Chistul de Ovar

CUPRINS

I. ARGUMENT………………………………………………………………2

Chistul de ovar …………………………………………………….… 4

Generalități .…………………………………………………………….4

Clasificare .…………………………………………………………… .5

Incidența……………………………………………………………… .6

Patologia ovariană netumorală ………………………………………………….7

Patologia tumorală a ovarelor .………………………………….… 12

Simptomatologie ..…………………………………………………… 15

Examene clinice ……………………………………………………………………….18

Examene paraclinice…………………………………………………………………..20

Diagnosticul ………………………………………………………….. 21

Evoluție. Complicații. Prognostic ………………………………….. 23

Forme particulare …………………………………………….……. 24

Tratament …………………………………………………………… 25

Educația pentru sănătate .…………………………………………. 28

Îngrijirea pacientei cu chist ovarian. studiu clinic………….. 30

CAZ NUMARUL 1………………………………………………………….30

CAZ NUMARUL 2…………………………………………………………..50

CAZ NUMARUL 3…………………………………………………………..70

IV. CONCLUZII ……………………………………….…………..……… 89

V. BIBLIOGRAFIE …………………………….…………………………….90

VI. ANEXE………………………………………………………………………91

ARGUMENT

Apăsat de suferință și amenințat necontenit de perspectiva morții, omul a căutat și caută încă ceva care să-i dea siguranță și pace, sănătate și viață: o poțiune, un elixir, o pilulă, un drog sau un crez. Și odată cu trecerea timpului, rețetele s-au înmulțit și au devenit tot mai savante. Însă necazurile și bolile s-au înmulțit și ele…

Parcurgem o etapă de transformări dramatice în care cu mic, cu mare încercăm să ne aliniem la standardele occidentale. Și, dacă în alte domenii se pare că avem unele dificultăți, în privința bolilor de care suferim putem spune că am intrat deja în Occident. Acest lucru reiese din datele statistice disponibile care evidențiază ponderea majoră pe care „bolile civilizației” o au în morbiditatea și mortalitatea de la noi din țară.

Pentru problemele atât de complexe pe care suferința umană le ridică nu se pot oferi soluții simpliste, ieftine, unilaterale. Se simte nevoia unei abordări atotcuprinzătoare, cauzale, care să aibă în centru formarea și însușirea unui mod de viață sanogen, din care să nu lipsească igiena sufletească și spirituală.

Asistentei medicale – nursei – îi revine un rol important pentru a apăra și menține sănătatea ,,prin îndeplinirea sarcinilor pe care individul le-ar îndeplini singur, dacă ar avea voința, posibilitatea sau cunoștințele necesare, astfel încât acesta să-și recâștige independența cât mai repede”.(Virginia Henderson)

Asistentele medicale au un potențial de a schimba viețile în fiecare zi, pot face schimbări în case, comunități, școli, așezăminte de îngrijiri de sănătate, în toate domeniile vieții.

Climatul psihologic dezvoltă abilități de a efectua îngrijirile de nursing. Nursingul este o disciplină practică,aceasta înseamnă că esențial este ceea ce se petrece între asistenta medicală și pacient.

Misiunea nursingului în societate este de a-i ajuta pe indivizi, familii și grupuri să-și determine și să realizeze potențialul lor fizic, mintal și social, iar acestea să fie făcute în contextul în care trăiesc și lucrează. O bună asistentă medicală trebuie să aibă un nivel intelectual și de instruire superior, să dea dovadă de mare conștiinciozitate profesională, să fie apropiată de pacient, comunicativă, să inspire respect și încredere. Sfera preocupărilor sale trebuie să fie cât mai largă pentru a realiza destinderea psihică atât de necesară profesiunii sale. Numai astfel asistenta medicală poate înțelege și interpreta corect boala, semnele sale și tehnicile prestate, numai astfel poate să-și câștige prestigiul și demnitatea.

Funcțiile asistentei medicale derivă direct din misiunea de nursing în societate. Aceste funcții rămân constante, indiferent când și unde sunt efectuate îngrijirile (în casă, la școală, în colectivități de copii mici sau adulți, în clinică, etc) – îngrijiri ce asigură starea de sănătate sau resursele corespunzătoare individului sau grupului.

Ginecologia este o specialitate medicală de graniță între specialitățile cu profil de medicină internă și cele cu profil de chirurgie. Într-un serviciu de ginecologie se întâlnesc activități specifice unui serviciu de boli interne, dar și activități chirurgicale, se întâlnesc și paciente cu probleme endocrinologice și oncologice. Profilul asistentei într-un astfel de serviciu este foarte complex, asistenta trebuind să cunoască o vastă arie de noțiuni necesare investigării și tratării acestor afecțiuni, dar având un rol deosebit alături de medicul obstetrician-ginecolog în educația și sfătuirea pacientelor.

CHISTUL DE OVAR

GENERALITĂȚI

Formațiunile tumorale ovariene sunt de o diversitate extremă: chisturi disfuncționale, ovare polichistice, fibroame de ovar, tumori la limita malignității, cancere de ovar, tumori secretante etc. Din totalitatea maselor tumorale pelviene depistate prin tușeu vaginal sau prin ecografie, proporția cea mai importantă revine ovarelor.

Chisturile ovariene sunt formațiuni pline cu lichid sau material semisolid care se dezvoltă lângă sau în interiorul ovarului.

Tumorile ovariene prezintă o semnificație particulară prin:

posibilitatea creșterii chisturilor ovariene la dimensiuni foarte mari fără să arate o relevanță clinică de luat în considerație;

complicațiile pe care le antrenează: torsiune, hemoragie intrachistică, ruptură, compresiune;

incidența în creștere a cancerelor ovariene, plasând acestă localizare în țările înalt dezvoltate pe locul 2 printre neoplaziile aparatului genital feminin;

dificultăți de diagnostic, nu numai clinic, ci și histopatologic, de încadrare a unor tumori și de precizare a caracterului benign sau malign (existența unor categorii speciale ale tumorilor, la limita malignității).

2. CLASIFICARE

Se face după mai multe criterii: morfologice, embriologice, funcționale, clinice, dar toate aceste clasificări sunt nesatisfăcătoare și incomplete. Redăm câteva clasificări:

tumori chistice și tumori solide (criteriu clinic)

tumori benigne și tumori maligne

tumori lipsite de activitate secretorie și tumori hormono-secretante

în cazul cancerelor, tumori primitive și cancere secundare (metastatice)

OMS a adoptat în 1973 o clasificare histologică. În raport cu țesuturile din care provin, au fost descrise 9 clase de tumori. Ovarul conține 4 tipuri principale de celule:

ale epiteliului germinal, ce provin din epiteliul celomic primitiv

celule germinale, celulele care au migrat de la nivelul sacului vitelin și au colonizat gonadele primitive în perioada embrionară

celulele mezenchimale stromale, care au capacitatea de a sintetiza steroizii sexuali

țesut conjunctiv, vasculo-nervos.

Ținând cont de aceste țesuturi se întâlnesc:

tumori epiteliale comune

tumori ale mezenchimului și ale cordoanelor sexuale

tumori cu celule lipidice

tumori cu celule germinale

gonadoblastomul

tumori secundare (metastatice)

tumori neclasate (neclasificate)

tumori ale țesuturilor moi

O altă clasificare propusă de Netter distinge:

1) tumorile chistice de ovar – seroase

– mucinoase

– dermoide

2) tumorile vegetante

3) tumorile solide

4) tumorile cu funcție endocrină

5) chistul funcțional ovarian – chistul folicular

– chistul luteinic

Clasificarea tumorilor ovariene prezintă mari dificultăți. În raport cu necesitățile impuse de conduita pe care urmează să o adopte, pentru clinician este importantă depistarea tumorilor de ovar cât mai precoce și diferențierea tumorilor benigne, la limita malignității și tumorile maligne.

În ultimă instanță anatomopatologul este cel care decide benignitatea sau malignitatea.

3. INCIDENȚA

Incidența este extrem de inegală. Cele mai multe din tumorile ovariene aparțin claselor I și IV. În schimb, tumorile din unele clase sunt excepțional de rare: tumorile cu celule lipidice și gonadoblastoamele.

Tumorile epiteliale comune reprezintă 70-85% din totalitatea tumorilor ovariene. Principalele reprezentante ale tumorilor epiteliale seroase sunt chistadenoamele (benigne), chistadenoamele papilare (benigne), chistadenoamele cu potențial malign scăzut, chistadenocarcinoamele papilare (maligne), adenocarcinoamele (maligne). 70% din tumorile epiteliale seroase sunt benigne, 20-25% maligne, câteva procente sunt la limita malignității. Dintre tumorile epiteliale mucinoase, cele mai importante sunt chistadenoamele mucinoase, chistadenoamele mucinoase cu potențial malign scăzut, adenocarcinoamele și chistadenocarcinoamele mucinoase. 85% din tumorile mucinoase sunt benigne, 9% maligne, restul „la limită”.

Sub aspectul frecvenței cu care sunt întâlnite în practică, teratoamele benigne (aparținând clasei a IV-a) dețin unul dintre primele locuri, 20% din tumorile ovariene. În proporție de 2% se pot maligniza.

Cancerele ovariene reprezintă aproximativ 1/5 din tumorile ovariene. Din totalitatea cancerelor, 1/5 sunt metastatice. Iar din tumorile ovariene metastatice jumătate sunt reprezentate de către tumorile Krukenberg.

Pe parcursul diferitelor etape biologice ale femeii, patologia tumorală ovariană este dominată de unele clase de tumori, în timp ce altele sunt rare.

În perioada pubertară 80% sunt tumori ale mezenchimului și ale cordoanelor sexuale (cl. a II-a) sau tumori cu celule germinale (cl. a IV-a). 50% din tumorile ovariene sunt cancere. În perioada adultă neoplaziile ovariene sunt reprezentate în ordine de: chisturile funcționale (cl. a IX-a), tumorile epiteliale seroase și mucinoase benigne, teratoame benigne, fibroame ovariene, cancere. La climacteriu 95% din tumorile ovariene aparțin claselor a II-a și a IV-a, 50% sunt maligne.

Incidența este mai mare la populația albă față de negre și asiatice.

4. PATOLOGIA OVARIANĂ NETUMORALĂ

4.1. Chisturile funcționale ovariene

În clasificarea histologică a tumorilor ovariene, propusă de OMS în 1973, chisturile funcționale ovariene sunt incluse în clasa a IX-a, denumită ,,leziuni pseudotumorale”. Chisturile funcționale se formează prin perturbarea evoluției normale a unui corp galben sau folicul ovarian care suferă o transformare chistică. Formațiunea regresează spontan în câteva săptămâni sau luni cel mai adesea fără complicații.

Cu rare excepții, chisturile funcționale ovariene sunt apanajul femeii aflate în plină activitate sexuală. Spre deosebire de tumorile propriu-zise, ele nu au o evoluție autonomă. Printre particularitățile chisturilor funcționale sunt de subliniat:

Incidența considerabilă în practica ginecologică – reprezintă 2/3 din formațiunile chistice ovariene ale femeii adulte

Patogenia incomplet elucidată. Ar fi consecința unei stimulări ovariene inadecvate sau a unor tulburări trofice locale

Dimensiuni în general modeste, nedepășind 5-8 cm în diametru

Polimorfism semiologic și, nu arareori, absența oricărei simptomatologii. Dintre semnele clinice, tulburările menstruale sunt cele mai frecvente

Remisie spontană aproape sistematică, după 2-3 luni de evoluție

Complicații rare, posibile totuși, uneori redutabile – torsiunea și ruptura,cu hemoragie intraperitoneală

Necesitatea, în practica ginecologică, de a diferenția chisturile funcționale de tumorile ovariene propriu-zise.

4.1.1. Chisturile foliculare

Se formează printr-o perturbare în evoluția foliculilor ovarieni. Nu are loc ruptura foliculului ajuns la maturitate. În interiorul său se acumulează lichid, iar celulele granuloase și tecale sunt tasate progresiv, pentru a dispărea în timp. Lichidul folicular poate să conțină estrogeni. turile funcționale se formează prin perturbarea evoluției normale a unui corp galben sau folicul ovarian care suferă o transformare chistică. Formațiunea regresează spontan în câteva săptămâni sau luni cel mai adesea fără complicații.

Cu rare excepții, chisturile funcționale ovariene sunt apanajul femeii aflate în plină activitate sexuală. Spre deosebire de tumorile propriu-zise, ele nu au o evoluție autonomă. Printre particularitățile chisturilor funcționale sunt de subliniat:

Incidența considerabilă în practica ginecologică – reprezintă 2/3 din formațiunile chistice ovariene ale femeii adulte

Patogenia incomplet elucidată. Ar fi consecința unei stimulări ovariene inadecvate sau a unor tulburări trofice locale

Dimensiuni în general modeste, nedepășind 5-8 cm în diametru

Polimorfism semiologic și, nu arareori, absența oricărei simptomatologii. Dintre semnele clinice, tulburările menstruale sunt cele mai frecvente

Remisie spontană aproape sistematică, după 2-3 luni de evoluție

Complicații rare, posibile totuși, uneori redutabile – torsiunea și ruptura,cu hemoragie intraperitoneală

Necesitatea, în practica ginecologică, de a diferenția chisturile funcționale de tumorile ovariene propriu-zise.

4.1.1. Chisturile foliculare

Se formează printr-o perturbare în evoluția foliculilor ovarieni. Nu are loc ruptura foliculului ajuns la maturitate. În interiorul său se acumulează lichid, iar celulele granuloase și tecale sunt tasate progresiv, pentru a dispărea în timp. Lichidul folicular poate să conțină estrogeni. Arareori depășesc 6 cm în diametru, putând să ajungă până la 7-8 cm. Pereții chisturilor foliculare sunt subțiri, translucizi, conținutul serocitrin. În lipsa evoluției spre corpul galben menstrual, secreția ovariană rămâne exclusiv estrogenică. Curba temperaturii bazale este monofazică, endometrul prezintă diferite grade de hiperplazie.

Pot apare tulburări menstruale, retenție hidrică, jenă cu sediul pelvin. Pot fi și mute clinic. Menoragiile și metroragiile pot să succeadă unor perioade de amenoree.

Existența chisturilor funcționale este tranzitorie, dispărând spontan în 1-3 luni, în urma rupturii de obicei asimptomatice sau a resorbției. Mai rar, ruptura determină durere vie și se soldeză cu hemoperitoneul.

4.1.2. Chistul de corp galben (luteal)

Se formează dintru-n corp galben menstrual și, probabil, uneori, dintr-un corp galben gestațional în circumstanțele avortului precoce. Hemoragia intrachistică poate fi uneori mare, cheagul format mai voluminos, iar în urma resorbției acestuia , să se formeze o cavitate cu conținut lichid.

Cel mai adesea, chisturile de corp galben măsoară între 3 și 5 cm. În mod excepțional pot deveni voluminoase și chiar gigante. Lichidul intrachistic poate fi roșu-brun, brun- ciocolatiu și chiar brun-gudron. Pereții conțin celule granuloase luteinizate, iar în exterior, celule tecale luteinizante.

Clinic realizează sindromul descris de Halban: secreție progesteronică prelungită, soldată cu amenoree căreia îi succed hemoragii trenante, ce se acompaniază de eliminarea unor fragmente groase de mucoasă uterină. Nivelurile pregnandiolului urinar sunt crescute.

Și chisturile de corp galben pot fi mute clinic. Mai adesea însă, se asociază cu amenoree, dureri abdominale și metroragii. Confuzia cu sarcina ectopică este posibilă, mai ales că examenul clinic relevă existența unei formațiuni tumorale în una din zonele anexiale.

Chisturile de corp galben pot să se afle la originea hemoperitoneului, în urma rupturii lor, impunând laparotomia.

4.1.3. Foliculii chistici luteinizați multipli

Apar în circumstanțele unor hiperstimulări ovariene, prin producție sau prin aport exogen de gonadotrofine, exagerat de mari. Ocazional, ar fi și expresia unui răspuns ovarian inadecvat, la acțiunea hormonilor gonadotropi hipofizari, eliberați în cantități normale. Se întâlnesc astfel în:

mola hidatiformă, coriocarcinom și ocazional în sarcina multiplă

sarcina complicată cu izoimunizări RH, preeclampsie-eclampsie, diabet zaharat(rar)

tratamentul sterilității anovulatorii cu stimulatori ai ovulației

Foliculii chistici luteinizați multipli sunt bilaterali. Ovarele mult mărite apar boselate. Dimensiunile ovarelor pot fi considerabile. Pereții sunt formați dintr-un strat de celule foliculare turtite și din numeroase celule tecale mari, luteinizate.

Simptomatologia poate aparține afecțiunii care se află la originea hiperstimulării ovariene. Alteori se rezumă la senzația de jenă cu sediul pelvin sau este absentă. Pot uneori să se complice cu hemoragia și ruptura.

Foliculii chistici luteinizați dispar după evacuarea molei sau, în corioepiteliom în urma administrării de chimioterapice.

4.2. Boala polichistică ovariană

Stein și Leventhal au descris un sindrom caracterizat prin:

spaniomenoree (mai puțin de 4-5 menstre anual), cu evoluție progresivă înspre amenoree definitivă

sterilitate anoovulatorie

obezitate și hirsutism

la examenul clinic, ovare mai mari decât în mod normal, dure. Macroscopic ovarele prezintă o suprafață albă-lucioasă, perfect netedă – ovare „de porțelan” sau „de fildeș”.

Sindromul s-ar datora unei dezvoltări exagerate a țesutului conjunctiv în corticala ovariană. În absența ovulației apar și tulburări în steroideogeneza ovariană. Ar exista un cerc vicios hormonal astfel: se constată o producție exagerată de androgeni (ovarieni precum și corticosuprarenalieni). Conversia androgenilor în periferie ar crește valoarea estrogenilor. Estrogenii ar determina un feed-back negativ pentru FSH și pozitiv pentru LH (FSH scăzut, LH crescut). Defectele enzimatice ovariene care alterează conversia hormonală sunt și ele implicate în patologia sindromului. Recent a mai fost implicată în patologia ovarelor polichistice inhibiția insuficientă a Gn-Rh de către opioizi endogeni (au fost găsite niveluri crescute ale beta endorfinelor și a beta lipotrofinelor.

Modificările morfologice ovariene descrise sunt: hiperplazia tecii interne, diminuarea proliferării celulelor granuloase și stimularea reacției fibroase din stroma și capsula ovarelor, perturbarea maturării foliculilor, hiperplazia endometrului, obezitatea.

S-a pus problema și a unei transmiteri ereditare a bolii.

Ca simptomatologie de obicei femeia are amenoree în 47% din cazuri, infertilitate 75%, hemoragii disfuncționale 21%, hirsutism 56 %, obezitate 30%, din cazuri.

Au fost descrise pseudosindroame polichistice ovariene. Caracteristica tuturor acestora o reprezintă producția neciclică, excesivă de androgeni. Distrofiile polichistice ovariene pot acompania: sindromul Cushning; toate circumstanțele în care există producția excesivă de androgeni( tumori ovariene androgeno-secretante, stromă ovariană secretantă de androgeni, sindroamele hiperprolactinemice.

5. PATOLOGIA TUMORALĂ A OVARELOR

5.1. TUMORI OVARIENE BENIGNE

5.1.1. CHISTADENOAMELE SEROASE

Sunt chisturi uniloculare adesea cu septuri, lichidul lor este clar. Este o tumoră netedă, rotundă. Se întâlnesc cu o frecvență de 20% din tumorile benigne de ovar. Se pot complica prin torsiune, hemoragie intrachistică. Este posibil ca un chist seros să prezinte vegetații și unele dintre ele să se impregneze cu calcar, alcătuind plăcile dure. Vegetațiile pot rupe chistul și pot disemina în cavitatea peritoneală. Pot forma aderențe cu organele vecine, pot produce ascite. Microscopia certifică diagnosticul și conduita terapeutică.

5.1.2. CHISTADENOAMELE MUCINOASE

Sunt formațiuni chistice uni sau multiloculare, ce conțin un lichid transparent, vâscos brun negricios sau hemoragic. Uneori prezintă mici vegetații intrachistice. Pereții sunt tapisați în interior de celule cilindrice, în mare parte caliciforme. Chistadenoamele mucinoase pot atinge uneori dimensiuni apreciabile(chiar 50 cm în diametru și mai multe zeci de kg).

5.1.3. CHISTUL DERMOID

Reprezintă 20% din totalul tumorilor ovariene. Are o suprafață netedă, lucioasă. Conținutul este reprezentat de o substanță gălbuie amestecată cu fire de păr, dar poate avea și structuri de cartilaje, dinți, țesut cutanat, mucoasă digestivă.

Histologic – reproduce țesuturile din cele trei foițe embrionare (ectoderm, mezoderm, endoderm). Poate exista țesut tiroidian cu secreție de hormoni tiroidieni. Poate atinge dimensiunile unui cap de făt. Se pot transforma malign: teratoame maligne.

5.1. 4. FIBROMUL OVARIAN

Este o tumoră solidă, alb-cenușie, uneori cu zone hemoragice și impregnări calcare. Asociat cu ascită și hidrotorax constituie sindromul Demon-Meigs. Structura histologică este în general de fibroadenom.. Poate ajunge la câteva kg în greutate.

5.1.5. TUMORA BRENNER

Poate atinge câțiva zeci de centimetri în diametru. Poate fi bilaterală sau unilaterală. Este solidă, chistică sau mixtă. Histologic prezintă insule de celule epiteliale înconjurate de o stromă fibroasă groasă. Derivă fie din epiteliul de suprafață, fie din celulele stromei sau din resturi wolffiene.

5.1.6. SEMINOMUL DE OVAR

Este o tumoră solidă, provine din gonocitele primordiale. Are dimensiuni variabile; poate fi bilaterală. Se întâlnește și la fetițe și la adolescente. Este o tumoră cu grad mare de malignitate.

5.2. TUMORI CU ACTIVITATE HORMONALĂ

5.2.1.TUMORILE CU CELULE DE GRANULOASĂ

Sunt tumori mici, de consistență moale, ce secretă estrogeni. Incidența maximă este atinsă în jurul vârstei de 50 de ani. Sunt parțial solide, prezentând zone chistice și arii de hemoragie. Microscopic se caracterizează prin prezența de celule de granuloasă, mature, intermediare sau imature. Malignitatea lor este în general scăzută.

5.2.2. TUMORILE CU CELULE TECALE

Pot să prezinte o secreție estrogenică importantă, uneori androgenică, sau pot să fie lipsite de orice funcție secretoare. În 70% din cazuri se întâlnesc în climacteriu. Macroscopic se prezintă ca tumori solide. Microscopic pot să prezinte un aspect fibromatos sau pseudoepitelial.

5.2.3. TUMORILE MASCULINIZANTE

Sunt cunoscute și sub numele de arenoblastoame. Grupul reunește tumorile cu celule Sertoli, tumorile cu celule Leydig și tumorile ce cuprind ambele tipuri de celule. Unele pot să secrete androgeni, altele androgeni și estrogeni sau pot să fie lipsite de activitate hormonală.

5.2.4. GINANDROBLASTOAMELE

Sunt întâlnite cu totul excepțional. Sunt tumori solide care reunesc în structura lor celule granuloase și celule Sertoli. Pot să secrete alternativ androgeni și estrogeni dând semne și de virilizare și de feminizare.

5.2.5. CORIOCARCINOMUL OVARIAN

Se întâlnește mai ales prepubertar și accelerează creșterea staturală și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. Este o formă întâlnită rar.

5.2.6. GUȘA OVARIANĂ

Face parte din grupa teratoamelor monodermice și înalt specializate. În aproximativ 5% din cazuri poate să determine tireotoxicoza.

6. SIMPTOMATOLOGIE

Tumorile ovariene în multe cazuri nu au o simptomatologie patognomonică (mult timp se dezvoltă aproape asimptomatic) și nici un simptom clinic nu este capabil să certifice clar benignitatea sau malignitatea tumorii. Se explică astfel posibilitatea de a ajunge la dimensiuni gigante, de mai multe zeci de kg chiar în cazul tumorilor chistice. Alteori femeia acuză disconfort pelvian, dureri lomboabdominale. Durerea este prezentă de obicei în circumstanțele unor complicații. Semnele funcționale sunt consecința compresiei organelor învecinate: tulburări de micțiune, constipație. Bolnavele pot să prezinte tulburări menstruale în cazul tumorilor care secretă steroizi sexuali.

Tulburările digestive sunt cel mai frecvent întâlnite. Sunt comune în cancerul ovarian incipient. Aceste tulburări digestive constau în balonări postprandiale însoțite de senzație de plenitudine. Balonarea, tulburările dispeptice, constipația, scăderea moderată a poftei de mâncare trebuie să alerteze medicul asupra unui cancer ovarian incipient. Tulburările mecanice de tranzit prin compresiune se întâlnesc în tumorile mai mari care comprimă recto-sigmoidul. Un ileus dinamic este obținut în torsiunea unei tumori ovariene.

În cancerul de ovar, compresiunea rectosigmoidului prin tumoră poate produce fenomene de ocluzie parțială a colonului. Formarea de adeziuni prin metastaze tumorale, intervenții repetate, iradiere și citostatice introduse în cavitatea peritoneală în formele avansate de cancer ovarian sunt la originea ocluziilor intestinale, iar ulcerațiile intestinale prin iradierea abdomenului produc peritonite.

Unele bolnave cu tumori ovariene acuză senzația de gură rea asemănător cu cea produsă de introducerea în cavitatea bucală a unei linguri metalice ruginite. Acest simptom comun în chistadenoamele mucoide și seroase și în cancerul ovarian se întâlnește și în afecțiuni precum fibromul uterin de necroză.

Durerea – când este prezentă este de mică intensitate și este descrisă de bolnavă ca o senzație de jenă, presiune, greutate în abdomenul inferior. Durerea intensă cu debut brusc este semnul unei complicații acute.

Tumorile chistice ovariene torsionate produc o durere vie, intensă, însoțită de tulburări digestive, în special balonare abdominală, tulburări de tranzit, grețuri și vărsături. Sunt susceptibile de torsiuni mai ales tumorile benigne cu pediculul îngust și lung, care sunt foarte mobile. Cel mai frecvent se torsionează un chist dermoid.

Uneori durerea este mai puțin intensă sau sacadată și se produce o ocluzie parțială vasculară, cea arterială este menținută, cea venoasă de întoarcere este stânjenită sau blocată. Congestia și creșterea presiunii venoase produce ruperea pereților venoși și consecutiv se produce o hemoragie intrachistică. Masa tumorală crește în volum, are pereții în tensiune și este foarte dureroasă. Ruperea se produce spontan sau cu ocazia unui examen abdominal sau genital efectuat mai energic. Abdomenul este balonat în zona torsionată sau cu ruptură. Un examen genital brutal poate să producă eclatarea unor chisturi ovariene mici foliculare, urmate imediat de durere bruscă și uneori stare de lipotimie. Dacă hemoragia consecutivă rupturii este mare, apar și semnele unei hemoragii intraperitoneale, eventual se instalează o stare de șoc hemoragic. Ruptura unui chist dermoid produce simptome alarmante de abdomen acut prin instalarea unei peritonite. Un tablou asemănător se poate instala și după o puncție greșit indicată.

Creșterea în volum a abdomenului este un simptom frecvent, întâlnit mai ales în chistadenoamele mucoide seroase care pot ajunge la dimensiuni gigante. În cancerul ovarian este un simptom tardiv produs de masa tumorală și ascită.

Creșterea bruscă a abdomenului se produce prin tumoră, ascită sau malignizarea unei tumori chistice benigne deja cunoscute. Se poate produce însă în tumora benignă complicată cu torsiune și hemoragie intratumorală. Sunt însoțite de fenomenul de defeminizare și virilizare progresivă. O amenoree poate fi consecința distrucției corticale ovariene, a ambelor ovare prin invazia tumorală.

Tulburările urinare sunt relativ frecvente în tumorile de ovar. În chistadenoamele voluminoase mai ales încarcerate în micul bazin se pot produce retenții de urină. În tumorile mari compresiunea vezicii produce reducerea capacității acesteia de umplere și este însoțită de micțiuni frecvente, reduse cantitativ. Alte tulburări pot fi consecința invaziei tumorale a vezicii.

Tulburări de ciclu menstrual se manifestă prin amenoree.

În chistul mucoid se observă o scădere în greutate.

Alte semne clinice particulare sunt prezente în anumite circumstanțe:

– Tumorile hormonosecretante determină la femei adultă tulburări ale ciclului menstrual. La fetiță, tumorile estrogenosecretante induc pubertatea precoce izosexuală. Aceleași tulburări produc în climacteriu fenomene de refeminizare (reapariția menstrelor) și întinerire. Tumorile androgenosecretante determină defeminizarea femeii (dispar ciclurile menstruale) și masculinizarea sa (hipertricoză, îngroșarea vocii).

– Fibromul ovarian se complică în peste o treime din cazuri, cu sindromul Demons Meigs (ascită și epanșament pleural)

– Unele cazuri rare de gușă ovariană pot să determine tireotoxicoză

– Tumorile gigante pot să determine fenomene de compresie venoasă – varice ale membrelor inferioare, circulație colaterală abdominală. Mai pot determina tulburări respiratorii, prin ascensionarea diafragmului

– Cașexia apare în cancerele avansate și în tumorile benigne gigante.

7. EXAMENE CLINICE

Examenul clinic oferă informații oarecum diferite, după cum tumora se află în stadiul pelvian (este de dimensiuni mici) sau în stadiul abdominal.

În stadiul pelvian, tumora ovariană apare ca o masă situată lateral de uter, în una din fosele iliace, nefăcând corp comun cu acesta:

între uter și formațiunea tumorală există un șanț de delimitare

mișcările imprimate uterului nu se transmit tumorii (și invers)

Examenul abdominal pune în evidență numai tumori care au depășit micul bazin. Acestea, voluminoase și gigante, pot să modifice forma abdomenului prin proeminarea lor și să determine mărirea acestuia. Alteori mărirea de volum se datorează prezenței ascitei.

Percuția abdomenului stabilește caracterului tumorii care este întotdeauna cu convexitatea în sus. Tumorile chistice bilaterale, dacă sunt inegale ca dimensiune se suprapun în plan sagital și nu pot fi individualizate.

Prin palparea abdominală stabilim, pe lângă dimensiunile tumorii, aspectul suprafeței sale (netedă, boselată, neregulată), consistența (elastică, dură, neomogenă), mobilitatea, dacă tumora nu este foarte mare, cât și sensibilitatea. Tumorile chistice mari sunt greu de identificat la palparea abdominală.

La palpare chisturile sunt de obicei rotunde sau ovoidale, cu pereții netezi și consistența elastică. Tumorile solide sunt și ele rotunde sau ovoidale, boselate uneori, de consistență dură. Tumorile ovariene necomplicate nu sunt dureroase. Tumorile benigne, dar și cancerele în stadii incipiente sunt de regulă mobile.

Dimensiunile formațiunii anexiale se stabilesc prin examenul vaginal, asociat cu palparea abdominală atunci când sediul tumorii este intrapelvin. Consistența masei anexiale poate sugera tipul de tumoare ovariană. În perioada de activitate genitală, formațiunile anexiale chistice rotunde cu diametrul de 5 cm și însoțite de tulburări de ciclu sunt de origine benignă netumorale. Și sunt chisturi disfuncționale de tip folicular sau luteal când consistența formațiunii anexiale este inegală cu zone chistice și solide. Mai ales dacă este fixată, tumora poate fi malignă.

Mobilitatea – în general tumorile ovariene mobile sunt benigne, totuși o tumoare malignă cu capsula intactă este de asemenea mobilă. Inflamația, endometrioza și aderențele după torsiuni lente pot fixa și unele tumori benigne.

Sensibilitatea – tumorile ovariene nu sunt dureroase la palpare. Durerea poate fi consecința torsiunii necrozei, hemoragiei intratumorale sau invazia organelor învecinate.

Bilateralitatea – 9% din tumorile de ovar benigne și 42% din tumorile maligne ovariene sunt bilaterale.

Tușeul vaginal este examenul clinic esențial pentru stabilirea diagnosticului de tumoră ovariană. Examenul bimanual se face pe masa ginecologică cu vezica și intestinul terminal golite și cu musculatura abdominală relaxată.

Examenul vaginal stabilește un diagnostic de masă anexială situată în micul bazin sau cu o evoluție intraabdominală. Uneori formațiunea anexială se dezvoltă spre Douglas sau spre uter (chistul dermoid), alteori, tumora cu pedicul lung flotează liber intraabdominal și tactul vaginal este negativ mai ales dacă nu s-a eliminat minuțios abdomenul înaintea tușeului vaginal. De aceea este necesar examinarea prin tușeu rectal și vagino-rectal.

Examenul recto-vaginal permite palparea suprafeței unei mase tumorale care ocupă fundul de sac Douglas. Tușeul rectal stabilește aderența unei tumori la rect și sigmoid, eventual infiltrarea pereților rectali. Tumora liberă și mobilă în cavitatea abdominală poate fi identificată ca aparținând de ovar.

Tușeul vaginal asociat cu o palparea abdominală rămâne examenul esențial pentru stabilirea unui diagnostic de formațiune sau de masă anexială.

8. EXAMENE PARACLINICE

Investigațiile paraclinice pot fi utile pentru diagnostic:

Ecografia conferă informați asupra dimensiunilor, caracterului chistic (uni sau multilocular) sau nechistic al tumorii, asupra grosimii pereților chisturilor ovariene, prezenței de vegetații intrachistice, a ascitei. Mai relevă o eventuală compresiune ureterală sau prezența de metastaze hepatice.

Tomografia computerizată și rezonanța magnetică conferă informații asupra caracterului tumorii (chistică sau solidă), asupra arhitecturii sale, a eventualelor invazii a unor structuri învecinate, prezenței de metastaze hepatice.

Radiografia abdominală pe gol poate pune în evidență, în cazul chisturilor dermoide, prezența uneori de țesut osos.

Urografia este utilă dacă există compresii ale arborelui urinar.

Cistoscopia și rectoscopia, în cazul cancerelor ovariene avansate, pun în evidență invazia pereților acestora de către procesul neoplazic.

Celioscopia poate să furnizeze informații utile în circumstanțele unor formațiuni chistice de dimensiuni modeste (diferențierea de chisturile funcționale). Mai poate fi necesară în asocierea unei sarcini aflate în primele patru luni de evoluție cu tumori ovariene care la examenul clinic și ecografic nu par cu certitudine benigne.

Laparotomia exploratorie reprezintă un timp diagnosticul esențial, permițând explorarea directă a tumorii, dar, mai ales, examenul histopatologic ce va fi efectuat peroperator (extratemporaneu).

Histerometria care depășește 15 cm în cazul unei mase pelvine sau pelviabdominale voluminoase exclude originea anexială a formațiunii.

HEMOGRAMA permite depistarea anemiei.

LEUCOCITOZA SI VSH-ul dacă sunt crescute atrag atenția asupra unei eventuale leziuni inflamatorii genitale supraadăugată care contraindică cel puțin temporar efectuarea altor investigații.

9. DIAGNOSTICUL

9.1. Diagnosticul pozitiv presupune stabilirea în mod eșalonat a:

naturii anexiale a tumorii pelvine și pelviabdominale

originii ovariene a formațiunii anexiale

caracterul predominant chistic sau solid al tumorii

naturii sale benigne sau maligne

eventualului caracter hormono-secretant

Natura anexială a tumorii va fi precizată prin:

date anamnestice: tumori gigante abdominale – sunt cel mai adesea de origine ovariană dacă creșterea lor a survenit într-un timp relativ scurt (câteva luni).

examenul ginecologic:

tumora este situată lateral;

formațiunea anexială nu este antrenată în mișcările imprimate colului și corpului uterin;

prezența șanțului de delimitare.

unele investigații paraclinice.

Antecedentele, simptomatologia clinică, semnele fiziologice, examenul ginecologic vor trasa diagnosticul în favoarea unei formațiuni tumorale ovariene.

Caracterul chistic sau solid al tumorii poate fi precizat prin: examen clinic, ecografie, laparotomie. Laparotomia și examenul histologic sunt examene care stabilesc diagnosticul și precizarea caracterului benign sau malign al tumorii.

9.2. Diagnosticul diferențial

Într-o primă etapă vor fi excluse masele tumorale care nu aparțin ovarelor:

Fibromioamele – fac corp comun cu uterul. Pot fi utile pentru diagnosticul diferențial ecografia și histerometria.

Sarcina – este prezentă însă amenoreea, testele de sarcină sunt pozitive. Ecografia este edificatoare

Uterul dublu – diagnosticul precizându-se prin examen clinic, histerometrie și histerografie.

Abcesul tubo-ovarian și piosalpinxul

Hidrosalpinxul voluminos și cancerul tubar

Sarcina extrauterină

Alte tumori aparținând unor organe din vecinătate(colon, vezică urinară), chistul de mezenter, rinichiul ectopic pelvin, sigmoidita diverticulară sau cancerul sigmoidian

În eventualitatea unor tumori gigante, diagnosticul diferențial va fi făcut cu ascita. În semiologia clasică percuției i se atribuie o valoare diagnostică deosebită(în cazul tumorii ovariene, matitatea abdominală este orientată cu convexitatea în sus). Ecografia poate fi tranșantă, permițând diferențierea unui chist ovarian gigant de un epanșament peritoneal.

Poate fi necesară diferențierea unei tumori ovariene de alte eventuale formațiuni ovariene netumorale: chisturile funcționale și chisturile endometriozice.

Diagnosticul diferențial se mai face cu:

chistul hidatic, hepatic, tumorile mezenterice, rinichiul polichistic.

10. EVOLUȚIE. COMPLICAȚII. PROGNOSTIC

Evoluția progresivă, uneori lentă și mult timp mută clinic, este proprie tuturor tumorilor ovariene, datorită faptului că trecerea tumorii ovariene de la stadiul pelvin la stadiul abdominal se face în decurs de mai mulți ani. Regresia este apanajul doar al chisturilor funcționale.

Complicațiile sunt de regulă grave și necesită rezolvarea chirurgicală de urgență:

Torsiunea poate fi completă (de peste 3600), soldată cu sistarea circulației arteriale prin pediculul tumorii, sau poate fi incompletă. Poate fi acută, subacută și chiar asimptomatică. Tabloul clinic al complicației îl reprezintă durerea vie, chiar violentă, putând să se complice cu starea de șoc. Mai sunt prezente vărsăturile, balonarea, uneori oprirea tranzitului. Lipsește contractura peretelui abdominal. La tușeul vaginal tumora este în tensiune, dureroasă. Simptomatologia este mai ștearsă în formele subacute.

Ruptura este consecința torsiunii sau hemoragiei intrachistice. Este însoțită de durere vie, tahicardie, lipotimii, grețuri. Sunt posibile starea de șoc și exitusul bolnavei. Dacă s-a rupt un chist seros, în zilele următoare lichidul se va resorbi, iar simptomatologia se amendează. Ruperea unui chistadenom mucinos duce la constituirea „pseudomixomului peritoneal” –peritonita gelatinoasă. Aceasta este o formă de peritonită cronică, ce duce la constituirea de aderențe multiple și uneori la ocluzia intestinală. Și ruperea unui chist dermoid poate antrena peritonita difuză. În cazul ruperii unor chisturi care prezintă tumori vegetante, acestea se vor împrăștia, diseminându-se și grefându-se secundar în întreaga cavitate peritoneală. În cazul rupturii, la examenul local se constată dispariția tumorii. Ecografia va pune în evidență epanșamentul peritoneal.

Hemoragia intrachistică poate să survină în urma torsiunii, a unui traumatism sau puncționării formațiunii. Hemoragia se manifestă prin durere brutală. Uneori se instalează starea de șoc. La examenul local tumora este în tensiune, dureroasă.

Malignizarea tumorilor benigne. Cancerizarea tumorilor ovariene benigne este discutabilă. Existența unei filiații tumoră benignă – tumoră bordelină – cancer nu este susținută în ultimul timp.

Prognosticul depinde în principal de tipul histologic al tumorilor ovariene. În cazul tumorilor benigne, după apariția lor, prognosticul este constant bun.

11. FORME PARTICULARE

Chisturile gigante – pot să antreneze tulburări prin compresiunea vezicii urinare și a rectului sau prin ascensionarea diafragmului. Pot rămâne însă, o lungă perioadă de timp mute clinic.

Chisturile incluse în ligamentul larg – par fixe la examenul clinic și aparent solidare cu uterul pe care îl flanchează, putând să fie confundate cu un fibrom.

Chisturile inclavate în pelvis – dislocă uterul înspre anterior și, pe măsură ce umplu excavația, antrenează tulburări prin comprimarea progresivă a viscerelor învecinate. Bolnava acuză polakiurie, disurie, uneori retenție de urină, constipație, tenesme rectale.

Chisturile ovariene asociate cu sarcina – uterul devine treptat organ abdominal, din luna a III- a de sarcină. În ascensiunea sa sunt antrenate și eventualele chisturi ovariene. Dacă acestea prezintă un pedicul suficient de lung, torsiunea devine posibilă. Mai rar, unele chisturi ovariene pot funcționa la naștere, ca tumori praevia.

12. TRATAMENT

O serie de particularități clinice și ecografice pledează pentru natura benignă a unor tumori ovariene. Dar diferențierea de tumorile maligne și tumorile la limita malignității nu este posibilă adeseori, decât prin examenul histopatologic.

Nu este întotdeauna posibilă nici diferențierea, cu certitudine, a unei tumori ovariene chistice de un chist funcțional. Pentru natura funcțională pledează, în ultimă instanță, existența limitată în timp a formațiunilor chistice, nedepășind de obicei 2-3 luni. Caracterul malign chiar de la debutul proliferării tumorale, afirmație susținută în prezent și pentru tumorile ovariene chistice de origine epitelială, nu autorizează un interval de supraveghere clinică și ecografică prea îndelungat. Se consideră că orice tumoră ovariană care depășește 6-7 cm în diametru și/sau persistă mai mult de 2-3 luni impune laparotomia.

În circumstanțele depistării, prin examen clinic sau ecografic a unei formațiuni anexiale, etapa diagnostică presupune a preciza:

dacă formațiunea aparține unuia dintre ovare;

dacă este funcțională sau de natură organică;

în cazul unei tumori dacă, dacă este benignă sau malignă.

O dată formulat diagnosticul, etapa terapeutică necesită îndeplinirea mai multor deziderate:

gestul terapeutic să nu fie prea invaziv, condiție obligatorie în circumstanțele unor chisturi funcționale. Chisturilor funcționale le sunt rezervate: abstenția (și supravegherea), puncția ecografică și chirurgia endoscopică;

a îndepărta tumorile benigne, chiar de dimensiuni modeste și necomplicate. Malignizarea tumorilor benigne (inclusiv a celor de origine epitelială) rămâne o eventualitate acceptată totuși, chiar dacă nu este foarte frecventă și chiar dacă nu există decât arareori probe directe în acest sens;

a nu trata insuficient și prea tardiv un cancer ovarian.

Celioscopia este larg utilizată de unii autori. Este indicată:

în circumstanțele unor tumori ovariene chistice cu diametru mai mic de 10 cm. Dacă formațiunea chistică este de natură funcțională va fi puncționată. Lichidul prelevat va fi supus examenelor citologice și hormonale. Dacă formațiunea este sigur benignă, poate fi practicată chistectomia percelioscopică.

în cazul unor tumori mai dure, de dimensiuni relativ mici. Vor fi astfel excluse eventualele formațiuni tumorale, ce nu sunt de origine genitală, sau fibroamele pediculate.

Laparotomia rămâne în continuare principala măsură de conduită, respectându-se principiul clasic enunțat mai sus. Preoperator se practică examenul histopatologic extemporaneu. În cazul unor tumori cu structură heterogenă, prelevările vor fi făcute din zonele cele mai suspecte (nodulare, cu vegetații)

Dacă tumorile sunt benigne se va practica:

în cazul femeilor tinere, ablația tumorii(chistului) și conservarea parenchimului ovarian sănătos

anexectomie, dacă tumora interesează practic în totalitate ovarul sau femeia a depășit vârsta de procreare

anexectomie bilaterală, asociată cu histerectomia, la femeile care au depășit vârsta de 50 de ani.

Tratamentul medical constă din:

Repaus la pat cu spitalizare, evitarea efortului fizic intens, sportului de performanță, ortostatismului prelungit. Se evită alcoolul, tutunul, cafeaua, condimentele, relațiile sexuale.

Hormonoterapia cu progestative de sinteză din grupul compușilor de hidroxiprogesteron sau cu estroprogestative normodozate 3 până la 6 luni pentru chisturile mai mici de 6-8 cm diametru.

Imunoterapia activă și pasivă (Polidin, vaccin polimicrobian).

Fizioterapie produce ameliorarea circulație locale, efecte favorabile termice, metabolice, enzimatice și mai ales analgezice. Se folosesc cu indicații precise undele ultrascurte, infraroșii, radioterapia și laserul.

Dacă se dorește tratarea infertilității se administrează Clomifen (stimulează ovulația) sau se practică rezecția cuneiformă bilaterală a ovarelor ( în caz de boală polichistică ovariană).

Hirsutismul este combătut cu antiandrogeni ( Cyproteron acetat )

Pentru hiperplazia endometrului se administrează Medroxiprogesteron.

13. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

Profilaxia bolilor aparatului genital feminin se face, pe lângă respectarea regulilor de igienă, prin examenele genitale periodice executate în masă. Se pot depista la timp și trata corespunzător diversele leziuni ale aparatului genital, unele dintre ele prezentând o deosebită importanță pentru starea de sănătate a femeii. Obiectivele examinărilor ginecologice periodice constau în aprecierea stării de sănătate a aparatului genito-mamar și în special în depistarea precoce a neoplaziilor maligne. S-au făcut numeroase încercări în vederea descoperirii unor parametrii epidemiologici care să permită individualizarea populației cu risc crescut de îmbolnăvire, dar concluziile sunt lipsite de fermitate și au cel mult o valoare orientativă.

Se consideră că ar exista un risc crescut de îmbolnăviri în următoarele situații:

vârsta între 40-69 de ani, cu un vârf între 50-59 de ani

antecedente heredo-colaterale de cancer ovarian (mamar și endometru)

antecedente personale de tulburări de ciclu denotând un grad de disfuncție ovariană

perioada de activitate genitală marcată de tendința la sterilitate, nuliparitate (concepție dificilă, relativ târzie, avorturi habituale, nașteri puține)

expunere mai târzie la bolile infecto-contagioase ale copilăriei în perioada peripubertală, se atribuie în schimb un rol „protector” parotiditei epidemice

expunere la exogene: pulberi de azbest, talc, iradieri repetate pe pelvis

apartenența la grupa sanguină AII.

Populația feminină trebuie conștientizată să se prezinte la consultații ginecologice periodic începând de la vârstă fragedă (având în vedere apariția chisturilor ovariene și a tumorilor maligne încă de la vârsta de 10 ani).

Consultul ginecologic și examenele paraclinice anuale în perioada reproductivă, utilizarea contracepției orale în special în perioada reproductivă au rolul de a împiedica apariția bolii inflamatorii pelvine, precum și aportul terapeutic în vindecarea chistului ovarian benign ce are dimensiuni de 6-7 cm.

Examinarea periodică a persoanelor expuse la noxe cu potențial proliferativ cancerigen, tratarea cu o deosebită responsabilitate a patologiei tumorale ovariene apărută după vârsta de 30-40 ani au rol foarte important în depistarea precoce a patologiei ovariene maligne.

ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU CHIST OVARIAN

Cazul nr. 1

GRILĂ DE CULEGERE A DATELOR

SURSE DE INFORMAȚIE

pacientă

foaia de observație

echipa de îngrijire

DATE FIXE:

NUME ȘI PRENUME: P.A.

DATA NAȘTERII: 20.09.1969

SEX: feminin

DATA INTERNĂRII: 15.03. 2008

STARE CIVILĂ: căsătorită

NAȚIONALITATE: română

RELIGIE: ortodoxă

GRUPA SANGUINĂ ȘI Rh: AII, Rh +

VÂRSTA: 38 ani

DATE VARIABILE:

DOMICILIUL: Craiova

OCUPAȚIA: economist

CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI MUNCĂ: corespunzătoare

COMPORTARE FAȚĂ DE MEDIU: corespunzătoare

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: fără importanță

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:

– menarhă la 13 ani,ciclul menstrual regulat la 28 de zile, flux moderat

– 2 nașteri

– 3 avorturi

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: SUSPECT TUMORA CHISTICA OVARIANA

DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: TUMORA CHISTICA OVARIANA, ANEXECTOMIE STÂNGĂ

MOTIVELE INTERNĂRII:

anxietate

durere în fosa iliacă stângă

dismenoree

balonări, grețuri

polakiurie

creșterea în volum a abdomenului în etajul inferior

ISTORICUL BOLII:

Pacienta în vârstă de 38 de ani, cunoscută de aproximativ 15 ani cu chist ovarian stâng a urmat de-a lungul timpurilor tratament cu antibiotice, antiinflamatorii, hormonal care a influențat nesemnificativ simptomatologia. De aproximativ doua luni durerile în fosa iliacă stângă, dismenorea s-a accentuat. Se prezinta pentru precizarea diagnosticului și tratament.

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

NEVOIA DE A RESPIRA – nealterată

– respirație ritmică, amplă, profundă de tip costal superior;

– Rd – 18/min; Pd – 78/min; TA -150/100 mHg;

– Rs=20r/min; Ps – 70 p/min.;

– bolnava respiră normal, nu prezintă mucozități;

– are căile aeriene libere;

– respirația este liniștită, ritmică și profundă.

NEVOIA DE A SE ALIMENTA ȘI HIDRATA – alterată

– dentiție bună, mucoasă bucală și limbă roz umedă;

– reflex de deglutiție prezent;

– pacienta prezintă grețuri, alimenstație deficitară din punct de vedere cantitativ și calitativ din cauza durerilor abdominale și a anxietății;

– pacienta nu se poate alimenta corespunzător.

NEVOIA DE A ELIMINA – alterată

senzația de micțiune foarte frecventă, cantitate de urină emisă foarte mică;

cantitatea de urină emisă este de 1200 ml/zi;

urina de culoare și miros normale, Ph acid;

dismenoree;

ciclul menstrual cu flux abundant 200 ml sânge/zi cu durată de 5-6 zile cu sânge roșu deschis;

ritmul ciclului menstrual este de 30 de zile ;

transpirații minime.

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ: nealterată

aparatul osteo-articular integru;

sistemul muscular integru:normoton, normokinetic;

pacienta poate lua poziția de:-ortostatism;

-șezând;

-clinostatism.

– pacienta poate efectua mișcări de abducție, flexie-extensie, pronație, supinație, circumducție.

NEVOIA DE A DORMI ȘI DE A SE ODIHNI – alterată

somn agitat,întrerupt din cauza durerilor de la nivelul fosei iliace stângi posibile;

bolnava prezintă anxietate, din cauza intervenției chirurgicale, motiv pentru care se trezește și noaptea;

dimineața la trezire are ochii încercănați, se simte obosită și epuizată;

somnul este insuficient cantitativ și calitativ;

se trezește frecvent și este obosită.

NEVOIA DE A ALEGE ÎMBRĂCĂMINTEA NECESARĂ, A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA – nealterată

pacienta se poate îmbrăca și dezbrăca singură;

poartă îmbrăcăminte adecvată.

NEVOIA DE A PĂSTRA TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE – nealterată

temperatura corpului este de 36,50 C;

tegumente călduțe;

transpirație minimă.

NEVOIA DE A FI CURAT ȘI DE A-ȘI PROTEJA TEGUMENTELE – nealterată

bolnava își poate efectua singură toaleta corpului ;

cavitatea bucală prezintă dentiție albă completă;

mucoasa bucală umedă și roz;

unghii curate,tăiate scurt;

piele curată, netedă, catifelată, elastică.

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE – alterată

pacienta prezintă durere în fosa iliacă stângă;

facies crispat;

gemete, suspine;

anxietate din cauza temerii față de intervenția chirurgicală.

NEVOIA DE A COMUNICA CU SEMENII- nealterată

bolnava poate comunica verbal și nonverbal;

funcționarea adecvată a organelor de simț;

acuitatea vizuală și auditivă, finețe gustativă și a mirosului, sensibilitate tactilă;

bolnava este capabilă să-și exprime dorințele, nevoile, părerile;

nu și-a pierdut respectul de sine, față de imaginea propriei înfățișări.

NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINȚE – nealterată

bolnava participă la activități religioase și acționează conform acestora;

are încredere în Dumnezeu;

bolnava este conștientă de ceea ce se întâmplă și acționează conform convingerilor proprii.

NEVOIA DE A FI OCUPAT, DE A SE REALIZA – nealterată

bolnava se consideră realizată din punct de vedere familial și profesional.

NEVOIA DE A SE RECREA – nealterată

bolnava nu acuză stare de plictiseală, face parte dintr-un grup social, manifestă interes pentru activități recreative.

NEVOIA DE A ÎNVĂȚA – alterată

pacienta prezintă cunoștințe insuficiente despre boală;

manifestă interes pentru îmbogățirea bagajului de cunoștințe;

prezintă un sentiment de disconfort și tensiune pe care le are din cauza intervenției chirurgicale.

INTERPRETAREA DATELOR NEVOII AFECTATE

1. Nevoia de a se alimenta și hidrata : pacienta prezintă grețuri , alimentație deficitară din punct de vedere cantitativ si calitativ din cauza durerilor în fosa iliacă stânga și a anxietății .

2. Nevoia de a elimina : pacienta prezintă senzație de micțiune foarte frecventă, cantitatea de urină emisa este foarte mică .

3. Nevoia de a dormi și de a se odihni :pacienta are somnul agitat , întrerupt , necorespunzator cantitativ si calitativ datorita durerii și anxietății. Se trezește frecvent și este obosită .

4. Nevoia de a evita pericolele : pacienta prezintă dureri în fosa iliacă stângă , facies crispat ,gemete , anxietate datorită temerii față de intervenția chirurgicală .

5. Nevoia de a învata :pacienta prezintă cunoștințe insuficiente despre boală, dar manifestă interes pentru îmbogățirea bagajului de cunoștințe .

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE

1. OBIECTIVE GENERALE

– salonul să fie luminos, bine aerisit, suficient de încălzit;

– lenjeria de pat și de corp va fi schimbată de câte ori este nevoie;

– alimentația va fi adaptată perioadei de evoluție a bolii;

– se măsoară zilnic tensiunea arterială, pulsul, temperatura, respirația și se notează în foaia de observație;

– pacienta să revină la o stare de sănătate bună.

2. OBIECTIVE SPECIFICE

– pacienta să nu mai prezinte dureri în fosa iliacă stângă;

– pacienta să accepte legătura cu alte persoane ce se află în aceeași situație de boală;

– pacienta să fie în stare să-și exprime ideile și sentimentele ce o frământă în mod clar;

– pacienta să se alimenteze si să se hidrateze normal din punct de vedere cantitativ și calitativ;

– pacienta să elimine normal, fără dureri(1200 – 1400 ml / 24 h);

– pacienta să prezinte ciclu menstrual fără dureri;

– pacienta să respecte regulile de igienă necesare protejării împotriva infecției;

– pacienta să-și învingă teama față de tehnicile medicale;

– pacienta să beneficieze de un somn corespunzător din punct de vedere cantitativ și calitativ;

– pacienta să accepte noua imagine a sa post intervenție chirurgicală;

– pacienta să fie bine informată despre boala sa, despre importanța autoîngrijirii la domiciliu și adoptării unui stil de viață sănătos.

INGRIJIREA PRE SI POST OPERATORIE A GINECOPATELOR

Bolnavele ginecopate sunt tratate medical sau chirugical. Îngrijirea bolnavelor tratate chirurgical nu se deosebește, preoperator sau postoperator, de îngrijirea oricărui bolnav tratat astfel. Îngrijirile specifice se bazează pe îngrijirile pre- și postoperatorii.

Îngrijirile preoperatorii cuprind următoarele etape:

a) examenul clinic – este efectuat de către medic și asistentă punând în evidență starea fiziologică a bolnavei și depistând unele deficiențe ale organismului și unele boli însoțitoare;

b) pregătirea psihică: bolnava este informată despre necesitatea intervenției chirurgicale și i se cere consimțământul. Trebuie creat un regim de protecție care constă în:

– înlăturarea tuturor factorilor emoționali

– prelungirea somnului fiziologic

– suprimarea senzațiilor dureroase

c) pregătirea fizică constă în:

dieta – pentru ușurarea tranzitului intestinal se recomandă mai multe fructe; în seara anterioară intervenției bolnava nu va mânca, eventual primește o cană de ceai, pâine prăjită și brânză de vaci;

pregătirea locală: cu o seară înainte se face o baie generală și se îmbracă bolnava cu lenjerie curată. În seara anterioară i se administrează bolnavei un sedativ pentru a-i sigura un somn liniștitor; se face o clismă evacuatoare, iar la indicația medicului se face și în dimineața intervenției;

tratarea diferitelor infecții cu antibiotice prescrise de medic după efectuarea antibiogramei, începând cu câteva zile înainte de intervenție și după aceea;

în ziua intervenției se efectuează un sondaj vezical pentru golirea vezicii. Se vor urmări funcțiile vitale (temperatură, puls, tensiune, respirație), se îndepărtează lacul de pe unghii; este interzis machiajul pentru a fi urmărite funcțiile circulatorii;

se va dezinfecta cu alcool și tinctură de iod regiunea unde urmează să se efectueze intervenția chirurgicală;

se vor administra preanestezice (Morfină, Mialgin) sau barbiturice (Fenobarbital), doza și ora injectării vor fi indicate de medic. Bolnava se va transporta la sala de operații pentru efectuarea intervenției chirurgicale.

Îngrijirile postoperatorii – se acordă din momentul operației până la completa vindecare a pacientei. Aceste îngrijiri constau în:

transportul bolnavei de la sala de operație până la salon unde i se va asigura un pat curat, cald, adecvat afecțiunii;

asigurarea unei poziții adecvate de decubit dorsal fără pernă;

urmărirea funcțiilor vitale: temperatura, pulsul, tensiunea arterială, respirația, diureza;

temperatura se măsoară seara și dimineața pe toată durata spitalizării

diureza: dacă după 6 ore bolnava nu prezintă micțiuni spontane atunci se efectuează sondaj vezical;

se va supraveghea plaga operatorie, pansamentul să fie curat, să nu fie îmbibat cu sânge sau secreții și să fie schimbat ori de câte ori este necesar;

se vor acorda îngrijiri igienice, se va face toaletă bolnavei în fiecare zi

se vor preveni escarele prin masaje, schimbări de poziție, lenjerie de pat și de corp curată și bine întinsă;

pentru reluarea peristaltismului intestinal, a doua zi dimineața se va efectua o clismă evacuatoare; se va mobiliza bolnava prin exerciții la pat;

în prima zi după intervenție alimentația va fi următoarea: ceai neîndulcit, iar după evacuarea gazelor va primi ceai îndulcit;

a treia, a patra zi va fi alimentată cu piure și iaurt. După apariția primului scaun se poate introduce carne albă. Începând cu ziua a șasea, alimentația va fi normală, vitaminizată;

se va calma durerea cu antialgice (Algocalmin) și opiacee;

se va îngriji plaga operatorie cu soluții medicamentoase indicate de medic;

se va hidrata bolnava cu Glucoză 5% pe cale parenterală prin perfuzii în raport cu greutatea corporală;

în ziua a șaptea, a opta se vor scoate firele de al nivelul plăgii operatorii dacă nu au apărut eventuale complicații.

Posibilitati de evolutie :

Vindecare : da , favorabilă prin terapie corespunzătoare și respectarea strictă a indicațiilor medicului .

Stabilizare , ameliorare : da , prin tratamentul medicamentos .

Agravare :posibilitatea unei evoluții lente sau posibile complicații ca : malignizarea .

PLAN DE NURSING

Numele și prenumele P.A: Diagnostic medical TUMORA CHISTICĂ OVARIANĂ

22.09.2010

• PREGĂTIREA PREOPERATORIE

Recoltarea sângelui pentru efectuarea analizelor de laborator.

Alimentația este ușor digerabilă în preziua operației. Seara pacienta nu mai mănâncă, eventual primește o cană de ceai, pâine prăjită, brânză de vaci.

Eliminarea: – se efectuează o clismă seara, înaintea operației.

Pregătirea locală: – cu o seară înaintea operației se îndepărtează pilozitatea pubiană, se face baie generală, se îmbracă bolnava cu lenjerie curată. Regiunea care va fi supusă intervenției chirurgicale va fi examinată dacă în vecinătatea ei există puncte de foliculită, eczeme, deoarece acestea sunt surse de infecție postoperatorie.

• ÎNAINTEA OPERAȚIEI

Ora 8-înaintea operației:

– se efectuează o clismă evacuatoare;

– se îndepărtează lacul de pe unghii, iar pacienta este atenționată să nu-și dea cu lac pe buze, deoarece astfel pot fi urmărite funcțiile circulatorii și respiratorii a căror tulburare intraoperatorie se evidențiază prin cianoza buzelor și unghiilor;

– regiunea pe care se face incizia se dezinfectează cu alcool și se acoperă cu o compresă sterilă;

– înainte de intrarea în sala de operație, bolnava își golește vezica urinară și i se montează o sondă permanentă.

Ora 11- operația:

bolnavei i se efectuează anestezia generală obținută prin introducerea intrarahidian de Novocaină 1% și Xilină 4% -2 fiole;Glucoză 5% – 500 ml și NaCl 0,5% – 500 ml;

actul chirurgical constă din anexectomie stângă; se face sutură și pansament;

procedeul operator a decurs în condiții bune, fără complicații pe masa operatorie;

pacienta a fost transportată în secția reanimare, unde s-a trezit la 3 ore după intervenția chirurgicală;

a fost supravegheată de către asistenta medicală și medicul anestezist, i s-au urmărit faciesul, culoarea tegumentelor TA, pulsul, respirația și i s-a administrat medicația prescrisă;

bolnava este transportată a doua zi în secția de ginecologie unde i se administrează îngrijirile postoperatorii.

29.09.2010-externare

ROL DELEGAT

Numele și prenumele P.A.

Epicriza

Pacienta P.A. în vârstă de 38 de ani, cunoscută de aproximativ 15 ani cu chist ovarian stâng a urmat de-a lungul timpurilor tratament cu antibiotice, antiinflamatorii, hormonal care a influențat nesemnificativ simptomatologia. Se prezintă la medic cu durere in fosa iliacă stângă, dismenoree, balonări, grețuri, polakiurie și creștere în volum a abdomenului în etajul superior, specificând că în ultimele două luni durerea în fosa iliacă stângă și dismenoreea s-au accentuat.

I se pune diagnosticul de tumoare chistică ovariană și este internată în vederea intervenției chirurgicale.

În timpul internării i s-au efectuat analize de laborator și a fost pregătită pentru intervenția chirurgicală.

S-a intervenit chirurgical pe data de 17.03.2008.

Postoperator, evoluția a fost favorabilă.

Se externează cu următoarele recomandări:

concediu medical 21 de zile de la externare;

să evite efortul fizic, umezeala, frigul;

să evite alcoolul, fumatul, cafeaua, condimentele;

repaus sexual 30 de zile;

să urmeze tratamentul prescris de medic;

să efectueze ulterior un examen medical prin cabinetul de specialitate din policlinică.

Cazul nr. 2

GRILĂ DE CULEGERE A DATELOR

SURSE:

pacientă

foaia de observație

echipa de îngrijire

DATE FIXE:

NUME ȘI PRENUME: D.L.

DATA NAȘTERII: 05.09.1968

DATA INTERNĂRII: 15.04.2008

SEX: feminin

STARE CIVILĂ: căsătorită

NAȚIONALITATE: română

RELIGIE: ortodoxă

GRUPA SANGUINĂ ȘI Rh: O I, Rh+

VÂRSTA: 39 ani

DATE VARIABILE:

DOMICILIUL: Calafat

OCUPAȚIA: profesoară

CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI MUNCĂ: corespunzătoare

COMPORTARE FAȚĂ DE MEDIU: corespunzătoare

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: fără importanță

ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:

apendicectomie(1995)

neagă alte afecțiuni

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:

– menarhă la 15 ani

– ciclu menstrual regulat la 28 de zile, flux moderat, durata 4 zile

– o naștere

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: SUSPECT CHIST OVARIAN DREPT

DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: TUMORĂ CHISTICĂ OVARIANĂ

INTERVENȚIE CHIRURGICALĂ: ANEXECTOMIE DREAPTĂ

MOTIVELE INTERNĂRII:

durere în fosa iliacă dreaptă

creșterea în volum a abdomenului în etajul superior

disurie

anorexie

anxietate

ISTORICUL BOLII:

Pacienta, la prima consultație ginecologică, spune că prezintă de aproximativ două săptămâni dureri în fosa iliacă dreaptă. De câteva zile, acuzele se accentuează, motiv pentru care se internează pentru control și tratament de specialitate în secția de ginecologie.

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

NEVOIA DE A RESPIRA – nealterată

– respirație ritmică, amplă, profundă de tip costal superior;

– Rd – 18/min; Pd – 78/min; TA -150/100 mHg;

– Rs=20r/min; Ps – 70 p/min.;

– bolnava respiră normal, nu prezintă mucozități;

– are căile aeriene libere;

– respirația este liniștită, ritmică și profundă.

NEVOIA DE A SE ALIMENTA ȘI HIDRATA – alterată

– dentiție bună, mucoasă bucală și limbă roz umedă;

– reflex de deglutiție prezent;

– pacienta prezintă grețuri, alimenstație deficitară din punct de vedere cantitativ și calitativ din cauza durerilor abdominale și a anxietății;

– pacienta nu se poate alimenta corespunzător.

NEVOIA DE A ELIMINA – alterată

senzația de micțiune foarte frecventă, cantitate de urină emisă foarte mică;

cantitatea de urină emisă este de 1200 ml/zi;

urina de culoare și miros normale, Ph acid;

dismenoree;

ciclul menstrual cu flux abundant 200 ml sânge/zi cu durată de 5-6 zile cu sânge roșu deschis;

ritmul ciclului menstrual este de 30 de zile ;

transpirații minime.

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ: nealterată

aparatul osteo-articular integru;

sistemul muscular integru:normoton, normokinetic;

pacienta poate lua poziția de:-ortostatism;

-șezând;

-dinostatism.

– pacienta poate efectua mișcări de abducție, flexie-extensie, pronație, supinație, circumducție.

NEVOIA DE A DORMI ȘI DE A SE ODIHNI – alterată

somn agitat, întrerupt din cauza durerilor de la nivelul fosei iliace drepte;

bolnava prezintă anxietate, din cauza intervenției chirurgicale, motiv pentru care se trezește și noaptea;

dimineața la trezire are ochii încercănați, se simte obosită și epuizată;

somnul este insuficient cantitativ și calitativ.

se trezește frecvent și este obosită.

NEVOIA DE A ALEGE ÎMBRĂCĂMINTEA NECESARĂ, A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA – nealterată

pacienta se poate îmbrăca și dezbrăca singură;

poartă îmbrăcăminte adecvată.

NEVOIA DE A PĂSTRA TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE – nealterată

temperatura corpului este de 36,50 C;

tegumente călduțe;

transpirație minimă.

NEVOIA DE A FI CURAT ȘI DE A-ȘI PROTEJA TEGUMENTELE – nealterată

bolnava își poate efectua singură toaleta corpului ;

cavitatea bucală prezintă dentiție albă completă;

mucoasa bucală umedă și roz;

unghii curate,tăiate scurt;

piele curată, netedă, catifelată, elastică.

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE – alterată

pacienta prezintă durere în fosa iliacă stângă;

facies crispat;

gemete, suspine;

anxietate din cauza temerii față de intervenția chirurgicală.

NEVOIA DE A COMUNICA CU SEMENII- nealterată

bolnava poate comunica verbal și nonverbal;

funcționarea adecvată a organelor de simț;

acuitatea vizuală și auditivă, finețe gustativă și a mirosului, sensibilitate tactilă;

bolnava este capabilă să-și exprime dorințele, nevoile, părerile;

nu și-a pierdut respectul de sine, față de imaginea propriei înfățișări.

NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINȚE – nealterată

bolnava participă la activități religioase și acționează conform acestora;

are încredere în Dumnezeu;

bolnava este conștientă de ceea ce se întâmplă și acționează conform convingerilor proprii.

NEVOIA DE A FI OCUPAT, DE A SE REALIZA – nealterată

bolnava se consideră realizată din punct de vedere familial și profesional.

NEVOIA DE A SE RECREA – nealterată

bolnava nu acuză stare de plictiseală, face parte dintr-un grup social, manifestă interes pentru activități recreative.

NEVOIA DE A ÎNVĂȚA – alterată

pacienta prezintă cunoștințe insuficiente despre boală;

manifestă interes pentru îmbogățirea bagajului de cunoștințe;

prezintă un sentiment de disconfort și tensiune pe care le are din cauza intervenției chirurgicale.

INTERPRETAREA DATELOR NEVOII AFECTATE

1. Nevoia de a se alimenta și hidrata : pacienta prezintă grețuri , alimentație deficitară din punct de vedere cantitativ si calitativ din cauza durerilor în fosa iliacă dreaptă și a anxietății .

2. Nevoia de a elimina : pacienta prezintă senzație de micțiune foarte frecventă, cantitatea de urină emisa este foarte mică .

3. Nevoia de a dormi și de a se odihni :pacienta are somnul agitat , întrerupt , necorespunzator cantitativ si calitativ datorita durerii și anxietății. Se trezește frecvent și este obosită .

4. Nevoia de a evita pericolele : pacienta prezintă dureri în fosa iliacă stângă , facies crispat ,gemete , anxietate datorită temerii față de intervenția chirurgicală .

5. Nevoia de a învata :pacienta prezintă cunoștințe insuficiente despre boală, dar manifestă interes pentru îmbogățirea bagajului de cunoștințe .

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE GENERALE

– salonul să fie luminos, bine aerisit, suficient de încălzit

– lenjeria de pat și de corp va fi schimbată de câte ori este nevoie

– alimentația va fi adaptată perioadei de evoluție a bolii

– se măsoară zilnic tensiunea arterială, pulsul, temperatura, respirația și se notează în foaia de observație

– pacienta să fie în stare să-și exprime ideile și sentimentele ce o frământă în mod clar

– pacienta să accepte legătura cu alte persoane ce se află în aceeași situație de boală

– pacienta să revină la o stare de sănătate bună

OBIECTIVE SPECIFICE

– pacienta să nu mai prezinte dureri în fosa iliacă dreaptă

– pacienta să se poată mobiliza și deplasa fără dureri

– pacienta să își recapete pofta de mâncare

– pacienta să prezinte eliminări normale, fără dureri

– pacienta să beneficieze de un somn corespunzător din punct de vedere cantitativ și calitativ

– pacienta să-și învingă teama pe care o are față de tehnicile și manevrele medicale

– pacienta să accepte noua imagine a sa post intervenție chirurgicală

– pacienta să fie bine informată despre boala sa, despre importanța autoîngrijirii și adoptării unui stil de viață sănătos

INGRIJIREA PRE SI POST OPERATORIE A GINECOPATELOR

Bolnavele ginecopate sunt tratate medical sau chirugical. Îngrijirea bolnavelor tratate chirurgical nu se deosebește, preoperator sau postoperator, de îngrijirea oricărui bolnav tratat astfel. Îngrijirile specifice se bazează pe îngrijirile pre- și postoperatorii.

Îngrijirile preoperatorii cuprind următoarele etape:

a) examenul clinic – este efectuat de către medic și asistentă punând în evidență starea fiziologică a bolnavei și depistând unele deficiențe ale organismului și unele boli însoțitoare

b) pregătirea psihică: bolnava este informată despre necesitatea intervenției chirurgicale și i se cere consimțământul. Trebuie creat un regim de protecție care constă în:

– înlăturarea tuturor factorilor emoționali

– prelungirea somnului fiziologic

– suprimarea senzațiilor dureroase.

c) pregătirea fizică constă în:

dieta – pentru ușurarea tranzitului intestinal se recomandă mai multe fructe; în seara anterioară intervenției bolnava nu va mânca, eventual primește o cană de ceai, pâine prăjită și brânză de vaci;

pregătirea locală: cu o seară înainte se face o baie generală și se îmbracă bolnava cu lenjerie curată. În seara anterioară i se administrează bolnavei un sedativ pentru a-i sigura un somn liniștitor; se face o clismă evacuatoare, iar la indicația medicului se face și în dimineața intervenției;

tratarea diferitelor infecții cu antibiotice prescrise de medic după efectuarea antibiogramei, începând cu câteva zile înainte de intervenție și după aceea;

în ziua intervenției se efectuează un sondaj vezical pentru golirea vezicii. Se vor urmări funcțiile vitale (temperatură, puls, tensiune, respirație), se îndepărtează lacul de pe unghii; este interzis machiajul pentru a fi urmărite funcțiile circulatorii;

se va dezinfecta cu alcool și tinctură de iod regiunea unde urmează să se efectueze intervenția chirurgicală;

se vor administra preanestezice (Morfină, Mialgin) sau barbiturice (Fenobarbital), doza și ora injectării vor fi indicate de medic. Bolnava se va transporta la sala de operații pentru efectuarea intervenției chirurgicale

Îngrijirile postoperatorii – se acordă din momentul operației până la completa vindecare a pacientei. Aceste îngrijiri constau în:

transportul bolnavei de la sala de operație până la salon unde i se va asigura un pat curat, cald, adecvat afecțiunii;

asigurarea unei poziții adecvate de decubit dorsal fără pernă;

urmărirea funcțiilor vitale: temperatura, pulsul, tensiunea arterială, respirația, diureza;

temperatura se măsoară seara și dimineața pe toată durata spitalizării;

diureza: dacă după 6 ore bolnava nu prezintă micțiuni spontane atunci se efectuează sondaj vezical;

se va supraveghea plaga operatorie, pansamentul să fie curat, să nu fie îmbibat cu sânge sau secreții și să fie schimbat ori de câte ori este necesar;

se vor acorda îngrijiri igienice, se va face toaletă bolnavei în fiecare zi

se vor preveni escarele prin masaje, schimbări de poziție, lenjerie de pat și de corp curată și bine întinsă;

pentru reluarea peristaltismului intestinal, a doua zi dimineața se va efectua o clismă evacuatoare; se va mobiliza bolnava prin exerciții la pat;

în prima zi după intervenție alimentația va fi următoarea: ceai neândulcit, iar după evacuarea gazelor va primi ceai îndulcit;

a treia, a patra zi va fi alimentată cu piure și iaurt. După apariția primului scaun se poate introduce carne albă. Începând cu ziua a șasea, alimentația va fi normală, vitaminizată;

se va calma durerea cu antialgice (Algocalmin) și opiacee;

se va îngriji plaga operatorie cu soluții medicamentoase indicate de medic;

se va hidrata bolnava cu Glucoză 5% pe cale parenterală prin perfuzii în raport cu greutatea corporală;

în ziua a șaptea, a opta se vor scoate firele de al nivelul plăgii operatorii dacă nu au apărut eventuale complicații

Posibilitati de evolutie :

Vindecare : da , favorabilă prin terapie corespunzătoare și respectarea strictă a indicațiilor medicului .

Stabilizare , ameliorare : da , prin tratamentul medicamentos .

Agravare :posibilitatea unei evoluții lente sau posibile complicații ca : malignizarea .

PLAN DE NURSING

Numele și prenumele D.L. Diagnostic medical TUMORA CHISTICĂ OVARIANĂ

06.10.2010

• PREGĂTIREA PREOPERATORIE

Recoltarea sângelui pentru efectuarea analizelor de laborator.

Alimentația este ușor digerabilă în preziua operației. Seara pacienta nu mai mănâncă, eventual primește o cană de ceai, pâine prăjită, brânză de vaci.

Eliminarea: – se efectuează o clismă seara, înaintea operației.

Pregătirea locală: – cu o seară înaintea operației se îndepărtează pilozitatea pubiană, se face baie generală, se îmbracă bolnava cu lenjerie curată. Regiunea care va fi supusă intervenției chirurgicale va fi examinată dacă în vecinătatea ei există puncte de foliculită, eczeme, deoarece acestea sunt surse de infecție postoperatorie.

• ÎNAINTEA OPERAȚIEI

Ora 8-înaintea operației:

– se efectuează o clismă evacuatoare;

– se îndepărtează lacul de pe unghii, iar pacienta este atenționată să nu-și dea cu lac pe buze, deoarece astfel pot fi urmărite funcțiile circulatorii și respiratorii a căror tulburare intraoperatorie se evidențiază prin cianoza buzelor și unghiilor;

– regiunea pe care se face incizia se dezinfectează cu alcool și se acoperă cu o compresă sterilă;

– înainte de intrarea în sala de operație, bolnava își golește vezica urinară și i se montează o sondă permanentă.

Ora 11- operația:

bolnavei i se efectuează anestezia generală obținută prin introducerea intrarahidian de Novocaină 1% și Xilină 4% -2 fiole;Glucoză 5% – 500 ml și NaCl 0,5% – 500 ml;

actul chirurgical constă din anexectomie dreaptă; se face sutură și pansament;

procedeul operator a decurs în condiții bune, fără complicații pe masa operatorie;

pacienta a fost transportată în secția reanimare, unde s-a trezit la 3 ore după intervenția chirurgicală;

a fost supravegheată de către asistenta medicală și medicul anestezist, i s-au urmărit faciesul, culoarea tegumentelor TA, pulsul, respirația și i s-a administrat medicația prescrisă;

bolnava este transportată a doua zi în secția de ginecologie unde i se administrează îngrijirile postoperatorii.

13.10.2010 – externare

ROL DELEGAT

Numele și prenumele: D.L.

Epicriza

Pacienta D.L. în vârstă de 39 de ani, la prima consultație ginecologică, spune că prezintă de aproximativ două săptămâni dureri în fosa iliacă dreaptă. De câteva zile, acuzele se accentuează, motiv pentru care se internează pentru control și tratament de specialitate în secția de ginecologie.

I se pune diagnosticul de tumoare chistică ovariană și este internată în vederea intervenției chirurgicale.

În timpul internării i s-au efectuat analize de laborator și a fost pregătită pentru intervenția chirurgicală.

S-a intervenit chirurgical pe data de 16.04.2008.

Postoperator, evoluția a fost favorabilă.

Se externează cu următoarele recomandări:

concediu medical 21 de zile de la externare;

să evite efortul fizic, umezeala, frigul;

să evite alcoolul, fumatul, cafeaua, condimentele;

repaus sexual 30 de zile;

să urmeze tratamentul prescris de medic;

să efectueze ulterior un examen medical prin cabinetul de specialitate din policlinică.

ÎNGRIJIREA BOLNAVELOR CU CHIST OVARIAN

Cazul nr.3

GRILĂ DE CULEGERE A DATELOR

SURSE DE INFORMAȚIE:

– pacientă

– foaia de observație

– echipa de îngrijire

DATE FIXE:

NUME ȘI PRENUME: D.M.

DATA NAȘTERII: 12.01.1965

DATA INTERNĂRII: 15.05.2008

SEX: feminin

NAȚIONALITATE: română

STARE CIVILĂ: căsătorită

RELIGIE: ortodoxă

GRUPA SANGUINĂ ȘI Rh: AII, Rh+

VÂRSTA: 43 ani

DATE VARIABILE:

DOMICILIUL: Craiova

OCUPAȚIE: vânzătoare

CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI MUNCĂ: corespunzătoare

COMPORTARE FAȚĂ DE MEDIU: corespunzătoare

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: fără importanță

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:

– menarhă la 14 ani, ciclu menstrual regulat

– două nașteri

– trei avorturi

ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:

– chist ovarian stâng puncționat(1985)

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: TUMORĂ CHISTICĂ OVARIANĂ

DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: TUMORĂ CHISTICĂ OVARIANĂ

INTERVENȚIE CHIRURGICALĂ: ANEXECTOMIE STÂNGĂ

MOTIVELE INTERNĂRII:

– durere în fosa iliacă stângă

– dismenoree

– balonări, grețuri

– creșterea în volum a abdomenului în etajul superior

– polakiurie

– anxietate

ISTORICUL BOLII:

Pacienta în vârstă de 43 de ani, cunoscută de aproximativ 5 ani cu chist ovarian stâng, a urmat de-a lungul timpului tratament cu antibiotice, antiinflamatorii, hormonal care a influențat nesemnificativ simptomatologia. De aproximativ două luni durerile în fosa iliacă stângă, dismenoreea s-au accentuat. Se prezintă pentru precizarea diagnosticului și tratament.

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

NEVOIA DE A RESPIRA – nealterată

– R. d. = 18 r / min., P. d. = 78 p / min., T. A. = 150 / 100 mmHg

– R. s. = 20 r / min., P. s. = 80 p. / min.

– bolnava respiră normal, nu prezintă mucozități

– are căile aeriene libere

– respirația este liniștită , ritmică și profundă

NEVOIA DE A SE ALIMENTA ȘI HIDRATA – alterată

– pacienta prezintă grețuri, alimentație deficitară din punct de vedere cantitativ și calitativ din cauza durerilor și a anxietății, pacienta nu se poate alimenta corespunzător

NEVOIA DE A ELIMINA – alterată

– pacienta prezintă polakiurie

– ajunge la o cantitate de urină de 1200 ml. / zi

– pacienta prezintă dismenoree

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ – alterată

– pacienta prezintă imobilitate parțială și temporară, postură inadecvată datorită intervenției chirurgicale

NEVOIA DE A DORMI ȘI DE A SE ODIHNI – alterată

– pacienta prezintă un somn necorespunzător din punct de vedere cantitativ și calitativ datorită anxietății și durerii, se trezește frecvent, este obosită

NEVOIA DE A ALEGE ÎMBRĂCĂMINTEA NECESARĂ, A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA – nealterată

– pacienta se poate îmbrăca și dezbrăca singură

– poartă îmbrăcăminte adecvată

NEVOIA DE A MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE – nealterată

– pacienta prezintă temperatura corpului în limite normale 36,80 C

NEVOIA DE A FI CURAT ȘI DE A-ȘI PROTEJA TEGUMENTELE – nealterată

– tegumentele și mucoasele sunt normal colorate

– pacienta prezintă plaga operată, incapacitatea de a-și acorda îngrijiri de igienă datorită durerilor și a imobilizării la pat

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE – alterată

– pacienta prezintă dureri în fosa iliacă stângă, față crispată, gemete, anxietate datorită temerii față de intervenția chirurgicală

NEVOIA DE A COMUNICA – nealterată

– pacienta este capabilă să-și exprime dorințele, nevoile, părerile, nu și-a pierdut respectul de sine, față de imaginea propriei înfățișări

NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINȚE – nealterată

– bolnava participă la activități religioase, își exprimă concepțiile și credințele religioase și acționează conform acestora

NEVOIA DE A FI OCUPAT, DE A SE REALIZA – nealterată

– pacienta se consideră realizată din punct de vedere familial și profesional

NEVOIA DE A SE RECREA – nealterată

bolnava nu acuză starea de plictiseală, face parte dintr-un grup social, manifestă interes pentru activități recreative

NEVOIA DE A ÎNVĂȚA – alterată

pacienta prezintă cunoștințe insuficiente despre boală, manifestă interes pentru îmbogățirea bagajului de cunoștințe

INTERPRETAREA DATELOR NEVOII AFECTATE

1. Nevoia de a se alimenta și hidrata : pacienta prezintă grețuri , alimentație deficitară din punct de vedere cantitativ si calitativ din cauza durerilor în fosa iliacă stânga și a anxietății .

2. Nevoia de a elimina : pacienta prezintă senzație de micțiune foarte frecventă, cantitatea de urină emisa este foarte mică .

3. Nevoia de a dormi și de a se odihni :pacienta are somnul agitat , întrerupt , necorespunzator cantitativ si calitativ datorita durerii și anxietății. Se trezește frecvent și este obosită .

4. Nevoia de a evita pericolele : pacienta prezintă dureri în fosa iliacă stângă , facies crispat ,gemete , anxietate datorită temerii față de intervenția chirurgicală .

5. Nevoia de a învata :pacienta prezintă cunoștințe insuficiente despre boală, dar manifestă interes pentru îmbogățirea bagajului de cunoștințe .

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE GENERALE

– salonul să fie luminos, bine aerisit, suficient de încălzit

– lenjeria de pat și de corp va fi schimbată de câte ori este nevoie

– alimentația va fi adaptată perioadei de evoluție a bolii

– se măsoară zilnic tensiunea arterială, pulsul, temperatura, respirația și se notează în foaia de observație

– pacienta să revină la o stare de sănătate bună

OBIECTIVE SPECIFICE

– pacienta să nu mai prezinte dureri în fosa iliacă stângă

– pacienta să fie în stare să-și exprime ideile și sentimentele ce o frământă în mod clar

– pacienta să accepte legătura cu alte persoane ce se află în aceeași situație de boală

– pacienta să se alimenteze și să se hidrateze normal din punct de vedere cantitativ și calitativ

– pacienta să elimine normal

– pacienta să aibă un ciclu menstrual normal, fără dureri

– pacienta să-și învingă teama pe care o are față de tehnicile și manevrele medicale

– pacienta să beneficieze de un somn corespunzător din punct de vedere cantitativ și calitativ

– pacienta să se poată mobiliza și deplasa fără dureri

– pacienta să accepte noua imagine a sa post intervenție chirurgicală

– pacienta să fie bine informată despre boala sa, despre importanța autoîngrijirii la domiciliu și adoptării unui stil de viață sănătos.

INGRIJIREA PRE SI POST OPERATORIE A GINECOPATELOR

Bolnavele ginecopate sunt tratate medical sau chirugical. Îngrijirea bolnavelor tratate chirurgical nu se deosebește, preoperator sau postoperator, de îngrijirea oricărui bolnav tratat astfel. Îngrijirile specifice se bazează pe îngrijirile pre- și postoperatorii.

Îngrijirile preoperatorii cuprind următoarele etape:

a) examenul clinic – este efectuat de către medic și asistentă punând în evidență starea fiziologică a bolnavei și depistând unele deficiențe ale organismului și unele boli însoțitoare

b) pregătirea psihică: bolnava este informată despre necesitatea intervenției chirurgicale și i se cere consimțământul. Trebuie creat un regim de protecție care constă în:

– înlăturarea tuturor factorilor emoționali

– prelungirea somnului fiziologic

– suprimarea senzațiilor dureroase

c) pregătirea fizică constă în:

dieta – pentru ușurarea tranzitului intestinal se recomandă mai multe fructe; în seara anterioară intervenției bolnava nu va mânca, eventual primește o cană de ceai, pâine prăjită și brânză de vaci;

pregătirea locală: cu o seară înainte se face o baie generală și se îmbracă bolnava cu lenjerie curată. În seara anterioară i se administrează bolnavei un sedativ pentru a-i sigura un somn liniștitor; se face o clismă evacuatoare, iar la indicația medicului se face și în dimineața intervenției;

tratarea diferitelor infecții cu antibiotice prescrise de medic după efectuarea antibiogramei, începând cu câteva zile înainte de intervenție și după aceea;

în ziua intervenției se efectuează un sondaj vezical pentru golirea vezicii. Se vor urmări funcțiile vitale (temperatură, puls, tensiune, respirație), se îndepărtează lacul de pe unghii; este interzis machiajul pentru a fi urmărite funcțiile circulatorii;

se va dezinfecta cu alcool și tinctură de iod regiunea unde urmează să se efectueze intervenția chirurgicală;

se vor administra preanestezice (Morfină, Mialgin) sau barbiturice (Fenobarbital), doza și ora injectării vor fi indicate de medic. Bolnava se va transporta la sala de operații pentru efectuarea intervenției chirurgicale

Îngrijirile postoperatorii – se acordă din momentul operației până la completa vindecare a pacientei. Aceste îngrijiri constau în:

transportul bolnavei de la sala de operație până la salon unde i se va asigura un pat curat, cald, adecvat afecțiunii

asigurarea unei poziții adecvate de decubit dorsal fără pernă

urmărirea funcțiilor vitale: temperatura, pulsul, tensiunea arterială, respirația, diureza

temperatura se măsoară seara și dimineața pe toată durata spitalizării

diureza: dacă după 6 ore bolnava nu prezintă micțiuni spontane atunci se efectuează sondaj vezical

se va supraveghea plaga operatorie, pansamentul să fie curat, să nu fie îmbibat cu sânge sau secreții și să fie schimbat ori de câte ori este necesar

se vor acorda îngrijiri igienice, se va face toaletă bolnavei în fiecare zi

se vor preveni escarele prin masaje, schimbări de poziție, lenjerie de pat și de corp curată și bine întinsă

pentru reluarea peristaltismului intestinal, a doua zi dimineața se va efectua o clismă evacuatoare; se va mobiliza bolnava prin exerciții la pat

în prima zi după intervenție alimentația va fi următoarea: ceai neândulcit, iar după evacuarea gazelor va primi ceai îndulcit.

a treia, a patra zi va fi alimentată cu piure și iaurt. După apariția primului scaun se poate introduce carne albă. Începând cu ziua a șasea, alimentația va fi normală, vitaminizată

se va calma durerea cu antialgice (Algocalmin) și opiacee

se va îngriji plaga operatorie cu soluții medicamentoase indicate de medic

se va hidrata bolnava cu Glucoză 5% pe cale parenterală prin perfuzii în raport cu greutatea corporală

în ziua a șaptea, a opta se vor scoate firele de al nivelul plăgii operatorii dacă nu au apărut eventuale complicații

Posibilitati de evolutie :

Vindecare : da , favorabilă prin terapie corespunzătoare și respectarea strictă a indicațiilor medicului .

Stabilizare , ameliorare : da , prin tratamentul medicamentos .

Agravare :posibilitatea unei evoluții lente sau posibile complicații ca : malignizarea .

PLAN DE NURSING

Numele și prenumele D.M. Diagnostic medical TUMORĂ CHISTICĂ OVARIANĂ

20.10.2010

• PREGĂTIREA PREOPERATORIE

Recoltarea sângelui pentru efectuarea analizelor de laborator.

Alimentația este ușor digerabilă în preziua operației. Seara pacienta nu mai mănâncă, eventual primește o cană de ceai, pâine prăjită, brânză de vaci.

Eliminarea: – se efectuează o clismă seara, înaintea operației.

Pregătirea locală: – cu o seară înaintea operației se îndepărtează pilozitatea pubiană, se face baie generală, se îmbracă bolnava cu lenjerie curată. Regiunea care va fi supusă intervenției chirurgicale va fi examinată dacă în vecinătatea ei există puncte de foliculită, eczeme, deoarece acestea sunt surse de infecție postoperatorie.

• ÎNAINTEA OPERAȚIEI

Ora 8-înaintea operației:

– se efectuează o clismă evacuatoare;

– se îndepărtează lacul de pe unghii, iar pacienta este atenționată să nu-și dea cu lac pe buze, deoarece astfel pot fi urmărite funcțiile circulatorii și respiratorii a căror tulburare intraoperatorie se evidențiază prin cianoza buzelor și unghiilor;

– regiunea pe care se face incizia se dezinfectează cu alcool și se acoperă cu o compresă sterilă;

– înainte de intrarea în sala de operație, bolnava își golește vezica urinară și i se montează o sondă permanentă.

Ora 11- operația:

bolnavei i se efectuează anestezia generală obținută prin introducerea intrarahidian de Novocaină 1% și Xilină 4% -2 fiole;Glucoză 5% – 500 ml și NaCl 0,5% – 500 ml;

actul chirurgical constă din anexectomie stângă; se face sutură și pansament;

procedeul operator a decurs în condiții bune, fără complicații pe masa operatorie;

pacienta a fost transportată în secția reanimare, unde s-a trezit la 3 ore după intervenția chirurgicală;

a fost supravegheată de către asistenta medicală și medicul anestezist, i s-au urmărit faciesul, culoarea tegumentelor TA, pulsul, respirația și i s-a administrat medicația prescrisă;

bolnava este transportată a doua zi în secția de ginecologie unde i se administrează îngrijirile postoperatorii.

ROL DELEGAT

Numele și prenumele D.M.

26.10..2010 – externare

Epicriza

Pacienta în vârstă de 43 de ani, cunoscută de aproximativ 5 ani cu chist ovarian stâng, a urmat de-a lungul timpului tratament cu antibiotice, antiinflamatorii, hormonal care a influențat nesemnificativ simptomatologia. De aproximativ două luni durerile în fosa iliacă stângă, dismenoreea s-au accentuat. Se prezintă pentru precizarea diagnosticului și tratament.

I se pune diagnosticul de tumoare chistică ovariană și este internată în vederea intervenției chirurgicale.

În timpul internării i s-au efectuat analize de laborator și a fost pregătită pentru intervenția chirurgicală.

S-a intervenit chirurgical pe data de 16.05.2008.

Postoperator, evoluția a fost favorabilă.

Se externează cu următoarele recomandări:

concediu medical 21 de zile de la externare;

să evite efortul fizic, umezeala, frigul;

să evite alcoolul, fumatul, cafeaua, condimentele;

repaus sexual 30 de zile;

să urmeze tratamentul prescris de medic;

să efectueze ulterior un examen medical prin cabinetul de specialitate din policlinică.

CONCLUZII

A vindeca sau cel puțin a ușura suferința a fost dintotdeauna scopul practicilor medicale. Dar este binecunoscut faptul că de obicei este mai ușor să se prevină decât să se vindece boala, adeseori apărând agravări și chiar invalidități cu consecințe importante pentru individ, familie, colectivitate.

Tumorile de ovar pot apărea la orice vârstă și investigațiile active prin examene de masă se fac mai ales la populația adultă din teritorii restrânse sau din întreprinderi cu multe femei și nu se desfășoară anual.

O evaluare statistică este dificilă și din cauza multitudinii formelor histologice și a diferențierii tumorilor benigne de cele maligne prin existența neoplasmelor ovariene de graniță. Mai multe studii au apreciat că raportul dintre tumorile benigne și cele maligne ar fi de 8:1.

Tumorile de ovar la fetițele sub 10 ani însumează doar 4% din totalitatea tumorilor ovariene, dar jumătate din acestea sunt maligne și cuprind în special tumori cu celule germinale și mai rar derivate din epiteliul celomic.

Incidența maximă a tumorilor benigne și maligne derivate din epiteliul celomic este între 50-59 ani și este mai mare la populația albă față de negrese și asiatice. După 46 de ani raportul general de 20 % al tumorilor ovariene maligne de ovar se schimbă, în sensul că una din trei tumori ovariene este malignă.

Tumorile ovariene prezintă o semnificație particulară prin:

posibilitatea creșterii chisturilor ovariene complet mute clinic o lungă perioadă de timp până la dimensiuni impresionante

complicațiile pe care le antrenează: torsiune, hemoragie intrachistică, ruptură

incidența în creștere a cancerelor ovariene, plasând această localizare în țările puternic dezvoltate pe locul 2 printre neoplaziile aparatului genital feminin

dificultățile de diagnosticare nu numai clinic, ci și histopatologic, de încadrare a unora și de precizare a caracterului benign sau malign (existența unei categorii speciale a tumorilor la limita malignității)

BIBLIOGRAFIE

Bistriceanu, M., Cernea, N., Endocrinologie ginecologică, 1995

Cernea, Nicolae, Ovarul – funcții și disfuncții, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2000

Crișan, Nicolae, Nanu, Dimitrie, Ginecologie, Editura Știință și Tehnică, București, 1995

Georgescu-Brăila, Mihai, Curs de Obsetrică-ginecologie, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2000, Reprografia UMF, Craiova

Acad. Milcu, Șt. M, Dănilă –Muster, Aneta, Endocrinologie ginecologică

Moraru, I., Tumori ovariene – orientări în diagnostic, Editura Academiei, București, 1998

Morariu, L.,Ivan, M., Puiu, V., Spătaru, R., Tofan, R., Chiru, F., Bazele teoretice și practice ale îngrijirii omului sănătos și bolnav, Editura Universul, București, 2000

Rădulescu, Ctin, Ginecologie, Editura Medicală, București, 1995

Râcă, Nicolae, Curs de ginecologie, Editura de Sud, Craiova, 1998

Titircă, Lucreția, Ghid de Nursing

Titircă, Lucreția, Tehnici de Nursing