China Trecut Imperial, Prezent Globaldocx

=== China – trecut imperial, prezent global ===

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,

Lect. univ. dr. Cristiana VÎLCEA

Absolvent,

Geta BURDUȘEL

CRAIOVA

2016

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

CHINA- TRECUT IMPERIAL, PREZENT GLOBAL

Coordonator științific,

Lect. univ. dr. Cristiana VÎLCEA

Absolvent,

Geta BURDUȘEL

CRAIOVA

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – TRECUTUL IMPERIAL AL CHINEI ȘI PREZENTUL GEOPOLITIC

Importanța imperiului chinez în istorie

China de azi – regionare

CAPITOLUL II–CHINA DE LA „ATELIERUL LUMII” LA NOUL LIDER MONDIAL?

2.1 China viitorul lider mondial. Expansiunea economică

2.2 Investițiile chineze

2.3 Prețul „miracolului economic” chinezesc

2.4 Brand-ul „made in China

CAPITOLUL III – REVENDICĂRILE TERITORIALE ALE CHINEI

3.1 Problema frontierelor Chinei

3.2 Revendicările teritoriale ale Chinei

CAPITOLUL IV – RELAȚIILE GEOPOLITICE ALE CHINEI

4.1 Relațiile Chinei cu Rusia

4.2 Relațiile Chinei cu SUA

4.3 Relațiile Chinei cu alte puteri politice mondiale

CAPITOLUL V – PROBLEMELE GEOPOLITICE ALE CHINEI

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

TRECUTUL IMPERIAL AL CHINEI ȘI PREZENTUL GEOPOLITIC

Importanța Imperiului Chinez în istorie

Civilizația chineză este una dintre cele mai vechi civilizați și iși are de-a lungul văilor fluviului Huang He denumit Fluviul Galben, o altă arteră hidrografică populată de popoarele chineze este cel de-al doilea important fluviu al Chinei si anume Fluviul Albastru sau denumit de acetia Yangtze. Ca urmare a populării acestor zone favorabile din punct de vedere geografic ei și-au dezvoltat cultură și civilizatie proprii iar ocupația de baza era agricultura.

Pâna la inceputul secolului XIX, China se considera o civilizație unică, superioara celorlalte societăți în sensul ca nu avea legăturii cu lumea din exteriorul ei deoarece care au condus-o timp de mii de ani considerau cultura Chinei suficient de bogată, neavând nevoie de cultura altor țarii, aceasta gandire avea la baza ideea de taoism si confucianism. Aceste două religii au dominat lumea chineză încă din secolul al V-lea î.Hr și au constat in modul corect de comportare al oamenilor pentru a duce o viață ordonată și să trăiască in armonie.

De-a lungul istoriei sale China a fost condusă de mai multe dinastii pornind din Est si Nord-Estul Chinei pana in regiunea din Vest (Xinjiang) și Sud (Tibet). Prima dinastie a fost Dinastia Qin (221 î.Hr) sub conducerea ei s-au unit mai multe regate si s-a format primul imperiu chinez centralizat.Aceasta afirmație este sustinută de argumente: împaratul Qin avea putere absolută, conducea sub un cod legal bine respectat iar guvernul era centralizat.

Cea de-a doua dinastie este Dinastia Han (202 î.Hr – 220 d.Hr ) in timpul căreia teritoriul Chinei se extinsese pana in vestul Chinei de astazi. Tot atunci China era caracterizată de stabilitate si prosperitate conform confucianismului care reprezenta indrumatoare in acea perioadă ce a marcat începutul stabilității și ordinii in tot imperiu iar cultura, știinta si arta se dezvolta prin înfințarea universitățiilor imperiale care susțineau studiul populației.

Urmatoarea dinastie ce a dus imperiul la o stagnare si un declin economic a fost Dinastia Xin în timpul împaratului Wang Mang care a încercat aplicarea unor reforme economice și funciare cu privire la eliminarea sclaviei si trecerea terenurilor la stat însa deținatorii de pămant nu au fost de acord cu aceste reforme și astfel in imperiu s-a instalat haosul, s-au înregistrat pierderi de teritorii și s-au format răscoale in urma cărora imparatul a fost ucis.

Continuarea Dinastiei Han s-a realizat prin cea de-a patra dinastie si anume Dinastia Han de Est, care a reușit să scoată imperiul din declin prin extinderea de la Pamir pana la Marea Caspica. Culturile străine, comerțul si o noua religie, budismul au patruns in China odata cu deschidera Drumului Matăsii. Se dezvoltă știința si tehnologia prin învățarea fabricării hârtiei de catre Cai Lung.

Dinastia Wei și Jin (265-420 d.Hr) a împarțit China în cele Trei Regate, în urma independenței împaraților Wu, Shu și Wei fapt ce a marcat descentralizarea statului și formarea clanurilor mari.

Dinastia Wu Hu (304-439 d.Hr) a avut o semnificație aparte, in China ca urmare a Războiului civil grupurile etnice Wu Hu au determinat mutarea unui numar mare al chinezilor la sud de fluviul Yangtze. În Nordul Chinei s-au format Cele Șaisprezece Regate care au ocupat întreaga China fiind din mai multe grupuri etnice cum ar fi: mongoli, tibetani si turci ce locuiau in apropierea Marelui Zid Chinezesc, zid ce a început sa se construiască incă din timpul Dinastiei Qin.

În timpul Dinastiilor din Sud si din Nord (420-589 î.Hr) populația han facea fața atacurilor militare provocate de nomazi xianbeii si continua sa trăiască liniștiți o perioada.

O altă perioadă importantă in istoria Chinei este perioada Dinastiei Sui (589-618 î.Hr) când țara se reunește dupa patru secole de dezbinare și au loc mai multe reforme prin care s-a realizat extinderea Marelui Zid, s-a propus o moneda si s-a oficializat religia budismul.

Epoca de aur a civilizației chineze tradusă prin Dinastia Tang (618-907 î.Hr) când are loc inflorirea artei, literaturii si tehonlogiei. Guvernul era format din trei departamente si șase ministre prin intermediul carora se luau legi importante cu privire la dezvoltarea economică a Chinei astfel s-au realizat legaturi comerciale intre China si Asia Centrală pe Drumul Mătasii unde veneau straini si se stabileau in China, deasemenea s-au dezvoltat orașe port in sud cum ar fi Guangzhou. Spre sfârșitul dinastiei s-au inregistrat foarte multe revolte iar in urma lor au fost uciși peste 200.000 locuitori dintre care majoritatea erau străini, acest lucru marcat apogeul Dinastiei Tang.

În urmatori anii 960-1234 China a fost imparțita intre Dinastiile Song, Liao, Jin si Xia de Vest. Capitala Chinei la Kaifeng (devine Bianjing mai târziu) a fost stabilita de catre Dinastia Song însa aceasta a intrat in dispute cu Dinastia Jin, bătalia s-a dat pe fluviul Yangtze când Dinastia Song a folosit pentru prima data arme cu praf de pușcă dar orasul Kaifeng a fost cucerit de Dinastia Jin iar Dinastia Song iși multa capitala la Hangzhou. Oameni de știință din acea perioada au afirmat că Dinastia Song ar fi reprezentat apogeul științei si tehnologiei chineze.

Dinastia Yung (1271-1368) la puterea căreia se afla Kublai Khan ce conducea tot teritoriul Chinei cu capitala la Beijing. Mongol aveau de ales între a adopta modul de viață al chinezilor dacă nu rămaneau in stepe. La din 1300 populația Chinei era de 60 de milioane locuitori dintre care cei mai mulți erau mongoli. În China s-a înregistrat fenomenul Moartea Neagra cu pierderea a 25 milioane de persoane cauza de ciuma bubonică.

Penultima dinastie a Chinei este Dinastia Ming (1368-1644). În timpul dinastii China nu a fost deloc izolată politic ci din contră aceasta a realizat legaturi comerciale cu Japonia si cu lumea exterioara ajungând in Afica de Est. China și-a dezvoltat și industria tot in această perioada, specializată in hârtie, mătase, produse din portelan și bumbac. Împaratul Hongwu a pus insă accentul pe dezvoltarea agriculturii și proprietățile țaranilor au intrat in conducerea statului dar dupa moartea sa proprietari și-au luat pămantul înapoi. Din dorința de aș extinde influența, China a cuceit Vietnamul. În China se dezvoltă si turismul, Palatul Imperial din Orasul interzis, din Beijing, era vizitat de multi turiști. În anul 1550 pirați japonezi au atacat sud-estul Chinei insă aceasta le-a facut fată, ceea ce a fost dezastros și a produs moartea a 830.000 oameni a fost cutemurul din 1556. Construcția Marelui Zid se finalizează in această perioadă in scopul apărarii invazilo străine.

Ultima dinastie imperială din China, fondată de manciurieni a fost Dinastia Qing (1644-1911). Manciurieni au invadat si au cucerit China conform normelor confucianiste, această cucerire s-a finalizat cu moartea a 25 milioane de oameni. Chiar si imbrăcămintea han a fost schimbată cu imbrăcamintea manciuriană. Sub Dinastia Qing Mongolia, Tibetul și Xinjiangul aparțineau teritoriului chinez. Tot atunci China a cucerit și Taiwanul. În timpul Razboiului Opiului imperiul a pierdut în fața britanicilor si astfel Hong Knogul a fost anexat de britanici. Au existat foarte multe războaie in imperiu care au afectat puternic China iar pentru aș reveni aceasta a inițiat o serie de reforme spre exemplu Mișcarea de Auto-Consolidare și Reforma de o sută de zile care nu au avut succes, astfel dinastia imperiala Qing a fost rasturnată in anul 1911.

Căderea Dinastiei Qing reprezintă trecerea spre China modernă.

China de azi – regionare

În funcție de populația diferențiată, dezvoltarea inegală, varietatea culturală, civilizații si minorități, China a fost imparțită în patru regiuni: China de Vest, China Centrală, China Litorală și China de peste mări sau „a patra Chină”.

China de Vest se află in partea de Vest a Chinei cuprinzand cele două mari regiuni Tibet si Xinjiang. Din punct de vedere fizico-geografic regiunea este caracterizată de un relief predominant înalt cu altitudini medii de 4000m în podișul cu același nume, alte lanțuri muntoase din regiunea Xinjiang sunt: Kulun (în Sud), Altaiul Mare (în Nord), Tian-Șhan (în centru) dar și două deșerturi reci și nepopulate, Deșertul Takla-Makan si Desertul Țungaria. În partea de Vest a Chinei predomina un climat aspru si rece explicând economia slabă, densitatea mică a populației predominant rurală. Populația Tibetului se cifrează la 3 milioane de locuitori care realizează legături cu China Centrala prin calea ferată ce legă capitala Tibetului (Lhasa) de China Centrală, cu vecini din Sud (Nepal, Bhutan și India) există câteva șosele de legătură prin trecătorile Munților Himalaya și o ultimă șosea leaga Tibetul de Xinjiang. Populația Xinjiangului este mai numeroasă 14 milioane de locuitori ceea ce explică si așezari umane numeroase în comparație cu regiunea vecina Tibet. Există legături si între Xinjiang si statele vecine: Pakistan, Afganistan, Tadjikistan, Kârghistan și Kazahstan.

China Centrală este cea mai întinsa provincie dar si cea mai populată (70% din populația Chinei), de la Nord la Sud cuprinde regiunile: Mongolia Inferioară, Gansu, Qinghai, Ningxia, Hebei, Sîciuan, Changqing, Hubei, Henan, Anhui, Yunnan, Guizhou, Hunan și Jiangxi. În această zonă cu relief de podișuri înalte, pe fluvile principale Huang He si Yangtze a luat naștere China Imperiala cu cele 8 dinastii principale. China Centrală se caracterizează prin dezvoltarea industrilor: alimentară, metalurgică, energetică.

China Litorală este cea mai dezvoltată zonă a Chinei, Deng Xiaoping realizând legaturi cu Asia Pacifică a făcut din China Litorală o regiune foarte urbanizată, dinamică și intens populată.Și deschidera la Oceanul Pacific este un punct favorabil pentru formarea marilor aglomerarii urbane: Shanghai, Beijing, Hong Kong- care din 1997 aparține din nou Chinei. China Litorală este formată din urmatoarele provinci: Heilogjiang, Jilin, Liaoning, Beeijing, Tianjin, Jiangsu, Shnghai, Zhejiang, Fujian, Guangdong, Guanxi și Insula Hanian.

„China e peste mări” este reprezentată de o populație de 50 milioane de chinezi care nu se află în China ci în următoarele regiuni: Insula Taiwan, Peninsula Indochina (Singapore, Malaysia, Thailanda, Indonezia, Filipine), SUA, Canada, Uniunea Europeană și Rusia.