Ciclurile Solare Si Slabirea Campului Electromagnetic Terestru

Ciclurile solare și slăbirea câmpului electromagnetic terestru

Dacă credeți că singurele lucruri despre care ar trebui să ne facem griji sunt războaiele, foametea si crizele economice, mai gândiți-vă. Descoperirile științifice recente indică faptul că următoarea “strălucire” solară ar putea fi suficient de puternică încât să întrerupă toate rețelele electrice terestre. Schimbările dramatice care au loc în câmpul electromagnetic terestru, combinate cu semnale clare care arată că se întâmplă ceva cu Soarele ar trebui să explice îngrijorările crescânde ale comunității științifice globale, dar și avertismentele repetate date de NASA sau de alte agenții spațiale.

Câmpul electromagnetic terestru

Magnetosfera este învelișul mgnetic care înconjoară planeta și ne protejează de vântul solar. Din fericire, cîmpul magnetic al Pământului deviază cea mai mare parte a particulelor care încarcă vântul solar în linii circulare în jurul planetei. La fel ca și schimbările vremii, tiparul vântului solar se poate schimba rapid. Dar și magnetosfera răspunde rapid acestor amenințări și absoarbe impactul, respingând particulele nocive, agitându-se și remodelându-se la rândul său. Geofizicienii numesc această reacție furtună geomagnetică, dar poate fi denumită și poluare electromagnetică din cauză că provoacă întreruperi ale câmpului magnetic terestru. În astfel de momente se produce spectaculoasa auroră boreală.

Câmpul geomagnetic scade în intensitate

Se petrec lucruri stranii atât în spațiul exterior, cât și în cel interior. Câmpul magnetic al planetei albastre a slăbit. Aceasta a început încă de acum 2000 de ani, dar rata micșorării intensității sale a devenit mai rapidă în ultimii 500 de ani. Mai mult, în ultimii 20 de ani câmpul magnetic a dvenit inconstant.

Hărțile aeronautice ale lumii, care sunt utilizate pentru a permite aeronavelor să aterizeze fulosind pilotul automat au fost revizuite global pentru a permite sistemelor automate de navigație să funcționeze.

Recent, misiunea spațială NASA-THEMIS a descoperit o breșă în câmpul magnetic terestru de 10 ori mai mare decât orice ne-am fi așteptat. Când se întâmplă așa ceva, vântul solar se poate scurge prin deschidere, generând puternice furtuni geomagnetice în magnetosferă.

Descoperirea a avut loc în luna iunie a anului 2007. Senzorii aflați la bordul misiunii spațiale au înregistrat un torent de particule solare curgând în magnetosferă, semnalizând un eveniment de o neașteptată marime și importanță. Dar nu breșa în sine a fost cea mai mare surpriză. Cercetătorii au fost induși în eroare și s-au mirat atunci mai ales din cauza modului neașteptat în care s-a format, schimbând ideile referitoare la fizica spațiului.

„La început nu mi-a venit să cred” a spus coordonatorul științific al proiectului THEMIS, David Sibeck. „Aceasta a alterat fundamnetal înțelegerea noastră privind interacțiunea dintre vântul solar și magnetosferă.” „Deschiderea a fost imensă – de patru ori mai largă decât Pământul”, a spus Wenhui Li, astrofizician la Universitatea din New Hampshire, care de asemenea a anailzat datele. Colegul acestuia, Jimmy Reader a spus: „ 127 de particule pe secundă s-au scurs în magnetosferă, asta este 1 urmat de 27 de zerouri. Acest gen de influx este un ordin la o magnitudine mai mare decât orice credeam posibil.”

Până atunci fizicienii credeau că gaurile în magnetosfera Pamântului se deschid numai ca răspuns la câmpurile magnetice solare care sunt orientate spre sud. Marea breșă din iunie 2007 s-a deschis ca răspuns la cîmpul magnetic solar care era orientat către nord. Pentru un necunoscător aceasta nu înseamnă nimic, dar pentru un fizician este aproape seisimic.

Referitor la schimbarea câmpului magnetic terestru, în comunitatea științifică se știa până acum că vântul solar presează magnetosfera terestră aproape direct deasupra Ecuatorului, acolo unde cîmpul magnetic al planetei este îndreptat spre nord. Oamenii de știință credeau că undele magnetice solare care vin de asemenea orientate spre nord și cele terestre se întăresc reciproc, sporind apărarea magnetică terestră si închizând astfel ușa vântului solar. În limbajul astro-fizicienilor, un câmp magnetic solar orientat spre nord este numit CMI – câmp magnetic interplanetar (IMF – interplanetary magnetic field) și este sinonim cu „ridicarea scuturilor planetare.”

Marea surpriză a fost că atunci când CMI-ul nordic a ajuns aici, scuturile au căzut. Asta a schimbat complet modul de înțelegere al multor oameni de știință. Pe măsură ce cercetătorii au investigat ce s-a întâmplat, aceștia au descoperit că atunci când câmpurile magnetice erau aliniate, în scutul protectiv al Terei a intrat de 20 de ori mai mult vânt solar! Situația s-a repetat și în 2012, când a avut loc un vârf al activității solare care a cauzat un aflux de particule și din nou în 2014. Aceasta înseamnă că magnetosfera terestra este tot mai slabită, protejând planeta din ce în ce mai puțin de radiațiile solare nocive, dar mai înseamnă și că Soarele și-a intensificat și modificat activitatea.

Câmpul magnetic terestru schimbă clima

Climatul Pământului a fost afectat semnificativ de către evenimentele petrecute în anul 2007 în câmpul magnetic terestru, conform unui studiu publicat în Danemarca în ianuarie 2009. Studiul a evidențiat corelații strânse între puterea câmpului EM terestru și cantitatea de precipitații de la tropice.

Studiul, realizat de departamentul de geologie al Univerității Aarhus a fost condus de prof. Mads Faurschou Knudsen, iar rezultatele acestuia au venit în sprijinul unei teorii controversate aparaținând astro-fizicianului danez Henrik Svensmark, acesta din urmă susținând că modificările climatice sunt influențate masiv de radiațiile galactice (galactic cosmic ray – GCR) care pătrund în atmosfera terestră.

Inversarea polilor magnetici

Studiile recente sugerează că schimbările rapide survenite slăbesc câmpul electromagnetic pământean în diferite puncte, putând conduce la inversiunea polilor magnetici.

„Ce surprinde este că schimbări rapide, aproape bruște au loc în câmpul magnetic al Pământului”, spune co-autorul unui astfel de studiu, Nils Olsen, geofizician la Centrul Spațial Național Danez din Copenhaga. Descoperirile sugerează că, simultan la 3000 de km în jurul planetei, se produc schimbări rapide. Fluctuații în câmpul magnetic au avut loc în câteva regiuni izolate ale planetei. Acestea „ar putea sugera posibilitatea unei inversări a câmpului magnetic”- Mioara Mandea, cercetător la Centrul German pentru Studii Geomagnetice în Potsdam. Câmpul magnetic terestru s-a inversat de sute de ori în ultimul miliard de ani, iar procesul poate dura mii de ani.

Declinul câmpului magnetic deschide partea superioară a atmosferei (exosfera) radiațiilor încărcate intens cu particule nocive. O echipă internațională de cercetători au descoperit un surplus de electroni de energie înaltă care bombardează Pământul din spațiu. Sursa acestor raze cosmice este necunoscută, dar ar putea proveni din sistemul solar sau ar putea fi produse de materia întunecată. Rezultatele au fost publicate în revista Nature, pe data de 20 noiembrie 2008. „Este o mare descoperire” a spus co-autorul articolului, John Wefel de la Universitatea de Stat Louisiana. „Este pentru prima dată când vedem o sursă discretă a razelor cosmice accelerate, provenind din mediul galactic general.” Pentru a le studia, Wefel și colegii săi au lansat timp de opt ani o serie de baloane speciale în stratosferă, deasupra Antarcticii. Detectorul pentru raze cosmice furnizat acestora de către NASA a găsit un însemnat surplus de electroni înalt încărcați energetic.”Sursa acestor electroni exotici trebuie să fie relativ aproape de sistemul nostru solar – nu mai departe de un kiloparsec”, spune Jim Adams, participant la studiu și co-autor al descoperirii, cercetător NASA.

Razele cosmice galactice sunt particule subatomice accelerate aproape de viteza luminii de către exploziile unor supernove îndepărtate și de alte evenimente galactice violente. Acestea traversează Calea Lactee, formând o „ceață” de particule de energie înaltă care pătrund în Sistemul Solar din toate direcțiile.

Aceste raze cosmice sunt constituite mai ales din protoni și atomi grei. De ce sursa acestora trebuie însă să fie în apropiere? „ Electronii înalt încărcați energetic pierd rapid energie pe măsură ce se deplasează prin galaxie. Ei cedează energia pe două căi principale: 1. când intră în coliziune cu fotoni de energie joasă; 2. când radiază o parte din propria energie în timp ce se deplasează în spirală prin câmpul electromagnetic galactic.” Prin urmare, acești electroni excentrici sunt emiși în apropierea Terei. Să fie emiși chiar de către Soare? Dacă așa stau lucrurile, atunci apar alte probleme…

Câmpul electromagnetic solar

Soarele este un masiv emițător electromagnetic care inundă planetele sistemului solar cu căldură, lumină, radiații ultraviolete (UV) și particule încărcate electric. Soarele are propriul câmp electromagnetic, suficient de masiv încât să înconjuare întreg sistemul solar și care este cunoscut sub numele de heliosferă.

Heliosfera are forma unei picături alungite, cu partea mai îngustă aflată în partea opusă direcției de deplasare a sistemului solar. Orice schimbare care are loc în Soare va afecta întreg circuitul EM solar. Schimbarea ciclului de producere a petelor solare conduce la slăbirea câmpului EM solar. „În mod normal, centura solară a petelor se deplasează cu un metru pe secundă”, spune fizicianul NASA David Hathaway. „Asta a fost din secolul 19”. Însă în ultimii ani centura a decelerat la viteze cuprinse între 0.75 m/s în nord și 0.35 m/s în sud. „Niciodată nu am văzut viteze atât de mici”, a adăugat Hathaway. O centură înceată înseamnă activitate solară redusă, o centură rapidă înseamnă activitate solare intensă.

Marea centură a Soarelui este o masivă zonă de plasmă care înconjoară steaua noastră. Are două ramuri, de nord și de sud, fiecare având nevoie de circa 40 de ani pentru a realiza un circuit complet.

Încetinirea pe care o observăm acum înseamnă ca ciclul solar cu numărul 25, care va avea vîrful în anul 2022, ar putea fi unul dintre cele mai slabe din ultimele secole. La fiecare 10-11 ani, numărul petelor solare de pe Soare variază între zero ( cum a fost în 2008 ) și peste 400. Exploziile solare care le urmează pot afecta Terra prin creșterea rapidă a numărului de particule (electroni și protoni), respectiv radiații luminoase dăunătoare (radiații UV și raze X), cunoscute ca „vânt solar”.

Fără câmpul electromagnetic terestru protector și fără atmosferă, acest bombardament de particule ne-ar prăji ca într-un cuptor cu microunde.

Din fericire, ciclul solar 24, care a atins vârful în 2012 nu a provocat daunele la care s-ar fi așteptat unii, deși a fost mai puternic decât s-ar fi așteptat mulți (alimentând, se știe, teoriile privind iminentul sfârșit al lumii care a venit …dar nu ne-a găsit acasă).

După cum vom vedea mai jos, un ciclu solar mai puțin întens nu înseamnă neapărat că ar trebui să stăm liniștiți. De altfel, schimbări spectaculoase se produc deja în întreg sistemul solar…

O explozie solară masivă

Toată această activitate solară complicată poate afecta serios civilizația umană, care depinde total de energia electrică produsă și distribuită. Un vânt solar intens, dacă ar lovi planeta, combinat cu scăderea în intensitate a câmpului electromagnetic terestru, ar putea lăsa omenirea în întuneric, aruncându-ne într-un adevărat „ev întunecat”. Încercați să vă imaginați viața fără energie electrică, fără aparate, fără centrale termice, fără pompe electrice care să împingă apa în clădiri, fără supermarketurile de care am devenit dependenți. Și încercați să vă imaginați că o astfel de situație s-ar putea prelungi ani de zile…

La 28 august 1859, aurorele boreale au putut fi observate peste America de Nord până la latitudini joase, ceea ce înseamnă că o puternică explozie solară a perturbat câmpul EM terestru. Pe întreaga planetă sistemele de telegrafie nu au mai funcționat, iar intrumentele utilizate la acea vreme pentru a măsura scutul protector al terei au indicat masive fluctuații ale acestuia, cauzate de activitatea astrului nostru. A fost, probabil, cea mai serioasă furtună solară a ultimilor 200 de ani. Efectele asupra omenirii au fost reduse pentru că civilizația nu intrase încă în faza de dezvoltare în care ne aflăm acum. Astăzi, dacă am fi loviți de o astfel de furtună, am rămâne fără sateliți, cea mai mare parte a planetei ar fi cufundată în beznă, ar fi un haos.

Regiunile cele mai vulnerabile sunt cele aflate mai aproape de polul nord magnetic, precum America de Nord.

Dependența noastră de produsele electronice și de telecomunicații este atât de mare, încât creșterea activității solare ar putea disloca sistemele de susținere a vieții pe toată planeta.

Toate sitemele de navigație terestră, maritimă și aeriană ar dispărea în câteva secunde, mii de aeronave aflate în zbor ar deveni „oarbe” sau s-ar prăbuși dacă sistemele electronice și electrice le-ar fi arse de radiațiile solare; tot ce înseamnă comunicații moderne ar înceta instantaneu. Sistemele moderne de producere și de transport a energiei electrice sunt atât de interconectate, încât o furtună solară masivă ar cauza căderea în cascadă a acestora în doar câteva minute – fără posibilitatea de a mai fi repornite vreodată. Aceasta ar afecta tot: în câteva ore apa potabilă nu ar mai fi distribuită, iar furnizarea gazelor ar fi întreruptă, benzinăriile ar deveni nefuncționale; s-ar întrerupe distribuirea oricărui aliment sau medicament în maxim 24 de ore; nici o unitate de producție nu ar mai putea funcționa; telefonia, internetul, televiziunea și radioul ar deveni amintiri, iar serviciile de urgență ar deveni inoperabile; în mod similar, instalațiile militare moderne ar deveni inutilizabile. În câteva zile s-ar instala haosul, pe măsură ce magazinele ar fi golite rapid de orice resursă, iar orașele lipsite de lumină și de orice servicii sau autoritate are deveni un loc periculos. Oamenii au un mod violent de a reacționa în astfel de situații…

Națiuni, grupuri, indivizi, am începe o luptă pentru supraviețuire care ar însemna sfârșitul a tot ce cunoaștem în acest moment ca însemnând omenire și umanitate.

Exploziile solare afectează comportamentul oamenilor?

Ar putea ca ciclurile solare să influențeze modul de reacție al oamenilor? Unele cercetări reclamă faptul că furtunile geomagnetice afectează undele creierului și nivelurile hormonale, cauzând diverse reacții, mai ales în cazul bărbaților. În timp ce unele femei de asemenea pot experimenta diferite reacții, se pare că acestea sunt mai puțin afectate de comportamentul Soarelui. Reacționând la schimbările la nivel hormonal, unii bărbați devin mai iritabili, agresivi și violenți, în timp ce alții devin mai creativi. Creșterea activității solare conduce la intensificarea episoadelor psihotice la indivizii care suferă deja de diverse forme de instabilitate psihologică. Aceste legături au fost demnostrate încă din anul 1963 de către dr. Robert Becker și dr. Howard Friedman.

Cercetările cele mai recente arată însă că astfel de modificări nu sunt deloc cazuri izolate, acestea fiind cu mult mai larg răspândite. Se sugerează chiar că războaiele și conflictele internaționale izbucnesc sau se intensifică în perioada în care se formează petele solare, respectiv decad atunci când apar perioadele de acalmie solară. De asemenea, când au loc erupțiile solare, se produc mai multe accidente, crește numărul îmbolnăvirilor și al deceselor cauzate de accidente vasculare, se produc mai multe crime. Mai mult, cercetările arată că toate acestea sunt în strânsă corelație cu intensitatea furtunilor solare. Cu cât acestea sunt mai puternice, cu atât intensitatea evenimentelor este mai mare.

Modificările de la nivelul magnetosferei terestre par a afecta de asemenea comportamentul oamenilor, afectând undele creiereului, provocând halucinații, psihoze, dereglări hormonale, ducând la intensificarea stării de agresivitate, la creșterea incidenței bolilor. Cu cât activitatea geomagnetică terestră și solară se schimbă mai rapid, cu atât influențele asupra omenirii par a fi mai intense și mai grave.

Nu numai omul este afectat de această puloare electromagnetică, ci întreaga biosferă.

Studiile privind interacțiunea dintre modificările câmpurilor electromagnetice solare și terestre și comportamentul uman, respectiv biosferă sunt din ce în ce mai numeroase și mai concludente, implicând un număr tot mai mare de cercetători de pe întreg globul pamântesc.

Schimbări în Sistemul Solar

Cu toții știm că atmosfera terestră se schimbă, datorită poluării rezultate în urma activităților industriale. Se întâmplă însă și lucruri mai puțin obișnuite și care aparent nu au legătură cu nicio activitate umană. Atmosfera înaltă a Pământului conține în prezent hidrogen în cantități inexistente în urma cu câteva decenii. Oamenii de știință din cadrul Academiei de Științe a Rusiei, care au făcut primii descoperirea, susțin că nu are nicio legătură cu încălzirea globală, CFC sau cu emisiile de fluoroclorcarbon. De fapt nimeni nu poate spune de unde a apărut. Cercetători din cadrul Agenției Spațiale Europene (ESA) au înaintat ideea că acest gaz s-a produs în urma interacțiunilor tot mai dramatice dintre câmpul solar și cel terestru.

De asemenea, atmosferele a alte cinci planete din sistemul nostru solar suferă schimări în momentul de față. Jupiter, Uranus și Neptun trec prin schimbări importante ale propriilor atmosfere.

Atmosfera planetei Marte devine din ce în ce mai densă.

Câmpurile magnetice ale altor planete se schimbă și ele. Câmpul electromagnetic al planetei Venus devine tot mai puternic, planeta însăși devenind mai strălucitoare, pe măsură ce compoziția atmosferei se schimbă – și se pare într-un ritm care surprinde oamenii de știință pământeni.

Învelișul electromagnetic al gigantului Jupiter este acum atât de puternic, încât formează un tub vizibil de radiație ionizată care unește suprafața planetei de al satelitului sau Io. Există chiar fotografii recente care arată clar acest tub energetic luminos. De asemenea Uranus și Neptun au evenit mai strălucitoare, pe măsură ce câmpurile electromagnetice ale acestor planete se modifică rapid. Și câmpul EM al planetei Saturn a suferit modificări, dublându-se în ultimele decenii.

Altfel spus, câmpurile electromagnetice ale planetelor Venus, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun devin tot mai puternice, în timp ce cel terestru slăbește. Atmosfera a cinci planete se schimbă: Venus, Marte, Jupiter, Uranus și Neptun, de asemenea și atmosfera terestră.

Toate planetele sistemului nostru solar devin mai luminoase, pe măsură ce și propriile câmpuri EM devin mai intense (oare planeta noastră devine mai puțin luminoasă?).

Ba mai mult, se pare că Uranus și Neptun și-au schimbat recent polii magnetici!

Și nimeni nu explică ce înseamnă toate astea!

Aceste noi informații despre sistemul nostru solar anunță timpuri foarte interesante pentru planeta noastră. Este foarte posibil ca toate aceste evenimente interplanetare: schimbările greu de explicat prin care trece Soarele și modificările în câmpul electromagnetic solar care se pare că influnețează câmpurile electromagnetice ale tuturor planetelor care au așa ceva, ar putea transforma lumea pe care o știm în ceva cu totul nou. Deja semne ale unor astfel de schimbări pot fi văzute, depinde de noi dacă le vom face față.

Doar timpul va putea spune, dar s-ar putea ca viitorul sa fie deja aici, iar noi să nu îl observăm, sau să fim ținuți în ignoranță…din ce motive, asta e cu totul o altă poveste.