Ciclul II de studii (master): Psihologie clinică și psihoterapie [608904]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA ” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOL OGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
Ciclul II de studii (master): Psihologie clinică și psihoterapie

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. CAMELIA SOPONARU -PUZDRIAC

Absolvent: [anonimizat]

2018

– 2 – UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA ” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOL OGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
Ciclul II de studii (master): Psihologie clinică și psihoterapie

Diferențierea sinelui în f amilia de origine
și starea de bine în rândul adolescenților

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. CAMELIA SOPONARU -PUZDRIAC

Absolvent: [anonimizat]

2018

– 3 – CUPRINS

Introducere ……………………………………………… ………………………………………………………………………. 4

REPERE CONCEPTUALE ȘI DOVEZ I EMPIRICE

Diferențierea sinelui în contextul experiențelor relaționale din familia de origine

1. Perspectiva multigenerațional ă propusă de M. Bowen ……………………………………………………….. 8

2. Beneficiile pentru funcționarea și dezvoltarea individului uman pe care le aduce
diferențierea sinelui în familia de origine și la vârsta adultă ………. …….. …………………………………
14

2.1. Relația dintre diferențierea sinelui în familia de origine și alți indicatori ai
funcționării la vârsta adultă …………….. ……………………………….. …………………… ………………
14

2.2. Date ale studiilor realizate în rândul adolescenților …………………………………………………… 20

PARTE APLICATIVĂ

Relatia dintre diferentierea sinelui în familia de origine, depresie și satisfacț ia față
de viață în rândul adolescenților. Studiu corelațional

3. Scopul studiului și întrebările de cercetare ………………………………………………………………… 31

4. Ipoteze de lucru …………………………….. ………………………………………………………………………. 33

5. Variabile și design ………………………………………………………………………………………………….. 33

6. Participanți ……………………………………………………………………………………………………………. 34

7. Chestionarele utilizate pentru operaționalizarea constructelor și colectarea datelo r………… 36

8. Procedură ……………………………………………………………………………………………………………… 45

9. Aspecte tehnice privind analiza statistică a datelor ………………………………………………………….. 46

10. Rezultate și interpretare ……………………………………………………………………………………………….. 48

11. Limite ale studiului și direcții de cercetare ……………………………………………… …………………….. 62

Implicații ale rezultatelor studiul ui pentru consilierea psihologică a adolescenților ………….. .. 65

Bibliografie ……………………………………………………………………………………….. …………………………….. 69

ANEX Ă: Chestionarele utilizate pentru operaționalizarea constructelor ………………………………….. 75

– 4 – INTRODUCERE

Prezenta lucrare și -a axat atenția asupra investigării relației dintre diferențier ea sinelui
(eului) în familia de origine și starea de bine în rândul adolescenților români . Ca perioadă de
tranziție între copilărie și vârsta adultă, adolescența reprezintă o provocare în traseul dezvoltării
individului uman, o etapă marcată de prefaceri majore și numeroase riscuri. În societatea
contemporană post -industrială, în care predomină numeroase schimbări și evoluții care au
repoziționat ideologia și practicile educaționale, sociale și culturale din diverse domenii în noi
cadre de lucru , perioada adolescenței tinde să devină și mai critică, în sensul în care
adolescenții trebuie să facă față unei duble presiuni: necesitatea de a se adapta sarcinilor
obișnuite ale dezvoltării la vârsta pe care o au, la care se adaugă multiplele provocări pe care le
aduce funcționarea și dezvoltarea individuală în contextul societății actuale.
Deși structura, organizarea și funcțiile familiei s -au modificat foarte mult în societatea
actuală (post -modernă), în urma unor fenomene, precum revoluția industrială, urbaniza rea
excesivă, emanciparea femeilor, mișcarea feministă, revoluția în materie de sexual itate, familia
rămâne , totuși, matricea primordială a definirii și devenirii individului uman . Familia de origine
reprezintă spațiul în care fiecare dintre noi descoperă primele oportunități de creștere personală
sau, dimpotrivă, întâmpină primele adversități ce îi grevează traseul maturizării și al
dezvoltării . În domeniul psihologiei familiei și al terapiilor de familie, se vorbește despre faptul
că experiențele timpurii pe care o persoană le trăiește în familia de origine reprezintă o
moștenire ,,esențială ” care, adesea, îi marchează întregul traseul al vieții.
Climatul social și emoțional promovat în familia de origine are un impact substanțial
asupra modului în care un individ va gestiona schimbările ce sunt inevitabile în diverse planuri
ale funcționării și dezvoltării, inclusiv în cel al identității de sine. La vârsta adolescenței,
explorarea identității de sine (care reprezintă o preocupare centrală a adolescenților) se
orientează și spre redefinirea graduală și mutuală a granițelor care delimitează relațiile dintre un
adolescent și părinții săi. Numeroși specialiști în domeniul psihologiei dezvoltării și terapeuți
de familie au subliniat necesitatea promovării unei m ai mari autonomii personale a
adolescenților, pentru ca aceștia să se dezvolte pozitiv. În acest sens, părinții și relațiile
intrafamiliale joacă un rol cheie. Procesele și evenimentele ce marchează viața și dinamica unui
sistem familial au un impact profu nd (pozitiv sau, dimpotrivă, negativ) asupra abilității
adolescentului de a face față cu succes schimbărilor graduale ce grevează domeniul identității

– 5 – de sine. Rezultatele unui corp consistent de studii sugerează că adolescenții care trăiesc în
familii în care exprimarea și cultivarea emoțiilor pozitive reprezintă o autentică cultură, în care
este promovată permanent coeziunea membrilor, dar în care granițele dintre membri și diadele
pe care aceștia le formează sunt flexibile prezintă un risc mai scăzut de a experimenta derapaje
de la traseul normal al dezvoltării, mai ales în domeniul configurării identității de sine , al
sănătății mintale și în cel al stării de bine generale . În această viziune sistemică, diferențierea
eului fiecăruia dintre membrii unei f amilii, în contextul tranzacțiilor ce caracterizează dinamica
relațiilor intrafamiliale, reprezintă atât un obiectiv al eforturilor individuale orientate spre
dezvoltarea pozitivă și creșterea personală, cât și un obiectiv relevant pentru terapeuții care
asistă familii.
Conceptul referitor la diferențierea sinelui a fost introdus în jargonul specialiștilor din
domeniul psihologiei familiei și din cel al terapiilor de familie de către psihiatrul și
psihoterapeutul american M. Bowen care a fundamentat teoria sistemică a familiei.
Diferențierea sinelui implică abilitatea unui individ de a -și separa propria funcționare cognitiv –
intelectuală și emoțională de cea a altor persoane se mnificative alături de care trăiește (de
exemplu, ceilalți membri ai familiei) sau cu care interacționează la un moment dat în existența
sa. Diferențierea sinelui este guvernată de două dimensiuni: diferențierea intrapsihică (care
implic ă separarea emoțiil or și a sentimentelor de propriile gânduri și idei ) și diferențierea
interpersonală (prin curajul individului de a -și afirma identitatea în fața celorlalți membrii ai
sistemului familial și de a gândi, simți și acționa în mod autonom ). Persoanele care au u n sine
slab diferențiat sunt mult mai predispuse să fuzioneze cu ceilalți membri ai familiei și să se lase
impregnate de emoțiilor și expectanțele predominante care grevează viața de familie. Astfel de
persoane, întâmpină mari dificultăți în a separa propr iile gânduri, emoții, sentimente și acțiuni
de cele ale celorlalți membri ai familiei sau de cele manifestate de către partenerii de viață. Ele
depend, în mod excesiv, de aprobarea și acceptarea celorlalți, manifestând permanent
anxietatea de a nu fi respi nse. În schimb, persoanele care au un eu bine diferențiat sunt capabile
să funcționeze în mod autonom, prin propriile lor alegeri și, în același timp , să rămână
conectat e din punct de vedere emoțional și social cu sistemul relațional din care fac parte.
Astfel de persoane pot transcede atât propriile lor emoții, cât și pe cele care domină sistemul
familial din care fac parte. Fiind mai flexibile din punct de vedere cognitiv -intelectual și
emoțional, mai adaptabile la schimbări imprevizibile sau perioade de stres, persoanele bine și
stabil diferențiate trăiesc, într -un mod autentic, propriile lor emoții și, deși nu sunt lipsite de
conștiința emoțiilor pe care le au cei din jurul lor, sunt capabile să mențină un anumit grad de

– 6 – obiectivitate și distanță emoțion ală față de propriile probleme emoționale și față de emoțiile
negative pe care le exprimă ceilalți. Bowen a argumentat faptul că persoanele bine diferențiate
tind să aibă un eu mai solid, consistent și mai bine integrat. Argumentele lui Bowen sunt
susținut e de constatările a numeroase studii realizate pe eșantioane de subiecți recrutate din
diverse contexte culturale, potrivit cărora adolescenții, tinerii și adulții care au un eu bine
diferențiat sunt mai capabili să se adapteze schimbărilor inerente vieții de zi cu zi, să identifice
și să valorifice oportunități pentru dezvoltarea continuă și creșterea personală, să mențină starea
de sănătate fizică și psihică și experimentează, într -un mod mai consistent, starea de bine.
În România, preocuparea cercetători lor din domeniul psihologiei dezvoltării, din cel al
psihologiei familiei sau din domeniul terapiilor de familie pentru problematica diferențierii
sinelui în rândul adolescenților, prin experiențele afective pe care le trăiesc și suportul pe care îl
primes c în familiile din care fac parte și a impactului pe care acest proces îl are asupra traseului
și calității dezvoltării adolescenților este mai slabă. În literatura din domeniile la care ne -am
referit, există referințe la studii (de exemplu: A. A. Muraru – 2013, A. A. Muraru și M. N.
Turliuc – 2012, 2013) care au vizat efectele pe care diferențierea sinelui , în contextul
experiențelor timpurii pe care indivizii le trăiesc în famili ile de origine , le are în domenii,
precum atașamentul la vârsta adultă (față de partenerul marital) sau adaptarea la relația
maritală, dar nu am identificat referințe la studii care au urmărit relația dintre diferențierea
sinelui în famili ile de origine și starea de bine în rândul adolescenților . Prezenta lucrare își
propune să răs pundă acestei necesități practice. Un alt motiv care ne -a impulsionat să abordăm
problematica la care ne vom referi în prezenta lucrare este orientarea profesională a autoarei
care activează ca psiholog practicant în domeniul psihologiei clinice.
Lucrarea este organizată în trei secțiuni: repere conceptuale și empirice , parte aplicativă ,
respectiv o secțiune care a fost rezervată evidențierii i mplicațiilor pe care constatările studiului
realizat le au pentru consilierea psihologică a adolescenților care înt âmpină dificultăți și a
familiilor acestora. În prim a secțiune , este prezentată, pe scurt, perspectiva multigenerațională
propusă de M. Bowen , evidențiindu -se semnificațiile conceptuale și practice ale diferențierii
sinelui în contextul dinamicii unui sist em familial. De asemenea, ne -am concentrat atenția pe
evidențierea beneficiilor pentru funcționarea, dezvoltarea și creșterea personală a individului
uman, pe care le aduce diferențierea sinelui în familia de origine și în contextul experiențelor
relaționa le pe care le trăiește la vârsta adultă. În economia secțiunii , un loc aparte a fost acordat
trecerii în revistă a constatărilor mai multor studii care s -au preocupat de investigarea relației
dintre diferențierea sinelui (mai ales în contextul socializării intrafamiliale) în rândul

– 7 – adolescenților și indicatorii stării de bine subiective. A doua secțiune prezintă ipotezele de
lucru, eșafodajul metodologic și principalele rezultate ale unui studiu corelațional prin care s -a
urmărit evidențierea relației dintr e nivelul diferențierii sinelui în cadrul experiențelor relaționale
și afective pe care adolescenții le trăiesc în familiile de origine și indicatorii stării de bine
subiective (satisfacția față de viață, respectiv simptomele cognitive și afective specific e
depresiei) . Datele analizelor de regresie multiplă liniară au oferit suport empiric pentru toate
ipotezele de lucru de la care s -a pornit. În ultima secțiunea a lucrării, sunt realizate câteva
considerații de ordin practic, pornindu -se de la principalele constatări ale studiului pe care l -am
realizat.

– 8 – REPERE CONCEPTUALE ȘI DOVEZI EMPIRICE
Diferențierea sinelui în contextu l experiențelor relaționale din familia de origine

1. Perspectiva multigenerațională propusă de M. Bowen

Unul dintre reprezentanții de seamă ai terapiei sistemice de familie este psihiatrul
american M. Bowen. Acesta s -a numărat printre pionierii terapiei de familie și printre
fondatorii abordării sistemice. Începând cu anii 1950, Bowen a dezvoltat teoria sistemelor
familiale, pentru a explica modul în care au loc tranzacțiile dintre membrii unei familii și modul
în care funcționează un sistem familial ( cf. Nichols și Schwartz, 2005 ). Bowen, precum și alți
reprezentanți ai abordării sistemice în terapia de familie, a operat cu o serie d e concepte
inovatoare, precum: sistemul familial multigenerațional, dinamica sistemului familial, fuziunea
emoțională dintre membrii unui sistem familial vs. diferențierea sinelui, triunghiul emoțional
(ca unitate de analiză a relațiilor din interiorul unu i sistem familial), istoria relațiilor de familie
timpurii, echilibrul între a fi împreună cu ceilalți membri ai familiei și individualitate
(independență) ș.a. Dar, cum este semnificat de către cercetătorii și psihoterapeuții
contemporani conceptul referi tor la familie ? În cele ce urmează, ne propunem să analizăm,
succint, acest univers conceptual.
Familia este o realitate dinamică și complexă, care implică atât dimensiuni material –
obiective (de exemplu, domeniul funcționării economice, statutul educațion al al părinților sau
dimensiunea biologică a reproducerii), dar mai ales o dimensiune psihologică subiectivă care
este ancorată în percepțiile, reprezentările, expectanțele, nevoile și comportamentele membrilor
familiei, indiferent că este vorba despre adu lți sau despre copii. În sens sociologic extins,
conceptul de familie a fost definit ca un grup alcătuit din două persoane care sunt legate una de
cealaltă printr -o legătură genetică, prin adopție, căsătorie sau printr -un acord mutual
(Strickland, 2001), i ar din punct de vedere psihologic familia a fost conceptualizată ca un grup
social restrâns, a cărui existență se bazează pe un ansamblu de roluri maritale, parentale, filiale,
interese, aspirații, scopuri, norme și valori comune membrilor, recunoscute și interiorizate ca
atare de către aceștia (Turliuc, 2004). Însă, astăzi, se recunoaște fapul că, încă, nu avem o
definiție acceptabilă, care să acopere varietatea structurilor familiale, a practicilor referitoare la
viața de familie, determinate în parte din punct de vedere cultural și care să ia în calcul
caracterul dinamic al ciclului vieții de familie (Munro și Munro, 2003).

– 9 – De-a lungul deceniilor, în care preocupările referitoare la teoretizarea familiei s -au
intensificat și au căpătat un caracter multi – și interdisciplinar, autorii au încercat să definească
familia astfel (Munro și Munro, 2003):
 dintr -o perspectivă tradițională (familia reprezintă un grup social alcătuit din doi părinți
și unul sau mai mulți copii), care, însă, s -a dovedit prea restrict ivă și inoperantă în raport
cu transformările socio -culturale, politice și economice accelerate mai ales dupa a doua
jumătate a secolului XX; prea restrictivă, întrucât alternativele la comuniunea clasică prin
căsătorie dintre doi adulți heterosexuali erau considerate deviante; pe de altă parte, prea
restrictivă întrucât o astfel de definiție nu putea fi aplicată tuturor societăților,
comunităților și situațiilor, într -o abordare transculturală;
 alți autori au definit conceptul pe baza unor constructe mai l argi (de exemplu, au inclus
noțiunea de relație apropiată sau cea de grup social care dăinuie în timp în baza unui scop
comun al membrilor);
 constructului i -au fost oferite și definiții incluzive care, însă, sunt atât de largi în conținut,
încât, practic, definiția oricui despre familie poate fi valabilă; dintr -o perspectivă
fenomenologică și etnometodologică, familia este ceea ce interpretează fiecare dintre
indivizi cu privire la înrudirea sa cu alte persoane; însă, o astfel de interpretare nu
reprezintă decât o încercare a cercetătorilor de a face față diversității din ce în ce mai
mari a relațiilor primare sau apropiate din societățile postmoderne;
 definițiile teoretice pornesc de la perspectivele din care s -a încercat interpretarea
conceptului de famili e (de exemplu, teoria interacțiunilor simbolice, teoria stadiilor
dezvoltării familiei, teoria structural -funcționalistă a dezvoltării familiei etc.); conceptele
cheie ale acestor modele au vizat tranzițiile din ciclul vieții de familie, ca și schimbarea;
 în timp ce definițiile teoretice au fost utile pentru direcționarea cercetării, definițiile
situaționale au fost utilizate în terminologia de lucru care a orientat intervențiile practice
în domeniul familiei (de exemplu, elaborarea politicilor de protecți e socială a familiei sau
training -ul personalului din serviciile sociale, specializat în îngrijirea membrilor familiei
aflați în dificultate); în acest e definiții, este extinsă sfera membrilor familiei și la
persoanele din afara sistemului familial, care a u un rol de îngrijire, asistență sau, pur și
simplu de suport;
 în fine, definițiile normative au circumscris semnificațiile conceptului de familie,
începând cu anii 1990 și primul deceniu al secolului al XXI -lea; în acest context de
analiză, termenul „norm ativ” se referă la acordul cu privire la regulile societale și

– 10 – expectanțele care specifică modalitățile potrivite sau nepotrivite care privesc
comportamentul persoanelor într -o anumită comunitate sau societate și a fost utilizat
pentru a extinde semnificaț iile familiei dincolo de granițele dintre societățile moderne și
postmoderne; în această optica, familiile nu trebuie să includă, neapărat, doi părinți (cum
este cazul familiilor monoparentale), după cum copilul nu trebuie să fie neapărat
cosangvin cu pări nții (de exemplu, cazul copiilor adoptați sau a celor obținuți cu ajutorul
mamelor surogat).
Dificultatea definirii familiei și a identificării unor semnificații universal acceptate de
către cercetătorii și practicienii din diverse domenii ține și de fapt ul că (Greenstein, 2006):
 familia este un sistem de indivizi ; dacă în majoritatea științelor comportamentale,
cercetările își îndreaptă atenția asupra individului caracterizat printr -o istorie unică, în
cercetarea familiei din punct de vedere psihologic, sociologic sau antropologic, atenția se
îndreaptă asupra grupului alcătuit din doi sau mai mulți membri, ale cărui caracteristici și
compoziție se schimbă în timp;
 membrii familiei ocupă și joacă simultan status -uri și roluri multiple , interșanjabile (mai
ales în familia postmodernă); fiecare dintre adulții dintr -o familie poate fi simultan
părinte, frate, angajat, soț, fiică sau fiu; datele colectate de la membrii unei familii depind
sensibil de perspectiva rolului sau a status -ului din care membrul inter vievat răspunde;
 cea mai mare parte dintre comportamentele membrilor familiei sunt private și ascunse ;
de exemplu, abuzul asupra copiilor, violența domestică sau comportamentele adictive pot
rămâne invizibile membrilor comunității sau lucrătorilor din ser viciile publice sau private
de asistență; fiecare familie are propriile sale reguli, norme și comportamente dezirabile,
iar imaginea publică pe care o familie alege să o transmită celorlalți poate fi adesea mult
diferită de realitatea din viața privată a r espectivei familii; această perspectivă trimite
dintre demarcația dintre privat și public, în abordarea sistemelor familiale;
 majoritatea cercetătorilor și a practicienilor au anumite preconcepții despre ceea ce
înseamnă familie ; de exemplu, preconcepții r eferitoare la relații intime premaritale, avort,
legături extraconjugale, creșterea și educarea copiilor, responsabilitatea asupra sarcinilor
domestice etc.
În concluzie, considerăm că încercarea de a căuta o definiție universală și unitară a
familiei repr ezintă un scop mai puțin productiv pentru cercetători și practicieni, întrucât
semnificațiile pe care actorii sociali (părinți, copii, adolescenți, cercetători, practicieni din
domeniul serviciilor destinate familiei) sunt, astăzi, foarte diverse, reflectâ nd evoluția

– 11 – interpretărilor și a practicilor în domeniu, dar și diversitatea contextelor socio -culturale în care
familiile își duc viața. În acest sens, în literatura aferentă diverse lor științe sociale, poate fi
observată o deschidere fără precedent către diversitatea tipurilor, a structurilor funcționale și a
proceselor familiale . S-au creat rețele internaționale de cercetători și practicieni care sunt
preocupați de studiul diversității comportamentelor pe care indivizi i umani le manifestă în
context familial (Munro și Munro, 2003) .
Autorii arată importanța pe care familia de origine o are în transmiterea și menținerea
pattern -urilor de relaționare, în diferite etape ale ciclului vieții de familie (Sabatelli și Bartle –
Haring, 2003). Familia de origine repr ezintă spațiul în care se structurează majoritatea
experiențelor individuale, unele dintre acestea rămânând rezistente la schimbare pentru o
perioadă îndelungată de timp (până la vârsta de adult). În sensul cel mai larg, familia de origine
se referă la fam ilia naturală a unei persoane, în care aceasta s -a născut sau care a adoptat -o
(Nichols, 2003). Totuși, pentru culturi le sau grupuri le etnice cunoscute, termenul referitor la
familie are semnificații diferite. Astfel, în timp ce pentru comunitățile din Sta tele Unite (care
includ persoane caucaziene, de proveniență anglo -saxonă și de religie protestantă), familia de
origine se referă la familia nucleară intactă (tată, mamă și unul sau mai mulți copii), pentru
italieni, familia de origine include trei sau chi ar patru generații (rude, nași și prieteni vechi). În
cultura românească, sensul comun atribuit familiei de origine se referă la familia în care o
persoană se naște și crește, raporturile parentale și filiale fiind dominante. Principala funcție a
familiei de origine este reprezentată de asigurarea socializării și a securității descendenților.
În societatea postmodernă, semnificațiile familiei de origine încep să se schimbe,
devenind din ce în ce mai dificilă delimitarea conceptului. În acest sens, L. Schwar tz arăta că:
„Avem familii monoparentale, familii formate prin recăsătorire (denumite familii vitrege),
familii mixate, familii în care copiii sunt crescuți de un asistent maternal și/sau soțul/soția
acestuia, familii adoptive și combinații ale acestora, f iecare cu bază legalăl. Există persoane
care doresc să fie percepute ca familii, precum cuplurile de homosexuali, care desfășoară
activități privite ca funcții ale unei familii, dar care pot să nu fie recunoscuți legal pentru a fi
părinți sau în alte scopu ri legale.” ( cf. Nichols, 2003, p. 94). În studiul pe care l -am realizat în
populația de adolescenți și ale cărui rezultate vor fi sumarizate în Capitolul III al prezentei
lucrări, conceptul referitor la famili a de origine a f ost considerat cu primul sens la care ne -am
referit mai sus, și anume acela de familie intactă , în care o persoană s -a născut (sau a fost
adoptată) și a crescut, alături de o mamă și de un tată și, eventual, de unul sau mai mulți frați
și/sau surori .

– 12 – ***
În timp ce primii reprezentanți ai terapiei de familie recunoșteau că indivizii umani sunt
produse ale contextului social în care se nasc și evoluează, însă își limitau atenția doar la
familia nucleară, terapia sistemică de familie propusă de Bowen a reprezentat, de departe, cea
mai com prehensivă viziune asupra comportamentului și problemelor umane, întrucât s -a
concentrat profund pe sufletul și mintea membrilor unei familii, pe care i -a plasat într -un
context familial mai larg, considerând că acesta a modelat și continuă să modeleze via ța de
familie (Nichols și Schwartz, 2005). Din perspectiva tradițională a sistemului conceptual și
intervenționist propus de Bowen, familia de origine are o influență majoră în crearea
personalității unui individ, fiind considerată un determinant al proble melor emoționale
nerezolvate și al vulnerabilității copiilor care, ulterior, devin adulți. Bowen considera că
nerezolvarea conflictelor din familia de origine este cel mai important factor pentru problemele
pe care indivizii le întâmpină la vârsta adultă. Totuși, această concepție ar putea fi prea
restrictivă și nu acoperă varietatea semnificațiilor pe care membrii unei familii le pot acorda
experiențelor pe care le trăiesc împreună.
În contextul perspectivei multigeneraționale propusă de Bowen, referitoare la
funcționarea unui cuplu marital și a unui sistem familial, caracteristicile familiei de origine ale
celor doi soți reprezintă variabile -cheie care au fost relaționate cu adaptarea acestora la rolurile
de parteneri conjugali și părinți. Nichols și Schwa rtz (2005) prezintă, într -un mod articulat,
următoarele concepte cheie, pe care s -a bazat teoria bowniană:
 diferențierea sinelui (engl. differentiation of self ) – capacitatea unui membru al familiei
de a funcționa în mod autonom, prin propriile alegeri, ră mânând, în același timp conectat
din punct de vedere emoțional cu sistemul relațional familial;
 triunghiurile (engl. triangles ) – cele mai mici unități relaționale stabile, în care relațiile
dintre doi membri ai familiei sunt umbrite de o a treia parte: ru de, prieteni, chiar anumite
amintiri, hobby -uri;
 procesele emoționale din familia nucleară (engl. nuclear family emotions process ) –
modalitatea în care anxietatea nemetabolizată este proiectată dinspre membrii familiei
spre exterior (către ceilalți membri ai sistemului familial);
 procesele proiective din familie (engl. family projection process ) – procesele prin care
părinții transmit propriile lor probleme emoționale copiilor;
 procesul transmiterii multigeneraționale (engl. multigenerational transmission process ) –
procesul prin care pattern -urile, temele dominante și pozițiile (rolurile) specifice unui

– 13 – triunghi familial sunt transmise de la o generație la alta, prin proiecția dintre părinți înspre
copii, care a fost descrisă anterior;
 poziția în fratrie (engl. sibling position ) – rolurile pe care copiii dintr -un sistem familial și
le asumă unii față de alții, respectiv personalitatea care se configurează prin exercitarea
acestei poziții;
 separarea emoțională (engl. emotional cutoff )– modul în care membrii sistemului
familial își manageriază lipsa capacității de a -și diferenția propriul sine (inclusiv
anxietatea asociată acestui deficit);
 procesele emoționale din societate (engl. societal emotional process ) – modul în care
procesele emoționale care au loc într-o societate (de exemplu, sexismul) influențează
dinamica proceselor emoționale specifice unui sistem familial (de exemplu, nivelul
diferențierii membrilor).
Diferențierea sinelui implică abilitatea unui membru al familiei de a menține un echilibru
în plan intrapsihic și interpersonal (Bowen, 1978; citat de Nichols și Schwartz, 2005). Din
punct de vedere intrapsihic, diferențierea înseamnă separarea sentimentelor de gânduri și idei:
membrii slab diferențiați au intelectul atât de impregnat de sentimente , încât sunt incapabili să
gândească în mod obiectiv. Absența diferențierii între gândire și sentimente apare simultan cu
absența diferențierii dintre sine și ceilalți membrii ai sistemului familial. După Bowen,
deoarece unii dintre membrii unei familii su nt mai puțin capabili să gândească în mod obiectiv,
ei tind să reacționeze din punct de vedere emoțional la cerințele și prescripțiile formulate de
ceilalți membri ai familiei sau de alte figuri ale autorității. Ei au un nivel scăzut al autonomiei
personal e, tinzând să fuzioneze emoțional cu alți membri ai familiei.
Sistemele familiale sunt bine diferențiate, atunci când indivizii (părinții și copiii) au
abilitatea de a rezolva tensiunile care apar prin respectul și grija pe care o manifestă unul față
de celălalt, dar și față de ei înșiși. Cu alte cuvinte, individualitatea și autonomia sunt promovate
în cadrul unui context interacțional bazat pe respect reciproc, căldură, afecțiune și atitudine
empatică, precum și pe cooperarea în rezolvarea diverselor difi cultăți (Sabatelli și Bartle –
Haring, 2003). La polul opus, sistemele maritale și familiale slab diferențiate se caracterizează
prin orientarea membrilor către sacrificarea propriilor emoții, dorințe și așteptări, care are la
bază credința indivizilor că, î n acest fel, pot fi rezolvate problemele, iar viața de familie și
mariajul pot fi salvate. Indivizii care cresc în sisteme familiale slab diferențiate întâmpină
adesea dificultăți în negocierea limitelor dintre propiul eu și individualitatea celorlalți mem bri
ai familiei, experimentează dispoziții anxioase în legătură cu reprezentarea propriei

– 14 – individualități și cu abilitatea de a iniția și menține intimitatea în relația cu partenerii de viață.
Bowen considera că una dintre sursele majore ale anxietății pe care o experimentează o familie
este percepția membrilor cu privire că în relația dintre ei fie există prea multă apropiere, fie o
distanță prea mare. Nivelul anxietății experimentate de către membrii familiei se află în relație
cu nivelul stresului extern și cu sensibilitatea față de anumite teme transgeneraționale (Brown,
1999). Scopul terapiei bowniene este de a asista membrii unei familii pentru a ajunge la un
nivel mai ridicat al diferențierii sinelui, asociat cu un nivel mai scăzut al reactivității em oționale
în situațiile conflictuale și de a crește responsabilitatea față de autonomia propriului eu în
cadrul sistemului emoțional al familiei (Brown, 1999).
Conform perspectivei multigeneraționale asupra dezvoltării individului uman și a
familiei, dinami ca sistemului familial de origine constituie o moștenire care influențează
traiectoria dezvoltării ulterioare a individului, precum și a cuplului și familiei pe care acesta
ajunge să și le întemeieze (Sabatelli și Bartle -Haring, 2003). Potrivit aceleeași p erspective,
pattern -urile relaționale și de adaptare ale individului sunt transmise de -a lungul generațiilor. În
acest proces, dezvoltarea în plan social și emoțional a copiilor joacă un rol foarte important.
Pattern -urile de dezvoltare socială și emoționa lă influențează abilitatea individului de a acționa
conform autonomiei specifice unei anumite vârste, de a -și asuma responsabilitatea pentru
sarcinile vârstei pe care o are, precum și capacitatea de a experimenta relații interpersonale
bogate din punct de vedere emoțional.

2. Beneficiile pentru funcționarea și dezvoltarea individului uman pe care le aduce
diferențierea sinelui în familia de origine și la vârsta adultă

2.1. Relația dintre diferențierea sinelui în familia de origine și alți indicatori ai funcționării la
vârsta adultă

Nivelul diferențierii sinelui se asociază cu nivelul stresului resimțit în plan subiectiv,
precum și cu cel al stării de bine (Bartle -Haring și Lal, 2010). De exemplu, cu cât nivelul
diferențierii este mai ridicat, cu atât re ziliența membrilor familiei în raport cu situațiile stresante
este mai mare. De asemenea, rezultatele studiilor și observațiile terapeuților de familie
sugerează că indivizii care experimentează un nivel mai ridicat al diferențierii sinelui în cadrul
sistemului familial din care fac parte și care beneficiază de relații bune cu congenerii sunt mult
mai orientați către asumarea responsabilității pentru propria s tare de bine. Prin urmare,
persoanele mai bine diferențiate ar trebui să fie mai predispuse către a se angaja în
comportamente orientate spre menținerea sau îmbunătățirea sănătății, să se confrunte mult mai

– 15 – eficient cu situațiile de viață stresante și să fie mai puțin vulnerabile în fața reacțiilor negative
declanșate de stresul psihic. Murdock și Gore (2004) au pornit de la modelul propus de către
S. Bartle -Haring, K. H. Rosen și S. M. Stith, în cadrul căruia stresul resimțit subiectiv a fost
presupus ca medi ind relația dintre nivelul diferențierii intrafamiliale a sinelui și funcționarea
psiholog ică (nivelul distresului resimțit subiectiv) . Participanții la studi u au fost 119 studenți
americani care aveau o medie de vârstă egală cu aproximativ 25 de ani. Autorii pe care i -am
citat au demonstrat că interacțiunea dintre stresul perceput și nivelul d iferențierii sinelui prezice
diferențele individuale în ceea ce privește funcționarea psihol ogică, în mai mare măsură decât
contribuția pe care o au strategiile (cele reactive și cele orientate spre reflective – controlul
gândurilor sau spre evitarea surse lor de stres ) pe care o persoană le activează pentru a face față
stresului.
Bartle -Haring și Lal (2010) au testat ipoteza, potrivit căreia diferențierea sinelui în rândul
partenerilor unui cuplu marital care prezintă dificultăți și cere ajutor terapeutic a fectează
traiectoria satisfacției față de relația de cuplu, nivelul implicării în relație și starea de bine
resimțită individual pe parcursul primelor ședințe de terapie de cuplu, luând în calcul și nivelul
distresului pe care cuplul îl experimentează. Chi ar dacă diferențierea sinelui sau nivelul
distresului nu au fost predictori pentru schimbările în ceea ce privește satisfacția față de și
implicarea în relația de cuplu, respectiv pentru starea de bine a ambilor parteneri, scorurile mari
pentru diferențier e au fost predictori pentru nivelul scăzut al distresului, precum și pentru
nivelul ridicat al stării de bine care a fost evaluată inițial. Pentru ambii parteneri ai cuplurilor
maritale investigate, nivelul ridicat al distresului s -a asociat cu nivelul scă zut al satisfacției față
de relația de cuplu .
Haws și Mallinckrodt (1998) au pornit de la ipoteza că un nivel optim al individuării
(diferențierii) tinerilor în raport cu părinții tinde să se asocieze cu un nivel ridicat al adaptării la
relația maritală în rândul cuplurilor maritale recent constituite. Ca indicator al adaptării
maritale, a fost considerată satisfacția față de viața de cuplu. Autorii au testat această ipoteză în
rândul a 25 de cupluri formate din tineri cu o experiență maritală cuprinsă într e 6 și 13 luni.
Corelațiile liniare și curbiliniare au sugerat că individuarea completă a soților în raport cu
mamele lor, precum și individuarea funcțională în raport cu tații tinde să aibă un rol important
asupra adaptării la relația maritală în rândul a mbilor parteneri. În schimb, pentru soții, au fost
identificate relații semnificative între nivelul diferențierii acestora în raport cu părinții și nivelul
satisfacției maritale exprimată de către partenerii de viață .

– 16 – Muraru și Turliuc (2013) au studiat re lațiile dintre caracteristicile familiei de origine
(coeziunea, adaptabilitatea și diferențierea sinelui în contextul experiențelor afective și sociale
trăite în viața de zi cu zi a familiei de origine), stilurile de atașament romantic la vârsta adultă
(anxios, respectiv evitant) și dimensiunile adaptării în contextul relației maritale (consensul și
coeziunea dintre parteneri, respectiv satisfacția pe care aceștia o au față de relația maritală).
Participanții la studiu au fost 249 de adulți români (dintre a ceștia, 79 au fost bărbați și restul
femei). Media de vârstă a participanților a fost egală cu 35.5 ani. Atât pentru bărbați, cât și
pentru femei, variabilele referitoare la diferențierea sinelui în contextul experiențelor pe care
participanții la studiu l e trăiseră în familiile de origine au fost indicatori ai variabilei larente
referitoare la familia de origine , alături de coeziunea dintre membrii familiilor de origine,
respectiv adaptabilitatea la schimbări și la stres . Utilizând modelarea prin ecuații s tructurale,
autoarele au evidențiat , pentru subeșantionul de femei, o relație negativă și semnificativă din
punct de vedere statistic între variabila latentă referitoare la experiențele trăite în familia de
origine și atașamentul romantic (nesecurizat). Femeile care trăiseră experiențe consistente în
familiile de origine au tins să obțină scoruri mai scăzute pentru stilurile de atașament romantic
anxios și evitant. Pentru bărbați, variabila latentă referitoare la experiențele pe care le trăiseră în
familia de origine nu a avut un efect semnificativ asupra variabilei latente referitoare la stilurile
de atașament. De asemenea, nici pentru femei, nici pentru bărbați, variabila latentă referitoare
la experiențele pe care le trăiseră în familia de origine nu a av ut un efect semnificativ asupra
variabilei latente referitoare la adaptarea în contextul relației maritale. În schimb, datele
obținute în urma efectuării analizei corelaționale , luându -se ca bază scorurile pentru
subeșantionul de femei care au participat l a studiu, au evidențiat asocieri negative și
semnificative din punct de vedere statistic între diferențierea sinelui în relația dintre
participan tele la studiu și tații lor, respectiv stilul de atașament evitant (r = – 0.29; p < 0.001 ) și
stilul de atașame nt anxios (r = – 0.15; p < 0.0 1). De asemenea, diferențierea sinelui în relația
dintre participantele la studiu și mamele lor s -a asociat negativ și semnificativ din punct de
vedere statistic atât cu atașamentul evitant (r = – 0.27; p < 0.001 ), cât și cu a tașamentul anxios
(r = – 0.26; p < 0.001 ). Mai mult, pentru femei, diferențierea sinelui în relația cu tații lor și în
cea cu mamele s -au asociat pozitiv și semnificativ din punct de vedere statistic (r = 0.36 și p <
0.001, respectiv r = 0.29 și p < 0.001 ) cu scorul pentru consensul marital (ca dimeniune a
adaptării în contextul relației maritale) , respectiv cu scorul pentru coeziunea maritală (r = 0.22
și p < 0.01, respectiv r = 0.18 și p < 0.05 ). În plus, diferențierea sinelui în relația cu tații a

– 17 – eviden țiat o asociere pozitivă cu nivelul satisfacției pe care femeile o aveau față de relația
maritală (r = 0.22; p < 0.01 ).
Într-un alt studiu corelațional, Muraru și Turliuc (2012) au chestionat 164 de adulți
români (52 bărbați și 112 femei) care aveau o med ie de vârstă de 37.01 ani. Autoarele au fost
interesate să testeze un model structural al relațiilor dintre experiențele timpurii pe care adulții
căsătoriți le trăiesc în familiile de origine, stilurile de atașament romantic față de partenerii de
viață și indicatorii adaptării în contextul relației maritale. Diferențierea sinelui în familiile de
origine a prezentat corelații negative și semnificative din punct de vedere statistic cu
atașamentul anxios și cu cel evitant (valori ale coeficientului r cuprinse între 0.21 și 0.32). De
asemenea, diferențierea sinelui în contextul experiențelor pe care participanții la studii le
trăiseră în familiile de origine a prezentat asocieri positive și semnificative din punct de vedere
statistic pozitive cu toți indicatorii adaptării la relația maritală ( valori ale coeficientului r
cuprinse între 0.21 și 0.35 ). Diferențierea sinelui în relația cu tații și cea în relația cu mamele au
fost cei mai consistenți indicatori ai variabilei latente referitoare la experiențele pe care
participanții la studiu le tr ăiseră în familiile de origine. Efectul pe care variabila latentă
referitoare la experiențele trăite în familiile de origine l -a avut asupra variabilei latente
referitoare la stilurile de atașament (nesecurizat) față de parten erii maritali a fost semnificativ
din punct de vedere statistic (β = – 0.38, p < 0.001). Participanții care au raportat niveluri
ridicate ale adaptabilității, coeziunii și diferențierii sinelui în familiile de origine au tins să
obțină scoruri mai scăzut e pentru stilurile de atașament romantic evitant și anxios. Așadar, din
constatările acestui studiu, se poate reține rolul pozitiv pe care diferențierea sinelui în contextul
afectiv și social care marchează experiențele familiale timpurii ale unui individ îl are în
structurarea, la vârsta adultă, a unui stil de atașament romantic securizat.
Pornind de la perspectiva multigenerațională a dezvoltării individului propusă de Bowen,
Sabatelli și Bartle -Haring (2003) au testat un model al relației dintre experien țele din familiile
de origine ale adulților casătoriți și adaptarea acestora în contextul relației maritale. Autorii au
fost interesați de modul în care experiențele din familia de origine a unuia dintre partenerii
cuplului marital și experiențele din fami lia de origine a celuilalt partener influențează atât
experiența personală în contextul mariajului, cât și experiența celuilalt partener de relație.
Eșantionul de participanți a inclus 108 cupluri maritale care aveau, în medie, o experiență a
relației de 2 3 de ani. Pentru evaluarea construcției personale a fiecăruia dintre partenerii cuplurilor
maritale cu privire la gradul de diferențiere intrapsihică și interpersonală din familia de origine, a
fost utilizată Scala pentru diferențier ea sinelui în sistemul familial/Differentiation in the Family

– 18 – System Scale (DIFS; Anderson și Sabatelli, 1992). Indicatorii adaptării la relația maritală au fost
derivați pornindu -se de la nivelul acuzelor pe care partenerii le aduceau în legătură cu relația
maritală, respectiv de la nivelul intimității pe care o experimentau împreună. Aceste două aspecte
ale mariajului au fost considerate ca domenii critice care ar putea fi influențate de experiențele din
familia de origine. Datele au fost prelucrate utilizându -se analiza de cal e și modelul
interdependen ței actor -partener (engl. actor -partner interdependence model /APIM). Modelele
de tip APIM permit estimarea efectele pe care anumite variabile independente referitoare la
fiecare dintre partenerii unui cuplu îl au asupra altor vari abile dependente (efectele asupra
,,actorului”), dar și asupra unor variabile dependente ce țin de cel ălalt partener (efectele asupra
,,partenerului ”). Aceast ă abordare metodologic ă pornește de la premisa c ă partenerii unui cuplu
se influențeaz ă reciproc ( adică sunt interdependenți), în contextul dinamic al tranzacțiilor care
caracterizează viața unui cuplu. Atât pentru soți, cât și pentru soții, datele corelaționale au
indicat relații semnificative statistic și de intensitate moderată (valori cuprinse 0.26 și 0.42)
între nivelul plângerilor cu privire la calitatea relației maritale și cel al intimității, pe de o parte,
respectiv nivelul diferențierii dintre tată și sine (adică participant, atunci când era adolescent),
mamă și sine, respectiv mamă și tată în contextul experiențelor familiei de origine. Datele
obținute prin efectuarea analizei de cale au sugerat că, pentru ambii parteneri, experiențele pe
care le trăiesc în famili ile de origine tind să fie predictori semnificativi ai indicatorilor adaptării
în contextul relației maritale. De asemenea, datele au sugerat că , în comparație cu experiențele
pe care soții le trăiesc în familiile de origine, cele pe care soțiile le au în familiile de origine
tind să fie mai puternic relaționate atât cu percepțiile pe care le au despre mariaj, cât și cu
percepțiile partenerilor despre mariaj.
De asemenea, Skowron, Stanley și Shapiro (2009) au analizat relația dintre diferențierea
sinelui, respectiv starea de bine în plan emoțional și interpersonal percepută de către tin eri.
Cercetătorii au măsurat problemele interpersonale, starea de bine în plan psihologic și
diferențierea sinelui pe un număr de 132 de subiecți cu vârste între 18 și 22 de ani. Rezultatele
analizelor cantitative au arătat că nivelul ridicat al diferenție rii sinelui tinde să fie un predictor
al nivelului scăzut al distresului în plan emoțional și interpersonal, în condițiile în care sunt
controlate nivelurile distresului experimentat în momentul colectării datelor. Acest studiu, ca și
altele, arată importa nța pe care diferențierea sinelui în cadrul sistemului familial o are în raport
cu status -ul psihologic al individului, în diferite etape și contexte ale dezvoltării .
Whittaker și Robitschek (2001) au examinat relația dintre funcționarea multidimensională
a familiei și inițiativa pentru dezvoltare personală (engl. personal growth initiative ), adică

– 19 – schimbările, acțiunile și toate demersurile pe care o persoană le întreprinde în mod intenționat
și sistematic pentru a se dezvolta. Eșafodajul teoretic al studi ului a integrat modelul transmiterii
intergeneraționale, teoria sistemică a comunicării, respectiv o serie de modele din psihologia
ecologică. Conform modelului transmiterii intergeneraționale, indivizii umani învață pattern –
urile de interacțiune în contex tul experiențelor timpurii pe care le trăiesc în familiile de origine.
Prin urmare, nivelul diferențierii eului în contextul experiențelor trăite în familiile de origine
poate fi un element cheie pentru determinarea disfuncționalităților ce apar în relații le
interpersonale. Whittaker și Robitschek (2001) au înțeles prin diferențierea eului posibilitatea
unui individ de a stabili și de a menține relații sănătoase cu ceilalți membri ai familiei, prin care
să se poată exprima liber și autentic, fără a se simți constrâns emoțional și fără a -și nega
autonomia. Autoarele articolului pe care îl analizăm au luat în considerare următorii factori
referitori la sistemul familial, pe care i -au pus în relație cu inițiativa orientată către dezvoltarea
personală: comunicar ea, conflictul, rezolvarea problemelor și diferențierea sinelui în interiorul
sistemului familial. Organizarea și rolurile specifice sistemului familial, care au fost abordate
din perspectiva teoriei sistemice a comunicării, au fost alte două variabile ref eritoare la familia
de origine, pe care autoarele le -au pus în relație cu inițiativa pentru dezvoltare personală. În
fine, din perspectiva psihologiei ecologice, autoarele s -au concentrat asupra relațiilor matriciale
pe care sistemul familial le are cu alt e sisteme externe (de exemplu, școala, biserica,
comunitatea largă). Din această perspectivă, au fost luate în considerare trei variabile:
orientarea activitățile intelectual -culturale, orientarea către activități recreaționale și sociale,
respectiv atenți a acordată dimensiunii moral -religioase. Participanții la studiu au fost 336 de
studenți (165 bărbați și 171 femei) ai unei universități din sud -vestul Statelor Unite ale
Americii. Vârsta medie a participanților a fost egală cu 20 de ani. Atât pentru parti cipanții de
sex feminin, cât și pentru cei de sex masculin, datele au indicat corelații pozitive și
semnificative statistic (cu excepția dimensiunii referitoare la conflictele din familia de origine)
între inițiativa pentru dezvoltare personală și variabil ele referitoare la funcționarea și
organizarea familiilor de origine, respectiv dezvoltarea individuală de care tinerii beneficiaseră
în familiile de origine (valorile corelațiilor au fost cuprinse între 0.15 și 0.38). Indiferent de
sexul participanților, corelația dintre inițiativa pentru dezvoltare personală și diferențierea eului
față de mame a înregistrat cele mai ridicate valori. Pentru participanții de sex masculin, datele
analizei de regresie multiplă liniară ierarhică au indicat procesele specifice sistemului familial
și organizarea acestuia ca predictori care au acoperit, fiecare în parte, procente din varianța
scorului pentru inițiativa de dezvoltare personală destul de consistente. Pentru participanții de

– 20 – sex feminin, procesele specifice sistemulu i familiei și indicatorii dezvolt ării personal e au
explicat, fiecare, un procent semnificativ din varianța inițiativ ei pentru dezvoltare personală.
Pentru bărbați, respectiv pentru femei, factorii referitori la funcționarea sistemului familial
(comunicarea , conflictul, rezolvarea problemelor și diferențierea sinelui în interiorul familiilor
de origine) au explicat 26 %, respectiv 21 % din varianța variabilei criteriu . Atât pentru bărbați,
cât și pentru femei, diferențierea eului în relațiile cu mamele a fos t predictor pozitiv al
inițiativei orientată către dezvoltarea personală. În schimb, diferențierea în relațiile cu tații nu a
avut o contribuție semnificativă.

2.2. Date ale studiilor realizate în rândul adolescenților

Adolescența reprezintă o perioadă distinctă a dezvoltării umane, de tranziție între
copilărie și vârsta adultă. Adolescenței i se asociază oportunități de dezvoltare și provocări
specifice. Deși această perioadă a dezvoltării poate fi însoțită de o stare de sănătate m intală
bună și de perc epția cu privire la starea de bine, vulnerabilitățile pe care le aduce cu sine
procesul descoperirii de sine și efortul de câștigare a independenței reprezintă factori de risc
(Antaramian, Huebner și Valois, 2008 ; Dincă, 2004 ). De altfel, în societatea con temporană,
adolescența este percepută ca unul dintre cele mai tumultoase momente ale vieții, întrucât tinde
să fie însoțită de anxietate, predispoziție către depresie, numeroase crize de personalitate,
frământări sufletești și insatisfacție față de sine și față de relațiile cu persoanele semnificative
(Munteanu , 2009). Mai ales în contextul constrângerilor pe care le implică adaptarea la
exigențele și la provocările societății contemporane, frământările și insatisfacția în rândul
adolescenților și al tineri lor reflectă dificultățile psihoemotionale inerente schimbărilor majore
care marchează dezvoltarea în plan fizic, cognitiv, emoțional, social, precum și în sfera
identității de sine la vârsta adolescenței.
Adolescența propriu -zisă (14-18/20 ani) se caracte rizează printr -o intelectualizare
intensă, precum și prin îmbogățirea și lărgirea încorporării conduitelor specifice vârstei adulte
(Șchiopu și Verza, 1997). Adolescentul caută mijloace personale (independente) de a gândi și a
se comporta. Individualitatea și conștiința de sine devin mult mai dinamice. Intensă este și
socializarea aspirațiilor personale ale adolescentului, iar aspectele vocaționale încep să prindă
contur, cuprinzând și elemente importante ale concepției despre lume și viață . În plan
psiholo gic, evoluția adolescentului nu este uniformă, ci variază de la un adolescent la altul. Ea
începe în cursul maturizării biologice și se termină după aceasta. A. Moisin (2001) a
argumentat că adolescența este ultima și cea mai complexă etapă a dezvoltării c opilului, a

– 21 – conturării individualității și a începutului de stabilizare a personalității. Procesul de maturizare
psihică este un proces complex, în cursul căruia tânărul trece de la stadiul de copil la gândirea
și conduita independente care sunt specifice adulților.
A. Munteanu (1998) consideră că există câteva dominante care conferă specificitate
adolescenței : aspirația adolescentului spre independență, interiorizarea activității mentale și
individualizarea care se structurează odată cu desăvârșirea partic ularităților specifice sexului și
sub impactul provocat de influențele din partea mediului. În adolescență, tipurile de relații se
complică progresiv, copilul și, apoi, tânărul, integrându -se tot mai mult în generația sa de
covârstnici (grupurile sociale m ai largi), prin exprimarea identității proprii. Tânărul începe să
își descopere propriile forțe fizice, abilități, competențe cognitive, emoționale și sociale,
precum și motivații și interese. Începe să -și construiască lumea interioară a aspirațiilor,
intereselor și a idealurilor. În aceste condiții, se dezvoltă atitudini, concepții despre lume și
viață, au loc manifestări ale creativității și, implicit, apar structuri motivaționale puternice
(Șchiopu și Verza, 1997).
Dezvoltarea fără precedent a societății umane, schimbările sociale rapide care au avut loc
în ultimele două decenii, precum și complexitatea formelor de manifestare socială și culturală
impun reprezentarea adolescenței ca pe o etapă de tranziție între copilărie și vârsta adultă
(Dincă, 2004), c are, într -o lume a globalizării și a modernizării excesive, tinde să se
prelungească. Într -o lucrare foarte sugestivă pentru ,,crizele” pe care adolescenții contemporani
le trăiesc, Munteanu (2009) sublin a câteva dintre caracteristicile mediului cult ural și social
post-modern care au produs schimbări de nuanță și intensitate în manifestările psiho –
comportamentale ale tinerilor: sindromul gândirii accelerate (stimulat de dezvoltarea erei multi –
media), centrifugarea continuă a identității și personalită ții tinerilor (de exemplu, adolescenții
care aderă la curentul Emo), intensificarea comportamentelor adictive, pansexualismul etc.
Autoarea conchide: ,,Pentru a valorifica multiplele metamorfoze ale vârstei și a redobândi
valorile solare ale lui «a fi», so cietatea în care trăiește adolescentul ar trebui să traverseze un
proces de «dializă» și de reconsiderare a valorilor perene (inclusiv a celor spirituale). Până
atunci, nu avem decât o certitudine, și anume aceea că educația rămâne marele premiu al
momentu lui, dincolo de orice criză și, mai ales, împotriva ei.” (pp. 32 -33).
În România, analiza nevoilor de dezvoltare și a situației adolescenților la începutul celui
de-al treilea mileniu a evidențiat schimbări în mai multe domenii. În anii 1991 și 1996, 600 d e
adolescenți români cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani au fost chestionați în cadrul unui studiu
transversal care a evidențiat mai multe modificări în gândirea, comportamentul și stilul de viață

– 22 – al acestei categorii de vârstă ( cf. Dincă, 2004). Rezulta tele studiului au evidențiat diferențe de
la un an la altul, în ceea ce privește stilul de viață al adolescenților: de la conformism, în anul
1991 (76 % dintre respondenți) la nonconformism și tendințe nevrotice în gândire și
comportament, în anul 1996 (82 % dintre respondenți). Adolescenții anului 1996 erau
nonconformiști, aveau mai multe aspirații către independență, erau mai agresivi și mai rebeli,
însă, în același timp, exprimat o puternică nevoie de protecție. Diferențe au apărut și în ceea ce
privește proiecțiile pentru viitor (interesele profesionale). Astfel, dacă în anul 1991, doar 34 %
dintre respondenți exprimau opțiuni diferite de ale părinților, cinci ani mai târziu, 79 % optau
pentru alte profesii decât cele pe care le doreau părinții. Autorii studiului explică diferențele
constatate prin schimbările sociale numeroase și bruște care au marcat societatea românească în
primul deceniu după revoluția din 1989 și cărora adolescenții au încercat să le facă față într -un
stil conflictual -nevrotic, prin atitudini cinice și comportamente rebele. Această situație a apărut,
întrucât adolescenții nu beneficiau de modele culturale valide și stabile.
***
Valorificând perspectiva hedonică care subliniază rolul emoțiilor pozitive în viața
individului uman, autori i care s -au preocupat de studiul percepției subiective pe care indivizii
umani o au despre propria lor viață au identificat două aspecte relevante, și anume (Keyes și
Magyar -Moe, 2003; Ryan și Deci, 2001): a) evaluările pe care indivizii le fac cu privire la
emoțiile pe care le experimentează (de exemplu: impresia de fericire, balanța dintre stările
afective pozitive și cele negative) ; b) percepția pe care o au referitor la propria lor viață privită
în totalitatea aspectelor ei sau din punct ul de vedere al anumitor domenii – ne referim la
satisfacția față de viață .
Conform lui Diner, Suh, Lucas și Smith (1999), starea de bine subiectivă include atât o
componentă afectivă (emoțională), cât și una cognitivă (evaluativă). Fiecare dintre cele două
componente tre buie să fie tratată de sine stătător, chiar dacă, adesea, corelează substanțial între
ele. Componenta emoțională este reprezentată de evaluările pe care indivizii umani le fac cu
privire la evenimentele care se produc în viețile lor și include atât stări a fective pozitive
(plăcute), cât și stări afective negative (neplăcute). Rezultatele cercetărilor sugerează că, pe
termen lung, cele două categorii de stări afective tind să se diferențieze destul de bine, motiv
pentru care trebuie tratate separat din punct de vedere teroretic și aplicativ. Satisfacția față de
viață reprezintă componenta cognitivă a stării de bine subiective și derivă din evaluarea pe care
o persoană o realizează cu privire la diverse aspecte ale vieții sale sau în general (Sousa și
Lyubomir sky, 2001). Un nivel ridicat al satisfacției față de viață implică mulțumirea unei
persoane față de circumstanțele actuale ale propriei vieți sau măsura în care propriile nevoi și

– 23 – dorințe sunt împlinite. Cercetătorii diferențiază între satisfacția față de viață globală și
satisfacția față de anumite aspecte ale vieții, precum relația maritală, slujba, veniturile,
petrecerea timpului liber sau starea de sănătate (Diener, Suh, Lucas și Smith, 1999) .
În ultimii ani, satisfacția față de viață în rândul adolesce nților a început să stea din ce în
ce mai mult în atenția cercetătorilor, considerându -se că reprezintă un indicator important al
funcționării individuale optime și al calității traseului dezvoltării . Rezultatele studiilor
longitudinale realizate în popula ția de adolescenți sugerează că nivelul scăzut al satisfacției față
de viață tinde să fie un predictor consistent al dificultăților în planul funcționării emoționale, al
problemelor de comportament și al frecvenței experiențelor de victimizare a covârstnic ilor,
motiv pentru care satisfacția față de viață poate fi văzută ca o resursă care facilitează
dezvoltarea pozitivă a adolescenților (Antaramian, Huebner și Valois, 200 8).
Printre factorii care contribuie la nivelul satisfacției față de viață în rândul ad olescenților,
se numără (Antaramian, Huebner și Valois, 200 8; Chang et al. , 2003 ; Ho, Cheung și Cheung,
2008 ) o serie de factori individuali (de exemplu: caracteristicile temperamentale , factorii de
personalitate referitori la stabilitatea emoțională, extr aversiune sau agreabilitate, evaluările pe
care adolescenții le fac cu privire la propriile competențe sau natura imaginii pe care o au
despre propria lor persoană ) și factori contextuali (de exemplu: evaluările pe care adolescenții
le fac cu privire la ca litatea relațiilor din familie, a relațiilor cu părinții sau nivelul implicării și
al suportului social din partea părinților , rezultatele școlare etc. ).
***
Unele studii s -au preocupat de modul în care dinamica familială care a marcat viața unui
adolescen t afectează starea de bine pe care adolescentul o experimentează atunci când ajunge la
vârsta adultă. Astfel, într -un studiu longitudinal, Bell și Bell (2005) au fost interesați de relațiile
dintre o serie de caracteristici ale sistemului familial, care au fost măsurate (în anii 197 5 și
1976 ) prin interviuri realizate cu membrii a 99 de familii care aveau doi sau trei copii, dintre
care cel puțin unul era adolescent, respectiv starea de bine în planul funcționării psihologice și
percepția globală cu privire la calitatea vieții în rândul a 54 bărbați și 120 femei (reprezentând
82 dintre cele 99 de familii) , subiecți care au fost i ntervievați în tre anii 199 8 și 2002 și care , în
urmă cu 25 de ani, fuseseră adolescenți. Variabilele de care autorii acestui studiu au fost
interesați au inclus: a) nivelul educației părinților (informațiile au fost colectate în contextul
interviurilor inițiale realizate în anii 1970) și stadiul dezvoltării socio -emoționale a acestora
(aceste două variabile au fost incluse într -un blo c latent referitor la resursele parentale) ;
b) variabila latentă referitoare la caracteristicile sistemului familial ( care a fost operaționalizat ă
prin conectarea emoțională și socială dintre părinți și adolescenți, respectiv prin proces ul

– 24 – individuării – o combinație între grija pe care părinții o manifestau pentru copii și autonomia pe
care le -o acordau în gândire, comunicare și acțiuni, care poate fi apropiată de constructul
referitor la diferențierea sinelui ); c) status -ul marital al c elor 174 de adulți care, în urmă cu 25
de ani, fuseseră adolescenți , respectiv d) starea de bine în planul funcționării psihologice
(operaționalizată prin valorificarea modelului propus de C. D. Ryff și C. L. M. Keyes) și
percepția globală cu privire la ca litatea vieții; aceste ultime două variabile au fost considerate
ca indicatori ai variabilei latente referito are la starea de bine la vârsta adultă mijlocie ( 35-45 de
ani). Autorii au pornit de la un model ipotetic, potrivit căruia resursele parentale au u n impact
atât asupra funcționării sistemului familiei de origine din care un adolescent face parte, cât și
asupra status -ului marital și stării de bine pe care adolescentul le achiziționează atunci când
ajunge la vârsta adultă mijlocie. Pe de altă parte, a utorii studiului au presupus că funcționarea
familiei de origine afectează atât status -ul marital al adolescentului care a ajuns la vârsta adultă
mijlocie, cât și starea de bine. Bineînțeles, o altă ipoteză a presupus că status -ul marital
achiziționat la v ârsta adultă mijlocie are un impact semnificativ asupra stării de bine. Modelul
de lucru pe care autorii l -au elaborat a fost testat utilizându -se modelarea pe bază de ecuații
structurale. Atât pentru femei, cât și pentru bărbați, educația părinților și st adiul dezvoltării
socio -emoționale au fost indicatori semnificativi ai variabilei latente referitoare la resursele
parentale . De asemenea, experiențele din familiile de origine referitoare la conectarea
emoțională și socială cu părinții, respectiv la indiv iduare au fost indicatori semnificativi ai
variabilei latente referitoare la caracteristicile sistemului familiei de origine. Mai mult, pentru
bărbați, individuarea pe care o experimentaseră la vârsta adolescenței în familiile de origine a
fost un indicato r mai consistent decât în cazul femeilor. Atât pentru femei, cât și pentru bărbați,
resursele parentale au avut un impact pozitiv doar asupra funcționării familiilor de origine. În
schimb, atât experiențele pe care femeile și bărbații le trăiseră la vârsta adolescenței în familiile
de origine, cât și status -ul marital actual au avut efecte semnificative asupra stării de bine care a
fost măsurată după 25 de ani. Pentru bărbați, status -ul marital a afectat, de asemenea, starea de
bine. În plus, experiențele p e care femeile și bărbații le trăiseră la vârsta adolescenței în
familiile de origine au impactat și status -ul marital care a fost măsurat 25 de ani mai târziu.
Rezultatele acestui studiu, care s -a bazat pe un design complex, evidențiază importanța pe care
calitatea atașamentului emoțional și procesul de individuare de care adolescenții beneficiază în
familiile de origine o au în determinarea status -ului relațional și a stării de bine la vârsta adultă.
Într-un studiu corelațional, Chang și colaboratorii (20 03) au urmărit concep ția despre
sine, relațiile cu părinții și satisfacția față de viață în rândul a 115 copii care erau elevi de clasa

– 25 – a II-a (care aveau o medie de vârstă egală cu 7.8 ani), respectiv 74 de elevi de clasa a VIII -a
(care aveau o medie de v ârstă egală cu 13.6 ani) care erau rezidenți în Hong Kong . Studiul a
fost interesat să exploreze o serie de factori specifici celor două grupe de vârstă (copii,
respectiv adolescenți), precum și o serie de factori generali (nespecifici unei vârste) care po t
juca un rol predictiv în raport cu satisfacția față de viață. Factorii specifici pe care autorii
studiului i -au luat în considerare au inclus: concepția despre sine pe care copiii /adolescen ții o
aveau în domeniul interacțiunilor sociale și rezultatele șc olare . Printre factorii generali , s-au
numărat : căldura emoțională pe care părinții o exprimau în relația cu proprii copii,
autonomia /deta șarea emoțională în rândul copiilor /adolescen ților, concepția despre sine pe care
copiii /adolescen ții o aveau în alte două domenii specifice (activitatea școlară, respectiv
activitățile fizice și sportive) și auto-valorizarea globală . În modelul de regresie multiplă liniară,
concepția generală despre sine (auto -valorizarea globală), concepția despre propriile
competențe î n domeniul școlar, căldura emoțională pe care părinții o exprimau în relația cu
proprii copii și detașarea emoțională în relațiile cu părinții au fost predictori ai satisfacției față
de viață atât pentru copii, cât și pentru adolescenți. Concepția despre s ine în domeniul
interacțiunilor sociale a fost predictor destul de consistent doar pentru satisfacția față de viață în
rândul adolescenților, în timp ce rezultatele școlare au jucat un rol predictiv demn de a fi luat în
seamă doar în raport cu satisfacția față de viață în rândul copiilor. În acest studiu, comparativ
cu elevii de clasa a II -a, adolescenții au obținut scoruri medii semnificativ mai scăzute pentru
satisfacția față de viață, concepția despre sine în domeniul școlar, respectiv concepția despre
sine în domeniul activităților fizice și sportive. În schimb, adolescenții au obținut un scor mediu
semnificativ mai ridicat pentru detașarea emoțională (adică orientarea către autonomia față de
părinți) .
Chung și Gale (2006) au examinat diferențele transcu lturale în ceea ce privește relațiile
dintre diferențierea sinelui, pe de o parte, respective stima de sine și dispoziția depresivă, pe de
alta. Ultimele două variabile au fost considerate ca indicatori tipici ai stării de bine în planul
funcționării psiho logice. Culturile analizate au fost cea sud -coreeană (destul de puternic
orientată spre colectivism) și cea americană (orientată spre individualism). Colectivismul
desemnează o atitudine, orientare morală, filosofie politică , ideologie sau perspectivă socială
care pune accentul pe grup și interesele sale. Colectivismul este opusul individ ualismului .
Colectiviștii se concentrează mult pe interesele societății, comunității sau ale grupului familial.
Participanții la studiul realizat de către Chung și Gale (2006) au fost 427 studenți din Coreea de
Sud (care aveau vârste cuprinse între 17 și 29 de ani), respectiv 375 studenți americani (cu

– 26 – background rasial european), care aveau vârste cuprinse tot între 17 și 29 de ani. Diferența
dintre media de vârstă a studenților din cele două țări nu a fost semnificativă din punct de
vedere statistic. Diferențierea sinelui a fost evaluat ă utilizându -se forma revizuită a unui
inventor foarte cunoscut, și anume Differentiation of Self Inventory (DSI; E. A. Skowron și T.
A. Schmitt). Instrumentul operaționalizează atât componenta intrapsihică, cât și componen ta
interpersonală a diferențierii sinelui. Componente le sunt reflectate în cei 46 de itemi care au
fost construiți pentru a surprinde patru contructe centrale pentru înțelegerea diferențierii sinelui,
și anume: reactivitatea emoțională (măsura în c are o persoană răspunde stimulilor din mediu
prin emoții foarte puternice și hipersensibilitate), ruperea relațiilor emoționale (tendința unei
persoane de a se izola, atunci când se simte amenințată de intimitatea și apropierea emoțională
pe care o altă pe rsoană le încearcă), fuziunea excesivă cu ceilalți (tendința unei persoane de a se
supraidentifica cu alte persoane, de a le împrumuta ideile și emoțiile și de a căuta aprobarea ),
respectiv curajul de afirmare a propriei identități ( tendința unei persoane de a avea o definiție
de sine clară și de a fi absorbită de propriile sale convingeri, mai ales atunci când simte că
ceilalți o presează ). Stima de sine a fost măsurată cu binecunoscuta scală propusă de
M. Rosenberg, iar dispoziția depresivă a fost operați onalizată utilizându -se instrumental Center
for Epidemiological Studies Depression (CES -D; L. S. Radloff ). Pentru toate componentele
diferențierii sinelui, studenții din SUA au obținut scoruri medii semnificativ mai ridicate decât
cele înregistrate de către studenții sud -coreeni. Acest rezultat a fost explicat prin faptul că
diferențierea sinelui este mult mai valorizată în societățile individualiste , în timp ce fuziunea cu
ceilalți și lipsa curajului de afirmare a propriei identități sunt mult mai valorizate în societățile
colectivi ste. De asemenea, pentru eșantionul de studenți din SUA, componentele diferențierii
sinelui s -au asociat mai consistent cu indicatorii stării de bine psihologice, cele mai mari
diferențe față de eșantionul de studenți din Coreea de Su d obținându -se pentru reactivitatea
emoțională și curajul de afirmare a propriei identități . Pentru studenții din SUA, reactivitatea
emoțională, ruperea relațiilor emoționale și curajul de afirmare a propriei identități au fost
predictori pozitivi ai stime i de sine, respectiv predictori negativi ai dispoziției depresive. Pentru
studenții din Coreea de Sud, doar ruperea relațiilor emoționale și curajul de afirmare a propriei
identități au fost predictori pozitivi ai stimei de sine. În același timp, reactivit atea emoțională,
ruperea relațiilor emoționale și curajul de afirmare a propriei identități au fost predictori
negativi ai dispoziției depresive. Totuși, s -a constatat că, pentru ambele eșantioane de studenți,
curajul de afirmare a propriei identități a fost cel mai consistent predictor al stimei de sine.
Autorii studiului concluzionează că diferențierea sinelui reprezintă un concept important pentru

– 27 – înțelegerea modului în care studenții sud -coreeni se adaptează din punct de vedere psihologic la
solicităril e vieții de zi cu zi și la exigențele unei societăți care este puternic orientată spre
colectivism.
Knauth și Skowron (2004) au efectuat un studiu de factură psihometrică prin care au
urmărit standardizarea instrumentului Differentiation of Self Inventory (DSI) pentru populația
de adolescenți. Acest instrument poate fi utilizat în scopuri clinice, în vederea evaluării
progresului și rezultatelor terapiei realizată cu adolescenți care se confruntă cu dificultăți
emoționale. De asemenea, instrumentul poate fi utilizat în scopuri de cercetare, pentru
evaluarea eficacității intervențiilor care se bazează pe teoria sistemelor familiale, care a fost
propusă de Bowen. În vederea evaluării validității referitoare la criteriu (mai precis, validitatea
concurentă), aut orii studiului au măsurat anxietatea -stare și anxietatea -trăsătură (variabile care
au fost operaționalizate cu binecunoscutul inventar propus de C. D. Spielberger și
colaboratorii), precum și un ansamblu de simptome somatice și psihice unui număr de 363 de
adolescenți din SUA, care aveau vârste cuprinse între 14 și 19 ani și erau diverși din punctul de
vedere al background -ului etnic. Înainte de a completa chestionarele, adolescenții fuseseră
asistați pentru diverse probleme emoționale și comportamentale. A utorii studiului au presupus
că diferențierea sinelui mediază relația dintre anxietatea cronică și nivelul simptomelor
disfuncționale. Datele analizelor de regresie au susținut această ipoteză. Nivelurile mai ridicate
ale anxietății cronice s -au asociat se mnificativ din punct de vedere statistic cu niveluri mai
ridicate ale simptomelor disfuncționale. De asemenea, nivelurile mai ridicate ale anxietății
cronice s -au asociat semnificativ cu niveluri mai scăzute ale diferențierii sinelui, în timp ce
nivelurile mai ridicate ale diferențierii sinelui s -au asociat cu niveluri mai scăzute pentru
simptomele disfuncționale. Atunci când, în modelul de regresie, a fost introdusă și interacțiunea
dintre variabilele referitoare la anxietatea cronică, respectiv diferenție rea sinelui, cea de -a doua
dintre variabile a avut o contribuție mai puternică la predicția simptomelor disfuncționale.
Așadar, anxietatea cronică conduce la diminuarea eforturilor orientate către diferențierea
sinelui în relațiile cu alte persoane și, pri n aceasta, la intensificarea simptomelor disfuncționale.
În același timp, cultivarea diferențierii sinelui aduce beneficii în planul stării de bine fizice și
psihice a unei persoane.
Într-un alt studiu, Knauth, Skowron și Escobar (2006) au urmărit să const ruiască și să
testeze din punct de vedere empiric un model care să explice relațiile dintre comportamentele
care prezintă riscuri pentru sănătatea vieții sexuale, abuzul de alcool și droguri, respectiv
angajamentul în sarcinile școlare în rândul adolescenț ilor cu diverse background -uri rasiale sau

– 28 – etnice. Scopul studiului a constat în testarea credibilității unui model teoretic care să aibă la
bază teoria sistemelor familiale și să explice factorii de risc pentru angajarea adolescenților în
comportamente ca re prezintă riscuri pentru sănătatea vieții sexuale. Autorii studiului au
presupus că , în rândul adolescenților, diferențierea sinelui, anxietatea cronică și abilitățile de
rezolvare a problemelor care apar în interacțiunile sociale sunt predictori ai anga jării în
comportamente care prezintă riscuri pentru sănătatea vieții sexuale, consumului de alcool și
droguri, respectiv ai angajamentului în domeniul școlar. Participanții la studiu au fost 161 de
adolescenți din SUA, care aveau vârste cuprinse între 14 ș i 19 ani. Conform așteptărilor
autorilor, nivelurile mai ridicate ale diferențierii sinelui s -au asociat cu niveluri mai scăzute
pentru anxietatea cronică, respectiv cu niveluri mai ridicate ale abilității de rezolvare a
problemelor care apăreau în interac țiunile sociale. Pe de altă parte, nivelurile mai ridicate ale
anxietății cronice s -au asociat cu niveluri mai scăzute ale abilității de rezolvare a problemelor
care apăreau în interacțiunile sociale. Anxietatea cronică a mediat relația dintre diferențiere a
sinelui și abilitatea de rezolvare a problemelor care apăreau în interacțiunile sociale. Cu alte
cuvinte, adolescenții care aveau un eu mai bine diferențiat tindeau să resimtă într -o mai mica
măsură simptomele specifice anxietății cronice și, astfel, era u mai abili în rezolvarea
problemelor care le grevau relațiile sociale. În același studiu, abilitatea de rezolvare a
problemelor care apăreau în interacțiunile sociale s -a asociat cu niveluri mai scăzute ale
consumului de alcool și droguri, respectiv ale a ngajării în comportamente care se asociau cu
riscuri pentru sănătatea vieții sexuale. De asemenea, abilitatea de rezolvare a problemelor care
apăreau în interacțiunile sociale s -a asociat cu niveluri mai ridicate ale angajamentului în
activitățile școlare. Autorii studiului au concluzionat că diferențierea sinelui este un factor
cognitiv și emotional important , care îi ajută pe adolescenți să gestioneze anxietatea și îi
motivează să utilizeze strategii eficiente pentru rezolvarea problemelor care apar în
interacțiunile s ociale de zi cu zi , iar prin aceste două pârghi i, îi ferește de riscul manifestării
unor comportamente care le pot compromite sănătatea fi zică și mintală și îi orientează mai mult
către imp licarea în rezolvarea sarcinilor specific e școlarității.
La rândul lor , Manzi și colaboratorii (2006) au examinat natura și implicațiile pe care
diferențierea sinelui în contextul dinamicii relațiilor de familie le are asupra stării de bine în
ceea ce privește funcționarea psihologică în rândul adolescenților din Italia, res pectiv din UK.
Participanții la studiu au fost 124 adolescenți italieni, respectiv 109 adolescenți din UK. Autorii
studiului au pornit de la premisa că adolescen ța reprezintă o perioadă de tranziție foarte
importantă, în contextul căreia formarea și dezvol tarea unei identități de sine sănătoase

– 29 – reprezintă un factor protectiv care va contribui la reducerea riscurilor la care sunt expuși
adolescenții , printre care se numără deprecierea stării de bine subiective . Diferențierea eului în
contextul experiențelor pe care adolescenții le trăiau în familiile de origine a fost
operaționalizată prin doi indicatori: coeziunea sistemului familial, respectiv natura granițelor pe
care membrii familiilor adolescenților le stabileau în relațiile dintre ei (grija pe care o
manifestau pentru respectarea particularităților și a nevoilor fiecăruia dintre membrii
familiilor). O altă variabilă de care autorii au fost interesați a fost amenințarea cu privire la
identitatea eului. Aceasta a fost operaționalizată prin percepția pe car e adolescenții o aveau cu
privire la o serie de amenințări ce putea să apară la adresa identității propriei lor persoane.
Indicatorii stării de bine subiective au fost satisfacția globală față de viață, nicelul depresiei,
respectiv nivelul anxietății. Atât pentru adolescenții din Italia, cât și pentru cei din UK, nivelul
ridicat al coeziunii familiale s -a asociat cu un nivel mai ridicat al satisfacției față de viață,
respectiv cu niveluri mai scăzute ale depresiei și anxietății. De asemenea, pentru adolesce nții
din UK, absența granițelor în relațiile dintre ei și ceilalți membri ai familiilor din care
proveneau s -a asociat cu niveluri mai ridicate pentru depresie și anxietate, respectiv cu un nivel
mai scăzut al satisfacției globale față de viață. Pentru amb ele eșantioane de adolescenți, efectele
pe care indicatorii diferențierii eului în contextul experiențelor pe care le trăiau în familiile de
origine le -au avut asupra indicatorilor stării de bine subiective au fost mediate total de către
nivelul amenințări i pe care adolescenții o percepeau cu privire la propria lor identitate. Așadar,
atunci când un adolescent trăiește într -o familie în care nu i se permite să -și exprime identitatea,
nevoile și să se afirme în mod autonom, crește riscul ca acesta să -și perc eapă propria identitate
ca fiind amenințată și, prin această cale, să experimenteze dispoziții afective negative
(anxietate, depresie, scăderea stimei de sine etc.), respectiv deprecierea satisfacției față de viață.
Peleg, Halaby și Whaby (2006 ) au explora t relațiile dintre anxietatea față de separarea
maternă în rândul copiilor de vârstă preșcolară din comunitatea druză (minoritate etnică și
religioasă formată din cetățeni arabi care trăiesc și muncesc în Israel), adaptarea din punct de
vedere psihosocial a copiilor la solicitările specifice grădiniței ( operaționalizată prin două scale,
și anume comportamentele antisociale – capacitatea de a respecta regulile de comportament și
de a participa la activitățile instructiv -educative, respectiv comportamentele n evrotice –
agresivitatea, teama de monști, suptul degetelor, rosul unchiilor ), respectiv anxietatea mamelor
în legătură cu separarea de copii și nivelul diferențierii eului (operaționalizat din perspectiva
concepției propusă de către E. A. Skowron și M. L. Friedlander ). De asemenea, studiul și -a
propus să testeze dacă constructele teoretice și noțiunile clinice propuse de teoria sistemelor

– 30 – familiale a lui M. Bowen sunt universale, adică pot fi aplicate și în alte contexte culturale decât
cel american. De pre cizat, este faptul că minoritatea druză din Israel (care numără aproximativ
100000 de membri) este puternic colectivistă. Participanții la studiu au fost 38 de copii (20
băieți și 18 fete) cu vârste de 3 sau 4 ani, respectiv mamele acestora (care aveau vâr ste cuprinse
între 24 și 40 de ani). Dintre mame, 18 lucrau pe diferite postur ie de muncă, deci petreceau
numeroase perioade de timp separate de copii. Toți copiii proveneau din familii intacte în care
ambii părinți biologici locuiau împreună. Mamele au com pletat instrumente standardizate care
au urmărit diferențierea eului în sistemul familial, respectiv anxietatea în legătură cu separarea
de copiii lor. Educatorii copiilor care au fost incluși în studiu au completat un chestionar prin
care au fost urmăriți indicatorii adaptării psihosociale la solicitările grădiniței. Anxietatea față
de separarea maternă în rândul copiilor a fost evaluată prin înregistrarea și analizarea unor
situații de laborator, în care copiii erau separați de mamele lor. De asemenea, a fost utilizat un
inventar (completat de către educatori ) care a urmărit comportamentele tipice pe care copiii le
activau în momentul în care erau lăsați la grădiniță de către mame. Principalele constatări ale
studiului au fost: a) corelația pozitivă dintre anxietatea de separare în rândul mamelor și cea
manifestată de către copii; b) corelațiile negative dintre scorul total pentru diferențierea eului în
rândul mamelor, respectiv scorul pentru dimensiunea referitoare la distanțarea din punct de
vedere emotio nal, pe de o parte și anxietatea față de separare în rândul copiilor, pe de alta;
nivelul mai scăzut al diferențierii eului în rândul mamelor, respectiv nivelul mai ridicat al
distanțării din punct de vedere emotional s -au asociat cu niveluri mai ridicate ale anxietății pe
care copiii o manifestau atunci când erau separați de mame; c) diferențele semnificative din
punct de vedere statistic între frecvența comportamentelor problematice pe care le manifestau
copiii ai căror mame lucrau și amploarea comportame ntelor dezadaptative observate în rândul
copiilor ai căror mame erau casnice; așadar, copiii ai căror mame lucrau (deci, se separau fizic
și emotional de ei) tindeau să prezinte niveluri mai proaste ale adaptării din punct de vedere
psihosocial la sarcinil e specifice preșcolarității. Autorii studiului au concluzionat evidențiind
faptul că balanța echilibrată dintre separarea și apropierea fizică și emoțională ce au loc în
diada copil -mamă reprezintă un factor crucial pentru asigurarea nevoilor emoționale pe care le
au copiii și mamele și pentru promovarea unui mediu de dezvoltare sănătos.

– 31 – PARTE APLICATIV Ă
Relatia dintre diferentierea sinelui în familia de origine, depresie și
satisfacția față de viață în rândul adolescenților. Studiu corelațional

3. Scop ul studiului și întrebările de cercetare

Așa cum am constatat în prima parte a prezentei lucrări, diferențierea eului prin
experiențele pe care un adolescent le trăiește în familie reprezintă un predictor consistent al
adaptării adolescentului din punct d e vedere psihologic și social la sarcinile specifice vârstei
adolescenței care reprezintă una dintre cele mai importante perioade de tranziție din viața unui
individ . Potrivit lui Bowen (citat de Manza și colaboratorii, 2006) , amenințările la adresa
identi tății de sine (și, prin aceasta, la adresa stării de bine personale) pot apărea mai ales atunci
când un individ se confruntă cu perioade de tranziție importante, în care se intensifică
preocupările cu privire la posibile schimbări și r econfigurări ale iden tității.
Considerată o etapă cheie a dezvoltării identității personale care este specifică vârstei
adulte, adolescența reprezintă o vârstă de tranziție importantă pentru adaptarea indivizilor
umani la solicitările societății moderne care este puternic indu strializată. Dincolo de tranziția
din punct de vedere al traseului educațional ( pentru mulți dintre indivizi, începutul adolescenței
marchează intrarea în perioada studiilor liceale , iar sfârșitul trecerea spre nivelul studiilor
universitare ), adolescența este marcată de schimbări considerabile în ceea ce privește
organizarea vieții de zi cu zi, relațiile interpersonale (atât cu familia, cât și cu grupurile sociale
formate din covârstnici), activitatea școlară și socială, reorganizarea și stabilizarea inter eselor
vocaționale, planurile de viitor și alte domenii. Aceste schimbări conduc la noi provocări și
sarcini cărora adolescentul trebuie să le facă față și, astfel, oferă contextul pentru explorarea
unor noi status -uri și roluri și pentru dezvoltare a ident ității viitorului tânăr.
Din această dinamică, nu trebuie neglijat rolul pe care îl au sănătatea mintală și starea de
bine pe care adolescentul o experimentează în mod subiectiv. Astfel, atunci când traseul
dezvoltării normale este amenințat de vulnerabili tăți (din rândul cărora fac parte și experiențele
familiale toxice), adolescentul poate ajunge în riscul de a se confrunta cu dificultăți în diverse
domenii ale funcționării de zi cu zi (emoțional, social, școlar) și cu deprecierea indicatorilor
stării de bine. Când dificultățile persistă în timp, adolescentul își diminuează abilitatea de a
explora noi roluri care să -l ajute să -și modeleze identitatea de sine și să se dezvolte în acord cu
potențialul de care dispune (Gore et al. , 1997).

– 32 – În contextul tranzi țiilor de la clasele gimnaziale la liceu și, apoi, de la liceu spre studiile
universitare, climatul social și emoțional promovat în familie are un impact substanțial asupra
modului în care un individ va gestiona schimbările în planul identității de sine. D e exemplu, în
perioada adolescenței, explorarea identității de sine se orientează și spre redefinirea graduală și
mutuală a granițelor care definesc relațiile dintre adolescent și părinții săi (Steinberg, Elmen și
Mounts, 1989). Adesea, relațiile intrafami liale intră într -o nouă etapă de reorganizare, iar
pentru ca adolescentul să se dezvolte pozitiv, este necesară promovarea unei mai mari
autonomii personale, fără ca aceasta să însemne reducerea suportului familial de care
adolescentul are mare nevoie, pen tru a face față schimbărilor prin care trece (Aseltine și Gore,
1993). Astfel, procesele care marchează sistemul familial pot impacta profund capacitatea
adolescentului de a face față schimbărilor care grevează domeniul identității de sine și de a -și
întări, gradual (până la vârsta tinereței), identitatea (Goossens, 1995). În acord cu această linie
de gândire, constatările studiilor sugerează că a dolescenții care tră iesc în familii coezive, dar
flexibile în ceea ce privește granițele dintre membri și diadel e pe care aceștia le formează în
dinamica sistemului familial prezintă un nivel mai scăzut al riscului derapajelor de la traseul
normal al dezvoltării, mai ales în domeniul configurării identității de sine și în cel al stării de
bine (Chung și Gale, 2006; Knauth, Skowron și Escobar, 2006 ; Manzi et al., 2006 ).
Pentru motivele pe care le -am expus, am efectuat un studiu prin care am urmărit
evidențierea relației dintre nivelul diferențierii sinelui în cadrul experiențelor relaționale și
afective pe care adole scenții le trăiesc în familiile lor și indicatorii stării de bine subiective .
Prin diferențierea sinelui, Bowen înțelege capacitatea unui membru al familiei de a funcționa în
mod autonom, prin propriile alegeri, în timp ce rămâne conectat din punct de vede re emoțional
cu sistemul relațional familial din care face parte ( cf. Nichols și Schwartz, 2005).
Întrebarea care ne-a orientat demersul investigativ pe care l -am realizat a fost: Care este
mărimea contribuției unice (dincolo de cea din partea variabilelor socio -demografice) pe care
diferen țierea sinelui prin experiențele afective și relaționale din familia de origine o are în
explicarea diferențelor individuale în planul satisfacției față de diferite aspecte ale funcționării
de zi cu zi, precum și în cel a l dispoziției afective negative (depresie) în rândul adolescenților ?

– 33 – 4. Ipoteze de lucru

Ipotezele de lucru care au jalonat demersul investigativ pe care l -am întreprins au fost:

A. Nivelul ridicat al diferențierii sinelui față de părinți, prin experiențe le relaționale și
afective trăite în familie, este predictor pozitiv al satisfacției pe care adolescenții o au față
de viața de familie.

B. În rândul adolescenților, nivelul ridicat al diferențierii sinelui față de părinți este predictor
pozitiv al satisfacț iei față de prieteni.

C. În rândul adolescenților, nivelul ridicat al diferențierii sinelui față de părinți este predictor
pozitiv al satisfacției față de domeniul vieții școlare.

D. Nivelul ridicat al diferențierii sinelui față de părinți este predictor pozi tiv al satisfacției pe
care adolescenții o au față de propria lor persoană.

E. Nivelul ridicat al diferențierii sinelui față de părinți este predictor pozitiv al satisfacției pe
care adolescenții o au față de propria lor viață privită în totalitatea aspectel or ei.

F. În rândul adolescenților, nivelul ridicat al diferențierii sinelui față de părinți este predictor
negativ al intensității simptomelor de depresie.

5. Variabile și design

A. Variabile i ndependente:

a) socio -demografice (de control) – sex, vârstă , situație familială (persoanele alături de care
adolescenții locuiau acasă) – Figura 1 ;

b) propriu -zise – nivelul diferențierii sinelui în raport cu părinții (scoruri compozite pentru
subiect -mamă, respectiv subiect -tată);

B. Variabile dependente /criter ii (indicatorii stării de bine subiective):

a) nivelul satisfacției față de viață (abordare multidimensională – satisfacția în planul vieții
de familie, satisfacția față de relațiile cu prietenii, satisfacția față de domeniul activității
școlare, satisfac ția față de sine și satisfacția globală față de viață);

b) intensitatea simptomelor de depresie .

– 34 –

Figura 1. Variabile le de interes pentru studiu și principala strategie de analiză cantitativă a datelor

6. Participanți

Datele care vor fi prezentate în această secțiune provin din prelucrarea răspunsurilor pe
care 160 de adolescen ți care locuiau în familii intacte (alături de ambii părinți și, în multe
cazuri, frați și/sau surori și/sau alte persoane) le -au dat la protocolul cu chestionare
standardizat e. Aceștia au fost selectați dintr -un număr inițial de 243 de elevi ai unui liceu
teoretic din Municipiul Iași (95 băieți și 148 fete cu vârste cuprinse între 14 și 19 ani ). Elevii au
fost recrutați printr -un plan de eșantionare intenționată (protocoalele cu chestionare au fost
administrate elevilor di n câte două clase pentru fiecare treaptă școlară). Ulterior administrării
chestionarelor, a fost realizată selecția elevilor ale căror protocoale cu răspunsuri completate
erau eligibile pentru a fi reținute în baza de date finală.
Criteriile în funcție de care elevii au fost reținuți în baza de date finală au inclus:
 background -ul etnic român ; abilitatea nativă de a înțelege și vorbi limba română;
 proveniența din familii intacte (măsurarea diferențierii sinelui în contextul experiențelor
trăite în familia de origine presupunea ca adolescenții să evalueze atât diada reciprocă
adolescent -mamă, cât și diada adolescent -tată, deci să locuiască neîntrerupt alături de
ambii părinți – fie ei biologici sau adoptivi); ado lescenții care locuiau acasă doar alături
de unul dintre părinți (datorită dezorganizării temporare a familiei prin plecarea la muncă
în străinătate a celuilalt părinte) nu au răspuns la itemii din DIFS care cotau pentru diada
relațională cu celălalt părin te; adolescenții care locuiau acasă alături de frați și/sau surori
cu vârste mai mari sau alături de alte rude (de exemplu, bunici, unchi și /sau m ătuși) nu au
răspuns la niciun item din DIFS;

– 35 –  validitatea răspunsurilor la chestionare – au fost reținute în b aza de date finală doar
protocoalele care conțineau răspunsurile la toți itemii chestionarelor utilizate pentru
operaționalizarea constructelor care au stat în centrul atenției noastre, iar pattern -urile de
răspunsuri nu prezentau atipicități (de exemplu, aceeași variantă de răspuns aleasă pentru
toți itemii unei scale sau subscale sau preferința pentru variantele situate la extremele
scalelor pentru răspunsuri) .
Analiza situației familiale pentru fiecare dintre cei 243 elevi a evidențiat următoarele:
a) 166 dintre adolescenții chestionați (68.3 % din total) locuiau în familii intacte; dintre aceștia,
șase au returnat protocoale care includeau omisiuni sau atipicități în răspunsurile la itemii
chestionarelor administrate, motiv pentru care au fo st excluși din baza de date finală; b) 50
dintre adolescenți (20.6 % din total) proveneau din familii temporar dezorganizate; dintre acești
adolescenți, 20 locuiau acasă doar cu mamele lor (deoarece tații erau plecați în străinătate
pentru a munci) și, în unele cazuri, alături de frați și /sau surori , 14 locuiau doar alături de tații
lor (deoarece mamele erau plecate la muncă peste hotarele țării) și, în unele cazuri, de frați
și/sau surori, iar 16 locuiau acasă alături de alte persoane (de exemplu, bunici ș i/sau frați ș i/sau
surori), deoarece ambii părinți plecaseră în străinătate pentru a asigura traiul necesar familiei;
c) alți 27 dintre adolescenți (11.1 % din total) aveau familii dezintegrate; dintre aceștia, 17
locuiau acasă doar cu mamele lor (și fra ți și/sau surori și/sau alte rude), 3 doar cu tații lor (și
alte rude), iar 7 nu locuiau cu niciunul dintre părinți (ci cu alte rude); dintre adolescenții care
locuiau acasă doar alături de mamele lor (și fra ți și/sau surori și/sau alte rude), 4 aveau tații
decedați, 10 aveau tații plecați din căminul familial prin divorțul părinților, iar 3 aveau tați care
nu-i recunoscuseră la naștere sau care abandonaseră familia; dintre adolescenții care locuiau
acasă doar cu tații lor (și, în unele cazuri, cu alte rude) , 2 aveau mamele decedate și unul avea
mama plecată din căminul familial prin divorțul părinților; în fine, dintre adolescenții care nu
locuiau cu niciunul dintre părinți (ci cu alte rude), 5 aveau părinții divorțați (iar părintele în
custodia cărora rămăs eseră plecase în străinătate pentru a lucra), iar alți 2 aveau tații decedați și
mamele plecate în străinătate. Pentru 36 dintre cei 243 de adolescenți care au fost recrutați
initial și au completat protocolul cu chestionare standardizate, tații erau pleca ți peste hotarele
țării de perioade de timp cuprinse între 0.17 și 18 ani (m = 4.48 ani; s = 4.15 ani). Pentru 37
dintre adolescenți, mamele pleca seră la muncă în străinătate cu 0.17 până la 20 de ani în urmă
(m = 4.03 ani; s = 4.00 ani). Pentru șase dintr e adolescenții care au fost recrutați în etapa
inițială a co nstituirii bazei de date, tații decedaseră cu un an până la 12 ani în urmă. Pentru doi
dintre adolescenți, mamele decedaseră cu cinci, respectiv șase ani în urmă. În fine, pentru 16

– 36 – dintre adolesc enți, părinții divorțaseră de perioade timp cuprinse între 3 și 16 ani (m = 9.06 ani;
s = 4.00 ani).
Din totalul adolescenților ale căror răspunsuri la chestionare au fost eligibile pentru a fi
reținute în baza de date finală, 66 au fost băieți și 94 fete. Vârstele adolescenților erau cuprinse
între 14 și 19 ani (m = 16.81 ani; s = 1.40 ani).

7. Chestionarele utilizate pentru operaționalizarea constructelor și colectarea datelo r

Adolescenții care au participat la studiu au completat un protocol standardi zat care a
inclus cinci chestionare (în total, 94 de itemi). Tabelul 1 sumarizează domenii de variabile care
au fost urmărite, instrumentele, autorii, numărul de itemi pentru fiecare dintre instrumente,
formatul pentru răspunsuri, respectiv constructele ps ihologice care au fost operaționalizate.

Tabelul 1. Instrumente le pentru colectarea datelor (sinteză)

Nr.
crt. Domeniu de
variabile vizat Instrument Autori Nr.
itemi Format răspuns Constructe
operaționalizate
1. Variabile socio –
demografice Chestionar 01 construcție
proprie 7 Variante precodificate,
completare
– sex
– vârstă
– instituție școlară de
apartenență
– persoanele alături de care
adolescentul locui a acasă
– părinți plecați la muncă în
străinătate (durată)
– părinți decedați (durată)
– părinț i divorțați (durată)

2. Diferențierea
sinelui în familia
de origine Chestionar 02; The
Differentiation in
the Family System
Scale (DIFS) Anderson și
Sabatelli
(1992);
traducere și
adaptare în
România –
Muraru
(2013)
44 Format pentru
răspunsuri c ircular
(diade: adolescent –
mamă, mamă –
adolescent, adolescent –
tată, tată -adolescent);
scală cu cinci ancore
verbale :
1 – niciodată
2 – aproape niciodată
3 – câteodată
4 – aproape întotdeauna
5 – întotdeauna
Scală multidimensională

– nivel diferențiere
adoles cent-mamă (11 itemi)
– nivel diferențiere mamă –
adolescent (11 itemi)
– nivel diferențiere
adolescent -tată (11 itemi)
– nivel diferențiere tată –
adolescent (11 itemi)
– nivel diferențiere
adolescent -mamă (scor
compozit)
– nivel diferențiere
adolescent -tată ( scor
compozit)

3. Satisfacția față
de viață
(evaluare
globală) Chestionar 03; The
Satisfaction with
Life Scale (SWLS) Diener et al.,
(1985);
traducere,
adaptare și
experimentare
în România –
Cazan (2014) 5 Scală cu șapte ancore:
1 – dezacord puternic
2 – dezacord
3 – oarecum în dezacord
4 – nu pot spune cu
certitudine
5 – oarecum de acord Scală unidimensională

– satisfacție față de viață
(privită global, în
totalitatea aspectelor ei)

– 37 – 6 – acord
7 – acord puternic
4. Depresie Chestionar 04; Beck
Depression
Inventory – Fast
Screen (BDI -FS) Beck, Steer și
Brown (2000);
traducere,
adaptare și
experimentare
în România –
Driga, Robu,
Driga și
Postelnicu
(2007) 7 Scală graduală cu patru
ancore verbale:
0 – absența simptomului …
3 – prezența sem nificativă
a simptomului Scală unidimensională

– intensitate simptomelor
cognitive și afective ale
depresiei
5. Satisfacția față
de viață
(evaluare multi –
dimensională) Chestionar 05; The
Multidimensional
Students’ Life
Satisfaction Scale
(MSL SS) Huebner
(1994, 2001) ;
Huebner et
al., (1998) ;
Gilman,
Huebner și
Laughlin,
2000 31 Scală cu șase ancore:
1 – dezacord puternic
2 – dezacord
3 – într-o oarecare măsură ,
în dezacord
4 – într-o oarecare măsură ,
de acord
5 – acord
6 – acord puternic Scală unidimensională

– satisfacție față de familie
– satisfacție în planul
relațiilor cu prietenii
– satisfacție față de școală
– satisfacție față de sine

Scala pentru diferențierea sinelui în sistemul familial. În vederea măsurării diferențierii
sinelui prin experiențele afective și relaționale pe care adolescenții le trăiau în familiile din care
proveneau, a fost administrată versiunea în limba română (Muraru, 2013) pentru instrumentul
The Differentiation in the Family System Scale (DIFS; Anderson și Sabatelli, 1992 ). În varianta
originală, instrumentul include 66 de itemi cu răspunsuri închise (scală cu cinci ancore verbale,
de la 1 – niciodată până la 5 – întotdeauna ). Itemii au fost formulați astfel încât să
operaționalizeze trei dimensiuni ale diferențierii sinelui membrilor unei familii nucleare:
diferențierea sinelui respondentului în relația cu mama (22 itemi), diferențierea sinelui
respondentului în relația cu tata (22 itemi), respectiv diferențierea sinelui în relația dintre mamă
și tată (22 itemi). În formularea itemilor, DIFS valorifică un format circular care este relevant
pentru practica clinică de factură sistemică. Autorii au pornind de la premisa că diferențierea sinelui
în cadrul sistemului familial poate fi operaționa lizată invitând membrii unei familii să ofere
indicații cu privire la anumite aspecte ale interacțiunilor dintre partenerii diferitelor diade, cum ar fi
diada părinților sau diadele formate din fiecare dintre părinți și un copil (Anderson și Sabatelli,
1992). În vederea evaluării diferențierii sinelui în contextul experiențelor sociale și emoționale trăite
în familie, autorii instrumentului sugerează că unitatea de măsurare ar trebui să fie reprezentată de
către diadele reciproce (de exemplu: mamă -tată și t ată-mamă sau mamă -fiu și fiu -mamă), pentru a
se putea obține o imagine cât mai completă asupra pattern -urilor interacționale dintre toți membrii
familiei. Astfel, clinicianul poate obține informații despre modul în care funcționează întreaga
familie, care sunt utile pentru derularea procesului terapeutic. Într-un mod consistent cu această
modalitate de conceptualizare a diferențierii sinelui, itemii din DIFS reflectă posibilele percepții ale

– 38 – respondenților despre relațiile dintre alți membrii ai familiei lo r, relațiile dintre alți membri și ei,
respectiv cele dintre ei și alți membri.
În prezentul studiu, au fost utilizați doar 44 dintre cei 66 de itemi ai instrumentului DIFS
(diferențierea sinelui în relațiile dintre mamele și tații adolescenților care au p articipat la studiu
nu a fost luată în considerare, deoarece s -a pornit de la premisa că un adolescent nu este, încă,
suficient de abil și matur din punct de vedere emoțional, pentru a radiografia cât mai nuanțat
calitatea relației dintre părinți). Adolesc enților li s -a precizat să răspundă la itemi prin raportarea la
percepțiile pe care le aveau în prezent cu privire la atmosfera din familiile lor și la modul în care
decurgeau relațiile dintre ei și mamele lor (11 itemi – de exemplu, ,, Mama respectă puncte le
mele de vedere, chiar și atunci când acestea sunt diferite de ale ei .”), mamele lor și ei (11 itemi
– de exemplu, ,,Eu respect punctele de vedere ale mamei, chiar și atunci când acestea sunt
diferite de ale mele .”), ei și tații lor (11 itemi – de exempl u, ,,Tata reacționează față de
sentimentele mele ca și cum acestea n -ar avea nicio valoare .”), respectiv tații lor și ei (11 itemi
– de exemplu, ,, Eu reacționez față de sentimentele tatălui ca și cum acestea n -ar avea nicio
valoare .”). Pentru fiecare diadă relațională, afirmațiile au fost aceleași, fiind inversate sau înlocuite
doar referințele la partenerii diadelor (Chestionarul 02 din anexa prezentei lucrări) . Scorul pentru
fiecare diadă relațională a fost obținut prin însumarea scorurilor la itemii comp onenți (domeniu de
variație posibil: 11 -55). Pentru fiecare diadă relațională, un scor ridicat a fost considerat ca indic#nd
un nivel ridicat al diferențierii sinelui, adică al toleranței în raport cu individualitatea fiecăruia dintre
membrii familiei și c u contextul relațiilor bazate pe intimitate și suport emoțional .
Studiind corelațiile dintre scorurile la diadele relaționale subiect -mamă, mamă -subiect,
subiect -tată, respectiv tată -subiect, Anderson și Sabatelli (1992) au sugerat că scorurile pot fi
comb inate, pentru a se obține câte un scor compozit pentru fiecare dintre diadele reciproce. În acest
fel, avem un indicator pentru nivelul diferențierii în interiorul unui subsistem familial (de exemplu,
subsistemul relației dintre mamă și unul dintre copii). Autorii recomandă multiplicarea scorurilor
pentru fiecare două diade relaționale aflate ,,în oglindă”, pentru a se obține scorul compozit
corespunzător unei diade reciproce. Comparativ cu însumarea scorurilor, metoda multiplicării
produce un indicator car e reflectă mult mai acurat nivelul diferențierii sinelui în cadrul unui
subsistem. Ca atare, pentru instrumentul DIFS, am calculat două scoruri compozite prin
multiplicarea scorurilor la diadele subiect -mamă și mamă -subiect, respectiv subiect -tată și tată –
subiect. Valorile scorurilor compozite putea fi cuprinse între 121 și 3025.
Pentru subscalele corespunzătoare diadelor relaționale, Anderson și Sabatelli (1992) au
raportat valori ale consistenței interne cuprinse între 0.84 și 0.94. Valorile au fost obțin ute în trei

– 39 – studii efectuate pe două eșantioane de adolescenți , un eșantion de femei care prezentau probleme
emoționale (bulimie) , respectiv un eșantion de femei care nu aveau dificultăți semnificative din
punct de vedere clinic . În primul studiu, DIFS a f ost administrat pentru a se investiga relațiile dintre
diferențierea sinelui în familia de origine, funcționarea sistemului familial (nivelul conflictualității
intrafamiliale) și indicatorii adaptării (nivelul maturității psihosociale și consumul responsab il de
alcool) în rândul adolescenților (cf. Anderson și Sabatelli, 1992) . Corelațiile semnificative (și în
direcțiile așteptate) care au fost obținute între scorurile compozite pentru diferențierea sinelui în
cadrul familiei, respectiv nivelul dezvoltării identității eului, capacitatea adolescenților de a stabili
relații romantice marure și consumul responsabil de alcool au fost considerate ca dovezi ale
validit ății de construct a instrumentului DIFS. Într-un al doilea studiu, au fost examinate relațiile
dintre nivelul diferențierii sinelui în familie, suportul din partea familiei și al covârstnicilor,
respectiv nivelurile anxietății și depresiei în rândul adolescenților. Studiul a pornit de la premisa că
interacțiunile din familie reprezintă un factor impor tant care contribuie la dezvoltarea și maturizarea
identității de sine a adolescenților, prin stabilirea unui echilibru între nevoia acestora de a fi
autonomi și sentimentul intimității și al conectării autentice în relațiile dintre adolescenți și ceilalți
membri ai familiei. Conform așteptărilor, adolescenții care au obținut scoruri mai mari pentru
subscalele din DIFS au tins, de asemenea, să raporteze niveluri mai ridicare ale suportului familial,
respectiv niveluri mai scăzute pentru anxietate și depresi e. Aceste rezultate au fost contorizate în
baza de dovezi pentru validitatea de construct a instrumentului DIFS. Cel de -al treilea studiu a
furnizat dovezi ale validității discriminante a instrumentului DIFS. Autorii au pornit de la premisa
că, dacă scorur ile la DIFS oferă indicatori pentru o dimensiune importantă a funcționării unei
familii, atunci acestea ar trebui să discrimineze între grupuri de subiecți care au probleme
emoționale și grupuri de subiecți fără dificultăți ( cf. Anderson și Sabatelli, 1992). Utilizându -se un
design compatrativ, DIFS a fost administrat unui eșantion de femei bulimice care urmau un
tratament psihiatric, respectiv unui al doilea eșantion de control format din femei cu vârste similare.
Constatările a u confirmat capacitatea instrumentului de a discrimina între adulții cu probleme
emoționale și cei care funcționează pozitiv. Comparativ cu femeile care nu aveau probleme
emoționale, cele care sufereau de bulimie au obținut scoruri mai scăzute pentru indic atorii
diferențierii sinelui în familiile din care proveneau.
Scala pentru măsurarea satisfacți ei global e față de viață . Pentru măsurarea satisfacției
globale față de viață, adolescenții care au participat la studiu au completat versiunea în limba
română ( Cazan, 2014 ) pentru binecunoscutul instrument Satisfaction With Life Scale (SWLS;
Diener et al ., 1985). Scala include cinci itemi (de exemplu: ,,Condițiile din viața mea sunt

– 40 – excelente .”, ,,Până acum, am obținut lucrurile importante pe care mi le -am dorit în viață.” ) care
vizează dimensiunea cognitivă (evaluativă) a stării de bine subiective. Itemii au formulări
generale și ușor de înțeles, care permit respondenților să estimeze nivelul global al satisfacției
față de propria lor viață (Chestionarul 03 din a nexa prezentei lucrări ). Pentru fiecare item,
răspunsul poate fi dat utilizându -se o scală cu șapte ancore verbale, și anume de la 1 – dezacord
puternic la 7 – acord puternic . Scorul total se obține prin însumarea scorurilor la itemi
(domeniul de variație posibil: 5 -35). Un scor ridicat indică un nivel ridicat al satisfacției pe care
un respondent o are față de propria sa viață evaluată global .
Deși, inițial, scala a fost construită și standardizată din punct de vedere psihometric
pentru a fi utilizată în p opulația de adulți, ulterior, cercetătorii au administrat -o extensiv și în
rândul adolescenților. F. Neto (1993) a administrat scala unui număr de 217 adolescenți
portughezi, raportând o valoare destul de bună a consistenței interne ( α = 0.78), corelații
negative și semnificative din punct de vedere statistic între scorul pentru SWLS și scorurile
pentru sentimentul de singurătate, anxietatea în relațiile sociale și timiditate, respectiv corelații
pozitive cu scorurile pentru conceptul de sine, acceptarea de către ceilalți, sentimentul de
fericire și percepția cu privire la propria atractivitate fizică. Pe de altă parte, Neto (1993) a
raportat o structură factorială unidimensională, cu valori ale saturațiilor itemilor cuprinse între
0.69 și 0.81. În vederea e valuării structurii factoriale (validității de construct) și a fidelității
(consistenței interne) a versiunii în limba română pentru instrumentul SWLS, A. M. (2014) l -a
administrat unui număr de 342 de studenți români care se specializau în diferite domeni i.
Datele analizei factoriale exploratorii au evidențiat un singut factor latent care a explicat
59.45 % din variant totală a itemilor. Saturațiile itemilor în factorul extras au fost cuprinse între
0.70 și 0.86. De asemenea, analiza factoria lă confirmatorie a evidențiat modelul de măsurare
unifactorial. Consistența internă a ansamblului reprezentat de cei cinci itemi a fost egală cu
0.82, corelațiile dintre scorul la fiecare item și scorul total fiind mai mari decât 0.50.
Inventarul Beck pent ru evaluarea depresiei – forma foarte scurtă . În vederea măsurării
severității simptomelor de depresie, adolescenții care au participat la studiul nostru au
completat versiunea în limba română (Driga et al., 2007 ; a se vedea Chestionarul 04 din anexa
preze ntei lucrări ) pentru instrumentul Beck Depression Inventory -Fast Screen (BDI -FS; Beck,
Steer și Brown, 2000). Astăzi, în practica clinică și în scopuri de cercetare, este utilizată o
varietate de instrumente standardizate destinate evaluării intensității s imptomelor de depresie
(pentru o sinteză cuprinzătoare, a se vedea Sharp și Lipsky, 2002). Versiunea inițială a
inventarului construit și standardizat de către A. T. Beck și colaboratorii săi (BDI) , precum și

– 41 – versiunile ulterioare (BDI -IA, BDI -II și BDI-FS, cunoscută inițial sub denumirea de Beck
Depression Inventory for Primary Care /BDI -PC) se numără printre instrumentele care au fost
cel mai frecvent utilizate în vederea evaluării severității simptomelor specifice depresiei. BDI-
FS este un scutt inventar standardizat care permite clinicienilor și cercetătorilor evaluarea
rapidă a severității simptomelor de depresie ce corespund criteriilor psihologice (nonsomatice)
listate în DSM -IV pentru diagnosticarea tulburării depresive majore. BDI -FS a fost dezvoltat
pentru evaluarea depresiei la pacienții medicali care acuză simptome somato -vegetative sau la
pacienții cu probleme legate de abuzul de substanțe (Beck, Steer și Brown, 2000). BDI -FS
include șapte itemi care permit estimarea severității simptomelor de dep resie, și anume:
tristețea (itemul 1), pesimismul (itemul 2), sentimentul de eșec personal (itemul 3), pierderea
plăcerii pentru lucrurile și activitățile uzuale (itemul 4), auto -discreditarea (itemul 5),
sentimentul de culpabilitate (itemul 6), respectiv ideația suicidară (itemul 7). Autorii au inclus
itemul referitor la ideația suicidară luând în calcul faptul că această dimensiune este un
indicator clinic important al riscului suicidar care se asociază adesea cu depresia. Itemii se
prezintă sub forma uno r grupuri de câte patru enunțuri care sunt gradate în funcție de
severitatea simptomelor (de la 0 – absența simptomelor până la 3 – prezența semnificativă a
simptomelor). Completarea inventarului necesită, în medie, cinci minute. Scorul fiecărui item
este reprezentat de cifra din dreptul enunțului ales de către respondent. Dacă, pentru un item,
respondentul a ales două enunțuri, scorul va fi reprezentat de cea mai mare dintre cifrele
corespunzătoare celor două enunțuri. Scorul total indică severitatea simpt omelor de depresie și
se obține prin însumarea scorurilor la itemi ( domeniu de variație posibil : 0-21). Un scor ridicat
(de exemplu, ≥ 15) semnifică o intensitate ridicată a simptomelor cognitive și afective care sunt
specifice depresie i. Este important de precizat că BDI -FS nu permite diagnosticarea tabloului
simptomatologic complex al depresiei (adesea, expresie a asocierii simptomelor de depresie cu
alte tulburări psihice), ci doar clasificarea simtomelor cognitiv e și afective în funcție de
severitatea a cestora.
Evaluarea calităților psihometrice ale inventarului BDI -FS a fost realizată pe patru
eșantioane de pacienți ( cf. Beck, Steer și Brown, 2000): a) 50 de pacienți referiți pentru consult
psihiatric după spitalizarea pentru diverse afecțiuni medicale; b) 94 de pacienți care fuseseră
consultați în regim ambulator în cadrul unor centre de asistență medicală primară a familiei; c)
100 de adolescenți consultați de către medici pediatri în cadrul unor vizite de rutină și d) 120 de
pacienți consultați în reg im ambulator în cadrul unui centru medical universitar. Pentru cele
patru eșantioane de pacienți, valorile coeficientului α au fost 0.86, 0.85, 0.88, respectiv 0.86.

– 42 – Scala multidimensională pentru măsurarea satisfacției față de viață în rândul elevilor .
Pentru operaționalizarea satisfacției pe care adolescenții o aveau în legătură cu diverse domenii
ale viețiilor, a fost administrată versiunea tradusă în și adaptată pentru limba română a unui
instrument foarte cunoscut în literatura internațională centrată pe problematica stării de bine
subiective în rândul diverselor categorii ale populației comunitare, și anume The
Multidimensional Students’ Life Satisfaction Scale (MSLSS ; Huebner, 1994, 2001; Huebner et
al., 1998 ; Gilman, Huebner și Laughlin, 2000 ). Tradu cerea și adaptarea au fost realizate de
către autoarea prezentei lucrări și verificată de către coordonatorul științific, căruia îi mulțumim
pe această cale. În versiunea sa originală (în limba engleză – Huebner, 1994, 2001 ),
instrumentul include 40 de ite mi care au formulări foarte accesibile și care operaționalizează
satisfacția pe care copiii și adolescenții (cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani) o au în legătură cu
cinci domenii ale vieții: viața de familie ( 7 itemi ), calitatea relațiilor cu prietenii ( 9 itemi),
activitatea și viața școlară (8 itemi), mediul de trai /condi țiile în care locuiesc (9 itemi),
respectiv propria persoană (7 itemi) . Instrumentul a fost proiectat pentru a oferi cercetătorilor și
profesioniștilor care asistă pe copii, adolescenți și familiile acestora un profil multidimensional
al evaluărilor pe care le fac cu privire la propria lor viață. Conform lui Huebner (2001),
evaluarea diferențiată a satisfacției pe care copiii și adolescenții o au în legătură cu propria lor
viață permite u n diagnostic mult mai focusat a factorilor vulnerabilizanți care grevează
funcționarea și dezvoltarea unui copil sau a unui adolescent, precum și implementarea unor
măsuri de intervenție și prevenție mai bine orientate către domeniile vulnerabile. De exemp lu,
elevii care sunt nesatisfăcuți față de experiențele pe care le trăiesc în familiile din care provin
necesită implementarea unor strategii de intervenție diferite de cele care sunt adecvate elevilor
care nu sunt mulțumiți de experiențele pe care le au î n domeniul școlar. În plus, cunoașterea
judecăților subiective pe care copiii și adolescenții le fac cu privire la diverse domenii ale vieții
lor poate fi mai relevantă decât informațiile care se obțin prin utilizarea indicatorilor obiectivi
care sunt trad iționali pentru calitatea vieții (de exemplu: rata divorțului parental, nivelul
veniturilor familiale sau cheltuielile pe care părinții le fac pentru școlarizarea fiecăruia dintre
copiii pe care îi au în creștere).
Pentru elevii de clase gimnaziale și de l iceu, formatul pentru răspunsurile la itemi include
șase variante, după cum urmează: 1 – dezacord puternic , 2 – dezacord , 3 – într-o oarecare
măsură , în dezacord , 4 – într-o oarecare măsură , de acord , 5 – acord , respectiv 6 – acord
puternic . Deoarece domen iile satisfacției față de viață sunt operaționalizate printr -un număr
diferit de itemi, scorul pentru fiecare domeniu se obține prin calcularea mediei scorurilor la

– 43 – itemii corespunzărori ( cf. Huebner, 2001). Pentru fiecare dintre cele cinci domenii, scorul poate
fi cuprins între 1 și 6. Scorurile ridicate sunt indicatori ai nivelurilor ridicate ale satisfacției pe
care un copil sau adolescent o are față de un anumit domeniu al vieții sale. De asemenea, poate
fi calculat un scor compozit (domeniu de variație posibil: 1 -6), ca indicator al satisfacției
generale pe care un copil sau adolescent o are în legătură cu propria sa viață privită în
totalitatea domeniilor cheie.
În prezentul studiu, adolescenții au completat doar 31 dintre cei 40 de itemi ai scalei
originale. Itemii din MSLSS care operaționalizează satisfacția față de mediul de trai (de
exemplu , ,,Îmi doresc să locuiesc în altă parte .”) au fost excluși, deoarece acest domeniu a fost
considerat ca fiind mai puțin relevant pentru scopul studiului pe care l-am realizat. Restul
itemilor pe care adolescenții i -au completat au vizat satisfacția față de: viața de familie (de
exemplu, ,, Îmi place să -mi petrec timpul cu părinții mei .”), relațiile cu prietenii (de exemplu,
,,Prietenii mei sunt minunați .”), activit atea școlară (de exemplu, ,, Nu mă simt bine la școală .”),
respectiv propria persoană (de exemplu, ,, Sunt o mulțime de lucruri pe care le pot face bine .”).
În plus, nu am procedat la calcularea unui scor compozit (ca indicator al satisfacției generale),
deoarece am pornit de la premisa că acesta nu surprinde foarte bine diferențele dintre
adolescenți în ceea ce profilul satisfacției față de domeniile cheie ale vieții de zi cu zi. De
exemplu, doi adolescenți pot obține același scor compozit pentru MSLSS (care , aparent, indică
același nivel al satisfacției pe care o au față de viețile lor), dar profilul scorurilor pentru cele
patru (sau cinci) domenii ale vieții poate fi diferit. O astfel de situație nu are numai implicații
de ordin metodologic (care țin de eva luarea cât mai acurată și mai completă a satisfacției pe
care un adolescent o are față de propria sa viață), ci și implicații de ordin practic (de exemplu,
intervențiile în vederea creșterii calității vieții pot fi mai bine diferențiate în funcție de nevoi le
specifice fiecăruia dintre adolescenți). În locul utilizării scorului compozit pentru MSLSS, am
optat pentru administrarea unui instrument generic destinat măsurării satisfacției globale pe
care un adolescent o are față de propria sa viață, și anume sca la propusă de E. Diener și
colaboratorii săi (1985). Acest instrument are calități psihometrice foarte bune și a fost utilizat
extensiv în studiile care au vizat, printre alte variabile, satisfacția față de viață în rândul
adolescenților ( cf. Proctor, Linl ey și Maltby, 2009 ).
Studiile preliminare care au fost realizate pentru explorarea proprietăților psihometrice au
utilizat eșantioane care au inclus 312 elevi de clasele III -VIII și 413 elevi de clasele III -V
dintru -un stat din sud -estul federației americ ane (Huebner, 1994), 291 elevi de clasele VI -VIII
din același stat (Huebner et al., 1998), respectiv 321 elevi de clasele IX -XII ( Gilman, Huebner

– 44 – și Laughlin, 2000). De asemenea, date psihometrice au fost raportate și pentru un alt eșantioan
care a inclus 160 de adolescenți (elevi de clasele IX -XII) care erau rezidenți în statul Carolina
de Sud din federația americană (Huebner et al ., 2002). Rezultatele analizelor factoriale
exploratorii au oferit dovezi pentru multidimensionalitatea instrumentului MSLSS (H uebner,
1994). De asemenea, analizele factoriale confirmatorii au oferit un suport suplimentar pentru
modelul de măsurare multidimensional ierarhic, în care s -a evidențiat un factor latent de ordin
superior (corespunzător satisfacției generale față de viaț ă), căruia i s -au subordonat cinci factori
latenți specifici, corespunzători celor cinci domenii ale satisfacției față de viață în rândul
copiilor și al adolescenților (Gilman, Huebner și Laughlin, 2000 ; Huebner et al ., 1998). De
asemenea, există date pent ru validitatea convergentă și discriminantă a instrumentului MSLSS.
Scorurile pentru acesta au corelat cu alți indicatori ai stării de bine, care au fost obținuți pe baza
raportărilor realizate de către copii și adolescenți (Gilman, Huebner și Laughlin, 20 00;
Huebner, 1994; Huebner et al., 1998) , cu raportările pe care părinții le -au făcut cu privire la
satisfacția față de viață în rândul adolescenților pe care îi aveau în creștere (Huebner et al .,
2002), precum și cu scorul la o scală care a vizat dezirabi litatea socială a răspunsurilor
(Huebner et al ., 1998). Pentru subscalele instrumentului, valorile consistenței interne și ale
fidelității test -retest (obținute pe eșantioane de copii în clasele III -VIII) au fost cuprinse între
0.70 și 0.90 (Huebner, 1994; Huebner et al ., 1998). De asemenea, pentru eșantionul de
adolescenți americani pe care l -au investigat, Gilman, Huebner și Laughlin (2000) au raportat
valori acceptabile (cuprinse între 0.79 și 0.86) ale coeficientului α.
***
Fidelitatea versiunilor în li mba română pentru chestionarele care au fost administrate în
vederea operaționalizării constructelor și colectării datelor a fost estimată prin calcularea
consistenței interne. Consistența internă a unui instrument unidimensional se referă la gradul în
care, prin conținutul lor psihologic, itemii vizează unul și același construct. În prezentul studiu,
consistența internă a instrumentelor de măsurare cu care s -a lucrat a fost estimată utilizându -se
binecunoscutul coefficient α propus de J. L. Cronbach. Acest a este adecvat pentru itemii al
căror format pentru răspunsuri este de tipul alegere multiplă (Labăr, 2008). Valoarea
coeficientului α poate fi cuprinsă între 0 și 1. Pentru a concluziona că un instrument
unidimensional are consistență internă și este util în scopuri de cercetare, valoarea
coeficientului α trebuie să fie egală cu cel puțin 0.70 ( Morgan et al ., 2004 ). Tabelul 2
sumarizează instrumentele care au fost administrate adolescenților în prezentul studiu,
distribuțiile itemilor pe dimensiuni (inclus iv itemii care au fost recodificați în etapa de scorare a
răspunsurilor), numărul de itemi pentru fiecare dimensiune și valorile coeficientului α.

– 45 – Tabelul 2. Date referitoare la fidelitatea versiunilor în limba română pentru
instrumentele care au fo st administrate în prezentul studiu

Instrument Distribuție itemi pe dimensiuni Nr. itemi α
DIFS – adolescenți vs. mame 1, 5, 9, 13, 17, 21, 25, 29, 33, 37, 41 11 0.81
DIFS – mame vs. adolescenți 2, 6, 10, 14, 18, 22, 26, 30, 34, 38, 42 11 0.75
DIFS – adolescenți vs. mame (scor compozit) 1, 2, 5, 6, 9, 10, 13, 14, 17, 18, 21, 22,
25, 26, 29, 30, 33, 34, 37, 38, 41, 42 22 0.88
DIFS – adolescenți vs. tați 3, 7, 11, 15, 19, 23, 27, 31, 35, 39, 43 11 0.82
DIFS – tați vs. adolescenți 4, 8, 12, 16, 20, 24, 28, 32, 36, 40, 44 11 0.78
DIFS – adolescenți vs. tați (scor compozit) 3, 4, 7, 8, 11, 12, 15, 16, 19, 20, 23, 24,
27, 28, 31, 32, 35, 36, 39, 40, 43, 44 22 0.89
SWLS – satisfacție globală față de viață – 5 0.77
BDI-FS – intensitate depresie – 7 0.73
MSLSS – satisfacție față de familie 5, 7, 16, 17, 25, 28, 29 7 0.87
MSLSS – satisfacție față de prieteni 1, 4, 9, 10, 20, 21, 22, 26, 30 9 0.85
MSLSS – satisfacție față de activitatea școlară 2, 3, 8, 11, 14, 18, 23, 24 8 0.84
MSLSS – satisfacție față d e propria persoană 6, 12, 13, 15, 19, 27, 31 7 0.69

Notă: Numărul de ordine al itemilor corespunde cu numărul de ordine listat în anexa prezentei lucrări. Itemii
tehnoredactați în caractere îngroșate și subliniate au fost recodificați în etapa de scorare a răspunsurilor.
Pentru acești itemi, scorurile au fost atribuite în sensul inves al scalelor pentru răspunsuri.

Valorile consistenței interne au fost cuprinse între 0.69 (pentru MSLSS – satisfacție față
de propria persoană) și 0.89 (pentru DIFS – adole scenți vs. tați, scor compozit). Pentru DIFS –
mame vs. adolescenți, DIFS – tați vs. adolescenți, SWLS – satisfacție globală față de viață,
BDI-FS – intensitate simptome cognitive și afective ale depresiei, respectiv MSLSS –
satisfacție față de propria per soană, valorile coeficientului α au fost satisfăcătoare . Pentru restul
instrumentelor, consistența internă a fost bună sau foarte bună.

8. Procedură

Adolescenții care au participat la studiu au fost recrutați dintr -o singură unitate de
învățământ liceal din mediul urban (Municipiul Iași). Adolescenții au completat chestionarele
în grupurile corespunzătoare claselor de elevi la care s -a intrat. Răspunsurile la chestionare au
fost anonime, pentru a se încuraja sinceritatea. Chestionarele au fost adm inistrate în perioada
februarie -martie 2018. Elevilor din fiecare clasă în care s -a intrat, li s -a spus că, dacă doreau,
puteau să participe la un studiu care viza factorii familiali ce contribuie la sănătatea psihică și la
starea de bine în rândul adolesc enților, fără a li se detalia variabilele urmărite. Nu s -au
înregistrat refuzuri de a răspunde la chestionare. Pentru fiecare clasă de elevi, administrarea
protocolului cu chestionare a necesitat, în medie, o oră. Răspunsurile la chestionarele
standadizate au fost scorate conform instrucțiunilor oferite de către autori în articolele științifice

– 46 – care fundamentau din punct de vedere conceptual și psihometric instrumentele pe care le -am
utilizat pentru operaționalizarea constructelor de interes.

9. Aspecte t ehnice privind analiza statistică a datelor

Prelucrarea datelor brute a fost realizată cu aplicația SPSS for Windows 16.00 (IBM
SPSS, Chicago, IL) .
Una dintre condițiile utilizării testelor statistice pentru compararea mediilor, analizei
corelaționale și analizei de regresie multiplă liniară este normalitatea distribuțiilor variabilelor
cantitative care sunt de interes pentru un studiu. Distribuți ile scorurilor pe care adolescenții le –
au obținut pentru DIFS, MSLSS, SWLS și BDI -FSMP au fost studiate prin ca lcularea
indicatorilor descriptivi: scorul minim, scorul maxim, media, mediana, abaterea standard,
skewness , respectiv kurtosis . Ultimii doi indicatori oferă informații despre normalitatea
distribuției statistice a unei variabile sub aspectul simetriei (co eficientul skewness ), respectiv al
boltirii (coeficientul kurtosis ). Pentru o distribuție normală, valorile indicatorilor simetriei și
boltirii trebuie să fie egale cu zero (dacă distribuția este analizată cu programe statistice care
consideră valoarea zer o ca reper pentru interpretarea normalității). Nu există un reper clar care
să indice care valori ale indicatorilor skewness și kurtosis sunt acceptabile, pentru a trage
concluzia că distribuția unei variabile este normală din punct de vedere statistic. În literatura
din domeniul metodologiei prelucrării datelor cantitative, sunt oferite ca repere critice limitele
± 1 (Morgan et al., 2004). Valorile indicatorilor skewness și kurtosis nu trebuie să fie mai mici
decât – 1, respectiv mai mari decât + 1 , cazuri în care putem considera distribuția unei variabile
ca fiind cvasi -normală .
În vederea comparării mediilor distribuțiilor scorurilor pentru indicatorii stării de bine
subiective în funcție de sexul adolescenților care au participat la studiu, a fost utiliz at testul t-
Student pentru două eșantioane independente (valoarea pragului critic pentru stabilirea
semnificației statistice a fost fixată la α = 0.05, bilateral). Pentru diferențele semnificative, a
fost estimată mărimea efectului, prin calcularea valorii coeficientului d propus de J. Cohen.
Reperele calitative pentru interpretarea mărimii efectului au fost următoarele (Popa, 2008):
0.20 – efect de mărime scăzută, 0.50 – efect de mărime moderată și 0.80 – efect de mărime
ridicată .
În vederea construirii mo delelor de regresie, au fost calculate corelațiile liniare dintre
vârsta adolescenților și scorurile compozite pentru diferențierea subiect -mamă, respectiv
diferențierea subiect -tată (toate au fost variabile independente care puteau fi posibili predictori) ,

– 47 – pe de o parte, respectiv variabilele dependente referitoare la starea de bine subiectivă , pe de
alta. Este vorba despre satisfacția față de viața de familie, satisfacția față de relațiile cu
prietenii, satisfacția față de domeniul activității școlare, sa tisfacția față de sine, satisfacția
globală față de viață (scorul pentru SWLS) , respectiv intensitatea simptomelor cognitive și
afective care sunt specifice depresiei. În acest sens, corelațiile au fost estimate utilizându -se
coeficientul r-Pearson. Valoar ea pragului critic pentru stabilirea semnificației statistice a
datelor corelaționale a fost fixată la α = 0.05 (bilateral ).
Modelele predictive au fost testate utilizându -se analiza de regresie multiplă liniară
ierarhică (Labăr, 2008). Toate modelele au i nclus constanta în ecuația de regresie. Pentru
fiecare dintre modele în parte, în primul pas, urmau să fie introduse variabilele independente
referitoare la sexul și vârsta adolescenților (dacă, în analizele preliminare, acestea evidențiau
relații semnific ative cu variabilele dependente). În cel de -al doilea pas, urmau să fie adăugate
variabilele independente referitoare la diferențierea sinelui în familia de origine (desigur, dacă,
în analiza corelațională, acestea evidențiau relații semnificative cu varia bilele dependente).
Deoarece analizele comparative care au fost efectuate preliminar au evidențiat un efect
semnificativ din punct de vedere statistic din partea sexului adolescenților asupra scorului
pentru depresie , în analiza de regresie multiplă liniar ă ierarhică în care scorul pentru depresie a
fost variabila dependent ă (criteriu l), sexul adolescenților a fost introdus ca variabil ă
independentă atât în primul pas, cât și în cel de -al doilea . Pentru a ușura interpretarea datelor,
sexul a fost recodifica t într -o variabilă de tip dummy (1 = fete, 0 = băieți /categorie de referință).
În cadrul unui model de regresie, coeficientul de regresie nestandardizat (b) corespunzător unei
variabile independente categoriale de tip dummy indică cu cât se modifică valoar ea variabilei
dependente, atunci când variabila independentă își schimbă modalitatea, adică trece de la
categoria de referință la categoria a cărei contribuție la modelul predictiv ne interesează (Sava,
2011). Așadar, transformarea unei variabile independe nte categoriale în variabilă de tip dummy
ușurează interpretarea magnitudinii relației dintre variabila independentă care se evidențiază ca
predictor și criteriu.
Pentru a eficientiza modelele de regresie în ceea ce privește numărul variabilelor
independen te cu rol predictiv și puterea explicativă (proporția din varianța variabilelor
dependente acoperită de seturile de variabile independente luate în considerare), au fost
introduse doar variabilele independente cantitative care au evidențiat corelații ≥ |± 0.30| cu
variabilele dependente (așa cum vom vedea în următorul subcapitol, ambii indicatori ai
diferențierii sinelui în contextul experiențelor de zi cu zi pe care adolescenții le trăiau în

– 48 – familiile lor au prezentat corelații peste 0.30 cu toți indicator ii stării de bine subiective) .
Contribuțiile unice pe care variabilele independente care s -au evidențiat ca predictori le -au avut
la explicarea varianței variabilelor dependente (diferențierea subiect -mamă și diferențierea
subiect -tată – pentru toți indica torii satisfacției față de viață, respectiv sexul adolescenților ,
diferențierea subiect -mamă și diferențierea subiect -tată – pentru intensitatea simptomelor de
depresie) au fost estimate prin calcularea pătratului valorii corelației semiparțiale ( rsp2) și
transformarea rezultatului obținut în valori procentuale (Labăr, 2008).

10. Rezultate și interpretare
Date descriptive

Tabelul 3 prezintă indicatorii statistici descriptivi (valori minime, valori maxime, medii,
mediane, abateri standard, valori ale indi catorului skewness , respectiv valori ale indicatorului
kurtosis ) pentru distribuțiile variabilelor pe care le -am urmărit în studiu.

Tabelul 3. Indicatori statistici descriptivi pentru variabilele de interes

Variabile Minim Maxim m Mdn. s Skewness Kurtosi s
Diferențiere adolescenți -mame 522 2862 2044.74 2115.50 505.17 – 0.63 – 0.12
Diferențiere adolescenți -tați 320 2916 1948.01 2022.50 545.58 – 0.46 – 0.37
Satisfacție_familie 2 6 4.78 5 0.79 – 0.91 1.01
Satisfacție_prieteni 2 6 4.79 4.88 0.73 – 0.67 0.71
Satisfacție_școală 1.88 5.88 4.11 4.25 0.88 – 0.49 – 0.28
Satisfacție_propria persoană 2.86 6 4.79 4.85 0.54 – 0.78 1.32
Satisfacție globală față de viață 11 35 24.58 26 5.27 – 0.55 – 0.25
Depresie 0 18 2.67 2 2.71 1.73 5.64

Notă: N = 160

Cu excepția satisfacției față de familie și a depresiei, valorile indicatorilor asimetriei
(skewness ) și boltirii ( kurtosis ) au fost acceptabile, încadrându -se în intervalul [- 1; + 1] . Pentru
aproape toate variabi lele de interes (cu excepția depresiei), distribuțiile au prezentat asimetrii
negative, adică înspre zonele valorilor ridicate (a se vedea și Figurile 2a -2h). Se poate constata
că variabila referitoare la satisfacția față de familie a prezentat o asimetrie negativă ceva mai
pronunțată (adolescenții din eșantionul investigat au manifestat tendința de a obține un scor
moderat spre ridicat pentru satisfacția față de viața de familie), rezultat care ar putea fi explicat
prin importanța pe care adolescenții o ma i acordă, încă, experiențelor pe care le trăiesc alături
de familia din care fac parte , experiențe care le marchează dezvoltarea (Steinberg, 2001 ).
Pentru satisfacția față de școală, media scorului a fost ceva mai scăzută (comparativ cu mediile
obținute pe ntru celelalte trei domenii ale satisfacției), situându -se, totuși, în zona valorilor
moderate.

– 49 –

Figura 2a. Distribuția scorului compozit pentru diferențierea adolescenți -mame

Figura 2 b. Distribuția scorului compozit pentru diferențierea adolescenți -tați

– 50 –

Figura 2 c. Distribuția scorului pentru satisfacția față de viața de familie

Figura 2 d. Distribuția scorului pentru satisfacția față de relațiile cu prietenii

– 51 –

Figura 2 e. Distribuția scorului pentru satisfacția față de activitatea școlară

Figura 2 f. Distribuția scorului pentru satisfacția față de propria persoană

– 52 –

Figura 2 g. Distribuția scorului pentru satisfacția globală față de viață

Figura 2 h. Distribuția scorului pentru depresie

– 53 – Dintre domeniile care au fost operaționalizate prin administrarea instrumentului MSLSS,
satisfacția față de propria persoană a evidențiat cea mai omogenă distribuție (aspect care poate
fi constatat atât din valoarea cea mai scăzută a abaterii standard, cât și din valoarea
indicatorului boltirii, care a fost cea mai ridicată). Rezultatul ar putea fi explicat prin tendința
adolescenților de a acorda o importanță majoră evaluării calităților propriei lor persoane. Deși
este posibil ca unii dintre adolescenți să aibă tendința de a -și supraestima propriile lor calități și
competențe, este recunosct faptul că, după declinul imaginii și al stimei de sine caracteristic
vârstelor școlare mici și mijlocii, odată cu tranziția de la gimnaziu la liceu, cele două
componente ale eului social tind să se îmbunătățească (Harter, 1999). Sporirea autonomiei și a
participării la grupurile sociale de covârstnici , precum și trecerea într -o nouă etapă a școlarității
permite adolescentului să valorifice din ce în ce mai multe oportunități de a se angaja în
activități și conduite în care este competent și apreciat, ca atare, de către adulți , respectiv
covârstnici. Beneficiind și de suportul constant din partea familiei, profesorilor și a
covârstnicilor , adolescentul poate să -și sporească încrederea în propriile forțe și stima de s ine,
construindu -și, în același timp, o imagine de sine mai stabilă și pozitivă. Pentru satisfacția
globală față de viață, media distribuției scorului pe care adolescenții chestionați l -au obținut s -a
situat în zona valorilor moderate spre ridicate , rezult at care este în acord cu datele raportate în
alte studii efectuate în rândul adolescenților americani (Huebner, Drane și Valois, 2000) ,
coreeni (Park și Huebner, 2005) sau al celor angolezi, portughezo -africani și indieni, care au
emigrat împreună cu fami liile în Portugalia (Neto, 2001) . De asemenea, pentru diferențierea
dintre adolescenți și mame, respectiv cea dintre adolescenți și tați, mediile scorurilor s -au situat
în zona valorilor moderate spre ridicate.
Pentru depresie, distribuția valorilor a prez entat o asimetrie pozitivă ceva mai pronunțată,
rezultat care semnifică tendința adolescenților din eșantionul investigat de a obține un scor
scăzut pentru acest indicat or al stării de bine subiective (de altfel, se poate constata că
aproximativ jumătate d intre adolescenții care au participat la studiu au obținut la instrumentul
BDI-FS un scor mai mic decât 2) . Acest rezultat poate fi explicat prin natura non -clinică a
eșantionului de adolescenți care au fost chestionați.
Considerate în ansamblul lor, datel e descriptive pe care le -am analizat mai sus nu au fost
considerate ca indicând abateri problematice de la caracteristica referitoare la normalitatea
distribuțiilor variabilelor care urmează să constituie obiectul unor prelucrări statistice
multivariate. P rin urmare, în vederea testării ipotezelor de lucru, am utilizat testul t-Student
pentru compararea mediilor distribuțiilor variabilelor dependente (indicatorii stării de bine

– 54 – subiective) în funcție de sexul adolescenților, calculul corelațiilor liniare di ntre variabilele
cantitative care au stat în centrul atenției noastre, respectiv analiza de regresie liniară multiplă.

Date comparative

În comparație cu băieții, fetele au obținut scoruri medii ușor mai ridicate pentru
satisfacția față de viața de famil ie, satisfacția față de domeniul școlar, respectiv satisfacția față
de propria persoană (Tabelul 4). Diferențele în funcție se sexul adolescenților nu au fost
semnificative din punct de vedere statistic (p = 0.213 -0.748). Nici pentru satisfacția față de
relațiile cu prietenii, diferența dintre băieți (care au înregistrat un scor mediu ușor mai ridicat) și
fete nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic (p = 0.724).

Tabelul 4. Date ale comparațiilor în funcție de sexul participanților la studiu

Variabile dependente Subeșantioane m s t-Student p
Satisfacție_familie Băieți 4.76 0.79 – 0.32 0.748 Fete 4.80 0.80
Satisfacție_prieteni Băieți 4.81 0.70 0.35 0.724 Fete 4.77 0.76
Satisfacție_școală Băieți 4.01 0.85 – 1.24 0.213 Fete 4.19 0.90
Satisfacție_propria persoană Băieți 4.77 0.62 – 0.35 0.722 Fete 4.80 0.48
Satisfacție globală față de viață Băieți 25.51 4.64 1.95 0.053 Fete 23.92 5.60
Depresie Băieți 2.00 1.73 – 2.95 0.004 Fete 3.14 3.15

Notă: Pentru toate comparațiile, subeșantioanele au inclus 66 băieți, respectiv 94 fete.

Pentru satisfacția globală față de viață, băieții au obținut un scor mediu cu peste un punct
și jumătate mai ridicat decât scorul mediu pentru fete, dar diferența s -a situat la li mita
semnificativității statistice (p = 0.053). Diferențele nesemnificative dintre băieți și fete, în ceea
ce privește satisfacția față de diverse aspecte ale vieții și satisfacția globală, sunt în acord cu
constatările altor studii. În general, relațiile dintre variabilele socio -demografice (de exemplu:
sexul, vârsta, background -ul rasial sau statutul socio -economic) și nivelul satisfacției față de
viață în rândul copiilor și al adolescenților sunt slabe, iar studiile efectuate pe eșantioane de
copii și ad olescenți din diverse țări au arătat că variabilele socio -demografice au o contribuție
foarte modestă la predicția satisfacției față de viață în rândul adolescenților. Studiile la care ne
referim au vizat atât satisfacția față de diverse domenii ale funcți onării de zi cu zi, cât și
satisfacția globală față de viață și au utilizat cele mai cunoscute instrumente uni – și

– 55 – multidimensionale destinate măsurării satisfacției față de viață (pentru o trecere în revistă a
acestor studii, a se vedea Gilman și Huebner , 2000 ). Pentru fiecare dintre grupurile de copii și
adolescenți, care au fost diferențiate în funcție de variabilele socio -demografice, scorul mediu
pentru satisfacția globală față de viață, dar și scorurile pentru satisfacția față de diverse domenii
speci fice ale existenței cotidiene (cum ar fi, relațiile cu familia , relațiile cu prietenii sau
domeniul școlar ) se situează deasupra punctelor neutrale ale scalelor pentru răspunsuri (adică
tind spre zona valorilor ridicate). Aceste rezultate obținute în diver se contexte socio -economice
și culturale (de exemplu, asiatic, european sau nord -american,) sugerează că majoritatea dintre
copii și adolescenți sunt satisfăcuți față de viețile lor, atunci când le evaluează în general.
Probabil, satisfacerea nevoilor de b ază ale copiilor și adolescenților (nevoi referitoare la hrană,
îmbrăcăminte, adăpost, exprimarea afecțiunii de către părinți, suportul din partea acestora,
contactele sociale regulate sau integrarea în grupuri de covârstnici etc.) joacă un rol important
în evaluările pe care aceștia le fac cu privire la propriile lor vieți.
În schimb, pentru depresie, diferența (egală cu 1.14 puncte) dintre scorul mediu
înregistrat în subeșantionul de băieți și cel obținut în subeșantionul de fete a fost semnificativă
din punct de vedere statistic (p = 0.004). Totuși, mărimea efectului pe care sexul adolescenților
l-a avut asupra scorului pentru depresie a fost moderată ( d = 0.43). Atât băieții, cât și fetele au
raportat niveluri scăzute sau foarte scăzute ale simptomelor c ognitive și afectiv e care sunt
specifice depresiei. Băieții au obținut scoruri cuprinse între 0 și 6 ( peste trei sferturi dintre ei au
obținut scoruri ≤ 3), în timp ce fetele au înregistrat scoruri cuprinse între 0 și 18 (peste jumătate
dintre ele au obțin ut scoruri ≤ 3). Totuși, este de reținut că două dintre fete au obținut scorul 10,
iar una scorul 18. În momentul analizei răspunsurilor pe care adolescenții le -au dat la BDI -FS,
cazurile la care ne -am referit ne -au alertat, datorită scorurilor obținute ce indicau, la prima
vedere, suspiciunea de simptome depresive. Cazurile au fost identificate cu ajutorul diriginților
claselor de elevi din care cele trei fete făceau parte și au fost referite către o primă discuție în
cabinetul consilierului școlar.

Date ale analizei corelaționale

Corelațiile dintre vârsta adolescenților care au participat la studiu și indicatorii stării de
bine subiective (scorurile pentru satisfacția față de viață, respectiv depresie) nu au fost
semnificative statistic (p = 0.354 -0.751 ) și au avut valori apropiate de zero (Tabelul 5). Aceste
constatări confirmă datele raportate în alte studii. De exemplu, Huebner și colaboratorii (1998)
au investigat 291 elevi de clasele VI -VIII din SUA (care aveau o medie de vârstă egală cu

– 56 – 12.89 ani) și a raportat corelații slabe între scorurile pe care aceștia le -au obținut la domeniile
satisfacției față de viață, care au fost operaționalizate cu MSLSS, respectiv vârstă.

Tabelul 5. Corelațiile dintre vârsta adolescenților și indicatorii stării de bi ne subiective

Variabile Vârstă
r p
Satisfacție_familie – 0.04 0.595
Satisfacție_prieteni 0.02 0.751
Satisfacție_școală – 0.03 0.639
Satisfacție_propria persoană 0.04 0.590
Satisfacție globală față de viață – 0.07 0.354
Depresie – 0.04 0.592

Notă: N = 160

Toate corelațiile dintre scorurile compozite pe care adolescenții le -au obținut pentru cele
două dimensiuni ale diferențierii eului în contextul experiențelor pe care le trăi au în familiile de
origine și scorurile pentru dimensiunile stării de bine subiective au fost semnificative din punct
de vedere statistic (p < 0.001). Valorile absolute ale corelațiilor au fost cuprinse între 0.33 și
0.57 – pentru diferențierea dintre adolescenți și mamele lor, respectiv între 0.34 și 0.61 – pentru
diferențierea dintre adolescenți și tații lor (Tabelul 6). Toate corelațiile au depășit limita critică
(r = 0.30). Corelațiile cu scorurile pentru satisfacția față de viață au fost pozitive, iar cele cu
scorul pentru depresie negative. Nivelurile mai ridicate ale difere nțierii eului în relațiile diadice
dintre adolescenți și fiecare dintre părinți s -au asociat cu niveluri mai ridicate ale satisfacției
față de viața de familie, relațiile cu prietenii, domeniul școlar, propria persoană și ale
satisfacției globale față de v iață, respectiv cu un nivel mai scăzut al simptomelor cognitive și
afective specifice depresiei.

Tabelul 6. Corelațiile dintre scorurile pentru diferențierea sinelui în contextul experiențelor pe
care adolescenții le trăiau în familiil e de origine și indicatorii stării de bine subiective

Variabile Diferențiere adolescenți –
mame (scor compozit) Diferențiere adolescenți –
tați (scor compozit)
Satisfacție_familie 0.57 0.61
Satisfacție_prieteni 0.41 0.39
Satisfacție_școală 0.45 0.45
Satisfacție_propria persoană 0.37 0.34
Satisfacție globală față de viață 0.37 0.39
Depresie – 0.33 – 0.36

Notă: N = 160 . Toate corelațiile au fost semnificative din punct de vedere statistic ( p < 0.001 ).

Pentru ambele dimensiuni referitoare la diferen țierea eului adolescenților în diadele
relaționale cu părinții, valorile corelațiilor cu satisfacția față de viața de familie, satisfacția față

– 57 – de relațiile cu prietenii, respectiv satisfacția față de activitatea școlară au fost ceva mai ridicate
decât val orile corelațiilor cu satisfacția față de propria persoană, satisfacția globală față de
viață, respectiv intensitatea simptomelor de depresie. Familia, școala și grupurile de prieteni
reprezintă trei medii ecologice care sunt foarte importante în socializa rea adolescentului și în
configurarea identității de sine. Însă, dintre toate, familia joacă primul rol, deoarece relațiile
afective intrafamiliale sunt, de regulă, puternice și își pun amprenta asupra funcționării
individuale a tuturor membrilor unui sist em familial. Un corp consistent de studii sugerează că,
chiar și atunci când pattern -ul interacțiunilor dintre copii și părinți este alterat de diverse
dificultăți sau vulnerabilități, relația cu părinții rămâne o importantă resursă socială și
emoțională c are își pune amprenta asupra c alității dezvoltării copiilor care, mai târziu, vor
deveni adolescenți și, apoi, adulți (Anderson Moore și Zaff, 2002; Silverberg, Tennenbaum și
Jacob, 1992; Steinberg, 2001). Impactul pe care experiențele afectiv -relaționale și evenimentele
de viață trăite în familie îl au asupra dezvoltării, adaptării psihosociale și stării de bine a
adolescenților se reflectă și în abilitățile acestora de a se integra în grupurile de prieteni și de a
gestiona sarcinile școlarității.
Dintre c onceptele și procesele intrafamiliale pe care s -a bazat teoria sistemică propusă de
Bowen, d iferențierea eului (sinelui) este considerat ă ca un element cheie pentru tranziția către
vârsta tinereței și, apoi, către cea adultă, pe care un adolescent este nev oit să o realizeze (Carter
și McGoldrick, 1989; Knauth și Skowron, 2004; Knauth, Skowron și Escobar, 2006) . Pattern –
ul funcționării sistemului familial și al relațiilor afective și de comunicare ce îi caracterizează
dinamica fie poate contribui pozitiv la, fie poate frâna tranziția unui adolescent către vârsta
adultă. Un rol important este îndeplinit de suportul pe care părinții îl acordă adolescentului,
pentru a ajunge la un echilibru între individualitatea și autonomia la care aspiră, respectiv
menținerea ancorelor sociale și emoționale în relațiile cu ceilalți membri ai familiei și
participarea autentică la viața de familie (Carter și McGoldrick, 1989). Adolescenții bine
diferențiați în ceea ce privește identitatea de sine operează cu o definiție distinct ivă despre ei
înșiși și despre propriile lor competențe, credințe, interese, aspirații sau valori. Ei își aleg, în
mod autonom, direcțiile pe care doresc să le urmeze în viață, fără ca aceasta să însemne că nu
iau în calcul și sugestiile părinților sau ale altor persoane care pot juca un rol semnificativ în
traseul dezvoltării. Având încredere în propriile lor competențe, în ceilalți și în viitor, se
adaptează ușor la solicitările specifice adolescenței, fiind, ca atare, apreciați în grupurile de
prieteni ș i la școală. Dimpotrivă, adolescenților slab diferențiați le este caracteristică absența
unei identități definite și, mai ales în perioadele în care familiile se confruntă cu evenimente

– 58 – stresante sau dificultăți în procesul comunicării, se lasă ,,prinși ” de valul emo țional care
grevează întregul sistem familial, ceea ce conduce la cronicizarea anxietății, la sentimentul de
nesiguranță și neîncredere în ei înșiși , precum și la alte probleme psihologice. Când dificultățile
psihosociale trenează în timp și pro duc alte complicații, riscul deprecierii stării de bine crește.
Ținem să mai precizăm că, pentru eșantionul curent de adolescenți, corelația dintre
scorurile pentru cele două dimensiuni referitoare la diferențierea eului în contextul
experiențelor pe care adolescenții le trăi au în familiile de origine a fost egală cu 0.56
(p < 0.001 ). Acest detaliu este important, deoarece una dintre condițiile efectuării analizei de
regresie multiplă liniară este absența multicoliniarității dintre v ariabilele independente:
existența unor corelații mai mari de 0.50 sau 0.60 între oricare două dintre variabilele
independente care urmează să fie introduse într -un model de regresie. Dacă nu este verificată
multicoliniaritatea, modelul de regresie poate f i distorsionat, mai ales în ceea ce privește
puterea predictivă a variabilelor independente (Labăr, 2008).

Date ale analizelor de regresie multiplă liniară. Verificarea ipotezelor de lucru

Ipoteza de lucru A . Nivelul ridicat al diferențierii sinelui fa ță de părinți, prin experiențele
relaționale și afective trăite în familie, este predictor pozitiv al satisfacției pe care adolescenții o
au față de viața de familie .

Modelul de regresie în care variabilele independente au fost dimensiunile referitoare la
diferențierea eului adolescenților în diadele relaționale cu părinții, iar variabila dependentă a
fost reprezentată de satisfacția față de viața de familie a fost semnificativ din punct de vedere
statistic ( R = 0.66; FR = 60.85; p < 0.001). Atât diferenți erea dintre adolescenți și mame, cât și
cea dintre adolescenți și tați au fost predictori pozitivi ai satisfacției pe care adolescenții au
exprimat -o în legătură cu viața de familie (Tabelul 7) . Diferențierea dintre adolescenți și mame
a explicat 6.45 % di n varianța scorului pentru satisfacția față de familie. Diferențierea dintre
adolescenți și tați a explicat o proporție mai consistentă (11.15 %).

Tabelul 7. Date ale analizei de regresie liniară multiplă (VD = satisfacția față de viața de familie)

Varia bile independente β rsp2
Diferențiere adolescenți -mame (scor compozit) 0.31 *** 0.0645
Diferențiere adolescenți -tați (scor compozit) 0.41 *** 0.1115

Notă: N = 160 . *** p < 0.001 .

– 59 – Ipoteza de lucru B. În rândul adolescenților, nivelul ridicat al diferen țierii sinelui față de
părinți este predictor pozitiv al satisfacției față de prieteni .

De asemenea, modelul de regresie în care s-a luat în calcul satisfacția față de relațiile cu
prietenii ca variabil ă dependentă a fost semnificativ din punct de vedere statistic (R = 0. 45;
FR = 19.97; p < 0.001). Ambele dimensiuni referitoare la diferențierea eului adolescenților în
diadele relaționale cu părinții au fost predictori pozitivi ai satisfacției pe care adolescenții față
de relațiile pe care le aveau cu prietenii (Tabelul 8) . Diferențierea dintre adolescenți și mame a
explicat 4.70 % din varianța scorului pentru satisfacția față de relațiile cu prietenii, în timp ce
diferențierea dintre adolescenți și tați a explicat 3.38 %.

Tabelul 8. Date a le analizei de regresie liniară multiplă (VD = satisfacția față de relațiile cu prietenii)

Variabile independente β rsp2
Diferențiere adolescenți -mame (scor compozit) 0.27 ** 0.0470
Diferențiere adolescenți -tați (scor compozit) 0.23 * 0.0338

Notă: N = 160 . * p < 0.0 5; ** p < 0.01 .

Ipoteza de lucru C. În rândul adolescenților, nivelul ridicat al diferențierii sinelui față de
părinți este predictor pozitiv al satisfacției față de domeniul vieții școlare .

Și modelul de regresie în care variabilele i ndependente au fost reprezentate de
dimensiunile referitoare la diferențierea adolescenților în contextul experiențelor pe care le
trăiau în familii, iar variabila dependentă a fost satisfacția față de domeniul școlar a fost
semnificativ din punct de veder e statistic (R = 0.50; F R = 26.97; p < 0.001). Atât diferențierea
dintre adolescenți și mame, cât și diferențierea dintre adolescenți și tați au fost predictori
pozitivi ai satisfacției față de domeniul școlar (Tabelul 9). Prima dintre variabilele
independ ente a explicat 5.15 % din varianța scorului pentru satisfacția față de activitatea și
viața școlară, iar cea de -a doua 5.01 %.

Tabelul 9. Date ale analizei de regresie liniară multiplă (VD = satisfacția față de viața școlară)

Variabile independente β rsp2
Diferențiere adolescenți -mame (scor compozit) 0.29 ** 0.0515
Diferențiere adolescenți -tați (scor compozit) 0.28 ** 0.0501

Notă: N = 160 . ** p < 0.01 .

Ipoteza de lucru D. Nivelul ridicat al diferențierii sinelui față de părinți este predictor
poziti v al satisfacției pe care adolescenții o au față de propria lor persoană .

– 60 –
Tabelul 10 prezintă valorile standardizate ale coeficienților de regresie pentru modelul în
care variabila dependentă a fost satisfacția față de propria persoană. Modelul a fost, de
asemenea, semnificativ din punct de vedere statistic (R = 0.40; F R = 14.82; p < 0.001). Ambele
dimensiuni referitoare la diferențierea eului adolescenților în diadele relaționale cu părinții au
fost predictori pozitivi ai satisfacției pe care adolescenții au exprimat -o față de propria lor
persoană (Tabelul 10). Prima dintre variabilele independente a explicat 4.32 % din varianța
scorului pentru satisfacția față de propria persoană, iar cea de -a doua 2.13 %.

Tabelul 10. Date ale analizei de regresie liniar ă multiplă (VD = satisfacția față de propria persoană)

Variabile independente β rsp2
Diferențiere adolescenți -mame (scor compozit) 0.26 ** 0.0432
Diferențiere adolescenți -tați (scor compozit) 0.18 * 0.0213

Notă: N = 160 . * p < 0.0 5; ** p < 0.01 .

Ipoteza de lucru E. Nivelul ridicat al diferențierii sinelui față de părinți este predictor
pozitiv al satisfacției pe care adolescenții o au față de propria lor viață privită în totalitatea
aspectelor ei .

Atunci când variabila dependentă a fost reprezent ată de satisfacția globală față de viață,
modelul de regresie rezultat a fost semnificativ din punct de vedere statistic (R = 0.42;
FR = 17.51; p < 0.001). Ambele dimensiuni referitoare la diferențierea adolescenților în
contextul experienț elor afective și sociale pe care le trăiau în familiile de origine au fost
predictori pozitivi ai satisfacției globale față de viață (Tabelul 11). Prima dintre dimensiuni a
explicat 2.72 % din varianța scorului pentru satisfacția globală față de viață, iar cea de -a doua
4.62 %.

Tabelul 11. Date ale analizei de regresie liniară multiplă (VD = satisfacția globală față de viață)

Variabile independente β rsp2
Diferențiere adolescenți -mame (scor compozit) 0.21 * 0.0272
Diferențiere adolescenți -tați (scor compozit) 0.27 ** 0.0462

Notă: N = 160 . * p < 0.0 5; ** p < 0.01 .

Ipoteza de lucru F. În rândul adolescenților, nivelul ridicat al diferențierii sinelui față de
părinți este predictor negativ al intensității simptomelor de depresie .

Pentru testarea ult imei dintre ipotezele de lucru, am utilizat analiza de regresie multiplă
liniară ierarhică, deoarece sexul adolescenților a evidențiat un efect semnificativ asupra

– 61 – scorului pentru depresie. Modelul de regresie evidențiat în primul pas al analizei a fost
semnificativ din punct de vedere statistic (R = 0. 21; F = 7.22; p < 0.01). Sexul adolescenților (1
= fete) a fost predictor pozitiv al scorului pentru depresie , explicând 4.36 % din varianța
variabilei dependente . În al doilea pas al analizei , au fost adăuga te dimensiunile referitoare la
diferențierea adolescenților în contextul experiențelor afective și sociale pe care le trăiau în
familiile de origine , rezultând un model, de asemenea, semnificativ din punct de vedere statistic
(R = 0. 43; F = 11.93; p < 0.00 1). Variabilele independente adăugate au crescut semnificativ
puterea explicativă a modelului ( ΔR2 = 0.143; FΔR2 = 13.70; p < 0.001). Sexul adolescenților a
rămas predictor pozitiv al scorului pentru depresie, în timp ce diferențierea dintre adolescenți și
mame, respectiv cea dintre adolescenți și tați s -au evidențiat ca predictori negativi (Tabelul 12).
În modelul final (corespunzător celui de -ai doilea pas) , sexul adolescenților a explicat 3.57 %
din varianța variabilei dependente, în timp ce diferențiere a dintre adolescenți și mame,
respectiv diferențierea dintre adolescenți și tați au explicat, fiecare în parte, 2.52 %, respectiv
3.06 %.

Tabelul 12. Date ale analizei de regresie liniară multiplă (VD = intensitate depresie )

Variabile independente β rsp2
Pas 1
Sex
0.21 **
0.0436
Pas 2
Sex
Diferențiere adolescenți -mame (scor compozit)
Diferențiere adolescenți -tați (scor compozit)
0.19 *
– 0.20 *
– 0.22 *
0.0357
0.0252
0.0306

Notă: N = 160. * p < 0.05; ** p < 0.01.

În concluzie, datele pe care le -am obținut prin efectuarea analizelor de regresie
multiplă liniară au confirmat toate ipotezele de lucru . O analiză atentă a datelor sumarizate
în Tabelele 7 -12 ne va conduce la constatarea că cele două dimensiuni referitoare la
diferențierea eu lui adolescenților în diadele relaționale cu părinții au avut puteri explicative
diferite, atunci când , în modelele de regresie , au fost l uați în considerare (ca variabile
dependente) diferiți indicatori ai stării de bine subiective. De exemplu, atunci cân d variabilele
dependente au fost reprezentate de satisfacția față de viața de familie, satisfacția globală față de
viață, respectiv intensitatea depresiei, diferențierea dintre adolescenți și tați a avut o putere
explicativă mai mare, comparativ cu puterea evidențiată pentru diferențierea dintre adolescenți
și mame (cea mai consistentă diferență, de 4.7 puncte procentuale , a fost constatată pentru
satisfacția față de viața de familie). În schimb, în modelele de regresie în care variabilele

– 62 – dependente au fos t satisfacția față de relațiile cu prietenii și satisfacția față de propria persoană,
diferențierea dintre adolescenți și mame a avut o putere explicativă mai mare, comparativ cu
puterea obținută pentru diferențierea dintre adolescenți și tați. Pentru mode lul în care variabila
dependentă a fost satisfacția față de domeniul școlar, puterea explicativă a fiecăreia dintre cele
două dimensiuni referitoare la diferențierea eului adolescenților în contextul experiențelor pe
care le trăiau în familiile de origine a fost aproape similară. O posibilă explicație pentru
diferențele la care ne -am referit trebuie să ia în calcul percepțiile diferite pe care adolescenții le
au despre mame și tați, în ceea ce privește roluri le parentale pe care le au. Astfel, mamele ar
putea fi percepute ca fiind mai accesibile și mai disponibile în planul comunicării emoționale,
mai expresive și mai atente la nevoile de cristalizare a identității și de autonomie în decizii, pe
care adolescenții le afirmă în contextul interacțiunilor famili ale (adesea, într -o manieră
conflictuală) , deși, atunci când vine vorba despre grupurile de prieteni, mamele tind să fie mai
intruzive și mai intransigente decât tații . În a celași timp, tații ar putea fi percepuți ca fiind mai
mult preocupați de asigurarea securității materiale și fizice a celorlalți membri ai familiilor și
mai autoritari în ceea ce privește negocierea unor aspecte delicate ce pot apărea ca urmare a
afirmării nevoilor specifice pe care adolescenții le au.

11. Limite ale studiului și dire cții de cercetare

Demersul investigativ pe care l -am realizat și rezultatele acestuia trebuiesc analizate
ținându -se cont de următoarele limite:
 volumul eșantionului de adolescenți, care a fost relativ modest; acest aspect trebuie
relaționat cu puterea te stelor statistice ce au fost utilizate pentru exploatarea datelor
cantitative , precum și cu posibila inflație a valorilor corelațiilor dintre variabilele de
interes (Popa, 2008) ; în viitoarele studii, ne propunem estimarea prealabilă a volumului
eșantionul ui de subiecți care va fi necesar, pentru a se atinge o anumită putere statistică
(de exemplu, 1 – β > 0.8 5), un anumit prag statistic (de exemplu, α critic = 0.001) și o
anumită mărime a efectului (cel puțin medie) ;
 eșantionul de participanți a inclus adol escenți care, în marea lor majoritate, erau rezidenți
în mediul urban și proveneau din familii cu un statut socio -economic cel puțin mediu (de
precizat că autoarea prezentei lucrări cunoaște destul de bine profilul socio -demografic al
populației de elevi d in liceul teoretic care a constituit bazinul de recrutare a participanților
la studiul realizat) ; în viitoarele studii, ne propunem utilizarea unor eșantioane selectate
aleatoriu, care să fie eterogene și reprezentative (pentru populația de adolescenți din

– 63 – România) în ceea ce privește mediul de rezidență, statutul socio -economic familial și alte
variabile demografice relevante , pentru a explora impact ul pe care aceste variabile ar
putea să -l aibă atât asupra proceselor ce caracterizează dinamica unui sistem familial , cât
și asupra indicatorilor stării de bine în rândul adolescenților ;
 o limită pe care ne -o asumăm în mod tacit este posibilitatea ca asocierile semnificative pe
care le -am constatat între variabilele referitoare la diferențierea eului adolescenț ilor în
diadele relaționale cu părinții și indicatorii stării de bine subiective să reprezinte, de fapt ,
false efecte datorate atât stilului pe care adolescenții l -au abordat în alegerea
răspunsurilor la chestionarele administrate, cât și metodei varianței comune , pe care s -au
bazat calculul corelațiilor dintre variabilele de interes (corelații ce au fost presupuse ca
fiind liniare) și, implicit, analizele de regresie multiplă liniară; desigur, această problemă
de ordin metodologic este intrinsecă oricărui studiu de natură corelațională , în care
cercetătorul este interesat de relația dintre procesele și variabilele intrafamiliale, respectiv
indicatorii adaptării psihosociale și ai stării de bine în rândul adolescenților;
 în al patrulea rând, deoarece, în pre zentul studiu, evaluările cu privire la diferențierea
sinelui în contextul experiențelor pe care le trăiau în familiile de origine s -au bazat doar
pe perspectiva adolescenților (care a fost explorată prin analiza răspunsurilor la
instrumentul DIFS) , consid erăm că ar putea fi relevantă și luarea în condiderare a
perspectivei pe care părinții adolescenților o au cu privire la aceeași ,,realitate diadică ”;
administrarea instrumentului DIFS în rândul părinților ar permite atât validarea acurateței
reprezentăril or pe care adolescenții le au în legătură cu propriile lor experiențe familiale
(relații cu fiecare dintre părinți) , cât și triangularea constatărilor la care , în prezentul
studi u, am ajuns doar pe baza raportărilor realizate de către adolescenți;
 în al ci ncilea rând, prezentul studiu nu a examinat mecanismele care ar putea explica
asocierile dintre diferențierea eului adolescenților în diadele relaționale cu părinții și
indicatorii stării de bine subiective; de exemplu, care sunt variabilele care pot expli ca
diferențele pe care le -am constatat între cele două dimensiuni referitoare la diferențierea
eului adolescenților în diadele relaționale cu mamele, respectiv tații, în ceea ce privește
efectele pe care le -au avut asupra satisfacției pe care adolescenții au exprimat -o cu privire
la viața de familie, relațiile cu prietenii sau propria lor persoană ? ; pentru băieți, am putea
presu pune că anumite variabile ce țin de domeniul reprezentării eului , precum
sentimentul auto -eficacității sau stima de sine, mediază relațiile dintre nivelul diferențierii
de mame, respectiv de tați, pe de o parte și satisfacția pe care o au față de propria lor

– 64 – persoană, pe de alta; dar în cazul fetelor, ce variabile mediatoare am putea identifica ?;
iată câteva întrebări esențiale la c are ne propunem să răspundem în viitoarele investigații;
 în fine, o limită importantă este natura corelațională a design -ului care a stat la baza
studiului (variabilele de interes au fost măsurate concomitent); acest aspect nu ne -a
permis interpretarea rez ultatelor în termeni de cauzalitate; în viitoarele studii, ne
propunem utilizarea unui design longitudinal care implică efectuarea mai multor valuri de
măsurători și care ne va permite surprinderea , în timp, a dinamicii relației dintre procesele
specifice ce au loc în familia din care un adolescent face parte și starea de bine pe care
acesta o experimentează, pe măsură ce traversează perioada adolescenței; în plus, în
analiza dinamicii relației dintre variabilele referitoare la funcționarea familiei și
satisfacția față de viață, trebuie să ținem cont și de constatările mai multor studii efectuate
pe eșantioane de adolescenți din China (Chang et al., 2003), Coreea de Sud (Park, 2005),
Israel (Ullman și Tatar, 2001) sau SUA (Suldo și Huebner, 2004), care suger ează că
satisfacția globală față de viață tinde să intre într -un ușor declin , odată cu debutul și
progresul adolescenței; în acest sens, utilizarea unui design longitudinal ne -ar putea ajuta
să explorăm dacă dificultățile în ceea ce privește afirmarea prop riei lor identități, prin
tranzacțiile pe care experiențele trăite în familie le prilejuiesc, constituie una dintre
cauzele declinului indicatorilor stării de bine subiective în rândul adolescenților.

– 65 – IMPLICAȚII ALE REZULTATELOR STUDIUL UI PENTRU
CONSILIER EA PSIHOLOGICĂ A ADOLESCENȚILOR

La nivel international, există o bogată literatură pe problematica impactului pe care
funcționarea deficitară a familiei și evenimentele negative care grevează dinamica sistemului
familial îl au asupra stării de bine a ad olescenților . De exemplu, într -o serie de studii, Shek
(1997a ,b; 1998, 2002 a) a raportat corelații negative între indicatorii conflictelor dintre
adolescenți și părinți și proasta funcționare a familiei, pe de o parte, respectiv satisfacția față de
viață î n rândul adolescenților chinezi, pe de alta. Mai mult, nivelul din ce în ce mai mare al
conflictualității care marchează relațiile dintre adolescenți și părinți, respectiv funcționarea
deficitară a familiei sunt predictor i consistenți ai intensificării pro blemelor în domeniul
sănătății mintale și a dificultăților comportamentale, ai deprecierii performanțelor școlar e,
precum și ai creșterii riscului angajării în comportamente delincvente sau în abuzul de
substanțe, precum alcoolul sau drogurile ilegale (Shek 1997a, 2002 a; Suldo și Huebner, 2004 ).
În alte studii, percepțiile pozitive pe care adolescenții le aveau despre calitățile părinților,
stilurile parentale și despre funcționarea diadelor relaționale cu aceștia au fost predictori ai
nivelurilor ridicate ale satisfacției față de viață ( Shek , 1999a ,b,c; 2002 b). Așadar, calitatea
relați ilor cu părinții și a funcționării familiei rămâne o importantă resursă care condiționează
calitatea dezvoltării copiilor și a adolescenților (Anderson Moore și Zaff, 2002; St einberg,
2001) .
Studiul pe care l -am realizat a fost proiectat pentru a examina relația dintre diferențierea
eului în dinamica relațiilor afective și a experințelor pe care adolescenții (care se confruntă cu o
perioadă critică în care are loc tranziția de la vârsta copilăriei la vârsta adultă) le trăiesc în
familiile din care fac parte, respectiv satisfacția față de viață și nivelul depresiei (variabile
condierate ca indicatori ai stării de bine subiective). Studiul nostru reprezintă un prim demers
investig ativ efectuat în contextul social și cultural din România. Importanța investigării și
înțelegerii factorilor protectivi și a celor vulnerabilizanți care pot interveni în traseul maturizării
din punct de vedere psihosocial și al dezvoltării adolescenților e ste justificată de dificultățile pe
care mulți dintre adolescenții din România le întâmpină . Acestea sunt semnalate de către
părinți, profesori, consilieri școlari, precum și de către specialiștii în diverse domenii, precum
serviciile de sănătate mintală, serviciile de asistență comunitară sau cercetare. Dificultățile care
grevează dezvoltarea adolescenților se reflect ă, cel mai adesea, în nivel ul slab al adaptării la

– 66 – sarcinile specifice vârstei care, la rândul lui, se traduce în lipsa aspirațiilor și a per spectivelor
pentru viitorul personal, rezultatele școlare slabe, abandonul școlar prematur, angajarea în
comportamente delincvente, probleme de sănătate mintală etc.
În eșantionul (non-clinic) de adolescenți pe care i -am chestionat, fetele nu s -au diferenț iat
de băieți în ceea ce privește nivelul diferențierii eului în diadele relaționale pe care le
experimentau cu mamele, respectiv cu tații. De asemenea, sexul adolescenților nu a avut efecte
semnificative asupra indicatorilor satisfacției față de viață. Si ngura diferență semnificativă
(mărimea efectului a fost moderată) s-a înregistrat pentru intensitatea simptomelor cognitive și
afective ale depresiei, în sensul în care fetele au obținut un scor mediu mai mare decât cel
observat în subeșantionul de băieț i. Totuși, nici fetele, nici băieții nu au evidențiat scoruri
pentru depresie, care să -i plaseze în grupuri cu risc clinic ridicat. Corelațiile dintre indicatorii
stării de bine subiective și vârsta adolescenților au fost neglijabile. În schimb, corelațiil e dintre
indicatorii stării de bine și dimensiunile referitoare la diferențierea eului adolescenților în
contextul experiențelor pe care le trăiau în familiile din care proveneau au fost în direcțiile la
care ne -am așteptat și au avut valori destul de cons istente. Ambele dimensiuni referitoare la
diferențierea eului în relațiile dintre adolescenți și mame, respectiv în cele dintre adolescenți și
tați au fost predictori pozitivi ai satisfacției față de viața de familie, față de relațiile cu prietenii ,
domeni ul activității școlare, propria persoană, respectiv ai satisfacției globale față de viață.
Diferențierea sinelui în contextul experiențelor intrafamiliale a explicat între 2.13 % și 11.15 %
din varianța variabilelor dependente avute în vedere în modelele d e regresie. Atât diferențierea
dintre adolescenți și mamele lor, cât și diferențierea dintre adolescenți și tați au evidențiat roluri
predictive demne de luat în seamă. Acest rezultat confirmă faptul că, dincolo de diferențele în
ceea ce privește mecanisme le de influență, ambii părinți sunt importanți pentru dezvoltarea și
creșterea personală a unui adolescent. Pe de altă parte, alături de sexul adolescenților (care a
avut un rol predictive pozitiv), variabilele referitoare la diferențierea sinelui în conte xtul
experiențelor intrafamiliale au fost predictori negativi ai intensității depresiei în rândul
adolescenților chestionați. Dincolo de limitele metodologice care sunt inerente în orice studiu,
rezultatele pe care le -am obținut confirmă constatările altor studii realizate pe eșantioane de
adolescenți din China, Coreea de Sud, Italia, UK sau SUA (Chang et al., 2003; Chung și Gale,
2006; Knauth și Skowron, 200 4; Manzi et al., 2006 ).
Atât constatările studiilor pe care le -am trecut în revistă în prezenta lucrare, cât și
rezultatele investigației pe care am întreprins -o sugerează că eforturile orientate către
schimbarea proceselor diadice și a celor care guver nează un sistem familial reprezintă un punct

– 67 – important al intervențiilor terapeutice care pot fi efectuate cu adolescenții care întâmpină
dificultăți și familiile acestora. În aproape toate cazurile care se prezintă în cabinetele
psihologilor clinicieni sa u ale psihoterapeuților (cu excepția celor care sunt grevate de
disabilități, boli organice sau patologie de natură psihiatrică), problemele emoționale,
comportamentale și de adaptare pe care le acuză adolescenții reflectă o gamă largă de dificultăți
intrafamiliale, deoarece dezvoltarea unui adolescent și status -ul funcționării sale în plan psihic
și social sunt intim legate de calitatea mediului asigurat de familie și de experiențele pe care le
trăiește în sistemul familial din care face parte. Prin aceast ă afirmație, dorim să sugerăm că este
nevoie de o abordare mai extensivă a factorilor care contribuie la adaptarea unui adolescent la
sarcinile dezvoltării și la status -ul sănătății sale mintale și a stării de bine. În contrast cu
explicațiile care au acce ntuat asupra rolului pe care anumiți factori individuali (precum
vulnerabilitățile genetice sau cele de natură psihologică) îl joacă în dezvoltarea și în adaptarea
adolescenților, modelele ecologice (influențate de perspectiva conturată de U. Bronfenbrenne r)
sugerează că este necesară analizarea mai atentă a modului în care diferite contexte sau
microsisteme sociale (de exemplu, familia, grupurile de covârstnici sau școala) ar putea
influența dezvoltarea adolescenților . Conform perspectivei ecologice , micro sistemele sociale și
macrosistemele (de exemplu: comunitatea de apartenență, sistemul credințelor culturale și al
practicilor sociale, sistemul politic și economic) se intercondiționează și influențează
dezvoltarea individului uman , status -rolurile și rela țiile educative, emoționale și sociale ce au
loc în interiorul microsistemelor formând baza interacțiunilor dintre oameni și mediul social și
modelându -le, în timp , caracteristicile personale și traseul dezvoltării (Crockett și Silbereisen ,
2000 ).
Consilie rii și psihoterapeuții care îi asistă pe adolescenții aflați în dificultate și pe părinții
acestora pornesc de la premisa susținută de dovezi empirice, potrivit căreia procesele
intrafamiliale și calitatea funcționării sistemului familial reprezintă factor i importanți ai
recuperării, creșterii potențialului de adaptare și ai dezvoltării positive a adolescenților. Prin
urmare, intervențiile terapeutice au ca principal scop îmbunătățirea proceselor diadice și a celor
sistemice care au loc în viața unei famili i. Adolescenții care ajung în cabinetele terapeuților de
familie sau ale consilierilor școlari specializați în asistență psihoterapeutică, pentru diverse
probleme emoționale cauzate de stresul familial și /sau dificultăți în adaptarea la sarcinile
zilnice a le funcționării și dezvoltării pot beneficia (atât prin ședinte individuale, cât și prin
ședințe desfășurate împreună cu părinții) de pe urma terapi ei centrată pe reconfigurarea
funcționării familiei de origine ( McGoldrick și Carter, 2001 ). M. Bowen a imag inat terapia

– 68 – sistemică de familie ca pe o intervenție menită să diminueze reactivitatea emoțională (specifică
persoanelor care au un eu slab diferențiat) și să faciliteze o mai bună conștientizare (de către
membrii unei familii) a forțelor ancorate în viaț a de zi cu zi, care operează în sistemul familial
(McGoldrick și Carter, 2001 ). Prin urmare, primele întâlniri care pot fi organizate cu un
adolescent ce se prezintă la terapie se pot concentra pe stimularea interesului adolescentului
pentru istoria famili ei sale și, mai important, a curiozității în legătură cu impactul pe care
anumite evenimente familiale cheie sau pattern -uri de interacțiune l -au avut sau îl au asupra
propriei sale funcționări (Meyer, 1998). Ulterior, adolescentul poate fi ajutat să înțel eagă
principiile și beneficiile diferențierii sinelui în contextul experiențelor emoționale și relaționale
pe care le trăiește în familia sa, încurajat să mențină contactele regulate cu ceilalți membri ai
familiei și ajutat să identifice triunghiurile fami liale primare, la care participă datorită
impregnării emoționale puternice și lipsei de diferențiere a eului, și să se elibereze de
constrângerile pe care acestea le impun (Meyer, 1998). Gradual, adolescentul va ajunge astfel
să-și asume responsabilitatea pentru rolurile pe care le poate juca în rezolvarea problemelor de
viață pe care le întâmpină și va începe să -și formuleze propriile principii de viață pe care, până
în momentul terapiei, le -a neglijat datorită nivelului ridicat al anxietății sau al efortu rilor
orientate mai degrabă spre obținerea aprobării din partea celorlalți membri ai familiei, decât
spre diferențierea propriului eu și afirmarea invidiualității. Adolescentul trebuie să
conștientizeze că, atunci când își va întări diferențierea sinelui î n raport cu ceilalți membri ai
familiei și va rămâne în contact permanent și autentic cu aceștia , și ceilalți membri ai familiei
vor face eforturi pentru a spori diferențierea sistemului familial. Astfel, se creează o parte dintre
premisele necesare pentru diminuarea dificultăților emoționale pe care adolescentul (dar și
părinții) le întâmpinau, respectiv a premiselor necesare pentru creșterea și menținerea stării de
bine a tuturor membrilor familiei.

– 69 – BIBLIOGRAFIE

1. Anderson, S. A., & Sabatelli, R. M. (19 92). The Differentiation in the Family System Scale
(DIFS). The American Journal of Family Therapy , 20 (1), 77 -89.
2. Anderson Moore, K., & Zaff, J. F. (2002, November). Building a better teenager: A
summary of “what works” in adolescent development. Child Tr ends. Articol disponibil pe
www.childtrends.org la data de 10.05.2018.
3. Antaramian, S. P., Huebner, E. S., & Valois, R. F. (2008). Adolescent life satisfaction.
Applied Psychology: An International Review , 57 (sup pl.), 112 -126.
4. Aseltine, R. H., & Gore, S. (1993). Mental health and social adaptation following the
transition from high school. Journal of Research on Adolescence , 3 (3), 247 -270.
5. Bartle -Haring, S., & Lal, A. (2010). Using Bowen theory to examine progres s in couple
therapy. The Family Journal: Counseling and Therapy for Couples and Families , 18 (2),
106-115.
6. Beck, A. T., Steer, R. A., & Brown, G. K . (2000). BDI-Fast Screen for Medical Patients.
Manual . Oxford: The Psychological Corporation.
7. Bell, L. G., & Bell, D. C. (2005). Family dynamics in adolescence affect midlife well –
being. Journal of Family Psychology , 39 (2), 198 -207.
8. Brown, J. (1999). Bowen family systems theory and practice: Illustration and critique.
Australian & New Zealand Journal of Family Therapy, 20 (2), 94 -103.
9. Carter, B., & McGoldrick, M. (1989). The Changing Family Life Cycle: A Framework for
Family Therapy (2nd ed.). Boston: Allyn & Bacon.
10. Cazan, A. M. (2014). The Romanian version of the Satisfaction w ith Life Scale . Romanian
Journal of Experimental Applied Psychology , 5 (1), 42 -47.
11. Chang, L., Mcbride -Chang, C., Stewart, S. M., & Au, E. (2003). Life satisfaction, self –
concept, and family relations in Chinese adolescents and children. International Jour nal of
Behavioral Develop ment, 27 (2), 182 -189.
12. Chung, H, & Gale, J. (2006). Comparing self -differentiation and psychological well -being
between Korean and European American students. Contemporary Family Therapy , 28 (3),
367-381.

– 70 – 13. Crockett, L. J., & Silbere isen, R. K. (2000). Social change and adolescent development:
Issues and challenges. In L. J. Crockett, & R. K. Silbereisen (Eds.), Negotiating
Adolescence in Times of Social Change (pp. 1 -13). New York: Cambridge University Press.
14. Diener, E., Emmons, R. A ., Larsen, R. J.,& Griffin, S. (1985). The Satisfaction with Life
Scale. Journal of Personality Assessment , 49 (1) , 71-75.
15. Diener, E., Suh, E. M., Lucas, R. E., & Smith, H. L. (1999). Subjective well -being: Three
decades of progress. Psychological Bulletin , 125 (2), 276 -302.
16. Dincă, M. (2004). Adolecenții într -o societate în schimbare . București: Editura Paideia.
17. Driga, O., Robu, V., Driga, A., Postelnicu, C. (2007). Experimentarea inventarului BDI –
Fast Screen for Medical Patients la pacienți consultați în r egim ambulator. Revista Medico –
Chirurgicală , 111 (supl. 2), 156 -159.
18. Gilman, R., Huebner, E. S. (2003). A review of life satisfaction research with children and
adolescents. School Psychology Quarterly , 18 (2), 192 -205.
19. Gilman, R., Huebner, E. S., & Laughl in, J. E. (2000). A first study of the Multidimensional
Students ’ Life Satisfaction Scale with adolescents. Social Indicators Research , 52 (2), 135 –
160.
20. Gore, S., Aseltine, R. J., Colten, M. E., & Lin, B. (1997). Life after high school:
Development, stress and well -being . In B. Wheaton & I. B. Gotlib (Eds.), Stress and
Adversity Over Life Course: Trajectories and turning points (pp. 197 -214). New York:
Cambridge University Press.
21. Goossens, L. (1995). Identity status development and students ’ perception of t he university
environment: A cohort -sequential study. In R. A. Wicklund & A. Oosterwegel (Eds.), The
Self in European and North -American Culture: Development and Processes (pp. 19 -32).
New York: Kluwer Academic/Plenum.
22. Greenstein, T. N. (2006). Methods of Family Research (2nd ed.). Thousand Oaks, CA: Sage
Publications, Inc.
23. Harter, S. (1999). The Construction of the Self: A Developmental Perspective . New York:
Guilford Press.
24. Haws, W. A., & Mallinckrodt, B. (1998). Separation -individuation from family of or igin
and marital adjustment of recently married couples. American Journal of Family Therapy ,
26 (4), 293 -306.

– 71 – 25. Ho, M. Y., Cheung, F. M., & Cheung, S. F. (2008). Personality and life events as predictors
of adolescents’ life satisfaction: Do life events medi ate the link between personality and life
satisfaction? Social Indicators Research , 89 (3), 457 -471.
26. Huebner, E. S. (2001). Manual for The Multidimensional Students’ Life Satisfaction Scale .
University of South Carolina, Department of Psychology, Columbia. Document disponibil
pe www.artsandsciences.sc.edu la data de 02.12.2017.
27. Huebner, E. S. (1994). Preliminary development and validation of a multidimensional life
satisfaction scale for children. Psycholog ical Assessment , 6 (2), 149 -158.
28. Huebner, E. S., Brantley, A., Nagle, R., & Valois, R. F. (2002). Correspondence between
parent and adolescent ratings of life satisfaction for adolescents with and without mental
disabilities. Journal of Psychoeducational A ssessment , 20 (1), 20 -29.
29. Huebner, E. S., Drane, J. W., & Valois, R. F. (2000). Levels and demographic correlates of
adolescent life satisfaction reports. School Psychology International , 21 (3), 281 -292.
30. Huebner, E. S., Laughlin, J. E., Ash, C., & Gilman, R. (1998). Further validation of the
multidimensional life self -satisfaction scale. Journal of Psychoeducational Assessment , 16
(2), 118 -134.
31. Keyes, C. L. M., & Magyar -Moe, J. L. (2003). The measurement and utility of adult
subjective well -being. In S. J. Lopez & C. R. Snyder (Eds.), Positive Psychological
Assessment: A Handbook of Models and Measures (pp 411 -425). Washington DC:
American Psychological Association.
32. Knauth, D. G., & Skowron, E. A. (2004). Psychometric evaluation of the Differentiation of
Self Inventory for adolescents. Nursing Research , 53 (3), 163 -171.
33. Knauth, D. G., Skowron, E. A., & Escobar, M. (2006). Effect of differentiation of self on
adolescent risk behavior: Test of the theoretical model. Nursing Research , 55 (5), 336 -345.
34. Labăr, A. -V. (2008). SPSS pentru științele educației . Iași: Editura Polirom.
35. Manzi, C., Vignoles, V. L., Regalia, C., & Scabini, E. (2006). Cohesion and enmeshment
revisited: Differentiation, identity, and well -being in two European cultures. Journal of
Marriage an d Family , 68 (3), 673 -689.
36. McGoldrick, M., & Carter, B. (2001). Advances in coaching: Family therapy with one
person. Journal of Marital and Family Therapy , 27 (3), 281 -300.
37. Meyer, P. H. (1998). Bowen theory as a basis for therapy. In P. Titelman (Ed.), Clinical
Applications of Bowen Family Systems Therapy (pp. 69 -118). New York: The Haworth
Press.

– 72 – 38. Moisin A. (2001). Arta educării copiilor în școală și în familie . București: Editura
Didactică și Pedagogică.
39. Morgan, G. A., Leech, N. L., Gloeckner, G. W., & Ba rrett, K. C. (2004). SPSS for
Introductory Statistics: Use and Interpretation (2nd ed.). New Jersey: Lawrence Erlbaum
Associates, Inc.
40. Munro, B., & Munro, G. (2003). Family, definition of. In J. J. Ponzetti Jr. (Editor -in-chief),
International Encyclopedia of Marriage and Family (2nd ed., Vol. 2, pp. 549 -555). New
York: Thomson Gale.
41. Munteanu, A. (2009). Din nou despre capcanele și rătăcirile adolescenței. Revista de
Psihologie Școlară , 2 (3), 28 -33.
42. Munteanu, A. (1998). Psihologia copilului și adolescentul ui. Timișoara: Editura Augusta.
43. Muraru, A. A. (2013). Adaptarea maritală și familia de origine în contextul perspectivei
teoretice și al intervenției terapeutice narative. Teză de doctorat . Universitatea ,,Alexandru
Ioan Cuza ” din Ia și, Facultatea de Psiho logie și Științe ale Educației. Document consultat la
bibliotecă.
44. Muraru, A. A., & Turliuc, M. N. (2013). Predictors of marital adjustment: Are there any
differences between women and men? Europe ’s Journal of Psychology , 9 (3), 427-442.
45. Muraru, A. A., & Tu rliuc, M. N. (2012). Family -of-origin, romantic attachment, and marital
adjustment: A path analysis model. Procedia -Social and Behavioral Sciences , 33, 90 -94.
46. Neto, F. (2001). Satisfaction with life among adolescents from immigrant families in
Portugal. Journal of Youth and Adolescence , 30 ( 1), 53-67.
47. Neto, F. (1993). The Satisfaction with Life Scale: Psychometric properties in an adolescent
sample. Journal of Youth and Adolescence , 22 (2), 125 -134.
48. Nichols, W. C. (2003). Family -of-origin treatment. In T. L . Sexton, G. R. Weeks, & M. S.
Robbins (Eds.), Handbook of Family Therapy . The S cience and Practice of Working with
Families and Couples (pp. 83 -100). New York: Brunner -Routledge.
49. Nichols, M. P., Schwartz, R. C. (2005). Terapia de familie. Concepte și met ode (trad. ,
Ediția a 6 -a). București: Asociația de Terapie Familială.
50. Park, N. (2005). Life satisfaction among Korean children and youth: A developmental
perspective. School Psychology International , 26 (2), 209 -223.
51. Park, N., & Huebner, E. S. (2005). A cr oss-cultural study of the levels and correlates of life
satisfaction among adolescents. Journal of Cross -Cultural Psychology , 36 (4), 444 -456.

– 73 – 52. Peleg, O., Halaby, E. and Whaby, E. (2006) . The relationship of maternal separation
anxiety and differentiation o f self to children’s separation anxiety and adjustment to
kindergarten: A study in Druze families. Journal of Anxiety Disorders , 20 (8) , 973 -995.
53. Popa, M. (2008). Statistică pentru psihologie. Teorie și aplicații SPSS . Iași: Editura
Polirom.
54. Proctor, C., L inley, P. A., & Maltby, J. (2009). Youth life satisfaction measures: A review.
The Journal of Positive Psychology , 4 (2), 128 -144.
55. Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2001). On happiness and human potentials: A review of
research on hedonic and eudaimonic well -being. Annual Review of Psychology , 52, 141 –
166.
56. Sabatelli, R. M., & Bartle -Haring, S. (2003). Family -of-origin experiences and adjustment
in married couple. Journal of Marriage and Family , 65 (1), 159 -169.
57. Sava, F. A. (2011). Analiza datelor în cercetarea ps ihologic ă. Cluj -Napoca: Editura ASCR.
58. Sharp, L. K., & Lipsky, M. S. (2002). Screening for depression across the lifespan: A
review of measures for use in primary care settings. American Family Physician , 66 (6) ,
1001 -1008.
59. Shek, D. T. L. (2002a). Family fu nctioning and psychological well -being, school
adjustment, and problem behavior in Chinese adolescents with and without economic
disadvantage. Journal of Genetic Psychology , 163 (4), 497 -502.
60. Shek, D. T. L. (2002b). The relation of parental qualities to ps ychological well -being,
school adjustment, and problem behavior in Chinese adolescents with economic
disadvantage. American Journal of Family Therapy , 30 (3), 215 -230.
61. Shek, D. T. L. (1999a). Individual and dyadic predictors of family functioning in a Chin ese
context. American Journal of Family Therapy , 27 (1), 49 -61.
62. Shek, D. T. L. (1999b). Parenting characteristics and adolescent psychological well -being:
A longitudinal study in a Chinese context. Genetic, Social, and General Psychology
Monographs , 125 (1 ), 27-44.
63. Shek, D. T. L. (1999c). Paternal and maternal influences on the psychological well -being of
Chinese adolescents. Genetic, Social, and General Psychology Monographs , 125 (3), 269 –
296.
64. Shek, D. T. L. (1998). A longitudinal study of the relations be tween parent -adolescent
conflict and adolescent psychological well -being. Journal of Genetic Psychology , 159 (1),
53-67.

– 74 – 65. Shek, D. T. L. (1997a). Family environment and adolescent psychological well -being,
school adjustment, and problem behavior: A pioneer study in a Chinese context. Journal of
Genetic Psychology , 158 (1), 113 -128.
66. Shek, D. T. L. (1997b). The relation of parent -adolescent conflict to adolescent
psychological well -being, school adjustment, and problem behavior. Social Behavior and
Personality , 25 (3), 277 -290.
67. Silverberg, S. B., Tennenbaum, D. L., & Jacob, T. (1992). Adolescence and family
interaction. In V. B. van Hasselt & M. Hersen (Eds.), Handbook of Social Development. A
Lifespan Perspective (pp. 347 -370). New York: Plenum Press.
68. Skowron, E. A., Stanley, K. L., & Shapiro, M. D. (2009). A longitudinal perspective on
differentiation of self, interpersonal and psychological well -being in young adulthood.
Contemporary Family Therapy , 31 (1), 3 -18.
69. Sousa, L. A., & Lyubomirsky, S. (2001). Life s atisfaction. In J. Worell (Ed.), Encyclopedia
of Women and Gender: Sex Similarities and Differences and the Impact of Society on
Gender (Vol. 2., pp. 667 -676). San Diego, CA: Academic Press.
70. Steinberg, L. (2001). We know some things: Parent -adolescent rela tionships in retrospect
and prospect. Journal of Research on Adolescence , 11 (1), 1 -19.
71. Steinberg, L., Elmen, J. D., & Mounts, N. S. (1989). Authoritative parenting, psychosocial
maturity, and academic success among adolescents. Child Development , 60 (6), 1424 -1436.
72. Strickland, B. (Executive Editor) (2001). The Gale Encyclopedia of Psychology (2nd ed.).
Farmington Hills, MI: Gale Group.
73. Suldo, S. M., & Huebner, E. S. (2004b). The role of life satisfaction in the relationship
between authoritative parenting dimensions and adolescent problem behavior. Social
Indicators Research , 66 ( 1-2), 165 -195.
74. Șchiopu, U., Verza, E. (1997). Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții (ediția a III -a,
revăzută) . București: Editura Didactică și și Pedagogică, R.A.
75. Turliuc, N. M. (2004). Psihologia cuplului și a familiei. Iași: Editura Performantica.
76. Ullman, C., & Tatar, M. (2001). Psychological adjustment among Israeli adolescents
immigrants: A report on life satisfaction, self -concept, and self -esteem. Journal of Youth
and Adoles cence , 30 (4), 449 -464.
77. Whittaker, E. & Robitschek (2001). Multidimensional family functioning: Predicting
personal growth iniative. Journal of Counseling Psychology , 48 (4), 420 -427.

– 75 – ANEXĂ
Chestionarele utilizate pentru operaționalizarea constructelor

CHESTIONAR 01

Te rog să precizezi, bifând un ,,X” în dreptul variantei care ți se potrivește sau completând spațiile libere:

1. Sexul (pune un ,,X”) :  B (băiat)  F (fată) 2. Vârsta ta (completează) :____ani împliniți

3. Coleg iul/liceul/grupul școlar unde înveți (completează)

_________________________________________________________din (localitatea)________ ______

4. Acasă, locuiești cu (bifează un ,,X” în dreptul persoanelor care se potrivesc cu situația ta) :

 mama  tata  unul sau mai mulți frați  una sau mai multe surori
Alte persoane (precizează care sunt acestea) __________ __________________________________ _

5. Dacă unul dintre părinții tăi este plecat sau ambii sunt plecați la muncă în străinătate , indică de
cât timp (completează în spațiul alăturat) : tata de _____ ani și/sau_____luni
mama de _____ ani și/sau _____luni

6. Dacă unul dintre părinții tăi este deced at sau ambii sunt decedați, indică de cât timp (completează
în spațiul alăturat) : tata de _____ ani și/sau ____ _luni
mama de _____ ani și/sau _____luni

7. Dacă părinții tăi au divorțat, indică de cât ti mp (completează în spațiul alăturat) : de ____ani
și/sau ____luni

CHESTIONAR 02

În cele ce urmează, ai 44 de afirmații care se referă la anumite aspecte ale vieții din familia ta . Ești
rugat(ă) să te gândești cu atenție la modul în care decurg în pre zent relațiile din și viața în familia ta și
să răspunzi cât mai sincer la fiecare dintre afirmații. Citește cu atenție fiecare afirmație și, pentru
fiecare, răspunde încercuind (sau bifând un ,,X” peste) cifra corespunzătoare variantei de răspuns care
se potrivește cel mai bine cu modul în care decurg în prezent relațiile dintre tine și părinții tăi.
Variantele de răspuns sunt:

1 – niciodată 2 – aproape niciodată 3 – câteodată 4 – aproape întotdeauna 5 – întotdeauna

Răspunsurile tale la acest chestionar sunt anonime, deci nu este necesar să îți indici numele și prenumele
(decât dacă vrei acest lucru). NU TE GRĂBI ! Acordă -ți tot timpul de care ai nevoie, pentru a te gândi
la atmosfera din familia ta și la modul în care decurg relațiile d intre tine și părinții tăi și a răspunde la
fiecare afirmație. Ai grijă să răspunzi la toate afirmațiile !

– 76 –

Încercuiește sau bifează cu un ,,X” cifra corespunzătoare
uneia dintre următoarele cinci (5) variante de răspuns Niciodată
Aproape niciodată
Câteodată
Aproape întotdeauna
Întotdeauna

1. Mama respectă punctele mele de vedere, ch iar și atunci când acestea sunt
diferite de ale ei…… …………………………………………………… ……………………… ………..
1
2
3
4
5

2. Eu respect punctele de vedere ale mamei, chiar și atunci când acestea sunt
diferite de ale mele. …………………………………………………………………………… ………..
1
2
3
4
5

3. Tata respectă punctele mele de vedere, chiar și atunci când acestea sunt
diferite de ale lui……. …………………………………………………………………………. ………..
1
2
3
4
5

4. Eu respect punctele de vedere ale tatălui, chiar și atunci când acestea sunt
diferite de ale mele… …………………………………………………………………………… ………
1
2
3
4
5

5. Mama reacționează f ață de sentimentele mele ca și cum acestea n -ar avea
nicio valoare……. …………………………………………………………………………… ……………
1
2
3
4
5

6. Eu reacționez față de sentimentele mamei ca și cu m acestea n -ar avea nicio
valoare………….. ………………………………………………………………….. ………… ……………
1
2
3
4
5

7. Tata reacționează față de sentimentele mele ca și cum acestea n -ar avea n icio
valoare…….. ………………………………………………… ……………………………. ……………….
1
2
3
4
5

8. Eu reacționez față de sentimentele tatălui ca și cum acestea n -ar avea nicio
valoare….. ………………………………………………………………………………… ………………..
1
2
3
4
5

9. Mama respectă secretele mele……………………………………………………………………… 1 2 3 4 5

10. Eu respect secretele mamei……………………………………………………………. …………… 1 2 3 4 5

11. Tata respectă secretele mele…………………………………………………………………… … 1 2 3 4 5

12. Eu respect secretele tatălui………………………………………….. …….. ……………………… 1 2 3 4 5

13. Mama îmi impune ce trebuie să gândesc………………………………………………… ….. 1 2 3 4 5

14. Eu îi impun mamei ce trebuie să gândească………………………………………………… 1 2 3 4 5

15. Tata îmi impune ce trebuie să gândesc……………………………………………………….. 1 2 3 4 5

16. Eu îi impun tatălui ce trebuie să gândească………………………….. ………………………. 1 2 3 4 5

17. Mama manifestă înțelegere față de sentimentele mele…………………………………… 1 2 3 4 5

18. Eu manifest înțelegere față de sentimentele mamei………………………………………. 1 2 3 4 5

19. Tata manifestă înțelegere față de sentimentele mele……………………………………… 1 2 3 4 5

20. Eu manifest înț elegere față de sentimentele tatălui……………………………………….. 1 2 3 4 5

21. Mama îmi reproșează că ,,vorbește gura fără mine”……………………………………… 1 2 3 4 5

22. Eu îi reproșez mamei că ,,vorbeșt e gura fără ea”………………………………………….. 1 2 3 4 5

23. Tata îmi reproșează că ,,vorbește gura fără mine”………………………………………… 1 2 3 4 5

24. Eu îi reproșez tatălui că ,,vorbește gura fără e l”……………………………………………. 1 2 3 4 5

25. Mama manifestă dezinteres față de sentimentele mele…………………………………… 1 2 3 4 5

26. Eu manifest dezinteres față de sentimentele mamei………….. ………………………….. 1 2 3 4 5

27. Tata manifestă dezinteres față de sentimentele mele………………………………………. 1 2 3 4 5

28. Eu manifest dezinteres față de sentimentele tatei………………………….. ……………… 1 2 3 4 5


– 77 – 29. Mama mă încurajează să -mi exprim sentimentele, indiferent dacă acestea
sunt plăcute sau neplăcute………. ………………… ……………………………………………….
1
2
3
4
5

30. Eu o încurajez pe mama să -și exprime sentimentele, indiferent dacă acestea
sunt plăcute sau neplăcute…….. ……………. ……………………………………………………..
1
2
3
4
5

31. Tata mă încurajează să -mi expri m sentimentele, indiferen t dacă acestea
sunt plăcute sau neplăcute……………………. …………………………. …………………………
1
2
3
4
5

32. Eu îl încurajez pe tata să -și exprime sentimentele, indiferent dacă a cestea
sunt plăcute sau neplăcute…………………………………………………………………………..
1
2
3
4
5

33. Mama desconsideră ideile și opiniile mele…………………………………………………… . 1 2 3 4 5

34. Eu desconsider ideile și opiniile mamei………………………………………………………. 1 2 3 4 5

35. Tata desconsideră ideile și opiniile mele…………………. …….. ……………………………. 1 2 3 4 5

36. Eu desconsider ideile și opiniile tatălui………………………………………………………… 1 2 3 4 5

37. Mama manifestă înțelegere, atunci când eu nu doresc să împărtășesc cu
alții sentimentele mele… ………………………………………………………………………….. …
1
2
3
4
5

38. Eu manifest înțelegere, atunci când mama nu dorește să împărtășească cu
alții sentimentele ei….. …………………………… ………………………………………….. ………
1
2
3
4
5

39. Tata manifestă înțelegere, atunci când eu nu doresc să împărtășesc cu alții
sentimentele mele. ………………………………………………………….. ………………… ……….
1
2
3
4
5

40. Eu manifest înțelegere, atunci când tata nu dorește să împărtășească cu alții
sentimentele lui.. …………………………………………………………………………………. …….
1
2
3
4
5

41. Mama îmi permite să exprim opinii diferite de ale ei…………………………………….. 1 2 3 4 5

42. Eu îi permit mamei să exprime opinii diferite de ale mele………………………………. 1 2 3 4 5

43. Tata îmi permite să exprim opinii diferite de ale lui………………………………………. 1 2 3 4 5

44. Eu îi permit tatei să exprime opinii diferite de ale mele………………………………… 1 2 3 4 5

CHESTIONAR 03

Acest chestionar se referă la gradul de satisfacție pe care îl ai (cât de mulțumit /-ă ești) în legătură cu
propria ta viață de până acum , privită în general (în cursul ei firesc, de zi cu zi). Ai în fața ta cinci (5)
afirmații , la care poți răspunde a legând una dintre următoarele șapte (7) variante de răspuns:

1 – dezacord puternic 2 – dezacord 3 – oarecum , în dezacord
4 – nu pot spune cu certitudine 5 – oarecum , de acord 6 – acord 7 – acord puternic

Încercuiește (sau pune un ,,X” peste) una dintre variantele de răspuns (cifre), care se potrivește cel mai
bine cu gradul în care ești, în momentul de față , satisfăcut(ă) în legătură cu propria ta viață. Te rog să fii
cât mai deschis(ă) și câ t mai sincer(ă), în răspunsurile pe care le vei da.

1. În cele mai multe privințe, viața mea este aproape ideală…………….. ………………. …. 1 2 3 4 5 6 7
2. Condițiile din viața mea sunt excelente………………………………. …………… ………. 1 2 3 4 5 6 7
3. Sunt satisfăcut(ă) de viața mea……………………………………… ……………. ………….. 1 2 3 4 5 6 7
4. Până acum, am obținut lucrurile importante pe care mi le -am dorit în viață. ….. 1 2 3 4 5 6 7
5. Dacă aș putea să -mi iau viața de la început, nu aș schimba aproape nimic ………. 1 2 3 4 5 6 7

– 78 – CHESTIONAR 04

În cele ce urmează , ai șapte (7) grupuri de afirmații (notate de la A la G) care se referă la o serie de
gânduri sau stări sufletești pe care le poți avea sau trăi în prezent, în viața ta de zi cu zi. Pentru fiecare
grup de afirmații, încercuiește (sau bifează un ,,X” peste) cifra din fața afirmației care se potrivește cel
mai bine cu situația ta, adică modul în care gândești sau te simț i în prezent . Ai grijă să nu omiți
niciun grup de afirmații.

A.
0. Nu sunt trist(ă).
1. Sunt trist(ă).
2. Sunt mereu trist(ă) și nu pot scăpa de tristețe.
3. Sunt atât de trist(ă) și nefericit(ă), încât nu mai pot suporta.
B.
0. Nu mă îngrijorează viitorul.
1. Mă îngrijor ează viitorul mai mult decât de obicei .
2. Nu mă aștept ca lucrurile să meargă bine pentru mine în viitor.
3. Viitorul mi se pare lipsit de orice speranță și totul nu poate merge decât spre mai rău .
C.
0. Nu am avut multe nereușite în viață.
1. Am avut nereușite mai m ulte decât ar fi trebuit să am.
2. Când privesc în trecut, văd o mulțime de nereușite.
3. Am avut atât de multe nereușite, încât mă consider ratat(ă) ca om.
D.
0. Lucrurile care m -au bucurat întotdeauna îmi fac aceeași plăcere și acum.
1. Lucrurile care m -au bucurat î ntotdeauna îmi fac mai puțină plăcere în prezent .
2. Lucrurile care m -au bucurat întotdeauna îmi fac foarte puțină plăcere în prezent .
3. Lucrurile care m -au bucurat întotdeauna n u îmi mai fac niciun fel de plăcere.
E.
0. Am aceeași părere bună despre mine ca înto tdeauna.
1. Simt că mi -am pierdut încrederea în mine.
2. Sunt dezamăgit(ă) de mine însumi(însămi).
3. Nu îmi mai place deloc de mine însumi(însămi).
F.
0. Nu îmi fac reproșuri și nu mă învinuiesc în prezent mai mult ca de obicei .
1. Îmi fac reproșuri mai mult decât îmi f ăceam altădată .
2. Mă învinuiesc pentru toate greșelile pe care le -am făcut.
3. Mă învinuiesc pe mine pentru tot ceea ce se întâmplă rău în lume.
G.
0. Nici nu îmi trece prin minte să mă omor.
1. Îmi trec prin minte unele gânduri să mă omor, dar n -aș reuși s -o fac.
2. Îmi vine uneori să mă sinucid.
3. M-aș sinucide, dacă aș avea ocazia.

CHESTIONAR 05

În acest ultim chestionar, ai 40 de afirmații care se referă la anumite aspecte din viața ta de zi cu zi . Ești
rugat(ă) să te gândești cu atenție la viața de familie pe care o ai în prezent, la relațiile cu prietenii, la
școală, la locul unde locuiești alături de familia ta, precum și la propria ta persoană și, pentru fiecare
aspect la care se referă afirmațiile, să răspunzi cât mai sincer. Citește cu atenție fiecare afirmați e și,
pentru fiecare, răspunde încercuind (sau bifând un ,,X” peste) cifra corespunzătoare variantei de răspuns
care se potrivește cel mai bine cu modul în care vezi în prezent aspectul din propria ta viață, la care se
referă afirmația respectivă. Variante le de răspuns sunt:

– 79 –
1 – dezacord puternic 2 – dezacord 3 – într-o oarecare măsură , în dezacord

4 – într-o oarecare măsură , de acord 5 – acord 6 – acord puternic

NU TE GRĂBI ! Acordă -ți tot timpul de care ai nevoie, pentru a te gândi la fiecare aspect din viața ta
din prezent și a răspunde la fiecare afirmație. Ai grijă să răspunzi la toate afirmațiile !

Încercuiește sau bifează cu un ,,X” cifra corespunzătoare
uneia dintre următoarele șase (6) variante de răspuns Dezacord puternic
Dezacord
Într-o oarecare măsură în dezacord
Într-o oarecare măsură de acord
Acord
Acord puternic

1. Prietenii mei sunt drăguți cu mine…….. …………………………… ……………… ……………….. 1 2 3 4 5 6

2. Nu mă simt bine la școală………………………………………. …………………………. ………………. 1 2 3 4 5 6

3. Învăț multe lu cruri la școală…………………………………… ……………………………. …………….. 1 2 3 4 5 6

4. Prietenii mei sunt minunați…………………………. …………………………… ………………………… 1 2 3 4 5 6

5. Îmi place să stau acasă cu familia mea…………………. …………….. …….. ………………………… 1 2 3 4 5 6

6. Sunt o mulțime de lucruri pe care le pot face bine……… ………………………….. ……………… 1 2 3 4 5 6

7. Membrii familiei mele vorbesc frumos unii cu alții…… …………………… ……………………… 1 2 3 4 5 6

8. Sunt multe lucruri la școală care nu -mi plac…….. …………………….. ………………………….. 1 2 3 4 5 6

9. Nu mă distrez cu prietenii mei………………… …………………….. …………………………………. 1 2 3 4 5 6

10. Prietenii mei mă ajută, atunci când am nevoie…. ………… ……………. …………………………. 1 2 3 4 5 6

11. Îmi plac activitățile pe care le fac la școală…………. ……………………… ………………………. 1 2 3 4 5 6

12. Îmi place să încerc lucruri noi………… …………….. ……………………….. ………………………… 1 2 3 4 5 6

13. Consider că arăt bine………………………………… …………………….. ………………………………. 1 2 3 4 5 6

14. Aștep t cu nerăbdare să mă duc la școală…………. ……………………………… ………………….. 1 2 3 4 5 6

15. Sunt o persoană drăguță cu ceilalți………………. …………………………… ……………………….. 1 2 3 4 5 6

16. Părinții mei mă tratează corect…………………….. ………………………. …………………………… 1 2 3 4 5 6

17. Eu și părinții mei facem împreună lucruri distractive………….. …………….. ………. ……….. 1 2 3 4 5 6

18. Îmi place să merg la școală………………………………………. ……………………… ………………. 1 2 3 4 5 6

19. Sunt o persoană plăcută celor din jur……………………… ………. …………… ……………………. 1 2 3 4 5 6

20. Prietenii mei mă tratează frumos…………………………….. …………………. ……………………… 1 2 3 4 5 6

21. Prietenii mei sunt răutăcioși cu mine……….. ………….. …………………………. ………………… 1 2 3 4 5 6

22. Am destui prieteni…………………………………………… ……………………….. …………………….. 1 2 3 4 5 6

23. Mi-aș dori să nu fiu nevoit(ă) să merg la școală….. …………………… …………………………. 1 2 3 4 5 6

24. Școala este interesantă………………………………………… …………………………. ………………… 1 2 3 4 5 6

25. Membrii familiei mele se înțeleg bine unii cu alții…………. ……………………… ……………. 1 2 3 4 5 6

26. Mă distrez mult cu prietenii mei………………………………….. …………………… …………. …… 1 2 3 4 5 6 

– 80 –
27. Majoritatea celor din jurul meu mă plac…………………………. ………………. ………………… 1 2 3 4 5 6

28. Îmi place să -mi petrec timpul cu părinții mei………………… …………………. ………………… 1 2 3 4 5 6

29. Am cea mai tare familie………………………………………….. …………………… ………………….. 1 2 3 4 5 6

30. Mi-aș dori să am alți prieteni…………………………… ……… ………………………. ……………….. 1 2 3 4 5 6

31. Îmi place de mine însumi (însămi)…………………………. ……………………… ………………….. 1 2 3 4 5 6

Îți mulțumim pentru colaborare !