Ciobanu Delincventa Juvenila (2) [618156]

84 Viața științifică
c. Repere conceptuale în asistența socială
DELINCVENȚA JUVENILĂ : ACTUALITATEA ȘI IMPORTANȚA PROBLEMEI
Elvira CIOBANU
Societatea noastră se confruntă cu o multitudine de probleme sociale, ce nu au fost an ti-
cipate , generate de transformările majore în toate sferele vieții sociale și care au un im pact
negativ asupra întregii societăți. La nivelul transformărilor produse în sfera atitu dinilor și
comportamentelor, schimbările sociale au generat o accentuată insecuritate socială, sus pi-
ciune și frustrare în special în rândul tinerei generații, un puternic pesimism social, un sen –
timent de descurajare și chiar de inadaptare. Comportamental, aceste percepții și atitu dini
se materializează fie în conduite din ce în ce mai blazate, fie în comportamente de vi ante. În
m u ltitudinea formelor pe care le poate îmbracă devianța socială, un loc aparte îl ocu pa con-
duitele delincvente , acestea caracterizându -se prin cel mai înalt nivel al perico lului social.
După câștigarea independenței, Republica Moldova s-a confruntat cu profunde
transfor mări politice, economice, sociale, culturale, care, pe componenta infracționalității
s-au materializat în apariția unui mediu social care a facilitat menținerea și creșterea pro –
centului delincvenței în general și mai ales a celei juvenile în special. Fenomenul este vala –
bil pentr u toate statele, fie ca sunt ele puternic dezvoltate economic fie că sunt angrenate
într-un amplu proces de restructurare economică asemeni statelor din estul Europei, din
care face parte și țara noastră. Diferența este redată de faptul că în statele aflate în plină
tranziție de la un sistem (politic, economic, social) la altul fenomenul infracționalității gă –
sește un mediu prielnic pentru dezvoltare.
Din acest motiv, tratarea și prevenirea infracționalității, implică în mod direct respon –
sabilități la toate nivelele sociale, de la legislativ până la executiv, având în vedere faptul că
sărăcia, crizele economice și sociale nu generează de la sine asemenea fenomene crimi nali-
tatea (totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu și într -o anumit ă perioad ă)
având o etiologie mult mai complexă, iar profilaxia sa presupune cooperarea tuturor entită –
ților care au tangență cu acest fenomen (de la instituții de stat până la ONG -uri). Pe de altă
parte, are loc și un proces invers, fenomenul delincvenței afectând procesele economice și
sociale. Se intră astfel într-un cerc vicios cu blocaje majore la nivelul acestor procese.
Aban donul școlar sporit, lipsa de viziune a familiei, disfuncțiile înregistrate în funcționarea
instituțiilor responsabile de protecția copilului, lipsa componentei societății civile care să
ajute familia, toate acestea corelate cu existența unui control social redus generat de si tua-
ția de anomie indusă de fenomenul tranziției a dus la o escaladare a acestui proces confir –
m at de creșterea în fiecare an a numărului total de infracțiuni și infractori.
Realitatea practică, precum și studiul literaturii de specialitate relevă faptul că fenome-
nele sociale, regăsite în conținutul conceptelor de devianță, delincvență, infracțio nalitate,
criminalitate, preocupă tot mai intens nu numai specialiștii în domeniu, ci și factorii po litici,
guvernamentali, opinia publică, în general, atât pe plan intern, regional, cât și inter național.
Asemenea preocupări sunt pe deplin justificate, dacă se are în vedere faptul că urmările CZU: 343.224.1

85
acestor fenomene, mai ales ale celor care intră sub incidența delincvenței, infracționalității
și criminalității afectează, în cel mai înalt grad, valorile fundamentale ale societății, pe un
plan mai larg, și ale persoanelor direct vizate, pe unul mai restrâns, respectiv drepturile și li –
bertățile funda mentale ale omului, existența și buna funcționalitate a societății democra tice și
instituțiilor statului său de drept. În Republica Moldova studiile de specialita te atrag aten ția
asupra faptului că ne aflăm în fața unui fenomen social ce capătă amploare și pare să de pă-
șească eforturile specialiștilor angrenați în prevenirea și diminuarea criminalității vio lente.
Neajunsurile inerente crizei socio -economice, car e completează dificultățile de dez –
voltare a personalității, de adaptare și integrare socială, sporesc evident vulnerabilitatea ge –
nerației tinere și amplifică riscul depravării. Incapacitatea unora dintre minori de a atinge
standardele impuse de societa te se manifestă sub forma delincvenței juvenile. Problemele
delincvenței juvenile au o identitate proprie. Cu repercusiuni dezastruoase pentru societate
în ansamblu, acest fenomen este de o actualitate stringentă, având dimensiuni și implicații
profunde, deosebit de sensibile la procesele schimbărilor sociale. Gradul înalt al „activism-
lui” infracțional al minorilor din Republica Moldova îl denotă diverse date statistice ofi cia-
le naționale și internaționale. [6]
Conform datelor ONU, la nivel mo ndial circa 30% din toți tinerii, inclusiv minorii, par –
ticipă la diferite acțiuni ilicite, iar 5% comit crime periculoase. Totodată, Republica Mol dova
rămâne pe o treaptă înaltă în ce privește ponderea minorilor în totalul persoanelor acuzate.
O creșter e, a numărului de cazuri infracționale în care sunt implicați minorii, ne arată
și datele statistice afișate de către Portalul Guvernamental al datelor deschise. [5] Conform
acestora în anul curent au fost săvârșite 722 de infracțiuni cu implicarea minoril or, cu
5,25% mai mult comparativ cu anul precedent – 686 cazuri. Dacă este să analizăm tipurile
de infracțiuni, în care au fost implicați minorii, atunci se constată o creștere a furturilor cu
circa 12, 27%, comparativ cu anul precedent. O creștere semnific ativă se atestă și la alte ti –
puri de infracțiuni precum infracțiunile legate de droguri cu 25% și infracțiunile săvârșite
în stare de ebrietate 42,86%.
Este unanim recunoscut faptul că orice societate, indiferent de stadiul dezvoltării sale,
în urma procesului de socializare imprimă membrilor săi un anumit model sau paradigmă
normatic -comportamentală, model de natură culturală prin care subiecții sociali învață cul –
tura grupului majoritar și rolurile sociale asociate statutului lor pe care trebuie să le urmeze
în cadrul respectivei societăți.
În acest context Albert Ogien menționează că devianța este înțeleasă ca o consecință a
destructurării sociale. Ca urmare a acestei destructurări, unele organisme și instituții statale
pierd controlul social iar st area de anomie devine preponderentă. În acest sens, vorbim des pre
devianță ca despre o problemă publică care necesită o serie de acțiuni concrete și deci zii
politice, concomitent cu aplicarea procedurilor terapeutice ale autorităților de con trol.” [7]
În aceeași ordine de idei Dan Baciu pune accent pe faptul că delincvența juvenilă este con –
diționată de dinamica vieții socio -economice, de starea de anomie existentă la nivel macro
și micro -social. Resocializarea minorilor presupune probleme generale și s peciale. Proble –
mele speciale privind resocializarea minorilor implică abordarea diferitelor aspecte cum ar fi:
existența unui mare număr de minori arestați preventiv, situația lor rămânând neclarificată

86
o perioadă mare de timp, numărul mare de minori cu deficiențe fizice și psihice din cen –
trele de reeducare și penitenciare, numărul mare de minori care provin din medii cu pro –
miscui tate, pregătirea inadecvată a personalului didactic din domeniul psiho -pedagogiei
speciale, inexistența mai multor alternative la pedeapsa cu închisoarea etc .”. [1]
Prima problemă care se ridică privind delincvența juvenilă este legată de necesitatea
utilizării acestui termen în loc de alți termini consacrați juridic și folo siți pentru adulți care
încalcă normele juridico -penale. Acest termen provine de la cuvântul francez delinquance
juvenile care, la rândul lui, se originează în latinescul delinguere juvenis și el desemnează
ansamblul abaterilor și încălcărilor de norme s ociale, sancționate juridic , săvârșite de mi –
norii până la 18 ani.
Autorii Sorin Rădulescu și Dan Banciu tratează actul delicvent, ca atare, drept expre –
sia unui șir de acțiuni și conduite care contrastează puternic cu normele de conviețuire
existente în cadrul familiei, instituțiilor, societății… [4, p. 77]
În funcție de aceste caracteristici delincvența este „un fenomen deosebit de complex,
incluzând o serie de aspecte și dimensiuni de natură statistică, juridică, psihologică, socio –
logică, prospectivă, economică și culturală.” [3]
 dimensiunea statistică evidențiază starea și dinamica delincvenței în timp și în spațiu;
 dimensiunea juridică evidențiază tipul normelor juridice violate prin acte și fapte anti –
sociale, periculozitatea socială a acestora, g ravitatea prejudiciilor produse, modali tă-
țile de resocializare a persoanelor delincvente;
 dimensiunea psihologică ce evidențiază structura personalității individului delincvent
și individului normal, motivația și mobilurile comiterii delictului, atitudin ea de lincven –
tului față de fapta comisă;
 dimensiunea sociologică centrată pe identificarea, explicarea și prevenirea socială a
delictelor și crimelor, în raport cu multiple aspecte de inadaptare, dezorganizare și de –
vianță existente în societate și cu formele de reacție socială față de diferite delicte;
 dimensiunea economică evidențiază consecințele directe și indirect ale diferitelor de –
licte din punct de vedere material și moral;
 dimensiunea prospectivă evidențiază tendințele de evoluție în viitor a d elincvenței.
O altă problemă a acestor preocupări este caracterizat ă de delincvența juvenilă, de ter-
minată de implicarea din ce în ce mai mare a minorilor în comiterea faptelor antisociale, de
vârsta tot mai scăzută a participanților proveniți din această categorie, de efectele faptelor
lor în plan individual și social.
Autorul M. Stoian îl caracterizează pe delicventul minor astfel: „lipsit de angoase, mai
cu seamă de cele provocate de «sentimentul de vinovăție» care nici nu există la el dispune de
o mare ingeniozitate în permanența sa strădanie de a disimula, de a se apăra prin min ciuni,
de a lua «măsuri de precauție» față de tot ce l -ar putea lua prin surprindere; stăpânit de o vie
mulțumire de sine, dovedește remarcabile facultăți în adaptarea l a situații noi, în or ganizarea
unor acțiuni negative; rezistența de necrezut la presiunile de orice fel, inti midare, mustrare –
folosindu -se magistral de tehnica tăcerii disprețuitoare ; evidentă maturi tate afectivă ”. [8, p. 9-10]
Problematica riscului în cadrul comportamentului delincvent, poate fi abordată atât din
punct de vedere al factorilor sociali (carențele socializării, familia minorilor, gradul de șco –

87
larizare, folosirea substanțelor halucinogene, sărăcia), cât și din cea a factorilor psiholo gici
(impulsivitatea, autocontrolul, necesitatea de a trăi senzații tari, sociabilitatea, afecti vita-
tea), descrise în literatura de specialitate ca având un rol determinant în geneza acestui fe –
nomen. [2]
Prin urmare, actualitatea temei este d eterminată de:
– creșterea numărului infractorilor, precum și diversificarea infracțiunilor săvârșite de
către minori;
– necesitatea constituirii unei metodologii și a unei metode implicate în cercetarea de –
lincvenței juvenile în scopul identificării particularităților infracțiunilor săvârșite de
către minori, a factorilor ce contribuie la orientarea minorilor spre un comportament în
dezacord cu legea și a condițiilor de prevenire și combatere a criminalități i mino rilor;
– apariția în RM a unor noi servicii promovate atât prin intermediul organismelor sta ta-
le, cât și în sectorul nonguvernamental (ofițeri de probațiune, centru de plasament
pentru minori etc.).
În Republica Moldova fenomenul minorului aflat în conflict cu legea a devenit un do –
meniu de interes pentru sociologi, juriști, asistenți sociali, psihologi, pedagogi. În ultimii
ani, e în curs de desfășurare procesul de reformare a justiției juvenile. Un moment de mare
interes îl constituie sistemul european de funcționare a instituțiilor sociale în vederea pre –
venirii și diminuării delincvenței juvenile.
În acest context, apare necesitatea de a propune spre cercetarea o abordare sistemică
contrar celei fragmentare existente, fapt care ar trebui să dinamizeze instituțiile sociale deja
existente în Republica Moldova în vederea prevenirii și diminuării fenomenului delincven –
ței juvenile.

Bibliografie :
1. Banciu D. Control social și sancțiuni sociale . București: Editura Hyperion XXI. 1992.
2. Banciu D., Rădulescu S. Evoluții ale delincvenței juvenile în România . București: Editura
Lumina Lex, Bucure ști. 2002.
3. Banciu D., Rădulescu S. Introducere în sociologia delincvenței juvenile. Adolescența – între
normalitate și devianță . București: Editura Medicală. 1990.
4. Banciu D., Rădulescu S. Sociologia crimei și criminalității . București: Editura Șansa. 1996.
5. http://date.go v.md/ckan/dataset/4699 -delicventa -juvenila/resource/41b4fc48 -8f06-4387 -b724 –
9d659f87c917?inner_span=True (vizitat 27. 12. 2014).
6. http://irp.md/news/517 -rata-infracionalitii -juvenile -n-republica -moldova -i-unele -ri-ale-europei-
dup-anii-90-i-pn-n-anul-2010.html (vizitat 19. 12 . 2014)
7. Ogien A. Sociologia devianței. Iași : Editura Polirom. 2002.
8. Stoian M. Minori în derivă . București: Editura Enciclopedică. 1972.