Cine este administratorul societatii [607221]

Cine este administratorul societatii?
Societate cu răspundere limitată este oformă de
societate hibridă între societățile de persoane și cele

de capitaluri, caracterizată prin răspunderea asociaților
numai până la concurența capitalului social subscris. O
societate cu răspundere limitată poate avea unul sau
mai mulți asociați și administratori. Admistratorii unei
societăți comerciale pot fi atât asociații, cât și alte
persoane care nu dețin calitatea de asociat. Drepturile
și obligațiile asociaților și administratorilor unei societăți
sunt prevăzute în Actul constitutiv al societății, Legea
31/1990 modificată și Codul Civil art. 1894-1902,
adoptat prin Legea nr. 287/2009, re publicată cu
modificări, în vigoare de la 1 octombrie 2011.
Administratorii au calitatea de mandatari ai asociaților,
aceștia din urmă neputând, datorită formei de
organizare a societății, să exercite singuri actele de
comerț din obiectul de activitate al societății. În cazul
existenței a doi sau mai mulți administratori, aceștia își
pot exercita drepturile și obligațiile împreună sau
separat, conform prevederilor Actului constitutiv al
societății și Legii 31/1990, modificată.
Încă de la înființarea societ ății, administratorul are un
rol foarte important în cadrul acesteia, care implică
diverse obligații. Administratorul trebuie să
îndeplinească formalitățile preliminare înființării
societății, precum și pe cele de începere a funcționării
acesteia. În aceas tă etapă cele mai importante
responsabilități sunt acelea de a urmări efectuarea de
către asociat/asociați a vărsămintelor datorate, sub

sancțiunea răspunderii solidare față de societate
pentru realitatea vărsămintelor efectuate de către
asociați, conform prevederilor art. 73 alin. 1 lit. a din
Legea 31/1990 modificată și de a depune specimenul
de semnătură, precum și declarația pe propria
răspundere conform căreia îndeplinește condițiile
legale pentru a fi administrator în cadrul societății la
Registrul Comerțului pe raza cărui a societatea are
sediul social.
Publicarea numirii administratorilor
In scopul cunoasterii de catre terti a persoanelor care
administreaza si reprezinta societatea, legea instituie
anumite formalitati de publicitate.
Potrivit Legii nr. 26/1990, cererea de inmatriculare a
unei societati comerciale trebuie sa arate
administratorii societatii si puterile acestora( art. 14).
Referitor la puterile administratorilor, in cerere trebuie
sa se mentioneze care dintre ei au imputernicirea sa
reprezinte societatea.
Dupa inmatricularea societatii, administratorii
imputerniciti cu reprezentarea societatii au obligatia sa
depuna, la registrul comertului, semnaturile lor (art. 45
din Legea nr31/1990). Potrivit art. 19 din Legea
26/1990, aceasta obligatie revine administratorilor si,

dupa caz, reprezentatilor societatii comerciale.Textul
are in vedere si situatia in care unicul administrator
are si reprezentarea societatii, cat si situatia in care,
fiind desemnati mai multi adminiostratori, numai unii
dintre ei au fost imputerniciti sa reprezinte societatea.
Deci, nu toti administratorii societatii sunt obligate sa
depuna semnaturile, cid oar numai cei care au fost
imputerniciti sa reprezinte societatea.
Depunerea semnaturilor la registrul comertului trebuie
sa se faca in termen de 15 zile, care curge, dupa caz,
de la data inmatricularii societatii sau de lka data
alegerii administratorilor de catre adunarea asociatilor.
Cat priveste depunerea specimenului de semnatura,
ea se realizeaza in una dintre modalitatile prevazute
de lege; administratorul desemnat ca sa reprezinte
societatea va semna in registrul comertului, in prezenta
judecatorului delegat sau a coducatorului oficiului, care
va certifica semnatura; in absenta reprezentantului in
cauza, semnatura in registru comertului poate fi
inlocuita prin prezentarea acesteia, legalizata de
notarul public [art.18 alin.(2) din Legea nr.26/1990].
Dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate privind
persoanele care, in calitate de organe ale societatii
sunt autorizate sa o reprezinte, societatea nu poatea
opune tertilor nicioneregularitete la numirea acestora.
Se excepteaza cazaul in carea societatea face

dovada ca tertii in cauza aveau cunostinta de aceasta
neregularitate.
Totodata, societatea nu poate invoca fata de terti
numirea in functia de administrator sau incetarea
acestei functii, daca ea nu a fost publicata, in
conformitate cu lege (art.45 din Legea 31/1990).
Obligație a administratorului unei societăți este aceea
de a asigura gestiunea ac tivității societății, adică
obligația de a administra. Acesta trebuie să facă toate
operațiunile cerute pentru a îndeplini obiectul de
activitate al societății, în limitele prevederilor actului
constitutiv al societății și deciziilor
asociatului/asociațilo r.
O altă obligație este aceea de a ține registrele cerute
de lege și corecta lor ținere, potrivit art. 73 alin. 1 lit. c
din Legea societăților comerciale. Legea nr. 82/1991 a
contabilității prevede că principalele registre care se
folosesc în contabilitate sunt registrul – jurnal, registrul
– inventar și cartea mare. Pe lângă aceste registre
contabile, în cazul societăților comerciale, se ține, prin
grija administratorilor, un registru al asociaților. În
acesta se înscriu numele și prenumele, denumirea,
domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea acestuia
din capitalul social, transferul părților sociale sau orice
altă modificare privitoare la aceste date.
Conform legii societăților comerciale, tot în sarcina

administratorului revine și obligația de a întocmi
bilanțul societății și contul de profit și pierderi și de a
asigura repartizarea beneficiilor și plata dividendelor în
condițiile prevăzute de lege.
Conform prevederilor legale din Legea societăților
comerciale nr.31/1990 republicată, administratorii au
următoarele obligații:
-să preia și să păstreze toate actele oficiale privind
înființarea firmei;
-să îndeplinească și să monitorizeze operațiunile
juridice legate de înființarea firmei;
-să administreze operațiunile legale de încadrare în
muncă a tuturor angajaților (fișa de protecție și PSI,
medicină muncii etc .);
-să depună semnăturile (semnătura asociaților/
administratorului) la oficiul Registrului Comerțului.
Semnătura în registru poate fi înlocuită de semnătura
legalizată de un notar public;
-să verifice vărsămintele datorate de asociații firmei;
-să administreze procedurile juridice legate de
realizarea obiectului de activitate ai societății
comerciale;
-să stabilească și să verifice programul de lucru;

-să gestioneze bunurile societ ății comerciale și să
verifica stocurile firmei;
-să țină și să verifice registrele solicitate de autoritățile
competente conform legislației contabile;
-să participe la ședințele organizate de fondatorii
firmei;
-să îndeplinească toate angajamentele prest abilite în
Actul Constitutiv al firmei; Aici găsiți informații despre
ce trebuie să conțină actul constitutiv
-să îndeplinească toate îndatoririle prestabilite de
prevederile legislative;
-să realizeze deciziile fondatorilor firmei;
-să realizeze bilanțul firmei precum și contul de
beneficii și pierderi al societății.
Administratorii au obligația să asigura achitarea
dividendelor și repartizarea beneficiilor în conformitate
cu legislația în vigoare.
În principu, conform art. 148 din Legea Societăților
Comerciale nr. 31/1990, administratorii răspund pentru
toate obligațiile prevăzute în dispozițiile legale sau în
actul constitutiv.
Drepturile unui administrator sunt următoarele:

-dreptul de a semna documentele oficiale în numele
firmei. Administratorul a re dreptul să semneze diferite
documente fără formalități prealabile. În situații de
urgență aprobarea asociaților firmei se poate obține
ulterior. Persoanele care refuză să respecte aceste
formalități pot fi sancționate cu amenzi;
-dreptul de a reprezenta societatea comercială în
diferite situații. Administratorii trebuie să acorde atenție
specială interdicției de transmitere a drepturilor de
reprezentare. În cazul în care administratorul va
transmite acest drept unui alt delegat fără acordul
asociaților firmei, administratorul va răspunde de
eventualele daune sau pagube;
-dreptul de administrare a formalităților legale pentru a
putea realiză obiectul de activitate al firmei. Potrivit
prevederilor legislative în vigoare administratorul poate
participa la ședințele ținute de fondatorii societății
comerciale. În funcție de scopul ședinței generale
administratorul poate să-și exercite dreptul de
administrare extraordinară (în cazul în care discuția
vizează interesele administratorului și ale societății)
respectiv dreptul de administrare ordinară (când
discuțiile vizează realizarea obiectului de activitate al
firmei).
O societate comercială poate avea unul sau mai mulți
administratori. Răspunderea acestora poate fi

individuală sau solidară, în funcție de obligațiile ce
trebuie respectate.
Dispozițiile Legii nr. 31/1990 stabilesc o s erie de situații
în care răspunderea administratorilor este solidară.
Astfel, conform art. 73, administratorii răspund solidar
pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asociați,
existența reală a dividendelor plătite, existența
registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, exacta
îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale, stricta
îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul
constitutiv le impun.
Administratorul persoană fizică
Condițiile față de care ne raportăm pentru a stabili
calitatea administratorului persoană fizică sunt
capacitatea juridică, onorabilitatea, cetățenia
administratorului, chestiunea calității de asociat a
administratorului, a cumulului calității de administrator
la mai multe societăți comerciale și a cumulului funcției
de administrator cu calitatea de salariat al aceleași
societăți comerciale.
Capacitatea juridică a administratorului
Administratorul persoană fizică trebuie, potrivit art. 6 al.

2 și art. 15314 din Legea nr. 31/1990 să aibă
capacitate deplină de folosință și exercițiu.
Astfel, potrivit art. 5-8 din Decretul 31/1954 privitor la
persoanele fizice și juridice, capacitatea de folosință
este acea parte a capacității civile care constă în
aptitudinea omului de a avea drepturi și obligații civile,
iar capacitatea deplină de exercițiu este acea
aptitudine de a dobândi și exercita drepturi civile și de
a-și asuma și executa obligațiile civile.
În acest sens, subliniem condiția capacității depline
justificată prin faptul că administratorul încheie acte
juridice pentru realizarea scopului societății, atât acte
de administrare și conservare a patrimoniului social,
cât și acte de dispoziție cu privire la acesta. De aceea,
o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu o
capacitate de exercițiu restrânsă, nu ar putea să
exercite funcția de administrator.
Regula prevăzută de textul de lege este aceea că
administratorul nu poate fi incapabilul, dar nici minorul
cu capacitate de exercițiu restrânsă care nu poate face
acte de dispoziție decât cu încuviințarea
reprezentantului legal și cu autorizarea prealabilă a
autorității tutelare.
Desemnarea ca administrator a unei persoane
incapabile are drept consecință decăderea acesteia
din drepturile aferente funcției de administrator, iar

actele juridice încheiate de o asemenea persoană sunt
lovite de nulitate.
Onorabilitatea administratorului
Persoana desemnată ca administrator trebuie să
îndeplinească și condiția unei moralități neștirbite și
desăvârșite, poziția sa în cadrul societății impunând
credibilitate, încredere, absolut necesară, atât în
raporturile dintre administrator și societate, cât și în
raporturile acestuia din urmă cu terții și cu ceilalți
comercianți.
Onorabilitatea adminstratorului este o condiție expresă,
Legea nr. 31/1990 modificată, prevăzând ca
persoanele care nu pot fi fondatori, nu pot fi nici
administratori, directori sau reprezentanți ai societății.
Art. 6 al. 2 din lege stabilește că nu vor putea fi
fondatori persoanele care sunt incapabile sau care au
fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de
încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum și
pentru alte infracțiuni prevăzute de legea societăților
comerciale.
Administratorul care se face vinovat de oricare dintre
faptele penale enumerate sau de cele prevăzute în
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, este
decăzut din dreptul de a mai deține ori dobândi
această calitate la orice persoană juridică cu scop

patrimonial, pe o perioadă de 5 ani de la data
rămânerii irevocabile a hotărârii de condamnare.
Observăm deci faptul că, deși înainte de modificările
aduse prin Legea 441/2006, nu era prevăzută o atare
interdicție decât pentru administratorii societății
comerciale, doctrina și practica au impus în noua
reglementare aplicarea acesteia extensiv tuturor
societăților comerciale, indiferent de forma juridică.
Cetățenia administratorului
Înainte de a fi modificată prin Legea nr.441/2006, legea
societăților comerciale prevedea că administratorul
unic, președintele consiliului de administrație și cel
puțin jumătate din numărul administratorilor trebuie să
fie cetățeni români. Aceste dispoziții constituiau însă o
derogare de la principiul potrivit căruia cetățenilor
străini, în România, li se aplică regimul național,
bucurându-se de toate drepturile civile ca și cetățenii
români.
Practica însă a apreciat că prevederile legii societăților
comerciale cu privire la cetățenie nu ar fi imperative și
ca atare dacă legea ori actele constitutive nu stabilesc
anumite interdicții, acționarii pot decide ca
administratorul unic, președintele consiliului de
administrație, sau mai mult de jumătate din numărul
membrilor consiliului de administrație să fie cetățeni
străini.

Prin urmare, în prezent Legea nr.30/1990 nu mai
conține condiții cu privire la cetățenia administratorului,
pentru nici una dintre formele de societate.
Calitatea de asociat a administratorului
Problema calității de asociat a administratorului a
născut în trecut, în doctrina de drept comercial, o serie
de controverse, existând în principal două puncte de
vedere. Astfel, pe de o parte se presupunea că cel
direct interesat în asigurarea randamentului societății
este asociatul și ca atare, într-un prim punct de vedere,
el ar fi practic cel mai în măsură să dețină calitatea de
administrator. Dinamica vieții comerciale însă,
complexitatea pe care aceasta o implică la nivelul
organizării și funcționării societăților comerciale, au
impus însă ca administrarea activității comerciale să fie
încredințată acelor persoane (fizice sau juridice)
specializate în diferite domenii: financiar-bancar,
bursier și altele. Spre exemplu, în prezent, potrivit Legii
bancare, un conducător de bancă trebuie să fie
licențiat (art.25), ori calitatea de acționar nu presupune
obligatoriu și pe cea de licențiat.
Nici evoluția actuală a legii societăților comerciale nu a
fost lipsită de frământări. Astfel, cu privire la cumulul
calității de asociat cu cea de administrator, Legea
nr.31/1990 în forma nemodificată distingea între

societatea în nume colectiv și societatea în comandită
simplă, unde administratorul trebuia să aibă calitatea
de asociat, și societatea pe acțiuni sau în comandită
pe acțiuni și în societatea cu răspundere limitată, unde
administratorul putea fi asociat sau neasociat.
Față de recomandările exprimate de doctrină, legea
societăților comerciale, a fost modificată și stabilește
că, în principiu, în orice formă de societate comercială,
administratorul poate fi asociat sau neasociat. Astfel, în
cazul societății în nume colectiv și a societății cu
răspundere limitată, art. 7 și art. 192 al. 1 din Legea nr.
31/1990 republicată consacră în mod expres acest
lucru.
În cazul societăților comerciale în comandită simplă
sau în comandită pe acțiuni, potrivit art. 88 și art. 183
al. 1 din aceeași lege, administrarea acestora este
încredințată unuia sau mai multor asociați comanditați.
Concluzionând, calitatea de asociat a administratorului,
în actualul cadru normativ, este o condiție de numire în
funcție numai în cazul societăților în comandită (simplă
sau pe acțiuni) unde asociat trebuie să fie asociat
comanditat.
Cumulul calității de administrator cu cea de salariat
al societății comerciale
Problema cumulului calității de administrator cu cea de

salariat al aceleiași societăți comerciale, a ridicat în
doctrina actuală de drept comercial o serie de
controverse, deoarece Legea nr. 31/1990 nu
reglementa înainte de ultimele modificări un atare
cumul, dar nici nu îl interzicea.
Majoritatea opiniilor pronunțate au fost în sensul că,
între calitatea de administrator și cea de salariat al
societății comerciale există o incompatibilitate care
decurge din caracterul antitetic al raporturilor juridice
pe care le implică fiecare din cele două calități. Unii
autori însă au apreciat posibilitatea ca un salariat al
unei societăți care a fost angajat prin contract de
muncă, să devină, în condițiile legii, administrator al
societății, dar exclud posibilitatea ca un administrator
în funcțiune să devină și salariat al aceleiași societăți
în baza unui contract de muncă. Aceasta deoarece, în
situația în care calitatea de administrator o preceda pe
cea de salariat, se instituia posibilitatea săvârșirii unor
abuzuri. Alți autori resping ideea cumulului fără a
admite vreo excepție.
Odată cu modificarea legii societăților comerciale prin
Legea nr. 441/2006, legiuitorul a înțeles să
reglementeze în mod expres această situație,
distingând pentru fiecare formă de societate.
Ca o noutate adusă de legiuitor odată cu Legea nr.
441/2006 de modificare a legii societăților comerciale,

în cazul societății pe acțiuni, conform art. 1371 alin. 3,
administratorul nu poate încheia cu societatea un
contract de munca pe durata mandatului său. În
situația în care administratorul avea în momentul
numirii sale calitatea de salariat, contractul individual
de muncă se suspendă pe perioada mandatului.
Astfel, deși iese de sub protecția contractului individual
de muncă, raporturile administratorului cu societatea
vor fi guvernate de regulile contractului de mandat.
Este important de știut în aceste condiții faptul că
adunarea generală ordinară a acționarilor nu poate
retrage mandatul dat administratorului fără motive bine
întemeiate, conform drepturilor acestuia stabilite prin
contractul de management, deoarece administratorul
este dator să-și pună toată priceperea și expertiza
personală în vederea îndeplinirii obiectului societății și
are dreptul la o perioadă de lucru egală cu mandatul
său. În situația în care adunarea generală i-ar încălca
acest drept, administratorul este îndreptățit la plata
unor daune interese. Arătăm că este în interesul
administratorului ca aceste daune interese să fie certe
la momentul acceptării mandatului, iar condițiile
acordării să fie de asemenea explicit enumerate.
O discuție aparte a născut problema cumulului dintre
calitatea de administrator și cea de salariat al unei
societăți cu răspundere limitată. Astfel, la momentul
apariției Legii nr. 31/1990 cu modificările aduse de

Legea nr. 441/2006 mulți practicieni au fost de părere
că interdicția instituită în cazul societății pe acțiuni este
aplicabilă și în cazul societății cu răspundere limitată.
În realitate însă, legiuitorul nu a înțeles să stabilească
o asemenea restricție pentru administratorul societății
cu răspundere limitată, ci doar a reglementat o situație
ce înainte năștea numeroase discuții, și anume situația
în care administratorul este și asociat unic sau membru
în consiliul de administrație.
Astfel, când societatea este administrată de un asociat
unic, contractul de muncă nu este acceptat, dat fiind
faptul că asociatul unic ar fi, practic, și angajat și
angajator, iar relația de subordonare între salariat și
patron, specifică unui contract de muncă, nu ar exista.
În majoritatea situațiilor, asociatul unic din cadrul
societăților cu răspundere limitată are și calitatea de
administrator comercial, numit prin actul constitutiv al
societății.
Pentru respectarea dispozițiilor Legii nr. 441/2006,
asociatul unic administrator trebuie să emită o decizie
scrisă pentru modificarea actului constitutiv al SRL, în
sensul înlocuirii sale din funcția de administrator cu o
altă persoană. Decizia de modificare a actului
constitutiv, alături de textul complet al actului constitutiv
al societății, actualizat cu modificarea interv enită,
trebuie depusă la registrul comerțului în termen de 15

zile de la data emiterii, urmând a fi înregistrată în
temeiul hotărârii judecătorului delegat. O altă variantă
constă în renunțarea de către asociatul unic la raportul
său de muncă cu societatea , păstrându-și doar
calitatea de administrator comercial în tem eiul actului
constitutiv.
De asemenea, administratorul nu poate accepta
funcția de administrator într-o societate concurentă
fără a avea aprobarea expresă a adunării asociaților.
Încălcarea acestei interdicții constituie o cauză de
revocare a mandatului și de răspundere pentru daune
a administratorului.
În dreptul francez, în cazul societății pe acțiuni, un
administrator în funcție nu poate să încheie un contract
de muncă cu societatea. Administratorul care dorește
să devină salariat al societății trebuie să renunțe în
prealabil la mandat. Un salariat însă, poate ajunge
administrator dacă îndeplinește o serie de condiții. O
asemenea soluție, a fost găsită în doctrina și
jurisprudența franceză, potrivit căreia contractul de
muncă este suspendat pe durata mandatului de
administrator, având din nou efect la sfârșitul
mandatului.
În ce ne privește, apreciem că diferențierea este
importantă și din punct de vedere fiscal, deoarece, în
ipoteza în care administratorul este și salariat, el este

supus impozitului pe salarii, în vreme ce, dacă este
nesalariat, el este supus impozitului pe veniturile
globale ale persoanelor fizice care realizează activități
independente.
Conform art. 15316 din Legea societăților comerciale,
o persoană poate exercita cel mult 5 mandate de
administrator și/sau membru al consiliului de
supraveghere în societăți pe acțiuni al căror sedii se
află pe teritoriul României.
Ca o noutate deci, în prezent legea limitează cumulul
de mandate de administrator ale unei persoane fizice.
Interdicția vizează atât persoana fizică ce îndeplinește
calitatea de asociat, cât și reprezentantul
administratorului persoană juridică.
Regula nu se aplică în cazul în care cel ales în consiliul
de administrație sau în consiliul de supraveghere este
proprietarul a cel puțin o pătrime din totalul acțiunilor
societății sau este membru în consiliul de administrație
sau în consiliul de supraveghere al unei societăți în
care deține pătrimea indicată.
În ceea ce privește societățile cu răspundere limitată,
trebuie menționat că administratorul nu poate accepta
mandatul de administrator într-o societate concurentă
sau având același obiect de activitate fără autorizarea
adunării generale, sub sancțiunea revocării și a

răspunderii pentru daune.
Administratorul persoană juridică
În forma sa inițială, Legea nr. 31/1990 nu făcea nici o
diferențiere între persoanele fizice sau juridice, ca
administratori ai societăților comerciale.
Necesitatea și utilitatea numirii ca administrator a unei
persoane juridice a fost susținută inițial în doctrină
pentru ca mai apoi, legiuitorul să fie receptiv atât la
sugestiile și soluțiile oferite de doctrina actuală a
dreptului comercial, cât și față de legislația Comunității
Europene, astfel încât în prezent Legea nr. 31/1990
modificată, completată și republicată prevede
posibilitatea numirii sau alegerii ca administrator al
unei societăți comerciale, a unei persoane juridice.
În acest caz, drepturile și obligațiile societății
administrate și a celui care administrează se stabilesc
printr-un contract de administrare, a cărui natură
juridică își găsește esența în contractul de mandat.
În acest contract, pe lângă clauzele obligatorii stabilite
de dreptul comun în materia contractelor, legea obligă,
ca persoana juridică să își desemneze un reprezentant
permanent, persoană fizică, care este supus acelorași
condiții și obligații și are aceiași responsabilitate civilă
și penală ca și un administrator persoană fizică, ce
acționează în nume propriu.

În privința capacității de a fi administrator a unei
persoane juridice, este necesar să fie întrunite
cerințele și condițiile specifice la noțiunea, conținutul și
specialitatea capacității de folosință și de exercițiu a
persoanei juridice. Astfel, având în vedere pricipiul
specialității capacității de folosință a persoanei juridice
consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954, potrivit
căruia, persoana juridică nu poate avea decât acele
drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege,
act de înființare sau statut, s-a arătat că administratorul
persoană juridică nu poate fi decât o societate
comercială specializată având ca obiect de activitate
operațiuni manageriale și de gestiune a unor afaceri
comerciale.
Puterile administratorului
Potrivit Legii nr. 31/1990, administratorul societatii
poate face toate operatiile cerute pentru aducerea la

indeplinire a obiectului societatii, afara de restrictiile
aratae in actul constitutive(art 70).In conditiile
prevazute de lege, administratorul este indreptatit sa
reprezinte societatea in raporturile juridice ale societatii
(art. 7 si 8).
Puterile administratorului nu sunt insa nelimitate, ele
sunt tarmurite de prevederile actelor constitutive ale
societatii, de hotararile adunarii asociatilor si de
dispozitiile legii.
In limitele mentionate, administratorul este in drept sa
incheie acte de conservare,actele de administrare si
actele de dispozitie pe care le impune gestiunea
societatii.
Actele de dobandire de catre societate a unor bunuri
de la un fomdator sau actionar sunt supuse conditiilor
prevazute de art. 44 din lege. Sunt avute in vedere
actele juridice de dobandire de catre societate,
incheiate intr-un interval de cel mult 2 ani de la
constituirea sau de ala data autorizarii inceperii
activitatii societatii, in schimbul unei sume sau altei
contravalori reprezentand cel putin o zecime din
valoarea capitalului social subscris. Asemenea acte
juridice trebuie supuse aprobarii prealabile a adunarii
generale extraordinare a actionarilor, mentionate in
registrul comertului si poublicate in Monitorul Oficial al
Romaniei, si intr-un ziar de larga raspandire. Bunurile

care fac obiectul actelor juridice vor fi supuse
expertizei, in conditiile art.38 si 39 din Legea
nr.31/1990.
Nerespectarea acestor cerinte legale atrage nulitatea
actelor juridice.
Nu sunt supuse cerintelor legale mentionate
operatiunile de dobandire efectuate in cadrul activitatii
curente a societatii, cele facute din dispozitia unei
autoritati administrative sau a unei instante
judecatoresti si nici cele facute in cadrul operatiunilor
de bursa.
Administratorul va putea, in nume propriu, sa
instraineze, respective sa dobandeasca, bunuri catre
sau de la societate, avand o valoare de peste 10 % din
valoarea activelor nete ale societatii[4] numai dupa
obtinerea aprobatii adunarii generale extraordinare in
conditiile art. 115 din lege.
Sub sanctiunea nulitatii, aceste acte juridice se incheie
cu respectarea dispozitiilor art.44 din lege si daca actul
constitutive nu prevede altfel.
Dispozitiile speciale privind actele juridice incheiate
intre administrator si societate sunt aplicabile si actelor
juridice in care una dintre parti este sotul
administratorului ori ruda, pana la gradul al patrulea
inclusive

Trebuie aratat insa ca puterea de a reprezenta
societatea este distincta de puterea de administrare a
societarii. Puterea de reprezentare exista numai daca
ea a fost conferita administratorului. Exceptional, in
cazul societatilor in nume colectiv, in comandita simpla
si cu rǎspundere limitatǎ, dreptul de a reprezenta
societatea apartine fiecarui administrator, afara de
stipulatie contrara in actul constitutive [ art.75 si art.
197 alin.(3)].
Deci prin vointa asociatilor, mandatul administratorului
poate fi limitat la gestiunea interna sau poate sa
cuprinda si puterea de reprezentare cu tertii.[5]Aceasta
distinctie are la baza principiul general potrivit caruia
reprezentarea nu este de esenta mandatului, ci numai
de natura sa.
Trebuie observat insa ca, potrivit legii, pentru a asigura
cunoasterea de catre terti a persoanei care angajeaza
societatea, se cere indeplinirea formalitatilor de
publicitate prevazute de Legea nr 26/1990 privind
registrul comertului.Aceasta inseamna ca prezumtia
privind existenta puterii de reprezentare prevazuta de
lege isi produce efectele fata de terti numai daca au
fost indeplinite formalitatile de publicitate.
Actele de dispozitie asupra bunurilor unei societati
comerciale pot fi incheiate in temeiul puterilor comferite
reprezentantilor legali ai societatii, dupa caz, prin lege,

actul constitutive sau hotararile organelor statutare ale
societatii, adoptate in conformitate cu prevederile legii
societatilor comerciale si actului constitutive. Pentru
incheierea acestor acte juridice nu este necesara o
procura speciala si in forma autentica data in acest
scop, chiar daca actele juridice in cauza trebuie
incheiate in forma autentica (art. 70 din Legea
31/1990).
Mai mult potrivit art. 55 alin. (2) din lege, clauzele
actului constitutive ori hotararile organelor statutare ale
societatilor, care limiteaza puterile conferite de lege
acestor organe sunt inopozabile tertilor, chiar daca au
fost publicate.
In aplicarea principiilor generale ale mandatului,
legea prevede ca administratorul care are dreptul de a
reprezenta societatea nu il poate transmite altei
personae, decat daca aceasta facultate i s-a acordat in
mod expres (art. 71 din Legea nr. 31/1990). In cazul
incalcarii acestei interdictii, societatea poate pretinde
de la persoana substituita beneficiile rezultate din
operatia realizata. Mai mult, administratorul care fara
drept, isi substituie o alta persoana raspunde solidar
cu aceasta pentru eventualele pagube produse
societatii.
Conditiile angajarii raspunderii administratorilor

Raspunderea administratorului poate fi angajata in
urmatoarele conditii:
*Incalcarea unei dispozitii legale, a unei prevederi a
actului constitutiv sau a hotararilor Adunarii Generale a
Actionarilor (putem include aici si raspunderea pentru
omisiune, cum este stipulata in art. 148 alin. 5 din
Legea nr. 31/1990);
*Existenta unui prejudiciu − pentru a putea fi angajata
raspunderea administratorului trebuie, mai intai,
demonstrata existenta unui prejudiciu. Conform
dispozitiilor art.1350 Cod Civil, administratorul va
raspunde fata de societate si daca a savarsit din culpa
incalcarea dispozitiei legale, cu conditia, insa, a
producerii unui prejudiciu dovedit.
*Existenta culpei administratorului − in orice situatie in
care contractul de mandat sau o dispozitie legala este
incalcata printr-o fapta culpabila, este angajata
raspunderea administratorului, acesta avand obligatia
sa depuna toate diligentele in indeplinirea mandatului.
Administrator VS Asociat!

Potrivit specialistilor, administratorul are
responsabilitatea de a garanta realizarea obiectelor de
activitate si desfasurarea legala a activitatii economice.
De asemenea, administratorul poate verifica si semna
documente oficiale in numele asociatului unic sau al
asociatilor. Gestiunea firmei este o alta responsabilitate
al persoanelor care indeplinesc aceasta functie. Pentru
a incheia cele mai bune colaborari sau contracte,
administratorul va cere aprobarea asociatilor. Acest
salariat va reprezenta toate hotararile luate de asociati
sau fondatorul firmei.
Administratorii sunt desemnati conform prevederilor din
Actul Constitutiv al unei firme. Aceasta operatiune se
realizeaza cu acordul AGA sau al asociatului unic. In
Actul Constitutiv al societatii comerciale se vor include
toate drepturile si obligatiile administratorului. Insa
responsabilitatile acestor salariati sunt prezentate si in
art.30 alin.2 din Legea nr.31/1990 modificata.
Potrivit prevederilor din aceasta lege, administratorii au
datoria sa preia si sa pastreze documentele oficiale
privind infiintarea societatii comerciale. Administratorii
au dreptul sa participe la toate intrunirile organizate de
fondatorii firmelor.

Mai mult, acesti salariati au obligatia sa intocmeasca
bilantul firmei, sa asigure repartizarea beneficiilor
conform prevederilor legislative in vigoare, sa
garanteze plata dividendelor si sa intocmeasca contul
de profit si pierderi.
In cazul incheierii unor contracte, administratorii au
dreptul sa semneze documentele oficiale fara a cere
acordul asociatilor sau al asociatului unic. Fondatorii
firmelor vor trebui sa respecte decizia luata de
administrator, in caz contrar societatea comerciala
poate ajunge la instanta de judecatat sau poate fi
executata silit.
Deciziile administratorului nu pot fi modificate de
asociati, insa administratorul poate fi concediat in urma
unor neintelegeri. Persoana care va prelua functia de
administrator va putea rezilia contractul incheiat de
administratorul concediat.
In contractul individual de munca se va preciza salariul
administratorului. Persoanele care detin aceasta
functie in cadrul unei firme beneficiaza de salariu pe
cand fondatorii societatii comerciale beneficiaza de
dividende (daca exista dividende).Asociatul unic sau
asociatii firmei au dreptul sa verifice activitatea
administratorilor. In cazul unor neintelegeri sau devieri
de la prevederile incluse in Actul Constitutiv al firmei,
asociatii pot solicita concedierea administratorului.

O modalitate foarte simpla pentru a supraveghea
activitatea administratorilor este verificarea regulata
sau cel putin lunara a documentelor oficiale si
contabile de catre asociatii firmei.
Administratorii au obligatia sa urmareasca realizarea
obiectelor de activitate ale societatii comerciale. In
cadrul unor sedinte saptamanale se pot discuta
solutiile prin care administratorii incearca sa garanteze
succesul firmei.
Fondatorii societatilor comerciale care doresc sa afle
mai multe informatii privind drepturile si obligatiile
administratorilor incluse in Actul Constitutiv al firmei pot
apela la serviciile de asistenta juridica oferite de
cabinete de avocatura sau firme de consultanta
juridica.
Excluderea unui asociat (dintr-o societate
comerciala)
Excluderea poate avea loc in conditii stricte si limitativ
prevazute de lege(31/1990).
Printre acestea, pot fi:
– Neefectuarea aportului. Asociatul poate fi exclus
daca intarzie sa efectueze aportul stabilit de
prevederile contractului de societate. Cel exclus va

suporta consecintele intarzierii in efectuarea aportului.
– Supunerea asociatului procedurii insolventei sau
incapacitatea asociatului. Asociatul care a fost supus
procedurii insolventei sau care a devenit incapabil din
punctul de vedere al atributiilor ce-i revin, poate fi
exclus din societate.
– Imixtiunea in administrarea societatii, folosirea
bunurilor societatii si savarsirea unor acte de
concurenta. Asociatul poate fi exclus daca savarseste
anumite fapte considerate o manifestare a lipsei de
loialitate fata de societate, precum: amestecul fara
drept in administrarea societatii; intrebuintarea, fara
consimtamantul scris al celorlalti asociati, a capitalului,
bunurilor sau creditului societatii in folosul sau;
participarea, fara consimtamantul celorlalti asociati, ca
asociat cu raspundere nelimitata, in alte societati
concurente sau avand acelasi obiect, sau efectuarea
de operatiuni in contul sau ori al altora, in acelasi fel de
comert sau intr-unul asemanator.
– Savarsirea de catre asociatul administrator a unor
fapte pagubitoare pentru societate. Asociatul care
indeplineste functia de administrator va putea fi exclus
din societate daca savarseste o frauda in dauna
societatii ori se serveste de semnatura sociala sau de
capitalul social in folosul lui sau al altor persoane.
– Exercitarea de catre creditorul personal al asociatului

a opozitiei impotriva hotararii de prelungire a duratei
societatii (valabil pentru SNC, SCS, SRL). Daca
opozitia creditorului personal a unui asociat facuta
impotriva hotararii privind prelungirea duratei societatii
a fost admisa de o instanta judecatoreasca, asociatul
debitor al oponentului poate fi exclus din societate.
Conditiile excluderii unui asociat din societate
Excluderea unui asociat se pronunta prin hotarare
judecatoreasca, la cererea societatii sau a oricarui
asociat. Cererea societatii de excludere a unui asociat
trebuie sa se bazeze pe o hotarare a tuturor
asociatilor, cu exceptia asociatului in cauza.
Daca cererea de excludere a unui asociat se face
numai de catre unul dintre asociati, trebuie citata
societatea si asociatul parat. Daca societatea este
constituita numai din doi asociati, prin admiterea cererii
unuia dintre asociati de excludere a celuilalt,
societatea ramane cu un singur asociat si, in
consecinta, va fi dizolvata. Acest lucru nu va avea loc
daca asociatul ramas hotaraste continuarea existentei
sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat
unic.

In toate cazurile de admitere a cererii de excludere a
unui asociat din societate, hotararea judecatoreasca
ramasa definitiva se va depune, in termen de 15 zile, la
registrul comertului pentru a fi inscrisa, iar dispozitivul
hotararii se va publica in Monitorul Oficial.
Efectele excluderii unui asociat din societate
Cel exclus din societate pierde calitatea de asociat de
la data excluderii. El va avea dreptul la beneficii si va
suporta pierderile pana in ziua excluderii sale, insa nu
va putea cere lichidarea lor pana ce acestea nu vor fi
repartizate potrivit prevederilor contractului de
societate. De asemenea, asociatul exclus are dreptul
la contravaloarea partilor sale sociale. Daca la data
excluderii exista anumite operatii in curs de executare,
asociatul nu-si va putea retrage partea care i se cuvine
decat dupa terminarea acestora.
Societatile de capitaluri nu dispun de reguli specifice
privind excluderea actionarilor, reglementarile pentru
societatile de persoane descrise anterior nefiind
aplicabile din cauza diferentelor foarte mari intre cele
doua tipuri de societati. Prin urmare, indiferent de tipul
actionarului, persoana fizica sau fond de investitii, nu
se poate pune problema excluderii.
Excluderea apare ca o sancțiune specifică în dreptul
societăților comerciale pentru acei asociați care nu au
respectat prevederile legii și ale actului constitutiv.

Excluderea nu este obligatorie, în sensul că, deși unul
dintre asociați aduce atingere intereselor societății,
dacă nu încalcă și alte dispoziții (de drept civil,
contravențional sau penal), își poate păstra calitatea
de asociat.
La SNC, SCS și SRL, asociații nu pot lua parte, ca
asociați cu răspundere nelimitată, în alte societăți
concurente sau având același obiect de activitate, nici
să facă operațiuni în contul lor sau al altora, în același
fel de comerț sau într-unul asemănător, fără
consimțământul celorlalți asociați.
În acest caz numai societatea poate să ceară
excluderea asociatului. De asemenea, poate să decidă
că asociatul care a făcut actele de concurență a lucrat
în contul ei sau poate să ceară despăgubiri. Acest
drept se stinge după trecerea a 3 luni din ziua când
societatea a avut cunoștință de actele de concurență
neloială, fără a fi luat vreo hotărâre.
Nu poate fi exclus un asociat pentru motive prevăzute
la art.222 (Legea 31/1990), dacă:
1. Împrejurarea că au fost sesizate organele de poliție
pentru fapte penale, nu este de natură să dovedească
existența unor fraude, din moment ce o asemenea
sesizare nu s-a finalizat printr-o hotărâre penală de
condamnare, rămasă definitivă.

2. Soțul asociatului administrator a înființat o altă
societate comercială, la care acesta nu este asociat,
iar activitatea acestei S.C. nu afectează societatea
înființată de părțile în litigiu.
3. Lipsa de activitate fizică sau intelectuală în folosul
societății.
4. Suma ce nu apare predată la casierie reprezintă
monedă divizionară de metal până la 10 lei inclusiv, ce
rămânea în magazin fără evidență, practică probată
prin depozițiile de martori ale vânzătorilor.
5. Refuzul de a recepționa și pune în vânzare mărfurile
primite, și de angajare a personalului calificat.
6. Neparticiparea la aduna rea generală.
Durata functiei de administrator. Realegerea
administratorului.
Legea nr. 31/1990 reglementeaza durata functiei si
conditiile realegerii administratorilor.
1. Durata functiei de administrator
Pentru societatea in nume colectiv, societatea in
comandita simpla si societatea cu rǎspundere limitatǎ,
legea precede ca asociatii care reprezinta majoritatea
absoluta a capitalului social pot allege unul sau mai
multi administratori dintre ei, fixandu-le puterile si

durata mandatuluiPentru societatile pe actiuni sau in
comandita pe actiuni, legea prevede ca durata
mandatului administratorilor este stabilita prin act
constitutive, ea neputand depasi patru ani.
In cazul in care prin actul constitutive nu s-a stabilit
durata mandatului, legea prezuma ca durata este de
patru ani . Aceasta durata trebuie avuta in vedere si in
cazul alegerii ulterioare a administratorilor, de catre
adunarea generalǎ a actionarilor.
2. Realegerea administratorilor
La expirarea mandatului, administratorii pot fi realesi,
daca prin contractul de societate sau statut nu s-a
prevazut altfel(art. 153 di lege). Legea consacra
aceasta solutie pentru societatile de capitaluri, dar ea
poate fi extinsa si la celelalte forme juridice de societati
comerciale.
Rǎspunderea civila a administratorului
Aceata rǎspundere este supusa dispozitiilor Legii nr.
31/1990 si principiilor generale ale raspunderii civile.[7]
Administratorii raspund fata de societate pentru
nerespectarea obligatiilor care le-au revenit in baza
mandatului incredintat. Este vorba de obligatiile
cuprinse in actul constitutive ori stabilite de adunarea
asociatilor precum si cele prevazute in lege.

Rǎspunderea administratorilor are un character
subsidiar. Ea are un rol de garantie si nu inlocuieste
rǎspunderea persoanei care a desavarsit fapta
cauzatoare de prejudicii;in consecinta administratorii
raspund numai daca societatea nu a recuperat
prejudicial de la persoana vinovata.
Rǎspunderea penala a administratorilor
Potrivit Legii nr. 31/1990, unele fapte savarsite de
administratorii societatii sunt incriminate si pedepsite
ca infractiuni. Cu toate ca art. 155 din Legea
nr.31/1990 se refera in mod general la “actiunea in
rǎspundere”, totusi actiunea penala nu poate apartine
adunarii generale, ci ea se exercita se catre procurer.
Concluzia se bazeaza pe faptul ca, reglemantand
infractiunile savarsite de administratori, Legea 31/1990
nu prevede ca punerea in miscare a actiunii penale se
face numai la plangerea prealabila a partii vatamate.
Buna functionare a unei societati comerciale impune
necesitatea asigurarii unui control asupra actelor si
operatiunilor utilizate de organele de administrare si
conducere a societatii.
In societatile pe actiuni , in comandita pe actiuni si
rǎspundere limitatǎ, datorita complxitatii actyivitatii lor,
controlul se realizeaza de organelle specializate care

sunt cenzorii societatii si auditorul financiar. In
societatile in nume colectiv si in comandita simpla
controlul gestiunii se face de catre asociati.

Administrator si Manager
Cel care doreste sa duca la bun sfarsit o sarcina
administrativa (conducerea unei afaceri, furnizarea
unui serviciu etc.) trebuie sa se ocupe de anumite
functii-cheie fara de care obiectivele sale finale nu

pot fi atinse. Daca vrei sa fii un bun manager,
trebuie neaparat sa consumi o buna parte din
timpul tau pentru a indeplini urmatoarele functii:
Planificare: presupune definirea scopurilor,
realizarea de prognoze si de planuri pentru a fi
sigur ca vei face lucrurile potrivite, in ordinea
potrivita.
Organizare: presupune luarea de decizii cu privire
la ce trebuie facut si cui urmeaza sa-i incredintezi
fiecare sarcina.
Dirijare: presupune instruirea, coordonarea,
motivarea si conducerea oamenilor.
Control: presupune sa fii atent la tot ce se intampla
si sa te asiguri ca totul decurge conform planului.
Acesta este un proces circular; totul este in
echilibru si fiecare functie manageriala depinde de
indeplinirea cu succes a celorlalte. Am putea
spune ca fiecare dintre ele reprezinta o bucata
dintr-un cerc care este repetat in mod continuu.
Planificarea
Ca sa fii un bun manager trebuie, in primul rand, sa
planifici. Iar ca sa planifici trebuie sa stii exact care
este scopul tau final; fara o privire de ansamblu iti
va fi greu sa hotarasti cu precizie ce e de facut.
Pentru a-ti atinge obiectivele, trebuie sa parcurgi
patru pasi:
-stabileste unde esti acum;

decide unde ai vrea sa fii;
-hotaraste cum vei ajunge acolo;
-stabileste cum vei sti ca ai ajuns acolo.
Stiind exact care sunt scopurile pe care vrei sa le
atingi, iti vei putea planifica munca si te vei
indrepta in directia cea buna. Ordoneaza-ti
prioritatile si va reiesi clar ce trebuie sa faci si in ce
ordine. Pentru a planifica eficient trebuie sa stii:
-sa analizezi situatia curenta;
-sa decizi ce trebuie sa realizezi;
-sa hotarasti cum vei realiza aceste lucruri;
-sa evaluezi progresul si sa faci ajustari pe
parcurs.
Organizarea
Pentru a trece de la plan la actiune, trebuie sa
organizezi tot ceea ce vrei sa se intample. Aceasta
presupune divizarea muncii si specificarea
resurselor (atat materiale, cat si umane) necesare
pentru a duce la bun sfarsit toate sarcinile, precum
si alocarea corecta a acestor resurse.
A organiza inseamna a gandi lucrurile in
profunzime si a hotari:
-ce sarcini trebuie indeplinite;
-ce materiale vor fi necesare pentru fiecare sarcina

in parte;
-cine va indeplini aceste sarcini.
Pentru a fi un bun organizator, trebuie:
-sa gandesti logic;
-sa fii capabil sa aloci corect resurse;
-sa iei decizii corecte.
Dirijarea
Pentru a dirija corect orice operatiune, trebuie sa
ghidezi si sa instruiesti in acelasi timp. Trebuie sa
stii, in primul rand, sa lucrezi cu oamenii. Fii atent!
Poti sa planifici si sa organizezi pana la epuizare,
dar daca nu dirijezi corect operatiunile de punere
in practica a planurilor vei sfarsi facand tu totul.
Oamenii au nevoie de directie pentru ca actiunile
lor sa fie eficiente, deci este important sa te asiguri
ca toti cei implicati stiu:
-care sunt obiectivele generale;
-care sunt sarcinile pe care le au de indeplinit;
-ce standarde trebuie atinse.
Oamenii care stiu de ce trebuie sa faca anumite
lucruri muncesc mai eficient, obtin rezultate mai
bune. Ei vad scopul actiunilor lor si sunt capabili
sa-si utilizeze spiritul de initiativa mai constructiv.

Ca sa dirijezi ca la carte resursele umane din
subordinea ta, trebuie sa stii:
-sa conduci oamenii in directia cea buna;
-sa le comunici ceea ce trebuie facut;
-sa-i motivezi sa munceasca bine.
Controlul
Pentru a controla o actiune, trebuie sa fii expert in
a urmari tot ce se intampla in jurul tau. Controlul
este functia prin care compari ceea ce se intampla
in realitate cu ceea ce ar fi trebuit sa se intample
conform planului. Asta inseamna sa urmaresti
directia corecta, sa iei masuri corective, sa maresti
presiunea sau sa pui frana atunci cand este nevoie.
Pentru a face toate acestea, trebuie:
-sa percepi corect situatia curenta;
-sa fii in permanenta un ochi atintit asupra
detaliilor;
-sa evaluezi performantele oamenilor.
Pentru a controla eficient trebuie:
-sa fii atent la desfasurarea tuturor actiunilor;
-sa compari performantele obtinute cu standardele
fixate;
-sa iei decizii si sa le pui in practica.