Ciclul de Viata al Statiunii Vatra Dornei
PAGINĂ COPERTĂ
PAGINA COPERTĂ
INTRODUCERE
Vatra Dornei este una dintre cele mai frumoase destinații turistice ale României, ce beneficiază de un potențial turistic deosebit.
Efectele dezvoltării turismului asupra regiunii de referință sunt în principal pozitive, concretizate în dezvoltarea infrastructurii turistice și indirect în antrenarea ramurilor economice care vin în contact cu activitatea turistică, locuri de muncă, legături între diverse naționalități etc. Într-un cuvânt turismul înseamnă dezvoltare. Efectele negative ale turismului – poluare, afectarea mediului etc. – pot fi controlate printr-un management eficient.
În condițiile unei concurențe acerbe în continuă creștere pe piața turistică și implicit în cazul destinațiilor turistice, și datorită vulnerabilității pieței turistice în fața factorilor de influență, pentru ca o destinație turistică să se mențină competitivă este necesar ca organizațiile de management să elaboreze periodic analize ale pieței, să efectueze cercetări de marketing atât calitative cât și cantitative pentru identificarea posibilităților de îmbunătățire, să elaboreze politici și strategii de piață și specifice mixului de marketing adaptate condițiilor actuale.
În România, abordările de marketing în cadrul destinațiilor turistice sunt puține atât la nivel teoretic cât și la nivel aplicativ. De aceea, s-a considerat oportună realizarea unei lucrări referitoare la acest subiect deoarece astfel se conturează o perspectivă asupra contribuției activității de marketing la dezvoltarea diferitelor zone ca destinații turistice competitive.
Deși s-au făcut eforturi considerabile de dezvoltare a acestei zone în ultimii ani, numărul turiștilor este încă modest.
Capitolul 1
CLARIFICĂRI CONCEPTUALE ȘI METODOLOGICE ÎN
GEOGRAFIA TURISMULUI
Turismul este una dintre cele mai dinamice ramuri ale economiei mondiale care a cunoscut o continuă dezvoltare, pe măsura creșterii nivelului de trai și al accesului la informație. Legislația multor state din lume recunoaște dreptul la folosirea timpului liber în scop turistic, în mod similar cu dreptul la muncă. Libertatea călătoriei și a turismului este un stimul ce trebuie conceput în armonie cu prioritățile, instituțiile sociale și tradițiile fiecărui stat în parte.
Fenomenul turistic este condiționat de trei mari categorii de premise care influențează circulația turistică:
fondul turistic – compus din suma factorilor de atracție existenți într-un teritoriu, respectiv: obiective turistice naturale cum ar fi relieful, clima, apele, învelișul biogeografic și obiectivele fondului turistic antropic, care pot fi culturale, istorice, obiective economice, vestigii arheologice, monumente istorice sau arhitectonice, colecții de artă, colecții științifice, etnografice și folclorice, obiective religioase etc.
factorul uman – care își exprimă cerința pentru o formă de turism în funcție de nevoile socio-culturale și posibilitățile materiale individuale. Spre exemplu, populația din mediul urban dorește recăpătarea echilibrului interior după solicitarea fizică și nervoasă generată de muncă, la care se adaugă nevoia de divertisment și de lărgire a orizontului spiritual.
baza tehnico-materială – care îndeplinește (în diferite proporții) doleanțelor turistice, atât ale rezidenților cât și ale non-rezidenților – reprezintă suma facilităților turistice existente, incluzând serviciile de cazare, alimentație publică, sport, distracție, recreere, dotările comerciale, precum și serviciile publice, precum transporturile care asigură legătura între zona rezidențială și zona de agrement. Ansamblul de amenajări valorifică, la parametrii optimi, fondul turistic natural și antropic (Cocean, Deszi, 2009, p. 14).
1.1. Concepte și definiri ale fenomenului turistic
Treptat, pentru a defini întreaga complexitate a fenomenului turistic s-a definitivat o terminologie specifică.
1.1.1Turismul
Turismul este un fenomen social-economic definitoriu pentru societatea umană actuală, în continuă creștere, care satisface nevoia umană de extindere permanentă a orizonturilor (în toate domeniile), de recreere și recuperare fizică, dar mai ales psihică în contextul unei civilizații solicitante, dar cu posibilități financiare de nivel superior pentru o bună parte a populației. Prin relațiile generate de satisfacerea nevoilor de consum ale călătorilor, turismul prezintă trăsăturile unui domeniu distinct de activitate, constituindu-se, așa cum apreciază unii autori, într-o ramură a economiei naționale, care prin specificul ei se integrează în sfera sectorului terțiar. Pe de altă parte, turismul cuprinde în sfera sa de acțiune o serie de activități de natura serviciilor și anume: furnizarea de informații, comercializarea de vacanțe, efectuarea unor prestații de transport, cazare, tratament, agrement etc.
Principalele motive generatore ale dezvoltării turismului sunt:
stresul cotidian generat de muncă;
lipsa exercițiilor fizice, sedentarismul;
poluarea chimică și sonoră din marile aglomerări urbane.
Astfel, apare dorința de exod, măcar temporar de la locul de reședință către destinații, cu funcție de primire, recreere, relaxare și agrement.
Conexiunea dintre cei doi poli se realizează prin deplasarea într-un teritoriu de tranzit turistic. Procesul este repetat la intervale mai mult sau mai puțin regulate, din punct de vedere temporar, materializându-se prin sosiri și plecări în destinații cu caracter turistic.
Din punct de vedere geografic, constatăm combinarea a trei factori:
deplasarea cu scop turistic (componenta dinamică);
concentrarea în zonele de destinație, cu deplasări de mică anvergură în orizontul local (componenta statică);
modificarea peisajului geografic ca urmare a activităților turistice, prin dotările turistice cu caracter infrastructural (Cosmescu, 1998,
p. 19).
În ansamblu, noțiunea de turism exprimă acțiunea de a vizita diferite locuri și obiective turistice pentru plăcerea proprie, această călătorie implicând atât deplasarea, cât și staționarea temporară în locurile alese ca destinație pentru petrecerea timpului liber. Însă, în turism se disting două categorii de relații: relații materiale, care apar atunci când turiștii recurg la anumite servicii plătite și relații imateriale (intangibile), rezultate din contactul cu populația locală, cu civilizația, cultura, tradițiile, instituțiile publice etc. din țara vizitată.
Pornind de la aceste considerente, devine clar că turismul trebuie să fíe definit în strânsă legătură cu relațiile complexe ce se sudează între turist și zona de destinație (țară, regiune, localitate etc.) precum și între turist și diferitele dimensiuni ale vieții publice (culturale, sociale, politice, economice).
Turismul este un fenomen cultural, deoarece cultura unei țări, a unei națiuni reprezintă tot ce omul a creat până acum. Legătura dintre turism și cultură poate fi exprimată în diferite feluri: turismul este o funcție, o manifestare a culturii, ceea ce înseamnă că nu putem înțelege turismul contemporan fără a fi conștienți de ceea ce se petrece în cultura contemporană. Practic, turismul se transpune într-un act de cunoaștere, de cultură, deoarece turistul acumulează, în timpul deplasărilor sale dintr-un loc în altul, o apreciabilă cantitate de cunoștințe din cele mai variate domenii.
Putem deci concluziona că, turismul este un fenomen social, cultural și economic care se caracterizează prin circulația persoanelor, cu caracter continuu, repetat sau periodic, la diferite intervale de timp, din zona de proveniență către o anumită destinație turistică (Cooper et al., 1998, p. 27).
1.1.2. Definirea conceptului de turist
În ansamblu identificăm ca turist orice persoană care efectuează o deplasare în afara domiciliului său pentru o perioadă de timp definită/nedefinită, cu scopul principal al destinderii și refacerii fizico-psihice.
Experții Ligii Națiunilor consideră turist orice persoană care călătorește pentru un timp de minim 24 de ore sau mai multe într-o țară care nu este țara domiciliului său stabil.
Uniunea Internațională a Organismelor Oficiale de Turism (UIOOT) subliniază faptul că – orice persoană care vizitează un loc, diferit de reședință, pentru orice alt motiv, excluzând realizarea unei activități remunerate și realizând un sejur de cel puțin o noapte (sau de 24 ore) poate fi considerat ca turist național; iar persoanele care efectuează deplasări într-o țară diferită față de cea în care își au reședința obișnuită, în vederea îndeplinirii oricărui scop, altul decât a profesa o activitate remunerată în țara în care ajunge, este turist internațional (Alexandru, Neguț, Istrate, 1997, p. 49).
Literatura de specialitate mondială cunoaște o bogată nuanțare a noțiunii de turist: excursionist, vizitator sau călător, respectiv:
călătorul este reprezentat de suma indivizilor care efectuează deplasări între două sau mai multe locații în orice scop;
vizitatorul întruchipează persoanele care călătoresc într-un loc, altul decât cel obișnuit, în mai puțin de 12 luni consecutive și al căror scop principal nu este îndeplinirea unei activități lucrative la locul de destinație;
turistul (overnight visitor – vizitatorul „de peste noapte”) este vizitatorul care beneficiază, cel puțin o noapte, de mijloacele cazare existente la locul vizitat;
excursionistul (same day visitor – vizitatorul „de aceeași zi”) este vizitatorul care nu își petrece noaptea în mijloace de cazare existente la locul vizitat;
vacanțierul reprezintă vizitatorul care se deplasează din motive de agrement de la locul de reședință, pentru o perioadă de timp de cel puțin patru zile, remarcându-se în acest fel o diferențiere între turismul de week-end (1-3 zile) și turismul de vacanță (peste patru zile) (Cocean et al, 2005, p. 27 ).
1.2 Produsul turistic și piață turistică
Produsul turistic însumează suma bunurilor și serviciilor indispensabile bunei derulări a activităților turistice. Produsul turistic își găsește un corespondent financiar, prețul acestui produs fiind dat de pachetul de servicii oferite spre consum în desfășurarea actului turistic. Produsele turistice se diferențiază prin originalitate și specificitate, acest fapt atrăgând după sine o dezvoltare a unei clientele specifice.
Produsul turistic reprezintă materializarea ofertei turistice care include, pe lângă elementele de potențial natural și antropic și acele elemente care definesc producția turistică, respectiv ansamblul de servicii și bunuri materiale care mobilizează forța de muncă din turism. Se conturează totodată, un spațiu al ofertei turistice definit atât în plan cantitativ, prin atractivitatea sa naturală sau antropice cât șt în plan calitativ, prin capacitatea sa de primire.
Piața turistică – reprezintă aria de interferență a ofertei turistice cu cererea, respectiv, a produsului turistic cu consumatorii săi. Ea se suprapune, în general, zonelor receptoare, dar nu lipsește nici în zonele de tranzit sau chiar în zonele emițătoare (îndeosebi în mediul urban). Componentele de bază ale pieței turistice sunt:
oferta turistică – reprezentată, în acest caz, de produsul turistic, ce include atât fondul turistic cât și serviciile turistice (transport, cazare, agrement etc.);
cererea turistică — ce include un volum potențial de turiști modelat de o largă varietate de factori de ordin demografic, socio-economic, psihologic (motivațional) etc.
În concluzie, putem menționa faptul că augmentarea exploatării raționale și eficiente a resurselor turistice oferite de țara noastră poate genera creștere economică, locuri de muncă, creșterea consumului fapt dovedit deja de țări apropriate spațiului nostru geografic, cum ar fi Grecia, Turcia sa u Bulgaria, de unde avem multe de învățat.
1.3 Oferta turistică
Suma componentelor mediului natural ori cele ale mediului antropic, prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, se constituie în „materia primă" necesară apariției, funcționării și dezvoltării industriei turistice. Această resursă fundamentală este sintetizată de către unii cercetători în termenul de fond turistic – definit de către C. Zwizewski (1978, citat de Cândea, Erdeli, Simon, 2000, p. 18) ca: totalitatea resurselor naturale, socio-culturale și istorice de valorificare turistică, care alcătuiesc baza ofertei primare a unui teritoriu.
Fondul turistic reprezintă totalitatea resurselor turistice, respectiv suma elementelor de atracție turistică care se pot deosebi după mai multe aspecte cum ar fi: originalitatea, unicitatea sau caracterul reprezentativ pentru o anumită categorie, mai mult sau mai puțin largă de circumstanțe.
Existența unui fond turistic creează posibilitatea valorificării economice a teritoriului respectiv însă, atracția este maximă acolo unde fondul turistic se remarcă prin complexitate, atât din punct de vedere natural, cât și din punct de vedere antropic.
Astfel, fondul turistic se divide, după Cosmescu (1998, p. 25), în două componente și anume:
fondul turistic natural – obiectivele turistice aparținând cadrului natural caracterizându-se printr-o mare diversitate genetică, dimensională și fizionomică, în sfera atractivității turistice fiind cuprinse toate componentele fizico – geografice ale mediului (structuri litologice, forme și microforme de relief, elemente de hidrografie, compoziția asociațiilor vegetale etc.) dar și anumite însușiri ale acestuia (clima, starea vremii etc.);
fondul turistic antropic – însumează o gamă foarte largă și variată de elemente, care pot fi grupate în:
edificii și elemente cu funcție turistică (obiective culturale, religioase, istorice);
manifestări antropice cu funcție turistică (târguri, expoziții, carnavaluri etc.).
Punerea în valoare a resurselor turistice (a ofertei primare) și a resurselor create (oferta secundară) într-o anumită zonă turistică depinde, în mare parte, de dinamica dezvoltării economiei naționale a unei țări, de politica de ansamblu pe care o promovează țara respectivă, de facilitățile oferite pentru atragerea vizitatorilor etc.
Astfel, dincolo de noțiunea simplă de fond turistic, putem percepe o noțiune mai complexă – potențialul turistic – care însumează totalitatea valorilor naturale, culturale, economice ș.a., care în urma unor activități umane, pot deveni obiective de atracție turistică. Dincolo de prezența resurselor care compun fondul turistic sunt necesare lucrări de amenajare și echipare, investiții de capital și un volum considerabil de muncă. Acest fapt este subliniat și de către O.M.T., în viziunea căreia, potențialul turistic al unei țări sau zone este dat de ansamblul componentelor naturale, cultural istorice și socio-economice care exprimă posibilități de valorificare în plan turistic, oferă sau dau o anumită funcționalitate teritoriului și constituie premise pentru dezvoltarea activităților de turism.
Totodată, noțiunea de potențial turistic este intim legată de conținutul prestațiilor turistice. Practic, nu se poate vorbi despre potențial turistic fără a se face referire în mod concret la prestațiile de servicii turistice, oferite într-o gamă tot mai diversă și la nivelul calitativ al preferințelor și exigențelor turiștilor și vizitatorilor potențiali.
În literatura de specialitate există o mare diversitate de opinii și controverse în delimitarea clară a noțiunilor de fond / potențial / patrimoniu turistic. Astfel, numeroși autori înglobează în potențialul turistic și infrastructura turistică, structurile de primire și serviciile complementare, considerând ca fiind echivalente potențialul turistic și patrimoniu turistic (Cocean et al, 1999, p. 12).
Majoritatea specialiștilor admit însă că, patrimoniul turistic reprezintă oferta efectivă a unui teritoriu însumând elementele de potențial turistic cu structurile de primire și de infrastructură specifice. Totodată sunt incluse în sfera patrimoniului turistic și factorii generali generați de factorul antropic, respectiv:
ospitalitatea gazdelor;
obiceiurile și tradițiile prezentate turiștilor;
varietatea și calitatea serviciilor oferite, în vederea bunei desfășurări a activităților turistice.
1.4 Infrastructura turistică
1.4.1 Baza tehnico – materială turistică
Exigențele contemporane au impus un standard ridicat desfășurării activităților turistice. Este de neconceput un turism de calitate în lipsa unei baze materiale turistice pe măsură. Această bază materială este compusă din totalitatea dotărilor tehnice și edilitare necesare asigurării serviciilor reclamate de buna desfășurare a actului turistic. În cadrul bazei tehnico-materiale se includ: structurile de primire – capacitățile de cazare și alimentație publică, structurile de agrement, structurile de tratament (în cazul turismului balnear), precum și rețeaua de servicii aferente turismului (transporturi turistice, servicii speciale). Unii autori includ în cadrul bazei tehnico-materiale și elemente ale infrastructurii generale: căile de comunicație, rețelele de energie electrică și termică, apă potabilă, canalizare, serviciile poștale, bancare, medico-sanitare etc.
Prezența acestei baze materiale constituie premisa pentru asigurarea unor facilități turistice. Acestea pot fi percepute ca elemente materiale care întregesc oferta turistică și asigură condițiile necesare pentru prestarea serviciilor turistice.
În literatura de specialitate, facilitățile turistice sunt împărțite în două mari categorii, și anume:
facilitățile de bază – ansamblul mijloacelor materiale și umane necesare pentru constituirea produsului turistic; în această categorie sunt incluse dotările de bază – transporturile, cazarea, alimentația, agrementul, divertismentul etc.;
facilitățile complementare – cuprind acele servicii care nu sunt aservite în exclusivitate turismului, respectiv acele servicii cu caracter general de care pot beneficia într-o măsură determinată și turiștii (Diaconu, 2004, p. 73).
1.4.2 Elementele componente și clasificarea destinațiilor turistice
Ca efect al tendinței generale de evoluție a societății omenești, fenomenul turistic a intrat într-o fază accelerată de creștere, producând o interacțiune complexă, specifică, la nivelul mediului geografic. În funcție de natura spațiului geografic, factorii implicați în amenajarea teritoriului manifestă interes pentru dezvoltarea zonelor turistice prin aplicarea unor principii care încearcă să îmbine atât solicitările turiștilor, cât și cele legate de protecția mediului înconjurător. Astfel, amenajarea turistică se dovedește a fi un proces continuu de proiectare a noilor dotări turistice, de recondiționare a celor existente, de redimensionare a acestora în funcție de oscilațiile cererii și ofertei turistice, de rentabilizare economică a activității turistice.
În taxonomia utilizată pe plan mondial, termenul care s-a impus este cel de stațiune turistică – localitate care întrunește toate atributele legate de potențial turistic, organizare, cadru natural și ambiental, echipare și dotare, forță de muncă etc., menite să confere o activitate turistică dominantă. Stațiunile turistice pot fi grupate, pe baza mai multor criterii – funcția turistică, așezarea geografică, mărimea, importanța, locul unde s-a dezvoltat stațiunea, caracterul activității turistice, calitatea peisajului importanța și nivelul de organizare în categorii diverse etc., care fundamentează științific dezvoltarea și echiparea lor turistică în perspectivă, să justifice, atragerea unor investiții în modernizarea și extinderea bazei materiale, în infrastructura urban – edilitară etc.
În România, conform Master Planului pentru Dezvoltarea Turismului Național
2007 – 2026 (http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.pdf),
referitor la stațiunile turistice, se operează cu următoarea terminologie:
Stațiuni balneare – localitățile care dispun de factori naturali terapeutici, exploatați, protejați și utilizați pe baza normelor de specialitate, beneficiind totodată de organizare, construcții, dotări și amenajări urban-edilitare adecvate activității balneare.
Stațiuni climatice – localități sau zone care dispun de factori ambientali cu efecte benefice asupra organismului, având organizare, construcții și dotări pentru odihnă și agrement și amenajări urban – edilitare adecvate acestei activități.
Stațiuni balneoclimaterice – localități sau zone care dispun de factori naturali și ambientali utilizabili în tratament și odihnă activă, beneficiind de organizare, construcții, dotări și amenajări specifice, precum și urban-edilitare adecvate activității balneoturistice.
Literatura de specialitate propune numeroase alte clasificări, una dintre cele mai complete fiind propusă de profesorii Erdeli și Gheorghilaș (2006) (Tabelul 1.1):
Tabelul 1.1 Criterii de clasificare a stațiunilor
Sursa: Erdeli și Gheorghilaș 2006, p.51-52
1.5 Ciclul de viață al unei destinații turistice (Modelul Butler)
Modelul Butler definește ciclul de viață al unei destinații turistice și a fost propus în anul 1980 de către Richard W. Butler, care a creat un tipar care să ilustreze modul de evoluție al popularității unei destinații turistice. Acest tipar cuprinde șase etape de evoluție (Fig. 1.1.), dintre care cinci tipice și a șasea cu scenarii multiple, ale căror caracteristici le vom prezenta în continuare.
Fig. 1.1 Evoluția ipotetică a unei destinații turistice (sursa: Butler, 1980, p. 7 citat de Bădiță, 2012).
Etapa exploratorie (l. engl. exploration stage) este caracterizată de următoarele elemente:
prezența unui număr redus de turiști, așa numiții exploratori, care și-au planificat singuri sejurul și care au hotărât să vină în zona respectivă datorită existenței unor atracții turistice naturale sau culturale;
în această etapă facilitățile turistice sunt slab dezvoltate, turismul având o importanță redusă în economia locală;
pe măsura creșterii numărului de turiști care sosesc în zonă, localnicii încep să sesizeze noile oportunități economice rezultate din oferirea de diverse servicii destinate acestora;
în măsura în care sejurul a creat o impresie plăcută, date cu privire la locul vizitat vor fi transmise și recomandate altora.
2. Etapa implicării ( l. engl. involvement stage):
în această etapă tot mai mulți localnici se implică în activitățile de turism creând facilități destinate în principal sau chiar exclusiv acestei activități;
apar hoteluri, pensiuni, cabane, restaurante, magazine etc.;
pe măsura popularizării destinației turistice tot mai mulți turiști sosesc în zonă;
apare necesitatea îmbunătățirii facilităților de transport pentru turiști;
se poate contura un sezon turistic specific zonei.
3. Etapa de dezvoltare (l. engl. the development stage):
își face apariția o zonă turistică bine definită;
facilitățile turistice ajung la un nivel ridicat;
numărul turiștilor este mare, mai ales în vârful sezonului;
marketingul va crea o piață turistică, atracțiile oferite de zone respectivă fiind din ce în ce mai popularizate;
implicarea locală în turism începe să nu mai aibă o așa mare importanță, pe măsura apariției unor hoteluri și restaurante;
schimbările petrecute în zonă în urma apariției unor facilități turistice de mari dimensiuni ce aparțin unor organizații externe scad caracterul unic al culturii locale, unii localnici părăsind zona.
Etapa de consolidare ( l. engl. the consolidation stage):
numărul turiștilor ajunge la cotele maxime, dar rate de creștere ale acestei variabile încep să scadă;
numărul turiștilor depășește, în perioada vârfului de sezon turistic, pe cel al localnicilor;
economia locală este aproape în întregime legată de turism;
facilitățile oferite turiștilor sunt diverse și se încercă, prin tehnici de marketing prelungirea sejurului turiștilor, a sezonului turistic și scăderea sezonalității;
stațiunile au tendința de forma două părți distincte, zona turistică și zona populată de localnici;
în rândul populației locale, mai ales a celor care nu sunt implicați în industria turistică, apar sentimente de disconfort și opoziție față de turism.
Etapa de stagnare ( l. engl. the stagnation stage):
numărul turiștilor a atins cote maxime și a început să scadă;
capacitatea de cazarea a fost atinsă și chiar depășită, acest lucru generând consecințe social, economic și ale protecției mediului;
atracțiile turistice antropice predomină ca importanță pe cele naturale;
zona are o reputație bine stabilită, dar nu mai este o destinație “la modă”;
unele facilități turistice înregistrează pierderi, sunt închise și apar probleme sociale generate de șomaj.
Etapa finală a modelul Butler are mai multe scenarii de evoluție (Fig. 1.1), între declin și reinventare (l. engl. rejuvination).
Astfel, în scenariul declinului avem următoarele caracteristici:
stațiunea nu mai poate concura cu alte destinații turistice;
turiștii de sejur sunt înlocuiți de cei de week-end sau de cei de o zi;
numărul turiștilor este în continuă scădere;
economia locală se reorientează spre alte domenii de activitate;
unele dintre clădirile în care au funcționat ca hoteluri și-au schimbat destinația.
Pe de altă parte, poate apare scenariul reinventării, prin schimbarea radicală a atracțiilor turistice oferite, un exemplu în acest sens fiind transformarea stațiunilor balneare în stațiuni destinate sporturilor de iarnă. Crearea noilor facilități necesită efortul combinat al sectorului privat și al administrației publice locale, dar și această îmbunătățire a performanțelor turistice poate să fie de scurtă durată.
1.6 Planificarea dezvoltării unei stațiuni balneoclimaterice
Cadrul natural al țării noastre oferă multiple posibilități de dezvoltare a stațiunilor balneo-climaterice.
Elementele turistice definitorii (Tabelul 1.1) pentru acest tip de stațiune sunt:
mediul natural;
structuri materiale;
infrastructura;
mediul economic;
suprastructura;
mediul cultural.
Tabelul 1.2 Stațiunea balneară – etalon
Sursa: Bădiță, 2012
Într-o accepțiune modernă, dezvoltarea unei destinații turistice se cere a fi coordonată într-o viziune sistemică, unitatea taxonomică de amenajat (de regulă zona sau regiunea turistică) fiind considerată ca sistem recreativ socio-spațial. La conturarea sa concură atât propriile structuri, poziția în teritoriu, căile de acces, valoarea resurselor turistice, dotările bazei materiale etc., cât și elementele definitorii ale cererii turistice din zonele emitente: populație, venituri, structuri socio-economice.
Obiectivele principale ale strategiei de dezvoltare turistice sunt următoarele:
valorificarea superioară a potențialului turistic;
diminuarea sezonalității, respectiv, extinderea sezonului turistic prin echiparea teritoriului cu dotări exploatabile și funcționale tot timpul anului;
atragerea, pe această bază, a unui număr sporit de turiști;
lărgirea ariei geografice de proveniență a turiștilor străini;
sporirea eficienței economice și sociale a activității de turism;
dezvoltarea tuturor formelor de turism posibile și pretabile în teritoriul amenajat;
păstrarea și conservare mediului înconjurător și a obiectivelor turistice (Cosmescu, 1999, p. 18).
Acțiunea de amenajare turistică se materializează în teritoriu (în foarte multe cazuri) prin apariția stațiunilor turistice, scopul acestora fiind crearea cadrului necesar pentru valorificarea, protejarea și conservarea potențialului turistic și satisfacerea, la nivel optim, a necesităților de odihnă și de recreere ale turiștilor.
Capitolul 2
Prezentarea GEOGRAFICĂ ȘI SOCIO-ECONOMICĂ A stațiunii Vatra Dornei
Vatra Dornei este o stațiune cu o veche tradiție balneara datând din secolul al XlX-lea. Primul stabiliment a fost fondat în 1845, apele minerale de aki devenind celebre datorită valorilor curative. Clădirea în stil florentin a Primăriei, edificată în anul 1897, gara Vatra Dornei Băi, construită în anul 1910, Vila Cembra – 1895, Izvorul Sentinela – 1896, stabilimentul balnear și Cazinoul – 1899 constituie primele construcții ca nucleu de dezvoltare a stațiunii.
Totuși, stațiunea a început o perioadă de dezvoltare mai accentuată după anii 1960-1970, când au fost construite multe capacități de cazare în mai toate zonele din România. Aceasta este perioada investițiilor masive în unități hoteliere, în general de dimensiuni mari. După anii 1990, odată cu noile transformări economico-sociale, a însemnat și pentru această stațiune o perioadă de readaptare la noile realități care, în general, a determinat un declin al activităților turistice. Totuși, cu precădere în ultimul deceniu, s-au realizat unele investiții, în special orientate pe creșterea gradului de confort al unităților de cazare sau dezvoltarea unor noi capacități de profil.
2.1 Așezarea geografică și accesibilitatea
Municipiul Vatra Dornei este situat în partea de sud-vest a județului Suceava și a provinciei istorice Bucovina, la circa 804 m altitudine (Fig. 2.1). Pe teritoriu orașului confluează râurile Dorna și Bistrița, iar față de reședința de județ, municipiul Suceava, se află la aproximativ 137 de km. Stațiunea este așezată într-una dintre cele mai pitorești depresiuni ale Carpaților Orientali – Depresiunea Dornelor, înconjurată numai de masive muntoase – Munții Rarău – Giumalau, Bistriței, Călimani și Suhard.
Accesibilitatea
Accesul în zonă se realizează astfel:
rutier: prin drumuri modernizate, de importantă europeană sau națională:
E 58: pct. de frontieră RO/UK Halmeu – Dej – Vatra Dornei – Suceava – Botoșani – Iași – Sculeni pct. de frontieră RO/MLD;
E 576: Suceava – Vatra Dornei – Dej – Cluj;
DN 17: Dej – Vatra Dornei – Suceava, suprapus în cea mai mare parte peste E576 și E 58.
Fig. 2.1 Localizarea geografică a stațiunii Vatra Dornei în cadrul județului Suceava
(http://www.cazaretransilvania.ro/Menu/biserici_din_suceava-prezentare-obiective_turistice-cazare-harta-atractii_turistice-biserici_din_suceava.html)
Vatra Dornei, față de principalele orașe învecinate se află la:
137 de km Suceava pe DN17/E58;
41 de km de Câmpulung Moldovenesc – pe E 58/E 576/DN 17;
83 de km de Bistrița – pe E 58/E 576/DN 17;
161 de km de Piatra Neamț – pe DN 17B, DN 15.
Față de București, capitala României se află la 556 km, pe E 58/E 576, E 85.
feroviar: stațiunea se află pe linia secundară Suceava – Vatra Dornei – Ilva Mică, ramificație a magistralei 500: București – Bacău – Suceava – Siret / pct. de frontieră RO/UK; prin linia secundară se face legătura între magistrala 500 și magistrala 400 (Brașov – Beclean pe Somes – Dej – Satu Mare – Halmeu / pct. de frontieră RO/UK).
Față de București, distanța pe cale ferată este de 567 km; față de cele două magistrale feroviare se află la 117 km (Suceava) și respectiv 122 km (Beclean pe Someș).
aerian, traficul aerian de călători este asigurat prin aeroportul Salcea de lângă Municipiul Suceava.
2.2 Cadrul natural
2.2.1 Relieful
Municipiul Vatra Dornei se află într-o depresiune intramontană de origine tectono-vulcanică, una dintre cele mai pitorești din România, așezată la confluența râurilor Bistrița Aurie cu Dorna, către care converg culmile montane din ce în ce mai coborâte ale Suhardului (spre nord-vest), ale Giumalăului (spre nord-est) și ale Călimanilor (spre sud). Spre partea sud-estică a depresiunii se desfășoară Munții Bistriței care domină spre nord valea Bistriței, la Zugreni, prin Vârful Pietrosul (1.791 m altitudine).
Teritoriul administrativ al orașului Vatra Dornei este caracterizat de existența unor văi largi cu lunci și terase bine dezvoltate, separate prin interfluvii domoale, a căror altitudine nu depășește cu mult 1.000 m. Înconjurată de culmi și masive muntoase înalte, Țara Dornelor are aspect tipic de depresiune intramontană. Spre nord-est și est este dominată de Muntele Barnarel (1.322 m) și Vf. Drancani (1.230 m) care descind din Plaiul Giumalaului, alcătuit din Obcina Mare (1.243 m) și Obcina Mică (1.251 m), iar spre vest se înalță Muntele Runc (1.149 m) și Oușorul (1.639 m) (Pața, 1993, p. 8).
Munții Suhard (Fig. 2.2), alcătuiți din șisturi cristaline și dolomit, au aspectul unei culmi prelungi, cu direcție NV-SE, care coboară altimetric de la 1.932 m în NV (Vf. Omu, alt. maximă a masivului) la 1.639 m în SE (Vf. Ousoru) și domină spre sud Depresiunea Dornelor cu un abrupt de 500-600 m înălțime. Masivul este acoperit cu păduri de molid, iar la peste 1.500 m altitudine, de pajiști naturale, folosite pentru păstorit (Bonifaciu, Iordan, 1996, p. 129).
Fig 2.2 Munții Suhard
(sursa:http://www.mecanturist.ro/2012/06/15/muntii-suhard-culmea-principala-de-la-nord-la-sud/)
Masivul Giumalău (Fig. 2.3) este delimitat de râurile Bistrița la sud și Putna la vest și nord și de Masivul Rarău la est. Fiind alcătuiți din șisturi cristaline, calcare cristaline și intercalații de roci porfiroide dure, dau aspectul de bloc masiv, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului principal. Altitudinea maximă este de 1.857 m, în Vf. Giumalău. Pe valea superioară a râului Putna, la 1.856 m altitudine, se află o rezervație forestieră de molizi seculari (Popescu-Argeșel, 1977, p. 46).
Fig 2.3 Munții Gumalău
(sursa: https://www.newsbucovina.ro/actualitate/82989/marcajele-turistice-refacute-pe-traseele-mestecanis-giumalau-pojorata-chilia-cele-din-masivul-rarau-si-obcina-cacica)
Munții Călimani (Fig. 2.4) constituie cel mai reprezentativ edificiu vulcanic din Carpații românești; sunt delimitați de Munții Bârgăului la NV, de Depresiunea Dornelor la N, de Munții Bistriței la E, cursul superior al Mureșului spre S și de Dealurile Bistriței la V. Sunt formați dintr-o cupolă centrală, alcătuită din curgeri de lavă solidificată, unde este atinsă altitudinea maximă (2.100 m în Vf. Pietrosu), din care se detașează câteva vârfuri conice și un larg platou vulcanic, constituit predominant din piroclastite, din care pornesc numeroase culmi netede înclinate spre vest și sud, separate de văi adânci. Zona înaltă prezintă trăsături tipic alpine, evidențiindu-se câteva circuri glaciare sub Vf. Pietrosu, Ratitis, Bistricior și numeroase pășuni alpine. La poalele nordice ale masivului apar numeroase izvoare cu ape minerale carbogazoase, ca rezultat al activității postvulcanice (Dincă, 2012, p. 27).
Fig. 2.4 Munții Călimani
(http://www.infopensiuni.ro/cazare-dorna-candreni/obiective-turistice-dorna-candreni/rezervatia-naturala-12-apostoli_4013)
Munții Bistriței sunt delimitați de valea Bistriței și Munții Stânișoarei spre nord-est, de valea Bistricioarei și Munții Ceahlău la sud, de Munții Călimani spre sud-vest și Depresiunea Dornelor la nord-vest. Creasta principală este fragmentată de rețeaua hidrografică în mai multe masive, bine individualizate: Pietrosul (1.791 m), Barnar (1.699 m), Grintieșu (1.758 m) și Budacu (1.859 m). În general sunt alcătuiți din roci cristaline (Țăranu, Nădrag, 1989, p. 28).
2.2.2. Rețeaua hidrografică
Depresiunea Dornelor beneficiază de o bogată rețea hidrografică colectată de cel două râuri, Dorna și Bistrița, din masivele montane adiacente. Stațiunea Vatra Dornei se află la confluența râurilor Bistrița Aurie și Dorna care mai primesc ca afluenți păraiele Argestru, Chilia, Colacelu, Roșu, Negrești.
Râul Dorna (Fig. 2.5) își adună izvoarele din munții Călimani, de sub Culmea Pietrosul. Are o lungime de circa 45 km, este îngustă la izvoare și mai largă în depresiune; la vărsare are un debit de 6,5 m3/s. Dorna primește în această zonă mai mulți afluenți, printre care: Runcu, Sec, Colăcelului, Mustenilor, Pârâul Roșu, Todirenilor (Dincă, 2012, p. 39).
Fig. 2.5 Râul Dorna
(http://www.panoramio.com/photo/12125975)
Răul Bistrița (Fig. 2.6), afluent al Siretului, izvorăște de pe versantul de nord al munților Rodnei, de sub Vf. Ineu. Străbate diferite formațiuni geologice în care formează bazinete mai largi (Cârlibaba, Coicănești etc.), în alternanță cu chei pitorești (Zugreni, Toance, Crucea etc.). Cursul superior al râului Bistrița, amonte de Vatra Dornei, poartă numele de Bistrița Aurie (datorită unor sedimente cu conținuturi de nisipuri aurifere, exploatate în trecut) (Dincă, 2012, p. 27).
Fig. 2.6 Râul Bistrița
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Vatra_Dornei)
De asemenea, zona Dornelor se caracterizează printr-o bogăție de ape subterane carbogazoase cu reale proprietăți terapeutice.
2.3 Vatra Dornei: cadrul socio-economic al stațiunii
2.3.1 Demografia
În Vatra Dornei se înregistrează un regres demografic în perioada 1992-2015. Astfel, populația a scăzut de la 19.510 persoane în 1992, la 17.292 persoane în 2015. Se remarcă totuși un ritm mai mic de scădere în ultimii 5 ani, față de primii ani din anul 2000 (vezi Fig. 2.7).
Fig. 2.7 Evoluția populației orașului Vatra Dornei în perioada 1992-2015 (sursa: prelucrare date www.insse.ro)
Scăderea populației este un rezultat direct al ratei natalității care este mai mică decât rata mortalității în toată perioada analizată. Doar în anul 1992 rata natalității (12,3%) este mai mare decât rata mortalității (10,5%), reflectând un spor natural pozitiv (vezi Fig 2.8). Este de remarcat faptul că 2003 este anul când a fost înregistrat cel mai mare ecart între rata mortalității și cea a natalității.
Fig. 2.8 Natalitatea și mortalitatea orașului Vatra Dornei în perioada 1992-2015
(sursa: prelucrare date www.insse.ro)
Și migrația populației a contribuit la regresul demografic al stațiunii Vatra Dornei.
Altfel, atât în 1992, cât și în toată perioada analizată s-a înregistrat un spor migrator negativ, valori mai mari înregistrându-se în perioada 2012-20015, în timp ce valori mai mici se consemnează pentru 2010-2012 (vezi Fig. 2.9).
Fig. 2.9 Evoluția sporului migratoriu în perioada 1994-2015
(sursa: prelucrare date www.insse.ro)
Evoluțiile negative în domeniul demografic sunt ilustrate și de analiza structurii populației pe grupe de vârstă în 2015, comparativ cu 2010, 2002 și 1992. Astfel, în 2010 crește ponderea populației peste 65 de ani de la 8,7% în 1992 la 12,6% în 2002, 14,0% în 2010 și 14,9% în 2015 (vezi Fig. 2.10).
De asemenea, grupa de vârstă 45-64 de ani cunoaște o creștere de la 25,6% la 27,1% și 27.5%, respectiv 28.2%. În același timp, populația tânără înregistrează o scădere a ponderii sale, mai vizibilă pentru categoria de vârstă 0-14 ani, de la 26,2% în 1992 la 16,3% în 2002, 13,4% în 2010 și 12,6% în 2015.
Fig. 2.10 Structura populației în funcție de vârstă
(sursa: prelucrare date www.insse.ro)
Trendul negativ în materie de demografie este marcat și de indicele de îmbătrânire și raportul de dependență demografică. Astfel, indicele de imbătrâmire cunoaște o creștere constantă și susținută de la 33 în 1992 la 77 în 2002 și 105 în 2010. În schimb, raportul de dependență demografică scade mai ușor de la 446 în 1992 la 406 în 2002, 377 în anul 2010, și respectiv 361 în anul 2015. Se ajunge ca în anul 2015, 1.000 de persoane apte de muncă si susțină 361 de persoane inactive, iar la 100 persoane tinere (0-14 ani) să revină 10 persoane vârstnice (peste 65 de ani).
Tabelul 2.1 Indicatorii derivați ai analizei demografice pe grupe de vârstă
Sursa: prelucrare date www.insse.ro
2.3.2 Forța de muncă
Orașul Vatra Dornei dispunea în 2015 de un număr mediu de salariați de 3.826 persoane. Cei mai mulți salariați din Vatra Dornei activau în industrie respectiv 1.095 persoane, reprezentând 28,6% din numărul total de salariați (vezi Fig. 2.11). A doua activitate economică care concentrează un important număr de salariați este comerțul (17,5%). Este de remarcat faptul că peste 10% din numărul mediu de salariați din stațiunea Vatra Dornei erau în sectorul hoteluri și restaurante, aceasta reprezentând practic a treia activitate economică din stațiune în funcție de numărul de salariați. Importante efective de salariați erau concentrate și în sănătate și asistență socială (10,1%), transporturi și depozitare (8,4%), învățământ (8,3%), administrație publică și apăre (3,5%). Un număr de 487 de salariați, reprezentând 12,7% din numărul total de salariați, erau încadrați în alte activități economice.
Tabelul 2.2 Rata de ocupare și rata de activitate, 2005, 2015
Sursa: www.insse.ro
Fig. 2.11 Numărul mediu de salariați pe principalele activități economice
(prelucrare date www.insse.ro)
2.3.3 Economia locală
O caracteristică generală a activității economice desfășurate în oraș este aceea că se bazează pe valorificarea resurselor proprii:
resurse forestiere (conifere), pondere ridicată din fondul total forestier al județului;
pajiști naturale de calitate superioară (graminee și leguminoase), ceea ce permite dezvoltarea zootehniei;
resurse de substanțe minerale utile (mangan, sulf, fier și alte minereuri);
resurse de ape minerale cu calități terapeutice, folosite în scop terapeutic, în cură internă și externă, în bazele de tratament ale stațiunii Vatra Dornei, precum și pentru îmbuteliere, ca ape de masă și băuturi răcoritoare cu caracter de unicat pe teritoriul județului.
Profilul economic al orașului este conturat de industria forestieră ce are o bogată tradiție, precum și de industria alimentară, mai exact prelucrarea laptelui și îmbutelierea de apă minerală.
O altă ramură importantă în cadrul economiei locale a fost și industria constructoare de mașini și desigur industria minieră a căror declin a generat, de altfel, scăderea semnificativă a numărului de salariați în industrie și creșterea șomajului, cum s-a arătat prin cifrele și indicatorii mai sus menționați (Dincă, 2008).
Ponderea mare a salariaților în agricultură se explică, în primul rând, prin proporția mare a lucrătorilor în silvicultură, întreținerea, protecția pădurilor, dar și colectarea fructelor de pădure și prelucrarea primară a lemnului și creșterea animalelor și colectarea laptelui pentru unitățile de producție din regiune. Populația ocupată în industria lemnului se ridica în anul 2002 la un procent foarte mare de cca. 39% (Dincă, 2008) pentru acest oraș fiind cel mai important segment economic alături de industria alimentară și activitățile de servicii turistice. La acestea se adaugă diverse activități de prestări servicii (comerț, activități bancare, asigurări, activități cultural-sportive etc.).
În prezent orașul dispune de diverse oportunități de investiții, cum ar fi cele din domeniul prelucrării lemnului, valorificării fructelor de pădure, infrastructurii edilitare și nu în ultimul rând al turismului.
Sistemul de sănătate. În anul 2015, în municipiul Vatra Dornei funcționa un spital, un dispensar, un cabinet medical școlar, 10 cabinete stomatologice individuale, 12 cabinete medicale individuale de familie, 37 de cabinete medicale individuale de specialitate (atât publice cât și private) și 8 farmacii. În ceea ce privește personalul medical consemnăm un număr de 35 de medici care activau în sectorul public și 7 în sectorul privat. Dintre aceștia 8 sunt medici de familie în sectorul public și unul este medic de familie în sectorul privat.
2.4 Contextul general al dezvoltării turismului
În această secțiune vom analiza resursele turistice la nivel stațiunii, infrastructura turistică, precum și fluxurile turistice, putând formula o imagine generală privind stadiul general al dezvoltării turismului la nivel de stațiune.
2.4.1 Resursele turistice ale stațiunii
2.4.1.1 Resurse turistice balneare
Fiind o stațiune balneară consacrată, principala resursă turistică este oferită de factorii naturali de cură: bioclimatul tonic stimulent cu nuanțe de sedare, apele minerale carbogazoase, ripone, atermale, bicarbonato-sodice, calcice și magnezice, precum și apele minerale sulfuroase cu inhalații de aerosoli, mofetele de sondă cu mare puritate și concentrație în dioxid de carbon, nămolul de turbă (adus din zona Poiana Stampei) cu mare eficiență terapeutică în băi și împachetări, plantele medicinale folosite la băi. Principalele indicații terapeutice sunt afecțiunile cardiovasculare, reumasmale abarticulare, neurologice periferice, respiratorii, endocrine, afecțiuni metabolice și de nutriție (Drugan, Rosenthal, 1957, p. 13).
Apele minerale din stațiunea Vatra Dornei sunt utilizate fie în cură internă, prin buvetele amenajate în Parcul balnear, fie în cură externă, în cele trei baze de tratament, care au amenajate secții de băi carbogazoase și de hidroterapie.
Principalele proceduri aplicate în bazele de tratament ale stațiunii sunt:
g) Tratamente cu factori naturali:
băi carbogazoase cu apă minerală;
inhalații cu ape sulfuroase;
mofete cu gaz CO2 natural;
tratamente ginecologice cu nămol;
împachetări și cataplasme cu nămol de turbă.
h) Hidroterapie:
băi de plante medicinale;
băi parțiale, afuziuni alternante;
duș subacval.
i) Electroterapie:
curenți diadinamici;
ionogalvanizari;
curenți interferențiali, exponențiali;
ultrasunete;
laser terapeutic;
solux simplu sau cu filtru;
ultraviolete generale și în doze eritem;
băi galvanice și faradice;
magnetodiaflux.
j) Kinetoterapie și recuperare:
masaj uscat, reflexogen și presopunctură;
cultura fizică medicală la sală, elongații vertebrale, bicicleta ergometrică;
bazin kinetoterapie;
cura de teren.
k) Pneumoterapie:
aerosoli și inhalații cu ape minerale și substanțe medicamentoase
g) Mofeta artificială (Drugan, Rosenthal, 1957, p. 18-19).
Funcția de bază a stațiunii turistice este în prezent cea balneară. Bioclimatul tonic – stimulent cu nuanțe de sedare, la care se adăugă aerul puternic ozonat, creat de pădurile de conifere și aeroionizat ușor negativ și un mediu curat, neafectat de noxe, reprezintă factori naturali de cură favorabili activității turistice, recomandând zona pentru odihnă și recreere.
Pe lângă potențialul balnear, stațiunea Vatra Dornei beneficiază de un cadru natural propice dezvoltării turismului montan prin munții înconjurători: Calimani, Giumalău, Suhard și Bistriței și rețeaua hidrografică formată în principal de râul Bistrița și Dorna.
2.4.1.2 Resurse turistice antropice
De asemenea, resursele turistice antropice de care dispune stațiunea reprezintă argumente pentru atragerea de vizitatori. Clădirile cele mai reprezentative din oraș sunt monumentele de arhitectură din secolele XIX – XX, multe dintre acestea înscrise în Lista Monumentelor Istorice (LMI), respectiv:
Catedrala Sfânta Treime – construită în parcul orașului, cu o arhitectură și pictură deosebită; construcția respectă modelul tradițional al bisericilor moldovenești, cele șapte turle întruchipând cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii;
Clădirea primăriei (Fig. 2.12) – a fost construită în anul 1897, în stil florentin – cod LMI SV-II-m-B-05662;
Fig. 2.12 Primăria orașului Vatra Dornei (www.portaleromania.ro)
Muzeul de Științele Naturii și Cinegetică Vatra Dornei;
Cazinoul Vatra Dornei – edificiu de mare valoare a orașului și construit în anul 1897, după un proiect al curții imperiale austriece – cod LMI SV-II-m-A-05670;
Gara Vatra Băi – este o construcție ce datează din anul 1910 – cod LMI SV-II-m-B-05659;
Gara oraș – cod LMI – cod LMI SV-II-m-B-05660 – construită în anul 1902;
Biblioteca Municipală G. T. Kirileanu (Fig. 2.13) – cod LMI SV-II-m-B-05666;
Fig. 2.13 Biblioteca Municipală G. T. Kirileanu
(http://judetulsuceava.ro/locuri/biblioteci/biblioteca-municipala-g-t-kirileanu-vatra-dornei/)
Casa de Cultură;
Clădirea Izvolului „Santinelă” (Fig 2.14)– cod LMI SV-II-m-A-05658;
Fig. 2.14 Clădirea Izvorului Santinelă
(http://www.hailabord.ro/2013/09/parcul-central-vatra-dornei-padure-cel-mai-mic-oras-suceava.html)
Clădirea Izvorului „Unirea” – cod LMI SV-II-m-B-05669;
Bustul lui George Enescu Vatra Dornei – cod LMI SV-IV-m-B-05717;
Biserici ortodoxe (în număr de șase), o biserică romano-catolică și o sinagogă.
În Vatra Dornei se desfășoară o serie de manifestări culturale, naționale și internaționale, precum: Serbările Zăpezii, Festivalul Național de Datini și Obiceiuri de Iarnă "Porniți Plugul, Feți Frumoși", Festivalul Național al Teatrelor Populare, Festivalul Național al Teatrului de Păpuși, Festivalul Național de Muzică Ușoară pentru copii "Muzritm" și altele (Strategia de dezvoltare Vatra Dornei).
2.4.2 Situația existentă a capacităților de cazare și alimentație publică clasificate
Vatra Dornei pune la dispoziția turiștilor o capacitate de cazare de 1,809 locuri și respectiv 854 de camere în 43 de unități de cazare clasificate. Și m acest caz, cele mai multe unități sunt clasificate la trei și două stele.
Tabelul 2.3. Capacitatea de cazare a stațiunii Vatra Dornei
Sursa: prelucrare date www.insse.ro
Capacitatea de cazare, prin raportarea la numărul de locuri, este împărțită relativ uniform între categoria de clasificare două stele (48,3%) și trei stele (41,8%). Același lucru este valabil și pentru categoriile patru stele (5,8%) și o stea (4,0%) (vezi Fig. 2.15). Din punct de vedere tipologic, mai mult de jumătate din capacitatea de cazare a stațiunii este concentrată în hoteluri (51,2%). Pensiunile dețin 18,7%, vilele 12,0%, hostelurile (6,6%), iar campingurile 5,5%. Celelalte unități, de tip motel, cabană și căsuță, cumulează doar 6,0% din totalul capacității de cazare a stațiunii (vezi Fig. 2.7).
Fig 2.15 Distribuția capacității de cazare pe categorii de clasificare
(sursa: prelucrare date www.insse.ro)
Din punct de vedere al numărului efectiv de unități, stațiunea Vatra Dornei oferă 43 unități.
Din punct de vedere al gradului de confort, a capacităților de cazare de nivel mediu și superior, respectiv 3 și 4 stele, în Vatra Dornei au o pondere de 47,6%.
Fig 2.16 Distribuția capacității de cazare pe tipuri de unități
(sursa: prelucrare date www.insse.ro)
2.4.3 Facilități turistice
În asigurarea unor servicii de bază pentru turism, unitățile de alimentație constituie o componentă importantă a ofertei turistice. Atunci când unitățile de alimentație sunt amplasate în cadrul unor structuri turistice de cazare sau localizate în zone turistice, acestea sunt considerate în mod ntegral parte a ofertei turistice.
În stațiunea Vatra Dornei există, de asemenea, terenuri de tenis, terenuri de fotbal, piscine, săli de fîtness, saună (multe dintre aceste facilitați oferite de unitățile de cazare) sau posibilitatea practicării diverselor activități cum ar fi mountain bike, parapantă, rafting, schi, plimbări cu ATV-ul27 și nu în ultimul rând, plimbări în parcul central, una dintre atracțiile importante ale stațiunii.
Săli de conferință. Facilitățile de conferință reprezintă in mod special pentru turismul de afaceri dotări esențiale în realizarea prestațiilor turistice de profil. Vatra Dornei dispune, de astfel, de facilități, desigur într-tui număr mult mai mic regăsite doar la câteva hoteluri din stațiune (Bradu, Călimani, Carol, Alpin, Minut, Belvedere s.a.), ce totalizează în jur de 300-400 de locuri . În general, acestea sunt oferite de unitățile de cazare cu un grad de confort mediu sau superior.
Centre de informare turistică. În cadrul stațiunii Vatra Dornei funcționează un centru de informare turistică împreună cu Serviciu Salvamont, ambele aflate în subordinea primăriei locale.
Structuri de tratament balnear. Bazele de tratament din cadrul stațiunii Vatra Dornei se găsesc în cadrul complexului Bradul – Călimării, la hotelul Intus și la vila Ozon — Sind România.
Pârtii de schi. Stațiunea Vatra Dornei dispune de 3 pârtii de schi. Pârtia de schi Parc deține nocturnă. Una din pârtiile de schi din Vatra Dornei deține instalație de zăpadă artificială.
Mijloace de transport pe cablu. Vatra Dornei deține un telescaun, două teleschiuri și un baby-schi, astfel:
pârtia Telescaun, după cum ne indică și numele este deservită de un asememnea dispozitiv;
pârtia Parc este deservită de două instalații de transport pe cablu tip teleschi și un baby-schi;
pârtia Veverița este dotată cu teleschi, instalație de produs zăpadă și nocturnă.
2.5 Analiza fluxurilor turistice
În stațiunea Vatra Dornei, în perioada 2005 – 2015, numărul de sosiri ale turiștilor înregistrate în unitățile de cazare, a cunoscut o evoluție oscilantă. Astfel, în perioada 2000 – 2002 numărul turiștilor a scăzut ușor, urmând ca în perioada 2003 – 2008 să se înregistreze o creștere, atingându-se valoarea maximală de 51.430 în 2008, iar pentru anii 2009 – 2010 să existe o scădere a numărului de turiști, în 2011 atingându-se nivelul minim al perioadei analizate de 37.402 de turiști. În anul 2013 se înregistrează o o valore foarte apropiată de maximul de maximul numărului de turiști înregistrați, pentru ca în anii 2014 și 2015 să fie constatată apariția unui tenrd descendent al acestui indicator (vezi Fig. 2.16).
Numărul de turiști români urmează aceeași tendință numărul total de turiști, aceștia reprezetând în general peste 90% din numărul total de turiști. În schimb, pentru turiștii străini se evidențiază un număr mai mare al acestora în perioada 2009 – 2011, nivelul maximal fiind atins în anul 2009, respectiv 4.225 de turiști. După 2011, numărul acestora scade continuu, în 2015 înregistrându-se doar 3.512 turiști străini.
Analiza în dinamică a sosirilor turiștilor români și străini în stațiunea Vatra Dornei arată faptul că există diferențe semnificative ale acestor două segmente de turiști. Astfel, pentru turiștii străini se constată o dinamică accentuată, creșteri anuale continue, în perioada 2010 – 2014, urmate de scăderi și creșteri nesemnificative pentru perioada 2010 – 2015. În schimb, în cazul turiștilor români, indicele de dinamica este mai redus, tendința generală fiind de mici scăderi urmate de creșteri reduse.
Fig. 2.16 Numărul turiștilor sosiți în stașiunea Vatra Dornei, în perioada 2005-2015
(sursa: prelucrare date www.insse.ro)
În stațiunea Vatra Dornei, înnoptările turiștilor români și străini au cunoscut o scădere ușoară de la an la an, mai vizibilă în perioada 2007 – 2010. Anii care nu se înscriu în acest trend sunt 2008 – 2011 (vezi Fig. 2.17).
Deținând o pondere de peste 90% din numărul total de înnoptări, înnoptările turiștilor români au cunoscut o scădere continuă cu excepția perioadei 2011-2013. De remarcat este ponderea foarte mică, chiar în scădere, a înnoptărilor turiștilor străini în total înnoptări, aceasta coboarând sub 2% în 2010. În același timp, în valori absolute, cel mai mare număr de înnoptări a turiștilor străini se înregistrează în perioada 2009-2011.
Analiza în dinamică a înnoptărilor români și străini, în perioada 2005-2015, evidențiază faptul că, în stațiune, există o anumită oscilație a circulației turistice (vezi Fig. 2.9). Totuși, ca tendință, se consemnează ritmuri mari de creștere pentru turiști români până în anul 2009, urmate apoi de ritmuri mari de scădere pentru perioada 2011-2015. În cazul turiștilor străini, dinamica înnoptărilor este mult mai mică comparativ cea a turiștilor români, tendința generală, cu unele excepții, fiind de ușoară scădere comparativ cu anii anteriori.
Fig. 2.17 Numărul turiștilor sosiți în stațiunea Vatra Dornei, în perioada 2005-2015
(sursa: prelucrare date www.insse.ro)
În cazul stațiunii Vatra Dornei se remarcă o oarecare sezonalitate a sosirii turiștilor, luna august reprezentând vârful de sezon pentru majoritatea anilor, cu excepția anilor 2009 și 2010, când maximul de sezon este iunie, respectiv iulie. Profilul balnear al stațiunii își pune amprenta pe distribuția lunară a fluxurilor turistice, constatându-se totuși o ușoară prelungire a sezonului pentru lunile septembrie și octombrie, în lunile de iarnă, dar și în primele luni de primăvară înregistrându-se o circulație turistică de o intensitate mai mică.
Durata medie a sejurului în perioada analizată este în valoare medie de 5 zile pentru turiștii români și aproape 3 zile pentru turiștii străini. Valoarea mai mare în cazul turiștilor români este explicabilă prin profilul balnear al stațiunii ce atrage un segment de turiști pentru tratamente.
Indicator important al relației între cerere și oferta turistică din stațiune, gradul de ocupare a cunoscut o involuție constantă în perioada 2000-2010. Excepție o face doar anul 2006, când a cunoscut o creștere față de anul precedent, de la 33% la 35,8%, cel mai probabil datorat unor factori strict conjuncturali. Totuși, este de remarcat scăderea gradului de ocupare într-un ritm mult mai mare în perioada 2005 – 2015 față de perioada 2006-2010 (vezi Fig. 2.18). în anul 2010 este atins minimul gradului de ocupare (31,4%) în ultimii 11 ani, consecință directă a crizei economice ce a avut impact mai ales în anul 2010, urmare a măsurilor de austeritate adoptate de guvern. De altfel, o altă explicație a scăderii gradului de ocupare este dată de creșterea capacității de cazare (existente și în funcțiune) coroborată cu o scăderea ușoară a numărului de nopți petrecute în stațiunea Vatra Dornei.
Se poate observa că, în general, o modificare a ritmului de dinamica a indicatorilor (creștere sau scădere) apărută în oferta turistică este însoțită de o schimbare în același sens a cererii turistice, cu excepția anilor 2006 și 2015. Aceste excepții confirmă faptul că au existat și alte evenimente externe care au determinat scăderea cererii turistice, de exemplu pentru 2010 criza economică. Totodată există și ani (2009, 2010, 2013) pentru care o modificare apărută în oferta turistică este însoțită doar parțial de o modificare în același sens la nivelul cererii turistice, doar la nivelul sosirilor, în timp ce înnoptările au o altă evoluție, de scădere, datorată exclusiv deciziilor turiștilor de a-și reduce durata sejurului.
Fig. 2.18 Evoluția gradului de ocupare al capacității de cazare al stațiunii Vatra Dornei
(sursa: prelucrare date www.insse.ro)
2.5.1 Turismul social
Ca în mai toate staținile balneo-climatelice un procent considerabil din numărul turiștilor care efectuază sejururi în stațiunea Vatra Dornei sunt persoane care beneficiază de bilele acordate prin sistemul de asigurări sociale de stat pentru pensionari, salariați bugetari și salariați trimiși în vederea recuperării capacității de muncă.
O bună parte a clienților stațiunilor turistice este reprezentată de turiștii ce apelează la biletele de tratament și odihnă. Astfel, la nivelul anului 2010, ponderea acestora era de 20% în stațiunea Vatra Dornei.
Turismul balneo-climatic este un tip de turism, după cum o arată însăși denumirea, prin excelență legat de resursele de climă. Pentru anumite afecțiuni climatoterapia și aeroterapia este esențială în profilaxie și recuperare, în acest sens fiind adesea menționate în literatura de specialitate, afecțiunile sistemului nervos, respirator, cardiovascular sau locomotor.
Stațiunea Vatra Dornei este o stațiune de interes național și în același timp o stațiune balneoclimatică cu renume, fiind încadrată ca și tip specializat de către Organizația Patronală a Turismului Balnear din România (OPTBR) ca destinație pentru afecțiunile cardiovasculare. Aceasta a fost recunoscută din vechime, încă din secolul al XIX-lea, din perioada Imperiului Austro-Ungar și are o bogată tradiție în valorificarea acestui tip de resurse turistice. Stațiunea se bazează pe valorificarea izvoarelor minerale carbonatate și a climatului montan tonic-stimulant însă, cu un caracter moderat, ca urmare a efectului de adăpost specific topoclimatului de depresiune montană.
La nivelul stațiunii, o revigorare a turismului balnear ar duce în mod evident la reducerea sezonalității resimțite în ultimii ani ca urmare a concurenței puternice din partea turismului activ hibernal (pentru sporturi da iarnă) și estival montan (pentru drumeție și agroturism) și care atrage un segment tot mai mare din numărul anual de turiști la nivelul stațiunii. Aceste segmente generează profit, pe o perioadă scurtă, industriei turistice, fiind, de asemenea, în mare măsură, vulnerabile la variabilitatea climatică, în condițiile dependenței tot mai mari față de turismul de weekend și itinerant.
2.5.2 Turismul balneo-climatelic
Ținând cont de specificul terapeutic al stațiunii și de principalele stații meteorologice care ar putea furniza date măsurate în regiune, stația cea mai apropiată și cea mai sugestivă pentru această locație e stația Poiana Stampei, în ciuda șirului discontinuu de date oferite, ca urmare a întreruperii înregistrate în anii 2001 și 2002. Aflată la o altitudine de cca. 915 m, stația meteo este potrivită pentru a caracteriza situația de la nivelul vetrei depresiunii, nivelul de bază fiind situat la cca. 800 m.
În general, condițiile climatice caracterizează un climat temperat de regiune montană, cu o valoare a temperaturii medii anuale de 4,4°C.
Analiza tendinței multianuale a evoluției acestui parametru în perioada 1992-2010 arată o tendință de creștere a temperaturii cu o valoare de cea. 0,2°C/decadă, cu o semnificație statistică importantă conform testului Mann-Kendall (α= 0,001). Atât valoarea ratei de creștere a temperaturii medii (+0,l°C/decadă), cât și semnificația statistică a acesteia (+ a = 0,1) sunt mai mici dacă se analizează intervalul 1992-2015 arătând, că de altfel și în privința altor stații și parametrii, schimbări importante și o variabilitate care reflectă o încălzire a climei în ultimul deceniu (Fig. 2.19.).
Fig 2.19 Evoluția temperaturii medii anuale la stația Vatra Dornei
(sursa: prelucrare date www.insse.ro)
Analiza tendinței valorilor medii lunare multianuale, pentru perioada 1992-2015, arată o creștere a valorilor pentru lunile de vară iunie, iulie a august, cu rate între 0,3 – 0,4°C/decadă și o semnificație statistică importantă cu un nivel de încredere de peste 99% (Fig. 2.10).
Ultima decadă are o importanță vizibilă, atât valoarea ratei de creștere, cât a semnificația statistica fiind considerabil reduse, dacă se iau în considerare doar primele patru decade ale intervalului, respectiv intervalul 1992-2015.
Precipitațiile înregistrează tendințe mai puțin evidente în privința evoluției valorilor medii anuale pentru perioada de observații 1992-2015, înregistrându-se totuși o tendință de scădere. Aceasta este însă mult mai redusă și fară semnificație statistică, datorită cantităților importante de precipitații înregistrate în anii ultimului deceniu și totodată, ca urmare a valorilor puternic diferențiate între anii ploioși (2010 reprezintă o valoare maximă în perioada analizată cu cifra de 1104 mm/an) și cei secetoși în intervalul 2004 – 2010 (http://www.meteoromania.ro).
Un factor important care intervine în confortul bioclimatic, în general, și în regiunile montane, în special, este și viteza vântului. Dacă este analizată tendința vitezei medii a vântului, indiferent de direcție, se constată făptui că, în perioada 1992-192015, aceasta a scăzut cu o valoare de cea, -0,3 m/s/decadă, valoare validată printr-o semnificație statistică importantă (nivel de încredere 99,9%). Această tendință este manifestată de valorile lunare pe tot parcursul anului, scăderea vitezei vântului fiind resimțită la nivelul fiecărei luni, cu rate între 0,2 m/s/decadă – 0,4 m/s/decadă, cu o semnificație statistică importantă (nivel de încredere 99,9%) pentru cea mai mare parte din an. Rate mai mici de scădere de cca. 0,21 m/s/decadă și totodată o semnificație statistică mai mică de a = 0,01, respectiv a * 0,05, au lunile de toamnă (septembrie, octombrie), respectiv luna ianuarie (http://www.meteoromania.ro).
Influențați de indicatorii climatici care intră în componența lor și indicii bioclimatici prezintă diferite evoluții, influențând pe termen lung potențialul bioclimatic la nivelul destinației turistice.
Un exemplu ar fi indicele de confort termic sau temperatura efectiv echivalentă (°TEE) calculat după formula lui Missenard (Ciangă, 1998 / Cheval, 2003), ale cărui limite de confort potrivite pentru aeroterapie sunt cuprinse între 16,8 și 20,6°TEE (Cheval, 2003) și ale cărui valori medii multianuale analizate pentru perioada 1992-2008 arată o tendință creștere semnificativă statistic mai ales în sezonul cald, lunile iunie, iulie și august. Rata de creștere a înregistrat o valoare de cea, 0,6 – 0,7°TEE/decadă pentru aceste luni în perioada analizată, cu o semnificație de mare a = 0,01 pentru lunile iunie și iulie și foarte mare a = 0,001 pentru luna august.
Analizând valorile medii diurne ale indicelui, pe perioada 1992-2015, se constată faptul că, deocamdată, acestea nu sunt incluse intervalului optim aeroterapiei, ele fiind mai mici de pragul de 16,8°TEE. Acest lucru se datorează mai ales valorilor măsurate în timpul nopții și dimineții care diminuează considerabil valoarea mediei diurne. Studiul valorilor orare pentru orele incluse intervalului diurn al aeroterapiei din timpul zilei (ora 13), respectiv după-amiezii (ora 19). În șirul continuu 1992-2015 arată faptul că mediile lunare ale acestora sunt incluse punctual pentru lunile iulie și august, pentru anumiți ani, mai ales după 1995, în intervalul de confort bioclimatic (http://www.meteoromania.ro).
Calculul indicelui de confort temperatură-umezeală (ITU) pentru perioada 1992-2015 arată valori lunare multianuale aflate sub pragul de 65 și astfel, încadrate în starea de confort pentru întreg sezonul turistic estival, inclusiv în lunile de vârf de sezon (iulie, august) la stația Poiana Stampei. Ca și în cazul TEE, mediile diurne estompează valorile mai mari pe cursul zilei, prin valorile termice mai mici din timpul nopții. Astfel, palorile sorare arată, în cazul orei 13, depășiri ale valorii 65 de către cifra ITU încadrându-se, pentru anumiți ani, în intervalul de alertă (66 ≤ ITU≥), în lunile iulie și august (http://www.meteoromania.ro).
Tendința de evoluție a valorilor lunare multianuale ale indicelui arată o creștere semnificativă statistic tocmai pe perioada sezonului estival, accentuată prin valorile parametrilor climatici înregistrate în ultima decadă. Astfel, se pare că pe perioada 1992-2015, valorile indicelui au crescut cu o rată de 0,4 – 0,5 unităti ITU/decadă în lunile iunie, iulie și august, validată statistic de o semnificație de o semnificație de α= 0,05 pentru luna iunie, respectiv α= 0,01 pentru lunile iulie și august (http://www.meteoromania.ro).
În privința stresului climatic cutanat, se poate observa faptul că valorile medii lunare multianuale măsurate în intervalul 1992-2015 sunt cuprinse în intervalul relaxant, lipsit de stres (cuprins între 300 și 566 unități convenționale) pentru lunile sezonului cald (mai – septembrie) și punctual chiar pentru luna octombrie.
Evoluția indicelui arată o tendința de scădere pentru toate lunile intervalului aprilie – octombrie în perioada 1992-2015, cu o semnificație statistică importantă mai ales pentru lunile de vară (iunie – august). Rata de scădere pentru acestea a atins valori în medie de cea. -20 și -23 unități/decadă, acestea fiind chiar amplificate în ultimii ani. În contextul creșterii temperaturii, aceste tendințe devin cu atât mai importante cu cât ele se manifestă și în cadrul valorilor orare diurne (cu semnificație statistică mai ales pentru cele de la ora 19) pentru care se constată deja depășiri ale intervalului relaxant, prin valori mai mici față de pragul de 300, mai ales pentru lunile iulie și august.
În ceea ce privește stresul pulmonar, se poate afirma faptul că topoclimatul de depresiune montană răcoros și cu umiditate ridicat și în contextul influențelor climatice baltice, induce un important stres pulmonar, fiind mai puțin propice aeroterapiei din acest punct de vedete.
De altfel, în general, în cura de aeroterapie pentru bolile pulmonare și ale aparatului respirator serecomandă stațiunile aflate la mare altitudine și unde tensiunea vaporilor de apa ca unic parametru indicator al acestui tip de stres este redusă.
Analiza valorilor lunare multianuale pentru acest parametru, în intervalul 1992-2015, la stația Poiana Stampei, arată valori stresante care depășesc pragul superior al intervalului echilibrat considerat între 7.5 și 11.6 mb, mai ales pentru lunile iulie și august, dar și iunie și se află sub pragul minim al acestui interval pentru lunile aprilie și octombrie. Analizând tendințele de evoluție ale valorilor lunare ale acestui parametru se constată faptul că a înregistrat totodată o tendință de creștete de cca. 03 mb/decada respectiv 0,2 mb/decadă în perioada 1992-2000 pentru luna iulie respectiv august. Lunile echilibrate (lipsite de stres pulmonar) prin valorile multianuale înregistrate în privința acestui indice sunt mai și septembrie.
În concluzie, se poate spune faptul că bioclimatul depresiunii și în același timp stațiunii turistice Vatra Domei are un potențial climato-turistic important pe perioada sezonului turistic estival. Ca urmare a valorilor indicilor bioclimatici analizați, se poate distinge în primul rând vârful de sezon turistic, de departe cel mai confortabil termic, însă caracterizat prin tendințe de creștere a valorilor de temperatură și deci posibil disconfort termic, mai ales pe viitor, și totodată prin valori mari ale umezelii și tensiunii vaporilor de apă și deci dezechilibrat din punct de vedere al stresului bioclimatic pulmonar. Pe de altă parte, se disting capetele de sezon, mai ales lunile mai – septembrie, care sunt mai puțin confortabile termic, însă lipsite de stres bioclimatic și pentru care potențialul pentru aeroterapie poate fi valorificat din plin pentru tratarea a numeroase afecțiuni în care climatoterapia joacă un rol esențial.
Capitolul 3
Analiza turistică cantitativă și calitativă a stațiunii turistice Vatra Dornei
3.1. Analiza TECDEV
Această determinare a gradului de atractivitate a fost realizată cu ajutorul metodei de analiză "TECDEV", care este o tehnică preluată din industria grea, făcându-se în acest sens o analogie între elementele complexe și eterogene specifice unui obiectiv turistic (mediul natural, unități de cazare, instalații de agrement etc.) (Bădiță, 2012, p. 1).
Așadar, trebuie rezolvate două probleme: se va stabili care este destinația mediului turistic – în cazul nostru stațiune balneară; se va preciza care este tipul de utilizator al acestui mediu, alegându-se din cele cinci categorii ale cererii prezentate în capitolul anterior. În continuare, se va descompune obiectivul etalon (respectiv stațiunea turistică) în elementele sale componente până la ultima separare posibilă. Se acordă fiecărei componente descompusă anterior o anumită importanță (stabilită prin ponderi) în funcționarea ansamblului.
Se acordă acelorași componențe o notă (un așa numit "nivel calitativ"). În final, se face produsul între nota acordată și ponderea componentei respective, obținându-se un coeficient de atractivitate parțială. Suma acestora va da dimensiunea atractivității totale a resurselor turistice. În acest caz se vor păstra aceleași descompuneri ale elementelor ofertei ca și aceleași ponderi ale componentelor acordate stațiunii etalon (aceasta pentru a avea baza de comparație între cele două obiective turistice – etalon și real). Însă, nivelul calitativ (nota) va fi diferit(ă) fiind acordat(ă) în funcție de situația reală din stațiunea respectivă.
În continuare, se calculează indicele de atractivitate parțial și total. În final, se vor determina abaterile pozitive și negative (ca diferența dintre indicele de atractivitate al stațiunii reale și cel al stațiunii etalon) pentru fiecare componentă în parte. Vor apărea în acest caz două situații: indicele de atractivitate al stațiunii reale, indicele de atractivitate al stațiunii etalon, de aici rezultând dacă stațiunea reală este atractivă din punct de vedere turistic.
Tabelul 3.1 Analiza TECDEV a stațiunii Vatra Dornei
Din datele tabelate se constată faptul că stațiunea Vatra Dornei are un coeficient de atractivitate (454) superior stațiunii balneare etalon (338) ceea ce demonstrează că este o stațiune solidă, cu o atractivitate turistică dezvoltată, complexă și eficientă. Oferta este valabilă pe durata întregului an calendaristic. În urma comparării punctajelor obținute în cazul celor două stațiuni (etalon și reală), s-au constatat atât abateri pozitive, cât și negative.
Stațiunea Vatra Dornei dispune de un potențial natural superior etalonului, remarcându-se prin clima favorabilă practicării turismului în tot timpul anului, peisajul deosebit și o rețea hidrografică bogată în râuri și izvoare de ape minerale. De asemenea, abateri pozitive se înregistrează și în cazul structurilor materiale de cazare și alimentație care se caracterizează prin mulțime și diversitate.
Toate unitățile de primire au o capacitate de cazare mare și sunt accesibile, din punct de vedere al tarifelor, tuturor categoriilor de turiști.
Acest lucru nu exclude, însă necesitatea renovării și modernizării clădirilor, redării unui aspect mai îngrijit și mai luminos. Structura materială de alimentație este alcătuită din unități de capacitate mare și cu un aspect plăcut. Abaterile negative apar în cazul mediului economic, Vatra Dornei înregistrând valori inferioare față de etalon.
În concluzie, stațiunea Vatra Dornei este o stațiune solidă, înzestrată cu un potențial natural și antropic valoros, suficient exploatat, dotată cu echipamente turistice complexe ce a devenit de-a lungul timpului una dintre cele mai renumite și atractive stațiuni balneo-climaterice din România.
3.2. Aplicarea modelului Butler Stațiunii Vatra Dornei
Etapa exploratorie
Un număr redus de turiști, așa numiții exploratori, care și-au planificat singuri sejurul și care au hotărât să vină în zona respectivă datorită existenței unor atracții turistice naturale sau culturale.
Localnicii încep să sesizeze noile oportunități economice rezultate din oferirea de diverse servicii destinate acestora.
Fig. 3.1 Modelul Butler pentru Vatra Dornei în perioada 1990-2015: (1)etapa exploratorie, (2) etapa implicării, (3) etapa de dezvoltare, (4) etapa de consolidare, (5) etapa de stagnare
(sursa: prelucrare date www. insse.ro)
2. Etapa implicării
Tot mai mulți localnici, se implică în activitățile de turism creând facilități destinate în principal sau chiar exclusiv acestei activități.
Astfel, au apărut în zonă hoteluri, pensiuni, cabane, restaurante, magazine etc., precum și necesitatea îmbunătățirii facilităților de transport pentru turiști.
S-a conturat un sezon turistic specific zonei.
3. Etapa de dezvoltare
S-a conturat o zonă turistică bine definită față de zona populată de localnici.
Implicarea locală în turism începe să nu mai aibă o așa mare importanță, pe măsura apariției unor hoteluri și restaurante, dar din ce în ce mai mulți localnici prestează activități lucrative în domeniul turismului sau adiacente.
Schimbările petrecute în zonă în urma apariției unor facilități turistice de mari dimensiuni, ce aparțin unor organizații externe scad caracterul unic al culturii locale, unii localnici părăsind zona.
Etapa de consolidare
Numărul turiștilor ajunge la cotele maxime, în perioada vârfului de sezon turistic, numărul acestora depășește pe cel al localnicilor.
Economia locală este aproape în întregime legată de turism, ceea ce dă o anumită vulnerabilitate stabilității economice a zonei, în contextul sezonalității.
Astfel, se încearcă, prin tehnici de marketing prelungirea sejurului turiștilor, a sezonului turistic și scăderea sezonalității;
În rândul populației locale, mai ales a celor care nu sunt implicați în industria turistică, apar sentimente de disconfort și opoziție față de turism.
Etapa de stagnare
Numărul turiștilor a început să scadă, unele facilități turistice înregistrează pierderi, sunt închise și apar probleme sociale generate de șomaj, în contextul dependenței de turism.
Etapa finală a modelul Butler are mai multe scenarii de evoluție între declin și reinventare, fiind etapa în care se află în prezent stațiunea Vatra Dornei.
Gradul de implicare al autorităților locale în vederea reabilitării și modernizării facilităților edilitate disponibile turiștilor și a clădirilor de patrimoniu, emblematice pot determina, împreună cu aplicarea unei strategii de marketing integrate, creșterea atractivității zonei.
Capitolul 4
Strategii de marketing pentru poziționarea stațiunii ca destinație turistică balneară
4.1 Mix de marketing
În vederea creșterii atractivității Stațiunii Vatra Dornei ca destinație turistică balneară, se poate avea în vedere fundamentarea unei strategii de marketing adecvate, care să pună accent pe calitățile curative ale izvoarelor minerale din zonă, a climatului propice relaxării.
Acest lucru se poate realiza prin utilizarea tehnicilor de marketing, sponsorizarea unor evenimente sportive, cultural-artistice etc., care să aducă la cunoștința publicului și posibililor clienți facilitățile oferite de stațiune, crearea și difuzarea unor mesaje publicitare, prin utilizarea tuturor mediilor (presa scrisă, radio, televiziune, internet, SMS etc), organizarea unor campanii de promovare, participarea la târgurile de turism.
În acest sens, pentru o mai bună poziționare a stațiunii ca destinație turistică balneară pot fi utilizate o serie de tehnici de marketing direct, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale, urmând ca autoritățile locale să decidă asupra folosirii uneia sau mai multor astfel de metode de promovare.
Utilizarea marketingul direct se poate dovedi o metodă eficientă pentru creșterea performanțelor economice ale firmei noastre, acționarii luând decizia investirii în acest domeniu.
Prin marketingul direct se urmărește adunarea de date despre clienți, date care la fel ca și profilul clientului sunt introduse într-o bază de date, folosită apoi pentru a construi o relație permanentă cu clientela.
Principalele forme ale marketingului direct care ar putea aduce o creștere a notorietății firmei, dar și a profitului din vânzări sunt:
corespondența clasică;
prin poștă sau corespondența prin e-mail;
distribuirea de materiale publicitare "door-to-door" (din ușă în ușă);
marketingul prin:
televiziune;
telefon;
prin intermediul cataloagelor tipărite sau electronice.
Campanii directe prin poștă
O primă metodă ce poate fi adoptată pentru creșterea atractivității stațiunii Vatra Dornei este direct mail-ul. Aceasta constă în trimiterea de scrisori, expediere de cataloage, broșuri, CD-uri, cu scopul principal de a vinde, și secundar, de a informa cu privire la companie și la oferta sa.
Principalele motive care au condus la implementarea directă a mail-ului în strategia campaniei sunt:
efortul financiar convenabil pe care trebuie să îl realizeze entitatea pentru a desfășura campaniile sale specifice, direct mail-ul numărându-se printre instrumentele de marketing direct cele mai puțin costisitoare pentru organizație;
gradul înalt de orientare asigurat de campaniile de direct mail permițând organizației să se adreseze unui public definit exact, specificat în raport cu masa consumatorilor în funcție de diferitele sale caracteristici de ordin geografic, demografic, psihografic sau comportamental;
caracterul său măsurabil, o trăsătură asociată tuturor activităților de marketing direct desfășurate de către organizație, facilitând evaluarea cu un înalt grad de acuratețe și exactitate a reacției consumatorilor vizați prin intermediul campaniilor de direct mail și contribuind astfel la ameliorarea campaniilor ulterioare;
acuratețea comunicării cu consumatorii vizați prin intermediul campaniilor sale specifice, derivată din gradul său înalt de orientare, firma având ocazia de a comunica rapid, concis și eficient cu publicul țintă;
(auto)eficiența campaniilor specifice, acestea putând fi orientate tot mai exact, pe măsura desfășurării și a reproiectării acestora, fiind eliminate costurile suplimentare induse de comunicarea cu consumatorii mai puțin sau deloc receptivi / interesați de produsele sau serviciile organizației și, nu mai puțin, fiind realizate economii la nivelul costurilor de comunicare datorită tarifelor speciale ale administrațiilor poștale pentru serviciile specifice adresate organizațiilor care doresc să-l utilizeze;
flexibilitatea campaniilor de direct mail permite atât adaptarea acestora la caracteristicile publicului vizat (din punct de vedere al ofertei, mesajului și al suportului logistic) cât și urmărirea unei game variate de obiective de marketing direct.
Mailing-ul este un canal media eficient și puțin costisitor, care are însă nevoie de servicii de expediții poștale foarte bine puse la punct, pentru a garanta ajungerea la timp și în condiții optime a mesajelor expediate. Uneori expediția este realizată prin servicii de poștă speciale sau se folosesc chiar curieri specializați.
În punerea în paractică a marketingul direct, pot fi folosite trei tipuri generale de mesaje:
mesajul clasic – care folosește un plic purtător, ce poate conține o simplă scrisoare sau, pe lângă aceasta, o întreagă gamă de alte imprimate (pliante de prezentare a produsului, cupoane, bonuri de comandă etc.);
mesajul auto-purtător (self-mailer) – expediat fără plic și poate fi o simplă foaie sau un complex de foi pliabile;
catalogul.
Avalanșa de materiale publicitare și mesaje de marketing direct primite în poștă, mai ales de către locatarii orașelor mari a atras denumirea de „junk-mail” – corespondență-gunoi, de cele mai multe ori destinatarii fiind deranjați de teancul de reclame, fapt ce ridică serioase probleme specialiștilor în marketing direct.
Astfel, trebuie ca oferta expusă să fie una extraordinară, iar plicul care o conține va fi păstrat și deschis de către destinatar și nu aruncat la coș.
Trimiterea poștală trebuie adaptată țintei, cu gusturile și preocupările specifice. Pentru a sprijini convingerea clienților se vor folosi mărturii, atestate, fotografii etc.
O problemă sensibilă în proiectarea campaniilor de direct mail este legată de evaluarea dimensiunilor financiare ale acestora.
Astfel, în determinarea bugetului campaniei de direct mail a stațiunii Vatra Dornei trebuie luate în calcul următoarele elemente de referință:
costurile de realizare ale componentelor mailing-ului (plic-purtător, scrisoare publicitară cu răspuns direct, materialul promoțional tipărit cu răspuns direct, cuponul răspuns, plicul răspuns) – acestea variază semnificativ în raport cu volumul mailing-ului, dimensiunea unitară a acestora scăzând cu creșterea volumului;
costurile asociate bazei de date;
costurile asociate pregătirii pentru expediere (etichetare, insertare, ambalare, trimitere), a căror dimensiune unitară se reduce cu creșterea volumului mailingului;
costurile poștale (organizația având acces, în mod obișnuit, la tarife speciale oferite de serviciile poștale și/sau de curierat).
Pe baza acestor elemente de referință, organizația a determinat bugetul campaniei de direct mail.
4.1.2 Vânzarea prin corespondență
O a doua formă de marketing utilizată este vânzarea prin corespondență (VPC).
VPC sau vânzarea la distanță presupune următoarele:
utilizarea unor metode și tehnici de marketing folosind medii interactive de comunicare și de transmitere a informației la distanță;
plasarea către consumator de diferite oferte, produse și servicii;
posibilitatea răspunderii la comenzi.
Astfel, produsele și serviciile Vatra Dormei sunt oferite și prezentate, la distanță, consumatorului printr-o gamă variată de medii de comunicare specifice marketingului direct (catalog, direct mail, telefon, Internet) sau marketingului „tradițional” (presă, radio sau televiziune);
La rândul său, consumatorul are posibilitatea de a reacționa la oferta organizației apelând la mai multe canale de comunicare, disponibile concomitent on-line sau offline.
4.1.3 Campanii publicitare
În afara mediilor de comunicare specifice, marketingului direct, autoritățile locale din Vatra Dornei pot decide și extinderea campaniilor desfășurate și prin intermediul mediilor de comunicare utilizate în mod „tradițional” în comunicarea de marketing în general. Desigur, este vorba despre mediile de comunicare de masă – presa, radioul și televiziunea, iar argumentele-cheie care au stat la baza considerării utilizării acestora vizează gradul de acoperire ridicat și, nu în ultimul rând, costurile relativ scăzute de comunicare și atragere a turiștilor.
Utilizarea acestor medii „tradiționale” în sfera marketingului direct urmează, în general, regulile principale de folosire a acestora în campaniile de comunicare de marketing, dar presupune și adoptarea unor decizii și desfășurarea unor activități specifice.
4.1.3.1. Presa
Utilizarea presei scrise ca metodă de creștere a atractivității, prin închirierea unor spații publicitare în paginile unor reviste sau ziare cu apariție zilnică, prin care să fie popularizate atracțiile turistice oferite de Vatra Dornei, contribuie la creșterea notorietății în rândul potențialilor turiști.
De altfel, presa scrisă s-a bucurat, încă din primele momente ale dezvoltării sale, de atenția celor interesați să comunice cu, consumatorii lor despre destinație, produsele sau serviciile și mărcile acesteia.
De asemenea, prin intermediul acestui mijloc de comunicare se poate utiliza ca metodă de creștere a vânzărilor cuponul-răspuns, prin care se pot oferi reduceri în cazul folosirea acestuia.
4.1.3.2. Radioul
Realizarea unor reclame dedicate posturilor de radio locale și a celor cu acoperire națională, are în vedere stabilirea identității stațiunii Vatra Dornei.
Radioul a reprezentat unul dintre instrumentele tradiționale folosite în comunicația de marketing a organizațiilor, istoria utilizării sale publicitare avându-și începuturile încă din anii ’20 ai secolului trecut. După ce utilitatea sa fusese probată în domeniul militar și în cel al transporturilor a sosit și momentul dezvoltării laturii sale comerciale. Cursa pentru obținerea unor încasări din publicitate cât mai consistente a condus la apariția unor posturi și, ulterior, rețele radio cu o acoperire teritorială foarte largă, urmărite de către o audiență foarte diversificată, capabile să reprezinte o cale foarte eficientă de a transmite informații, inclusiv cu caracter comercial unui public interesat.
4.1.3.3. Televiziunea
Utilizarea televiziunii ca mediu de comunicare în campania de mix de marketing a stațiunii Vatra Dornei este determinată de importanța tot mai ridicată acordată acestui tip de expunere mediatică.
Atuurile pe care televiziunea le conferă comunicației de marketing, în general – capacitatea de a aborda audiențe largi, posibilitatea de a stimula o reacție amplă și relativ rapidă (sub forma cumpărării din impuls a unor pachete turistice sau a vizitării/comandării de pe site-ul firmei), capacitatea de a crea o imagine puternică și favorabilă produselor promovate – au fost extinse și asupra campaniilor de marketing direct punând în umbră neajunsurile asociate utilizării acesteia – costurile totale de comunicare ridicate, caracterul (prea) difuz al audienței, calitatea scăzută a reacției.
În formatul lor clasic, campaniile TV cu răspuns direct urmăresc stimularea consumatorilor înspre comandarea telefonică a unui produs chiar pe durata prezentării acestuia prin intermediul televiziunii.
Din perspectivă „tehnică”, poate fi decisă utilizarea televiziunii ca mediu de comunicare în marketingul direct prin proiectarea, organizarea și desfășurarea campaniei de publicitate TV cu răspuns direct – care implică difuzarea unor clipuri publicitare având o durată uzuală de 60 până la 120 de secunde.
4.1.4 Marketing direct prin intermediul computerului
În ultimul timp, Internetul a fost descris ca fiind mijlocul publicitar cu cea mai rapidă dezvoltare. Avantajele marketingului direct prin Internet sunt aproximativ aceleași ca în cazul reclamei prin poștă – se pot trimite mesaje adecvate, personalizate, direct, publicului potrivit la momentul potrivit, această metodă modernă de marketing fiind utilizată și în cadrul campaniei de mix de marketing a stațiunii Vatra Dornei.
Spre deosebire de alte mijloace publicitare, Internetul poate ajunge atât la o piață de masă, cât și la anumiți indivizi din cadrul acesteia.
De asemenea, marketingului direct prin intermediul computerului prezintă avantaje majore față de cel clasic care folosește ca suport de prezentare hârtia, atât din punct de vedere economic, cât și ecologic.
Astfel, din punct de vedere economic se realizează, față de marketingului direct „clasic” importante economii, provenite din economisirea fondurilor alocate pentru achiziția, printarea și transmiterea către potențialii turiști a mesajului firmei, iar din punct de vedere ecologic se realizează o economie a hârtiei utilizate pentru popularizarea produselor și serviciilor.
4.1.5 Marketing prin intermediul site-urilor de Internet
Popularizarea atracțiilor turistice oferite de stațiunea Vatra Dornei este asigurată și de site-ul http://tara-dornelor.ro/, creat cu utilizarea fondurilor nerambursabile oferite prin Programul Operațional Regional 2007-2013, care oferă informații potențialilor turiști în limba română, dar și în alte trei limbi de circulație internațională, respectiv engleză, franceză și germană.
Site-ul oferă informații complete despre Țara Dornei, formele de turism, traseele montane din proximitate, dar și două clipuri de prezentare a turismului activ, balnear și cultural.
4.2. Produse turistice
La capitolul ofertă turistică pentru cazare stațiunea Vatra Dornei are o bună reprezentare având structuri de cazare clasate de la una la patru stele, precum și facilități de tratament balnear.
4.2.1 Structuri de cazare
Pentru prezentarea ofertei turistice a stațiunii Vatra Dornei vom realiza o selecție facilităților puse la dispoziția turiștilor de unitățile de cazare reprezentative pentru stațiune.
Hotel Dorna (Fig 4.1.), hotel de 4 stele, oferă 40 de camere cu prețuri cuprinse între 171 și 256 lei, acces gratuit la saună, la piscină și la sala de gimnastică. Are recepție deschisă nonstop și este situată la doar 50 de metri de pârtia de schi Parc.
Toate camerele includ aer condiționat, acces gratuit la internet prin cablu și TV prin cablu. Băile private au cadă sau duș.
Restaurantul hotelului servește preparate din bucătăria internațională și tipic românească, inclusiv mâncăruri cu vânat. Printre alte facilități se numără un loc de joacă pentru copii (http://www.booking.com/hotel/ro/dorna-vatra-dornei.ro.).
Fig 4.1. Hotel Dorna (http://www.booking.com/hotel/ro/dorna-vatra-dornei.ro.)
Hotel Carol – Vatra Dornei Clădirea Hotelului Carol datează încă din 1896 când, odată cu refacerea și modernizarea stațiunii balneare și în urma audiențelor primarului Vasile Deac la Curtea Imperială, a început construcția actualului hotel împreună cu Stabilimentul Balnear, Cazinoul, Palatul Comunal și clădirea Izvorul Sentinela.
În anul 2012, Hotel Carol a devit un hotel de 4 stele păstrând stilul caracteristic austro-ungar care l-a consacrat. Spațiul de cazare se modifică din 17 in 15 camere pentru a face loc unui centru wellness & spa.
De asemenea, restaurantul este renovat și mărit la o capacitate de 120 de locuri. Parcarea este și ea modificată iar grădina de vara va fi compusă dintr-o terasă acoperită și un spațiu de joacă pentru copii amenajat special. Pe lângă serviciile obișnuite de cazare, restaurant și grădină de vară, Hotel Carol pune la dispoziție un centru Wellness & SPA care oferă servicii de remodelare corporală, saună finlandeză, saună prin infraroșii, salină, jacuzzi, aromoterapie, cromoterapie, meloterapie și un centru de înfrumusețare (http://hotelcarol.ro/istoric/).
Fig 4.2 Hotel Carol – Vatra Dornei (http://www.booking.com/hotel/ro/carol-vatra-dornei.ro.html)
Hotelul Belvedere (Fig 4.3) dispune de 54 locuri de cazare:
14 camere duble
5 apartamente
2 camere triple
Prețurile sunt cuprinse între 120 și 160 lei.
Camerele sunt spațioase, cu vedere panoramică și sunt dotate cu TV, aer condiționat, minibar, baie cu duș, uscător de păr, telefon și birou de lucru.
Inaugurat în 2007, hotelul oferă condiții de cazare de bună calitate, menite să răspundă oricăror exigențe.
Facilități generale:
Restaurant 80 de locuri;
Două săli de conferințe (65 locuri și 20 locuri);
Recepție deschisă non-stop;
Parcare supravegheată;
Seif la recepție;
Servicii de transfer;
Internet wi-fi;
Accesul cu animale de companie este permis (tarif 5 euro/noapte/animal);
Plata cu cardul.
Fig 4.3 Hotel Belvede – Vatra Dornei (http://www.belvederedorna.ro/index.php/cazare)
Hotel Bradul (Fig 4.5) oferă 312 locuri în 156 de cameră, condiții bune de cazare, dotări și finisaje moderne ale camerelor, posibilități de tratament, excursii, o cazare optimă în vederea practicării sporturilor de iarnă. Acest hotel are un complex wellness mare cu o piscină și saună. Oferă acces gratuit la internet Wi-Fi și parcare gratuită. Toate camerele Hotelului Bradul sunt dotate cu mobilier modern, TV prin cablu, minibar și baie privată cu cabină duș și articole de toaletă.
Oaspeții pot lua telescaunul până în partea de sus a pârtiei Dealul Negru, care se află la altitudinea de 1300 metri. Există mai multe pârtii de schi pentru schiori începători și intermediari.
Servicii și Facilități
Hotelul dispune de lift, seif la recepție, restaurant, sala de conferințe, bar de zi, terasă, acces direct spre baza de tratament și agrement (piscina, saună, sală de fitness, solar, masaj).
Sala de conferințe are o capacitate de 120 de locuri și este dotată cu flipchart, video-proiector, ecran de proiecție. Hotelul Bradul este o locație ideală pentru organizarea întâlnirilor de afaceri, conferințe, simpozioane, mese festive.
Facilități generale în unitatea de cazare
Restaurant – Lift – Bar – Seif – Sala de conferințe – Fitness – Solar – Piscina interioară – Masaj – Sauna uscată – Centru tratamente balneologice – Disco/club
âToate camerele sunt renovate, au mobilier nou, mocheta nouă, televizor, cablu, telefon, minibar, baie proprie renovată cu cabină duș, acces pe bază de card electronic.
Dotări generale camere:
Baie cu duș – Televizor – cablu TV – Minibar – Telefon (http://www.dornaturism.ro/index.php?page=istoric)
Fig 4.4 Hotel Bradul (http://www.dornaturism.ro/)
4.2.2 Facilitățile de tratament balnear
În Parcul balnear al stațiunii au fost cercetate și captate 10 izvoare/ surse naturale, ale căror debite exploatabile au fost omologate în decursul timpului. Două dintre acestea, izvoarele Arcadie și Petru, captate în anul 1898 prin intermediul unor puțuri, sunt în prezent colmatate. Situația celorlalte surse din Parcul stațiunii este următoarea:
1. Izvorul de est – este situat pe terasa superioară a râului Dorna și captat într-un bazin rezervor de 284 m3 capacitate care alimentează pavilionul băilor și este folosit în cură internă. Apă minerală este carbogazoasă, cu o concentrație de CO2 care variază între 440 – 1.444 mg/l și un debit mediu de 86 m3 /zi;
2. Izvorul de vest – este captat într-un bazin rezervor betonat cu dimensiunile interioare de 10,0 m x 2,0 m x 8,5 m (170 m3), cu barbacane de jur împrejur, cu ajutorul unei galerii de drenaj situată în amonte de bazin, cu lungimea de 3 m și secțiunea 1,2 x 2,0 m, săpată în baza depozitelor terasei superioare a râului Dorna, cu direcția S-SV. Sursă este exploatată pentru cura externă, cu un debit mediu de 68 m3/zi, prin intermediul unei pompe. Concentrația de CO2 dizolvat are valori cuprinde între 440 – 848 mg/l;
3. Izvorul 11 iunie – este situat în depozitele terasei inferioare a râului Dorna, a fost captat în perioada anilor 1896 – 1908; captarea a fost recondiționată ulterior, în anul 1975 de IPEG Câmpulung. Captarea constă dintr-un bazin rezervor betonat, cu dimensiunile interioare de 5,0 m x 2,0 m x 6,8 m (170 m3), la cu barbacane în peretele din amonte. Adâncimea rezervorului a ajuns prin lucrări de recondiționare la 6,8 m, în șisturile cristaline alterate. Galeria de drenaj prin care este captată sursa se află situată paralel cu peretele din amonte al rezervorului, are 12 m lungime și secțiunea de 2,0 x 2,0 m. Tavanul galeriei este betonat și izolat cu argilă. Sursă este folosită în cură externă și are un debit mediu de 38 m3/zi. Concentrația apei în CO2 dizolvat variază între 440 – 968 mg/l;
4. Izvorul Silvestru – a fost captat în anul 1895 și este situat în terasa superioară a râului Dorna, din parcul stațiunii. Captarea constă dintr-un bazin rezervor betonat, la 8,5 m adâncime, cu o capacitate de 17 m3 (dimensiunile: 1,0 x 2,0 x 8,5 m), cu barbacane în peretele din amonte. Sursa se exploatează pentru a fi utilizată în cură externă, în perioadele de vârf și în restul timpului pentru cura internă. Conținutul de CO2 dizolvat variază între 440 – 968 mg/l;
5. Izvorul Nectarie – este situat în parcul stațiunii, în baza terasei superioare a râului Dorna și a fost captat în anii 1985 – 1908. Bazinul rezervor în care este captată sursa are 85 m3 (2,0 x 5,0 x 8,5 m), este betonat și situat la 8,5 m adâncime. Apă minerală este utilizată în cură externă și internă. Concentrația de CO2 dizolvat se situează la circa 900 mg/l;
6. Izvorul 23 August – a fost captat în perioada 1896 – 1908 și se află la baza terasei superioare din parcul stațiunii. Captarea consta într-un puț de 5m3, cu dimensiunile de 1 x 1x 5 m, din care apa se scurge într-un rezervor, apoi în buveta. Buveta este amplasată într-o clădire construită la începutul secolului, cunoscută sub numele de „Izvorul Sentinelă”, devenită în timp o emblemă a stațiunii, în prezent monument de arhitectură. În aceeași clădire a mai fost amenajată o buvetă la care este racordat izvorul Nectarie. Debitul izvorului este de circa 3 m3/zi, iar concentrația în CO2 dizolvat variază între 280 – 1012 mg/l. Este utilizat în cură internă;
7. Izvorul Unirea – este situat la intrarea în parc, pe terasa inferioară. A fost captat în anul 1897 și recondiționat în anul 1989, deoarece era colmatat.
8. Izvorul Bizom, situat pe valea Negrești, a fost captat de localnici. Captarea constă dintr-o fântână de 0,8 m adâncime, cu diametrul de 0,5 m și la 0,6 m sub nivelul solului. Deoarece este situat în imediata apropiere a pârâului Negrești, este expus colmatării cu depozite torențiale, aluvionare. Debitul izvorului Bizon, influențat de regimul precipitațiilor, se situează între 3 – 12 m3/zi, iar concentrația în CO2 dizolvat, între 1.232 – 1.856 mg/l. Este folosit pentru cura internă și ca apă de masă, în special de către localnici (Dincă, 2012, p. 186),
În prezent, stațiunea dispune de 17 surse de apă minerală și gaz mofetic, din care 11 surse provin din foraje și 6 surse din izvoare naturale terapeutice. Aceste surse alimentează toate cele trei baze de tratament ale stațiunii și anume: Baza de tratament Călimani (SC Dorna Turism SRL), Baza de tratament Intus (SC Intus SRL) și Baza de tratament Ozon (SC Sind Rom SRL) (www.vatra-dornei.info)
Baza de tratament și agrement Bradul-Calimani (Fig. 4.6) a fost recent extinsă modernizată și dotată cu aparatură medicală de ultimă generație. Combinația de culori calde și vesele, acoperișurile de sticlă tip piramidă, muzică ambientală, luminozitatea spațiilor, creează o stare de confort, de bună dispoziție tuturor turiștilor, fie ei și cu probleme de sănătate..
Desigur terapiile noastre se adresează și persoanelor sănătoase și foarte active, supuse permenent stresului și suprasolicitării, prin proceduri de relaxare și destindere:
hidrokinetoterapia în piscina încălzită;
duș subacval și duș jacuzzi;
duș scoțian;
masaj general;
solar;
saună;
sală de fitness.
Indicații terapeutice
Profilaxie: persoane sănătoase și aparent sănătoase cu factori predispozanți pentru îmbolnăvire, persoane cu surmenaj fizic și intelectual, cu fond nervos hiperactiv, cu sedentarism, noxe, etc.
Afecțiuni ale aparatului cardiovascular: boala cardiacă ischemică și infarctul miocardic sechelar necomplicat, boli vasculare simple, hipertensiune arterială, ateroscleroză, boli ale arterelor periferice și ale venelor.
Afecțiuni ale aparatelor locomotorii artroze și spondiloze, reumatism inflamator stabilizat, reumatism ab-articular; afecțiuni post traumatice, post protezare; afecțiuni neurologice pareze, paralizii, nevrite, nevralgii, etc., hernie de disc și lombosciatică secundară.
Afecțiuni asociate: boli ale aparatului respirator (bronșite cronice, astmul bronșic, boli profesionale, ale aparatului digestiv, boli ginecologice (sterilitate și afecțiuni inflamatorii), nevroze, anemii, diabet și obezitate.
Aceste afecțiuni beneficiază de cura externă și în principal sub formă de băi carbogazoase, băi de plante medicinale, dușuri la care se adăugă termoterapia (Tmpachetari cu nămol și parafină), electroterapia și fototerapia, pulmoterapia (aerosoli cu apă sulfuroasă și medicamente). Un capitol important îl reprezintă kinetoterapia la sală sau bazinul kineto, masalul, cura de teren, mofetele.
În funcție de afecțiunile prezente, acești factori de tratament naturali și artificiali se combină de către personalul medical sub forma unui plan de cură la care se adăugă dietoterapia, reflexoterapia și altele (www.vatra-dornei.info)
Fig. 4.5 Baza de tratament și agrement Bradul-Calimani
(www.vatra-dornei.info)
Baza de tatatament din incinta Hotel Intus (Fig. 4.7) este dotată cu instalații moderne pentru:
băi la cadă cu apă minerală încălzită;
electroterapie;
hidroterapie (afuziuni, băi de plante);
masaj;
sală de gimnastică medicală și gimnastică aerobic;
împachetări cu parafină;
mofete artificiale.
Profil și indicații de tratament:
– afecțiuni ale aparatului cardio-vascular
– afecțiuni ale aparatului locomotor
– afecțiuni neurologice
– boli asociate (respiratorii, endocrine, digestive, metabolice, de nutriție).
Fig.4.6 Baza de tatatament Hotel Intus
(www.vatra-dornei.info)
Baza de tratament din incinta Hotelului Ozon, are o suprafață de 500 mp și asigură un număr de 590 de proceduri zilnic.
Baza dispune de spații special amenajate, instalații și aparatură medicală pentru efectuarea următoarelor tratamente și proceduri: balneație cu ape minerale, hidroterapie, aplicare de nămoluri terapeutice, kinetoterapie, masoterapie, electroterapie, terapie respiratorie, tratamente utile pentru vindecarea sau ameliorarea afecțiunilor cardiovasculare, reumatismale, post traumatice, neurologice periferice și centrale.
În tratamentele prescrise, apele minerale carbogazoase feruginoase, slab bicarbonatate, calcice și magneziene, alături de nămolul de turbă și bioclimatul montan bogat în aerosoli și esențe volatile de brad au rezultate foarte bune. Tratamentele sunt efectuate sub atenta supraveghere a personalului medical.
De asemenea este amenajată și o sală de sport dotată corespunzător.
Planificarea medicală a procedurilor asigură fluența în realizarea tratamentelor, o bună utilizare a timpului de lucru la fiecare aparat sau sector de activitate, permite un control și o strictă evidență a procedurilor în fiecare moment.
Serviciile medicale oferite sunt:
consultația inițială;
1-2 consultații de recontrol;
tratamente injectabile unde e cazul;
Testări EKG și oscilometrie ;
băi carbogazoase – tratamentul de bază;
băi plante;
crenoterapia ;
peloidoterapia
electroterapie (galvanizări,ionizări, diadinamici, curenți Trabert, interferențiali, exponențiali, tens, băi galvanice și galvano-faradice, 2 și 4 celulare );
ultrasonoterapie;
fototerapie (laser, ultraviolete, solux);
magnetoterapie;
aerosoloterapie;
masoterapie (masaje segmentare și generale)
termoterapie (împachetări cu parafină);
kinetoterapie pe grupe de boli (gimnastică medicală), kinetoterapie individuală cu și fără aparatură specială;
manipulări de articulații periferice;
hidrokinetoterapie parțială și generală;
cură de teren supravegheată.
Tratament curativ și de recuperare
Afecțiuni ale aparatului cardiovascular: hipertensiune arterială esențială și secundară stabilizată, arteroscleroză, cardiopatia ischemică nedureroasă și dureroasă, boli valvulare simple sau operate, boli ale arterelor(arterite și boala Raynaud) și ale venelor(varice, acrocianoza, sechele, trombofeblita). Tratamentul se axează în principal pe băi carbogazoase și mofete naturale la care se adăugă băi galvanice, băi ascedente, afuziuni, iar din electroterapie ionizări și raze ultraviolete.
Afecțiuni ale aparatului locomotor:
de natură reumatismală: artroze cu diverse localizări și stadi evolutive, spondiloze simple sau complicate, reumatism inflamator stabilizat(poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă), reumatism abarticular(tendinite, miozite-mialgii, periartrite);
de natură traumatică, acute sau sechelare: entorse, luxații, fracturi după imobilizare, recuperare la sportivi;
de natură neurologică: sechele după accidente vasculare cerebrale (hemipareze și hemiplegii după un an și cu aviz neurologic); parapareze, nevrite și polinevrite, nevralgii, hernia de disc ca sciatica secundară.
Această categorie de afecțiuni beneficiază de tratamente cu nămol, kinetoterapie la sală, băi kineto și dușuri, împachetări cu parafină, electroterapie (diadinamice, ultrasunete, ionogalvanizari) și masaj.
Boli asociate aparatului respirator: rinosinuzite, bronșite cronice, emfizem pulmonar, astm bronșic, boli profesionale(silicoze, fibroze) tratate cu aeroterapie, aerosoli și inhalații cu ape sulfuroase și substanțe medicamentoase, gimnastica respiratorie;
Boli endocrine: hiper și hipotiroida, tulburări de menopauză;
Boli ale sistemului nervos: nevroze(anxioasă, astenică sau depresivă), arteroscleroză cerebrală, ambele beneficiind de băile carbogazoase și de plante medicinale;
Boli ale sângelui: anemii prin cură internă la izvor(ape feruginoase);
Boli ginecologice: anexite și metroanexite cronice, sterilitatea: unde scurte și împachetări cu nămol;
Boli metabolice: diabet, obezitate- cură mixtă internă și externă(băi kineto, masaj).
Tipuri de proceduri:
Băi calde cu ape minerale, băi calde de nămol, împachetări calde cu nămol și parafină, cure interne cu ape minerale, electroterapie, hidroterapie, fizioterapie, fitoterapie (solux, ultraviolete, ultrasunete, laser), mofeta, gimnastică medicală (http://www.sindromania.ro/alberghi/hoteluri/hotel_ozon/26.html).
CONCLUZII
Stațiunea Vatra Dornei beneficiază de o bogată tradiție în domeniul turismului, principalele sale atuuri fiind izvoarele balneare cu proprietăți terapeutice, cadrul natural de excepție care poate fi utilizat pentru practicarea turismului activ, dar și turismul cultural, în zonă păstrându-se încă nealterate tradițiile, portul popular și meșteșugurile tradiționale.
În domeniul turismului balnear Vatra Dornei are o reputație bine stabilită, în ultimii ani realizându-se investiții cu fonduri bugetare, comunitare dar și particulare, având-se în vedere creșterea calității serviciilor medicale oferite.
În domeniul turismului activ au fost realizate investiții la pârtiile de schi și instalații de teleschi, fiind disponibile la nivelul stațiunii numerose alte sporturi și activități active: drumețiile, călăria, raftingul etc.
De asemena, nu a fost neglijat turismul de business, mai toate hotelurile dispunând de săli de conferință, săli de fitness, piscine, restaurante.
Turismul cultural reprezintă, de asemenea, o importantă resursă a zonei. Tradițiile milenare ala poporului român se păstrează încă neleterate în zona Tarii Dornelor, reprezentând o atracție deosebită atât pentru turiștii reomâni, dar mai ale pentru cei străini.
Tradițiile de Crăciun, de Anul Nou, cu colindele specifice, dansul popular, portul tradițional, ouăle încondeiate, meșteșugurile tradiționale etc. fac ca Vatra Dornei să fie printre destinațiile turistice demne de a fi luate în seamă indiferent de sezon.
Per ansamblu, lucrarea de față este structurată în patru capitole, care prezintă stațiunea Vatra Dornei sub toate aspectele.
Primul capitol, intitulat Clarificări conceptuale și metodologice în georafia turismului, prezintă principalele concepte cheie în geografia turismului cum ar fi definirea si reliefarea evoluției abordărilor academice a conceptului de turism și turist, dar și a elementelor caracteristice ale produsului turistic și piaței turistice, oferta turistică, infrastructura turistică. De asemenea, am prezentat ciclul de viață al unei destinații turistice (Modelul Butler) și elementele neceare pentru planificarea dezvoltării unei stațiuni balneoclimaterice.
Al doilea capitol este o radiografie a stațiunii Vatra Dornei, plecând de la așezarea geografică și accesibilitatea, cadrul natural (relieful, rețeaua hidrografică), continuând cu reliefarea cadrului socio-economic al stațiunii și prezentarea complexă a contextului general al dezvoltării turismului.
În capitolul trei am realizat analiza cantitativă și calitativă a stațiunii turistice Vatra Dornei, fiind efectuate analiza TECDEV și aplicat modelul Butler stațiunii Vatra Dornei.
Capitolul patru are două părți distincte: în prima parte am realizat o prezumtivă campanie de marketing pentru poziționarea stațiunii ca destinație turistică balneară, utilizând mix-ul de marketing, iar în a doua parte am prezentat facilitățile turistice oferite vizitatorilor: structurile de cazare existente și facilitățile de tratament balnear.
Astfel Vatra Dornei este una dintre cele mai frumoase destinații turistice ale României, ce beneficiază de un potențial turistic deosebit, iar efectele dezvoltării turismului asupra regiunii de referință sunt în principal pozitive, concretizate în dezvoltarea infrastructurii turistice și indirect în antrenarea ramurilor economice care vin în contact cu activitatea turistică, locuri de muncă, legături între diverse naționalități etc.
ANEXA 1
LISTA TABELELOR
Tabelul 1.1 Criterii de clasificare a stațiunilor
Tabelul 1.2 Stațiunea balneară – etalon
Tabelul 2.1 Indicatorii derivați ai analizei demografice pe grupe de vârstă
Tabelul 2.2 Rata de ocupare și rata de activitate, 2005, 2015
Tabelul 2.3. Capacitatea de cazare a stațiunii Vatra Dornei
Tabelul 3.1 Analiza TECDEV a stațiunii Vatra Dornei
ANEXA 2
LISTA FIGURILOR
Fig. 1.1 Evoluția ipotetică a unei destinații turistice
Fig. 2.1 Localizarea geografică a stațiunii Vatra Dornei în acdrul județului Suceava
Fig 2.2 Munții Suhard
Fig 2.3 Munții Gumalău
Fig. 2.4 Munții Călimani
Fig. 2.5 Râul Dorna
Fig. 2.6 Râul Bistrița
Fig. 2.7 Evoluția populației orașului Vatra Dornei în perioada 1992-2015
Fig. 2.8 Natalitatea și mortalitatea orașului Vatra Dornei în perioada 1992-2015
Fig. 2.9 Evoluția sporului migratoriu în perioada 1994-2015
Fig. 2.10 Structura populației în funcție de vârstă
Fig. 2.11 Numărul mediu de salariați pe principalele activități economice
Fig. 2.12 Primăria orașului Vatra Dornei
Fig. 2.13 Biblioteca Municipală G. T. Kirileanu
Fig. 2.14 Clădirea Izvorului Santinelă
Fig 2.15 Distribuția capacității de cazare pe categorii de clasificare
Fig. 2.16 Numărul turiștilor sosiți în stașiunea Vatra Dornei, în perioada 2005-2015
Fig. 2.17 Numărul turiștilor sosiți în stațiunea Vatra Dornei, în perioada 2005-2015
Fig. 2.18 Evoluția gradului de ocupare al capacității de cazare al stațiunii Vatra Dornei
Fig 2.19 Evoluția temperaturii medii anuale la stația Vatra Dornei
Fig. 3.1 Numărul turiștilor sosiți în Vatra Dornei în perioada 1990-2015
Fig 4.1. Hotel Dorna
Fig 4.2 Hotel Carol – Vatra Dornei
Fig 4.3 Hotel Belvede – Vatra Dornei
Fig 4.4 Hotel Bradul
Fig. 4.5 Baza de tratament și agrement Bradul-Calimani
Fig.4.6 Baza de tatatament Hotel Intus
BIBLIOGRAFIE
Alexandru, Neguț, Istrate, 1997
Bădiță, A. (2012), Assessment of tourism supply, demand and market trends in
Craiova city, Romania, Journal of tourism, issue 14, p. 34-40
Bonifaciu, S., Iordan, I. (1996), Ghid turistic al României, Editura Garamnond, București
Cheval, 2003
Cocean, P. Deszi, St. (2009), Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Cocean, P., Vlăsceanu, Ghe., Negoescu, B. (2005), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București
Cosmescu, 1998
Cooper et al., 1998
Cocean et al, 1999
Cosmescu, 1999
Diaconu, 2004
Dincă, A. I., (2012), Turismul durabil în Culoarul transcarpatic Gura Humorului-Câmpulung-Vatra Dornei-Bârgau, Teza de doctorat. Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Geografie, Școala Doctorală "Simion Mehedinți".
Dincă, 2008
Erdeli, G., Gherghilaș, A., (2006), Amenajări turistice. București: Editura Universitaria.
Pața, G. C. (1993), Vatra Dornei: studiu monografic, Suceava.
Țăranu P., Nădrag, I. (1989), Vatra Dornei, Editura Sport-Turism București
***Master Planului pentru Dezvoltarea Turismului Național
2007 – 2026 (http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.pdf
Web-grafie
http://www.cazaretransilvania.ro/Menu/biserici_din_suceava-prezentare-obiective_turistice-cazare-harta-atractii_turistice-biserici_din_suceava.html
http://www.infopensiuni.ro/cazare-dorna-candreni/obiective-turistice-dorna-candreni/rezervatia-naturala-12-apostoli_4013
(http://www.panoramio.com/photo/12125975
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vatra_Dornei
www.insse.ro
(www.portaleromania.ro
http://judetulsuceava.ro/locuri/biblioteci/biblioteca-municipala-g-t-kirileanu-vatra-dornei/
http://www.hailabord.ro/2013/09/parcul-central-vatra-dornei-padure-cel-mai-mic-oras-suceava.html
(http://www.booking.com/hotel/ro/dorna-vatra-dornei.ro.).
http://www.booking.com/hotel/ro/carol-vatra-dornei.ro.html)
http://www.belvederedorna.ro/index.php/cazare
http://www.dornaturism.ro/
www.vatra-dornei.info
http://tara-dornelor.ro/video
http://www.sindromania.ro/alberghi/hoteluri/hotel_ozon/26.html
*** (1984), Enciclopedia geografică a României, Edit. Academiei, București.
*** Geografia României, vol. III, Edit. Academiei, București.
*** (1963), Lucrări de balneologie și fizioterapie: Comunicate la simpozioanele; Călimănești, Eforie și Herculane – 1960, Buziaș – 1961, Victoria și Vatra-Dornei – 1962, București: Editura Meridiane.
*** (1966), Vatra Dornei: mic îndreptar turistic, București: Editura Meridiane.
Bonifaciu, S., Iordan, I. (1996), Ghid turistic al României, Editura Garamnond, București
Cocean, P. (2013), Peisaje culturale, Editura Presa universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Cocean, P. Deszi, St. (2009), Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Cocean, P., Vlăsceanu, Ghe., Negoescu, B. (2005), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București
Dincă A. I., (2012), Turismul durabil în Culoarul transcarpatic Gura Humorului-Câmpulung-Vatra Dornei-Bârgau, Teza de doctorat. Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Geografie, Școala Doctorală "Simion Mehedinți". 2008.
Drugan A., L. Rosenthal (1957), Vatra Dornei: factori curativi, tratament balneo-climatic, Editura Medicală, București.
Erdeli, G., Cândea, Melinda, Simon, Tamara, (2000), România – potențial turistic și turism, Editura Universității, București
Erdeli, G., Istrate, I. (1996), Potențialul turistic al României, Editura Universității, București.
Erdeli, G., Gherghilaș, A., (2006), Amenajări turistice. București: Editura Universitaria.
Grigoriu, Corneliu (2003), Iași – citadelă europeană: trasee de turism cultural, Editura Sedcom Libris, Iasi.
Neacșu, N. (2000), Turismul și dezvoltarea durabilă, București: Editura Expert.
Pața, G. C. (1993), Vatra Dornei: studiu monografic, Suceava.
Popescu-Argeșel, I. (1977). Vatra Dorei, București: Editura Sport-Turism.
Surugiu C., Frent C., Surugiu M. R., Dincă, A. I. (2012) Analiza și evaluarea vulnerabilității și capacității de adaptare la schimbarile climatice în sectorul turistic: studiu de caz pentru statiunile Predeal, Eforie Nord și Vatra Dornei, Editura Universitară, București.
Țăranu P., Nădrag, I. (1989), Vatra Dornei, Editura Sport-Turism București
Webografie
http://bv.ucdc.ro/bv/M_2_Economia_turismului_Baltaretu_Andreea.pdf
http://tara-dornelor.ro/
http://www.booking.com/hotel/ro/dorna-vatra-dornei.ro.
http://www.cjsuceava.ro/documente-nou/strategie/Strategie%20interior.pdf
http://www.dornaturism.ro/
http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/
http://www.vatra-dornei.ro/index.php/informatii-publice/strategie-de-dezvoltare
www. inss.ro
www.vatra-dornei.info
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Ciclul de Viata al Statiunii Vatra Dornei (ID: 111593)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.