Chivari, An Ii Hristologie Și Soteriologie [604562]

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLU J
FACULTATEA DE TEOLOGIE GRECO –
CATOLIC Ă
SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORAL Ă

Hristologie și Soteriologie
1.Viziunea soteriologică a Evangheliei Apocrife după Nicodim
„Descensus Ad Inferos”
2.Cauzele ereziilor hristologice

Coordonato r, Student: [anonimizat]. BUZALIC Alexandru CHIVARI Alex -Domini c

ORADEA
2020

1.Viziunea soteriologică a Eva ngheliei Apocrife după
Nicodim – „Descensus Ad Inferos”
În epoca actuală, dat fiind multitudinea de d iferite credințe , religii, culte și curente care
încea rcă să -i explice și ofere omului simplu de astăzi „calea spre mântuire ”, obser văm că
fenomenul căutăr ii mân tuirii ocupă un loc central, de un de complexitatea și varietatea fiecărei
dintre acestea. Nu mai puțin variată este diversitatea căilor, mijloacelor sau mediatorilor de
mântuire propuși de religii. Conceptul de mântuire este așa de esențial în fiecar e religie încât se
poate spune că diferențele dintre religii și caracteristicile fiecăreia sunt determinate în principal
de modul de a concepe mântuirea .1 Astfel, nu avem cum să nu ne întrebăm : care cale trebuie
aleasă ? Ce înseamnă cu adevărat mântuirea? De unde știm că avem o cale spre mântuire, dacă
aceasta există? Acestor întrebări le r ăspunde într -o mare măsură soteriologia .
Soteriologia (cf. grec. Σωτήρ – Mântuitorul, σωτηρία – „mântuirea” și ό λογος ) este
disciplina teologică aparținând teologiei dogm atice, care are ca obiect de studiu „mântuirea”,
atât sub aspectul „salvării” sau „eliberării” sufletelor, așa cum o înt âlnim în cadrul istoriei
comparate a religiilor și a concepțiilor filosofice, cât mai ales sub aspectul mântuirii „în” Isus
Hristos , revelată și tratată de către soteriologia creștină.2
Punctul central al soterilogiei creștine rezidă în credința în Isus Hristos, Dumnezeu
Adevărat și Om Adevărat, Mântui torul. Între gul co rp al Noului T estament face referire chiar la
predicile lui Isus și la rolul său privind mântuirea și venirea Împărăției Cerurilor. A stfel, î ntrucât
în predica lui Isus Hristos împărăți a este prezentată ca t ranscendentă, întrucât deplina sa
realizare este așteptată la sfârșitul istoriei, termenul mântuire folosit de creștini a dobândit în
mod prevalent o conotație transcendentă sau escatologică: se referă la viața veșnică sau la starea
definit ivă de fericire la care este chemat fiecare om , la salvarea oamenilor din păcat și pentru a
le arăta calea mântuirii celei veșnice , viața de apoi, Paradisu l.
Existența post -mortem a fascinat imaginarul mental al omului, dornic de a da un chip
văzut unei realități invizibile, care se supune cu greu cunoașterii. Literatura antică a conservat
primele incursiuni ale omu lui în lumea subpământea nă, conferindu -le statut ul de experiențe
sapiențiale, sacre, hărăzite unor oameni aleși, adesea cu origine semi -divină. Asemenea multor

1 CHINEZ, Isidor , Soterio logia ( mântuirea) creștină, Examen doctoral, Universitatea din București, Institutul
Teologic Romano -Catolic , București, 2006 , p. 9.
2 BUZALIC, Alexandru, Hristologie și Soteriologie, Curs An II, Universitatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca , Facultatea
de Teologie Greco -Catolică , Departamentul Oradea , p. 4 .

opere care prezintă „viața de după moarte” și diversele katabasis -uri ( coborâri ) în lăc așurile
morților, precum Odiseea3 lui Homer , Eneida4 lui Vergilius sau Divin a Comedie a lui Dante
Alighieri , cu cele bra frază „ Lăsați orice speranță, voi cei ce intra ți aici”5, și tradiția creștină
are o operă soteriologică în Evanghelia apocrifă a lui Nicodim și partea sa integran tă, katabasis –
ul Ad Inferos . Coborârea în Iad a Mântuitorul ui se regăsește și în Crezul Apostolic (Symbolum
Apostolicum ) și cel Atanasian ( Quicumque Vult), prezentând descinderea lui Isus în Iad înainte
de Înviere pentru a-i salva pe drepții și sfinții afectați de păcatul protopărinților care au murit
înainte de venirea sa și a-i duce în Rai.6
Textul „Coborârea în infern ” – descensus ad inferos – face trimitere la textul
Evangheliilor canonice, însă dezvoltă în stil narativ textele din 1Petru III, 18; Matei XXVI I, 52;
Luca XXIII , 43, Efeseni IV, 8-10. Tema eliberă rii drepților din Iad este specifică preocupărilor
secolului al II -lea Evanghelia lui Nicodim relatează evenimentele legate de misterul pascal,
ajungându -se în cele din urmă la evenimentul morții lui Isu s pe cruce, descris de Evanghelia
după Matei (Mt. XXVII , 51-54).7
Cu privire la katabasis -ul lui Isus în împărăția Sheolului, s-a afirmat că „ sâmbăta
sfântă stă, ca mister între cruce și înviere, nu la periferie , dar în centrul întregii teologii ”8,
putând observa aici importanța , simbolismul și teologia Sâmbetei M ari, Învierea fiind
încununarea misterului Pascal și săvârșir ea actului mântuirii. Dacă înainte Sheolul era o
închisoare de moarte, în Isus devine cale de răscumpărare. Luarea în stăpânire a Sheolului de
către El înseamnă că porție infernului au fost dărâmate („ moartea și infernul au fost aruncate
în iazul cu foc ” – Ap XX, 14) iar omul a fost eliberat din haos și din condamnarea la nimic. Prin
moarte Isus este cufundat în această situație de extremă părăsire. A experimentat deci părăsirea,
solitudinea, inerți a totală , caracteristice ale Împărăție i morții . Sfânta Scriptură , însă, ne spune
că nu a rămas copleșit de aceasta: „ nu a fost abandonat infernului, nici trupul său nu a văzut
putrezirea ” (Fap II, 31). Cel Sfânt a fost dezlegat „ de durerile morții, deoarece nu era posibil
să fie ținut sub puterea ei ” (Fap II, 24). De fapt, el are „ putere asupra morții și asupra
infernului ” (Ap I, 18; cf. 1Cor XV, 26). De aceea , moartea este obligată să -i restituie pe

3 HOMER, Odiseea , XI.
4 VERGILIUS , Eneida , VI.
5 ALIGHIERI, Dante, Divina Comedie, Infernul, Cântul III, 9.
6 Cf. Harrowing o f Hell, site N ew World Enciclopedia,
https://www.newworldencyclopedia.org/entry/Harrowing_of_Hell , accesat 12.06.202 0, ora 14 :15.
7 BUZALIC, Alexandru, Hristologie și Soteriologie, Curs An II, Universitatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca , Facultatea
de Teolog ie Greco -Catolică , Departamentul Oradea , p. 32.
8 MAAS , W., „«Discese all'inferno ». Aspetti di un articolo di f ede dimenticato”, în : Comunio, 55 (1981), p. 29.

prizonierii săi: „ moartea și infernul au dat înapoi morții care erau în ele ” (Ap XX, 13; cf. Mt
XXVII , 52: „mormintele s -au deschis și multe trupuri ale sfinților morți au înviat ”).
Fiul Omului a coborât în abisul extremei părăsiri, dar pentru a o înfr ânge prin legătura
indestructibilă a comuniunii sale de iubire trinita ră. Descensus -ul/katabasis -ul devine astfel o
posibilitate de exod , dar și de urcare. Reprezintă mâna întinsă a Fiului lui Dumnezeu către fiii
omului , care sunt „morți”, dar prin aceasta nu abandonați destinului lor de anihilare și de lipsă
de semnificație existențială. În locul solitudinii perene a eu-lui, Isus poartă oferta comuniunii
lui „noi”. De fapt, deși se află în moarte și deci în situația în depărtării extreme de Dumnezeu,
Isus n u era lipsit de comuniunea de caritate cu Tatăl în Spirit . Locul cel mai „apneumatic” se
transformă astfel într -o situație de caritate și de mântuire trinitară9.
Dincolo de acest aspect „ spre jos ”, „katab asis” este ș i un moment de eliberare
„înapoi ”, „spre trecut ”. Isus mort este solidar cu oamenii care au trăit înainte de el , un exem plu
extrem de valabil fiind și reprezentarea iconografică a Coborârii la Iad . De aceea eliberarea sa
se extinde și la ei , la protopărinți i Adam și Eva , profeț ii, toți oamenii drepți și sfinți ai omenirii.
Istoria mântuirii nu are repercusiuni doar în prezent și în viitor, dar și în trecut. Nu există bar iere
temporale și spațiale pentru mântuirea inaugurată de moartea răscumpărătoare a lui Hristos.
Sâmbăta sfântă a lui Isus este mântuirea tuturor vinerilor de pătimi re și moarte ale tuturor celor
care aparțin comunității umane10.
Ad Inferos prezintă cu exactitate darul pe care Isus Hristos îl oferă oamenilo r: scoaterea
din păcat/moarte și oferirea Împărăției Ce rurilor. Vechiul Adam , protopărintele și
reprezentantul neamului omenesc, cel care a adus păcatul strămoșesc în viețile oamenilor, îl
întâlnește pe Noul Adam, Hristos cel Înviat, Domnul și Mântuitorul neamului omenesc ; mâna
omului, care s -a desprins o dată cu păcatul de mâna c reatoare a lui Dumnezeu, este din nou
cucerită pentru Dumnezeu de mâna r e-creatoare a lui Hristos . Opera săvârșită deja de Hristos
prin biruința asupra morții este eficientă și nu mai trebuie să fie repetată în istorie
În fine, în apocriful Ad Inferos avem și o problemă legată de interp retarea mântuirii;
acest lucru se datorează faptului că nu ni se oferă o viziune juridică a răscumpărării, cu toate că
aceasta poate să fie extrasădin contextul valorii morale a întregii opere d e mântuire a lui Hristos.

9 MAAS , W., „«Discese all'inferno ». Aspetti di un articolo di f ede dimenticato”, în : Comunio, 55 (1981), p. 37.
10 Cf. CHINEZ, Isidor, Soterio logia ( mântuirea) creștină, Examen doctoral, Universitatea din București, Institutul
Teologic Romano -Catolic , București, 2006 , p. 134-138.

Astfel, se caută explicarea fenomenologiei mântuirii omului, atât trup, cât și suflet, într -o
perspectivă antropologică și metafizică în care sufletul subzistă după moarte, iar trupul devine
glorificat odată cu venirea Parousie i. „Fericirea înseamă numa i vederea lui Dumnezeu, a cest
lucru fiind posibil prin vederea lui Isus Hristos, om și Dumnezeu . Omul mântuit subzistă în
lumina divină adusă de Hristos în lumea văzută și nevăzută, cei care sunt în suferința ia dului
sunt în întunericul din afara Î mpărăției” .11
2.Cauzele ereziilo r hristologice

Hristo logia (cf. grec Χριστος și ό λογος ) este disciplina teologică, aparținând teologiei
dogmatice, care are ca obiect de studiu realitatea lui Isus Hristos, Dumnezeu adevărat și om
adevărat, atât în filiația sa divină în dinamismul Sfinte i Treimi (ca Fiul lui Dumnezeu) cât și în
intervenția Sa în iconomia mântuirii12. Cu alte cuvinte, studiază umanitatea și divinitatea lui
Isus Hristos , relația dintre aceste două aspecte și rolul pe care îl joacă în mântuire .
De-a lungul timpului, ma i ales la începuturile creștinismului , în perioada Bisericii
Primare, dogma hristologică a trebuit apărată de diversele concepții pur eretice sau doar cu
tendințe de erezie , dat fiind faptul că Hristos în toate aspectele și laturile sale rămâ ne o mare
taină care nu va put ea fi pătrunsă niciodată cu adevărat în mod deplin de mintea omenească,
fără ajutor divin. Așadar, nici o dogmă nu a iscat într -atât de multe neînțelegeri și erezii precum
cea referitoare la Persoana și lucra rea de mântuire a lui Isus Hristos: erezii le nu alter ează doar
un adevăr oarecare, ci adeseori acestea au produs interpretări extraordinar de eronate care au
dus la rupturi în Biserica Primară, rupturi ce au trebuit rezolvate de către Conci liile Ecumenice.
Dată fii nd importanța persoanei lui Hris tos în iconomia ( oikonomia ) mântuirii , cât și
răspândirea rapidă a creștinismul ui în primele secole, nu au încetat să apară și interpretări
răstălmăcite ale credinței în Fiul lui Dumnezeu, apărând :
1. Erezii referitoa re la divinitatea Mântuitorului, precum :
• arian ismul , ce ne ga natura divină a lui Hristos, Fiul fiind doar prima creație a Tatălui,
schimbabil, mărginit și chiar capabil de a păcătui.
2. Erezii referitoare la umanitatea Mân tuitorului , precum :
• gnosticismul ;
• ebionismul , care susținea că I sus a fost do ar un om , fără componentă divină ;

11 BUZALIC, Alexandru, Hristologie și Soteriologie, Curs An II, Universi tatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca , Facultatea
de Teologie Greco -Catolică , Departamentul Oradea , p. 46.
12 Idem, p. 3.

• marcionismul , care susținea, pe lângă all tele, că Isus a fost trimis în lume „ direct adult,
fără să fie născut din Fecioara Mari a (…) . Trupul lui Is us este capabil de simțire și
suferință, nefiind totuși un tru p material ”13
• docetismul : forma de om a lui Isus era o simplă aparență lipsită de orice realitat e.
3. Erezii referitoare la uninatea ipostatică a celor două naturi ale Mântuitorului :
• nestorian ismul , erezie care susțineau că în Isus s -ar afla două Persoane, una divină ș i
alta umană ;
• eutihianismul /monofizismul , erezie ce a dus la extrem învățătura din Alexandria despre
unirea celor doua firi din per soana M ântuitorului , exager ând așa de mult unirea celor
doua firi, încât făcea din ele o singur ă fire, firea omeneasca luat ă la întrupare fiind
absorbit ă de firea dumnezeiasc ă;
• diofizismul , în Isus Hristos sunt doua firi, dumnezeiasc ă și omeneasc ă, unite într-o
singur ă persoan ă divino-uman ă, apolinari anismul, care afirma c ă locul ra țiunii umane
din persoana lui Isus Hristos l -a luat ra țiunea sau Logosul lui Dumnezeu ;
• monotelismul , Hristos ar fi avut o dublă energie și o dublă voință ;
• adopționismul , care afirma că Dumnezeu l -ar fi adoptat pe Isus , dator ită exemplarei sale
supuneri pentru mântuirea lumii, fiind răstignit, mur ind ș i înviind , dăruindu -i totodată
logosul Hristos , conști ința universal ă. 14
Așadar, cauze le aparițiilor erezi ilor hristologice s-au da torat, în tr-o foarte mare
măsură, interpretărilor greșite ale Sfintei Scripturi și a unei cunoașteri eronate cu privire la
persoana, faptele, naturile și lucrarea de mân tuire a lui Hristos ; cuvântul persoanel or catalogate
ca și eretice , dat fiind că avea u o poziție și în cadrul Biseri cii, era adeseori considerat a fi corect,
normă de credință pentru credincioșii simpli , neexistând o doctrină clară în acele vremuri. Într-
un anumit mo d, am putea spune că până și ereziile și -au adus aportul lor în formarea Bisericii
Primare, dând ocazia realizării Conciliilor Ecumenice, sol fertil pentru a se formula dogme de
credință cu funda mente c lare și du rabile în combaterea acestora.
În concluzie , eroarea ereziilor hristologice se obse rvă în faptul că Isus Hristos a putut
să realizeze lucrarea sa de mântuire doar datorită fiind Dumnezeu adevărat, iar ca om a devărat
putea să reprezinte întreaga omenire , aducându -se ca jertfă de bun ăvoie pentru mânt uirea
neamului omenesc.

13 BUZALIC, Alexa ndru , De Trinitate, Din problematica teologiei trinitare , Galaxia Gutenberg , 2010, p.120.
14 cf. BUZALIC, Alexandru, Hristologi e și Soteriologie, Curs An II, Universitatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca ,
Facultatea de Teologie Greco -Catolică , Departamentul Oradea , p. 62-70.