Circulația Ilegală a Substanțelor Narcotice, Psihotrope sau a Analoagelor Lor în Scop de Înstrăinare

Diverse

Circulația Ilegală a Substanțelor Narcotice, Psihotrope sau a Analoagelor Lor în Scop de Înstrăinare

Byadmin ianuarie 1, 2024

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

Academia „Ștefan cel Mare”

FACULTATEA: Drept

CATEDRA: Științe penale

Ciclul: I

DISCIPLINA: Drept penal (Partea specială)

Circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare

TEZĂ DE LICENȚĂ

Conducător științific: CAZACICOV Andrei,

master în drept

Autor: IPATII Tatiana,

studenta an. IV ,gr.543

CHIȘINĂU, 2016

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR…………………………………………………………3

INTRODUCERE………………………………………………………………….4

CAPITOLUL I: CONSIDERAȚIUNI GENERALE PRIVIND CIRCULAȚIA ILEGALĂ A SUBSTANȚELOR NARCOTICE, PSIHOTROPE SAU A ANALOAGELOR LOR ÎN SCOP DE ÎNSTRĂINARE…………………………

§1.1. Retrospectiva reglementărilor normative privind incriminarea infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor…………………………………………………………………………

§1.2. Noțiunea și caracterizare de ansamblu a fenomenului circulației ilegale a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor…………………………..

§1.3. Elemente de drept penal comparat privind infracțiunea de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor……………….………

CAPITOLUL II : ANALIZA JURIDICO – PENALĂ A INFRACȚIUNII DE CIRCULAȚIE ILEGALĂ A SUBSTANȚELOR NARCOTICE, PSIHOTROPE SAU A ANALOAGELOR LOR ÎN SCOP DE ÎNSTRĂINARE…………………………………………………………………….

§2.1. Elementele obiective ale infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor narcotce, psiotrope sau a analoagelor lor ……………………………………………

2.1.1. Obiectul infracțiuniii…..………..………………………………

2.1.2. Latura obiectivă a infracțiunii………..…………………………

§2.2. Elementele subiective ale infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor narcotce, psiotrope sau a analoagelor lor ………………………………

2.2.1. Latura subiectivă infracțiunii…..…………..……..……………

2.2.2. Subiectul infracțiunii……………………………………………

§2.3. Delimitarea infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor de alte infracțiuni înrudite…………………………

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………………………………………….

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………

ANEXE………………………………………………………………………………

LISTA ABREVIERILOR

Alin. – alineat;

Art. – articol;

Cap. – capitol;

C.contr. – Cod contravențional;

C. pen – Cod penal;

C. proc. pen. – Cod de procedură penală;

CSJ – Curtea Supremă de Justiție;

CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

De ex. – de exemplu;

Ed. – Editura;

Etc. – etcetera;

Î.e.n. – Înaintea erei noastre;

Lit. – literă ;

Nr. – număr;

P. – pagină;

Pct. – punct;

RM – Republica Moldova;

Sec. – secol;

Ș.a. – și altele;

Ș.a.m.d. – și așa mai departe;

Vol. – volum;

Изд. – издательство;

Стр – страница;

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate

Actulamente, societatea contemporană s-a ciocnit cu o devastatoare problemă care este legată de fenomenul circulației ilegale a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor.

Traficul ilicit de droguri reprezintă un fenomen social periculos care periclitează securitatea întregii omeniri, fapt pentru care necesită o rezolvare la nivel mondial, cu întrunirea forțelor tuturor națiunilor și popoarelor. Traficul ilicit de droguri are un caracter global și a devenit un obstacol serios în dezvoltarea socială, economică, politică, culturală și spirituală a societății moderne.

De la începutul anilor '90 în Republica Moldova s-a constatat o creștere semnificativă a numărului de persoane care folosesc droguri, precum și o creștere, semnificativă și corelativă, a înseși traficului ilicit de droguri, care continuă până în prezent. Aceasta creștere necesită o cercetare minuțioasă în vederea implementării unor instrumente efective de combatere și sancționare a activității ilicite, inclusiv prin mijloace de drept penal.

Această lucrare este dedicată luptei, în special la nivel legislativ, cu acest teribil fenomen pentru întreaga omenire, periculozitatea căruia își are sorgintele în dependența provocată de droguri, iar circulația ilegală a substanțelor narcotce, psiotrope sau a analoagelor lor este o amenințare în adresa tuturor popoarelor, inclusiv și a cetățenilor Republicii Moldova. În lucrare se pune accentul pe calificarea infracțiunilor legate de traficul ilicit de droguri în conformitate cu Codul penal al Republicii Moldova, deși nu se lasă uitat și alte aspecte ale acestui fenomen: izvoarele, prevenirea, combaterea și alte provocări din partea fenomenului, cu toate că nu li se dedică o cercetare aprofundată și separată în careva capitole/ paragrafe distincte.

Răspunderea penală pentru comiterea infracțiunilor în sfera circulației ilegale a substanțelor narcotice a atras atenția mai multor cercetători din Republica Moldova, România, Federația Rusă, precum și din alte state. Prezentul studiu este o combinare reușită dintre o vastă gamă de opinii cu referință la definirea, calificarea și explicarea fenomenului circulației ilegale a drogurilor cu proprile opinii, concepte, concluzii ale autorului studiului.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării.

Ar trebui remarcat faptul că această problemă de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinarea implicat astfel de oameni de știință sunt cercetate în manualele de drept penal și în monografiile unor autori autohtoni ca: R. Cojocaru, S. Brînză, Dumitrescu D., Bujor V., Borodac Al. ș.a. și o serie de alți oameni de știință care au avut o mare contribuție la dezvoltarea problemei combaterii traficului ilicit de droguri.

Faptul că această problemă de către oamenii de știință celebri care au avut o mare contribuție la problemele de dezvoltare ale luptei împotriva traficului de droguri. Cu toate acestea, din cauza unei probleme cu complexitatea sa, munca acestor oameni de știință sunt permise, nu toate întrebările care face necesară integrate în continuare cercetarea acestuia în vederea sporirii eficienței aplicării dreptului penal, măsurile generale și speciale penale care vizează prevenirea negativ, periculoase doar fenomen social. Este necesar să studieze privind combaterea traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, destinate să elaboreze propuneri și recomandări bazate pe știință pentru schimbare în dreptul penal, în special pentru infracțiuni legate de ilegale fabricarea, achiziționarea, depozitarea, transportul, transferul sau vânzarea de stupefiante sau de substanțe psihotrope.

Scopul și obiectivele lucrării.

Scopul acestei lucrări constă în constituie cercetarea problemelor juridico-penale referitoare a infracțiunilor legate de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare.

Trebuie să fie realizat studiul integrat al conceptului de drept penal a traficului de droguri, având în vedere abordarea bazată pe dreptul penal, realizarea luptei împotriva traficului de droguri.

Pentru realizarea scopului propus au fost puse următoarele obiective și scopuri:

– Analizarea dezvoltarii legislației penale din Moldova referitoare la traficul ilegal de substanțe narcotice și substanțe psihotrope;

– Luarea în considerare traficul de substanțe narcotice și substanțe psihotrope în țări străine;

– Studierea ordinii de pedeapsă pentru traficul de stupefiante și substanțe psihotrope în Moldova Republica Moldova la legislația în vigoare;

– Caracterizarea problemei răspunderii penale pentru traficul drogurilor ilegale.

Toate aceste circumstanțe condiționează actualitatea studierii problemelor ce vizează prevenirea și combaterea infracțiunilor din domeniul circulației ilegale a drogurilor.

Semnificația practică a lucrării constă în faptul că rezultatele conținute în analiza legii penale poate fi luată în considerare în activitatea de îmbunătățire a legislației anti-drog, precum și în practica ofițerilor de aplicare a legii cu privire la aplicarea normelor privind răspunderea penală pentru dependenta de droguri.

Obiectul de studiu al acestei lucrări îl constituie infracțiunea de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor.Datorită faptului că subiectul este unul destul de controversat și complex, prezenta cercetare face referire la caracterul multidimensional și specific al infracțiunii examinate și în același rând la caracteristicile specifice în raport cu alte infracțiuni.

Metodologia și metodele de cercetare.

Pentru realizarea scopurilor și a obiectivelor enunțate, în procesul realizării și elaborării lucrării a fost utilizată o mulțime de materiale doctrinare, teoretice și normativ-legislative cu privire la acest fenomen de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare .

Baza metodologică a studiului sunt metode științifice de cunoaștere, precum și o serie de alte metode: istorice și juridice, sistematice și structurale, mai degrabă-juridice, logica formală, și altele. Metodele sociologice au fost utilizate, inclusiv – studierea practicii judiciare.

Sumarul compartimentelor tezei

Întru realizarea obiectivelor și sarcinilor propuse, teza a fost structurată după cum urmează: introducere, 2 capitole, 6 paragrafe, concluzii și recomandări, anexe.

În Capitolul I, intitulat „Considerațiuni generale privind circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare”, s-a atras atenția asupra noțiunii de circulație a substanțelor narcotice, în sensul înțelegerii mai avantajoase a semanticii acesteia în cadrul infracțiunii analizate, conform opiniei atît a doctrinarilor de rang național, cît și a celor din statele vecine cu R. Moldova. A fost abordată tema evoluției și istoricului apariției instituției de apărare a circulației substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, cît și a altor forme de contracarare extrapenală a tuturor formelor de circulație a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor. Totodată, a fost efectuată analiza unor legislații penale ale statelor vecine cu Republica Moldova întru descoperirea particularităților, precum și a imperfecțiunilor ale legislației penale autohtone.

Capitolul II cu denumirea „Analiza juridico-penală a infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare”, aprofundează cercetarea infracțiunii în cauză din punct de vedere juridico-penal, oferind o deslușire explicită asupra elementelor constitutive obiective și subiective ale componenței de infracțiune. În același timp, ținînd cont de gama largă de infracțiuni legate de circulația substanțelor narcotice sau psihotrope a fost efectuată o delimitare strictă între infracțiunile adiacente, înrudite cu infracțiunea stipulată la art. 2171 C. pen.

CAPITOLUL I: CONSIDERAȚIUNI GENERALE PRIVIND CIRCULAȚIA ILEGALĂ A SUBSTANȚELOR NARCOTICE, PSIHOTROPE SAU A ANALOAGELOR LOR ÎN SCOP DE ÎNSTRĂINARE

§1.1. Retrospectiva reglementărilor normative privind incriminarea infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor.

Istoria consumării substanțelor narcotice numără nu un singur mileniu. Este greu de stabilit, cînd și în ce circumstanțe a avut loc prima cunoștință a oamenilor cu vegetația ce conține substanțe îmbătătoare/ amețitoare. Din antichitate au ajuns pînă la noi date cu privire la folosirea de către om a diferitor substanțe narcotice.

Oamenii au consumat droguri din vremuri imemoriale. Fie că erau utilizate în cadrul practicilor magice, ori în cel al ritualurilor religioase , fie în scopuri terapeutice ,drogurile au însoțit civilizația umană pînă în zilele noastre, devenind “cancerul” ce amenință toate națiunile.

Acordînd drogurilor esență divină omul credea că prin consumarea lor poate accede în lumea zeităților responsabile de viața și sănătatea sa.

Cele mai vechi mărturii despre utilizarea opiumului în medicină se referă la anul 350 î.e.n. În sec. VI – VIII, drogurile se foloseau pe larg în Egipt, Grecia, Roma ș.a. Substanțele narcotice se foloseau de către medicii locali pentru evitarea stărilor bolnăvicioase, ameliorarea durerilor fizice și suferințelor omenești.

Homer in "Odiseea” a descris băutura magică contra tristeții pe care o denumea "leacul pentru a uita" punînd la baza preparării ei opiul. Înlr-o legendă din antichitate se spune că frumoasa Elena punea opiu în vinul pe care îl dadea apărătorilor Troiei din dorința de a le împraștia tristețea.

În Roma antică, atitudinea față de droguri a fost, de asemenea, rezervat inițial, dar există multe restricții și limitări: interzis să bea vin la oameni care nu au împlinit 30 de ani, iar femeile – toată viața. Atunci când dependența de măturat Imperiul Roman, a căzut.

Macul de opiu a fost apreciat în medicina, datorită efectului sau sedativ și somnifer fiind întrebuențat în același timp și în practicile magice.

Conform legendei, unul dintre primii care au început să încerce să fabrice droguri a fost un călugăr italian Valentius. Au încercat produsul a primit din nou și a ajuns la o stare de ebrietate, alchimistul a spus că a descoperit un elixir miraculos, care face ca un om bătrân un tânăr, obosit vesel, vesel se stinge. Răspândirea în special semnificativă a spiritelor din Europa, a primit după inventarea de la începutul secolului al XIX-lea "fixează" – vodca din cartofi.

Documente istorice atestă că, în sec. XV-lea, în China se făcea deja un important trafic ilicit cu opiu, iar în sec. al XVI-lea, consumul abuziv de opiu de către o mare parte a populației, era foarte răspîndit în China și Turcia. Avînd în vedere numărul mare de consumatori de opiu ce existau în acea perioadă și pericolul pe care îl preenta răspîndirea rapidă a acestui viciu, autoritățile din Turcia au decis interzicerea consumului de opiu și hașiș. La rîndul lor, autoritățile Chineze amenințate cu același pericol, în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, au interzis vînzarea opiului și au închis fumuarele. Începînd cu a doua jumătate a sec. al XIX-lea, anumite țări au întreprins o serie de măsuri în vederea controlului stupefiantelor. Astfel, în anul 1845 în Franța s-a adoptat o lege care permitea constrolul asupra unor stupefiante, iar în perioada 1895 – 1906, diverse state și state ale SUA au adoptat regulamente speciale privitoare la controlul opiului și a altor stupefiante.

Odată ce dezvoltarea omenirii și-a luat avânt, a devenit evidentă problema narcomaniei, care a afectat bazele social-economice a mai multor state în ceea ce privește comerțul, agricultura și alte ramuri ale economiei naționale. Mai mult ca atât, combaterea fenomenului narcomaniei prevede eforturi considerabile la reabilitarea persoanelor afectate, la instruirea și susținerea cadrelor de asistență socială/medicală, la implementarea măsurilor efective de combatere a noilor modalități de ocolire a prevederilor legale. Astfel, a apărut necesitatea realizării unor acorduri, pacte, convenții interstatale de rang mondial și, respectiv, stabilirea unui control asupra folosirii și consumului substanțelor narcotice și psihotrope atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

La mijlocul secolului XIX-lea – începutul secolului XX-lea, consumul pe larg al substanțelor narcotice în scopuri nemedicinale a început să devină o problemă socială deosebită, combaterea căreia a impus necesitatea implementării unor măsuri legislative menite să limiteze circuitul lor.

În această perioadă mai multe state, și anume Franța (în 1945), SUA (în 1895 și 1906), China (în 1906) au adoptat legi naționale îndreptate spre combaterea circulației ilegale de droguri.

La nivel internațional, prima etapă la stabilirea a unui astfel de control asupra circuitului substanțelor narcotice/psihotrope l-a constituit întrunirea Comisiei internaționale a opiumului din Șanghai, întrunirile căreia au fost realizate în perioada 5-26 februarie 1909. Deși la comisia dată au participat 30 de state ale lumii, totuși, careva norme cu referire la circuitul ilicit de droguri nu au fost elaborate. Însă, merită de menționat că Comisia opiumului din Șanghai din 1909 a pus bazele pentru pregătirea și adoptarea în anul 1912 în Haga (Olanda) a primei Convenții internaționale a opiumului.

Convenția din 1912 prevedea un șir de măsuri de combatere a circuitului ilicit de droguri, printre care, adoptarea legilor naționale de contracarare a flagelului narcotic existent, implementarea sau schimbarea limitelor de sancționare a faptelor legate de posedarea ilegală a substanțelor narcotice, etc.

Din momentul apariției primelor reglementări normative inernaționale ce vizau circulația ilegală a substanțelor narcotice și până la implementarea actelor legislative mondiale cu referință la aceeași materie, care sunt actualmente în vigoare, evoluția istorică a temei supuse studiului a cunoscut un șir variat de etape corelative actelor juridice elaborate, printre care Convenția internațională a opiumului din 1912, Convenția opiumului de la Geneva adoptată în februarie 1925, Convenția internațională privind limitarea fabricării și reglementarea distribuirii narcoticelor, semnată la Geneva la 13 iulie 1931 ș.a.

O dată cu crearea ONU, a fost înființată o nouă Comisie, în componența căreia au intrat reprezentanții a 15 state, sarcina de bază a căreia a devenit elaborarea unei convenții unice a substanțelor narcotice. În final, în rezultatul unui lucru îndelungat a Comisiei date, în anul 1961, la New-York, a fost adoptată Convenția unică asupra stupifiantelor.

Convenția a fost ratificata și a început sa-si producă efectele odată cu Tratatul de la Versailles, semnat la 28 iunie 1919, după încheierea primului război mondial. Prevederile Convenției de la Haga vizau adoptarea unor legi naționale prin care producția, desfacerea și distribuția opiului brut sa fie supuse controlului, trebuind sa îndeplinească formalitățile înregistrării și licențierii și putându-se adresa exclusiv scopurilor medicale ori legitime.

Menirea de bază a Convenției unice asupra stupifiantelor din 1961 a constat în substituirea multiplelor acorduri interstatale în sfera respectivă, reducerea numărului de organisme internaționale, reformarea sistemului de control internațional asupra stupefiantelor în corespundere cu schimbările politice și socio-economice ce au avut loc în lume și, nu în ultimul rând, crearea unui sistem eficient de monitorizare a producției de materii prime pentru fabricarea de stupefiante (opiu, frunze de coca, canabis). Aceasta a fost suplimentată în 1972 cu Protocolul care accentuează necesitatea serviciilor de tratament și reabilitare.

În anul 1965, un grup de experți din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății a recomandat adoptarea unui control național uniform de substanțe psihotrope, iar în rezultat la data de 28.02.1971, la Viena, a fost adoptată Convenția asupra substanțelor psihotrope.

Ținând cont de faptul că Basarabia în anul 1812 a fost anexată la Imperiul Rus, în sfera dreptului penal au fost aplicate legile Imperiului Rus până în 1918, când a avut loc Marea Unire. Respectiv, legislația penală moldovenească a fost influențată nemijlocit de legislația rusă existentă în materia prevenirii răspândirii drogurilor.

Astfel, la data de 31.12.1971 de către Ministerul Sănătății al Uniunii Sovietice a fost emis ordinul Despre anumite măsuri suplimentare referitoare la controlul fabricării și folosirii substanțelor narcotice și psihotrope, în care erau prevăzute listele substanțelor psihotrope supuse controlului potrivit Convenției din 1971, ordin a cărui prevederi s-au răsfrânt și asupra reglementării normative a circulației ilicite a drogurilor din RSSM.

Convenția din 1971 dispune restricții în materia drogurilor ce nu se regăsesc în prevederile Convenției din 1961 și interzice operațiunile comerciale de export și import de substanțe psihotrope, cu excepția cazului în care contractele se încheie la nivel interguvernamental sau între entități legal abilitate în acest sens, fiind necesară o licență specială pentru deținerea, producerea ori desfacerea pe piața drogurilor.

Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971 a prevăzut mai multe moduri de control în raport cu cele trei grupe principale de substanțe psihotrope: halucinogene, stimulente si sedative.

O etapă finală în formarea sistemului internațional de control asupra circulației substanțelor narcotice și psihotrope l-a constituit semnarea în anul 1988 a Convenției contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope adoptată la Viena din 20.12.1988. Dacă actele legislative anterioare, în mod deosebit, se refereau la măsurile de control asupra substanțelor narcotice și psihotrope, atunci scopul propus de Convenția din 1988 a fost întărirea și ridicarea eficacității mecanismului legal pentru abordarea la nivel internațional a traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope. Spre deosebire de dispozițiile Convențiilor din 1961 și 1971, în cadrul prevederilor legale ale Convenției din 1988 au fost stabilite doar unele momente generale vizând materia circulației stupefiantelor. S-a presupus, că Guvernul statelor semnatare, în vederea punerii în aplicare a acestor dispoziții generale, ar trebui să dezvolte propriile lor măsurile de control specifice, cele mai eficiente din punct de vedere a situației și împrejurărilor create.

Infracțiunile, formând în esență criminalitatea narcotică, atentează la relațiile internaționale, drepturile și libertățile oamenilor, încalcă interesele interstatale și manifestă un caracter internațional. Odată ce Republica Moldova a ratificat Convențiile internaționale cu referință la substanțele narcotice și/sau psihotrope (Convențiile din 1961, 1971, 1988), un interes sporit îl prezintă analiza evoluției legislației naționale sub influiența reglementărilor internaționale.

În cadrul unui studiu general axat pe necesitatea ocrotirii persoanei și proprietății împotriva acțiunilor de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope s-a făcut o analiză detaliată a actelor cu vocație internațională raportate la subiectul supus studiului. Astfel, conform art. 33 al Convenției unice asupra stupefiantelor din 1961: ”părțile nu vor permite deținerea de stupefiante fără autorizație legală”, fapt care presupune, în mod logic, că deținerea stupifiantelor în prezența unei autorizații este admisă. Conform art. 36, alin. (1) al aceleiași Convenții: ”sub rezerva dispozițiilor sale constituționale, fiecare parte va adopta măsurile necesare, pentru ca cultura, producția, fabricația, extracția, prepararea, deținerea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, procurarea, vânzarea, livrarea, indiferent sub ce formă, mijlocirea, trimiterea, expedierea prin tranzit, transportul, importul și exportul stupefiantelor, care nu sânt conforme cu dispozițiile prezentei convenții, sau orice alt act care, după avizul părții amintite, ar fi contrariu dispozițiilor prezentei convenții, să constituie infracțiuni, pasibile de pedeapsă dacă s-au comis în mod intenționat…”. Rezultă că dispozițiile Convenției nu vizează sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope, lăsând statelor-membre posibilitatea implementării unor măsuri de inițiativă legislativă națională proprie.

Totodată vin în confirmare și dispozițiile Convenției contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988: ”Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a stabili caracterul de infracțiuni penale, în conformitate cu dreptul său intern, atunci când actul a fost comis intenționat: producției, fabricației, extracției, preparării, ofertei, punerii în vânzare, distribuirii, vânzării, livrării în orice condiții, expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului sau exportului, deținerii sau cumpărării oricărui stupefiant sau substanțe psihotrope, fabricării, transportului sau distribuirii de echipament, materiale sau substanțe înscrise în tabelele I și II … organizării, dirijării sau finanțării uneia dintre infracțiunile enumerate, conversiei sau transferului de bunuri …”, în care nu se menționează despre sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau a celor psihotrope și nu se pune în discuție necesitatea conferirii caracterului inracțional acestor fapte antisociale.

Nici Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971 și nici alte prevederi ale Convențiilor internaționale care reglementează același domeniu, pe care Republica Moldova le-a ratificat, nu prevăd careva dispoziții distincte referitoare la sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope.

Luând în considerație prevederile actelor internaționale sus-menționate apare o situație confuză: – în cazul sustragerii sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope, apare sau nu necesitatea implicării răspunderii penale pentru faptele date? Dacă da, răspunderea ar surveni conform dispozițiilor prevedrilor normelor generale privind sustragerea, adica normelor juridice stipulate la Capitolul VI al Părții Speciale a Codului penal al RM ”Infracțiuni contra patrimoniului” sau apare necesitatea incriminării unei/unor norme speciale privind sustragerea respectivelor substanțe, atribuindu-se deja la Capitolul VIII al Părții Speciale a Codului penal al RM ”Infracțiuni contra sănătății publice sau a convețuirii sociale”?

Lipsa unei norme speciale, destinate incriminării distincte a sustragerii substanțelor narcotice sau psihotrope, impune soluția încadrării juridice a unei asemenea fapte în baza normelor generale dedicate sustragerilor. De asemenea, atât în practica judiciară, cât și în doctrina penală rusă a fost semnalată problema definirii proporțiilor mari și a celor deosebit de mari în cazul sustragerii drogurilor.

Este cunoscut că, în unele cazuri, datorită calității speciale a bunurilor care reprezintă obiectul material al sustragerii sau al șantajului, se va aplica nu art. 186- 192 C. pen. al RM, dar o normă concurentă. Printre astfel de norme concurente se numără art.2174 C. pen. al RM, întrucât sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope comportă un pericol social mai pronunțat în raport cu sănătatea publică (mai puțin, în raport cu patrimoniul), întrucât proporțiile mici, mari sau deosebit de mari ale acestor substanțe desemnează parametrii cantitativi (și nu valorici) ai substanțelor narcotice sau psihotrope. Din toate aceste considerente se prezintă ca justificată incriminarea faptei de sustragere a substanțelor narcotice sau psihotrope nu în art. 186-192 C. pen. al RM, dar în art. 2174 C. pen. al RM.

§1.2. Noțiunea și caracterizare de ansamblu a fenomenului circulației ilegale a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor

Drogurile sunt substanțe fizice care au un alt rol decît cele necesare pentru menținerea normală a sănătații ,cum sunt spre exemplu alimentele, și față de care se deosebesc prin efectele lor nocive asupra organismului.

Substanțe narcotice sunt recunoscute ca atare substanțe incluse de către organismele autorizate în listele speciale (liste) de origine vegetală sau sintetică, care, atunci când acestea au consumat imbatator efecte sau care provoacă starea (euforie, excitare, halucinogenele), precum și dependență fizică și chimică.

De-a lungul istoriei ,fenomenul drogurilor a avut o evoluție ascendentă, de la simpla folosire în scopuri medicale și terapeutice, de către vindecători , în perioada Antică, pînă la cultivarea , producerea și comercializarea acestora de către rețele infracționale aparțînînd crimei organizate, în perioada contemporană.

Pe teritoriul Republicii Moldova se stabilesc restricții asupra circulației substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor.

Stupefiante sunt substanțe de origine sintetică sau naturală, droguri, plante incluse în lista substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor supuse controlului în țară, în conformitate cu legea și tratatele internaționale.

Conform Legii R.M. cu privire la circulația substanțelor narcotice , psihotrope și precursorilor, sub noțiunea de substanță narcotică noi înțelegem –o substanță de origine natural sau sintetică, precum și preparatul conținînd o astfel de substanță, care provoacă dereglări psihice ca urmare a consumului lor abuziv.

O alta definiție de substanță narcotică sună într-un mod următor-Substanță solidă, lichidă sau gazoasă, a cărei folosință se transformă în obicei și care afectează direct creierul și sistemul nervos, schimbă sentimentele, dispoziția și gândirea, percepția și/sau starea de conștiență, modificând imaginea asupra realității înconjurătoare.

Și încă o definiție o găsim în vocabularul de drept -Substanțe narcotice, narcotica sau stupefacientia (din greacă – narcao, latină – stupefacio) – sunt substanțe naturale sau sintetice, care sa ofere o stimulare sau depresie a sistemului nervos central al unei persoane și care sunt incluse în listele relevante ale convențiilor internaționale, de exemplu, Convenția de la Viena privind substanțele psihotrope din 1971, Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988, și altele.

Autorii moldoveni nu exclud utilizarea termenului „drog” pentru a denumi aceste substanțe, care sunt dăunătoare pentru sanatatea omenirii.

Diferite tipuri de droguri au proprietăți specifice.Ele diferă prin mecanismul și durata efectelor ,însă pentru legislator ele sunt deopotriva egale și orice activitate ce ține de aceste substanțe va fi ilegală și pasibilă de aplicare a răspunderii contravenționale sau penale.

Acesta infracțiune de circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de întrainare este prezăzută de Art.2171 Cod Penal al Republicii Moldova.

Sub deținerea ilegală a stupefiantelor sau a substanțelor psihotrope, trebuie să se înțeleagă orice acte intenționate legate de prezența lor în posesia făptuitorului – cu tine, în interior, într-un loc ascuns și în alte locuri. Cu alte cuvinte, acesta este posesia efectivă a stupefiantelor sau a substanțelor psihotrope, de către o persoană care nu are dreptul să-l, indiferent de localizarea lor și durata timpului de depozitare. Depozitarea de stupefiante sau de substanțe psihotrope – o infracțiune continuă.

În prezent, drogurile au devenit suficient de marfă la prețuri accesibile ei ca tutun, vinuri și lichioruri, pot fi ușor achiziționate de la discoteci, magazine video și alte locuri de divertisment publice, prin urmare, mai mult ca oricând, interdicția ar putea avea un efect preventiv semnificativ al segmente semnificative ale populației.

După părerea mea, utilizarea non-medical de stupefiante prezintă un pericol semnificativ pentru public.

Noi introducem monopolizarea de stat în cultivarea, producerea, exportul și importul de stupefiante, licențierea tuturor activităților legate de producția lor.

De exemplu, țara a interzis cultivarea de mac opiaceu și este permisă arbustului de coca și cultivarea de canabis doar de un permis special. Legea definește procedura pentru utilizarea de stupefiante în scopuri medicale, în același timp (folosind) interzicerea utilizării medicilor lor private.

Ea stabilește răspunderea penală și administrativă pentru încălcări, și prevede măsuri de combatere a traficului de droguri. Persoanele care au comis infracțiuni grave legate de traficul de droguri, supuse unui control special și supravegherea de către organele afacerilor interne.

În Republica Moldova a interzis promovarea și publicitatea de stupefiante. În plus față de interdicția de propagandă sau publicitatea ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor acestora în țara noastră a restaurat interzicerea consumului de droguri fără permisiunea medicului. În plus față de legea care a introdus interdicția, noul Cod cu privire la contravențiile administrative de consum de droguri interzise fără prescripție medicală. O inovație a fost faptul că infracțiunea este acum atrage după sine răspunderea administrativă. O persoană care în mod voluntar a aplicat in stabilirea de ingrijire a sanatatii pentru tratament în legătură cu utilizarea de stupefiante sau de substanțe psihotrope fără prescripție medicală sunt scutite de răspundere administrativă pentru infracțiunea. O persoană care, în modul recunoscut dependente de droguri prescrise, poate fi cu consimțământul său, cu scopul de recuperare medicală și socială în stabilirea de îngrijire a sănătății, și, prin urmare, scutite de răspundere administrativă pentru o infracțiune legată de utilizarea drogurilor și a substanțelor psihotrope. În prezent, în lume, un număr mare de precursori cunoscuți, reactivi și solvenți, utilizând care este posibilă producerea de medicamente. Unele dintre aceste substanțe sunt adesea folosite, cu traficul de droguri, sunt incluse în Convenția 1988 a Organizației Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și, în consecință, sunt sub control internațional.

Noțiunea de substanțe narcotice –drog și stupefiante , este definite aplicînd diverse criterii cur ar fi : criteriul medical,criteriul social, criteriul fizic și criteriul juridic.

Controlul traficului de stupefiante și substanțe psihotrope pentru companiile farmaceutice și alte instituții de sănătate efectuate de către comisii speciale, stabilite în conformitate cu procedura stabilită prin lege în domeniul sănătății, în coordonare cu autoritatea executivă în domeniul afacerilor interne.

În prezent narcomania a devenit o problema mare pentru viața și sănătatea societații. Putem folosi definiția în care sănătate, în sens juridico-penal, se înțelege totalitatea relațiilor socile care asigură existența și funcționarea fizică și psihică normală a organismului individului și populației care corespunde bazelor și caracteristicilor biologice pozitive determinate de condițiile și de influența mediului natural și cel social.

În conformitate cu fabricarea ilicită de stupefiante, substanțe psihotrope sau a analoagelor lor ar trebui să fie înțeles comise prin încălcarea acțiunilor deliberate legislației Republicii Moldova în scopul obținerii de recolte de droguri medicinale, chimice și alte substanțe din una sau mai multe gata de utilizare și a consumului de stupefiante sau de substanțe psihotrope, de la numărul inclus în lista substanțelor narcotice, psihotrope.

Producția de substanțe narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor se referă la acțiuni care vizează primirea lor în serie.Prelucrarea ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și precursori sau analogii acestora, recunoscute comise prin încălcarea legilor Republicii acțiuni deliberate Moldova în scopul de rafinare (purificare din impurități), amestec solid sau lichid care conține una sau mai multe substanțe narcotice sau substanțe psihotrope, sau pentru a crește un astfel de amestec (preparat) concentrația de stupefiante sau de substanțe psihotrope.

Statisticile au demonstrat o creștere semnificativă a numărului de infracțiuni legate de traficul de droguri, și că, dată fiind latenta mare a acestor crime.

Importul și exportul de stupefiante, substanțe psihotrope și a precursorilor lor – circulația substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor acestora de pe teritoriul vamal al altui stat pe teritoriul Republicii Moldova sau de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova pe teritoriul vamal al altui stat.

Traficul – este circulația substanțelor narcotice, psihotrope, analogii lor sau precursori sub formă de e-mail, articole pentru bagaje, manual sau prin alte mijloace în momentul transportului acestor fonduri se efectuează în absența expeditorului.

Dându-și seama scopurile lor criminale (pansament in cantitati fabuloase de pe probleme de sănătate și de droguri și indirect de societate), mafia de droguri în condițiile răspunderii juridice a crescut în colaborare cu persoanele dependente de droguri este guvernată de strict secret. În acest scop, vânzarea de droguri către persoanele dependente prin "ajutor", care sunt mediatorii între traficanții și dependent de droguri.

În conformitate cu comercializarea de stupefiante sau de substanțe psihotrope, trebuie să se înțeleagă orice metodă de transfer de compensate sau necompensate altora (vânzare, cadou, schimb, și așa mai departe. D.), și alte metode de distribuție, cum ar fi prin introducerea unor injecții de substanțe narcotice și substanțe psihotrope.

Din această situație este văzută ca consolidarea luptei împotriva traficului de droguri, ceea ce va ajuta foarte mult pentru a depasi dependenta de droguri, care a devenit o plagă a secolului al XX-lea și sa mutat în secolul douăzeci și unu.

Ca parte a acestei probleme, un studiu a fost realizat de consumatorul individual de stupefiante sau de substanțe psihotrope.

În 2005, pentru prima dată în Rcpubhca Moldova a fost efectuat studiul ESPAD al cărui grup țintă au fost copii născuți în anul 1992 și care frecventează instituțiile de învățămînt de pe malul drert al rîului Nistru. Ca instrument de colectare a datelor a fost aplicat chestionarul standard ESPAD autoadministrat. Eșantionul final al sludiului constă din 3170 elevi născuți în 1992 (48,7% de sex masculin și 51,2% de sex feminin).

Prelevența consumului de canabis pe durata vieții în rîndul elevelor născuți în anu1 1992 este de 4,11%, fiind de circa de 4 ori mai mare în rîndul respondențelor de sex masculin (8,1 %) comparativ cu respondenți de sex feminin (1,8 %).

În cazul consumului de ecstasy, prevalența consumului pe durata vieții este de 1,6%, prevalența consumului pe durata ultimului an – 1,3%, iar prevalența consumului pe durata ultimei luni – 0,8 %.

Conform Ministerului Afacerilor Interne, pe teritoriul de pe malul drept al Republicii Moldova, în 2008 au fost înregistrate 2103 infracțiuni legate de traficull de druguri, cu 2.0% mai puțin în comparație cu 2007 (2143 infracțiuni).

Tendința de descreștere lentă a numărulul de infracțiuni legale de traficul de droguri este observată pe parcursul ultimelor 6 ani. În 2008, 235 au fost considerate grave și extrem de grave ,constituind 11. 2% din numărul total de crime (în comparație cu 12.8 % în anul 2007).

Pe parcursul anulul 2008 au fost depistate 94 cazuri de păstrare a subslanțelor narcotice cu scopul de a transmite deținiților în instituțiile penitenciare (4,5% din numărul total de infracțiuni legale de traficul de droguri), în comparație cu 34 cazuri înregistrate în 2007 (3,4%) .

Sancționarea mai aspră a infracțiunii incriminate la Art.2171 Cod Penal al Republicii Moldova derive din faptul că traficantul urmărește să instraineze substanțe narcotice , psihotrope sau analoagele acestora , precum și plantele care le conțin , introducîndu-le astfel în circuitul illegal. Urmărirea unei asemenea finalități confer faptei o periculozitate sporită,întruncît acțiunule de răspîndire a drogurilor facilitează consumul acestora ,ceea ce imprimă un pericol mai mare pentru relațiile sociale ce condiționează protejarea sănătății publice.

Conform Legii privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri și de alte substanțe psihotrope – combaterea alcoolismului, narcomaniei și toxicomaniei reprezintă o componentă importantă a politicii sociale a statului la nivel național și local, care preconizează: crearea unor condiții de trai menite să asigure satisfacerea necesităților spirituale, culturale și de agrement ale populației pentru a o face să renunțe la consumul de alcool, la consumul ilicit de droguri și de alte substanțe psihotrope; stabilirea, în condițiile legii, a volumului producției, al importului de băuturi alcoolice prevăzute pentru a fi consumate în țară, precum și a sortimentului lor; limitarea accesului la băuturi alcoolice, la droguri și la alte substanțe psihotrope; argumentarea, conform legislației, a volumului de producție și de import al substanțelor narcotice și altor substanțe psihotrope pentru necesitățile medicinei, veterinăriei și pentru cercetări științifice etc.

CAPITOLUL II : ANALIZA JURIDICO – PENALĂ A INFRACȚIUNII DE CIRCULAȚIE ILEGALĂ A SUBSTANȚELOR NARCOTICE, PSIHOTROPE SAU A ANALOAGELOR LOR ÎN SCOP DE ÎNSTRĂINARE

§2.1. Elementele obiective ale infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor narcotce, psiotrope sau a analoagelor lor

2.1.1. Obiectul infracțiuniii

Prin obiect al infracțiunii se înțelege o totalitate de valori sociale și relații sociale create în jurul lor, a căror existență este lezată, periclitată sau pusă în pericol prin săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală.

În vederea unei lămuriri mai desăvârșite a esenței obiectului infracțiunii, doctrina dreptului penal divide obiectul infracțiunii în mai multe subcategorii, dintre care fac parte obiectul juridic și obiectul material al infracțiunii. Obiectul juridic, la rândul său, se împarte în obiectul juridic general, obiectul juridic generic sau de grup, obiectul juridic special.

Obiectul juridic al unei infracțiuni nu este altceva decât valorile și relațiile sociale amenințate sau vătămate efectiv, adica cele împotriva cărora este îndreptată fapta prejudiciabilă.

Obiectul juridic general al infracțiunii de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope se deduce integral din înseși scopul legii penale statuat la art. 2, alin. (1) C. pen., conform căruia: „legea penală apără, împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orânduirea constituțională, suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea și securitatea omenirii, precum și întreaga ordine de drept”. Respectiv, putem afirma cu certitudine că obiectul juridic general al infracțiunii prevăzute la art. 2174 C. pen. este constituit dintr-un ansamblu de valori sociale și relații sociale existente pe lângă aceste valori, care sunt apărate în întregime de normele legii penale.

Obiectul juridic generic este o parte componentă a obiectului juridic general, care îl particularizează în funcție de grupul de infracțiuni de referință, reunite de legiuitor în capitole separate ale Părții speciale a Codului penal.

El este comun pentru un anumit grup de infracțiuni, aflându-se într-un raport de la parte la întreg față de acesta.

Obiectul juridic generic al infracțiunii de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope apare ca consecință logică a interpretării denumirii marginale a Capitolului VIII al Părții speciale a Codului penal al Republicii Moldova: „infracțiuni contra sănătății publice și conviețuirii sociale”, respectiv este format din totalitatea relațiilor sociale a căror existență și desfășurare normală este condiționată de protejarea sănătății publice și a conviețuirii sociale.

Caracteristica obiectului juridic generic, fără ca să fie privită în ansamblu, este dificilă priceperii, deoarece acesta din urmă constă din două elemente interconectate, dar cu conținut autonom: sănătatea publică și conviețuirea socială, care resprezintă obiecte juridice nemijlocite ale două categorii distincte de infracțiuni.

Grija față de sănătatea populației reprezintă un obiectiv de o importanță primordială în politica oricărui stat, deoarece sănătatea constituie valoarea cea mai de preț și componenta indispensabilă a dezvoltării și prosperării sociale.

Din experiența cercetărilor în sănătatea publică se deosebesc următoarele niveluri ale sănătății: I – sănătatea individuală (personală); II – sănătatea grupurilor sociale sau etnice mici; III – sănătatea populației unei unități administrativ-teritoriale; IV – sănătatea publică – a societății, populației în întregime.

Determinarea sănătății publice ca obiect juridic generic al infracțiunii de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope, presupune clarificarea categoriilor „sănătății”, „sănătății personale”, „sănătății publice” în sens biologic, social și juridico-penal.

Prin sănătate se înțelege o stare bună a unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat.

În același timp, sănătatea este acea categorie socio-biologică care prezumă o stare fizică și psihică (spirituală) pozitivă și o funcționare normală a organismului, corespunzătoare caracteristicilor (proprietăților) dobândite în condițiile și în rezultatul influiențării factorilor mediului înconjurător și a celor sociologici.

În doctrina penală a fost exprimată părerea, conform căreia infracțiunile, legate de traficul ilicit de droguri, aduc atingere sănătății individului.

Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea individuală (personală) ca: o stare de bine, completă din punct de vedere fizic, mintal și social și nu numai absența bolii sau a infirmității.

Termenul de sănătatea personală, ca valoare socială ocrotită de infracțiunile cuprinse de Capitolul II al Părții speciale a Codului penal, cu denumirea de „infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei”, se deosebește de noțiunea sănătății publice, drept valoare ocrotită de infracțiunile stipulate în Capitolul VIII al Părții speciale a Codului penal, anume prin intermediul caracterului concret al stării de sănătate. Așadar, sănătatea publică intervine ca un element abstractizat, desemnând starea unui număr nelimitat de persoane: o comunitate de indivizi, un grup de persoane, o colectivitate de oameni sau întreaga societate, în timp ce sănătatea persoanei indică la o stare concretă și precisă a unui individ determinat.

Astfel, dacă prin infracțiunea prevăzută la art. 151 C. pen., adica vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, se aduce atingere sănătății uneia sau a mai multor victime determinate, atunci prin infracțiunea stabilită la art. 212 C. pen. (contaminarea cu maladia SIDA) cercul potențialelor victime se extinde până la un număr nedeterminat de persoane. Respectiv, dacă făptuitorul acționează intenționat la contaminarea cu maladia SIDA, nefiind infectat de această maladie, adica în cazul alin. (2) și/sau (4), art. 212 C. pen., devine aplicabil art. 151 C. pen., iar art. 212 C. pen. nu poate fi reținut la calificarea acțiunilor prejudiciabile comise. Acest fapt este determinat de aceea că în cazul dat se exercită influiență nemijlocită asupra victimelor concrete, situație în care se atestă imposibilitatea prejudicierii sănătății publice a mai multor persoane (condiția afectării sănătății publice fiind interdependentă de posedarea din partea făptuitorului a respectivei maladii, care poate fi transmisă ori de câte ori se încalcă regulile de igienă personală, regulile de îndeplinire cu strictețe și în mod corespunzător a obligațiilor profesionale etc.).

Dicționarul explicativ al limbii române conferă sintagmei de „sănătate publică” înțelesul de bunăstarea sanitară sau stare de salubritate a întregii populații.

Din punct de vedere medical, sănătatea publică reprezintă ansamblul cunoștințelor, deprinderilor și atitudinilor populației orientate spre menținerea și îmbunătățirea ei.

În acord cu art. 2 al Legii Republicii Moldova nr. 10 din 03.02.2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice, prin sănătate publică se are în vedere ansamblu de măsuri științifico-practice, legislative, organizatorice, administrative și de altă natură destinate să promoveze sănătatea, să prevină bolile și să prelungească viața prin eforturile și alegerea informată ale societății, comunităților publice, celor private și ale indivizilor.

Asigurarea sănătății publice se realizează prin activități comune ale autorităților publice centrale, autorităților administrației publice locale, comunităților și societății civile, prin elaborarea și implementarea politicilor de protecție și promovare a sănătății și de prevenire a maladiilor.

Toate definițiile cu referință la sănătatea publică expuse mai sus nu reflectă cu exactitate esența juridică a noțiunii cercetate. Cădem de acord cu părerea expusă de autorul Ig. Hadîrcă, care susține că este ilogic a afirma că legea penală apără un proces de ocrotire sau anumite măsuri de protecție; acestea nu au nevoie de apărare, odată ce constituie ele înseși factori de ocrotire (protecție).

Astfel, prin noțiunea de „sănătate publică” se înțelege starea de sănătate fizică sau psihică a unui grup relativ numeros de persoane, reprezentând fie populația unei țări, fie o comunitate locală.

Totodată, infracțiunea examinată, în calitate de obiect juridic generic, prevede protejarea și a relațiilor sociale cu privire la conviețuirea socială. Drept infracțiuni care aduc atingere unor relații de conviețuire socială sunt considerate infracțiunile prevăzute la art. 220-222 C. pen.

Conform DEX-ului, prin termenul de „conviețuire” se desemnează situația de fapt ce presupune traiul, viețuirea sau coabitarea împreună și în același loc cu cineva.

Prin reguli de conviețuire socială se înțeleg relațiile dintre oameni menite să asigure un climat de normalitate și de legalitate în care să se constate respectarea reciprocă a drepturilor și libertăților fundamentale.

Din punct de vedere juridic, literatura de specialitate cunoaște noțiunea de conviețuire socială atât în sens larg (lato sensu), cât și în sens restrâns (stricto sensu) .

Potrivit sensului larg, cele mai multe relații sociale sunt, în fond, relații de conviețuire socială, relații de viețuire a unor oameni împreună cu alți oameni. În sens restrâns, noțiunea de conviețuire socială indică la acele relații care presupun contacte mai apropiate, mai directe, mai frecvente între oamenni, a căror încălcare implică o suferință morală. Anume la sensul restrâns al termenului de conviețuire socială se referă întreg domeniu de protecție penală stabilit în Capitolul VIII al Părții speciale a Codului penal al RM.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale, reglementate de legea penală, vătămate sau amenințate efectiv printr-o faptă prejudiciabilă comisă.

Obiectul juridic special al infracțiunii de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope are un caracter complex, fiind formal divizat în obiect juridic special principal și obiect juridic special secundar.

Obiectul juridic special principal al infracțiunii este reprezentat de acea valoare socială sau relație socială pentru care a fost incriminată în legea penală fapta infracțională și care este afectată inevitabil ori de câte ori se comite infracțiunea.

Obiectul juridic special principal al sustragerii sau extorcării substanțelor narcotice sau psihotrope este format din relațiile sociale existența cărora este determinată de circulația legală a substanțelor narcotice sau psihotrope, prin care se asigură ordinea stabilită în domeniul procurării, răspândirii și folosirii substanțelor narcotice sau psihotrope după destinația lor.

Circulația substanțelor narcotice sau psihotrope se efectuează în condiții de legalitate în cazul în care, în conformitate cu art. 2, alin. (2) al Legii nr. 382 din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor: „activitățile legate de circulația substanțelor narcotice și psihotrope se află sub controlul statului și sânt dirijate de el prin Comisia Națională Antidrog”. Astfel, conform Capitolului VII al legii nominalizate supra sunt prevăzute categoriile substanțelor nacotice sau psihotrope admise în circulație, scopul în care pot fi incluse în circuitul marfar, cantităție admise spre păstrare sau depozitare, precum și modalitățile și condițiile legale de circulație a acestor substanțe.

Orice încălcare a dispozițiilor legale referitoare la circulația substanțelor narcotice sau psihotrope antrenează răspunderea în conformitate cu prevederile art. 217, 2171, 2174, 2175, 218 C. pen.

Obiectul juridic special secundar reprezintă relațiile sociale care, meritând o ocrotire penală de sine stătătoare, în cazul altor infracțiuni sânt ocrotite împreună cu obiectul juridic special principal al acestora și cărora li se poate sau nu cauza o daună în legătură cu atentarea la obiecul juridic special principal.

Obiectul juridic special secundar al infracțiunii analizate este constituit din relațiile sociale a căror existență și normală desfășurare este condiționată de protejarea drepturilor patrimoniale (în ceea ce vizează modalitatea sustragerii sunt apărare drepturile de posesie asupra bunurilor, iar în ceea ce privește modalitatea extorcării sunt protejate și alte drepturi cu referire la patrimoniu: drepturi reale, de creanță etc.).

În subsidiar, în cazul circumstanțelor agravante prevăzute la alin. (2) și (3), art. 2174 C. pen. se aduc atingere relațiilor sociale cu privire la inviolabilitatea domiciliului (art. 2174, alin. (2), lit. d) C. pen.), sănătatea și integritatea corporală a persoanei (art. 2174, alin. (2), lit. e) C. pen. și art. 2174, alin. (3), lit. b) C. pen.), integritatea bunurilor persoanei (art. 2174, alin. (2), lit. f) C. pen., art. 2174, alin. (3), lit. c) C. pen.), onoarea și demnitatea persoanei (în cazul extorcării, implicând modalitatea răspândirii unor știri defăimătoare despre victimă), libertatea fizică sau psihică a acesteia (în cazul răpirii sau amenințării cu răpirea proprietarului, posesorului, deținătorului, a rudelor sau a apropiaților acestora).

Spre deosebire de obiectul juridic al infracțiunii, obiectul material al infracțiunii constă în entitatea materială asupra căreia se îndreaptă influiența nemijlocită infracțională, prin al cărei intermediu se aduce atingere obiectului juridic al infracțiunii. Obiectul material nu este altceva decât entitatea materială (un obiect sau un lucru oarecare, un animal, corpul persoanei) prin intermediul cărora sunt amenințare sau vătămate relațiile sociale formate în jurul acestora.

Obiectul material al infracțiunii examinate este reprezentat de substațele narcotice sau substanțele psihotrope, iar în cazul circumstanțelor agravante drept obiect material auxiliar apare corpul fizic al persoanei (în cazul în care victima este supusă violenței periculoase sau nepericuloase pentru viața și sănătatea sa) și bunurile persoanei (în cazul distrugerii sau deteriorării bunurilor în calitate de acțiune adiacentă a extorcării substanțelor narcotice sau psihotrope).

Anume obiectul material se prezintă drept temelie la calificarea infracțiunilor privind traficul de substanțe narcotice, psihotrope sau de analoage ale acestora, în sensul că permite efectuarea delimitării infracțiunilor și a contravențiilor din sfera narcotraficului.

Confrom DEX, prin substanță narcotică se înețelge acea substanță care provoacă narcoză, cu ajutorul căreia se poate produce somnul și care este echivalată cu termenul generalizat de stupefiant.

În conformitate lit. j), art. 1 al Convenției unice asupra stupefiantelor din 30.03.1961: „termenul stupefiant înseamnă toate substanțele din tabelele I și II, fie că sunt naturale sau sintetice”; conform lit. q), art. 1 al Convenției contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 20.12.1988: „termenul stupefiant desemnează orice substanță fie că este de origine naturală sau de sinteză, care figurează în tabelul I sau tabelul II al Convenției din 1961 și Convenției din 1961 cum apare ea modificată”. Respectiv, din rândul stupefiantelor fac parte astfel de substanțe precum: etorfina, betametadolul, cannabisul, foi de coca, cocaina, heroina, metadonul, codeina, folcudina, narcodeina etc.

Substanțele narcotice pot fi diferențiate de alte substanțe similare în funcție de 2 criterii de bază:

criteriul medical (farmaceutic, biologic);

criteriul juridic.

Primul criteriu include în sine proprietățile distincte ale acestora, mecanismul și efectele influiențării substanțelor narcotice asupra organismului uman, cauze datorită cărora substanțele date sunt numite și substanțe îmbătătoare. Așadar, aceleași proprietăți le sunt caracteristice și altor substanțe, care nu fac parte din categoria substanțelor narcotice, spre exemplu alcoolul etilic, produsele din tutun, cafeaua, ceaiul și alte substanțe. Tocmai de aceea apare necesitatea stabilirii celui de-al doilea criteriu, adica cel juridic: controlul de stat asupra circulației și recunoașterii lor în calitate de substanțe narcotice la nivel legislativ.

Pentru organele de drept criteriul juridic este unul de bază, decisiv pentru determinarea obiectului material al infracțiunii. În caz contrar fiecare ofițer de urmărire penală, procuror, judecător sau altă persoană cu funcție de răspundere ar fi impusă în situația în care de fiecare dată ar fi nevoită să stabilească de sine stătător atât întinderea, cât și efectele suportate de organismul omului la consumul a unei sau a altei substanțe narcotice.

Potrivit DEX, prin subtanță psihotropă se are în vedere acea substanță care dispune de o acțiune asupra psihicului, care acționează direct asupra creierului.

În acord cu lit. e), art. 1 al Convenției asupra substanțelor psihotrope din 21.02.1971: „expresia substanță psihotropă se referă la orice substanță, fie că este de origine naturală fie de origine sintetică sau la orice produs natural din tabelele I, II, III sau IV” . Conform lit. r), art. (1) al Convenției contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 20.12.1988: „expresia substanță psihotropă desemnează orice substanță de origine naturală sau de sinteză sau orice produs din tabelele I, II, III sau IV ale Convenției din 1971 cu privire la substanțele psihotrope”. Din rândul substanțelor psihotrope enumerate de respectivele convenții fac parte: amfetamina, temafetamina, amobarbitalul, bromazepamul, diazepamul, triazolamul etc.

Conform art. 1341 C. pen. „prin substanță narcotică sau psihotropă se înțelege substanța de origine naturală sau sintetică și preparatul conținând o astfel de substanță, care provoacă dereglări psihice și dependență fizică la consumul lor abuziv”.

Substanțele narcotice de origine naturală sunt obținute prin metoda producerii sau extragerii lor, care conform lit. t), art. 1 al Convenției ONU din 30.03.1961 presupune operațiunea care constă din culegerea substanțelor narcotice din plantele care le produc, avânduse în vedere masele vegetale ca marijuana, hașișul, paiul de mac, rășina de canabis etc.

Substanțele narcotice sau psihotrope de origine sintetică sunt obținute prin metodele preparării, experimentării, prelucrării sau transformării, presupunând obținerea lor din amestecurile chimice a diferitelor substanțe, printre care pot fi enumerate cu titlu de exemplu: codeina, LCD-ul, barbitalul, piritramidul etc.

Urmează de a făcut o delimitare dintre substanțele narcotice și psihotrope a căror circulație în scopuri medicinale este permisă cu cele a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă. Astfel, în speță, acțiunile făptuitorului au fost reîncadrate din art. 217, alin. (3), lit. c) C. pen. în art. 217, alin. (2) C. pen., deoarece: ”Hotărîrile Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004 și nr. 79 din 23.01.2006, la care face referire acuzarea, nu prevede și lista substanțelor psihotrope sau narcotice a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, adică imputarea inculpatului acestui element calificativ nu are suport juridic. În fapt, s-a constatat că în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală intenționat, cu scopul întrebuințării personale, știind cu certitudine că circulația substanțelor narcotice și psihotrope este interzisă, a procurat 20 pastile „Meprobanat”, 10 pastile „Reladorm” și 2 pachete cu masa mărunțită, uscată de proveniență vegetală, pe care ilegal le păstra asupra sa într-un pachet din polietilenă. …Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 628 din 27.07.2004 în pachetul de polietilenă pe care cet. Mihailov V. îl păstra asupra sa se aflau: în două pachețele din hîrtie – substanța narcotică marijuană, obținută în mod artizanal din plante cînepă cu masa totală de 5,97 gr., ceea ce conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006, constituie cantități mari, și conform tabelului nr. 1 din Tabelele și listele substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004 se atribuie la substanțe narcotice neutilizate în scopuri medicale; 10 pastile „Reladorm” care conțin substanțele psihotrope diazepam 0,10 gr. și ciclobarbetal cu masa de 1,00 gr., ceea ce conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006, în ambele cazuri constituie cantități mari”.

Termenul preparat înseamnă un amestec solid sau lichid conținînd un stupefiant, adica una din substanțele din tabelele I și II al convenției enunțate supra, fie că sânt naturale sau sintetice.

De menționat este faptul că, oricare din statele aderante la Convențiile din 1961, 1971, 1988 se bucură de dreptul de a înainta spre examinare chestiunea includerii anumitor substanțe în listele substanțelor narcotice sau psihotrope vizate de convențiile în cauză, și a dispune de posibilitatea de a stabili restricții în circulația a astfel de substanțe pe teritoriul țărilor lor, inclusiv a substanțelor care nu fac parte din listele cuprinse în respectivele convenții. Totuși rămâne important ca măsurile restrictive să fie întemeinicite, ca în rezultat să nu fie excluse din circut preparatele medicamentoase vitale.

Listele substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor se aprobă de Guvern.

Astfel, nomenclatorul substanțelor narcotice este stabilit în tabelul I din Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, pe când lista substanțelor psihotrope este cuprinsă de prevederile tabelului II din același act normativ.

În cazul sustragerii, însușirii, extorcării sau altor acțiuni ilegale cu substanțe narcotice sau psihotrope, proporțiile mici, mari sau deosebit de mari se determină conform cantităților mici, mari sau deosebit de mari ale substanțelor narcotice sau psihotrope.

Respectiv, spre deosebire de prevederile art. 217 C. pen. – circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare – care stabilesc răspunderea penală doar în cazul proporțiilor mari ale plantelor sau substanțelor puse în circulație, în caz contrar intervenind răspunderea contravențională în conformitate cu art. 85 sau 87 C. contr., la infracțiunea de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope va exista componență de infracțiune în oarecare din variantele propuse: proporții mici, mari sau deosebit de mari.

Potrivit punctului 3 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 26.12.2011 „la determinarea proporțiilor mari sau deosebit de mari ale substanțelor narcotice, psihotrope sau ale analoagelor lor, ale prescursorilor, a numărului de plante depistate în circulația ilegală, instanțele de judecată urmează să țină seama atît de cantitățile acestora stabilite în Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, concret pentru fiecare substanță. Dacă acțiunile ilegale sînt legate de substanțe de diferite tipuri, cantitatea lor se determină separat”.

Totuși mărimea proporției se reflectă în modul de calificare a faptei: pentru proporții mici se aplică art. 2174, alin. (1) C. pen, proporțiile mari implică răspunderea penală stipulată la art. 2174, alin. (2), lit. f) C. pen., iar proporțiile deosebit de mari permit întrunirea semnelor constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 2174, alin. (3), lit. c) C. pen., totodată făcându-se și o delimitare a regimului sancționar aplicat din contul proporției mici, mari sau deosebit de mari ale substanțelor narcotice sau psihotrope sustrase sau extorcate.

Făcând o analiză generalizată a întregului Capitol al infracțiunilor contra sănătății publice și conviețuirii sociale, conchidem că nu constituie obiect material al infracțiunii stipulate la art. 2174 C. pen. următorele obiecte: plantele ce conțin substanțe narcotice sau psihotrope, analoagele substanțelor narcotice sau psihotrope, precursorii, materialele sau utilajele destinate producerii, preparării sau prelucrării substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor ori cultivării plantelor care conțin aceste substanțe, rețetele sau alte documente care permit obținerea preparatelor și substanțelor narcotice sau psihotrope.

În confirmare vin și prevederile Hotărârii Plenului CSJ nr. 2 din 26.12.2011 prin crare se indică expres că „analoagele, precursorii substanțelor narcotice, plantele care conțin respectivele substanțe, materialele sau utilajele destinate producerii, preparării sau prelucrării substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor ori cultivării plantelor care conțin astfel de substanțe, precum și plantele care conțin respectivele substanțe nu constituie obiectul material al infracțiunii prevăzute la art.2174 Cod penal.

Conform tabelului I și II al Convenției contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 20.12.1988, nu fac parte din categoria nici a substanțelor psihotrope și nici a stupefiantelor astfel de substanțe ca: ergotamina, acetona, eterul etilic, piperidina etc, fapt ce iși regăsește confirmare și în Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006 . În acord cu Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004, substanțele indicate mai sus fac parte din categoria precursorilor substanțelor narcotice și preparatelor psihotrope.

Faptul limitării categoriilor de substanțe ce constituie obiect material al infracțiunii prevăzute de art. 2174 C. pen. restrânge sfera de incidență a infracțiunii de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope, determinând aplicarea prevederilor altor norme penale precum cele stipulate la art. 186-192, 360 C. pen.

Dat fiind faptul că la art. 217 C. pen. (circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare) și art. 2171 C. pen. (circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare), componențe de infracțiuni cu un conținut înrudit celui prevăzut de art. 2174 C. pen., în calitate de obiecte materiale figurează, pe lângă substanțele narcotice și psihotrope, deasemenea, și analoagele acestor substanțe, precum și plantele care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, iar la art. 2172 C. pen. (circulația ilegală a precursorilor în scopul producerii sau prelucrării substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor) în calitate de obiect material apar precursorii, găsim oportun de a extinde sfera de incidență a infracțiunii cercetate referitor și la substanțele/plantele nominalizate supra, atribuinde-le la obiectul material al infracțiunii de sustragere sau extorcare a unor asemenea substanțe/plante.

Acest fapt ar exclude aplicarea echivocă și disproporțională a prevederilor legislative ce se referă la sustragerea sau extorcarea precursorilor, a analoagelor substanțelor narcotice sau psihotrope și a plantelor ce conțin asemenea substanțe, în raport cu sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope, când se aplică normele penale cuprinse de Capitolul VI al Părții speciale a Codului penal: „infracțiuni contra patrimoniului” și nu norma incriminată la art. 2174 C. pen., care fiind inclusă la Capitolul VIII: „infracțiunii contra sănătății publice și conviețuirii sociale”, reflectă în cel mai reușit mod esența faptelor infracționale comise în privința obiectelor cu statut similar.

În confirmarea poziției enunțate vin și prevederile legislative ale altor state ale lumii, spre exemplu: dispoziția art. 229 C. pen. al Federației Ruse prevede răspunderea penală pentru sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau a substanțelor psihotrope, precum și a plantelor ce conțin substanțe narcotice sau substanțe psihotrope sau a părților din acestea ce conțin substanțe narcotice sau substanțe psihotrope; art. 308 C. pen. al Ucrainei incriminează fapta de „sustragere, preluare, extorcare a substanțelor narcotice, substanțelor psihotrope sau a analoagelor lor ori obținerea lor prin escrocherie sau prin abuz de serviciu”; conform dispoziției art. 327 C. pen. al R. Bielorusia, la categoria substanțelor narcotice sau psihotrope se adaugă și substanțele din categoria precursorilor și analoagelor substanțelor narcotice sau psihotrope.

Semnificația uzuală a termenelor de precursor, de analog al substanțelor narcotice sau psihotrope, de plante ce conțin substanțe narcotice sau psihotrope nu comportă careva impedimente legale în vederea atribuirii lor la obiect material al infracțiunii stipulate la art. 2174 C. pen.

Astfel, conform alin. (2), art. 134¹ C. pen. al RM prin analog a substanțelor narcotice sau psihotrope se înțelege „substanța care, conform componenței sale și efectului pe care îl produce, se asimilează cu substanța narcotică sau psihotropă” .

Potrivit alin. (3), art. 3141 C. pen. prin precursor a substanțelor narcotice sau psihotrope se înțelege „substanța de origine naturală sau sintetică utilizată ca materie primă la producerea de substanțe narcotice sau psihotrope”.

DEX-ul oferă o explicație amplă a noțiunii de plantă, drept: „organism vegetal cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrage hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze”.

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora plantele ce conțin substanțe narcotice sau psihotrope se împart în 2 categorii:

1) Plantele care nu cresc pe teritoriul Moldovei din cauza condițiilor climaterice și care sânt interzise pentru cultivare pe teritoriul Moldovei, dintre acestea făcând parte: a) planta de coca; b) kat-ul.

2) Plantele care cresc pe teritoriul Moldovei și sânt interzise pentru cultivare pe teritoriul Moldovei sau necesita autorizație specială: a) plantă de mac (indiferent de faza de vegetație); b) planta de cânepă (indiferent de faza de vegetație).

Planta de efedră nu face parte din rândul plantelor ce conțin substanțe narcotice sau psihotrope dat fiind faptul că, deși în Hotărârea nr.79 din 23.01.2006 aceasta este indicată în lista plantelor care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, totuși în cadrul listei ea este prezentată ca plantă ce conține precursori și nu crește pe teritoriul Republicii Moldova din cauza condițiilor climaterice și care nu este interzisă pentru cultivare pe teritoriul țării sau necesită autorizație specială.

Ajungem la concluzia, expusă de autorul Ig. Hadîrcă, care proclamă că: „este necesar să fie reformulată denumirea listei III „Plante care conțin substanțe narcotice sau psihotrope” din Hotărârea nr.79/2006, după cum urmează: „Plante care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, ori precursori”, fapt necesar întru unificarea legislației actuale.

În supoziția în care ne-am propune să extindem aria de aplicabilitate a art. 2174 C. pen. ar fi oportun de a stabili atât criteriile și posibilitățile, cât și necesitatea și temeinicia de extindere a sferei de acțiune a normei penale examinate.

Drept criterii de atribuire a unor substanțe la categoria substanțelor narcotice sau psihotrope, respectiv de sporire a sferei de incidență a infracțiunii, apar următoarele împrejurări:

Produsul trebuie să aibă o semnificație specială, respectiv, să nu fie folosit în activitatea cotidiană. Înseși faptul depistării acestuia în proprietatea persoanei este anormal.

Conform descrierii tehnice și caracteristicilor produsului, este posibil de demonstrat cu certitudine utilizarea acestuia în procesele de sinteză sau producere a substanțelor narcotice;

Prezența informației, furnizate de experți, organele de urmărire penală și cele judiciare, despre depistarea instrumentelor efectiv necesare la bănuiții în fabricarea ilegală a substanțelor narcotice.

Realitatea controlului disponibilității respectivului produs la concret.

Ținând cont de faptul că în Republica Moldova a fost adoptată strategia națională antidrog pentru anii 2011-2018, scopul final al căreia este de a reduce consumul tuturor tipurilor de droguri și/sau de a reduce riscul potențial și daunele care pot apărea în viața cetățenilor și a societății, este oportun de a efectua unele modificări legislative în vederea reducerii lacunelor și aplicării disproporționate a legii în cazul infracțiunilor privind traficul de substanțe narcotice, psihotrope sau de analoage ale acestora.

Analizând meticulos și multiaspectual problema incriminării la art. 2174 C. pen. a sustragerii sau extorcării nu doar a substanțelor narcotice și psihotrope, ci și a precursorilor, a analoagelor substanțelor narcotice sau psihotrope, a plantelor ce conțin astfel de substanțe, intervenim cu o propunere de lege ferenda, esența căreia constă în modificarea denumirii marginale a art. 2174 C. pen. din „sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope” în „sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice, psihotrope, a analoagelor, precursorilor și plantelor ce conțin asemenea substanțe”. În mod corelativ cu modificarea titlului articolului, urmează de reformat și conținutul dispoziției normei incriminatoare. Astfel, alin. (1), art. 2171 C. pen. urmează să fie modificat, înlocuindu-se textul legislativ „sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope” cu următorul fragment: „sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice, psihotrope, a analoagelor, precursorilor și plantelor ce conțin asemenea substanțe”.

Latura obiectivă a infracțiunii

Conform Comentariul Codului Penal al RM- Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 217 din CP al RM include fapta prejudiciabilă care constă într-o acțiune.

Această acțiune se poate exprima prin oricare din următoarele modalități alternative: cultivarea, fără autorizație, de plante care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau utilizarea, fără autorizație, a plantelor care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, elaborarea, fără autorizație, a substanțelor narcotice, psihotrope sau a precur sorilor, producerea sau fabricarea, fără autorizație, a substanțelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor, deținerea sau păstrarea, fără autorizație, a substanțelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor.

Este diferite gradul de pericol public al actului în cauză. Punctul de represiune penală îndreptate în primul rând pe infracțiuni care implică traficul ilicit de stupefiante sau de substanțe psihotrope, cu intenția de a vinde. Aceasta este comerțul cu droguri subteran, producția acestora în laboratoare ilegale și a altor forme de activitate criminală organizată în acest domeniu.

Principalul obiect direct al criminalității, este siguranța sănătății publice. În același timp, actele în cauză ar putea încălca alte obiecte, provocând pagube altor relații sociale, cum ar fi securitatea socială, activitatea normală a întreprinderilor și a instituțiilor de stat (cu încălcarea regulilor stabilite ale producției de stupefiante sau de substanțe psihotrope) etc. Aceste relații sunt obiecte suplimentare imediate considerate infracțiuni.

Droguri sau substanțe psihotrope ca obiect al infracțiunii este un obiect material al unui anumit tip, având un volum, greutate, adică, calitative specifice – caractere cantitative.

Numărul de stupefiante sau de substanțe psihotrope este esențială pentru evaluarea juridică a infracțiunii.

Cultivarea presupune însămânțarea, răsădirea, îngrijirea și recoltarea plantelor care conțin substanțe narcotice sau psihotrope.

Această modalitate presupune includerea plantelor corespunzătoare în procesul de producție, în vederea obținerii de substanțe narcotice sau psihotrope. Activitatea de prelucrare se atestă în cazul tratării – cu ajutorul unor agenți chimici, fizici, mecanici etc. – a plantelor care conțin substanțe narcotice sau psihotrope. Activitatea de utilizare se atestă când plantele respective sunt folosite ca parte componentă în procesul de producție.

Transportarea ilegală a stupefiantelor sau a substanțelor psihotrope este că acestea se deplasează dintr-un loc în altul, prin orice mijloc de transport – terestru, subteran, apă, aer, indiferent de modul de transport și locuri de depozitare a substanțelor narcotice sau transportate illegal.

Care transportă aceleași substanțe narcotice ar trebui să fie considerate ca o varietate de stocare. Transportul se poate efectua nu numai de proprietarul de stupefiante sau de substanțe psihotrope, și altele, pentru a le obține în depozit temporar.

Transferul ilegal de stupefiante sau substanțe psihotrope este trimis de la un loc la altul prin poștă sau bagaj de mână, precum și prin utilizarea animalelor, cum ar fi câinii sau păsări (porumbei).

Transportul acestor medicamente și substanțe se realizează fără participarea unui expeditor. Transport sau transfer în aceeași localitate ar trebui să fie clasificate ca o varietate de acțiuni descrise mai sus.

Transferul ilegal și deținerea de stupefiante sau de substanțe psihotrope, ar trebui să fie diferențiată de mișcarea lor ilegală peste frontiera vamală a Republicii Moldova.

Elaborarea, fără autorizație, a substanțelor narcotice, psihotrope sau a precur sorilor. În acest context se are în vedere activitatea creativă a autorului care inventează o nouă substanță narcotică, psihotropă sau un precursor nou. Conform Legii Republicii Moldova privind brevetele de invenție, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 18.05.1995 , se exclude la brevetare invențiile a căror exploatare comercială se cere a fi prevenită, inclusiv în scopul ocrotirii sănătății oamenilor.

Infracțiunea de la art. 2171 din CP al RM este o infracțiune formală. Aceasta infracțiune se consideră consumată anume din momentul realizării circulației ilegale a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare, modalitățile care alcătuiesc fapta prejudiciabilă, indiferent de urmările prejudiciabile produse.

§2.2. Elementele subiective ale infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor narcotce, psiotrope sau a analoagelor lor

2.2.1. Latura subiectivă infracțiunii

Latura subiectivă a infracțiunii de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope (art. 2174 C. pen.) se caracterizează prin intenție directă (făptuitorul își dă seama de caracterul prejudiciabil al faptei comise, prevede posibilitatea realizării urmărilor prejudiciabile născute din acțiunile sale ilicite, dorește survenirea acestora).

Acest fapt este identic atât pentru legislația autohtonă, cât și spre exemplu pentru legislația Federației Ruse, care în art. 229 C. pen. al Federației Ruse (sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope) prevede vinovăție sub forma intenției directe.

Legiuitorul determină forma intenției prin următoarele concepte: conștientizare, prevederea și dorința. Dacă conștientizarea și prevederea se referă la factorul intelectiv al intenței, atunci dorința, în mod logic, se atribuie la factorul volitiv al intenției. Factorulintelectiv determină conținutul intenției, iar cel volitiv – orientarea aesteia.

Fatorul intelectiv își manifestă prezența chiar înaintea de declanșarea actului, adica din momentul deliberării asupra diferitelor variante de comportament și al deciziei făptuitorului orientate spre realizarea finalității propuse.

Procesul volitiv al actului de voință este întotdeauna o consecință a autodenunțării făptuitorului, care exprimă hotărârea luată și manifestată într+o anumită direcțiede a obține un anumit rezultat. Astfel, voința poate fi privită ca proces psihic component al intenției, care impusionează și comandă energia fizică a omului.

Momentul intelectiv al infracțiunii analizate se exprimă prin aceea că făptuitorul își dă seama de caractrul prejudiciabil al acțiunilor sale de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope și prevede că prin săvârșirea acestora va aduce o daună patrimonială (materială) deținătorului acestor substanțe (posesorului sau proprietarului). Totodată făptuitorul este conștient de ilegalitatea acțiunilor sale, deși nu este obligatoriu constatarea acestui moment al conștientizării faptei.

Dorința de a comite infracțiunea de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope, cu survenirea urmărilor prejudiciabile sub formă de daune patrimoniale, constituie momenul volitiv al intenției, atât în cazul componenței de bază a infracțiunii, cât și în cazul prezenței a cărorva din circumstanțele agravante stipulate la alin. (2) și (3) al art. 2174 C. pen.

Intenția de a comite infracțiunea de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope, în funcție de momentul apariției și formării sale, poate fi: premeditată și subită (spontană).

Intenția premediatată apare până la începerea comiterii infracțiunii, când făptuitorul ăși consolidează hotărârea de a săvârși infracțiunea, chibzuiește planul ei, alege metoda și mijloacele de învingere a obstacolelor posibile (locul, timpul, instrumentele, mecanismele).

Intenția premeditată denotă un grad prejudiciabil mai sporit atât a făptuitorului, cât și a infracțiunii pe care a săvțrșit-o, fapt condiționat de prezența acestui interval de timp în care se face posibilă elaborarea planurilor minuțioase, racolarea altor persoane în vederea facilitării comiterii infracțiunii, alegerea convenabilă a timpului, locului, metodelor, mijloacelor și altor facori ce ar putea influiența direct comiterea infracțiunii îndirecția dorită de făptuitor.

Intenția subită, după cum rezultă nemijlocit din denumirea pe care o comportă, se produce într-un timp foarte scurt și pe neașteptate, brusc, neprevăzut, neașteptat, instantaneu.

Modalitățile intenției examinate supra nu prezintă nici o importanță pentru calificarea faptei, însă, avțnd un caracter criminologic, influiențează individualizarea răspunderii penale. O impotanță indirectă, din punct de vedere al calificării juridico-penale, o are doar forma intenției premeditate, caracteristică sustragerii sau extorcării substanțelor narcotice sau psihotrope săvârșite de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală (art. 2174, alin. (3), lit. a), când însuși constituirea grupului respectiv implică un proces de plănuire și pregătire minuțioasă în prealabil, până la realizarea acțiunilor specifice infracțiunii supuse studiului.

Conform Hotărârii Plenului CSJ cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor: „se consideră sustragere luarea ilegală și gratuită a bunurilor din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvârșită în scop acaparator”. În același timp, conform Hotărârii Plenului CSJ cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor: „răspunderea pentru sustragerea substanțelor narcotice sau psihotrope survine doar în cazurile în care persoanele acaparează în mod ilegal și gratuit astfel de substanțe de la întreprinderi, organizații, indiferent de forma de proprietate, sau de la cetățeni, inclusiv de pe teritoriile păzite”.

În ultima noțiune nu se face referire la scopul de cupiditate (de însușire, acaparator) de săvârșire a faptei, care este inerentă oricărei sustrageri, indiferent de entitatea materială care formează obiectul material ala acesteia.

Plecând de la ideea că dacă în urma interpretării normelor penale, unul și același termen va avea înțelesuri diferite se va ajunge la o aplicare neuniformă a legii penale, fapt ce implică o încălcare gravă a pincipiului legalității în dreptul penal. Din aceste considerente autorul R. Cojocaru propune ca în perspectiva reajustării Hotărârii Plenului CSJ nr.2 din 26.12.2011, instanța superioară să reformuleze noțiunea de sustragere a substanțelor narcotice sau psihotrope prin referire obligatorie la scopul de cupiditate.

Astfel, scopul este un semn obligatoriu al laturii subiective a infracțiunii. Fapta în ambele sale modalități (sustragere sau extorcare) se comite în scop de cupiditate, adică în scopul însușirii substanțelor narcotice sau psihotrope.

La constatarea scopului de cupiditate, în cazul sustragerii substanțelor narcotice sau psihotrope prin furt, jaf, tîlhărie, escrocherie, delapidare, pungășie, acțiunile făptuitorului urmează a fi calificate în baza art.2174 C. pen., fără calificarea suplimentară a acestora în baza unui din art.186-192 C. pen.

În sensul art.2174 C. pen., răspunderea pentru sustragerea substanțelor narcotice sau psihotrope survine doar în cazurile în care persoanele acaparează în mod ilegal și gratuit astfel de substanțe de la întreprinderi, organizații, indiferent de forma de proprietate, sau de la cetățeni, inclusiv de pe teritoriile păzite. În acest context, se menționează că nu poate fi considerată sustragere strângerea plantelor care conțin substanțe narcotice sau psihotrope sau a părților acestora (paie de mac, capsule de mac, polen de cânepă) de pe terenurile agricole și loturile cetățenilor care nu au semănat și nu au crescut plantele respective. Aceste acțiuni urmează a fi calificate în baza art.217 sau art.2171 Cod penal, în dependență de scop.

Totodată, în funcție de scopul în care acționează făptuitorul, pot fi destinse următoarele variante calificative:

Sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope și acțiunile ulterioare de păstrare, prelucrare, transportare sau expediere a lor fără sau în scop de înstrăinare, precum și înstrăinarea lor în condiții de ilegalitate urmează a fi calificate prin concurs de infracțiuni prevăzute de art.2174 și, după caz, art.217 sau art.2171 C. pen. Aceasta rezultă din divizarea scopului în care a fost comisă fapta în unul mai îndepărtat sau final și în altul mai apropiat sau nemijlocit. Așa, în exemplul indicat mai sus, sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope are în calitate de scop apropiat acapararea substanțelor nominalizate, iar drept scop îndepărtat intervine înstrăinarea, cu titlul gratuit sau oneros, a substanțelor narcotice sau psihotrope.

Dacă, printr-o singură acțiune, sînt sustrase ori extorcate substanțe narcotice sau psihotrope și bunuri de alt gen, cele săvîrșite reprezintă un concurs ideal dintre infracțiunea prevăzută la art.2174 și una din infracțiunile prevăzute la art.186-192 Cod penal.

În cazul în care persoana în ale cărei obligații întră respectarea regulilor stabilite de circulație a substanțelor narcotice sau psihotrope, folosindu-se de situația de serviciu, săvîrșește sustragerea unor astfel de substanțe, acțiunile acesteia urmează a fi calificate în baza art.2174, alin.(2), lit.c) Cod penal, fără calificarea suplimentară a lor în baza art. 218 alin.(4) Cod penal, dat fiind că aceste substanțe nu au fost pierdute, dar au trecut în posesia ilegală a făptuitorului.

Din punct de vedere al orientării intenției criminale a săvârșirii infracțiunii prezintă interes următorul caz din practica judiciară, care stârnește controverse în privința alegerii uneia dintre normele prevăzute la art. 188, alin. (3), lit. b) C. pen. și art. 283 C. pen., respectiv, în mod indirect, în cazul întrunirii elementelor obiectului infracțiunii corespcunzător, – art. 2174, alin. (3), lit. b) C. pen. și art. 283 C . pen.

Astfel, instanța a constatat prezența semnelor componenței de infracțiune prevăzută la art. 188, alin. (4) C. pen. în acțiunile cet. U.P., care de comun acord și împreună cu Z.G., C.V. și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, în perioada 11 februarie 2011 – 09 iunie 2011, acționând prin participație sub forma grupului criminal organizat, înțelegându-se în prealabil și distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor, având intenția săvârșirii atacurilor asupra unor persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanelor agresate, precum și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind în mod conștient survenirea acestora, au săvîrșit următoarele fapte:

– la 11 februarie 2011, orele 14.00 – 15.00, U.P. de comun acord și împreună cu Z.G., fiind înarmați cu un pistol de model „Streamer- 1014" încărcat cu cărtușe traumatice, aflându-se în fața blocului nr. 13 din str. Calea Ieșilor, mun.Chișinău, aplicând pistolul sus-menționat, l-au atacat pe cet. C.E., în timp ce acesta se afla la volanul automobilului său de model „Volkswagen Passat", cu n/î K KJ 777, unde U.P. l-a amenințat pe acesta cu aplicarea armei, iar Z.G. i-a aplicat câteva lovituri în față și corp, după care în mod deschis i-au sustras bunurile materiale în sumă de 5600 lei, cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții considerabile;

– la 02 mai 2011, ora 03:40, U.P., de comun acord și împreună cu două persoane nestabilite de organul de urmărire penală, mascându-se cu cagule pe față și înarmându-se cu două pistoale și un ciocan din metal, au pătruns în spălătoria auto a S.R.L. „Modem" din str.Ginta Latină 8/3, mun.Chișinău, unde i-au atacat pe angajații spălătoriei R.M., C.V., I.V. și C. A., amenințându-i cu aplicarea armelor și a ciocanului folosit în calitate de armă. Ulterior, aplicându-i lui R.M. lovituri cu piciorul în cap, au cerut de la acesta informația privind locul păstrării cheii de la safeu și depozitării mijloacelor financiare. Obținând în urma acțiunilor criminale cheia de la safeu, au sustras în mod deschis din safeu bani în sumă de 49075 lei, ce aparțineau S.R.L. „Modem", un telefon mobil de model „Nokia" la prețul de 400 lei, ce aparținea lui R.M. și un telefon mobil de model „Nokia 6300" la prețul de 100 lei, ce aparținea lui C.V., cauzându-le părții vătămate daune materiale în proporții considerabile, iar în total au sustras bunuri materiale în proporții mari în sumă de 50475 lei;

– la 09 iunie 2011, ora 02.30, U.P., de comun acord și împreună cu C.V., Z.G. și alte persoane neidentificate, mascându-se cu cagule pe față și înarmându-se cu un ciocan din metal, două bare metalice și o șurubelniță, au pătruns în oficiul operatorilor stației de distribuție a carburanților a Î.C.S. „PetromMoldova" S.A. din șos. Balcani 3/3, mun.Chișinău, unde i-au atacat pe operatorii stației date, T.R. și V.R., legându-le mâinile și picioarele, și continuându-și acțiunile sale criminale, în scopul aflării locului păstrării cheii de la safeu, aparatului de casă și depozitării mijloacelor financiare, le-au aplicat acestora multiple lovituri cu ciocanul și barele metalice folosite în calitate de armă, în diferite regiuni ale corpului, în rezultatul cărora lui V.R., conform raportului de examinare medico-legală nr.2626 din 09.06.2011, i-au fost cauzate vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății. Ulterior, văzând că nu pot obține cheia de la safeu, aparatul de casă și banii, cu ajutorul instrumentelor aflate la ei au încercat să spargă safeul și aparatul de casă și să sustragă banii, însă acțiunile ilegale ale acestora nu și-au produs efectul, deoarece au fost curmate de intervenția efectivului grupei de pază mobilă a O.P. „Argus-S" S.R.L., care au întreprins măsuri în vederea reținerii lor, însă aceștia au reușit să fugă de la locul faptei.

Găsim rezonabil de a recalifica acțiunile făptuitorilor din art. 188, alin. (4) C. pen. în art. 283 C. pen., care ar corespunde scopului constatat de instanța de judecată: „având intenția săvârșirii atacurilor asupra unor persoane” raportat la scopul cerut de infracțiunea de banditism: „în scopul atacării persoanelor juridice sau fizice”.

Latura subiectivă a infracțiunii de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope se caracterizează și prin atitudinea psihică a făptuitorului față de circumstanțele agravante prevăzute la alin. (2) și (3), art. 2174 C. pen.

La art. 2174, alin. (2), lit. b) C. pen. este prevăzută răspunderea penală sporită pentru săvârșirea infracțiunii de două sau mai multe persoane. Întrucât respectiva circumstanță implică participația, în vederea determinării corecte a laturii subiective, găsim oportun să apelăm la noțiunea de participație fixată la art. 41 C. pen.: „se consideră participație cooperarea cu intenție a două sau mai multe persoane la săvârșirea unei infracțiuni intenționate”. Din noțiunea legală rezultă că participația penală se caracterizează prin 4 semne: 2 obiective (pluralitatea de subiecte și cooperarea între aceștia) și 2 subiective (caracterul intenționat al cooperării și cel al infracțiunii).

Participația intenționată presupune că în conținutul intenției fiecărui participant trebuie numaidecât să se înscrie atât conștientizarea caracterului prejudiciabil al infracțiunii comise de autor, precum și conștientizarea faptului că această persoană acționează nu de una singură, dar împreună cu alte persoane, aducând o anumită contribuție la săvârșirea infracțiunii.

Posibilitatea cooperării intenționate la comiterea doar a unei infracțiuni intenționate presupune că fiecare dintre participanți își dădea seama, mai întâi, de faptul comiterii în comun a infracțiunii, în rândul al doilea, de comiterea unui infracțiuni anume, în rândul al treilea, de caracterul prejudiciabil nu numai a acțiunii sale, dar și cel puțin al acțiunii prejudiciabile a altui participant – momentul intelectual al intenției. Momentul volitiv al intenției la participație constă din exprimarea reciprocă a hotărârii și dorinței de a participa în comiterea infracțiunii împreună cu alte persoane.

În cazul folosirii situației de serviciu la săvârșirea infracțiunii cercetate (art. 2174, alin. (2), lit. c) C. pen.) urmează de stabilit elementul intelectiv primordial care preia forma de conștientizare de către autor a faptului sustragerii sau extorcării substanțelor narcotice sau psihotrope cu folosirea intenționată a situației sale de serviciu și în limitele competenței sale de serviciu. Persoanele care nu au atribuții de serviciu (altele decât cele ce au funcție de răspundere sau gestionează o organizație obștească, comercială sau altă organizație nestatală), nu pot fi trase la răspundere penală în calitate de coautori, căci în mod aprioric nici nu pot să-și dea seama că comit infracțiunea de sustragere sau extorcare a substanțelor narcotice sau psihotrope cu folosirea a cărorva privilegii/avantaje/înlesniri oferite de funcția exercitată, fapt deteminat de inexistența situației de serviciu în raport cu care ei ar abuza. În cazul dat, persoanele ce nu dețin calitățile solicitate de norma de incriminare prevăzută la art. 2174, alin. (2), lit. c) C. pen., urmează a fi trase la răspundere în calitate de organizatori, instigatori sau complici ai perosanei care se folosește de situațția de serviciu în vederea materializării infracțiunii.

La lit. d), alin.(2), art. 2174 C. pen. răspunderea penală se agravează pentru comiterea infracțiunii prin pătrundere în încăpere, într-un alt loc pentru depozitare sau în locuință. Examinarea respectivei circumstanțe agravante prin prisma elementelor laturii subiective prezintă interes din perspeciva scopului. Astfel, pentru incriminarea agravantei este necesar de a proba dacă scopul de sustragere a apărut la făptuitor până la pătrunderea lui în încăpere, în alt loc de depozitare sau în locuință.

Dacă făptuitorul a intrat în asemenea loc, conducîndu-se de scopuri legitime (a fost invitat în vizită, a fost însărcinat să facă reparație etc.), iar scopul de a sutrage a apărut ulterior, în cele comise lipsește circumstanța agravantă analizată.

Circumstanța prevăzută la art. 2174, alin. (2), lit. e) C. pen. și cea prevăzută la art. 2174, alin. (3), lit. b) C. pen. implică următoarele condiții: 1) făptuitorul trebuie să-și dea seama că săvârșește sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope cu apicarea violenței nepericuloase sau periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei; 2) acesta trebuie să prevadă că prin infracțiunea comisă vor interveni urmările prejudiciabile sub forma de daune patrimoniale; 3) să dorească comiterea acțiunilor date cu survenirea rezultatului infracțional cunoscut.

De menționat este faptul că în cazul constatării circumstanței nominalizate supra devine aplicabilă divizarea intenției în cea unică și cea complexă.

Intenția unică se manifestă atunci când făptuitorul a hotărât să săvârșească o singură faptă, iar în cazul în care acesta a hotărât să săvârșească mai multe fapte sau a urmărit să producă mai multe urmări prejudiciabile, suntem în prezența intenției complexe. Astfel, dacă pe lângă cauzarea prejudiciului patrimonial prin acțiunea de sustragere a substanțelor narcotice sau psihotrope făptuitorul urmărește și provocarea leziunilor corporale de oricare grad de gravitate (în conformitate cu punctul 25 al Regulamentului nr. 199 din 27.06.2003 sunt stabilite 4 grade de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, și anume: vătămări neînsemnate, ușoare, medii, grave), suntem în prezența unei intenții complexe de comitere a infracțiunii, respectiv fapta se raportează la prevederile art. 2174, alin. (2), lit. e) C. pen. sau art. 2174, alin. (3), lit. b) C. pen.

Pentru calificarea faptei potrivit art. 2174, alin. (3), lit. a) C. pen. (sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope săvârșite de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală ori în favoarea acestora) este necesar de stabilit, pe lîngă elementele esențiale ale oricărei participații enumerate anterior, scopul reuniuii (organizării) în prealabil, fapt ce delimitează în mod subsidiar grupul criminal organizat de organizația criminală. Astfel, în conformitate cu art. 46 C. pen., grupul criminal organizat se consolidează cu scopul comiterii a uneia sau a mai multor infracțiuni. Pentru existența organizației criminale, pe lângă elementele de bază de stabilitate, ierarhizare a membrilor, divizare a funcțiilor și structurilor acesteia, urmează de constatat un scop de influiențare a activității economice și de altă natură a persoanelor fizice și juridice sau de a le controla, în alte forme, în vederea obținerii de avantaje și realizării de interese economice, financiare sau politice.

Un interes sporit prezintă și atitudinea făpuitorului în raport cu mărimea prejudiciului cauzat de infracțiune, adica în cazul necesității calificării infracțiunii în conformitate cu art. 2174, alin. (2), lit. f) C. pen. sau art. 2174, alin. (3), lit. c) C. pen., care prevăd sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope săvârșite în proporții mari și, respectiv, în proporții deosebit de mari.

Este cunoscut că, în funcție de determinare în conștiința făptuitorului a urmărilor prejudiciabile cuantificabile ale infracțiunii, intenția se clasifică în: intenție determinată și intenție nedeterminată.

Intenția determinată se atestă în acele cazuri când făptuitorul are o reprezentare precisă cu privire la urmările prejudiciabile individual determinate ale infracțiunii (intenție determinată simplă) sau cu privire la posibilitatea de producere a două sau mai multor urmări individual determiante (intenție determinată alternativă).

Intenția nedeterminată se constată în cazurile în care făptuitorul nu are nici o reprezentare individual determinată, ci posedă o reprezentare geenrală despre urmările prejudiciabile pe care le produce infracțiunea.

Respectiv, dacă făptuitorul are intenția determinată simplă de a săvârși sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope în proporții mari sau deosebit de mari, intenție pe care nu o poate realiza din cauze independente de voința lui, atunci fapta trebuie calificată ca tentativă la sustragerea săvârșită în proporții mari sau deosebit de mari, indiferent de mărimea prejudiciului patrimonial produs în realitate. Dacă însă făptuitorul are posibilitatea să sustragă substanțe narcotice sau psihotrope în proporții mari sau deosebit de mari, însă sustrage efectiv, în mod conștient, doar o parte din acestea (spre exemplu, având posibilitatea să sustragă dintr-o încăpere medicală 5 gr. de morfină, ceea ce constituie proporții deosebit de mari în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, făptuitorul sustrage efectiv doar 0,05 gr. ceea ce constituie proporții mici), astfel realizându-și intenția în mod complet, acesta din urmă urmează a fi tras la răspundere penală strict în conformitate cu art. 2174, alin. (1) C. pen., fără careva posibilitate de a-i imputa tentativa de sustragere sau extorcare a msubstanțelor narcotice sau psihotrope în proporții deosebit de mari.

În contrast, dacă făptuitorul manifestă intenție determinată alterativ sau intenție nedeterminată, calificarea trebuie făcută nu în funcție de orientarea intenției (întrucât nu este cu putință de a o particulariza), dar în funcție de urmările prejudiciabile produse în mod efectiv.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Circulația Ilegală a Substanțelor Narcotice, Psihotrope sau a Analoagelor Lor în Scop de Înstrăinare (ID: 111610)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Circulația Ilegală a Substanțelor Narcotice, Psihotrope sau a Analoagelor Lor în Scop de Înstrăinare

Copyright Notice

Analiza Ecoeficientei In Industria Energetica

Contabilitatea Manageriala

Importanta Arboretelor

Identificarea Ierarhiei Factorilor Motivaționali Care Îi Determină pe Oameni Să Se Angajeze

Managementul Resurselor Umane In Cadrul Serviciului Public Ambient Urban Baia Mare

de Tîra Laurențiu

Copyright Notice

Similar Posts