CICLUL I – STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ [611474]
UNIVERSITATEA EUROPEAN Ă „DRĂGAN” Lugoj
FACULTATEA DE DREPT
CICLUL I – STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
CURS
DISCIPLINA ”DREPTUL TRANSPORTURILOR ”
TITULAR DISCIPLINĂ :
Lect.univ.dr. GEORGESCU BONA SPERANȚA
AN UNIVERSITAR 2016/201 7
1 DREPTUL TRANSPORTURILOR
Note de curs
CAPITOLUL I
Sistemul național de transport
1. Particu laritățile activității de transport
În cadrul fiecărei economii naționale, transportul de mă rfuri apare ca o co ntinuare a
procesului de producție început î n celelalte ramuri prin aducerea mă rfurilor de la
producător la consumator, așadar transportu l, prin finalitatea sa economică face parte din
procesul de producție a bunurilor necesare existen ței.
Importanța transporturilor apare, însă cu pregnanță în sfera circulației mărfurilor
întrucît face posibilă efectuarea schimburilor economice pr in legatura pe care o realizează
între producator ș i consumator, în consecință activitatea de transport are tră sături co mune
cu toate celelalte activități economice.
Cu toate acestea însă, prin natura și specificul să u se deosebește de toate celelalte
activităț i economice.
Activitatea propriu-zisă de transport reprezintă o deplasare de persoane sau de
bunuri cu un mijloc de transport (vehicul). Față de celelalte mijloace de de plasare de
bunuri, transportul propriu-zis, ca operațiune economică și juridică, se individualizează prin caracteristicile sale, respectiv:
– transportul de persoane se realizează în mod necesar cu un vehicul;
– transportul propriu-zis de persoane sau de marfă presupune deplasarea acestora
cu ajutorul unui vehicul (rutier, feroviar, aerian, naval);
– în transportul propriu-zis de bunuri, marfa transportată este reprezentată, în
general, de materii prime (petrol brut, cărbune, minereu de fier etc.) , materiale și p roduse
prelucrate.
Activitățile de transport, ca obiect al dreptului transporturilor, reprezintă, deci, acele
activități care constau într -o deplasare în spațiu a unor persoane sau bunuri prin
intermediul unui mijloc de transport și prin utilizarea unei că i de transport adecvate.
Transporturile, atît cele de persoane, cît și cele de mărfuri, reprezintă activități
reglementate de lege, avînd loc sub îndrumarea și controlul unor autorități și organisme specializate și într -un cadru instituțional determinat de legislația internă și internațională.
Prin urmare, dreptul transporturilor reprezintă ansamblul de reglementări
privitoare la activitatea profesională organizată de transportatori, cu vehicule
corespunzătoare, pentru a deplasa, pe baze contractuale și în condiții legale, persoane
și/sau bunuri.
Dreptul transporturilor nu reprezintă o ramură de drept distinctă, ci o
subramură(instituție) a dreptului comercial.
2
2. Clasificarea transporturilor
a. În funcție de obiectul său , transportul se clasifică în:
– transport de persoane ;
– transport de bunuri(mărfuri ).
Transportul de persoane reprezintă o mică parte din ansamblul activității de
transporturi, care este evident dominată de deplasarea mărfurilor.
b. În funcție de calea sau mijlocul de transport distingem între:
– transporturi terestre (rutiere, feroviare);
– transporturi pe apă (maritime, fluviale, pe rîuri navigabile, pe lacuri navigabile);
– transporturi aeriene .
Transporturile în spațiul extraatmosferic nu au încă un caracter comercial.
Transporturile multimodale ( combinate) de mărfuri se realizează pe o porțiune a
itinerariului cu un mijloc de transport și pe celelalte porțiuni, cu unul sau mai multe alte
mijloace de transport.
c. În funcție de itinerariul parcurs, transporturile se împart în:
– transporturi în trafic intern ;
– transporturi în trafic internațional .
Astfel, în funcție de depășirea teritoriului unui stat, transportul are caracter intern sau
internațional.
d. În funcție de interesul servit deosebim între:
– transporturile de interes public (denumite și transportur i publice );
– transporturi în interes propriu sau privat, care la rîndul lor se subclasifică în:
– transporturi în interes personal (cele executate de persoanele fizice cu scopul
deplasării unor persoane sau bunuri);
– transporturi în folos propriu (cele executate de persoane fizice sau juridice
pentru activitățile proprii autorizate cu mijloacele de transport pe care le dețin în
proprietate sau le folosesc în temeiul unui contract de închiriere).
e. În funcție de periodicitatea deplasării transporturile se clasifică în:
– transporturi cu periodicitate regulată (cazul transporturilor feroviare, al celui
executat în tețele de autobuze, autocare,al transportului aerian și naval cu nave de linie);
– transporturi ocazionale (charter) – deplasarea organ izîndu -se și desfășurîndu- se
pe itinerarii, la data și în condițiile negociate de trasnportator și utilizatorul interesat.
3. Principiile comune aplicabile tuturor categoriilor de transport
Fiecare categorie de transport are un specific, adică anumite pa rticularităț i
determi nate de caracterul propriu al căii ș i al mijlocului de transpor t utilizat care impun
reglementări distincte și în concordanță cu acestea.
Toate ca tegoriile de transport au același obiect al activității, ceea ce imprimă
caractere comun e, anumite principii și reglementări comune care se aplică întregii
activități de transport ș i anume:
– întreaga activitate de transport se desfășoară pe baza contractului de transport
încheiat între transportator ș i expeditor. Prin intermediul contrac tului de transport se
stabileș te, practic raportul juridic dintre părți al cărui conținut îl concretizează ;
3 – un al doilea principiu vizează programarea transporturilor și î ncheierea
contractului de transport urmărindu- se astfel folosirea integrală, ratională și eficientă a
mijloacelor de transport. Volumul mare de transport de mărfuri și călă tori ar fi pra ctic
imposibil de realizat, dacă unitățile de transport nu ar cunoaște din timp solicitările de
transport ale agenților economici și nu ar proceda la p rogramarea anticipată a mijloacelor
de care dispun;
– al treilea principiu are la bază executarea transporturilor care are întotdeauna un
caracter oneros. Prin tarifele aplicabile în cadrul fiecărei categorii de transport sunt stabilite, de regulă, prin norme cu caracter imperativ, cuantumurile taxelor de transport.
– pentru c a transportatorii, expeditorii și destinatarii să își îndeplinească intocmai
obligaț iile care le r evin, prin lege, se instituie ră spun derea lor prin plata de penalități,
despă gubiri etc.
4. Izvoarele dreptului transporturilor
Dreptul transporturilor reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează
activitatea profesională organizată de transportatori, cu vehicule corespunzătoare, în
vederea deplasării pe baze contractuale și în condiții legale, de persoane și/sau bunuri.
Reglementările care se subsumează dreptului transporturilor cuprind:
– cadrul legal și instituțional al materiei; trăsăturile definitorii ale transporturilor,
delimitarea domeniului transporturilor și clasificarea acestora;
– contractul de transport;
– aspecte particulare ale transporturilor rutiere, feroviare, aeriene, maritime și
fluviale ;
– transporturile transfrontaliere și transporturile combinate de mărfuri;
– norme tehnice privind calificarea profesională și licenț ele sau autorizațiile
transportatorilor , parametrii de performanță a vehiculelor, securitatea călătorilor și a
mărfurilor, ocrotirea mediului.
4.1. Reglementări cu caracter general
Codul civil reprezintă în materia contractului de transport și al regimului obligațiilor
născute în sarcina părților din activitatea de deplasare de mărfuri sau de persoane dreptul
comun. Urmare a abrogării Codului comercial prin intrarea în vigoare a Codului civil din anul 2009 s- a încercat o unificare a raporturilor jurid ice de drept privat. Cu toate acestea
este lesne de observat că reglementările din Codul civil vizează pe lîngă raporturile
juridice dintre simpli particulari și raporturile juridice dintre profesioniști sau pe cele
dintre profesioniști și simpli particula ri.
Prin urmare dreptul transporturilor trebuie privit ca o ramura a dreptului comercial,
avînd în vedere faptul că, în activitatea sa, transportatorul este un profesionist, acesta exercitînd sistematic o activitate organizată ce constă în prestarea de ser vicii, astfel cum
prevede art.3 din Codul civil. Fiind un profesionist, transportatorului i se vor aplica dispozițiile din codul civil referitoare la profesioniști.
4 Dacă transportul este însă executat ocazional de către un simplu particular, și nu ca o
parte a unei activități de transport, transportatorul nu poate fi considerat profesionist,
întrucît nu se poate considera că exploatează o întreprindere.
Prin urmare, d reptul comun în materia transporturilor îl reprezintă reglementările
referitoare la raportu rile juridice născute din contractul de transport (Codul civil –
art.1955 -2008, Capitolul VIII, Cartea a V -a).
Putem include în această categorie și OG nr.19/1997 privind transporturile ,
ordonanță ce constituie cadrul legal general aplicabil, în completare a reglementărilor
specifice tuturor modurilor de transport și activităților conexe acestora.
4.2. Reglementări cu caracter special
A. Izvoare de drept intern – legi și acte normative
a. transporturi rutiere – OG nr.27/2011 privind transportur ile rutiere, OG
nr.88/1999 privind stabilirea unor reguli pentru transportul combinat de mărfuri, HG
nr.625/1998 privind organizarea și funcționarea Autorității Rutiere Române ARR, Legea
nr.38/2003 privind activitatea în regim de taxi și în regim de închir iere;
b. transporturi feroviare – OG nr.7/2005 privind aprobarea regulamentului de
transport pe căile ferate din România, OUG nr.12/1998 privind transportul pe Căile
Ferate Române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, OG
nr.95/1998 privind înființarea unor instituții publice în subordinea Ministerului
Transporturilor , HG nr.626/1998 privind organizarea și funcționarea Autorității
Feroviare Române – AFER;
c. transporturi maritime și fluviale – OG nr.42/1997 privind transportul
maritim și pe căile navigabile interioare;
d. transporturi aeriene – OG nr.29/1997 (MO nr.45 din 26 ianuarie 2001)
privind Codul aerian modificată prin Ordinul nr.808/2011 (MO nr.748 din 25
octombrie 2011) pentru aprobarea Procedurii p rivind acordarea, suspendarea sau
revocarea licenței de operare .
B. Izvoare de drept internațional – convenții, acorduri, protocoale, uzanțele
maritime și porttuare:
a. transportul rutier – Convenția referiotare la contractul de transport
internaț ional de mărfuri pe șosele(CMR) , Geneva 1956 , Convenția asupra circulației
rutiere Geneva 1949 , Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care
efectuează transporturi rutiere internaționale Geneva 1970 , Acordul european referitor
la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase(ADR) Geneva 1957;
b . transportul feroviar – Convenția internațională privind transportul
internațional feroviar(COTIF) Berna 1980 , Anexa nr. 2 la COTIF, care reglementează
regulile uniforme cu pri vire la transportulinternațional feroviar de mărfuri. Anexa nr.2
la COTIFpoartă și denumirea presurtată de CIM, Acorduleuropean privind marile linii internaționale de cale ferată(AGC), încheiat la Geneva 1985;
c. transportul maritim și fluvial – Convenția Națiunilor Unite privind
transportul de mărfuri pe mare, Hamburg 1978 (Regulile de la Hamburg) , Convenția
internațională pentru unificarea anumitor reguliasupra sechestrului asigurător de nave
maritime, Bruxelles 1952, Convenția internațională pentru unificarea anumitor reguli
5 referitoare la privilegiile și ipotecile maritime Bruxelles 1926 , Convenția privind
facilitarea traficului maritim internațional(FAL) , adoptată la Londra 1965.
d. transportul aerian – Convenția privind transportul aerian internațional
Montreal 1999.
4.3. Sistemul național de transport
Dispozițiile art. 2 din OG nr. 19/1997 statuează că sistemul național de transport are
caracter strategic, fiind parte integrantă a sistemului economico – social.
Fiecare mod de transport are în compunere infrastructura, mijloacele de transport,
operatorii de transport și activitățile conexe acestora.
Infrastructurile destinate activității de transport sunt căile de comunicații rutiere,
feroviare, navale și aeriene. Bunurile din sistemul na țional de transport, sunt reprezentate
de rețelele de transport și mijloacele de transport.
Mijloacele de transport sunt definite ca fiind mijloace mobile cu sau fără propulsie,
amenajate pentru transportul de persoane sau de bunuri, special destinate să s e deplaseze
pe o cale de comunicație rutieră, feroviară, navală sau aeriană.
Infrastructurile de transport deschise accesului public fac parte din domeniul public.
Transportatorii sunt persoane fizice sau juridice, autorizate să efectueze transporturi
interne sau internaționale de persoane sau de bunuri în intere public sau în interes propriu
cu mijloace de transport deținute în proprietate sau cu titlu de închiriere, precum și în
leasing.
6
CAPITOLUL II
Contractul de transport
1. Definiția și caracterul autonom al contractului de transport
Codul civil reglementează prin norme cu caracter general contractul de transport de
bunuri în art.1955- 2008. Contractul reglementat de Codul civil are în vedere transportul
de bunuri și de persoan e. Normele din codul civil referitoare la contract ul de transport în
general au c aracter supletiv, acestea fiind edictate pentru a suplini voința părților, în lipsa
clauzelor exprese în contract.
Conform art.1955 Cod civil o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu
principal, să transporte o persoană sau un bun dintr- un loc într- altul, în schimbul unui
preț pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul și locul convenite. Altfel spus, prin contractul de transport transportatorul se obligă, în
schimbul unei remunerații, să efectueze o deplasare de personae sau de bunuri pe o
anumită distanță cu un vehicul corespunzător. Prin urmare, operațiunea juridică a
contractului de transport are loc între expeditor sau acela care dă însărcinarea pentru
transport și întreprinzătorul care se obligă să-l facă în numele său propriu și pe socoteala
altuia ori între unul dintre aceștia și transportatorul care se obligă a -l face.
Transportatorul este persoana care care își asumă obli gația ca într -un mod oarecare să
facă transportul. Expeditorul este, în general proprietarul mărfii, acesta fiind, în această
calitate, parte în contractul de transport. Există însă și posibilitatea în cazul unui contract
de transport de bunuri ca o parte, în calitate de transportator, să se oblige, în schimbul
unei sume de bani (tarif), să transporte sub paza sa și înăuntrul unui termen o anumită cantitate de bunuri pe care se obligă să le predea destinatarului indicat de expeditor.
În ceea ce privește autonomia contractului de transport , ca institutie juridică , ea
trebuie înțeleasă într -un dublu sens și anume:
a. raporturile nă scute din contractul de transport sunt indepen dente de raporturile
existente între expeditor și beneficiar, care au la bază un alt contract ; de furnizare, de
vînzare etc, rap orturi ce nu -i sunt opozabile cărăușului, rezultînd astfel că suntem în
prezența a două contracte de sine stătă toare, fiecare cu efectele sale proprii ;
b. contractul de transport reprezintă o instituție juridică cu caractere spec ifice care î l
deosebesc de t oate celelalte contracte cu conț inut economic sau de dre pt civil sau au ca
obiect prestă ri de servicii; el reprezintă , pe plan juridic, concretizarea un or raporturi
economice de natură specială și anume, de plasarea obiectului transportului, ceea ce îi
conferă o fizionomie juridică proprie cu caractere distincte . Contractul de transport este
un contract unitar, autonom și de sine stătător, în conținutul căruia se îmbină elemente
care, î n individualitatea lor se aseama nă cu elementele specifice altor contracte
(antrepriza, locatiune d e lucrari, depozit), dar care, în ansamblul lor îi conferă acestuia o
natură juridică proprie.
Trebuie însă să subliniem faptul că nu orice dep lasare de lucruri dintr -un loc într –
altul formează obiectul contractului de transp ort ci doar atunci cînd transportul se face în
7 temeiul obligației asumate de transportator în acest sens și pe care le -a luat, în prealabil,
în primire de la locul de încărcare și le va preda la locul de destinaț ie.
Contractul de transport nu este o simplă antrepriză, ci o prestare de servicii.
Transportatorul în calitate de prestator de servicii, spre deosebire de salariat, se
bucură de independență juridică față de beneficiarul prestației (expeditorul). Spre
deoseb ire, însă, de antreprenorul propiu -zis, care execută o lucrare determinată, în
schimbul unui preț și predă beneficiarului rezultatul material al acestei activități,
prestatorul de servicii nu confecționează un obiect. În contractul de prestări de servicii beneficiarul se folosește de însuși serviciul specific pe care îl execută prestatorul.
2. Caracterele juridice ale contractului de transport
Contractul de transport prezintă un mare număr de varietăț i, care se deosebesc între
ele fie datorită specificului pe care îl presupune obiectul activității desfășurate de
transpoertator(transport de călători, de mărfuri, de bagaje și mesagerii) fie datorită
varietății și specificității mijloacelor de transport utilizate (feroviare, rutiere -auto , pe apă
sau aerian) fie datorită particularităților pe care le implică transportutile internaționale
față de cele interne.
Orice contract de transport presupune parcurgerea unui itinerar. În transporturile cu
periodicitate regulată, itinerariul este stabilit de transportator, conform condițiilor
prestabilite de acesta, neputînd fi modificat în funcție de cazul concret. În transporturile
ocazionale, itinerariul este stabilit de către părți, în urm a negocierilor de la caz la caz.
Indiferent de felul său, contractul de transport pre zintă următoarele caractere
juridice:
a. este un contract numit – aspect care rezultă din conținutul normelor supletive
reglementate în Codul civil la art.1955- 2008, precum și din conținutul reglementărilor
speciale care privesc diferite categorii de transpor turi. Relația dintre reglementările
speciale referitoare la diferitele tipuri de transport și cele din cuprinsul codului civil este
aceea de la lege specială la lege generală. Pentru acele tipuri de transporturi care nu sunt
acoperite de reglementări speciale, urmează să se aplice reglementările contractului de
transport din codul civil în completare ;
b. este un contract sinalagmatic(bilateral) Prin contractul de transport întrucît chiar
de la încheierea sa în mod valabil iau naștere obligații reciproce în sar cina ambelor
părți. O particularitate a contractului de transport este aceea că poate da naștere și la
obligații în sarcina destinatarului, care nu este parte în contract, ci terț față de acesta.
Contractul de transport produce efectele specifice contractel or sinalagmatice;
c.- este un act cu titlu oneros și comutativ deoarece fiecare parte contractantă
urmarește să obțină un folos, un echivalent, o contraprestație în schimbul obligaț iei
asumate, astfel expeditorul urmarește deplasarea mărfurilor că tre d estinatarul dese mnat
de el în contract, iar cărăușul vrea să primească preț ul convenit c a un contraechivalent al
prestaț iei asumate. În principiu, prețul este rezultatul unei negocieri libere între expeditor
și transportator însă, în cele mai multe cazuri, mai cu seamă în cazul transporturilor cu
periodicitate regulată, transportatorul are prestabilită o listă de tarife determinate în primul rînd de criteriul distanței, pe care clientul le poate accepta sau nu. Din acest motiv
contractul de transport are na tura juridică a unui contract de adeziune .
8 d.- este apreciat ca fiind un contract consensual întrucît se consideră încheiat în
momentul în care se exprimă fără echivoc acordul de voință între expeditor și
transportator, fără a fi necesar ca acest acord să fie însoțit de prodarea bunurilor către
transportator pentru efectuarea transportului. Există, însă, din ce în ce mai multe tipuri de
transport pentru care legea cere fie o formă specială standardizată a contractului de transport, fie un număr de clauze ob ligatorii în contract, ceea ce -i conferă acestuia un
evident carcater solemn. Forma scrisă devenind, astfel, o condiție de validitate a acestor contracte.
Legiuitorul poate însă prin dispoziții legale explicite, să condiționeze nașterea
contractului de tra nsport de faptul remiterii bunului de către expeditor în detenția
transportatorului, ceea ce – i conferă contractului un caracter real. ( de ex: contractul de
transport de mărfuri pe calea ferată).
În celelalte ipoteze, se apreciază în doctrină că predarea materială a lucrului în
vederea transportului ține de executarea și nu de valabilitatea contractului, care are caracter consensual.
e. – este un act juridic principal . din punct de vedere economic, transportul
reprezintă o activitate accesorie. De cele ma i multe ori, transportul este accesoriul necesar
al unui contract de vînzare -cumpărare, cînd predarea bunului vîndut se face în alt loc
decît locul vînzării. Contractul de transport însă, își păstrează autonomia, regimul său
juridic nefiind influențat de e xistența sau valabilitatea raportului juridic fundamental. Prin
urmare, din punct de vedere juridic , contractul de transport este, deci, un act juridic
principal, ineficacitatea contractului de vînzare -cumpărare nu atrage și ineficacitatea
contractului de transport. Contractul de transport este un contract autonom, chiar dacă,
din punct de vedere economic, este strîns legat de un contract de vînzare -cumpărare sau
de închiriere. Clauzele contractului de transport nu pot fi opuse părților contractului de
vînzare-cumpărare și nici invers.
3.Încheierea contractului de transport
3.1. Părțile contractului de transport
În transporturile de personae, contractul se încheie și se execută între transportator și
călător(pasager). În transporturile de bunuri, încheier ea contractului are loc între
expeditor și transportator. La destinație, marfa se eliberează de regulă, față de destinatar,
care este un terț fașă de contract, dar care dobîndește drepturi și căruia îi revin unele obligații care decurg direct din contractul de transport, la care acesta nu a fost parte.
a.- Transportatorul (cărăușul, operatorul de transport) este principalul subiect al
contractului, cel care se obligă să efectueze prestația specifică contractului, și anume
deplasarea de personae sau de bunur i. Transportatorul exercită, în principiu, o activitate
organizată și obișnuită de transport pentru care este autorizat în baza unei licențe de
transport, în condițiile legii. Transportatorul are în mod necesar calitatea de profesionist.
b.- Expeditorul În contractul de transport de bunuri, cocontractantul
transportatorului este expeditorul, numit și client, încărcător sau predător. De regulă,
acesta este proprietarul mărfii vîndute. Expeditorul mărfii trebuie să nominalizeze persoana beneficiarului transportului (destinatarul), căruia urmează să -I fie predată marfa.
Expeditorul însă își poate rezerva dreptul de a fi destinatarul mărfii transportate (de ex:
9 predă marfa spre deplasare către o sucursală a sa din teritoriu) sau de a schimba
destinatarul, prin m odificarea unilaterală a contractului de transport.
c.- Călătorul este cocontractantul transportatorului în contractul de transport de
personae.
Călătorul fiind o persoană fizică, acesta este beneficiar al legislației de protecție a
consumatorului în raporturile cu transportatorul, beneficiind deasemeni de asigurări
legale de viață și sănătate pe parcursul transportului.
3.2. Poziția destinatarului în raport cu părțile contractului de transport
Contractul de transport se încheie între î ntrepr inzatorul de transport
(transportatorul, cărăușul) și expeditor, care apar în mod obișnu it ca subiecte ale
contractului.
Așa după cum arătat părț i ale contractului de transport sunt:
• transportatorul (cărăușul );
• expeditorul, atunci cînd se transportă bunuri ;
• călătorul, în cazul transportului de călă tori.
În ipoteza î n care transportul de bunuri se face î n folosul unei alte persoane
decît ace ea a expedit orului, atunci destinatarul, deși nu este parte în contract, dobîndeș te
anumite drepturi din contractu l respectiv, motiv pentru care problema calificarii juridice a
drepturilor destinatarului a facut obiectul unor ample controverse.
Conform dispozițiilor art.1977 C.civil destinatarul dobîndește drepturile și obligațiile
decurgînd din contractul de transpor t prin acceptarea acestuia sau a bunurile transportate.
Din acel moment, acesta poate pretinde preluarea, chiar și a lucrurilor și a documentului
de transport.
Deși nu este parte în contractul de transport, putem observa că destinatarul devine
titular al unor drepturi (lui i se eliberează marfa de către transportator) și obligații (doar în măsura ăn care prin propriul act de voință acesta acceptă încărcătura) în raport cu transportatorul, drepturi și obligații care derivă dintr -un contract la care acesta nu este
parte. Aceasta este o derogare importantă de la principiul relativității efectelor contractului.
Calitatea de destinatar o poate avea orice persoană fizică sau juridică , care are
capacitatea de exerciț iu de a participa la încheierea ș i executarea unui contract de
transport de mă rfuri.
Drepturile destinatarului își au sorgintea în convenția inițială încheiată între
expeditor și cărăuș , pen tru transportul marfurilor, punîndu- se astfel problema explică rii
fundamentului juridic al acestor d repturi sau care este modelul juridic care s -ar putea
aplica în cauză, dată fiind intervenț ia unei a treia persoane, care este destinatarul,
respectiv posibilitatea acestuia de a acționa.
Doctrina de specialitate a încercat să explice pozi ția juridic ă specifică a
destinatarului, î n cadrul contractului de transport de bunuri, din perspectiva mai multor
teorii, dint re care vom prezenta pe scurt cî teva:
1. o prima teorie sustine teza gestiunii de afaceri, conform căreia transportatorul
ar acționa în intere sul detinatarului comportî ndu-se ca un negotiorum gestor (gestor de
afaceri) al acestuia.
10 Teoria a fost, în mod corect criticată, avînd în vedere prevederile Codului Civil,
întrucît inițiativa gestiunii de afaceri, în favoarea unei terțe persoane aparține, în mod
normal, gestoru lui. Prin urmare, raportî ndu-ne la contrac tul de transport de bunuri,
inițiativa încheierii contractului revine expeditorului, iar nu transportatorului.
Cît privește drepturile destinatarului față de transportator, în comparație cu si stemul
gestiunii de afaceri, unde acest ea există anterior activității de gestiune, î n contractul de
transport de bunuri sunt condiționate, în principal, de momentul ajungerii mărfii la
destinație.
2. o altă teorie califică poziția juridică a destinatarului pr in intermediul cesiunii
de drepturi și anume: expeditorul, î n calitate de cedent, transmite destinatarului, î n
calitate de cesionar , drepturile nasc ute din contractul de transport în momentul eliberării
bunului.
Și aceasta teorie a fost criticată. În cazul unei cesiuni, destinatarul ar putea formula
pretenții șim pentru daunele cauzate personal expeditorului, ceea ce în realitate nu poate
face. Destinatarul ar putea fi expus la toate excepțiile personale, chiar străine de
contractul de transport, pe care tr ansportatorul le poate opune expeditorului. Cesiunea ar
face astfel destinatar un veritabil succesor cu ti tlu particular al expeditorului, apreciindu-
se astfel că drepturile dobîndite de către destinatar ar fi trecut mai întîi prin patrimoniul
expeditorului, ceea ce nu corespunde realității.
Dreptul destinatarului este un drept propriu, care ia naștere direct în patrimoniul său,
în temeiul contractului de transport, dar care nu poate fi exercitat decît în momentul
sosirii bunurilor la destinație.
3. teoria con sacrată î n doctr ină, care a avut cel mai mare ecou în ceea ce priveș te
fundamentul drepturilor des tinatarului, este cea a stipulaț iei pentru altul, c are va
produce efecte juridice î ntre trei persoane:
• expeditorul – stipulantul
• transportatorul( cărăuș ul) – promitentul
• destinatarul transport ului – terțul beneficiar
Această teorie a fost fundamentată pe faptul că prestația cărăușului profită, în
întregime destina tarului care va beneficia, la rîndul său, de o acțiune directă contra
cărăușului, în cazul în care a încălcat oblig ațiile asumate față de expeditor prin contract.
Nici aceasta teorie, însă , nu a fost scutită de criti ci care vizau mai multe aspecte.
Prin urmare, asimilarea destinatarului unui contract de transport de bunuri cu cea a
terțului beneficiar al unei stipulați i pentru altul este contestată, în principal, avînd în
vedere existența obligațiilor care incumbă acestuia.
Întrucî t dreptul care ia naștere în beneficiul destinat arului are ca izvor contractul
încheiat între expeditor și cărăuș, obliga țiile care cad î n sarcina sa au ca izvor legea.
Legea poate da naștere, oricînd la obligații în sarcina unei persoane, chiar
împotriva ei.
Astfel, î n cazul destinatarului contractului de transport de bunuri, izvorul obligațiilor
care cad î n sarcina sa nu este actul juridic, respectiv contractul încheiat între expeditor și
cărăuș.
Calificand, fără nici o îndoială , stip ulatia pentru altul, ca o excepție veritabilă de la
principiul relativității efectelor convențiilor, în ceea ce privește drepturile cre ate î n
favoarea unei terțe persoane, stră ine de raportul contractual dintre stipulant și promitent
s-a pus întrebarea firească dacă această instituție nu reprezintă o excepție de la același
11 principiu și în ceea ce privește obligațiile într -un sens mai larg, avînd î n veder e că orice
drept presupune și o obligație corelativă.
Cu toate că s -a susț inut faptul că mecanismul de funcționare al contrac tului de
transport de bunuri, cît ș i statut ul destinatarului nu se pot regăsi în diferite instituții de
drept civil, întrucî t aces t contract beneficiază de un mecanism de funcț ionare propriu,
corect reglementat de legislația în vigoare, suntem de părere că, contractul d e transport de
bunuri reprezintă o aplicaț ie a stip ulatiei pentru altul, chiar dacă nu urmează modelu l
clasic al aces teia.
În cadrul acestui contract se regăsesc condiți ile de valabilitate ale stipulaț iei pentru
altul, respectiv voința neindoielnică a expeditorului și c ărăușului de a stipula î n beneficiul
destinatarul ui, care este determinat chiar în mom entul î ncheierii contractului sau va fi
desemnat prin exercitarea de că tre expeditor a dreptului de a modifica unilateral
contractul.
Cît privește raporturile juridice nă scute din contractul de transport de bunuri, la fel
ca și în cazul stipulației pentru altul, cărăuș ul se obligă să predea lucrul destinatarului în
beneficiul că ruia se nasc, nemijlocit, dreptur i proprii, drepturi care le dobîndește în
momentul î ncheierii contractului dintre expeditor și cărăuș.
Acceptarea de că tre dest inatar a drepturilor stipulate î n folosul să u nu are efect
constitutiv, ea conduce doar la consolidarea acestor drepturi.
Chiar dacă raporturile juridice nu se creează de la început decît între expeditor și
cărăuș, destinatarul, deș i nu a participat la cre area lor, joacă un rol primordial în cadr ul
acestei scheme triunghiulare.
Destinatarul este profund integrat în această schemă care îi conferă , astfel,
prerogati va de a reclama marfa transportatorului sau cea de a solicita daune cu privire la
neexecut area ori executarea nec orespunză toare a unui contract la încheierea căruia nu a
participat. El este, deopotrivă constrîns la plata preț ului bunurilor transportate, precum și
a cheltuielilor legate de transport.
În concluzie, contractul de tran sport de bunuri face inevitabilă instaurarea unei
scheme tri unghiulare care include existența unor raporturi între expeditor, transportator și
destinatar. F iecare dintre cei trei protagoniș ti ai contractului de transport de bunuri are un
rol bine determinat, ceea ce ne îndreptățește a -l fun damenta prin prisma mecanismului
stipulatiei pentru altul.
3.3.Condițiile de validitat e ale contractului de transport
Pentru a fi valabil î ncheiat, contractul de transport trebuie să întrunească anumite
condiții legale de fond și de form ă.
Condiții de fond
Condițiile de fond ale contractului de transport sunt cele din dreptul comun,
prevăzute de art 1179 C.civ., respectiv: capacitatea, consimțămîntul, obiectul și cauza.
• capacitatea de a contracta a părților
Transportatorul trebuie să aibă capacitatea de a fi un profesionist în condițiile art.3
C.civ. În cazul transportatorului persoană juridică, acesta trebuie să aibă ca obiect de activitate obișnuită transportul.
12 Pentru a î ncheia un contract de trans port valabil, părțile trebuie să aibă capacitate de
exercițiu deplină, adică să își poată exercita drepturile și să își asume obligațiile prin acte
juridice încheiate în nume propriu.
Minorii cu capacitate de exercițiu restrînsă vor putea încheia singuri contracte de
transport, dar cu încuviințarea prealabilă a ocrotitorilor legali (părinț i, tutore);
Minorii sub 14 ani și interzișii judecătorești vor putea, în ved erea satisfacerii unor
nevoi, să î ncheie personal contracte de transport, de ex. contracte de transport de
persoane cu mijloace de transport în comun;
• consimțămîntul părț ilor
Alături de cauză consimțămîntul constituie voința juridică ce prezintă un fenomen
complex atî t din punct de vedere psihologic cît și juridic.
Pentru a fi valabil, trebuie să î ndepl inească urmatoarele condiț ii:
– să emane de la o p ersoană care are discernămî nt;
– să fie dat cu intenția de a produce efecte juridice;
– să fie exteriorizat;
– să nu fie af ectat de vreun viciu de consimtămînt.
În transportul cu periodicitate regulată, formarea consimțămîntului în baza ofertei
transportat orului și a acceptării din partea cocontractantului prezintă particularitatea că
orice transportator profesionist se află în stare de ofertă permanentă față de public, iar
clientela transportatorului este o entitate globală, un număr nedefinit de persoane, care
apelează sau pot apela în mod obișnuit sau ocazional, la serviciile transportatorului.Acceptarea din partea cocontractantului (călător sau expeditor) reprezintă, practic o simplă adeziune, întrucît tarifele transportatorului (prețul
contractului), ca de altfel și alte elemente ale contractului, cum ar fi itinerarul și durata
normală a transportului, sunt prestabilite și, în consecință nu sunt negociabile.
Practic, manifestarea de voință a clientului se reduce la acceptarea acestor condiții
prestabilite ale contractului.
Desigur, nu întîlnim un asemenea mecanism de formare a acordului de voințe în
cazul contractelor de transport ocazionale .
• obiectul contractului
Trebuie să existe și să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil,
licit si moral.
Prin urmare va fi nul obiectul unui contract care se referă la transportul unui
lucru imposibil de executat cu mijloacele de transport din categoriile din care face parte
organizația respectivă.
• cauza contractului
Cauza trebuie să existe, să fie reală și nu falsă, licită și morală.
Condiții de formă
Contractul de transport se încheie, de regulă, în formă scrisă doar pentru dovadă,
simplul raport de voință fiind dealtf el suficient pentru ca acesta să producă efecte
juridice.
Documentul în care se materializează contractul de transport poartă denumirea
generică de document de transport. Art. 1956 C.civ. prevede că dovada contractului de
transport se face prin documente de transport, precum scrisoare de trăsur ă, recipisă de
13 bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimație de călătorie sau altele
asemenea.
În transportul de persoane, contractul de transport este desemnat cu termenul
generic de legitimație de călătorie(bilet, abonament). Contra ctul se prezintă cub forma
unui titlu la purtător din specia documentelor de legitimare. În transporturile aeriene,
documentul de transport este, însă, în mod necesar nominativ.
În practică, pentru transportul de mărfuri este uzuală denumirea de scri soare de
trăsură. În transporturile navale cu periodicitate regulată, contractul de transport se prezintă sub formă de conosament, care poate avea la bază un contract de navlosire.
4. Efectele contractului de transport de mărfuri
Efectele oricărui contra ct îl reprezintă drepturile și obligațiile ce rezultă din acel
contract. Executarea operațiunii de transport în temeiul contractului de transport de
mărfuri are un anume specific:
– executarea propriu -zisă a contractului de transport este precedată de anumite
obligații ale transportatorului sau, după caz, ale expeditorului;
– în privința drepturilor și obligațiilor părților putem distinge trei etape în
decrularea contractului: la punctul de pornire, de -a lungul itinerarului (în cursul deplasării
mărfii) și la d estinație, părților contractului revenindu -le obligații diferite în funcție de
aceste etape;
– din contractul de transport de mărfuri pot rezulta drepturi și obligații față de un
terț, străin de contractul de transport, adică destinatarul;
– expeditorul și, în anumite situații excepționale, și destinatarul, au dreptul să
modifice unilateral contractul de transport, fie prin schimbarea itinerarului inițial, fie prin
schimbarea destinatarului inițial.
4.1. Faza precontractuală
Expeditorul are obligația de a pregăti condițiile materiale și juridice ale deplasării
mărfii transportate , context în care acesta trebuie:
– să aleagă mijlocul de transport;
– să colaboreze la întocmirea documentului de transport;
– să efectueze orice altă operațiune necesară din punct de ve dere ethnic și
administrative, pentru a face posibil transportul preconizat.
Transportatorul are obligația de a accepta cererea de transport din partea clientului,
putînd refuza transportul doar în situații excepționale, cînd marfa ar fi inadegvată
transpo rtului, sau interzisă la transport.
Întrucît transportatorul se află în stare de ofertă permanentă de servicii, simpla
adeziune a expeditorului la condițiile prestabilite de către transportator echivalează cu
realizarea consimțămîntului contractual, motiv pentru care acesta din urmă nu poate
verifica, în prealabil, solvabilitatea clientului.
14
4.2. Obligațiile părților contractului de transport de bunuri la punctu l de
pornire
a. Obligațiile expeditorului
1.- obligația de a preda marfa și de a asigura încărcarea acesteia în mijlocul de
transport;
2.- obligația de plată a prețului transportului
1.- Prin predarea mărfii către transportator se realizează transmiterea temporară a
posesiei mărfii de la expeditor la transportator, în scopul deplasării aceste ia la destinatar.
Locul predării mărfii diferă în funcție de felul transportului. Dacă transportul
urmează a se face cu autocamionul sau trailerul, predarea se reaalizează la locul situării
mărfii.În transporturile feroviare predarea se face de regulă în stația CFR cea mai aporpiată.În transporturile aeriene predarea mărfii penrtu transport se realizează pe aeroport, iar în transporturile maritime predarea mărfii se face pe chei de -a lungul navei,
cît și prin trecerea mărfii peste balustrade navei.
Data pre dării mărfii trebuie să fie prevăzută în contract, deoarece orice întîrziere
este sancționată cu penalități.
2.- Debitorul prețului contractului de transport este în principiu expeditorul, iar
momentul plății prețului coincide, de regulă, cu acela al predă rii mărfii.
Prin excepâie prețul transportului poate fi pus în sarcina destinatarului prin clauza de
plată transmisă, care trebuie să fie expresă și acceptată de transportator și de destinatar deopotrivă.
b.- Obligațiile transportatorului , după realizare a consimță mîntului contractual, la
punctu l de pornire sunt următoarele:
1.- transportatorul este obligat să procure un mijloc de transport corespunzător;
2.- transportatorul este obligat să preia marfa spre transport, asigurînd- o contra
riscurilor de sustragere, în colaborare cu expeditorul și să o cîntărească. Dacă
transportatorul primește marfa la transport fără reserve, se presupune că marfa nu
prezintă vicii aparente de îmbalotare.Transportatorul poate însă, accepta marfa la
transport cu reserve.
3.- transportatorul este obligat să elibereze expeditorului documentul de transport.
Contractul de transport se consideră, din punct de vedere practice, că are deplin effect din
momentul aplicării ștampilei transportatorului pe document. Din acest moment mărfur ile
se socotesc primate de transportator și încep să curgă termenele deplasării.
4.3.
Obligațiile părților contractului de transport de bunuri în cursul deplasării
mărfii
a.- Obligațiile expeditorului – în cazul unor transporturi care necesită precauț ii
speciale pe parcursul transportului expeditorul poate fi obligat să pună la dispoziția
transportatorului însoțitori (cazu l transportului animalelor vii), însoțitori, care îl
15 degrevează, în principiu, pe transportator de obligația de a veghea la integritatea mărfii pe
parcursul transportului.
Împrejurări de caz fortuity sau de forță majoră pot produce, fie la punctul de pornire,
fie pe parcursul transportului, întîrzierea transportului sau imposibilitatea de a adduce la îndeplinire transportul. Aceste con secințe conduc la noțiunea de transport deficitar.
În aceste cazuri, expeditorul este îndreptățit:
– să fie încunoștiințat în termen util despre perturbarea transportului;
– să decidă soarta transportului deficitar.
Art.1971 C.civ îi îngăduie expeditorului două opțiuni în caz de transport deficitar:
– să mențină contractul, acceptînd decalarea termenului de executare a
transportului sau continuarea acestuia din punctual în care s- a oprit pentru caz fortuit sau
forță majoră, cu drept la despăgubiri;
– să rezilieze contractul unilateral.
b.- Obligațiile transportatorului
Transportatorul trebuie să:
– respecte ordinea expedițiilor;
– parcurgă ruta prestabilită;
– execute transportul la termenul fixat;
– conserve bunurile pe întregul parcurs pînă la destinație .
4.4.
Obligațiile părților contractului de transport de bunuri la destinație
Sosirea buburilor la destinație reprezintă executarea obligației caracteristice a
transportatorului, acesta continuînd însă să aibă anumite obligații și la destinație.
Executar ea contractului de transport de către transportator continuă pînă cînd are lioc
recepția bunurilor de către destinatar.
a.- Obligațiile transportatorului – transportatorul are, la sosirea buburilor la
destinație, următoarele obligații:
– identificarea și a vizarea destinatarului despre sosirea mărfii;
– eliberarea încărcăturii, la locul și la data convenite;
– după caz, descărcarea bunurilor din mijlocul de transport.
În situația în care nu -l poate identifica pe destinatar, transportatorul are obligația de
a-l notifica pe expeditor pentru a lua măsuri urgente în acest sens. În cazul lipsei de
răspuns din partea acestuia, transportatorul poate solicita instanței să autorizeze de urgență depozitarea, pe socoteala expeditorului sau a destinatarului, a bunurilor transportate, în docuri, depozite generale sau antrepozite.
Punerea mărfii la dispoziția destinatarului face să înceteze posesia precară exercitată
de transportator asupra bunurilor ca de altfel și obligația de pază a lucrului, acestea
trecînd la destinata r.
Descărcarea bunurilor este, de regulă, în sarcina destinatarului, dar aceasta poate fi și
o obligație a transportatorului, din însărcinarea expeditorului.
16
b.- Obligațiile destinatarului
Deși nu este parte în contractul de transport destinatarul, trebuie să respecte clauzele
acestuia , odată ce l -a acceptat. Adeziunea destinatarului la contract se justifică prin
raporturile juridice prestabilite între acesta și expeditor (furnizorul) , în temeiul
contractului de vînzare, închiriere, etc.
Consimțămîntul destinatarului rezultă din faptul primirii documentului de transport
sau al recepției mărfii. După acceptare, contractul îi este opozabil destinatarului, în baza acestuia el fiind obligat:
– să ia în primire bunul ajuns la punctual de sosire . La luarea în primire a bunurilor
transportate destinatarul procedează la verificarea documentului de transport, avînd
dreptul ca pe cheltuiala sa să verifice în momentul primirii starea în care se află bunurile
transportate ;
– să elibereze mijlocul de transport;
– să plătească sumele restante datorate transportatorului
– să conserve acțiunile judiciare împotriva transportatorului pentru repararea
eventualelor daune ocazionate la transport.
5. Regimul juridic al bunurilor transportate
5.1. Detenția (posesia precară) exercitată de tr ansportator asupra bunurilor
transportate
Transportatorul este un detentor precar al mărfii aflate în curs de transport, adică un
posesor precar al acesteia. Dobîndirea detenției bunurilor de către transportator este
efectul direct al acceptării bunurilor la transport, la punctual de pornire. Încetarea
detenției asupra bunurilor are loc odată cu eliberarea acestora în sens juridic, la locul de
sosire, în mîinile destinatarului.
Transportatorul este asimilat cu un depozitar în cadrul unui deposit necesar.
Detenția (posesia precară) este definită în Codul cicivl la art.918, ca fiind
exercitarea unei puteri de fapt asupra lucrurilor, fie cu încuviințarea și pe socoteala
proprietarului, fie în temeiul unei dispoziții legale sau judecătorești.
Detențiunea nu poa te fi confundată cu posesia propriu-zisă.
Posesia este puterea de fapt exercitată asupra unui lucru, stăpînire care,din punctu l
de vedere al posesorului, reprezintă manifestarea exterioară a unui drept real. Posesorul
de altfel este prezumat propritar, fie absolut (în cazul bunurilor mobile – posesia de bună
credință valorează titlul) fie pînă la proba contrară (posesorul unui imobil nu trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate ci doar proba faptului posesiei.
Posesia presupune întrunirea a două elemente: corpus (stăpînirea directă a lucrului)
și animus (voința de a stăpîni lucrul pentru sine).
Posesorul precar (detentorul) stăpînește bunul în fapt, dar nu pentru sine, ci pentru
altul, lipsindu -i elementul animus .
Transportatorul, fiind detentorul unor bunuri mobile, prin definiție, nu are la
îndemînă acțiunea posesorie, întrucît se opune prezumția absolută a posesoului de bună –
credință.
17
5.2. Drepturile transportatorului asupra bunurilor transportate
Dreptul de retenție
Dreptul de retenție reprezintă prerogativa creditorului de a refuza, cît timp nu este
plătit, să restituie debitorului său bunul (mobil sau imobil) ce aparține debitorului.
Dreptul de retenție suspendă exigibilitatea obligației de restituire ce incumbă detentorului
bunului. Acest dre pt rezultă din lege sau dintr -o hotărîre judecătorească, el neavînd
caracter convențional.
Dreptul de retenție este o măsură conservatorie, în virtutea căreia detentorul
(transportatorul) își poate asigura încasarea creanței contra celui căruia îi aparține bunul
prin simpla opunere la restituirea bunului pe care îl deține. Acesta repre zintă de fapt un
mijloc practic de presiune al retentorului (transportatorul) fa ță de debitorul său
(destinatarul) să -și execute obligația.
Dreptul de retenție este o garanție reală imperfectă.
Condițiile generale ale dreptului de retenție
– existența unei creanțe (certe, lichide și exigibile);
– detențiunea exercitată de către retentor asupra unui bun corporal, alienabil,
sesizabil;
– existența unei legături între creanță și bunul care trebuie eliberat.
Efectele dreptului de retenție
– dreptul de retenție est e opozabil ca și un drept real – acesta putînd fi valorificat atît
împotriva debitorului, cît și a succesorilor cu titlu particular ai debitorului;
– dreptul de retenție are efecte indivizibile – orice fracțiune a datoriei este garantată
pînă la stingerea integrală; orice componentă a lucrului răspunde pentru totalitatea
datoriei;
– dreptul de retenție nu produce efectul de a conferi titularului său dreptul de a
urmări bunul în mîna un ui terț.
Dreptul de retenție al transportatorului rezultă implicit din dispozițiile art.1980
C.civil, conform cărora destinatarul nu poate intra în pose sia bunurilor transportate decît
dacă plătește transportatorului sumele datorate conform contractului.
Dreptul de retenție al transportatorului, exercitat asupra bunurilor, are ca obiect
exclusive creanța izvorîtă din transportul în cauză. El nu se poate exercita pentru o creanță izvorîtă din transportul anterior al altor bunuri.
6. Răspunderea transportatoru lui
6.1. Reglementarea și regimul convențional al răspunderii transportatorului
Răspunderea juridică reprezintă sancțiunea normei juridice, consecință a încălcării
unui drept subiectiv sau a unui interes legitim. Ră spunderea juridică poate avea c aracter
sancți onatoriu sau reparatoriu.
Încălcarea obligațiilor asumate prin contractul de transport angajează răspunderea
civilă (patrimonială) a părților. Încălcarea unor obligații legale sau a unor drepturi sau a
18 unor interese legitime, cu ocazia executării contractu lui de transport sau în perioada
precontractuală sau postcontractuală, poate angaja răspunderea civilă delictuală a
autorului faptei prejudiciabile.
În materia dreptului transporturilor, particularități deosebite prezintă doar
răspunderea transportatorului.
Obligațiile transportatorului cît privește răspunderea sa sunt obligații profesionale,
chiar dacă în realitate este vorba de o răspundere delictuală (extracontractuală) , deoarece
sunt obligații ce rezultă din activitatea unei întreprinderi.
Normele genera le cu privire la răspunderea civilă se regăsesc în art.1349 și
următoar ele din Codul civil. Totodată C odul civil reglementează prin norme specifice cu
incidență generală, privitoare, în special, la răspunderea contractuală a transportatorului, care se ap lică prioritar față de normele generale din Codul civil.
Accidentele săvîrșite de către transportator sau prepușii acestuia în executarea
activității de transport și care au ca rezultat prejudicierea terților exceed domeniul răspunderii contractuale a tran sportatorului, ele ținînd de răspunderea delictuală a
acestuia. Răspunderea delictuală a transportatorului față de terți interesează în dreptul
transporturilor doar din punctual de vedere al asigurărilor pentru riscuri pe timpul
transporturilor.
6.2. Răsp underea contractuală a transportatorului
Această răspundere se concretizează în obligația pe care o are transportatorul de a
acoperi prejudiciul rezultat din încălcarea obligațiilor sale contractuale. Răspunderea
contractuală este un tip de răspundere spe cială , care poate fi angajată doar în ipoteza în
care există un contract între părți. Regimul juridic al acestei răspunderi se completează cu
normele și principiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, care reprezintă dreptul
comun în materie.
Premisa generală a răspunderii contractuale o reprezintă convenția valabil încheiată
a părților care ia naștere înaintea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației
asumate.
Conform dispozitiilor art.1959 Cod Civil, transportatorul nu poate exclude sau
limita raspunderea sa decît în cazurile prevă zute de lege. Transportatorul ră spunde pentr u
prejudiciile cauzate prin î ntîrzierea ajungerii la destinație cu excepția cazului fortuit și a
forței majore.
Transportatorii răspund, totodată , de integri tatea bunurilor transportate atît sub
aspect cantitativ, cî t și calitativ, din mom entul primirii ei la transport și pînă î n momentul
eliberarii acesteia la destinație. Aceștia , răspund deasemeni pentru pierderea totală sau
parțială a bunurilor, pentru av arierea lor, pentru depășirea termenului de eliberare ș i
pentru orice alt caz care poate fi apreciat ca o neexecutare a contractului de transport.
6.3.Condițiile generale ale răspunderii contractuale
Condițiile generale ale răspunderii contractuale care sunt aplicabile și răspunderii
transportatorului sunt: fapta ilicită cauzatoare de prejudicii; vinovăția autorului;
prejudiciul suferit de creditor; legătu ra de cauzalitate dintre faptă și prejuduciu.
19 a. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii se poate mat erializa printr -o acțiune
(comisiune) sau o abstențiune (omisiune). Răspunderea contractuală a transportatorului
rezultă de regulă din fapte comisive, dar poate fi antrenată și în caz de omisiune (ex:
omisiunea de a verifica starea tehnică a vehiculului). Natura ilicită a faptei păgubitoare
poate rezulta, în general: din nerespectarea unor dispoziții legale sau din atingerea adusă
unui drept subiectiv sau a unui interes legitim al altuia.
b. Vinovăția autorului Conform dispozițiilor art.1357 alin.2 Cod civil orice culpă,
fie că este vorba de dol, fie că este vorba de imprudență sau neglijență este suficientă pentru a antrena răspunderea autorului prejudiciului.
Dolul (intenția directă sau indirectă) exclude în principiu răspunderea contractuală.
Intenția dir ectă de a -l prejud icia pe cocontractant intră sub incidența ilicitului penal.
În cadrul răspunderii contractuale, culpa contractuală se manifestă, de regulă, sub
forma neglijenței sau a imprudenței, dar și a intenției directe.
Ca orice raspundere co ntractuală , răspunderea transportatorului se întemeiază pe
culpă, întrucît ivirea oricărui caz din cele mai sus arătate, presupune neîndeplinirea sau
îndeplinirea necor espunzatoare a obligaț iilor rezult ate din contractul de transport.
Vinovăția ca element al răspunderii contractuale este prezumată.
c. Prejudiciul suferit de creditor (paguba, dauna ) reprezintă rezultatul negativ
suferit de creditor, urmare a neexecutării, sau a executării cu întîrziere a obligației de
către debitor.
Prejudiciul poate fi material sau moral în dreptul transporturilor .
Pentru a putea fi reparat prejudiciul trebuie să fie:
– cert (este cert prejudiciul actual, dar și cel viitor, care este sigur că va apărea),
prejudiciul eventual nu poate fi reparat.
În cazul răspunderii contractua le este supus reparării nu doar prejudiciul previzibil
ci și cel imprevizibil.
Ttansportatorul în transportul de bunuri răs punde doar în limita pagubei ef ective, nu
și pentru beneficial nerealizat ca și în dreptul comun.
d. legătura de cauzalitate dintre f aptă și prejuduciu Cu toate că răspunderea poate
fi angajată de obicei pentru fapta ilicită, care are car acter de cauză direct generatoare de
prejudiciu condițiile exterioare care au contribuit decisiv la realizarea efectului păgubitor
sau socialmente periculos formează împreună cu cauza o unitate indivizibilă.
6.4 . Exonerarea de răspundere
Pentru ca transportatorul să poată fi exonerat de răspundere, îi revine obligaț ia
de a dovedi existența uneia din cauzele străine și neimputabile , respe ctiv cauze care
înlătură caracterul ilicit al faptei păgubitoare comise, sau temeiuri care exclud vinovăția.
Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt:
– legitima apărare ;
– starea de necesitate;
– îndeplinirea unei activități impuse sau permise de lege;
– exercitarea unui drept subiectiv,consimțămîntul victimei.
Regelementări specifice privind starea de necesitate se regăsesc în materia
transporturilor maritime. Activitatea de transport poate fi suspendată sau interzisă de
20 lege: de ex: traficul pe Dunăre poate fi suspendat pe perioada de iarnă; pe perioada
embargoului impus unei țări, transporturile de marfă în relația cu acea țară sunt interzise.
Art.1530 Cod civil reglementează ca temei exonerator de răspundere contractuală
cauza străină .
Reprezintă cauze străine exone ratoare de răspundere, inclusiv în privința
transportatorului:
– fapta victimei;
– fapta unui terț;
– cazul fortuit;
– forța majoră.
Dispozițiile art.1984 Cod civil îl exonerează pe transportator de răspundere pentru
fapta expeditorului sau a d estinatarului. Fapta terțului îl exonerează de răsp undrere dacă
prezintă caracter excepțional, imprevizibil și inevitabil al forței majore și dacă terțul nu
este o persoană pentru care transportatorul este ținut să răspundă. În alte situații fapta
terțului nu îl exonerează pe transportator de răspundere (cazul unui furt, față de care
transportatorul diligent trebuia să se asigure).
Cauzele de nerăspundere Principiul libertății contractuale poate să conducă, în
ipoteza unor contracte încheiate între partene ri economici cu potențial inegal, la
dezechilibre majore, astfel încît partea cu un potențial econo mic ridicat putînd impune
clauz e dezavantajoase cocontractantului său. Este și cazul contractelor de transport,
acestea avînd caracterul unor contracte de a deziune, motiv pentru care legiuitorul a
intervenit în reglementarea contractului de transport, impunînd unele restricții ale
clauzelor acestora.
Astfel, legea interzice prin restricții exprese anumite clauze de nerăspundere, mai cu
seamă că unele dintre a cestea contravin unor principii de drept ca de ex: art.1955 Cod
civil prevede: sunt considerate nescrise orice stipulații care ar înlătura sau restrînge
răspunderea stabilită de le ge în sarcina transportatorului ; transportatorul nu se poate
degreva de răsp undere pentru dol sau culpă gravă.
Există însă și clauz e de nerăspundere îngăduite în anumite condiții, spre ex: clauza
prin care se stipulează diminuarea răspunderii transportatorului în transporturile feroviare, în ipoteza în care ele corespund unei reduceri a prețului deplasării sau plafonarea cuantumului despăgubirilor , dacă acestea nu se reduc sub limitele rezonabile.
21
CAPITOLUL III
1. Contractul feroviar de mărfuri în trafic intern
1.1. Încheierea contractului feroviar de mărfuri
Calea ferată , în calitate de transportator care se află în stare de ofertă permanentă de
a contracta către public, este obligată, la cererea expeditorului, să încheie contractul de
transport.
Regulamentul de transport pe cale a ferată și specificul transp ortului feroviar impun
anumite limite acestei obligativități în transportul de mărfuri. Astfel:
– expeditorul trebuie să se conformeze normelor regulamentului și tarifelor de
transport;
– transportul trebuie să fie posibil, cu personalul și mijloacele de trans port
obișnuite, care sunt la dispoziția curentă a C.F.R;
– transportul să nu fie împiedicat de împrejurări pe care C.F.R. nu le poate evita
sau înlătura.
Contractul feroviar de transport de mărfuri este î ncheiat între Regionala de căi
ferate și expedi torul mă rfurilor care poate fi o persoană juridică cu capital de stat,
particular sau mixt, sau o persoană fizică .
Contractul de transport încheiat de calea ferată, cu expeditorul mărfurilor, dă
naștere la obligaț ii pentru toa te regionalele de că i ferate pe teritoriul cărora trece
transport ul, deci contractul se încheie și î n numele acestora, cu alte cuvinte, ca lea ferată
ne apare ca un transportator unic.
Din această cauză, transportul va urma parcursul itinerariul ui stabilit, pe baza
unui singur doc ument de transport, toate operaț iunile pe care le presupune trans portul
fiind efectuate de transportator fără a fi necesară prezenț a expeditorului .
Prin urmare, putem defini c ontractul de transport de mărfuri pe calea ferată
ca acel c ontract prin care Societatea națională de căi ferate, prin intermediul unei
Regionale de că i ferate, în calitate de transportator, se obligă, î n schimbul u nei taxe de
transport (tarif) să transporte înăuntrul unui anumit termen, să păzească și să
elibereze mar fa destinatarului, care poate fi expeditorul sau un terț indicat în
scrisoarea de trasură.
Contractul de transport de mărfuri pe calea ferată se încheie între Societatea
națională a căilor ferate, reprezentată de o Regională de căi ferate și expedi tor.
Ca parte î n contract, Regionala de că i ferate încheie contractul prin stația de
cale ferată de expediție, care primește marfa în vederea efectuă rii transportului. C ealaltă
parte, expeditorul, poate fi o persoană juridică sau fizică, care predă marfa la transport.
Pentru încheierea acestui contra ct de transport este necesară, în primul rînd
realizarea consimțămîntului părț ilor care îl înche ie, respectiv al expeditorului și al
cărăuș ului, prin proce dura ofertei făcută de o parte ș i accep tarea ei de către ce alaltă parte.
Vorbind de consimță maînt, precizăm ca acesta trebuie să fie valabil exprimat, să nu fie
viciat, prin eroare, dol sau violență.
Caracterul real al contractului de transport pe calea ferată impune, pentru încheierea
sa, în a l doilea rînd, remiterea materială a mărfii de către expeditor către transportator.
22 Încheier ea contractului presupune, pe lîngă consimțămîntul părților, ca predarea
mărfii să fie insoțită de scrisoarea de trăsură , care reprezintă documentul de transp ort pe
calea ferată.
După aplicarea ștampilei stației de expediție pe scrisoarea de trasură , aceasta face
dovada contractului de transport încheiat. Prin aplicarea acestei ștampile stația de primire
certifică atît primirea mărfii la transport, cît și momentul încheierii contractului de
transport.
D eterminarea momentului încheierii contractulu i de transport prezintă o mare
însemnatate, teoretic ă și practică, întrucît din acest moment, răspu nderea asupra mărfii
trece la transportator și, totodată de la această dată , se calculează curgerea termenului de
executare a transportului.
Dacă transportatorul a omis ș tampilarea scrisori i de trasură, și se vor ivi litigii,
expeditorul poate face dovada momentului încheierii contractului de tra nsport cu a lte
mijloace de probă cum sunt: chitanț a de primire a mărfii, buletinul de predare a
vagoa nelor, registrul de primire a mă rfurilor.
Prin urmare, contractul de transport de mărfuri pe calea ferată se încheie în
formă scrisă, așa cum este stabilit prin Regulamentul de transport pe calea ferată. În acest
scop se completează un formular tipizat cu denumirea de scrisoare de trăsură, care este de
fapt un contract model al cărui cuprins stabilit prin acte normative, este obligatoriu
pentru părți.
Scrisoarea de trăsură este pusă la dispoziție de către calea ferată și se completează de
către expeditor, iar datele cuprinse în chenare cu linie groasă se completează de către
transportator. Completarea scrisorii de trăsură trebuie făcută în așa fel, încît, să nu se șteargă literele, să nu prezinte ștersături, adăugiri, presurtări, etc, cazuri în care transportatorul va putea să o respingă.
Scriosarea de trăsură cuprinde mențiuni obligatorii , cît și mențiuni facultative.
Mențiunile obligatorii sunt:
• locul și data î ntocmirii scrisorii de trăsură
• numele și adresa expeditorului
• stația de destinație potrivit nomenclatorului stațiilor de cale ferată din tarif
• identificarea destinatarului
• denumirea mărfii și identificarea ei prin caracteristici de calitate și greutate
• documentele însoțitoare ale încărcăturii cum ar fi documentele fiscale, sanitare sau
administrative
• modalitatea de plată a tarifelor de transport
• numărul mijlocului de transport
• masa brută a mărfii.
Exemplarele scrisorii de trăsură sunt în număr de cinci. Trei dintre acestea rămîn în
posesia căii ferate: una la stația de expediție (copie); una la stația de destinație (aviz și adeverință de primire –însoțind transportul pînă la stația de destinație și se păstrează
aici);una la transportator (exemplar de serviciu – însoțind marfa pe parcursul executării
contractului de transport). Celelalte două exemplare se împart între expeditor (duplicatul
scrisorii de trăsură) și destinatar (unicatul scrisorii de trăsură).
23
1.2. Executarea contractului
În executarea contractului de transport pe calea ferată se succed urmă toarele
operațiuni: încărcarea și descărcarea mărfii, plata tarifului de transport (care revine în
principiu expeditorului și prin excepție destinatarului) , obligația de transport a mărfii într –
un anumit termen ( care incumbă transportatorului) și obligația de eliberare a mărfii către
destinatar (care revine transportatorului).
1.2.1. Predarea, respectiv primirea mărfii la transport – încărcarea mărfii
Pentru buna servire a transportului de mărfuri, stațiile de cale ferată, cu această
destinaț ie sun t dotate cu cele necesare preluării mă rfurilor la transport, ca expediții de
vagoane, coletărie sau mesagerie.
Primirea la transport a mărfurilor are loc în toate stațiile destinate traficului de
mărfuri, în piața publică de manipulare și în alte locuri stabilite î n orele de program
cunoscute clientelei.
Primirea la transport a mărfurilor constituie operațiunea care conferă caracterul
real co ntractului de transport, evidențiază deosebirea acestui contract față de altele și
marchează momentul transferului ră spunderii transportatorului asupra mărfii.
Expeditorul și operatorul de transport feroviar convin cine execută încărcarea și
descărcarea mărfii. În lipsa unei convenții încărcarea și descărcarea revin operatorulu i de
transport feroviar pentru colete, în timp ce pentru vagoane complete și unități de transport
intermodal încărcarea este în sarcina expeditorului, iar descărcarea în cea a destinatarului.
Predarea mărfii constituie actul inițial de executare a tr ansportului și constă î n
transferarea mărfii căii ferate care o deține pe contul expeditorului. Expeditorul trebuie să
predea bunurile la locul și în condițiile convenite prin clauzele contractului sau în lipsa
acestora, potrivit practicilor statornic ite între părți ori uzanțelor, să completeze și să
predea documentul de transport fiind ră spunzator pe ntru prejudiciile cauzate prin
întîrziere.
Transportul mărfurilor pe calea ferată se poate face ca expediții de coletă rie,
mesagerie sau cu vagoane comple te în trafic local sau internațional.
În vederea predării mărfii, expeditorul are obligația de a determina greutatea ei
prin mijloace proprii chiar și în situația î n care marfa face parte din c ategoria celor se
preiau prin cîntă rire obligatorie de catre ca lea ferată și să se facă mențiunea în
documentul de transport.
Expeditorul are obligația să aplice, pe containere, sigilii proprii și să indice în
scrisoarea de trasură felul, marca, numărul, capacitatea î n metri cubi a aces tuia, greutatea
proprie, felul și greutatea mărfii încarcate în containere.
O altă obligaț ie a expeditorului este aceea de a v erifica vagonul sau containerul.
Cînd î n urma controlului efectuat, expeditorul consideră mijlocul de transport
necorespunzător, îl poate refuza ur mărind ca tra nsportatorul să îi pună la dispoziție altul
corespunzator. Încărcarea și fixarea mărfurilor î n mi jlocul de transport este obligația
expeditorului, ce trebuie îndeplinită cu respectarea r egulilor tehnice stabilite de
transportator .
24 Cu excep ția ipotezei în care încărcarea se face de către operatorul de transport
feroviar, expeditorul mărfii răspunde de toate urmările unei încărcări defectuoase a
mijloacelor de transport, trebuind să repare prejudiciul suferit din această cauză, chiar
dacă înc ărcarea s -a făcut de către altă persoană în numele expeditorului.
1.2.2. Plata tarifului de transport
Debitorul acestei obligații este, de regulă, expeditorul, dar este posibil ca prin
acordul dintre transportator și expeditor această obligație să re vină, în tot sau în parte,
destinatarului.
Operatorul de transport feroviar are asupra mărfurilor transportate drepturile unui
creditor gajist pentru totalitatea creanțelor ce i se cuvin din executarea transportului.
Taxa de transport se stabilește î n funcție de felul expediției și anume: tarif pentru
expediț ii de vagoan e complete, tarif pentru expediții de coletărie, tarif pentru expediții de
mesagerie.
Calculul taxei de transport se face de către staț ia de predare pentru fiecare
expediție în parte, aplicîndu -se tariful în vigoare la data î ncheierii contractului de
transport, iar în transporturile internaționale, tariful legal în momentul intrării
transportului pe liniile căii ferate române.
1.2.3. Obligatiile căii ferate în vederea executării tra nsportului într-un anumit
termen
Încheind contr actul de transport, calea ferată se obligă sa transporte marfa la
destinație și să o prede a destinatarului in cantitatea și starea în care a primit-o.
În scopul realizarii acestei obligaț ii principale, căii ferate îi revin următoarele
îndatoriri:
1. să pună la dispoziț ia expeditorului mijloacele de transport stabilite la termen și î n
starea corespunzatoare;
2. pentru ca expeditorul să poată încarca marfa î n termenul stabilit, transportatorul
are obligaț ia să îl avizeze pe e xpeditor cu cel putin trei ore în ainte de ora punerii la
dispoziție a vagoanelor;
3. în vederea asigurării integrității mărfurilor încredințate la transport, calea ferată
are obligația să organizeze paza și supravegherea pe î ntreaga perioada de la preluarea de
la expeditor și pînă la predarea lor destinatarului;
4. o altă obligație a că ii ferate este aceea de a executa transportul î n termenul
stabilit.
1.2.4. Eliberarea mărfii la destinaț ie
Odată ajunsă la destina ție, marfa transpor tată, calea f erată are obligația contractuală
de a o elibera beneficiarului menționat în scrisoarea de trasură, iar destinatarul are
obligația de a o ridica în termenul stabilit.
Operatorul de transport feroviar poate stabili împreună cu destinatarul locul și
condițiil e de predare -primire a expediției, prin convenții separate de contractul de
transport.
25 După sosirea în stația de destinație, destinatarul poate cere operatorului de transport
feroviar să îi remită scrisoarea de trăsură și să îi elibereze expediția.
Din mom entul primirii mărfurilor, dreptul de dispoziț ie al expeditorului tre ce asupra
destinatarului, însă acesta este în drept să solicite cărăușului punerea la dispoziție a
vagoanelor numai după achitarea sumelor ce cad î n sarcina sa, potrivit prevederil or
exprese din scrisoarea de trăsură sau taxele de transport ș i celelalte ta xe pe care
expeditorul nu și le -a asumat întrucît în acest ultim caz sunt cons iderate ca fiind puse de
drept în sarcina destinatarului.
1.3. Răspunderea părț ilor din contractul de transp ort feroviar de mărfuri
Răspunderea părț ilor din cont ractul de transport, ca orice răspundere contractuală se
întemeiază pe culpă , ceea ce îi imprimă acestui tip de răspundere o importantă funcție
preventiv educativă.
În cazul î n care una di n părți nu își îndeplinește obligaț iile asumate pr in contractul
de transport sau și le îndeplinește necorespunzator, intervine răspunderea sa patrimonială,
formă a răspunderii civile ce se constituie ca o sancțiune pentru fapta ilicită pe care a săvîrșit -o.
Ca sancțiune civilă, răspunderea patrimonială se caracterizează prin consecinț ele
sale negative asupra patrimoniului celui ce și -a încălcat obligațiile prin ieșire a unor valori
din patrimoniul să u pentru reparar ea pagubei cauzate celeilalte părți.
Răspunder ea contract uală operează întotdeauna cînd sunt întrunite cumulativ
condițiile de existență a acesteia, respectiv:
• prejudiciul
• fapta ilicită
• raport ul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu
• vinovaț ia
În dreptul transporturilor, răspunderea părților prezintă o importanță teoretică ș i
practică deosebită , motiv pentru c are literatura de specialitate și practica judiciară a
acordat o atenție constantă acestei probleme, con siderand- o ca fiind fundamentală.
Răspunderea expeditorului va interveni în toate ipotezele în care obligaț iile rezultate
din contractul de transport ce -i incumbă acestuia pot fi calificate ca neîndeplinite sau
îndeplinite necorespunză tor.
1.3.1.Răspunderea expeditorului
Răspunderea expeditorului va interveni în toate ipotezele în care oblig ațiile rezultate
din contractul de transport ce -i incumbă acestuia pot fi calificate ca neîndeplinite sau
îndeplinite necorespunză tor.
Expeditorul va ră spunde în cazul în care nu și- a îndeplinit obligaț ia de a verifica
mijlocul de transport î nainte de încă rcarea mărfii, răspundere care se l imiteaza la
defectele aparente ș i nu asupra viciilor ascunse a caror depistare depă șește cunoștințele
sale.
Expeditorul raspunde și pentru depășirea termenelor de încă rcare a mijloacelor de
transport.
26 Acesta va fi scutit de răspundere pentru situațiile mai sus menționate dacă va putea
face dovada că neîndeplinirea obligațiilor se datorează forț ei majore sau unor cauze
poster ioare momentului trecerii detențiunii mărfii la transportator, respectiv destinatar.
1.3.2. Răspun derea căii ferate (transportatorului)
Calea ferată care a primit marfa la transport și scrisoarea de trăsură este
răspunzatoare de executarea transportului pe î ntregul parcurs din momentul primirii în
stația de expediție și pînă la cel al eliberarii la de stinaț ie.
Cînd o pierdere parțială sau o avariere este descoperită ori presupusă de operatorul
de transport feroviar sau cînd ea este susținută cu probe de cel îndreptățit care o invocă,
trebuie să se întocmească fără întîrziere și, dacă este posibil, în prezența celui îndreptățit un proces verbal prin care se constată starea mărfii, masa și, pe cît posibil, mărimea
pagubei, cauza acesteia și momentul cînd s -a produs.
Operatorul de transport feroviar este răspunzător pentru paguba care rezultă din
pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii, survenită din momentul încheierii
contractului de transport și pînă la eliberarea expediției, precum și pentru paguba care
rezultă din depășirea termenului de executare a contractului de transport.
Prin urmare, pentru valorificarea pretențiilor împotriva căii ferate, expeditorul poate
acționa pînă în momentul eliberării mărfii iar destinatarul, după acest moment și pînă la împlinirea termenului de prescripție.
Altfel spus, odată cu pierderea dreptului de dispozi ție asupra mărfurilor de către
expeditor, dreptul la acțiune se transferă în favoarea destinatarului.
Odata dovedit p rejudiciul de catre reclamant, calea ferată este prezumată în culpă ,
prezumție pe care o poate răsturna dacă va dovedi una din urmatoarele ipoteze:
• pierderea sau avaria se datorează culpei expeditorului sau de stinatarului;
• neîndeplinirea obligațiilor sau îndeplinirea necorespunzatoare s-au dato rat unui
caz fortuit sau de forța majoră, adică unor împrejurări pe care calea ferată nu le -a putut
evita și nici înlatura;
• din cauza unor defecte de ambalaj care nu au pu tut fi observate la primire după
aspectul lor exterior.
Este necesar să subliniem că spre deosebire de răspunderea debitorului î n cel elalte
contracte, care este o răspundere integrală (preju diciul efectiv și folosul nerealizat), în
contractul de transport răspunderea transportatorului este o răspundere limitată constînd în prejudiciul efectiv dar nu și be neficiul nerealizat de creditor.
Astfel, în caz de pierderi, calea ferată va datora numai despă gubirile calculate după
prețul din factură sau cel legal pentru avarierea mărfii, suma corespunză toare cu
deprecierea produselor, iar pentru depasirea termenului de eliberare, raspunderea se
limiteaza la plata unor sume calculate î n procente asupra tarifului de transport în raport de
întîrziere de la 10% pînă la 50% din taxa de transport.
De la această regulă există și o excepție, în cazul în care transportatorul a folosit în
interes propriu mărfurile incredințate la transport și cî nd de spăgubir ea constă în valoarea
dublă a mă rfii consumate.
27
1.3.3. Răspunderea destinatarului
Odată cu aderarea destinatarului la contractul de transport, acestuia îi revin o serie de
obligații a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunză toare atrage răspunderea sa.
Aceste obligații constau î n:
• preluarea mărfurilor de la calea ferată ;
• descărcarea lor î n termenul liber tarifar;
• plata taxei de transport atunci cînd expeditorul a sta bilit prin scrisoarea de trasură
aceste obligații în sarcina sa.
Răspunderea d estinatarului poate fi antrenată și în cazul depașirii termenelor de
descărcare a mărfurilor.
Orice pretenție a destinatarului împotriva transportatorului, respectiv expeditorului
trebuie valorificată prin promovarea acțiunii în termenul legal de prescripți e .
2. Contractul de transport de călători/persoane și bagaje pe calea ferată
Obliga ția de tra nsport a persoanelor cuprinde, în afara operațiunilor de transport și
operațiunile de îmbarcare și debarcare.
Transportatorul este ținut să aducă la timp călă torul nevătă mat și în siguranță la locul
de destinație.
Acesta este obligat să pună la dispoziția călă torului un loc corespunzator legitimației
sale de calatorie. Trebuie totodată să transporte copiii care călătoresc împreună cu aceștia
fără plată sau cu tarif redus, în condițiile legii speciale.
Este obligat, fără o alt ă plată , să transporte bagajele călătorului în cantitatea și
condițiile prevăzute de legea specială. Transportatorul este obligat să aibă asigurare de
răspundere civilă încheiată în condițiil e legii. Acesta are posibilitatea de a refuza sau
accepta transportul în anumite condiții în cazurile prevăzute de legea specială .
2.1. Contractul de transport de călători/persoane pe calea ferată
Este convenția prin care calea ferată (transportatorul) se obligă , în schimbul unui
preț (taxa de transport/ tarif) să transporte înă untrul unui anumit termen o persoană sau un
grup de persoane, numiți călători din stația de plecare pînă la stația de destinație.
Caractere juridice:
Este un contract consensual, bilateral și cu titlu oneros.
Încheierea ș i modificarea contractului de transport de călători
Acesta se încheie între SNCFR și călător, iar elementele esențiale ale contractului
sunt ca și în cazul orică rui alt contract: consimtamant, capacitate, obiect, cauză.
Realizarea consimțămî ntului valabil este suficient pentru încheierea contractului.
Practic, consimțămîntul se realizează prin oferta facută de călător la ghișeele stațiilor
de cale ferată sau ale birourilor de voiaj și pla ta taxei de transport corespunză toare și
acceptarea o fertei prin eliberarea legitimației de călătorie.
În ceea ce priveș te capacitatea cerut ă pentru î ncheierea acestui contract, orice
persoană care are capacitate de ex ercițiu va putea încheia un astfel de contract.
28 Minorul cu capaci tate de exe rcițiu restrînsă va putea încheia fără î ncuviințarea
prealabilă a ocrotitorul ui legal un astfel de contract î n scopul sat isfacerii nevoilor sale
curente.
Legitimația de călătorie eliberată de calea ferată reprezintă î nscrisul doveditor al
contra ctului î ncheiat și îndeplinește funcția de titlu de legitimație a creditorul ui
transportului fiind de regulă un titlu la purtător.
După încheierea contractului, călă torul are dreptul ca pe parcursul călătoriei sau
chiar înaintea ei să ceară modificarea contractulu i prin amînarea călătoriei, î ntreruperea,
folosirea unei clase superioare/inferioare, a unei rute mai scurte sau mai lungi, a unui tren
de rang superior/inferior.
Călătorul are posibilitatea de rezilier e a contractului de transport fără a fi oblig at să
motiveze hotararea sa, unica condiție fiind prezentarea sa în cel mult o oră de la plecarea
trenului pentru ca stația de plecare să pună viza de nefolosire a legitima ției de călătorie,
urmînd să i se restituie prețul plătit la casa (agenția de unde a cumpă rat biletul).
2.1.1. Efectele contractul ui de transport de călători/persoane pe calea ferată
Drepturile, obligațiile și răspunderea călătorului:
Încheind contractul de transport, călătorul dobîndește dreptul de a fi transportat din
stația de ple care la cea de destinație pe un anumit parcurs în trenul și clasa indicată în
legitimația de călătorie.
Acestui drept subiectiv al călătorului îi corespunde obligația corelativă a căii ferate
de a transporta călătorul în condițiile stabilite în contract.
Călătorul a re dreptul la un loc în vagon, iar dacă s-a convenit c ălătoria în picioare, la
ivirea unui loc liber va avea dreptul la acesta.
Așa după cum am observat, călă torul are drep tul la rezilierea contractului și
restituirea taxei plătite cît și la modificarea a cestuia.
Călătorul are dreptul să ia cu sine în vagon bagaje de mînă și alte obiecte necesare
respectînd urmatoarele condiț ii:
– să nu depașească limitele admise de lege (30 kg), iar ca volum, cît încape deasupra
sau dedesubtul locului oc upat și să nu vatam e vagonul sau să incomodeze ceilal ți călători.
– călătorul are obligația de a respecta prevederile reg ulamentului de transport de a
păstra legitimația de călătorie ș i a o pre zenta la cererea organelor CFR însărcinate cu
controlul în tre n și pe peron.
– să nu transporte cu sine, în vagon, animale și păsări vii cu excepția celor ținute în
brațe, în colivii și cîinii de vî nătoare cu botniț e;
– să nu urce/coboare din vagon î n timpul mersului;
– să nu că lătorească pe scări sau pe acoperiș ul vagonului;
– să nu deschidă ușile î n timpul mersului;
– să nu se aplece pe fereastră, să nu arunce obiecte;
– este interzisă, totodată deschiderea ferestrelor fă ră consimțămîntul tuturor
călătorilor, scoaterea încalțămintei, fumatul î n compartiment;
– orice nerespectare a acestor regu li este calificată contravenție ș i se sanc ționează ca
atare, conform legislației în vigoare.
29
Drepturile, obligațiile și răspunderea transportatorului
Din contractul de transport de călători, căii ferate îi revine dreptu l de a î ncasa t axa de
transport legal stabilită, precum și o serie de obligaț ii:
• obligația de a transporta călătorul la destinație în termenul stabilit și în bune
condiț iuni;
Aceasta obligație presupune îndeplinirea unor drepturi și obligaț ii subsecvente, ca de
exemplu d reptul de a nu permite accesul î n vagoane a persoanelor excluse de la transport,
dreptul de a asigura respectarea de către călă tori a reg ulilor stabilite de calea ferată în
stații și trenuri și tratarea drept contravenienți a celor vinovați de încălcarea lor.
– dreptul de a î ncheia procese verbale de ultraj persoanelor care insultă personalul
sau administrația CFR;
– dreptul de a aproba, în cazurile prevă zute de lege, restituirea taxei și întreruperea
călătoriei;
• obligația de a asigura în stații și trenuri ordinea pentr u desfășur area normală a
traficului de călători și controlul legitimațiilor de călă torie;
• obligația de a asigura locul rezervat în vagon ș i de a da c ălătorilor îndrumările și
indicaț iile necesare;
• obligaț ia de a asigura un serv iciu de informa ții care să avizeze din timp pe
călători de plecarea ș i sosirea trenurilor;
• calea ferată va răspunde nu numai pentru încălcarea obligației generale de a nu
vătăma pe nimeni ci și pentru nerespectarea culpabilă a unui angajament luat î n cadru l
contractului de transport de persoane;
Neîndeplinirea obligațiilor de a transporta că lătorul nevătămat la destinație va atrage
răspunderea căii ferate pentru moartea, vătămarea integrității corporale sau a sănătății
călătorului.
Transportatorul ră spunde pentru paguba pricinuită călă torului prin executarea
necorespunzătoare a contrcatului.
Calea ferată răspunde de greș elile sau a buzurile comise de personalul său aflat în
serviciu precum și de alte persoane pe care le întrebuințeaz ă pentr u executarea
trans portului de călători.
Transportatorul va fi exonerat de răspundere dacă dovede ște că paguba se datorează
culpei grave a călătorului, faptei unui terț pentru care cărăușul nu este ținut să răspundă
sau forței majore.
3. Contractul de transport de bagaje pe calea ferată
Bagaj ele sunt bunuri de uz personal și alte obiecte pe care o persoană le ia cu sine în
călătorie.
Transportul bagajelor pe calea ferată este reglementat prin R egulamentul de
transport CFR.
Bagajele pot fi clasificate după natura lor, în bagaje neî nregistrate, aflate în paza
călătorului, bagaje î n depozit temporar, care fac obiectul unui contract de depozit, fiind
30 predate spre păstrare și paza în depozitul căii ferate contra unei taxe și bagajele
înregistrate care formează obiectul material a l contractului de transport de bagaje în
schimbul unei taxe tarifare plătite de călător.
Transportul acestor bagaje se face cu același tren cu care călătorește că lătorul, în
vagoane speciale cu această destinație.
Contra ctul de transport de bagaje se încheie prin predarea bagajului la magazia de
bagaje, pentr u a fi transportate la o anumită destinație, plata taxei tarifare ș i eliberarea
recipisei de bagaje.
Pentru încheierea valabilă a acestui contract este necesară, pe lîngă realizarea
acordului de voință al părț ilor, și remiterea materială a bagajelor, contractul avînd un
caracter real.
Recipisa de bagaje face dovada încheierii și conținutului contractului, iar î n caz de
litigiu, face dovada predării corespunză toare la transport a bagajului.
31
Capitolul IV
1.Contractul de transport auto de mărfuri
Este acel contract prin care o societate comercială de transport uri auto,
transportatorul sau cărăușul se obligă, în schimbul unui tarif (taxă) să transporte sub paza
sa și înă untrul termenului stabilit o cantitate de mărfuri determinată pe care urmeaz ă să o
eliber eze destinatarului indicat de că tre expeditor prin documentul de transport.
Transportatoru l este acea societate comercială de transport auto car e pune mijlocul
auto la dispoziția expeditorului și execută transportul.
În ceea ce priveș te fo rma contractului de transport, încheierea se face în formă
scrisă, acordul de voință al părților concretizandu- se în documentul de transport denumit
scrisoare de transport auto, care este un contract model imprimat pe un formular tipizat
pe care expeditorul are obligația să îl completeze în momentul depunerii la transportator.
Transportatorul este obligat să confirme, prin semnătura și numărul de î nregistrare,
primirea scrisorilor de transport.
Comanda scrisă a expeditorului, urmată de acceptarea cărăușului auto, în forma
prezentată, sau cu rezervele făcute, reprezintă contractul de transport ce se încheie, aceste acte și scrisoarea de transport făcînd dovada încheierii sale.
Din co ntractul de transport auto de mă rfuri, rezult ă obligația expeditorului de a
răspunde de exactitatea mențiunilor făcute î n scrisoarea de transport suportînd toate
consecinț ele ce decurg din incompleta sau insuficienț a lor.
Încheierea con tractului de transport succede în timp, operațiunii de programare sa u
de punere la dispoziț ie a mij loacelor de transport, fapt ce îi conferă ș i acestui contract
caracter real și nu consensual, cum au susținut o parte din auto rii literaturii de
specialitate.
Altfel spus, pentru încheierea contr actului de transport auto de mărfuri, este necesară
însoțirea consimțămîntului părților de remiterea mărfii ce urmează a fi transportată ,
momentul trecerii detențiunii mărfii la cărăuș fiind cel al î nche ierii contractului de
transport.
Exec utarea cont ractului de transport auto de mărfuri
În vederea executării în bune condițiuni a transportului, cărăușul are obligația de a
pune la dispoziț ia exped itorului mijlocul de transport în stare corespunzătoare la data și
ora fixată.
Dacă acesta nu co respunde cerinț elor expeditorului, prezent înd defecț iuni tehnice, nu
este propriu naturii mărfii sau nu are dotările necesare, va putea cere î nlocuirea cu altul
corespunzator.
Expeditorul beneficiază de un termen liber, necesar opera țiunilor de încărcare
(destinatarul pentru descă rcare), pentru con firmarea activității sale, cît și pentru
întocmirea formalităților de livrare și de recepție.
32 Pentru depășirea acestui t ermen se percepe, de la partea în culpă, taxa de staț ionare
conform tarifului unitar lei/ora.
Pentru executarea î n termen a transportului, se va parcurge traseul cel mai scurt și
practicabil, iar dacă este întrerupt, pe cea mai scurtă ruta ocolitoare.
Expeditorul are obligația de a preda, odată cu încărcătura toate actele necesare
însoț itoare tran sportului prepusului cărăușului sau însoți torului mărfii, răspunzî nd pentru
daunele suferite de transportator ca urmare a lipsei, insuficienței sau inexactității lor.
Pentru executarea transportului, tranportatorul eliberează conducă torului auto o foa ie de
parcurs care cuprinde mențiunile: societatea de transport a uto, felul, capacitatea, marca și
numărul de circulație al autovehiculului, numele și prenumele șoferului, destinația, ruta și
destinatarul etc.
Expeditorul păstrează dreptul de dispoziție al mărf ii, care se menține pînă în
momentul predării ei că tre destinatar.
Transportatorul are un drept de retenție asupra mărfii transportate pînă la plata
taxelor de transport.
Conrtactul poate fi modificat în sensul că expeditorul are posibilitate a de a dispun e,
pe baza dispoziț iei sale scrise, schimb area localității de destinație a destinatarului,
precum și înapoierea mărfii în localitatea de predare.
Dreptul la modificare poate fi exercitat pînă î n momentul tr ansferului dreptului de
dispoziție asupra mărfuril or la destinatar și numai pe baza dispozi ției sale sc rise adresate
transportatorului.
Transportatorul va putea refuza executarea modifică rii contractului de transport dacă
în momentul primirii dispoziției, în acest sens, din partea expeditorului, executarea nu mai este posibilă.
În ceea ce priveș te tariful de transport, co ntractul de transport auto de mă rfuri, fiin d un
contract cu titlu oneros, în schimbul prestației transportului de catre cărăuș, expeditorul
este obligat la pl ata taxei de transport stabilită conform tarifului unic ș i al tarifelor
actualizate de la o etapă la alta în funcție de creșterea prețului de cost.
În principiu, cuantumul tarifului se determină în funcție de felul și cantitatea mă rfii,
capacitatea autovehiculului, distanța parcursă, t impul de utilizare și felul tarifului apli cat.
Răspunderea părților î n contractul de transport auto de mă rfuri
Expeditorul răspunde pentru depășirea timpului liber tarifar de încă rcare, pr in plata
unei taxe de transport.
Deasemeni, expeditorul răspunde ș i pentru plata la termen a taxei de transport , orice
întîrziere ducînd la plata de penalități.
Societatea de transport auto răspunde pentru pierderea totală sau parțială a mă rfii ori
pentru avarierea ei din momentul primirii la transport și pînă în momentul eliberării ei la
destinație.
În cazul avarierii mă rfii în timpul transportului din culpa transportatorului,
despă gubir ea la care va fi obligat, constă în suma corespunzătoare deprecierii mărfii fără
alte daune.
Folosirea mărfurilor de către cărăuș atrag e răspunderea sa prin plata unei despă gubiri
calculate la valoarea dublă a mărfurilor folosite.
33
Cărăușul va obține exonerarea de răspundere dacă va putea dovedi că pierderea sau
avaria mărfurilor a fost cauzată din motive ce nu -i sunt imputabile.
În ceea ce privește ră spunderea destinatarului, aceasta poate interveni în ipoteza în
care prin executarea descărcării mă rfurilor s -au provocat avarii mijlocului de transport,
cît și pentru staț ionarea autovehiculului peste termenul liber tarifar de descarcare.
2. Contractul de transport auto de călători
Transportul auto de călători se efctuează de către societățile comerciale de transport
auto, cu acest profil, cu autobuze, respectiv autocare prevăzute în mersul autobuzelor ,
afișat la fiecare autogară și la p unctele de oprire în parcurs, precum și cu autocare puse la
dispoziția beneficiarilor la cererea lor în funcție de necesități.
Contractul de transport auto de călători se încheie prin prezentarea călătorului la
ghișeele autogării sau în stațiile de oprire în parcurs și solicitarea legitimației de călătorie
pentru o anumită destinație, în schimbul plății taxei de transport.
Transportatorul are obligația, în limita locurilor disponibile, ca pe baza cererii
călătorului și a achitării taxei de transport, să înc heie contractul și să transporte o
persoană sau un grup de persoane din punctul de plecare pînă la cel de destinație.
Cărăușul va putea refuza primirea la transport sau, odată admiși să dispună excluderea de
la transport a:
– persoanelor care tulbură liniște a sau îi incomodează pe ceilalți călători;
– persoanele care insultă sau săvîrșesc acte de violență;
– persoanele bolnave de boli contagioase și în stare de ebrietate.
Înscrisul doveditor al încheierii contractului de transport auto de călători este
legitimația de călătorie , a cărei formă și conșinut sunt stabilite de către Departamentul
Transporturilor Auto.
Conținutul și forma legitimațiilor de călătorie auto sunt asemănătoare celor pe calea
ferată, fiind valabile numai pentru traseul, destinația și autovehiculul pentru care au fost eliberate.
Din contractul de trans port auto de călători, valabil î ncheiat, se nasc obligații în
sarcina transportatorului cît și a călătorului.
În ceea ce privește transportatorul, acestuia îi revine obligația de a asigura condiț uii
de confort și serviciile necesare unei călătorii normale. Deasemenea transportatorului îi
revine obligația de a lua toate măsurile de siguranță necesare pentru ca, în timpul călătoriei, pînă la ajungerea la destinație, călătorului să ni i se întîmple n imic, fiind
răspunzător în caz de moarte sau accidentare a călătorului.
În ipoteza ivirii unei asemenea situații, transportatorul va putea înlătura răspunderea
sa (pentru moartea sau vătămarea corporală a călătorului) numai dacă se va putea dovedi
că acest ea s-au datorat culpei exclusive a călătorului sau unor împrejurărri ce nu- i sunt
imputabile, deoarece nu le -a putut evita și nici înlătura .
Călătorul are obligația de a respecta regulile de călătorie stabilite pentru transportul
auto de persoane, să se su pună măsurilor luate de angajații cărăușului și să achite taxa de
transport.
În baza contractului de transport auto de călători valabil încheiat, călătorul are
dreptul de a transporta gratuit bagaje personale în greutate de pînă la 15 kg și cu
34 respectarea dispozițiilor administrative și sanitare. Dacă bagajul are greutate mai mare de
15 kg, pentru greutatea ce depășește această cantitate se va stabili taxa corespuntătoare pe
baza tarifului de bagaje, în raport de destinația kilometrică și greutate.
Sunt co nsiderate bagaje, obiectele destinate uzului personal al călătorului, fotoliile
portabile sau pe rotile pentru bolnavi, cărucioarele pentru copii, instrumentele muzicale în cutii sau huse, valizele, bicicletele etc.
Sunt excluse de la transportul auto de bagaje obiectele explozibile , ușor incendiabile
și cele caustice.
Pentru bagajele de mînă, transportatorul nu are nici o răspundere, ele rămînînd pe tot
timpul transportului în paza și supravegherea călătorului. În cazul în care bagajul unui călător a provocat daune autovehiculului, călătorilor sau bagajelor acestora, proprietarul bagajului va fi obligat la plata despăgubirilor corespunzătoare.
În cazul pierderii sau avarierii bagajelor, în timpul călătoriei transportatorul va
răspunde numai cînd consecințele negative s -au produs ca urmare a unui faptce -i este
imputabil.
Călătorul va putea cere restituirea taxei de transport cînd cursa a fost suspendată,
cînd acesta renunță la călătorie cu cel puțin o oră înainte de plecarea cursei și atunci cînd nu a putut p orni în călătorie din cauză de forță majoră, boală, accident, etc., și cu condiția
de a cere restituirea în cel mult 12 ore de la plecarea mijlocului de transport auto.
3. Contractul de transport de bagaje cu mijloace auto
Bagajele care depășesc ca volum și greutate cele admise a fi transportate gratuit (15
kg), vor putea fi transportate în baza unui contract de transport auto de bagaje, încheiat
între călător și transportator.
Sunt admise la transportul de bagaje obiectele destinate uzului personal al
călătorului, care după greutate sau volum și ambalaj pot fi transportate în portbagajul
autocarului.
Dacă potrivit naturii sal e, obiectul prezentat la transport ca bagaj, necesită a fi
ambalat, primirea la transport poate avea loc numai dacă este ambalat cor espunzător .
Încheierea contractului de transport de bagaje cu mijloace auto se face prin
prezentarea bagajului, plata taxei de transport conform tarifului de bagaje și eliberarea de
către transportator a documentului care poartă denumirea de recipisă de ba gaje.
Recipisa de bagaje face dovada încheierii contractului de transport de bagaje,
greutatea și starea bună a bagajului primit la transport.
Eliberarea bagajului se face la ajungerea mijlocului de transport auto la stația de
destinație sau într -o stație intermediară, la cererea călătorului și pe baza recipisei de
bagaje. În caz de pierdere a recipisei de bagaje, transportatorul va elibera bagajul numai
dacă cel ce solicită eliberarea a putut face dovada dreptului de proprietate asupra
bagajului.
Transport atorul va răspunde în caz de pierdere sau avariere a bagajelor, precum și de
predare a lor altei persoane decît celei care deține recipisă și, deci, este îndreptățită de a
cere restituirea și a le primi.
În cazul neridicării bagajelor în stația de destinație, cărăușul va proceda la
transportarea lor pînă la prima autogară din parcurs, încunoștiințînd în scris beneficiarul
despre aceasta, pentru a ști de unde să le ridice. Pentru ridicarea bagajelor, într -un
35 asemenea caz, beneficiarul trebuie să suporte și p lata pentru transportul executat în plus,
deoarece în caz de neplată, sau de neridicare acestea vor fi considerare abandonate.
36
Capitolul V
Contractul de transport maritim
Contr actul de transport maritim de m ărfuri este acel contract prin care una din părți ,
o companie de transport naval ( navlosantul ) se obligă să transporte mărfuri dintr -un port
în altul pe mare, iar cealaltă parte, navlos itorul (expeditorul) să platească prețul stabilit
denumit navlu.
Contra ctul de transport maritim poate fi încheiat î n urmă toarele forme:
• aceea a contractului de t ransport naval propiu -zis, adică pentru
transporturile executate cu navele de linie ;
– în acest caz contractul se î ncheie pe ntru transportul marfurilor determinate cu
bucata , pentru transportul de colete în containere ș i palete;
• o altă formă a contractului de transport naval este aceea a contractului de
navlosire , prin care se pune la dispoziț ia navlositorului, pentru transport, o navă,
părți din ea sau o încăpere de către navlosant;
– acest contract se încheie în cazul navigaț iei tra mp care nu are un itinerar fix ș i un
orar precis;
– navele circulă în căutarea de marfă și se opresc î n porturi un de găsesc încărcă turi;
– în porturile românești se folosește predominant c ontractul de navlosire încheiat
pentru folosirea întregii capacități de transport a navei, a unei părți din aceasta sau a unei
încăperi;
Contractul de navlosire se încheie î n mai multe forme dintre care cele mai
importante sunt:
o contractul de navlosire pe timp determinat;
o contractul de navlosire pe durata uneia sau mai multor călă torii;
o contractul de navlosire folosit în special î n cazul tancurilor petroliere,
navlositorul devenind armator c hiriaș, dobî ndind pe perioada de valab ilitate a
contractului posesi a și controlul deplin al navei.
5.1. Încheierea contractului de transport maritim
Ambele con tracte de transport maritim, atît cel de navlosire cît și cel cu navele în
linie se î nche ie în formă scrisă folosindu- se formulare tipizate care diferă î n raport de
felul navlosirii, al mă rfii transportate etc.
Încheierea contractului de transport se face pe baza ofertei facute de oricare dintre
viitoarele părți și acceptarea ei de că tre cea laltă parte;
Contractul de transport maritim de m ărfuri are caracter consen sual, momentul
încheierii sale valabile fiind acela al realizarii acordului de voință dintre părț i;
– acest contract nu are caracter real, remiterea mărfii cărăuș ului pentru transport va
avea loc ulterior î ncheierii contractului;
– forma contractului de na vlosire ș i cea a contractului c u navele de linie este
guvernată de legea locului în care se î ncheie contractul;
37 – toate contractele se încheie numai în formă scrisă aplicandu-se principiul
autonomiei de voință conform căruia părțile au dreptul de a -și aleg e legea care să
guverneze conținutul și efectele sale.
5.2. Conosamentul
Ca urmare a î ncheierii unui contract de navlosire sau a unui contract de transport
cu navele de linie, pr imirea la transport a mă rfurilor se face pe baza de conosament.
Con osamentul este un document care va face dovada unui contract de transport pe
mare și care constă în preluarea sau încarcarea mărfurilor pe navă de către cărăuș,
precum și obligaț ia acestui a de a livra mărfurile contra prezentă rii documentului.
Din pun ct de vedere al persoanei îndreptățite să ridice marfa în portul de
destinaț ie, conosamentul poate prezenta urmatoarele forme:
• conosamentul nominativ – caz în care numele primitorului mă rfii este expres
menționat î n conosa ment, armatorul fiind obligat să e libereze marfa în portul de
destinație persoanei înscrise în conosament, după ce acesta a achitat navlul, parte din el ș i
cheltuielile accesorii ce -i aparț in;
• conosamentul la ordin – reprezintă forma cea mai raspandită, în acest caz
armatorul eliberează ma rfa destinatarului numit, sau la ordinul acestuia;
– prin înscrierea în conosament a mențiunii la ordin, conosamentul va avea , din
punct de vedere juridic, înțelesul unui titlu de proprietate;
• conosamentul la purtator – formă folosită deasemeni în comerțul international,
în care nu sunt î nscrise nici un fe l de date cu privire la persoană ci simpla prezentare a
acesteia dă dreptul deținatorului mărfurilor de a intra în posesia directa a acestora ;
– din punct de vedere a l stării mă rfii sau ambalajului specif icate î n conosament
acesta poate fi:
• curat
• pătat(murdar)
– aceste două forme de conosament se caracterizează prin aceea că î n timp ce
conosam entul curat presupune inexistenț a vreunei nereguli cu privire la marfa sau
ambalajul ace steia, conosamentul pătat ( murdar) conține menț iuni categorice privi nd
starea necorespunzatoare a mă rfii sau a ambalajului.
5.3.Navlul
Executarea t ransportului pe mare are locul î n schimbul unei taxe de transport care
se numeste navlu.
Navlul reprezintă suma de bani la car e are dreptul compania de navigaț ie pentru
prestarea tr ansportului unei anumite cantități de marfă .
Cuantumul mărfurilor poate diferi pe piața acestora în funcție de raportul dintre
cerere ș i ofertă prin convenția părților contractante.
În general, nivelul navlului încasat de armatori în navigația tramp depinde și de
alți parametrii și anume:
• greutatea sau volumul mă rfurilor;
• distanț a;
38 • viteza de transport;
• gradul de î nzestrare a navei cu mijloace proprii;
În stabilirea navlurilor, indiferent de modalitatea folosită, în practică se
obișnuiește să se prevadă cine suportă cheltuielile ocazionate cu operaț iunile de
încarcare -descă rcare prin precizarea diferitelor cauze;
5.4.Obligațiile părților rezultate din contractul de navlosire
a) obligați ile părților pînă la plecarea navei în cursă
– din contractul de transport rezultă pentru navlosant obligația de a pune la dispoziț ia
navlositorului, nava stabilită și în bună stare de navigabilitate, a dică să reziste la navigația
și riscurile pe care le presupu ne ruta stabilită dintre portul de încă rcare și cel de
destinaț ie;
– încărcarea mărfurilor pe navă presupune întreprinderea unor măsuri pregătitorii cu
privire la nava, cît și cu privire la încă rcătură ;
– dacă navlositorul nu este gata cu întreaga încărcăt ură, la data și locul fixat, și prin
aceasta s -a înregistrat o depășire a staționă rii navei, va fi obligat la plata de despă gubiri;
– o altă obligaț ie a navlositorului este aceea de a încă rca nava fără să depășească
capacitatea normală a acesteia, adică ce se poate tra nsporta sau ce se poate stivui în
hambarele ș i pe puntea navei;
– dacă navlositorul nu se prezintă cu mărfurile la î ncarcare, navlosantul poate:
• să ceară rezilierea contractului;
• să ceară despă gubiri corespunzatoare duratei staționă rii și să m ențină contractul;
• să facă oferta de a î ncheia cu navlositorul un alt contract;
b) obligațiile navlositorului în timpul călătoriei:
– din contractul de navlosire ș i cel de transport, cu navele de linie, rez ultă pentru
armatori obligația de a transporta marfa în punctul de destinație, în bunastare și în
termenul fixat sau î ntr-un termen rezonabil;
– în acest sens, dupa încheierea operațiunilor de încarcare a mă rfii la bord, armatorul
procedează la pregatirea navei în vederea plecării în cursă ;
– navlosantul are obligaț ia de a asigura b una stare de navigabilitate pe întreaga durata
a călătoriei, răspunzînd pentru toate greșelile comandantului comise în domeniul
navigației, administrației pe navă și pentru lips a de diligență în păstrarea și conservarea
mărfurilor;
– o altă obligație este aceea de a executa tran sportul pe calea cea mai directă , orice
abatere de la traseu neputandu- se face fară o autorizare prealabilă a navlositorului cu
excepția cazului cî nd exis tă un pericol pentru navă, încărcătură sau echipaj;
c) obligațiile părțolor la sosirea navei în portul de destinaț ie:
Sosirea navei în portul de destinație se anunță din timp, prin agentul naval, care
agenturează nava sau prin alt mijloc, ca de exemplu de comandantul navei prin
radiogramă.
Comandantul navei are obligaț ia de avizare a destinatarilor pentru a avea timpul
necesar să ia mă surile ce se impun pentru asigurarea danei în care acostează și a
mijloacelor de descarcare si transportare a marfurilor di n port la sediul destinatarului.
39 Totodată, sunt an unțate și organele portuare (căpitănia portului, organele vamale,
grănicerești, sanitare) pentru efectuarea controlului de sosire și obținerea aprobării
începerii operaț iunilor de descarcare prin permisul de acostare.
După încheierea acestor formalități, comandantul navei are obligația de a înmîna
agentului naval notice -ul, din acest moment începînd să curgă timpul pentru descărcarea
mărfurilor.
Ajunsă în portul de destinație, comandantul navei are obligația de a pregăti nava
pentru descărcare și eliberarea mărfurilor, în bune condițiuni, posesorilor
conosamentelor, sau destinatarilor prevăzuți în contract.
La rîndul lor, destinatarii au obligația de a se organiza în așa fel, încît, să existe
toate condițiile descărcării fluente a mărfurilor.
În cazul în care eliberarea mărfurilor destinatarului se face, conform prevederilor
contractuale, prin cîăntărire sau măsurare, compania de navigație răspunde de avariile
suferite de mărfuri după descărcarea lor, dar mai înainte de efectuarea operațiunilor d e
cîntărire sau măsurare din acest moment riscul asupra mărfurilor, trecînd la destinatar.
40
Capitol ul VI
Contractul de transport aerian de mărfuri
6.1. Noțiunea și încheierea contractului
Contractul de transport ae rian de mărfuri este acea convenție prin care –
transportatorul aerian – se obligă să transporte mărfurile pe calea aerului, să le păzească
și să le predea la destinație, în schimbul unei taxe de transport, plătită de cealaltă parte –
expeditorul mărfii .
Transporturile aeriene interne sunt acelea executate în limitele teritoriale ale statului
nostru, fără escală pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat străin. Toate transporturile aeriene sunt reglementate prin dispozițiile Codului aerian.
Potrivit a rt. 84 din acest cod, transporturile aeriene de încărcătură (mărfuri, bagaje, și
expediții poștale) se pot executa numai pe bază de contract, cu curse regulate ) cele prevăzute în programările afișate la agențiile de voiaj și aeroporturi, cît și prin curse
ocazionale, special comandate.
Contractul de transport aerian se încheie pe baza prezentării de către expeditor a
mărfii ce urmează a fi transportată, plata taxei de transport și eliberarea de către
transportator a scrisorii de transport aerian.
Prin urmare, ca toate celelalte contracte de transport de mărfuri și acest contract are
caracter real , presupunînd predarea efectivă a mărfii la transport, pentru încheierea sa
valabilă și caracterul unui contract de adeziune , deoarece ambele părți sunt obligate să
se conformeze condițiilor dinainte stabilite, ele putînd doar să adere sau nu, neavînd
posibilitatea de a schimba aceste condiții prin voința lor.
În dreptul nostru contractul de transport aerian de mărfuti se consideră încheiat în
momentul în care tran sportatorul eliberează documentul de transport călătorului sau
expeditorului încărcăturii. Forma scrisă a acestui contract este cerută ad solemnitatem.
Scrisoarea de transport aerian de mărfuri în trafic intern cuprinde următoarele
mențiuni: datele de iden tificare a transportatorului aerian, a expeditorului și
destinatarului; aeroportul de decolare și cel de destinație, felul și cantitatea încărcăturii,
modul de ambalare, volumul și numărul coletelor, locul și data emiterii documentului.
Scrisoarea de trans port aerian face dovada încheierii și conținutului contractului, pe
baza ei expeditorul putînd exercita dreptul de modificare a contractului și de valorificare a oricărei pretenții împotriva transportatorului.
Deși scrisoarea de transport este documentul c are conferă expeditorului dreptul de
dispoziție asupra mărfurilor, din modul în care este reglementată rezultă că nu constituie
și un titlu reprezentativ al mărfurilor.
Contractul de transport aerian de mărfuri, călători și bagaje poate avea forma unui
transport cu aeronavele de linie, cuprinse în mersul afișat la fiecare aeroport și agenție de
voiaj.
Transportatorul aerian este în drept să refuze primirea unei încărcături la transport,
solicitată de client în ipoteza în care:
41 – transportul este anulat sau su spendat prin dispoziția organelor de stat competente
– din cauza unor condiții tehnice sau meteorologice deosebite ;
– transportul este interzis prin dispoziția organului de stat competent pe motiv de
pericol pentru securitatea zborului sau a încărcăturii;
– transportul nu poate avea loc din lipsă de aeronave, sau, deși există, cele existente
nu corespund pentru caracteristicile mărfii care ar trebui supusă transportului.
Pentru a putea fi primite la transportul pe calea aerului, mărfurile trebuie să
îndeplinea scă următoarele condiții:
– să fie admise la transport prin dispozițiile legale;
– mărfurile și ambalarea lor să nu prezinte pericol pentru aeronavă, călători sau
alte bunuri;
– să fie cîntărite și însoțite de documentele necesare;
– fiecare colet să aibă o etichetă care să incide adresa expeditorului și
destinatarului;
– mărfurile să fie predate în timpul programului de lucru sau la orele indicate de
transportator.
6.2.Executarea contractului de transport de mărfuri
Transportatorul aerianare obligația de a transp orta încărcătura la destinație, în bune
condițiuni și în termenul stabilit.
În acest scop, transportatorul are obligația de a efectua transporturiledemărfuri în
ordinea primirii lor, unele depășiri, în sensul de a acorda priorități de transport, au un
caracter execuțional și anume, în funcție de necesități sau de natura specifică a
încărcăturii.
Potrivit dispozițiilor din Codul aerian, termenul de executare a contractului de
transport aerian de mărfuri începe din momentulprimirii încărcăturii la transport ș i
înregistrării ei, iar momentul finaleste cel al eliberării mărfii, destinatarului, în transporturile interne, în cazul expedițiilor poștale, în momentul predării lor organelor poștale, iar în cazul transporturilor internaționale, în cel al predării încăr căturii organelor
vamale.
Pînă la predarea încărcăturii către destinatar, expeditorul își menține dreptul de
dispoziție asupra ei.
Predătorul are dreptul să dispună asupra mărfurilor, cu condiția îndeplinirii tuturor
obligațiilor care i -au revenit din contract, după cum urmează: să le rertragă la aeroportul
de plecare sau de destinație; să le oprească la oricare aeroport intermediar de escală; să dispună eliberarea lor altei persoane decît destinatarul indicat, fie pe parcurs.
Dreptul de dispoziție al pre dătorului încetează din momentul în care destinatarul a
intrat în posesia scrisorii de transport aerian.
În caz de anulare sau suspendare a zborului, odată cu eliberarea mărfurilor către
expeditor, transportatorul îi va restitui și taxa de transport.
Dacă pe parcurs, din orice motiv, se întrerupe zborul, transportatorului îi revine
obligația de a continua transportul cu cel mai rapid mijloc de transport, iar dacă expeditorul refuză, i se va restitui partea din taxa corespunzătoare porțiunii de cale neparcur să, cu excepția primei de asigurare.
42 Orice încălcare a obligațiilor contractuale sau a prevederilor legale referitoare la
transportatorul aerian, îndrituiește transportatorul să ceară rezilierea contractului, așa cum
prevede Codul aerian, fără restituirea taxei de transport, iar dacă prin aceasta a suferit și
un prejudiciu, poate pretinde și acoperirea daunelor suferite, ca de exemplu, în cazul cînd încărcătura a provocat srticăciuni aeronavei, instalațiilor, celorlalte mărfuri, etc.
Pentru realizarea crean țelor sale, transportatorul are un drept de retenție asupra
mărfurilor, care durează pînă la predarea lor destinatarului și un privilegiu asupra prețului obținut din vînzarea lor.
Transportatorul are obligația de a aviza și elibera mărfurile numai destinat arului
indicat în scrisoarea de transport și pe baza semnăturii acestuia pe documentul de transport.
Dacă destinatarul refuză primirea încărcăturii sau nu poate fi găsit la adresa indicată,
transportatorul are obligația de a -l încunoștiința de urgență pe e xpeditor, care este obligat
să dispună asupra mărfurilor, suportînd toate consecințele care decurg din această situație.
6.3.Răspunderea transportatorului aerian
Transportatorul aerian răspunde pentru daunele produse încărcăturii pe toată durata
transpor tului. Practic, răspunderea transportatorului aerian poate interveni ca de altfel și
în cazul celorlalți cărăuși, pentru pierderea totală sau parțială ori pentru avaria mărfurilor
și bagajelor.
Transportatorul aerian răspunde și pentru depășirea termenului de executare a
contractului de transport, putănd fi exonerat de răspundere dacă întîrzierea se
datoreazăunor interese de stat, forței majore sau din motive privind securitatea zborului.
Normele care reglementează răspunderea în contractul de transport ae rian avînd
caracter imperativ, orice derogare de la prevederile lor, realizată chiar prin înțelegerea părților fiind nulă.
Pentru a fi exonerat de răspundere transportatorul trebuie să facă dovada existenței
uneia din următoarele cauze:
– culpa predătorului sau a destinatarului;
– forța majoră (calamități naturale) produsă în afara timpului zborului, întrucît
producerea în timpul transportului nu- l exonerează pe cărăuș de răspundere;
– însușirile lucrului transportat care au provocat spargerea, alterarea, etc.;
– lipsa, insuficiența sau defectuozitatea ambalajului8, dacă ambalarea este
obligatorie.
Potrivit Codului aerian, transportatorul nu răspunde de bagajele de mînă
neînregistrate, aflate în paza călătorului.
7. Contractul de transport aerian de călători și ba gaje
Potrivit dispozițiilor Codului aerian t ansporturile aeriene interne de călători și bagaje
se execută prin cursele regulate, suplimentare sau ocazionale(speciale) de trafic aerian
public.
Indiferent de felul cursei, întotdeauna transportul de călători pe calea aerului se
execută numai pe bază de contract încheiat între transportatorul aerian și călător.
43 Contractul de transport aerian de călători este acea convenție prin care
transportatorul se obligă să transporte un anumit călător(un grup de călători) pe calea
aerului de la aeroportul de decolare, la cel de destinație, iar călătorul să plătească taxa de
transport corespunzătoare stabilită potrivit dispozițiilor legale.
Contractul de transport aerian de călători se încheie prin oferta făcută de călător în
acest sens și acceptarea ei de către transportator, momentul încheierii fiind cel al plății
taxei și eliberării documentului de transport.
Momentul începerii călătoriei este acela al urcării călătorului în mijlocul de transport
pus la dispoziție de cără ușul aerian pentru a ajunge la aeroport sau urcării în aeronavă, iar
momentul final al executării contractului este cel al terminării călătoriei prin ajungerea la
destinație, cînd călătorul părăsește aerodromul sau mijlocul de transport ce i s-a pus la dispoziție pentru a ajunge în localitatea aeroportului de destinație.
Transportatorul aerian are obligația de a încheia contractul de transport cu orice
ofertant care respectă dispozițiile normative, care reglementează transportul aerian și achită taxa legal stabilită, putînd, după caz, refuza încheierea contractului sau, deși
încheiat, admiterea la transport numai dacă:
– transportul este anulat sau suspendat prin dispoziția organelor de stat competente
– din cauza unor condiții tehnice sau meteorologice excepț ionale, care nu garantează
siguranța zborului ;
– persoana care se prezintă pentru începerea călătoriei este în stare de ebrietate,
stare psihică anormală, bolnavă de o maladie contagioasă, sau are plăgi deschise, ori nu
respectă dispozițiile obligatorii pentru călători.
Călătorul are obligația de a se prezenta din timp la aeroport sau în locul fixat
pentru a fi preluat și transportat la aeroport.
Pînă la începerea călătoriei și în timpul acesteia călătorul are obligația de a
respecta preveder ile actelor normative referitoare la comportamentul călătorului și
instrucțiunile echipajului date în timpul zborului, fiind răspunzător pentru orice pagubă
provocată prin stricăciunile aduse bunurilor cărăușului. Într -un asemenea caz,
transportatorul va putea să rezilieze contractul de transport, călătorul neavînd dreptul la restituirea taxei de transport plătite.
În ipoteza în care s -a dispus anularea sau suspendarea zborului, la cererea
călătorului, transportatorul are obligația de restituirea taxei de transport încasată. Dacă
zborul a fost întrerupt din orice cauze, pe un aeroport intermediar, prin grija și în contul
transportatorului se va organiza continuarea transportării călătorilor cu celmai raprid
mijloc de transport, fără restituirea unei păr ți din taxă sau completarea acesteia.
Dacă un călător refuză continuarea călătoriei cu un alt mijloc de transport, acesta va avea dreptul de a cere restituirea părții din taxa corespunzătoare parcursului neefectuat.
Renunțarea călătorului, din orice motiv, de a continua călătoria, făcută la o escală
anterioară aeroportului de destinație prevăzut în biletul de călătorie, sau excluderea sa de
la transport ca urmare a comiterii unor contravenții sau infracțiuni referitoare la
transportul aeria n, nu -i dau dreptul de a putea pretinde restituirea taxei de transport.
Ca urmare a neîndeplinirii obligației de a transporta călătorii la destinație în bune
condițiuni, conform dispozițiilor Codului aerian, transportatorul răspunde de moartea sau vătămare a corporală a călătorilor produse în cursul transportului. Pentru a fi exonerat de
răspundere transportatorul trebuie să facă dovada că dauna suferită a fost rezultatul unei
fapte intenționate sau a neglijenței grave a călătorului.
44 Deasemeni, transportator ul răspunde și pentru neexecutarea în termen a
transportului, fiind exonerat de răspundere, numai dacă va face dovada că întîrzierea a
fost cauzată de interese de stat, de un caz de forță majoră, sau din motive de securitate a zborului.
Răspunderea transpo rtatorului așa cum este ea reglementată în Codul aerian nu poate
fi modificată prin înțelegerea părților, o astfel de clauză contractuală fiind lovită de
nulitate absolută.
45
Bibliografie selectivă:
1. Gheorghe Stancu, Dreptul transporturilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti,2007;
2. C. Cordoș – Dreptul transporturilor. Note de curs, Editura Dacia Europa
Nova, Lugoj, 2003;
3. I.T. Ciobanu – Dreptul transporturilor. Transportul terestru și aerian,
Editura Actami, București, 2000;
4. O. Căpățână, Gh. Stancu – Dreptul transporturilor. Parte generală, Editura
Lumina Lex, București, 2000;
5. I. Zinveliu – Contractele civile, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1978;
6. O. Căpățână – Dreptul transporturilor. Parte generală, Editura Lumina Lex,
București, 2001;
7. O. Căpățână –Contractul comercial de transport, Editu ra Lumina Lex,
București, 1995;
8. C. Stanciu – Dreptul transport urilor, Editura All Beck, 2008;
9. Gheorghe Piperea – Dreptul transporturilor Ediția 3, Editura C.H.Beck,
București, 2013;
10. A.T. Stănescu – Dreptul transporturilor. Contracte specifice activită ții de
transport, Editura C.H. Beck, București 2013;
11. F. Făiniși – Dreptul transporturilor, Editura Pro Universitaria, 2014 ;
12. Andrea –Teodora Stănescu – Dreptul transporturilor. Contracte specifice
activitatii de transport, Editura C.H.Beck, București 2015 ;
13. Codul civil.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CICLUL I – STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ [611474] (ID: 611474)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.