Circuitul Turistic la Manastirea din Bucovina

COLEGIUL ECONOMIC „DIMITRIE CANTEMIR” SUCEAVA

PROIECT DE SPECIALITATE PENTRU EXAMENUL DE 
CERTIFICARE A COMPETENȚELOR PROFESIONALE 

SPECIALIZARE: TEHNICIAN IN TURISM

NIVEL IV

CIRCUITUL TURISTIC LA MĂNĂSTIRILE DIN BUCOVINA

Profesor coordonator, Candidat,

ONOFREI SIMONA IACOBĂȚ PAUL

CIRCUITUL TURISTIC LA MĂNĂSTIRILIE DIN BUCOVINA

CUPRINS

ARGUMENT

Am ales această lucrare deoarece locuiesc în Suceava și mă mândresc cu asta.

Suceava este un oraș peste care, putem spune că Dumnezeu și-a vărsat bunătatea prin tot ce a dăruit acestei zone, țin să cred, și m-aș bucură să aflu că sunteți de acord cu mine. Bucovina este partea din nordul țării care găzduiește cele mai multe mănăstiri din țară printre care cinci cu picturi eterioare: Mănăstirea Voroneț, Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea Moldovița, Mănăstirea Arbore și Mănăstirea Humor, despre care veți află mai multe cititnd lucrarea mea.

Acestea au primit faimosul premiu Mărul de Aur care se află la Mănăstirea Arbore.

Pe lângă mănăstiri, alte atracții turistice sunt muzeele, casele memoriale, bisericile și nu în ultimul rând Pârtia de la Vatra Dornei alături de Parcul Ariniș din Gura Humorului.

Nu va dezvălui însă prea multe, va las să descoperiți singur citindu-mi lucrarea.

În decursul celor patru ani de studiu am dobândit următoarele competențe:

UC4 – Utilizarea calculatorului și prelucrarea informației, C1 – Utilizează informații de pe internet, C2 – Organizează și prelucrează informația, C4 – Utilizează aplicații software în managementul informatizat al proiectelor

UC5 – Comunicare, C1 – Susține prezentări pe teme profesionale, C2 – Moderează dezbateri și ședințe, C3 – Elaborează documente pe teme profesionale

UC6 – Dezvoltarea carierei profesionale, C1 – Își valorifica resursele personale pentru obținerea unui loc de muncă

UC12 – Potentialul turistic C12.1. – Informeaza clientii despre obiective turistice naturale C12.2 – Informeaza clientii despre obiective turistice antropice C12.3 – Informeaza clientii despre obiective turistice locale

Capitolul I TURISMUL CULTURAL RELIGIOS CA FORMĂ DE TURISM DE BAZĂ ÎN JUDEȚUL SUCEAVA

MOTIVAȚIA FORMEI DE TURISM CULTURAL-RELIGIOS ÎN SUCEAVA

Județul se constituie într-o străvche vatră de civilizație cultură . Un rol decisiv pentru istoria l-au avut înaintașii de aici la începuturile evului mediu prin înființarea afirmarea primelor târguri formațiuni politice prestatale, organizarea finalizarea luptei stăpânirii tătarilor ungurilor, dar la închegarea, dezvoltarea consolidarea statului feudal de la răsărit de Carpați.

Aici s-au ridicat primele trei capitale ale Moldovei: Baia, Siret și Suceava, cetățile Șcheia și Cetatea de Scaun a Sucevei, o durabilă și impresionant de bogată salbă de ctitorii și necropole voievodata și boierești: Putna, Voroneț, Moldovița, Sucevița, Humor, Dragomirna, Arbore și monumente și contre de artă și cultură cu inestimabile valori ale patrimoniului național și universal.

TURISMUL CULTURAL

Patrimoniul cultural-istoric și etnofolcloric al județului Suceava are o mare valoare și atractivitate turistică: obiective cu carcater istoric-militar (Cetatea Șcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei și Cetatea Zamca), construcții civile (Curtea Domnească și Hanul Domnesc din Suceava) precum și peste 25 de unități muzeale, printre care:

Muzeul de istorie din Suceava, cu „Sala tronului”, o realizare de excepție, unicat în România, Muzeul Obiceiurilor Populare din Gură Humorului, Muzeul „Artă lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Științe Naturale din Vatra Dornei, Muzeul „Tehnici populare bucovinene” din Rădăuți, Muzeul de Artă „Ion Irimescu”. „Galeria Oamenilor de Seama”, Muzeul Apelor și Pădurilor din Fălticeni, Casă – muzeul de la Solca etc.

Zonele rurale sunt păstrătoare ale datinilor, tradițiilor, mestestugurilor și obiceiurilor străvechi, unde talentul și atracția către frumos se materializează în adevărate opere de artă – ceramica, covoare tesute manual, cojocarii, tesaturi, instrumente populare, măsti etc.

Judetul Suceava este renumit pentru muzeele sale etnografice, bine conturate si reazilate tematic ( Suceava, Radauti, Gura Humorului, Campulung Moldovenesc, Solca, Vatra Dornei, Vama, Marginea ) precum si pentru importantele centre de creatie sau ateliere individuale ale mesterilor populari vestiti pentru mestesugurile lor ( Vatra Moldovitei, Ciocanesti, Brodina, Poiana Stampei – incondeiere oua, Marginea, Radauti – ceramica, Manastirea Humorului, Radauti, Arbore – tesaturi, Suceava, Radauti, Vatra Dornei, Molid, Fundu Moldovei – icoane, Marginea, Gura Humorului – impletituri, Bilca, Vama, Fundu Moldovei – pielarie, cojocarie, Solca – ateliere pentru formarea deprinderilor de viata ( tamplarie-sculpturia , ce funcționează pe lângă Centrul de Plasament „Mihai și Gavril” Solca, coordonate de Direcția de Asistența Socială și Protecția Coplului Suceava și Școala de Artă Populară Solca – meșteșugul pretucrării lemnului. coordonată de Școală de Artă Populară Suceava. maistru creator. Gheorghe Birgauan). Manifestările artistice și sărbătorile populare tradiționale din tot cursul anului aduc în atenția publicului larg spiritul viu, autentic al meleagurilor bucovinene, prin portul popular, cântece și dansuri, obiceiuri străvechi – festivaluri de artă plastica, de folclor, de datini și obiceiuri.

TURISMUL RELIGIOS

Turismul religios este astăzi un fenomen complex care se află în continuă transformare și diversificare. păstrându-și însă elementul de baza care 1-a consacrat: religia

Numărul impresionant al bisericilor din județul Suceava, cu interesantele fresce interioare și exterioare, a fost păstrat încă din timpurile medievale. Datorită unicității și valorii lor artistice, acestea au fost adăugate la Lista cu Moșteniri Culturate Internaționale a UNESCO, în 1993.

În județul Suceava, existența a numeroase biserici și mănăstiri precum: Sucevița, Motdovita, Voroneț, Humor, Putna, Dragomirna, Probota, Arbore. Pătrăuți, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „ Sf. Ioan cel Nou" din Suceava (unele dintre ele fiind incluse pe lista patrimoniului UNESCO) determina manifestarea tunsmutui religios sub două forme: vizite la lacasurile sfinte si perelinje religioase cu ocazia unor sarbatori de cult a hramurilor manastirilor si bisericilor.

Urmatoarele 6 biserici pictate, sunt inscrise, incepand cu anul 1993, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO: Arbore ( Biserica „Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul”), Humor ( Biserica „Adormirea Maicii Domnului”), Moldovita ( Biserica „Buna Vestire” ), Patrauti ( Biserica „Sfanta Cruce” ), Probota ( Biserica „Sfantul Nicolae” ), Suceava ( Biserica „Sfantul Gheorghe” ), Voronet ( Biserica „Sfantul Gheorghe” ), Sucevita ( Biserica „Invierii” ).

ACTIVITĂȚI CARE FAVORIZEAZĂ TURISMUL RELIGIOS

Vorbind despre turismul religios în România trebuie să luăm în considerare 6 aspecte:

Morminte sfinte, ca locuri de pelerinaj, care sunt privite singular și care pot fi însoțite de foarte puține atracții turistice.

Sanctuarele religioase care au importanță turistică datorită particularităților istorico-culturale, și care pot fi însoțite de alte valori culturale sau de peisaj, festivități creștine, fiind o combinație între atracția turistică și valoarea spirituală pentru credincioși.

Bunuri cultural-religioase, care au un statut de monumente arhitectonice si artistice considerate mari atracții turistice. Din acest punct de vedere România are un avantaj datorită unor monumente renumite cum ar fi: mănăstirile din Moldova, Muntenia, Oltenia sau Transilvania și catedralele catolice din Brașov, Cluj-Napoca.

Destinațiile religioase, unde au loc manifestări religioase. În România un bun exemplu îl constituie sărbătorile de Crăciun și sfârșitul anului în zona Maramureș sau în Bucovina.

Circuite de vizitare a unor importante lăcașe de cult, unele cu valoare pur religioasă, asociate cu cele cu valoare istorică și artistică: circuitul mănăstirilor din Bucovina, Moldova, Dobrogea.

Taberele religioase pentru tineret, care se desfășoară cu precădere în perioada vacanțelor de vară. În cazul țarii noastre este vorba de sprijinul bisericilor de diferite culte care sprijină tinerii cu probleme sociale.

1.4.PELERINAJUL, ÎINTRE ÎMPLINIRE SPIRITUALĂ ȘI/SAU AFACERE DE TURISM

Drumul spre sfintele mănăstiri este ales de tot mai mulți tineri, aceste reprezentând adevărate locuri de reculegere și întărire duhovnicească.

Pelerinajul religios este o constantă a umanității. El are motivații multiple și semnificații spirituale profunde, când este trăit intens și înțeles corect. Pelerinii sunt

Oameni care doresc să viziteze și să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaștele sfinților, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici renumiți.

Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de promovare a spiritualității și culturii în contextul ecumenic local și internațional. Acestea au rolul de a dirija, coordona și controla procesul de organizare al pelerinajelor.

Acestea oferă o serie de servicii cum ar fi:

excursii pentru creștini din tara și străinătate;

pelerinaje pentru pelerini de alte confesiuni, în special din Europa Occidentală;

tururi de orașe;

expediții și tabere de studii;

cazare în camere de oaspeți și spații de primire ale bisericii, in România;

consiliere pelerinaje;

servicii de informare pentru turismul religios;

Capitolul II

PRODUSUL TURISTIC RELIGIOS-CIRCUIT LA MĂNĂSTIRILE DIN BUCOVINA

ZIUA 1

MĂNĂSTIREA VORONEȚ

Mănăstirea Voroneț este socotită "Capela Sixtină a Orientului" pentru marea frescă de pe fațada de vest, numită "Judecata de apoi". De asemenea "albastrul de Voroneț" este considerat de specialiști ca unic în lume și cunoscut ca roșul lui Rubes sau verdele lui Veronese.

De mare preț este tronul Mitropolitului Grigorie Roșca și nădăjduim că va reveni acasă tronul original al Măriei-Sale, cel din Biserică fiind o copie distonând cu piesele vechi.

Expresia artistică a dreptei noastre credințe, a rafinamentului și gustului pentru frumos a neamului nostru, Sf. Mănăstire Voroneț îndeamnă la reculegere și încântă inima și mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colțurile lumii.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare stralucire.

Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675. De asemenea, lăcașul de cult este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț.

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenția mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).

Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită compozițional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune. De la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului românesc – având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și dmoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.

O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilț domnesc, o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos

Descoperirea Psaltirei voronțene și a Codicelui voronțean, i-a determinat pe cercetători să considere că de pe timpul aflării lui Grigore Roșca la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se studia în limbile slavonă și română. Puține sunt însă exemplele care ar demonstra că un tînăr sau un monah și-a făcut studiile la școala mănăstirească de la Voroneț. În una din însemnările de pe Tetraevangheliarul din 1550/1551, dăruit de mitropolitul Griogore Roșca, mănăstirii Voroneț: „… unde din fragedă copilărie m-am închinat lui Dumnezeu, cu rugăciunea Sfântului părinte al nostru Daniile cel nou, și unde am primit cinul îngeresc, și unde mult m-am trudit cu sufletul”, reiese că înaltul prelat moldovean s-a format ca preot sub supravegherea monahilor din partea locului.

ZIUA 2

MĂNĂSTIREA PUTNA

Așezată la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, Mănăstirea Putna, prima și cea mai importantă ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, străjuiește de peste cinci veacuri ținutul legendar al Bucovinei. Cronicarul Ion Neculce istorisește astfel despre felul în care a fost ales locul pe care avea să fie zidită mănăstirea: „Ștefan-vodă cel Bun, când s-a apucat să facă mănăstirea Putna, a tras cu arcul dintr-un vârf de munte ce este lângă mănăstire. Și unde a agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariul“.

Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și Turnul clopotniței construit în anul 1882.

Pictura, distrusă în timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan, pictura originală s-a încercat a se reface abia în secolele XVIII-XIX când s-au zugrăvit în pridvor câteva chipuri de sfinți. Dorința de a reda Putnei strălucirea de odinioară, când era "tot cu aur poleită zugraveala, mai mult aur decât zugraveală și pre dinăuntru și pre denafară…" (cronicarul Ion Neculce), a început să prindă contur abia în anul 1972 când mitropolitul de atunci, Iustin Moisescu, a binecuvântat proiectul de refacere a picturii din biserica mare a mănăstirii, pe baza unui plan iconografic întocmit de părintele Sofian Boghiu.

Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica „al fresco” în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și Gavril Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac.

Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de Habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute și supravegheate, în mare parte, de către patriarhul Teoctist Arăpașu în timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei.

Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului a cărui construcție a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt lăcaș.

Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice inițiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci încăperi: pridvor, pronaos, gropniță, naos și altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste. Accesul în biserică se face prin cele două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Ușa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care amintește de lucrările de reconstrucție ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija. Din camera mormintelor (gropnița) trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit în secolul al XVII-lea peretele desparțitor specific liniei arhitectonice ștefaniene. La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăsește și în ornamentația interioară.

ZIUA 3

MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA

Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești – îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis.

Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență "muntenești", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara Românească.

Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100×104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri unde ar fi fost ascunsă o fabuloasă avere (Ion Neculce).

Pictura interioară este repartizată pe toată suprafața disponibilă conform schemelor tradiționale, îmbogățită însă prin subiecte mai puțin obișnuite în Moldova, dar familiare pentru Muntenia (Cortul Mărturiei, în altar).

Naosul cuprinde un mozaic miniatural de întâmplări din Viața lui Iisus, trei imagini ale Genezei unde natura, peisajul ies în prim plan (sunt tratate cu generozitate și semnificativ, zugravii plasând fără sfială în ambianța persano-mediteraneeană maci, garofițe și viță de vie), Tabloul votiv bogat în personaje.

Unică în pictura noastră este iconografia ocniței (Viața lui Moise), tot miniaturizată, unde apar și căței, purcei, ba chiar evrei cu căciuli țuguiate, elemente laice de sorginte locală, în timp ce Maica Domnului (pe boltă) are flori în nimb și este încorporată unui peisaj montan.

Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura murală interioară și exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament.

Biserica Învierii de la Mănăstirea Sucevița a fost inclusă în siturile protejate care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.[1][2] De asemenea, Mănăstirea Sucevița, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare cod LMI SV-II-a-A-05651.[3]

Muzeul mănăstirii este în posesia uneia dintre cele mai bogate și mai prețioase colecții de artă medievală din Moldova: acoperămintele de morminte ale domnitorilor Ieremia (1606) și Simion Movilă (1609), capodopere ale broderiei, totodată printre cele mai reușite portrete laice din epocă: epitaful cu 10000 de mărgăritare (1597), caseta de argint cu părul doamnei Elisabeta, soția lui Ieremia Movilă (vezi N. Iorga – Doamna lui Ieremia, C. Gane – Trecute vieți de Doamne și Domnițe).

Remarcabile sunt și pietrele tombale din gropniță ale celor doi Movilești, cu unele influențe muntenești în decorația cioplită.

O trăsătura caracteristică a picturii de la Sucevița este înclinația spre narațiune, configurând cicluri complete din viețile unor sfinți (Sf.Pahomie, Sf.Ioan cel Nou de la Suceava, Sf.Ierarh Nicolae, Sf.Mucenic Gheorghe, Viața lui Moise etc), prezentate cu scop educativ. Mănăstirea Sucevița este singura din grupul bisericilor cu pictură exterioară din Bucovina care își păstrează latura de nord.

ZIUA 4

MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA

La moșia sa Dragomirna, la 12 km de Cetatea de Scaun a Moldovei – Suceava, Anastasie Crimca împreună cu boierii Lupu și Simion Stroici au înălțat în 1602 biserica “schitului” închinată Sfinților Enoh, Ilie și Ioan Teologul, în prezent aflată în cimitirul obștii.

Monumentalitatea impresionează și la interior (nervuri de piatră cu profile în torsadă, rozete, pavimente înălțate progresiv în șapte trepte de la pridvor la altar) creând o dinamică spațială neobișnuită, impunătoare, contribuție la desăvârșirea ansamblului – “una dintre cele mai importante realizări ale arhitecturii medievale din Moldova” (V. Drăguț).

Acest eveniment este descris de cronicarul Miron Costin astfel: "Timuș, cum au sosit la cetate, de a doa dzi s-au desfrînat la jacurile mănăstirilor și întîi asupra Dragomirnei mănăstirii cu pușci au 'mărsŭ și au bătut mănăstirea. Și dacă i s-au închinat, toate odoarăle, veșmintele în jacŭ au dat și cîți bieți neguțitori era închiși acolea și mulți den boieri, rușinîndŭ cazacii fămei și fete și nu 'ca creștinii, ce mai multŭ decît păgînii s-au purtat cu 'acéia mănăstire. Și să hie mai avut vréme cevași Timuș, nici o mănăstire n-ar hi hălăduit neprădată odoacă".

Câțiva ani mai târziu, la 2 octombrie 1658 (după o însemnare de pe zidul portalului), Mănăstirea Dragomirna a fost jefuită de tătari.

În urma Decretului 410/1959, s-a admis ca în mănăstiri să rămână numai monahiile care au peste 50 de ani și monahii de peste 55 de ani. Prin dispoziția mitropolitului Iustin Moisescu, Mănăstirea Dragomirna a devenit în anul 1960 mănăstire de maici.

În perioada 1961-1976 s-au efectuat, cu sprijinul statului, ample lucrări de restaurare a Mănăstirii Dragomirna și anume:

rostuirea zidurilor bisericii mari, îndepărtarea tencuielilor de pe fațadă și de pe pereții pridvorului, refacerea acoperișului în forma sa originară, refacerea pardoselilor de piatră și completarea ancadramentelor de la uși și ferestre

completarea și acoperirea zidului de incintă și refacerea drumului de strajă

îndepărtarea unui etaj adăugat ulterior la turnul clopotniță

rostuirea zidurilor de la turnurile de apărare și refacerea acoperișurilor

refacerea pardoselilor de piatră și completarea ancadramentelor de la ușile și ferestrele sălii gotice

refacerea corpurilor de chilii dinspre vest și nord

restaurarea bisericii din cimitir

construirea unui nou paraclis cu hramul "Nașterea Maicii Domnului"

Complexul de artă medievală de la Dragomirna a fost reabilitat în anii 2010-2012, prin proiectul „Restaurarea și conservarea patrimoniului cultural și modernizarea infrastructurii conexe la Mănăstirea Dragomirna“, care a fost finanțat prin Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului, Domeniul major de intervenție 5.1 – „Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, crearea și modernizarea infrastructurilor conexe“. S-a urmărit restaurarea componentelor artistice și realizarea de construcții noi pentru modernizarea infrastructurii conexe. Lucrările au fost efectuate de SC General Construct SA Suceava, după o documentație realizată de firma de consultanță SC Regional Consulting SRL Suceava, și au vizat următoarele aspecte:

refacerea pavimentului de pe aleea de acces în mănăstire din cuburi de granit combinate în două culori, cu păstrarea motivului tradițional

împrejmuirea aleii principale de acces cu un gard cu fundație continuă din beton, cu soclu din beton placat cu piatră și care susține plasa ornamentală din fier de bare independente. De asemenea, terenul mănăstirii a fost împrejmuit cu un gard din plasă zincată fixată de stâlpi metalici din țeavă galvanizată montați în fundații izolate din beton.

refacerea șarpantei și înlocuirea învelitorii vechi din tablă zincată a tuturor clădirilor din incinta mănăstirii, a celor cinci turnuri și a drumurilor de strajă cu învelitori din tablă de cupru.

repararea tâmplăriei, montarea unei centrale termice noi și a unor panouri solare, refacerea instalației electrice (înlocuirea tuturor tablourilor de distribuție, a cablurilor și coloanelor de alimentare ale tablourilor de distribuție), refacerea alimentării cu apă a ansamblului mănăstiresc.

conservarea și restaurarea decorațiilor exterioare din piatră de pe turla bisericii (finalizat în 2010)

restaurarea și conservarea picturilor murale de la începutul secolului al XVII-lea din Biserica „Pogorârea Sfântului Duh“, care decorează doar turla, altarul și naosul bisericii. Stratul pictural a fost curățit, consolidat și stabilizat, eliminându-se intervențiile anterioare neglijente de repictare și a reparațiilor care acopereau porțiuni din zidărie și pictură.

restaurarea catapetesmei prin lucrări de conservare-restaurare a structurii de rezistență din lemn, operații de conservare-restaurare pentru policromie plană, sculptată, traforată și operații de conservare-restaurare pentru icoane.

construirea unui punct de informare turistică în incinta mănăstirii, pe latura sudică.

În martie 1885, în ziarul grecesc Ἕσπερος din Leipzig a fost publicată o inscripție în greaca veche din Bucovina. Doi ani mai târziu, Grigore Tocilescu, întemeietorul școlii române de epigrafie, a introdus acea inscripție în circuitul științific. Inscripția provenea de pe o lespede (stelă) de marmură încastrată între dalele pardoselii din pridvorul bisericii mari a Mănăstirii Dragomirna și reprezenta un decret de proxenie pentru arhitectul Epicrates, fiul lui Nicoboulos din Byzantion.

Inscripția a fost analizată de mai mulți istorici și epigrafiști, o atenție deosebită acordându-i Dionisie M. Pippidi care data inscripția în prima jumătate a secolului al III-lea și afirma că lespedea ar proveni din cetatea grecească Histria. Alți cercetători au afirmat că inscripția ar data de la sfârșitul secolului al II-lea. Victor Cojocaru, autorul unui studiu extins cu privire la acest subiect, presupune că lespedea de marmură ar fi ajuns la Dragomirna de la Suceava, unde ar fi putut ajunge încă sub domnia lui Alexandru cel Bun, odată cu moaștele Sf. Ioan de la Cetatea Albă. O altă ipoteză este ca piatra să fi fost adusă în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, avându-se în vedere relațiile Moldovei cu Mangopul și Crimeea genoveză sau de relațiile negustorilor suceveni cu orașele de la nordul Mării Negre, între care se număra și Oceakovul. Istoricii au eliminat de la început posibilitatea ca stela să fi fost transportată în Bucovina încă în perioada antică sau antică târzie

ZIUA 5 MĂNĂSTIREA MOLDOVIȚA

Mănăstirea Moldovița este una dintre cele mai vechi așezări monahale, cu un important trecut istoric. Originea sa nu este cunoscută cu precizie, însă tradiția o amintește încă din perioada voievozilor Mușatini. Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidită prima biserică din piatră, atestată documentar între 1402-1410 cu întregul ansamblu de construcții, având hramul Buna Vestire și fiind deja un centru cultural. Mănăstirea Moldovița s-a bucurat de privilegii și din partea lui Ștefan cel Mare. Prin mai multe hrisoave voievodul a confirmat mănăstirii 11 sate, mai multe iezere, prisăci și privilegii comerciale, care o situau printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova.

Sub pașnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită și înzestrată de ctitori, mănăstirea a dăinuit până la sfârșitul secolului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbușit. Ruinele ei se văd și astăzi, la circa 500 m distanță de actuala mănăstire.

Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și tatăl său, Ștefan cel Mare, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița, a ales locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun și a construit actuala biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând-o aceluiași hram „Buna Vestire”. În aceeași epocă, Domnul împrejmuiește Biserica cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortărețe. Fără îndoială că au existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii episcopul Efrem de Rădăuți, între anii 1610-1612, a construit clișarnița (casă egumenească) pentru locuința sa, pentru păstrarea odoarelor bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera culturală a lui Petru Rareș.

Biserica Mănăstirii Moldovița păstrează tradiționalul plan triconc, cu cinci încăperi despărțite prin pereți cu uși pe mijloc și cu sistem de boltire separată la fiecare încăpere. La nord-vest se află o scară de piatră ducând la camera tezaurului. Naosul are două abside laterale semicirculare, continuându-se cu absida altarului în aceeași formă, și este luminat de patru ferestre mai mici decât cele din pronaos. Pardoseala este în întregime din piatră. În exterior, biserica și turla sunt ornate la cornișă cu un rând de ocnițe și firide alungite la abside. Acoperișul bisericii este în întregime din șiță de brad.

Mănăstirea Moldovița este a doua după Humor și ultima dintre mănăstirile bucovinene având pridvorul deschis

Pictura interioară nu se abate de la tradiție, însă Răstignirea (naos) e socotită cea mai valoroasă realizare pe această temă din bisericile Bucovinei; se fac în mod curent asemănări cu arta italiană (Coborârea de pe cruce) sau cu iconarii Novgorodului din sec. XV (Plângerea lui Iisus, peretele de nord). În conca altarului, la o masă concavă, Cina cea de taină îl are pe Iisus la centru într-o atitudine plină de căldură față de apostolul Ioan. Pictura exterioară datând din anul 1537, mai mult decât cea interioară, prezintă evidente asemănări cu fresca de la Mănăstirea Humor, este complexă imagistic și bogată cromatic. Din  punct de vedere artistic, împodobirea bisericilor cu picturi exterioare este o inovație.

Arhitectura bisericii cu hramul „Buna Vestire” de la Mănăstirea Moldovița îmbină elemente de artă bizantină și gotică. Ea continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldovenești, stil cristalizat în epoca lui Ștefan cel Mare. Ctitoria lui Petru Rareș aduce în plus dimensiunile mai mari, tendința de înălțare și de zveltețe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean, care pot fi sesizate aici, dovedesc că la construcție au participat și meșteri pietrari din Ardeal.

Pictura interioară, realizată la cinci ani după ridicarea bisericii, reprezintă, alături de pictura Mănăstirii Voroneț, un excepțional document artistic al epocii de strălucire spirituală din vremea celor două domnii ale lui Petru Rareș. Tendința de umanizare a figurilor divine și prezența simțămintelor profund omenești în multe din scenele ciclului evanghelic sunt trăsături proprii ale minunatelor fresce de la Moldovița, care și-au păstrat nealterate prospețimea și strălucirea culorilor.

În tabloul votiv este înfățișat ctitorul Petru Rareș, împreună cu familia sa. Deși păstrează caracterul unui portret oficial, acesta indică preocuparea artistului anonim de a reda viața interioară a personajelor reprezentate.

Unul dintre punctele de atracție al Mănăstirii Moldovița îl constituie pictura exterioară (executată al fresco), mai ales cea de pe peretele sudic al bisericii care s-a păstrat în bune condiții. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influențe din goticul internațional și chiar din arta Renașterii. Cei mai mulți specialiști consideră că pictura de la Moldovița este realizată de zugravii coordonați de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rareș.

PROGRAMUL COMPLET AL CIRCUITULUI

Ziua 1 BUCURESTI – BUCOVINA

Intalnire cu reprezentantul agentiei la ora 06:30, in parcarea de la Parcul Izvor. Deplasare pe ruta Bucuresti – Buzau – Focsani – Bacau – Roman – Targu Neamt (400 km). Se viziteaza: CASA MEMORIALA ALEXANDRU VLAHUTA (in această casa aveau loc petreceri cu lăutari și unde participau bunii săi prieteni Barbu Delavrancea și Ion Luca Caragiale), CRAMA GIRBOIU (prezentare si degustare de vinuri), MAUSOLEUL DE LA MARASESTI (cel mai impunator din tara si printre cele mai maiestuoase de acest fel din Europa, fiind un monument dedicat eroilor Primului Razboi Mondial, "Intru slava eroilor neamului"). Cazare si cina la Targu Neamt.

Ziua 2 TARGU NEAMT

Mic dejun. Deplasare in zona Targu Neamt (70 km). Se viziteaza: MANASTIREA AGAPIA (una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, având 300-400 maici și aflându-se pe locul doi ca populație după Mănăstirea Văratec), MANASTIREA NEAMT (manastire ortodoxa de calugari, cel mai mare și mai vechi așezământ monarhal din Moldova), CETATEA NEAMTULUI (construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în 1718 din ordinul domnitorului Mihai Racoviță), MUZEUL MEMORIAL ION CREANGA – HUMULESTI. Cazare si cina la Targu Neamt.

Ziua 3 TARGU NEAMT – VATRA DORNEI

Mic dejun. Deplasare pe ruta Targu Neamt – Gura Humorului – Marginea – Vatra Dornei (230 km). Se viziteaza: MANASTIREA VORONET (constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare, ridicată în anul 1488 în numai patru luni și jumătate), CERAMICA NEAGRA SI MUZEUL ETNOGRAFIC DE LA MARGINEA (Vasele din lut ars au contribuit la dezvoltarea societatii primitive prin posibilitatea stocarii alimentelor si a prepararii acestora), MANASTIREA SUCEVITA (legenda spune ca o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesara actualei constructii), MANASTIREA MOLDOVITA (una dintre cele mai vechi așezări monahale, cu un important trecut istoric. Originea sa nu este cunoscută cu precizie, însă tradiția o amintește încă din perioada voievozilor Mușatini), MUZEUL OUALOR INCONDEIATE (Colectia acestui muzeu cuprinde atat oua incondeiate din aceasta zona, cat si oua incondeiate din diferite tari ale lumii. Tot aici, vom gasi si alte oua rare, precum cele de emu, nandu, tinamu, ou de broasca testoasa, de crocodil, strut, fazan, prepelita. Cel mai vechi ou al colectiei dateaza din anul 1860). Cazare si cina la Vatra Dornei.

Ziua 4 VATRA DORNEI

Mic dejun. Se viziteaza: MUZEUL ETNOGRAFIC AL BUCOVINEI (expozitie de etnografie ce ofera o imagine retrospectiva, complexa si convingatoare asupra bogatei civilizatii traditionale montane, bucovinene si a zonei Dornelor), VATRA DORNEI – PLIMBARE PRIN PARCUL NATURAL DIN CENTRUL STATIUNII (renumit pentru veveritele care incanta vizitatorii), URCARE CU TELESCAUNUL (pana la cota 1.300 m, de unde se admira toata depresiunea Dornelor, cu Muntii Rodnei si Calimani) si VIZITA LA O STANA DE OI (posibilitatea de a lua pranzul aici). Cazare si cina la Vatra Dornei.

Ziua 5 BUCOVINA – BUCURESTI

Mic dejun. Plecare cu autocarul pe traseul Vatra Dornei – Bicaz – Miercurea Ciuc – Brasov – Bucuresti (540 km). Se viziteaza: LACUL IZVORUL MUNTELUI (cel mai mare lac artificial amenajat pe raurile interioare din Romania. Totodata, lacul reprezinta locul unde se oglindeste Muntele Ceahlau in zilele insorite), CHEILE BICAZULUI (au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova), LACUL ROSU (este cel mai mare lac natural montan din România, lac de baraj natural format în 1837, la poalele Hasmasului Mare). Sosire in Bucuresti in jurul orei 21.00.

PERIOADE CIRCUITE:

07 – 11 AUGUST 2014

10 – 14 SEPTEMBRIE 2014

TARIF CIRCUIT: 800 LEI/ ADULT IN DUBLA

REDUCERE 50 RON PENTRU CLIENTII FIDELI SAU PENTRU INSCRIERE PANA LA DATA DE 15 APRILIE

Servicii incluse:

Transport cu AUTOCAR cu climatizare, clasificat minim 3*, taxe stradale si parcari

4 CAZARI la pensiuni / hoteluri cu facilitati superioare

Masa in regim DEMIPENSIUNE: mic dejun si cina

Tururile de orase, vizitele si excursiile cuprinse in program

GHID insotitor din partea agentiei pe traseu

SUVENIR CIRCUIT ROMANIA – un CD cu pozele facute in timpul excursiei

Cazari atent alese, cu servicii si facilitati superioare: PENSIUNEA DORNELOR (Vatra Dornei) si PENSIUNEA CAROL (Targu Neamt)

Nu sunt incluse:

Intrarile la obiectivele turistice si serviciile de ghizi locali

alte mese si excursiile optionale neincluse in program

Firma organizatoare poate modifica traseul in functie de conditiile meteo si situatiile neprevazute. In functie de timpul disponibil si dorintele grupului, se pot introduce sau schimba obiectivele turistice.

ANEXE

Pietrele Doamnei Rezervatia 12 Apostoli Mănăstirea Arbore

Muzeul lemnului

Mănăstirea SucevițaMănăstirea Putna

Pasul Mestecăniș

Cel mai mare ou încondeiat Brodina

Vatra Dornei

Harta turistica a Sucevei

CONCLUZII

Mă bucur ca am reușit să vă prezint pe scurt un circuit turistic pe care îl consider destul de interesant. În această lucrare am încercat să sintetizez cele mai importante atracții turistice din frumosul nostru județ și cred că este timpul sa-l apreciem la adevărata sa valoare. Consider ca Suceava are un potențial turistic uriaș care nu este fructificat la maximum, totuși, se fac pași către orașul la care visăm cu toții, unul in care să afirmăm cu mândrie apartenența.

O cale prin care am putem arăta frumusețea Bucovinei tuturor, este folosirea corespunzatoare la promovării online, care deține un potențial de dezvoltare imens. Observăm că majoritatea atracțiilor sucevene dețin site-uri, dar acestea sunt slab configurate si nu relateaza cu exactitate potențialul turistic. Consider că prin optimizarea acestor site-uri si prin începerea unei campanii agresive de promovare județul nostru va deveni cel mai vizitat meleag românesc.

BIBLIOGRAFIE

Romanian Monasteries – Turismul în România

a b c d scritube.com: Istoria turismului în România

ghiduri-turistice.info: Banatul Montan: Monumentul Turismului din Rusca Montană

cluburimontane.info Primele asociații și cluburi de turism din România A

turistmania.ro: Începuturile practicării turismului pe teritoriul României, apariția primelor asociații și cluburi turistice,

Business Point – Numărul turiștilor străini sosiți în România a crescut –

„Tan and fun at the Black Sea”. UnseenRomania.

ICI – Valea Prahovei –

Ziare.com – Mii de turiști pe Valea Prahovei –

„Turismul renaște la țară” (în Romanian). Romania Libera

„Bine ati venit pe site-ul de promovare a pensiunilor agroturistice din Romania !!!” (în Romanian). RuralTourism.ro.

a b Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Neguț, Caterina Radu, Enciclopedia statelor lumii, ediția a VII-a, București, Editura Meronia, 2001 – ISBN 973-99451-5-6

Centrul de pelerinaj – Bucovina – Obiective turistice și de pelerinaj

Mânăstiri în Bucovina

^Info Travel Romania – București, Turism

Turism în România – București, o combinație eclectică de stiluri

BIBLIOGRAFIE ONLINE

www.wikipedia.ro

www.turism-romania.ro

www.paralela45.ro

www.infoturism