile de exploatare au înregistrat creșterile amintite, s-a menținut un raport pozitiv între venituri si cheltuieli ceea ce a asigurat realizarea an de an a profitului, fapt ce confirma ca unitatea este profitabila si rentabila .

Rezultatul final in perioada analizata s-a concretizat in profit care in 2006 / 2005 a crescut cu 31% dar a scăzut cu 10,75 % in 2006 / 2005 datorita creșterii cheltuielilor in urma sporirii spațiului comercial , angajării de personal si ridicării tarifului la energie electrica .

Evoluția profitului brut, net, si a impozitului pe profit sunt reprezentate in tabele si grafic.

Cifra de afaceri:

Cifra de afaceri reprezinta suma totala a veniturilorunei societati comerciale rezultate dinvanzarea produselor realizate, respictiv a serviciilor prestate, intr-o anumita perioada de timp.

Cifra de afaceri este considerata un indicator de volum de importanta esentiala, deoarece ea arata nivelul activitatii productive a unitatii, modul de utilizare a potentialului tehno-productiv si modul de comercializare a produselor realizate, respectiv a serviciilor prestate.

O crestere a volumului cifrei de afaceri atrage, in consecinta, premisa cresterii profitului in perspectiva viitoare.

Determinarea si analiza cifrei de afaceri au, in principiu, urmatoarea structura:

venituri din activitatea de baza;

venituri din alte activitati care pot fi atat industriale, cat si de comercializare;

venituri din prestari de servicii.

Analiza dinamiciisi structurii cifrei de afaceri urmareste evolutia pe total si pe elemente componente fata de perioada precedenta, precum si modificarile intervenite in structura cifrei de afaceri. De asemenea, analiza dinamicii si structurii cifrei de afaceri sesizeaza cauzele care au determinat evolutia acestui indicator si modificarile structurale, in vederea stabilirii masurilor corespunzatoare pentru reglarea activitatii.

Cifra de afaceri a unității este constituita in totalul din valoarea preparatelor de cofetărie si a mărfurilor care se vând in starea care au fost cumpărate (bomboane,ciocolata,sucuri, apa minerala). Cifra de afaceri,ca si ceilalți indicatori au avut aceeași tendința de creștere de la un an la altul. Astfel in 2006/2004 a înregistrat o creștere de 25,11% si fata de 2005 numai de 6,9%.

2.1.4. Structura organizatorica a S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. – Organigrama

În vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor statutului societății . s-a adoptat o structura organizatorica care sa permită realizarea funcțiilor ce asigura ducerea la îndeplinire a obiectului de activitate . Structura organizatorica a societății se prezintă in organigrama generala aprobata si anexata .

2.2. Organizarea contabilității la S.C. Cofetăria Garofita S. R. L.

Obiectul și sfera de aplicare a contabilități

Actualul sistem de contabilitate utilizat de S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. se realizează pe două niveluri sau secțiuni importante intercorelate și anume: contabilitatea financiară sau generală și contabilitatea de gestiune sau managerială, secțiuni care sunt elaborate pe baza unor principii, metode și tehnici adecvate economiei de piață

Contabilitatea financiară, are un caracter unitar pentru toți agenții economici și obiectul său este cuprinzător și privește „ urmărirea, controlul și prezentarea fidelă a patrimoniului în totalitate și structuralitatea sa, a situației financiare și a rezultatului exercițiului prin intermediul documentelor de sinteză, în scopul furnizării informațiilor utile celor care iau decizii"

Dat fiind activitatea desfășurată de S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. de producție și desfacere de preparate de cofetărie patiserie, este organizată și contabilitatea de gestiune a cărui obiectiv constă în: „ înregistrarea operațiilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinații ( laborator, sală de desfacere ), decontarea producției și calculul costului efectiv al produselor fabricate lucrărilor executate și serviciilor prestate și implicit al producției în curs".

Obligația organizării și conducerii contabilității

În spiritul Legii contabilității 82/1991 și a Regulamentului de aplicare a acesteia, obligația organizării și conducerii contabilității proprii a revenit S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. Astfel pentru îndeplinirea obiectului pe care îl are contabilitatea și tot odată pentru respectarea prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii contabilității ( Art 2 ), unitatea patrimonială trebuie să asigure printre altele:

întocmirea documentelor justificative pentru toate operațiile care afectează

patrimoniul

înregistrarea cronologică și sistematică a tuturor operațiilor patrimoniale
consecință în documente

inventarierea patrimoniului.

controlul asupra operațiunilor patrimoniale efectuate cu privire la situația patrimoniului și rezultatul exercițiului

furnizarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimoniului și rezultatului

Operațiunile de mai jos sunt comune tuturor unităților patrimoniale cu activitate economică, însă efectuarea lor prezintă anumite particularități determinate de varianta de contabilitate care se adoptă.

Contabilitatea financiară în funcție de structura situațiilor financiare, se organizează în două variante reglementate, iar întreprinderile cărora li se adresează. Se delimitează astfel:

varianta contabilă armonizată integral

varianta contabilă simplificată

Întreprinderile mari și foarte mari, ce îndeplinesc criteriile de mărime conform OMFP 94/2003 – și începând cu anul 2003 satisfac cel puțin două criterii (cifra de afaceri; total active și numărul mediu de salariați) determinate pe baza situațiilor financiare publicate pentru exercițiul financiar anterior și ratei de schimb euro/RON la sfârșitul anului anterior, aplică varianta contabilă armonizată integral.

Criteriile de departajare a unităților patrimoniale în baza OMFP 94/2003

Situațiile financiare elaborate în unitățile patrimoniale mari și foarte mari, care la finele unuia din exercițiile financiare 2003-2007 satisfac cel puțin două din criteriile de mărime menționate mai sus sunt formate din cinci componente: bilanțul, contul de profit și pierdere, situația modificării capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, politici contabile și note explicative, utilizează conturile sintetice de gradul I și II, și pentru înregistrarea stocurilor.

Varianta contabilă simplificată elaborată pe baza inventarului permanent prevederilor Legii contabilității 82/1991, republicată și modificată, precum și a Regulamentelor contabile simplificate armonizate cu directivele europene, aprobate prin OMFP 306/2004 se aplică de unitățile economice care îndeplinesc cel puțin două din criteriile de mărime de mai jos:

cifra de afaceri până la 5 milioane euro

totalul active până la 2,5 milioane euro

numărul mediu de salariați până la 50 de angajați

Rezultatele obținute în anul 2005 la principalele criterii de mărime de către S.C. Cofetăria Narcisa S.R.L. sunt:

cifra de afaceri de 4.1559,08.556 sau 100.000 euro

total active de 92424,5 sau 22.543 euro

numărul mediu de salariați de 16

Astfel S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. se încadrează în categoria unităților patrimoniale, mici și mijlocii și componentele situațiilor financiare sunt: bilanțul, contul de profit și pierdere și utilizează conturile sintetice de gradul I (simbolizate cu trei cifre) și pentru înregistrarea stocurilor în contabilitate folosesc metoda inventarului permanent.

Organizarea și conducerea contabilității, se realizează în cadrul compartimentului financiar-contabil condus de contabilul șef

Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului și se aplică “Regulamentele contabile simplificate, armonizate cu directivele europene aprobate prin OMFP în 306/2004”.

Obiectivul fundamental al contabilității, organizată la S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. este asigurarea unei imagini fidele asupra situației patrimoniului și a rezultatului exercițiului, se realizează pe baza unor reguli, metode și proceduri contabile care se fundamentează și concretizarea avându-se în vedere principiile și convențiile contabile generale.

2.2.3. Principiile contabile de bază

Principiile contabile de bază asimilate pentru activitatea practică din tara noastră sunt enumerate și definite în mod succesiv în Reglementările privind contabilitatea simplificat. Astfel sunt prezentate principiile în sensul detalierii condițiilor și a modului lor de aplicare.

2.2.3.1. Principiul continuității activității

Constă în aceea că "se presupune că unitatea patrimonială își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de schimbare sau de reducere semnificativă a activității"

Acest principiu acționează, de regulă, la închiderea exercițiului financiar, atunci când se întocmesc documentele de sinteză și în speță cu prilejul inventarierii și implicită evaluării bunurilor.

În cazul în care este asigurată continuitatea activității se procedează la evaluarea anuală a bunurilor în funcție de utilitatea acestora în cadrul unității patrimoniale. In situația în care se constată intrarea în starea de schimbare sau reducere sensibilă a activității pentru evaluarea bunurilor se utilizează, alte valori mai mici, denumite valori lichidative.

2.2.3.2. Principiul permanenței metodelor

Constă în asigurarea continuității aplicării regulilor
și normelor privind evaluarea, în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a
rezultatelor în scopul creării premizelor pentru comparabilitatea în timp a informațiilor
contabile. Metodele care se utilizează trebuie să aibă caracter de permanență, în sensul utilizării
lor în cadrul mai multor exerciții executive.

în cazul în care se impune schimbarea unor metode ca urmare a modificării legislației fiscale, restructurării întreprinderii, este necesar ca ele să fie semnalate în notele explicative la situațiile financiare.

. Principiul prudenței

Se referă la faptul că pentru deprecierile, riscurile și pierderile
probabile care pot surveni în activitatea exercițiului curent sau anterior nu este admisă pe de o
parte supraevaluarea activelor și a veniturilor, iar pe de altă parte subevaluarea elementelor de
pasiv și a cheltuielilor, aceste cerințe asigură ezitarea transferării în perioada viitoare a
incertitudinii din cursul exercițiului curent sau a celui anterior, sau altfel spus să nu influențeze
patrimoniul și rezultatele exercitiilor viitoare cu ceea ce nu se referă la aceasta.

Principiul independenței exercițiului

Este important pentru asigurarea unei imagini fidele asupra rezultatului fiecărui an financiar, în condițiile practicării unei contabilități de angajamente, el presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente unității patrimoniale pe măsura angajării acestora și trecerea lor la rezultatul exercițiului la care se referă. O primă consecință ce se degajă din aplicarea acestui principiu, este aceea că veniturile se reflectă în contabilitate în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe bază de factură, care atestă transferul dreptului de proprietate a bunurilor respective asupra clienților, deci nu se are în vedere momentul încasării lor, la care se poate produce chiar în exercițiul următor.

plata propriu – zisă, care se poate efectua chiar în exercițiul următor. O altă consecință privind principiul analizat se referă la faptul că este necesară utilizarea unor conturi de regularizare; 471 „ cheltuieli înregistrate în avans " și 472 „ venituri înregistrate în avans " aceste două conturi de regularizare delimitative, au menirea de a delimita în timp veniturile și cheltuielile realizate și respectiv efectuate în esențialul curent de cele ce privesc exercițiile viitoare.

2.2.3.5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și pasiv

Se referă la întocmirea bilanțului și în speță la faptul că pentru stabilirea valorii totale corespunzătoare fiecărei poziții ( indicator ) a acestuia se impune determinarea separată a valorii fiecărui element individual de activ sau de pasiv, care se include în componenta ei.

2.23.6. Principiul intangibilității bilanțului de deschidere a unui exercițiu

Constă în concordanța deplină a bilanțului de deschidere cu bilanțul de închidere a exercițiului anterior, ceea ce creează atât posibilitatea verificării cu ușurință a integrității patrimoniului cât și informării corecte a utilizatorilor esențiali de informații.

.2.2.3.7. Principiul necompensării

Impune necesitatea înregistrării distincte în bilanț a elementelor de activ și a celor de pasiv și în contul de profit și pierdere a veniturilor și a cheltuielilor, nefiind admisă compensarea între ele. în acest sens exemplificăm: necompensarea creanțelor cu dotărilor față de același terț și necompensarea plusurilor de valoare cu minusurile de valoare care pot surveni ca urmare a aplicării principiului prudenței.

2.2.3.8. Forma de contabilitate

Forma de contabilitate în partidă dublă folosită la S. C. Cofetăria Garofita S.R.L. este cea pe Jurnale. Caracteristica esențială a acestei forme de contabilitate este înregistrarea succesivă a informațiilor financiar-contabile, mai întâi cronologic Registru jurnal și apoi sistematic in Registru Cartea mare, fără ca rulajele să fie dezvoltate pe conturi corespondente, în acest caz Registrul Cartea mare poate fi constituit din " Fisa de cont pentru operații diverse ", pentru fiecare cont utilizat.

Schema plusului de raporturi privind utilizarea jurnalelor multiple folosite de S. C. Cofetăria Garofita S.R.L.

Se preia din registrul jurnal, toate sumele cu care respectivul cont s-a debitat sau s-a creditat, cu indicarea simbolului conturilor corespondente și stabilirea soldului după fiecare operație raportată.

Operațiile economice și financiare se înregistrează în marea lor majoritate direct de pe documentele justificative în care sunt consemnate. Notele contabile se folosesc numai pentru acele operațiuni care prin natura lor nu necesită documente cu o anumită structură.

Documentele justificative si notele contabile întocmite constituie anexe ale jurnalului în care sunt înregistrate.

La sfârșitul lunii rulajul creditor al contului pentru care este utilizat jurnalul, atât cu suma totală, cât și grupat pe conturi corespondente debitoare se înscrie în mod obligatoriu în Registrul jurnal general, in vederea obținerii rulajului curent total al lunii respective. Apoi se consemnează în Registrul cartea mare pentru obținerea rulajului debitor curent al fiecărui cont, cumulându-se in acest scop sumele debitoare constate în jurnalele conturilor unde a fost utilizat drept cont corespondent.

Pentru organizarea și conducerea contabilității ca sistem informațional și de gestiune s-a conturat un set convenții și reguli delimitate, in cele mai multe cazuri, prin regula " principii contabile general acceptate ".Totodată, ele sunt subordonate obiectivului fundamental al contabilității, cel al imaginii fidele asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor.

2.3. Contabilitatea circulației mărfurilor și produselor de cofetărie -patiserie la S.C. Cofetăria Garofita S.R.L.

2.3.1. Particularitățile activității de alimentație publică a S.C. Cofetăria Garofita S. R. L.

Prin obiectul său de activitate care constă în desfacerea către populație a mărfurilor alimentare, atât în starea în care au fost cumpărate, cât și a preparatelor de cofetărie obținute în urma unor procese desfășurate în unitatea proprie S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. se încadrează în domeniul alimentației publice ce reprezintă o formă specială a comerțului cu amănuntul.

În cadrul unității se desfășoară atât procesul de producție a preparatelor de cofetărie patiserie cât și de desfacerea acestora și mărfurilor în starea în care au fost cumpărate.

Ținând seamă de condițiile materiale de care dispune, precum și de nivelul de servire și confort care influențează nivelul de desfacere, unitatea în funcție de criteriile stabilite prin actele normative a fost încadrată la unitatea de categoria a II a.

În funcție de activitatea care a desfășoară ( aprovizionare, producție și desfacere ) unitatea patrimonială este considerată „ Unitate mixtă de producție și desfacere și are în structură; depozit de marfa, laborator de cofetărie și cofetăria ".

• Circuitul mărfurilor în cadrul S.C. Garofita S.R. L.

Figura 2.3.1. Schema circuitului mărfurilor în cadrul SC Cofetăria Garofita SRL

O altă particularitate o constituie prețurile practicate de unitate pentru evaluarea mărfurilor și anume:

a) Prețuri de cumpărare reprezentat de costul la care se achiziționează marfa, constituind prețuri de înregistrare în depozitul de repartizare, care poate fi preț de facturare sau de cost de achiziție.

b) Prețuri de alimentație publică care sunt superioare prețurilor de desfacere a mărfurilor alimentare prin unitățile cu amănuntul.

Prețurile de desfacere cu amănuntul se calculează diferit pentru mărfurile care se vând în aceeași stare în care au procurat, prin adăugarea la costul de achiziție a unei cote de adaos comercial de 30 %, iar pentru preparatele de cofetărie, pe baza rețetelor cuprinse în rețetare generale specifice.

c)Adaosul comercial, practicat de unitate este de 100 % și este destinat acoperirii cheltuielilor de producție și circulație și obținerii unui rezultat pozitiv, adică profit.

Adaosul reprezintă un element component al prețului de vânzare și se contabilizează distinct.

2.3.2 Monografie privind aprovizionarea și desfacerea mărfurilor și preparatelor de cofetărie în luna martie 2007

2.3.2.1. Contabilitatea aprovizionării cu mărfuri a unității (depozit de marfă)

Sursele de aprovizionare cu mărfuri:

direct de la furnizori și unități comerciale de en – gros;

direct de pe piața agroalimentară;

Documentele justificative de intrare și de recepție marfă sunt:

avizul de însoțire marfă;

factura fiscală;

borderou de achiziție;

notă de intrare constatare de diferențe;

Evaluarea mărfurilor la intrarea în unitate:

preț de facturare sau

costul de achiziție;

Distribuirea mărfurilor la intrarea în unitate:

laborator de producție;

unitate de desfacere;

Determinarea prețului de înregistrare a mărfurilor pe secții:

a) la laborator

preț de achiziție fără TVA

adaos comercial de producție 100%

b) la unitatea de cofetărie-patiserie

1) mărfuri cumpărate

preț de achiziție fără TVA

adaos comercial 30 %

TVA 19 %

2)Produsele de cofetărie din laboratorul de cofetarie

pret de livrare

adaos commercial

TVA 19 %

Centralizatorul intrărilor de mărfuri

1 – 31 martie 2007

Nota contabilă nr 1

Centralizatorul note de recepție

1 – 31 martie 2007

Cofetarie Notă contabilă nr 2

Laborator de cofetarie Notă contabilă nr 3

2.3.2.2. Contabilitatea producției laboratorului de cofetărie

Sursele de aprovizionare sunt:

direct de la furnizor;

unități comerciale en-gross;

piața agroalimentară;

Documentele sunt:

aviz de însoțire a mărfii;

factura fiscală;

NIR;

borderou de achiziție;

raportul de însoțire a mărfii;

Circuitul mărfii și preparatelor în faza de producție

Notă contabilă nr 5

Notă contabilă nr 6

Centralizatorul cheltuielilor de producție a laboratorului pe luna martie 2006

Calculația costurilor produselor de cofetărie

SORTIMENTUL …Mascote…

Produs finit… ….100… … …din care….70gr. Buc

Notă contabilă nr 7

Rezultă că pentru 100 buc. avem:

SORTIMENTUL…Rulou cu bezea…

Produs finit……75… … … din care…60gr Buc. …

Rezultă că pentru 75 buc. avem:

Sumele la cele două sortimente sunt rotunjite.

Notă contabilă nr. 8

Documentul este : Avizul de însoțire marfă

Nota de calcul

Privind trecerea preparatelor de cofetărie din laboratorul de cofetărie la cofetărie

Notă contabilă nr 9

Centralizatorul privind mărfurile și preparatele de cofetărie intrate în gestiunea cofetăriei martie 2007

Notă contabilă nr 10

D 371/03 mărfuri în cofetărie C D 378/03 Dif. de preț la mărfuri C

Si 7225,4154 33921,28 6578,1409 1401,1794 Si

4088,025 792,7650

29640,97 5748,0873

40954,4104 33921,28 6578,1409 7942,0317

SfD 7033,1304 SfC 1363,8908

D 4428/03 TVA neexigibilă C D 701 Venituri din vânz. Prod.finite C

5416,9027 1153,6378 Si 19160,2909 19160,2909

652,7099

4732,5918 19160,2909 19160,2909

SfC 1122,9368

==

Centralizatorul privind vânzările unității de cofetărie din data

(1 – 31 martie)

Notă contabilă nr 11

Notă de calcul

– Adaosul comercial aferent stocului de marfă – Adaosul comercial aferent mărfurilor vândute

Stoc 371/03 x K378/03 TSC 378/03 – ADC aferent stocului

1363,8908 = 5910,1936 x 0,2307 6578,1409 = 7942,0317 – 1363,89

D 121 Profit și pierdere C

21927,1364 47666,5682

Sfc 25739,4318

Situația descărcării gestiunii cu valoarea mărfurilor vândute 1 – 31 martie 2007

2.4. Analiza performanțelor activității de alimentație publică la S.C. Cofetăria Garofita S.R.L

Rentabilitatea reprezintă o formă a eficienței economice care evidențiază capacitatea agenților economici de a realiza profit. Aceasta presupune obținerea unor venituri mai mari decât cheltuielile în urma producției și desfacerii de mărfuri și preparate de cofetărie.

Analiza performanțelor înregistrate de societate va avea la bază informațiile aferente de contul de “profit și pierdere” atât pentru analiza statică sau dinamică.

Analiza dinamică urmărește variația performanțelor de la un exercițiu la altul, iar cea statică se surprinde la un moment dat.

În vederea analizei, datele contului “ profit și pierdere” vor fi regrupate pentru a se putea aprecia eficiența societății în utilizarea resurselor sale ținând cont de activitatea desfășurată și obiectivele stabilite.

Pentru analiza performanțelor obținute de S.C. Cofetăria Garofita S.R.L se va avea în vedere:

2.4.1. Analiza rezultatelor obținute în anul 2006/2005 la principalii indicatori economico – financiari

Evoluția principalilor indicatori economico – financiari pe anii 2005 – 2006

Analizând datele prezentate din tabel si grafic reprezentate la evoluția principalilor indicatori economico-financiari pe anii 2005-2006 se considera o creștere a veniturilor in anul 2006 fata de 2005 cu 8,09%, dar in același timp o creștere a cheltuielilor cu 10,25%,fapt ce se reflecta direct in scăderea profitului brut cu 10,74% si a profitului net cu 11,59% .

Creșterea cheltuielilor se datorează sporirii spațiului comercial si angajării de personal .

Evoluția cifrei de afaceri pe 2004

Cifra de afaceri a unității , așa cum rezulta din tabel si grafic este formata din cele doua venituri si anume :venituri din vânzarea mărfurilor si din vânzarea preparatelor de cofetărie .

Cifra de afaceri in anul 2006/2005 a înregistrat o creștere de 6,9 % analizând nivelul cifrei de afaceri in anul 2006, pe total si pe trimestru se constata o diferențiere de la un trimestru la altul in sensul creșterii de la 18 % in trim.I la 30 % in trim.IV datorita sezonului estival si sărbătorilor tradiționale .

.Situația cheltuielilor anuale in funcție de produsele comercializate in anul 2006

Grafic privind ponderea cheltuielilor anuale în funcție de produsele comercializate

Din tabelul prezentat mai sus se poate constata ca cheltuielile cu producția produselor de cofetărie dețin o pondere mai mare din totalul cheltuielilor, comparativ cu aceasta ,situația este fireasca,dat fiind ca activitatea de producție atrage cheltuieli mai mari si consum de materii prime,materiale auxiliare .salariile lucrătorilor,consum de energie,apa si amortizarea cheltuielilor.

.Evoluția comparativă a cheltuielilor la 0, l RON,venituri in perioadei 2005-2006

Din tabelul și graficul prezentat se constată o creștere a cheltuielilor la 1000 lei venituri în anul 2006 față de 2005, cu 10,2 %, fapt datorat acelor cauze care au mai fost prezentate: sporirea spațiului comercial , care a adus un supliment de cheltuieli și angajări de noi lucrători.

2.4.2. Indicatori compuși obținuți pe baza datelor din contul de “Profit și pierdere” – 2006

I. Indicatorii permanenței economice

Profitabilitatea economică (PEB) este măsura capacității a societății independenți de politica sa financiară, fiscală:

Rentabilitatea economică (RE netă) reflectă performanța societății în utilizarea capitalurilor investite indiferent de factorii de producție (capitalul fix, forța de muncă) și modul de finanțare a nevoilor sale

II. Indicatorii performanței financiare

Profitabilitatea financiară (PF) măsoară aptitudinea societății de a degaja un rezultat recurent pornind de la volumul sau de afaceri și ținând cont de modul ales de finanțare a nevoilor

Rentabilitatea financiară (RF) oferă o apreciere a eficienței societății în utilizarea resurselor aduse de către acționari

2.4.3. Analiza combinată

Se bazează pe datele furnizate de cele trei componente ale bilanțului contabil și anume: bilanțul propriu-zis, contul de profit și pierdere și anexa.

Voi prezenta în cele ce urmează, indicatorii prevăzuți de legislația românească cuprinși în normele metodologice privind întocmirea proiectului de venituri și cheltuieli de către regulile autohtone și societățile comerciale.

Lichiditatea globală, care reflectă componentele patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile. (Se apreciază o lichiditate favorabilă atunci când are o mărime supraunitară 2 și 2,5).

Lichiditatea = Active circulante = 73,4519 = 0,85

Globală datorii curente 86,6445

Pentru a face o analiză a poziției întreprinderii din punct de vedere al lichidității este , deci, necesară activelor și datoriilor potrivit duratei și, respectiv, scadențelor lor care să țină seama de variația trezoreriei pe termen scurt, adică să poată răspunde la întrebări de genul:în ce interval de timp va trebui sa plăteasca scadență(o anumită suma) ,când și în ce condiții va putea să transforme(să vândă un activ) pentru a obține resurse financiare de care are nevoie la un anumit moment.

Pentru a face față scadențelor sale o întreprindere are două căi de acțiune:fie să dispună de resursele sale deja existente (active lichide) , fie să încerce să obțină noi credite .Aceste noi credite vor implica , de asemenea, necesitatea de plată a altor obligații-rambursarea și dobânda pentru aceste noi credite –ceea ce va crea necesitate de a dispun e de noi resurse.Lipsa de lichiditate decurge din faptul că durata utilizărilor este mai mare decât cea a resurselor. În acest sens, dacă o investiție se dovedește nerentabilă sau cu rentabilitate insuficientă pt. a acoperii scadențele de plată –întreprinderea este confruntată cu riscul de lichiditate

.La nivelul ciclului de exploatare , dacă rotație stocurilor este mai lentă decât sursele care le finanțează(de obicei creditele furnizor), întreprinderea se poate confrunta cu imposibilitatea de a-și plătii datoriile scadente. O întreprindere solvabilă(totalul datoriilor sunt acoperite cu ansamblul activelor firmei) poate să fie în lichiditate; invers, o întreprindere insolvabilă poate să fie , la un anumit moment lichidă..

Lichiditatea este un fel de măsură a vitezei de rotație a activului, în comparație cu viteza de rotație a pasivului.

Active circulante 73,4519

Lichiditatea globală = –––––––– = –––– = 0,85.

Datorii curente 86,6445

Solvabilitatea patrimonială ce reprezintă gradul în care unitățile patrimoniale pot face față obligațiilor de plată(Solvabilitatea patrimonială este considerată bună dac rezultatul obținut depășește 30%)

Se spune că o întreprindere este solvabilă atunci când poate să-și achite toate obligațiile prin lichidarea tuturor activelor sale, adică în situația în care se oprește exploatarea curentă și toate activele sunt puse în vânzare.

Solvabilitatea depinde de :

Valoarea pe care activele o prezintă în momentul lichidării;

dimensiunea datoriilor angajate de întreprindere

Astfel, se pune întrebarea dacă, într-o situație de lichidare, activele întreprinderii vor putea fi vândute la valoarea contabilă sau sub această valoare .În general, a doua situație este mai frecventă, ceea ce ca nivelul capitalurilor proprii s trebuiască diminuate din cauza diferenței( în minus) dintre valoarea de vânzare și cea contabilă. Dacă se produce o asemenea situație, creanțierii îți vor putea recupera numai o parte din creanțele pe care le dețin asupra întreprinderii, ceea ce înseamnă că vor fi confruntați cu o pierdere de capital.

În consecință, solvabilitatea unei întreprinderi depinde de importanța capitalurilor proprii, privind prin optica situației de lichidare, comparativ cu totalul obligațiilor de plată contractate de aceasta și ținând seama de riscurile pe care le prezintă orice activitate productivă.

Având în vedere aceste considerente, analiza financiară clasică a stabilit că pentru supraviețuirea întreprinderii poate fi definită următoarea regulă generală:

Întreprinderea trebuie să-și mențină permanent’’ o marjă de securitate’’ între resursele și utilizările cu aceeași durată, pentru a putea acoperi riscurile inerente ce apar în activitate( deprecierea stocuri;or, neplata obligațiilor din partea unui client, scăderea vânzărilor, o reducere substanțială a capitalurilor proprii cauzată de un deficit de exploatare).

Respectarea acestei reguli se traduce în bilanț prin următoarele concepte:

menținerea unui fond de rulment pozitiv degajat în partea de jos a bilanțului respectiv fondul de rulment obținut în ciclul de exploatare. Acest FR are rolul de a proteja pe creanțieri de orice variații ale lichidității activului circulant(vânzările de stocuri ce pot să-și scadă valoarea, plata clienților, ce poate fi cerut în avans sau decalată etc.), variații care ar putea împiedica întreprinderea să-și onoreze datoriile scadente(credite bancare , datorii către furnizorii, către stat etc.);

menținerea unei marje de securitate între totalul activelor și totalul pasivelor exigibile.,care se pot analiza astfel:

prin conceptul FR propriu , definit ca diferența dintre activul cu durată mai mică de un an – totalul pasivului exigibil(sau FR total) – datoriile cu scadență mai mare de un an ;

prin utilizarea indicatorului activ net(situația netă), definit ca diferența dintre total activ și total pasiv exigibil(adică total datorii),ceea ce pun, de fapt, în evidență ansamblul fondurilor proprii ale întreprinderii;

Capitaluri proprii 48662,8

Solvabilitatea patrimonială = ––––––- * 100 = ––––– * 100 = 56,16 total pasive 86644,5

Rata autonomiei financiare considerată rată generală a solvabilității (indicatorul este considerat favorabil când mărimea obținută este subunitară),

Capital străin 86644,5

Rata autonomiei financiare = ––––––- = ––––– = 1,78

Capital propriu 48662,8

Gradul de îndatorare arată limita până la care agentul economic este finanțat din alte surse decât fondurile proprii(cu cât gradul de îndatorare este mai mic cu atât unitatea este mai fiabilă sub aspect financiar),

Plăți exigibile 86,6445

Gradul de îndatorare = ––––––– * 100 = –––––- * 100 = 64,10%

Total activ 135,3073

Rata profitului, ce indică mărimea profitabilității a agentului economic (o rată ridicată a profitului indică o profitabilitate mare a agentului economic )

Profit brut 50,2798

Rata profitului = –––––––- * 100 = ––––– * 100 = 8,65%

Cifră de afaceri 581,1328

Productivitatea muncii, ce indică eficiența socială a muncii(cu cât productivitate muncii este mai ridicată cu atât crește eficiența muncii sociale)

Cifra de afacerii 581132,8

Productivitatea muncii = ––––––––– = ––––– = 32285,1555

Nr. Total de personal 18

CAPITOLUL III. Studiu privind unele aspecte reieșite din aplicarea Codului Fiscal cu privire la taxa pe valoarea adăugată

3.1. Cu TVA sau fără TVA ?

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect care se detașează bugetului de stat.

În sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

Constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii executată cu plată.

Locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România.

Livrarea bunurilor sau prestarea bunurilor este realizată de o persoană impozabilă.

Livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice

Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.

Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele, impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată este inferioară plafonului de 2 miliarde, denumit plafon descutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată.

Scutirea nu este obligatorie, orice firmă poate opta pentru plata taxei. Și ar fi bine să facă acest lucru. Bineînțeles că niciunui plătitor nu îi este ușor să plătească lună de lună TVA, să depună declarații lunare dar la sfârșitul anului, când îi vin scadențele pentru toate impozitele, cifrele pot indica faptul că au făcut o alegere bună.

Un plătitor de TVA își poate compensa cheltuielile cu această taxă, un neplătitor nu.

Pentru a evidenția cât mai clar acest aspect, au luat drept exemplu activitatea unui manager care vinde de 75.00 RON, din care 14.25 reprezintă TVA. Cheltuiala cu această marfă a fost de 60.00 RON, din care 11.40 TVA. Dacă este plătitor de TVA va vira statului diferența de 2.85 RON (TVA c 14.25 – TVA d 11.40).

În schimb, dacă nu este plătitor de TVA, va pierde 14.25 RON, întru-cât va încasa fără TVA și va cheltui cu taxă.

Ministerul Finanțelor Publice, precizează că firmele deja înregistrate ca plătitor puteau să apeleze pentru a devenii neplătitori de TVA, dar nu vor putea reveni asupra deciziei. Legea permite să aleagă regimul fiscal, cel mai avantajos, dar opțiunea este posibilă o singură dată.

Este mai avantajos să plătești TVA, iar cei care au optat pentru neplată au regretat mai târziu.

3.2 Precizări privind calculul și înregistrarea TVA în cazul persoanelor juridice impozabile neplătitoare de TVA și care au fost luate ulterior în evidență.

Potrivit legii nr.571/2005 privind codul fiscal art.152(1) persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată este inferioară plafonului de 2 miliarde denumit “plafon de scutire” sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Dacă veniturile realizate depășesc plafonul de impozitare în cursul unui an fiscal, persoanele impozabile au obligația de a înregistra ca plătitori de TVA, în conformitate cu prevederile legale în vigoare și de a efectua operațiile de scontare a elementelor care stau la baza determinării TVA. Odată înscriși ca plătitori de TVA, persoanele impozabile respective nu mai beneficiază de scutiri, chiar dacă ulterior realizează venituri inferioare plafonului de impozitare.

Se recalculează valoarea adaosului comercial

Adaosul comercial corectat = Ca x 10% = 25

371 Mărfuri = 378 Diferențe de preț la mărfuri 22,5

Rezultă că adaosul comercial (sursă de venituri) se diminuează cu 22,5 , diminuarea adaosului comercial rezultă din înregistrarea TVA neexigibilă, ca element de structură valorică a prețului de vânzare cu amănuntul

Diminuarea

Adaosului = AC existent x cota TVA = 29,7.5 x 19 = 47,5

Comercial 100 + cota TVA 119

Deci, adaosul comercial corectat este de 25 RON (29,7.5 – 4,7.5) adică echivalentul valoric al procentului de 10% din noul cost de achiziție al mărfii de 2.5.

Adaosul comercial = 2.50 x 10% = 25

Dacă se modifică prețul de vânzare cu amănuntul, în sensul creșterii acestuia cu o valoare echivalentă menținerii nivelului valoric al adaosului comercial (pe baza datelor din cazul inițial)

Corectarea costului de achiziție prin diminuarea acestuia cu valoarea echivalentă a TVA din factura de achiziție, care devine TVA deductibilă.

% = 401 “Furnizori” 0___

371 “ Mărfuri” 47,5

4426 “TVA deductibilă” 47,5

Adaosul comercial se menține constant în sumă de 29,7.5

TVA neexigibilă aferentă prețului de vânzare cu amănuntul

CAPITOLUL IV. Concluzii și propuneri

Activitatea societății în anul 2006 s-a desfășurat în îmbinarea a două activități; producția de preparate de cofetărie;patiserie; precum și desfacerea acestora și a mărfurilor, adică a bunurilor cumpărate în vederea vânzării în starea în care au fost achiziționate.

De la înființare și până în prezent S.C. Cofetăria Garofita S.R.L. a cunoscut o evoluție permanentă, ceea ce se reflectă în dinamica principalelor indicatori economico financiari prezentați și analizați pe ultimi trei ani de existență.

Cifra de afaceri și ceilalți indicatori economico – financiari ai societății a crescut de la un an la altul, permițând evaluarea activității și asigurarea unei imagini în ceea ce privește poziția financiară și performanța agentului economic.

Societatea se autofinanțează într-o proporție de 100% antrenând alături de sursele proprii, pasive stabile (datorii față de furnizori, personal, asigurări și protecția socială taxa) care se regăsește în mod curent în pasivul bilanțului datorită decalajului ce apare între data apariției datoriei și stingerea ei prin plată. Aceste datorii nu aduc cheltuieli financiare, deci nu afectează veniturile.

Cu toate acestea pentru menținerea eficienței și obținerea de rezultate positive trebuie avute în vedere următoarele măsuri:

Studiul permanent al cererii de consum a populației, precum organizarea de
expoziții cu vânzare, aplicarea de chestionare cu privire la acceptarea sau
respingerea noilor sortimente lansate pe piață

Aprovizionarea direct de la furnizor, fără intermediari, pentru obținerea
mărfurilor și materiilor prime la prețuri inferioare față de cele practicate de
unitățile de en – gross.

Organizarea și popularizarea unor acțiuni de lansare de noi preparate de
cofetărie patiserie specifice zilelor de 1-8 martie, l iunie, sărbătorile tradiționale

Introducerea unei politici de preturi diversificate la preparatele de cofetărie

Organizarea unei expoziții permanente cu sortimentul de produse care se realizează; prin utilizarea de vitrine interioare și exterioare, pentru informarea corectă cumpărătorilor în momentul formulării cererii de consum

Supravegherea atentă a cheltuielilor pentru înlăturarea risipei de materii prime
consumabile, consum de apă și energie electrică

Exercitarea unui control permanent asupra calității materiilor prime, a
termenilor de garanție,pentru a evita utilizarea celor necorespunzătoare și
compromiterea calității preparatelor și pierderea prestigiului în fața
consumatorilor

Extinderea firmei de vânzare pe baza de comandă anticipată, și complementarea
serviciului prestat cu transportul la domiciliu clientului pentru cele care ating un
volum mare și o diversitate largă de sortimente.

BIBLIOGRAFIE

M. Dumitra – Contabilitatea în comerț și turism M. Negrutu, Ed. Masum București 1996

P. Dumbrava – Contabilitatea de gestiune în comerț și turism

L. Rossler – Contabilitatea întreprinderilor și colectiv îndrumar practice, actualizat și completat cu unele reglemantări prevăzute de OMFP 94/2001 și în Standardele Internaționale de Contabilitate ed a Va, Ed. Fundației " Andrei Șaguna" Constanța 2001

A. Pop – Contabilitatea Financiară Românească armonizată cu Directivele contabile Europene și standardele Internaționale de Contabilitate Ed. Inteleredo Deva 2002

l.P. Pântea – Managementul contabilității Românești voi II Ed. Inteleredo 1995

M. Ristea – Contabilitatea Societăților Comerciale Ed. Universală 2002 M. Dima

C. Staicu – Contabilitatea Financiară armonizată cu Directivele Europene Ed Ceccer – București – 1996

C. Ștefănescu – Analiza financiar economică și colectivul. Ed. Economică – 1996

Nicolae Feleagă – vol.3, Ed. Economica

Ion Ionașcu – Contabilitatea Financiară – 1993

Dr Constantin Rotaru – Bazele contabilitatii de gestiune –Ed. Bren – 2004

Reglementări contabile pentru agenții economic –editura Economica. Ministerul finanțelor publice – 2002

Ion Neacșu – Bazele contabilității – Ed. Didactică și pedagogică București – 1998

XXX – OMFP 94 / 2003 XXX – OMFP 306 / 2004