Chimizarea agriculturii în contextul societ ății contemporane Între problemele de baz ă ale lumii contemporane se num ără în primul rând cele de… [626507]

C A P I T O L U L I
Chimizarea agriculturii în contextul societ ății contemporane

Între problemele de baz ă ale lumii contemporane se num ără în primul rând cele de
satisfacere a nevoilor de hran ă și de creștere a nivelului de trai, material și spiritual. Agricultura,
direct sau indirect, este chemat ă să contribuie la rezolvarea lor.
Necesitatea sporiirii produc ției agricole prin folosirea îngr ășămintelor și a substanțelor de
protecție chimică a plantelor în etapa contemporan ă, derivă din cerințele obiective ale dezvolt ării
societății ca și din marile probleme care fr ământă viața contemporan ă, și anume:
– presiunea demografic ă, datorită creșterii într-un ritm mediu de 2,5% a popula ției
globului;
– criza energetic ă și de materii prime;
– ritmul intens de industrializare și de creștere a populaței urbane;
– necesitatea îmbun ătățirii condițiilor de trai, materiale și spirituale a celor ce muncesc;
– scăderea populației active din agricultur ă;
– politica de colaborare și dezvoltare a comer țului cu toate țările lumii și noua ordine
economică internațională;
– progresul general al celorlalte științe.

1.1.Căi și mijloace de sporire a produc ției agricole
Căile de bază pentru sporirea produc ției agricole sunt subordonate profundelor prefaceri
social-politice și tehnico economice ale epocii noastre.
Specieli știi apreciază că, cu actualele cuno ștințe tehnice și cu luarea în cultur ă de noi
terenuri, se pot asigura necesit ățile de hrană pentru 6-7 miliarde de locuitori ai globului
pământesc.
Măsurile de bază pentru sporirea produc ției agricole sunt:
1. Măsurile de ordin social – politic:
– reforma agrar ă ( redistribuirea p ământurilor, dotarea cu mijloace adecvate, preg ătirea de
personal, lichidarea analfabetismului ).

2
– lărgirea piețelor ( permiterea desfacerii produselor agricole, p e plan extern, din țările în
curs de dezvoltare, și îmbunătățirea tehnologiilor de lucru ale
acestora ).
– facilitarea accesului tuturor țărilor și în special a celor în curs de dezvoltare la
descoperirile tehnicii și ale științei moderne.
2. Măsurile de natură tehnică:
– luarea în cultur ă de noi terenuri ( din suprafa ța totală a uscatului, de 13,6 miliarde de
hectare, se cultiv ă aproape 1,4 miliarde de hectare, iar la acestea se mai pot adăuga 1,8 miliarde
de hectare care pot fi luate în cultur ă, fiind reprezentate de p ășuni, deșerturi, savane; în România
suprafața totală este de 23,75 milioane de hectare, din care agricu lturii îi revin 14,96 milioane de
hectare; dinte acestea din urm ă 9,81 milioane de hectare sunt teren arabil, 3,05 m ilioane de
hectare sunt pășuni, 1,43 milioane de hectaresunt fâne țe, 0,309 milioana de hectare sunt vii, 0,35
milioane hectare sunt livezi iar peste 6,3 milioane de hectare apar țin fondului forestier ).
-măsuri tehnologice ce cuprind:
– folosirea judicioas ă a terenurilor prin alegerea unei structuri a cultu rilor care să
valorifice la maximum poten țialul solului în condi țiile ecologice date;
– utilizarea de soluri cu mare capacitate de produ cție, adaptate condi țiilor ecologice din
zona de cultură;
– mecanizarea lucr ărilor agricole, care duce la efectuarea unor lucr ări în timp scurt și de
calitate, cu consum sc ăzut de energie;
– măsuri de îmbunătătiri funciare ( iriga ții – desecări, lucrări antierozionale );
– chimizarea ( îngr ășăminte, amendamente, erbicide, fungicide ), care la rândul ei necesit ă
investiții ce trebuie să se găsească într-o eficiență economică ridicată a produselor agricole;
– agrotehnica superioar ă și cu consum minim de energie.

1.2.Îngrășămintele, mijloc esen țial de sporire a produc ției
După studiile întreprinse de F.A.O., se estimeaz ă că cca. 30% din alimentele de origine
vegetală se datoresc folosirii îngr ășămintelor chimice în agricultura.
În medie, o cantitate de 100 mii tone îngr ășăminte s.a., aduce un spor de produc ție care
echivalează cu recolta ce se ob ține de pe o suprafa ța de 450-500 mii ha.

3 Gradul de intensivizare a agriculturii unei țări, crește odată și cu cantitățile de
îngrășăminte folosite la unitatea de suprafa ță.
Acest lucru explic ă de ce țări ca: Olanda, Belgia, Japonia, Anglia, care consum ă 450-700
kg s.a. ingrasamint/ha, au indicele valorii produc ției agricole cel mai ridicat din lume.
Intensivizarea agriculturii se apreciaz ă și după consumul de îngr ășăminte care revine pe
cap locuitor. Din acest punct de vedere decalajele în lume sunt foarte mari: 162 kg ingrasamint
pe cap de locuitor în Noua Zeeland ă, și numai 1,9 kg, în Indonezia.
Îngrășămintele ( chimice și / sau organice ) contribuie în mod direct la inte nsivizarea
agriculturii, lucru care implic ă și sporirea produc ției.
Consumul de îngr ășăminte pe plan mondial prezint ă încă mari diferen țe în țările
dezvoltate față de cele în curs de dezvoltare. Acest fapt se refle ctă și în producția globală
agricolă.
Creșterile de produc ție se datoresc nu numai sporirii cantit ăților de îngrășăminte ci și
intensificării celorlalți factori de vegeta ție, însă aceștia nu-și evidențiază efectul atâta timp cât nu
se folosesc îngr ășăminte în cantități satisfăcătoare și echilibrate.
Sporirea produc ției este eviden țiată în conținutul de substan țe hrănitoare (proteine,
glucide, lipide, s ăruri minerale) din recolt ă.
Odată cu creșterea populației a crescut și nevoia de alimente și sarcinile de a produce
mai mult și odată cu practicarea sistemelor de cultur ă intensivă a crescut și consumul de energie,
35 % din consumul energetic din agricultur ă revenind îngrășămintelor și pesticidelor.

1.3 Chimizarea agriculturii în contextul crizei ene rgetice
Agricultura modern ă și în primul rând varianta intensiv ă a acesteia își bazează rezultatele
pe consumuri ridicate de energie conven țională. Daca la inceputul acestui secol 50 – 60% din
energia utilizat ă în agricultură provenea din munca animalelor, 30% revenea energie i umane și
aproximativ 3% era consum energetic datorat îngr ășămintelor, în etapa contemporan ă 34% din
consumul energetic din agricultur ă revine îngrășămintelor și pesticidelor.
Odată cu creșterea populației s-a sporit și nevoia de alimente si implicit si sarcinile de a
produce mai mult. Agricultura s-a intensificat, iar resursele energetice ce le utilizeaz ă s-au
schimbat în ceea ce priveste raportul de participar e: resurse energetice f ără restricții, cum este
energia solară și eoliană, ce sunt considerate ca inepuizabile; resurse ener getice regenerabile:

4 materia organic ă, munca omului și a animalelor; resurse energetice limitate (epuiz abile): energia
fosilă (țiței, cărbune, gaze naturale).
Raportul de participare a diferitelor resurse energ etice în procesul produc ției agricole
diferă corespunzator cu sistemul agricol. În agricultura intensivă, aceasta este în favoarea
resurselor limitate, date de energia fosil ă.
Pentru un kg N se consum ă, în raport cu materia prim ă de la care se porneste:
cărbune……………………..123MJ/kg
petrol………………………….86MJ/kg
gaze naturale………………….73MJ/kg
față de minimum teoretic care este de 50 MJ/kg de N si ntetizat.
În situa ția dată a consumurilor energetice suficient de ridicate pe ntru producerea
îngrășămintelor, la care se adaug ă consumurile energetice aferente transportului, man ipulării și
aplicării, se pune în permanen ță problema reducerii consumurior energetice legate f ie de
caracterul limitat al resurselor energetice fosile, fie de rentabilizarea și optimizarea folosirii lor în
agricultură.
Daca industriei produc ătoare îi revin atribu ții de perfecționare a tehnologiei în scopul
reducerii cheltuielilor alocate consumului energeti c convențional, agricultura trebuie s ă acționeze
în acest domeniu prin utilizarea ra țională a acestor produse chimice, astfel încât coeficient ul de
bioconversie, reflectat în sporuri cantitative și calitative de recolte, s ă fie cât mai ridicat.
Cunoașterea acestui indice prezint ă importanță pentru ca acelasi spor de recolt ă se poate
obține cu doze și raporturi diferite de îngr ășăminte. De aceea se impune: alegerea corect ă a
dozelor, după curbele de egal randament și aplicarea lor în urma unui control sistematic al stării
de fertilitate, folosirea de noi sortimente de îngr ășare ce se obțin cu un consum mai mic de
energie, precum și recircularea unor reziduuri vegetale (gunoi de gr ajd, compost, îngr ășăminte
verzi) în vederea cre șterii coeficientului de transformare a energiei înc orporate în îngr ășăminte,
în producția vegetală, care în medie, în prezent este de 1:3 – 4; recons iderarea și reevaluarea bio
– si ecofertilizan ților.
Aceste câteva m ăsuri ce vizeaz ă perfecționarea sectorului tehnologic vor rezolva mai
bine problema raportului de conversie a energiei ch eltuite pe unitatea de produs realizat și dau
chimizării agriculturii un caracter profitabil real, mai m ult discernământ și chiar un efect de
energie fosilă.

5 Un rol important în sporirea și asigurarea produc ției agricole îl au și pesticidele. În cazul
producerii lor, consumurile energetice pentru 1 kg s.a. sunt mai ridicate, variind între 150 – 400
MJ.
Se dore ște ca, în contextul implica țiilor crizei energetice mondiale, s ă fie regândite și
îmbunătățite tehnologiile de cultur ă, inclusiv cel de aplicare a îngr ășămintelor chimice, care s ă
se facă numai de catre persoane avizate și numai în urma unui control chimic al plantei și a
solului pentru a se evita orice risip ă, care în fond înseamn ă un consum inutil de energie fosil ă.

6 CAPITOLUL II
Caracterizarea condi țiilor naturale din cadrul fermei S.C.
AGRALMIXT S.A ANDRIE ȘENI, IAȘI

2.1. Caracterizarea condi țiilor naturale
2.1.1. Poziția geografică
Din punct de vedere administrativ , teritoriul comu nal ANDRIESENI face parte din
Județul IAȘI, fiind situat în partea de nord – est al acestuia .

Teritoriul comunal ANDRIESENI se învecineaz ă cu următoarele teritorii comunale:

– la nord , judetul Botosani(comunele Calarasi si Santa Mare);
– la sud , teritoriul comunal Vl ădeni ;

7 – la est , teritoriile comunale Bivolari și parțial Trifesti ;
– la vest, teritoriul comunal Șipote

Sub raport geomorfologic , teritoriul ANDRIESENI a parține Câmpiei Moldovei, aceast ă
unitate geomorfoligic ă cunoscută și sub denumirea de Depresiunea Jijia-Bahlui este o câmpie
colinară cu aspect larg v ălurat alcătuită din interfluvii colinare slab fragmentate. Altitud inea
maximă a reliefului (180m) se afl ă în Dealul Racului în partea estic ă a teritoriului, iar altitudinea
minimă (50m) se găseste în lunca Jijia, la limita sudic ă a comunei.
Principalele forme de relief existente în cadrul p erimetrului sunt : câmpia colinar ă slab
înclinată, lunca Jijiei, v ăile secundare și terasele Jijiei.
Câmpia colinar ă slab fragmentat ă ocupă cea mai mare parte a teritoriului, înglobând
interfluviile sculpturale cu fragmentare deluroas ă și versanții afectați de pocesele de pant ă,
interfluviile se prezint ă sub forma unor coline și culmi înguste, precum și a unor dealuri și
platouri slab înclinate. Platourile și culmile interfluviale sunt m ărginite de versan ți cu înclinări
diferite ce variaz ă între 30 – 14 0 și chiar 180 în cazul versantului la iesirea din localitatea
Andrieșeni,
Lunca Jijiei ocupă partea central ă a teritoriului comunei Andrie șni. Această luncă s-a
format prin actiunea de transport și de depunere a aluviunilor realizat ă de râul Jijia. În perimetrul
studiat lunca Jijia are o l ățime de 1-2 Km atingând în câteva cazuri zone 2,5 Km .
Vaile secundare sunt cursuri de apa,in general autohtone cu latimi pana la 20 m .Albiile
minore sunt slab evidentiate ,aceste vaii putând fi inundate la cea mai mica viitur ă .
Terasele Jijiei au o dezvoltare mai redus ă si caractere mai putin pronuntate .Terasele
inferioare apar începand de la Gl ăvănești și Andrieșeni pană la sud de Spineni.
Ele se prezint ă sub formă de fragmente înguste situate la baza versantilor .Terasele
superioare ale Jijiei au o altitudine relativ ă de 60-100 m.Suprafa ța acestora este redus ă apărând
fragmentar in Dealul Gl ăvănești, apoi in sud-vestul teritoriului, la vest de gar a Soldana.

2.1.3. Hidrografia și hidrologia
Din punct de vedere hidrografic teritoriul comunei Andrieseni face parte din bazinul
hidrografic al Jijiei :Principalul curs de apa de p e raza teritoriului este Jijia . Apele Jijiei sunt

8 mineralizate fiind improprii pentru irigatii .Princ ipalii afluienti ai Jijiei sunt pâraiele
:Cracalia,Pleșani,Goțcai,Hluza,Epureni,Suricea,Sarata si Valea Plângerii .
Apele subterane sunt raspândite în strans ă legatura cu substratul litologic și mai ales cu
formele de relief ,astfel;
-în zona de interfluvii a campiei colinare și terasele Jijiei ,nivelul apei freatice se afla la
adâncimi mai mari de 5m.
– în zona de lunc ă ,în apropierea cursului ,nivelul apei freatice se gasește la 3-5 m,iar in
restul luncii adâncimea apei freatice este mai ridi cat la 1-3 m.
– în privaluri și microdepresiuni nivelul apei freatice se apropie de suprafata situându-se
la adâncimi mai mici de 0,5 m fapt ce a dus la îmla stinarea solului, acelasi lucru se constata si pe
vaile înguste din cadrul teritoriului .
Drenajul intern si extern al solurilor de pe platou ri ,terase și versanti este bun cu exceptia
celor formate pe marne si argile unde infiltratia e ste anevoioasă .
In lunci ,sesuri și vai ,atat drenajul intern cât și extern este anevoios datorit ă înclinării
mici a pantei generale ,a formelor depreseionare și a texturii uneori argiloase .

2.1.4. Aspectul climatologic
Sub aspect climatic, teritoriul Andrie șeni aparține climatului temperat continental și se
caracterizează prin ierni reci și veri calde, cu vânturi neregulate , mai frecvente din nor-vest și
nord iarna și din sud-est și est mai ales prim ăvara și vara, cu ploi suficiente mai ales la sfâr șitul și
începutul verii.
2.1.4.1 Regimul temperaturilor
Temperatura medie anual ă este de 9,0 0C. Temperatura medie a lunii celei mai reci este
de – 4,2 0C (ianuarie), iar a lunii celei mai calde este de + 20,3 0C.

2.1.4.2. Regimul precipita ților
Suma medie a precipita țiilor anuale este de 512,1 mm .
Precipitațiile sunt repartizate neuniform de-a lungul anululu i cu un maxim în lunile iunie
– iulie și un minim în ianuarie și februarie.

9 Caracterul ploilor este sub form ă de averse toren țiale, accelerând procesul de eroziune,
favorizat și de alți factori . Ploi lini știte și de durată se înregistreaz ă în timpul toamnei .Iarna
precipitațiile sunt sub form ă de zăpadă , chiciură , polei , etc .

2.1.4.3 Regimul eolian
Teritoriul cartat este supus dinamicii generale a a tmosferei din partea de NV a Europei ,
modificată de factorii geografici , fizici , regionali și locali .
Dominația și frecvența vânturilor :
Tabel 2.1
Direcția N NE E SE S SV V NV Calm
Frecvența 10,7 6,4 1,7 18,7 4,3 4,3 2,1 23,6 28,2

2.1.5 Principalele tipuri genetice de sol
Pentru înțelegerea modului de formare și evoluție a solurilor , în acest capitol subliniem
procesele pedogenetice specifice diferitelor tipuri de soluri , al ături de care efectul activit ății
economice a omului asupra evolu ției solurilor este deosebit de important .
Procese pedogenetice specifice
Solul este rezultatul ac țiunii concomitente al unor procese pedogenetice spe cifice ,
precum și factorii care le determin ă .
Factorii bioclimatici , împreun ă cu viața vegetală și animală , determină direcția de
evoluție a solurilor și zonalitatea .
Factorii geologico – morfologici , relieful , geol ogia și mai ales litologia contribuie la
răspândirea solurilor diferite ca vârst ă , textură , proprietăți fizico – chimice , toate fiind îns ă
legate între ele prin direc ția comună principală de evoluție determinată de factorii bioclimatici și
specifică fiecărui tip de sol sau grupuri de soluri .
Principiile și criteriile de clasificare și lista sistematic ă a solurilor.
În urma diagnozei și clasificării solurilor de pe teritoriul comunei Andrie șeni , pe baza
principiilor pedologice și genetice , s-au identificat 5 unit ăți de sol aparținând următoarelor clase
:
-Molisoluri (cernoziomuri , cernoziomuri cambice);
-Soluri hidromorfe (lacovi ște).

10 Clasa Molisolurilor
Cuprinde soluri care au ca diagnostic un orizont A molic și un orizont subiacent care
prezintă cel puțin în partea superioar ă, culori de orizont molic.
Cernoziomul cambic ce se definește print-un orizont Am de culoare închis ă, un orizont
Bv și un orizont CCa .
Cantitatea mare de material organic r ămas în sol dup ă încheierea ciclului de vegeta ție
este transformat ă, sub influența predominantă a bacteriilor, rezultând humus de tip “mult calcic ”
care se acumuleaz ă pe adâncimi mari imprimând solului culoare închis ă. Apa din precipita ții,
străbătând profilul de sol îndep ărtează sărurile ușor solubile; carbonatul de calciu, par țial levigat
către orizontul A/C, poate fi întâlnit și la baza orizontului “Am” sau chiar în partea supe rioară
aacestuia.
Profilul de sol al cernoziomului prezint ă alcătuirea: “ Am” – “ Bv”- “Cca” sau “ C”
Orizontul “Am” (40 – 50 cm) are culoare închis ă (negricioasă) textură lutoasă sau luto-
argiloasă, structură glomerurală sau poliedric ă subangulară (în stratul arabil), frecvente
neoformații biogene (crotovine, cervotocine, coprolite).
Orizontul ”Bv” are grosimi diferite , intre 20-60cm ; este de cul oare brunie cu nuante
roscate sau ruginii ; textura este luto-argiloasa; structura micprismatica; moderat compact,
radacini; trecerea spre orizontul urmator.
Orizontul “Cca” apare la adâncimebde 70-120 cm având o culoare g ălbuie și
concrețiuni albicioase de CaCO 3. Sub vegetația ierboasă naturală cernoziomurile con țin 6-10%
humus conținut care scade cu câteva procente pe suprafe țele cultivate.
Textura mijlocie (echilibrată) și structura granular ă stabilă asigură o aerație bună și o
permeabilitate bun ă pentru apă si aer, o bună capacitate de re ținere a apei utile și o rezistență mai
mică la lucrările solului. În perioadele secetoase iulie – octom brie cernoziomurile sunt afectate de
un deficit de ap ă, motiv pentru care se impune aplicare iriga țiilor. Pentru refacerea și menținerea
fertilității solului, este necesar ă îngrășarea organică și minerală.
Clasa solurilor Hidromorfe
Lacoviștile sunt soluri freatic hidromorfe .
Orizontul Am , de 40-60 cm grosime, culoare neagr ă sau brun foarte închis ă, căpătând
nuanța cenușie la uscare, frecvente pete fine brune g ălbui;structură aglomerată bine dezvoltat ă,
separații ferimanganice și bobovine mici, frecven țe încă de la suprafață.

11 Orizontul Ago, gros de 20-30(40) cm, prezint ă culoare cenușie închisă în stare umed ă,
este nestructurat, compact; cu numeroase separa ții ferimanganice și bobovine.
Orizontul Gr, apare la 60-80 cm (uneori la 90-100 cm ),este cen ușiu închis,
nestructurat;cu acumul ări de carbonați sub formă de pete sau concretiuni.
Lacoviștile sunt soluri, în general cu o textur ă fină, cele formate pe depozite fine, con țin
între 40-60% argil ă (<0.002 mm ) . Profilul lor nu prezint ă diferențiere texturala, îns ă uneori pot
avea textură contrastantă. Au structură glomerulară bine dezvoltat ă în Am.
Utilizarea lacovi știlor pentru culturile agricole este limitat ă de regulă, de excesul de
umiditate. În condi ții naturale se folosesc ca p ășuni și fânețe. După drenare sunt cultivate cu
porumb, cereale de toamn ă, sfeclă de zahăr, cânepă etc.

2.1.6 Vegetația spontană și cultivată
Vegetația naturală a zonei este caracteristic ă zonei de silvostep ă. Plantele care populeaz ă
regiunile, au cunoscut adapt ări speciale, astfel încât ele au reu șit să supraviețuiască, să se
dezvolte și să se înmulțească, în aceste medii. Astfel, p ărțile subterane, prezint ă o dezvoltare
profundă sau posedă metode de economisire a apei, a șa cum este de pild ă apariția unui bulb
subpământean. Frunzele și-au redus sau îngustat limbul, adesea suprafa ța ei devenind ceroas ă sau
păroasă, astfel încât, evapora ția să fie cât mai mic ă. De asemenea, multe vegetale au dezvoltat
de-a lungul evolu ției lor, mijloace de ap ărare împotriva animalelor ierbivore, exteriorizate prin
prezența unor organe spinoase.
Dintre plantele spontane ierboase specifice zonei, amintim: ciulinul ( Carduus nutans ),
pălămida ( Cirsium arvense ), holera ( Xanthium spinosum ), inul mare (Linum hirsutum) , cosacii
(Astragalus cicer ), zăvăcusta ( Astragalus excapus ), bujorul de stepã (Paeonia tenuifolia) ,
stânjeneii de step ă (Iris pumilla ). Alături de acestea, cresc numeroase specii de graminee , ca:
obsiga ( Bromus inermis ), negara ( Stipa capillata ), colilia ( Stipa pennata , Stipa lessingiana , Stipa
pulcherima ), timoftica ( Phleum pratense ), bărboasa (Andropogon ischaemum) , păiușul (Festuca
pseudovina , Festuca vaginata , Festuca vallensiaca ), firiceaua ( Poa bulbosa ), orzul șoarecilor
(Hordeum murinium) .
Arbuștii și semiarbuști care cresc în step ă, formează tufărișuri, adesea spinoase. Se
întâlnesc specii ca: murul (Rubus sp .), lemnul bobului ( Cytisus nigricans ) osul iepurelui ( Ononis
spinosa ), iasomia (Jasminum fruticans) , măceș ( Rosa canina ), porumbarul ( Prunus spinosa ).

12 Un arbust spinos, cu o plasticitate ecologic ă deosebită, întâlnit în silvostep ă și în toate pădurile
de foioase de la noi, urcând de la câmpie la munte, este păducelul ( Crataegus monogyna ). În
nord-vest se întind p ăduri de gorun, terenuri agricole și pajiști stepizate, iar în sud-vest f ăgete de
deal și păduri amestecate de fag și gorun. În rest, vegeta ția naturală este caracteristic ă solurilor
de pădure, cu fânețe și izlazuri pe care cresc ierburi perene.
Plantele cultivate : porumb, floarea-soarelui, soia , ogor.

13 CAPITOLUL III
Cartarea agrochimic ă a solurilor

Utilizarea an de an a îngr ășămintelor chimice și organice, precum și folosirea
amendamentelor, la care se adaug ă extragerea din sol odat ă cu recolta a elementelor nutritive, la
care se adaugă procesele de fixare a acestor elemente, duce impli cit la modificări ale stării
afective și potențiale de fertilitate a solurilor.
Datorită acestor factori, în agricultur ă intensivă devine imperios necesar ă cunoasterea
permanentă a stării de fertilitate și de aprovizionare cu elemente nutritive accesibile plantelor, ca
și a evoluției stării de fertilitate în vederea aplic ării unui sistem national și economic de
fertilizare, precum și pentru calculul bilan țului elementelor nutritive.
Cartarea agrochimic ă este o operațiune complexă ce se desfașoară pe teren și în laborator,
în urma căreia pe baza analizelor chimice se transpun pe h ărți (1: 2000, 1: 5000, 1: 50000 ) se
delimitează suprafețe de soiuri cu însu șiri asemănătoare (pH,fosfor, potasiu, humus) denumite
cartograme, în vederea stabilirii gradului poten țial de fertilitate a solurilor unei unita ți agricole și
a elaborării unor recomand ări științifice privind ameliorarea și fertilizarea solurilor.
Cartarea agrochimica se efectueaza de catre Oficiil e Județene de Studii Pedologice și
Agrochimice odat ă la 4-5 ani, pentru culturile legumicole de câmp, l a 2 ani pentru culturile
legumicole de câmp, anual în solarii și de 2 ori pe an la culturile din spa țiile protejate.
3.1. Modul de lucru
Cartarea agrochimic ă a solurilor comport ă mai multe faze de lucru și anume:
1. Faza pregătitoare
2. Faza de lucru
3. Faza de laborator
4. Faza de birou
3.1.1. Faza preg ătitoare
Această fază cuprinde următoarele acțiuni principale:
-Legătura cu unitatea beneficiar ă
-Pregătirea bazei topo-pedologice de lucru
-Pregătirea materialelor de teren pentru recoltarea probe lor agrochimice de sol.

14 În această etapă pregătitoare cartării propriu-zise se intocme ște baza topografic ă și
pedologică pentru lucrul în teren și se pregătesc materialele necesare la recoltarea probelor de
sol.
Baza topografic ă se intocmește la scara de 1:10000 sau 1:5000 si trebuie s ă conțină toate
elementele planimetrice și nivelitice.
Pregătirea bazei topografice const ă din urmatoarele ac țiuni:
-Obținerea unei copii pe ozalid a bazei topografice pro priu-zise la scara
corespunzătoare;
-Trasarea tarlalelor topografice dup ă evidența O.C.O.T.A;
-Trasarea cu o linie continu ă groasă de 1mm cu tu ș verde sau carioc ă, a limitei
unităților cartografice de sol sau a grupelor de unita ți de sol.
Baza topografic ă servește la trasarea parcelelor de recoltare a probelor a grochimice de
sol. Tot în perioada preg ătitoare activita ții de teren se face preg ătirea și condiționarea
materialelor de lucru pentru recoltarea probelor de sol agrochimice si anume:
-Lăzi
-Cutii de carton pentru minim 300g sol (numerotate și parafinate )
-Sonde agrochimice
-Suporți metalici.
Aceste materiale se trimit la unitatea beneficiar ă.
3.1.2. Faza de teren
Această fază cuprinde urmatoarele actiuni principale:

Prezentarea la unitatea beneficiar ă;

Înlocuirea planului de lucru;

Recunoașterea terenului;

Recoltarea propriu-zis ă a probelor de sol agrochimice;

Îndrumarea și controlul lucr ărilor de cartare.

Recunoașterea teritoriului unita ții-se face împreun ă cu șeful de fermă, cu care ocazie se
efectuiază delimitarea culturilor existente în teren, se deli mitează limitele parcelelor de recoltare
a probelor de sol.

15 Parcelele agrochimice delimitate trebuie s ă conțină unități omogene de sol, s ă aibă o
forma geometric ă dreptunghiular ă cu raportul lungime-la țime 1:4 și o mărime de maximum 1ha
pe soluri foarte puternic erodate și 2ha pe soluri slab și moderat erodate. Pe versant parcelele de
recoltare se delimiteaz ă paralel cu curbele de nivel.
Recoltarea probelor de sol agrochimice – se face sub supravegherea direct ă a
beneficiarului și a tehnicianului recoltator de c ătre o echipă formată din 4-5 muncitori instrui ți
în mod special. Fiecarui muncitor din echip ă i se repartizeaz ă un anumit num ăr de parcele din
care recoltează probele de sol.
Proba de sol agrochimic ă esta o probă medie care se constituie din 25-40 probe partiale,
recoltate cu sonda agrochimic ă, din diferite puncte ale parcelei.
Se parcurge parcela de recoltare în zig-zag probele recoltându-se de la o adâncime de 0-
25cm și în număr de 25 în cazul terenurilor plane normal aprovizio nate cu elemente nutritive,
30 de probe în cazul solurilor puternic erodate, sl ab aprovizionate cu elemente nutritive.
În scopul testării stării de aprovizionare a solurilor cu microelemente,p robele de sol se
recoltează separat și numarul lor trebuie sa reprezinte circa 5% din nu mărul total al probelor de
sol agrochimice.
Pentru caracterizarea agrochimic ă a solurilor ce apar ține fermei S.C AGRALMIXT S.A
ANDRIEȘENI , s-au recoltat 147 de probe medii de sol de pe suprafața de 641 ha.
Recoltarea probelor medii de sol s-a f ăcut cu sonda agrochimic ă pe o adâncime de 0-
10cm din câte 20-25 puncte ale parcelei agrochimice în suprafață de 3 ha la 6 ha.
Suprafețele de teren de pe care s-au recoltat probele medii de sol sunt reprezentate pe
cartograme prin linii întrerupte și poartă în mod conven țional denumirea de “parcele de
recoltare”.
Fiecare probă de sol recoltat ă în teren poartă un numar care este înscris în partea de jos a
fiecarei parcele de recoltare în cartograme:
Probele de sol astfel recoltate în cutii de carton numerotate si parafinate, au fost aduse la
O.S.P.A. Iași și supuse analizelor de laborator.
3.1.2 Faza de laborator
Analizele chimice de sol au fost efectuate dupa o m etodologie unitar ă pe țară, elaborată
de Academia de Stiin țe Agricole și Silvice-Institutul de cercetare pentru Pedologie și
Agrochimie Bucure ști.

16 Analizele pentru studiul agrochimic cuprinde analiz e de serie mare, analize de serie mic ă
și analize speciale.
Analizele de serie mare se refer ă la analizele chimice care se fac la toate probele de sol și
anume:
-Reacția solului (pH-ul) s-a m ăsurat în suspensie apoas ă, potențiometric cu cuplu de
electrozi de sticl ă și calomel săturat.
-Continutul în fosfor mobil din sol s-a dozat în ex tract cu o solție de acetat-lactat de
amoniu la pH=3,7 determinat prin metoda Egner-Riehm -Domingo.
Conținutul în potasiu mobil din sol, extras cu o solu ție de acetat-lactat de amoniu și
determinat prin metoda fotometriei de flac ără (Egner-Riehm-Domingo).
Analizele de serie mic ă – se efectuiază pentru un num ăr restrâns de probe și anume:
-Pentru 10% din probele de sol se determin ă următorii indici agrochimici: suma bazelor
schimbabile (SB), aciditatea hidrolitic ă (AH) gradul de satura ție în baze (V%) și conținutul în
aluminiu schimbabil; probele de sol se aleg în func ție de pH, cu valori ale pH-ului (H2O) mai
mici de 5,8.
-Pentru 5% din probele de sol recoltate provenite d in solurile alcaline și neutre, saturate
în baze cu valori ale pH-ului mai mari decât 7,5 se determină conținutul de carbona ți alcalino-
pămintoși;
-Pentru 10 % din probele de sol recoltate se determ ină conținutul de humus și se
stabilește indicele azot (IN) dupa rela ția:
IN= % humus x V %
100
Bazele schimbabile (SB) s-au dozat în extract de HC l, 0,1N prin metoda Koppen.
Conținutul în aluminiu schimbabil s-a determinat dupa m etoda Sokolov.
Conținutul de humus s-a estimat prin metoda cromatometr ică în varianta Schollenberger.

Gradul de satura ție în baze s-a calculat dupa formula:
V= SB x100
SB+Ah

17 Gradul de satura ție în baze esre trecut pe cartograma pH-ului, iar i ndicele azot al solului
obținut prin înmul țirea conținutului procentual de humus cu gradul de satura ție în baze (IN=
HxV) este redat pe cartograma fosforului.

3.1.3.Faza de birou
Faza de birou cuprinde activitatea de cartografiere a indicilor agrochimicii stabili ți,
interpretarea lor și elaborarea memoriului agrochimic.
Prin cartograme agrochimice se în țelege transpunerea pe h ărți sau planuri topografice a
datelor privind elementele sau însu șirile chimice cartabile.
În acest scop se folosesc h ărți la scara 1:5000 sau 1:10000, scara h ărții fiind funcție de
relief, de diversitatea condi țiilor de sol,etc.
Pentru fiecare element cartabil se întocme ște o cartogramă.
Pe aceasta se delimiteaz ă parcelele de pe care s-au recoltat probele de sol, pe acestea se
trece elementul nutritiv cartat, se adopt ă o legendă (limite de interpretare a datelor) și se
delimitează prin semne conven ționale sau culori, toate parcelele caracterizate pr in valori ale
elementului cartat situat intre acelea și limite.

S-au elaborat urmatoarele cartograme:
-cartograma reac ției chimice a solului (pH-ului)
-cartograma starii de aprovizionare cu fosfor mobil a solurilor (P-AL)
-cartograma stării de aprovizionare cu potasiu mobil a solurilor (K-AL)
-cartograma general ă cu amplasarea culturilor.
Această fază mai cuprinde și elaborarea planului de fertilizare.

3.2 INDICII AGROCHIMICI CE CARACTERIZEAZ Ă STAREA DE
FERTILITATE A SOLULUI

Din interpretarea cartogramelor, a situa țiilor sintetice, cât și a altor indici agrochimici se
constată următoarele:

18 3.2.1. Reacția solului (pH-ul în ap ă)
De pe suprafa ța de 641 ha au fost recoltate un num ăr de 147 probe de sol la care s-au
efectuat următoarele analize:
-analize de serie mare: pH (H2O), P-AL (ppm); K-A L (ppm)
-analize de serie mic ă: conținutul în humus H % aciditatea hidroolitic ă, suma
bazelor schimbabile, gradul de altera ție în baze, indicele azot, aluminiul schimbabil.
Influen țează în special asupra mobilita ții sărurilor cu fosfor folosite ca îngr ășăminte. Prin
disocierea lor în solu ția solului se formeaz ă ioni fosfați monovalenți H2PO4, bivalen ți HPO4 și
trivalenți PO4. Cel mai accesibil pentru plante este ionul H 2PO4 care pe solurile puternic acide
este predominant.
Cu cât ne apropiem de reac ția neutră a solului scade concentra ția acestui ion, astfel c ă la
un pH=7,2 concentra ția ionilor H2PO4 în solurile puternic alcaline (pH> 8,4) predomină ionii de
HPO4 si PO4 care sunt greu accesibili plantelor.
În ceea ce prive ște potasiul, mobilitatea în sol nu este influien țata de pH.
CA si Mg au mobilitate mai mare în solurile cu pH mai mic decât 6.
Fe, Mn, Zn, au mobilitate mai redus ă pe solurile cu pH-ul mai mare de 7.5.
În general, mobilitatea elementelor nutritive în s ol corespunde domeniului cu pH-ul între
6.5-7.5, pe care îl prefer ă și plantele.
Reacția acidă a plantelor favorizeaz ă nutriția plantelor cu anioni, iar reac ția alcalină,
nutriția cu cationi.
Aciditatea solului se datoreaz ă concentrației ionilor de H+ si Al+3 aflați în soluția solului.
După starea fizico-chimic ă în care se afl ă ionii respectivi, se deosebesc urmatoarele forme d e
aciditate:
aciditatea actual ă – datorată concentrației ionilor liberi de H+ din soluția solului, respectiv
concentrației ionilor de hidroniu (H 3O)+; aciditatea poten țială – determinată de ionii de H+ și Al+3
aflați în stare adsorbit ă la complexul organo-mineral al solului. Acidifiere a solurilor este cauzat ă
și de folosirea necorespunz ătoare a îngrășămintelor chimice cu azot (NH 4NO 3).
Reacția solului influen țează și activitatea microorganismelor din sol. Astfel, ba cteriile
nesimbiotice fixatoare de N, au un pH de 6.5-6.8, i ar bacteriile nitrificatoare prefer ă un pH de
6.8-7.9.
Reacația solului influen țează și rezistența plantelor la boli.

19 Reacția acidă a solului favorizeaz ă creșterea concentra ției soluției solului în formele
mobile Al+3,Fe+2,Mn+2, apărând fenomenul de toxicitate la plante.
Cu cat concentra ția activă a ionilor de Al+3 este mai mare decât concentra ția activă a
fiecăruia dintre cationii nutritivi, cu atât condi țiile de nutriție pentru plante cu acei ioni sunt mai
rele, adsorbția ionilor de K+,Ca2+,Mg2+, la suprafața perilor radiculari fiind mai mic ă și a acelora
de Al3+ mai mare.
Apariția Al în soluția solului depinde și de saturația solului cu baze. La soluri cu acela și
pH, Al mobil este în cantitate mai mare acolo unde gradul de satura ție cu baze este mai mic.
Creșterea conținutului de Mn2+ solubil în solu ția solului datorit ă acidității favorizează
acumularea acestuia în plante în cantit ăți mai mari decât cele necesare, ceea ce determin ă
tulburări în metabolismul substan țelor proteice și al glucidelor.
Spre deosebire de aluminiu, care ram ăne în cea mai mare parte în r ădăcini, manganul se
acumulează mai mult în partea aerian ă. Îngrășămintele chimice cu reac ție fiziologică acidă
maresc mobilitatea ionilor Mn2+, în shimb cele cu fosfor au efect în sensul mic șorarii toxicitații
Mn2+.
Excesul de Mn2+ este mult mai toxic decât cel de Al iar sensibilit atea plantelor la acest
exces variază în funcție de specie. Astfel, la fasole simtomele de toxici tate apar cand în țesuturi
se acumulează peste 1000 ppm Mn, iar la maz ăre peste 500 ppm.
Conținutul ridicat în s ăruri solubile, pe l ănga faptul că mărește alcalinitatea, influen țează
nefavorabil însu șirile fizice, chimice si biologice ale solului. Pre zența sărurilor solubile de sodiu
în cantitate mare determin ă scoaterea ionilor de Ca2+ din complexul absorbtiv al solului și
saturarea lui cu ioni de Na+2.
Reacția solului (pH-ul in ap ă) a fost determinat ă la toate probele de sol recoltate în teren,
în suspensie apoas ă, pe cale potențiometrică cu electrod de sticl ă.
Valorile pH-ului sunt înscrise cu zecimal ă în partea de sus a fiec ărei parcele de teren din
cartagrama și redat prin culori și cifre, conform legendei cartogramei reac ției solului (pH-ului).
Valorile pH-ului sunt înscrise cu o zecimal ă, în partea stâng ă, la mijlocul fiec ărei parcele
de recoltare și redate prin culori și cifre, conform legendei cartogramei reac ției solului (ph-ului).
La ferma S.C. AGRALMIXT S.A pH-ul are valori cuprinse între 5,8 și 8,4, rezultând c ă
solurile deținute de aceast ă fermă din punct de vedere al reac ției (pH-ului), sunt de la moderat
acidă la slab alcalină.

20 Din această situație a stării de reacție a solurilor întocmit ă pentru 641 ha teren agricol, pe
ferma S.C. AGRALMIXT S.A rezultă următoarea distribuție pe categorii de pH:
Tabel 3.1
Reacția pH-ului

Ferma
Suprafața
agricolă
Ha Reacția pH-ului
Moderat
acide Slab
acide Neutre Slab
alcaline Puternic
alcaline
Ha % Ha % Ha % Ha % Ha %
S.C.AGRALMIXT
S.A 641 4,36 0,68 204 31,97 96 14,96 335 53,38 – –

Din datele prezentate în tabelul de mai sus, cât și din analiza rea ției cartogramei solului,
rezultă că în raza fermei S.C AGRALMIXT S.A se g ăsesc soluri moderat acide , în propor ție de
0,68 % (culoarea roz), soluri slab acide, in propor tie de 31,97 % (culoarea galben ă), neutre,
într-un procent de 14,96 % (culoarea verde) si solu ri slab alcaline in proportie de 52,38 %
(culoarea albastru deschis).
Corelând reac ția solurilor (pH-ul) cu suma bazelor schimbabile (S B), aciditateahidrolitic ă
(AH), gradul de satura ție în baze (V%), tipul de sol și conținutul în aluminiu schimbabil, rezult ă
necesitatea corect ării reacției acide a solurilor prin aplicarea de amendamente calcaroase (gips,
fosfogips).
Mobilitatea elementelor din sol accesibile plantel or poate fi influen țată mult de pH-ul
solului, de aceea întotdeauna înainte de a se face alte investigații, este necesar s ă se determine
pH-ul solului în extract apos.

LIMITELE pH-ului IN CARE PLANTELE CRESC ȘI SE DEZVOLT Ă CEL MAI BINE

Porumb boabe………………………………….6,5-7,5
Floarea-soarelui…………………………………6,4-7,2
Soia……………………………………………..5,8-6,8

21 3.2.2 CARACTERIZAREA ST ĂRII DE APROVIZIONARE CU AZOT ȘI
FOSFOR

Azotul este elementul chimic cel mai important în n utriția plantelor, fiind considerat
pivotul fertilizarii în agricultur ă.
Solul con ține azot în cantit ăți care variazî în limite destul de mari în stratul de la suprafața
pe adancimea de 0-20 cm, con ținutul total în azot variaz ă între 0,09-0,34%; în straturile mai
adânci de la 20-40 cm, con ținutul de azot scade la 0,01-0,20%. Aceste valori c orespund unei
rezerve medii de azot total de 2-6 t/ha în stratul arabil cuprins între 0-20 cm și de 1,5-5 t/ha în
stratul cuprins între 20-40 cm. Din aceast ă rezervă azotul potențial accesibil plantelor reprezint ă
numai 25-50 kg/ha, cantitate suficient ă pentru realizarea de produc ții mari la plante.
În sol, azotul se gase ște sub forma mineral ă și organică. Azotul mineral este reprezentat
prin sărurile de amoniu, nitra ți și nitriți. Azotul amoniacal (NH 4+) se gasește sub formă
schimbabilă sau neschimbabil ă, în sol azotil schimbabil are o existent ă limitată deoarece este
repede transformat în organisme nitrificatoare în n itrati sau este consumat ca atare.
Formele neschimbabile se întâlnesc frecvent în sol și sunt reprezentate de ionii de NH 4+
inclusiv în silica ții primari. Cantit ățile de azot schimbabil sunt mai mici decât cel nesc himbabil.
Nitriții (NO 2-) au o existența scurta în solurile agricole lucrate bine, arate și cu umiditate
suficientă.
Nitrații (NO 3-) rezultă în sol prin oxidarea biochimic ă a formelor amoniacale de azot.
Azotul organic constituie circa 80-90% din cantita tea totală de azot din sol. Aminoacizii
reprezintă forma de azot organic cea mai r ăspândită în sol, găsindu-se sub forma de proteine și
peptide.
Compușii cu azot organic din sol provin din urm ătoarele surse:
– resturi de organisme vegetale și animale nedescompuse sau pe cale de
descompunere;
– himis, care con ține 0,8-5,6% azot;
– substanțe proteice provenite din plasma microorganismelor.
Aproape 90% din azotul organic se afl ă în compuși humici, iar cuplarea lor cu molecula
humică este posibilă numai după descompunerea materialului vegetal și trecerea acestuia printr-o
serie de procese de depolimerizare, decarboxilare, etc. Se apreciaz ă că azotul organic din sol este

22 o formă relativ stabilă, deoarece mai pu țin de 1% din cantitatea de humus este supus ă anual
mineralizării.
Pierderile de humus prin mineralizare sunt compensa te de cantități de azot care
mobilizează în sol.
Pentru caracterizarea st ării de aprovizionare cu azot se folose ște indicele de azot (IN).
Indicele de azot s-a determinat prin calcul în func ție de conținutul în humus și gradul de satura ție
în baze (V%) în scopul aprecierii orientative a gra dului de asigurare cu azot a solului.
Indicele de azot se folose ște pentru evaluarea statistic ă a capacității potențiale a solului de
a asigura plantele cu azot în urma procesului de mi neralizare a materiei organice și se calculează
dupa formula:
I.N=100% % V humus ×
La probele analizate, valoarea indicelui azot este cuprinsă între 4,30 – 6,41 de unde
rezultă o stare de la bun ă la foarte bună de asigurare a solului cu azot.

Conținutul în fosfor mobil (P)
În sol fosforul se afl ă sub formă de compuși organici și anorganici.
În stare natural ă fosforul se gase ște numai sub form ă de săruri sau ioni ai acidului
ortofosforic și numai în cantit ăți extrem de reduse și sub formă de săruri ai acidului fosforos și
hipofosforos.
În general, fosforul din sol provine din apatit ă, mineral primar din care în urma
procesului de dezagregare și alterare rezult ă fosfați secundari de calciu, fier și aluminiu, care se
acumulează în fracțiunea argiloasă a solului.
Solubilitatea acestor fosfa ți este în funcție de reacția solului; de asemenea, solubilitatea
lor pentru plante depinde de bazicitatea lor, deci de raportul CaO/P 2O5. Cu cât valoarea acestui
raport este mai mare, cu atât bazicitatea fosfa ților este mai ridicat ă, ei devenind mai pu țin
solubili și accesibili plantelor.
În func ție de accesibilitatea lor pentru plante fosfa ții se grupează astfel:
• Fosfații liberi din solu ția solului, direct accesibili plantelor repreze ntați prin
anionii de fosfat monovalent și fosfat bivalent.

23 • Fosfații din rezerva labil ă, ușor schimbabili, reprezenta ți prin anionii de fosfa ți
reținuți la faza solidă a solului și care se află într-un echilibru direct cu anionii
fosfați liberi din solu ția solului.
• Prin caracterizarea st ării de aprovizionare cu fosfor a solului intereseaz ă fosfații
liberi din solu ția solului și fosfații din rezerva labil ă ce reprezintă fosforul
accesibil plantelor respectiv fosforul mobil din so l.
Conținutul de fosfor mobil a fost dozat la toate probel e de sol recoltate în teren prin
metoda Egner-Riehm-Domingo în solu ție de acetat lactat de amoniu (P-AL). Valorile expr imate
în ppm (părți pe milion) sau mg P/kg sol sunt înscrise în part ea de mijloc din interiorul fiec ărei
parcele de recoltare de pe cartograma aprovizion ării cu fosfor.
Pe total suprafa ță, conținutul în fosfor mobil variaz ă de la 8 până la 164 ppm fosfor. Deci,
solurile fermei S.C AGRALMIXT S.A sunt de la foarte slab aprovizionate la foarte bine
aprovizionate cu fosfor mobil.
Pe baza acestor valori s-a întocmit cartograma con ținutului de fosfor mobil a solurilor.
Tabel 3.2
Starea de asigurare cu fosfor mobil

Ferma
Supr.
Agr.
Ha Starea de asigurare cu fosfor mobil
Foarte slabă Slabă Mijlocie Bun ă Foarte bun ă
Ha % Ha % Ha % Ha % Ha %
S.C.
AGRALMIXT
S.A 641 23 4,25 205 32,32 284 44,21 74 11,66 48 7,48

Din datele prezentate, cât și din analiza cartogramei întocmit ă pentru zona sus
menționată, observăm că în proporție de 4,25 % solurile acesteia sunt foarte slab apr ovizionate
cu fosfor mobil, slab asigurate sunt 32,32 %, mijlo ciu asigurate cu fosfor mobil 44,21 %, iar
solurile bune și foarte bune asigurate cu fosfor mobil reprezint ă 11,66 respectiv 7,48 din totalul
de 641 ha.

24 În general, asigurarea insuficient ă a solurilor cu fosfor mobil este una din cauzele c are
duc la obținerea de recolte nesatisf ăcătoare. Asigurarea insuficient ă cu fosfor mobil a solurilor
limitează în mare măsură și efectul îngrășămintelor cu azot.
Necesarul de fosfor se poate asigura cu superfosfa t simplu și concentrat, cu îngr ășăminte
complexe și cu îngrășăminte organice.

3.2.3 Conținutul în potasiu mobil (K)
În sol, potasiul provine din rocile de solificare, care conțin în cea mai mare parte minerale
primare cu potasiu (feldsfa ții, mice) sau minerale secundare cu potasiu (illit, biolit). Cu toate c ă
rezerva de potasiu a solurilor este foarte mare, nu mai o parte din aceasta devine u șor accesibilă
plantelor. Plantele absorb potasiul din sol sub for mă de ioni de potasiu (K+).
Din punct de vedere al accesibilit ății, pentru plante potasiul din sol se afl ă în mai multe
forme.
1. Potasiul nativ – din rețeaua mineralelor primare și secundare, în general este accesibil
plantelor, dar poate ajunge în stare accesibil ă în urma acțiunii a două procese:
– Alterarea biologic ă a mineralelor – acizii minerali și organici rezulta ți în urma activit ății
microorganismelor ac ționează asupra mineralelor primare și secundare, punând în libertate
potasiul.
– Deplasarea potasiului în cadrul unui sistem de ec hilibru datorită absorbției potasiului
din soluția solului de c ătre microorganisme, se creeaz ă un dezechilibru, corectat prin trecerea
unei cantități echivalente din minerale în solu ția solului, conform legii echilibrului chimic.
2. Potasiul fixat – este format de potasiu ce se gase ște reținut în spațiile dintre doua
pachete de alumino-silica ți ce alcatuiesc re țeaua cristalină a mineralelor argiloase.
3. Potasiul schimbabil – este cel reținut de sarcinile negative la complexul absorbativ și
care poate fi u șor deplesat de solu ții saline slabe – este potasiul sub form ă de ioni,
care se gasește absorbit de coloizii solului și reprezintă mai puțin de 1% din cantitatea
de potasiu total.
4. Potasiu solubil – care se gase ște în soluție sub formă ionizabilă în legătură cu ionii
absorbiți de complexul coloidal – este forma cea mai accesi bilă plantelor. Este
translocat prin procesele de difuzie și odată cu mișcarea apei în sol.

25 5. Potasiul legat organic – este potasiul care se gase ște sub formă de ioni în sucul celular
din resturile vegetale și ca ion reținut sub formă schimbabilă, de humusul solului și de
acizii organici.
Fixarea potasiului în sol este un proces ce se desf ășoară repede în timp, circa 80% din
potasiul administrat ca îngr ășământ este fixat în primele 24-48 ore, iar eliberare a lui se produce
lent.
Conținutul în potasiu mobil a fost determinat la toate probele de sol în acela și extract de
acetat lactat de amoniu (K-AL), iar determin ările s-au făcut la fotometrul cu flac ără. Valorile
sunt exprimate în ppm potasiu sau mgK/kg sol și sunt înscrise în fiecare parcel ă de recoltare de
pe cartograma cu numere întregi, sub valoarea care indică conținutul în fosfor mobil. Pe baza
acestei valori s-a întocmit cartograma con ținutului în potasiu mobil al solurilor dup ă scara
indicată în legenda cartogramei.
Pe totalul suprafe ței conținutul în potasiu mobil are valori cuprinse între 1 12 până la 508
ppm K, indicând faptul ca solurile fermei S.C AGRAL MIXT S.A au o stare de asigurare de la
mijlocie până la foarte bună în potasiu mobil.
Tabel 3.3
Starea de asigurare cu potasiu mobil

Ferma
Supr.
Agr.
Ha Starea de asigurare cu fosfor mobil
Foarte slabă Slabă Mijlocie Bun ă Foarte bun ă
Ha % Ha % Ha % Ha % Ha %
S.C.
AGRALMIXT
S.A 641 – – – – 16 2,72 360 55,36 265 41,85

Din cartograma con ținutului în potasiu mobil și din fișa sinoptică agrochimică anexată la
lucrare, la nivelul suprafe ței rezultă:
– 2,72 % din suprafa ță (17ha) soluri mijlociu aprovizionate;
– 55,36 % din suprafa ță (362ha) soluri bine aprovizionate;
– 41,85 % din suprafa ță (275ha) soluri foarte bine aprovizionate.

26 Prin aplicarea îngr ășămintelor cu potasiu în doze optime economice, se as igură creșterea
sau menținerea conținutului de potasiu mobil în stratul arabil al solu rilor, înregistrăndu-se în cele
mai frecvente cazuri sporirea productiei precum și îmbunătățirea calității acesteia.
Necesarul de potasiu se poate asigura cu s ăruri potasice, îngr ășăminte complexe care
conțin potasiu și îngrășăminte organice.

3.2.4. CARACTERIZAREA ST ĂRII DE APROVIZIONARE CU
MICROELEMENTE

Pe lânga analizele efectuate și prezentate, au fost determinate și o serie de microelemente
la 2 probe medii de sol si anume: borul (B), zincul (Zn) si manganul (Mn).
Rezultatele analizelor și interpretarea lor agrochimic ă este redată în tabelul urmator:
Tabel 3.4
Starea de aprovizionare cu microelemente

Ferma
Tarlaua
topogr.

NR.
PR.
SOL
B
Zn
Mn

PARCELA DE
FERTILIZARE
ppm St.
apr.
ppm Prob.
apar.
carența
zinc
ppm St.
apr.

Ogor
6732
0,59
Scazută
3,3
Apreciabila
108
Ridicată
S.C
AGRALMIXT.
S.A
Porumb
samanță
9045
0,47
Scazută
2,8
Apreciabilă
33
Ridicată

Borul solubil (B), a fost determinat prin dozarea acidului boric din e xtract printr-o
metodă colorimetrică cu roș carmine (metoda Berger și Truog).
Plantele care au cerin țe mari față de bor sunt: sfecla de zah ăr, lucerna, macul, floarea
soarelui, cartoful, inul, vi ța de vie, unii pomi fructiferi (m ărul, părul, caisul, vișinul, cireșul) și
legumele în compara ție cu cerealele și unele graminee perene a c ăror necesități în bor sunt mai
reduse.

27 O serie de factori ca: pH-ul, regimul precipita țiilor, amendarea calcic ă, conținutul în
materie organic ă, precum și unele tehnologii de cultur ă pot modifica într-o m ăsură însemnată
gradul de accesibilitate a borului din sol.
Reacția solului este principalul factor care determin ă intensitatea procesului de levigare a
borului în sol, iar amendarea calcic ă și aplicarea îngr ășămintelor cu azot și potasiu măresc
necesitatea plantelor în bor.
Insuficiența sau lipsa borului în nutri ția plantelor determin ă numeroase “boli
fiziologice”,din care cit ăm:putrezirea inimiii la sfecla de zah ăr, putrgaiul cenu șiu la conopidă,
avortarea florilor la leguminoase, tomate și pomi fructiferi, patarea cafenie a caiselor,
suberificarea pulpei merelor, etc.
Conținutul în bor solubil la probele analizate variaz ă între 0,47 și 0,59 ppm B, rezultând
pe ansamblul societ ății o stare de aprovizionare mijlocie a solurilor în bor. In cazul apari ției
carenței de bor, îngrășământul indicat este boraxul care con ține 11% B. Boraxul se folose ște pe
cale foliară sub formă de soluții de 0,1-0,5 %.In sol se administreaz ă în doze de 13-25 kg/ha la
sfeclă, 13-40 kg/ha la floarea soarelui, 20-44 kg/ha la l ucernă și trifoi.
Zincul mobil (Zn) , s-a determinat prin spectrofotometrie de absorb ție atomică.
Conținutul de zinc la probele de sol analizate este cup rins între 2,8 și 3,3 ppm Zn,
indicând o probabilitate foarte mic ă de apariție a carenței de zinc. Problema aprovizion ării cu
zinc, intereseaz ă în primul rand culturile de porumb, fasole, soia, sorg și alte culture sensibile,
întrucât pe solurile zonale din estul și sud-estul țării a apărut carența de zinc ca urmare a
dereglării complexe a nutri ției cu zinc și cu fosfor a plantelor.
La porumb, deficien ța de zinc se manifest ă începând din faza de 4-5 frunze, prin apari ția
unor dungi albe longitudinale în treimea mijlocie a frunzelor din etajele mijlocii și superioare.
Pentru prevenirea caren ței de zinc se poate administra în sol sulfat de zi nc în doze de 30-
40 kh/ha odat ă la 4-6 ani.Se poate face și tratamente “curative” prin stropirea plantelor în
perioada de vegeta ție (două stropiri) cu o solu ție de 0,2% sulfat de zinc cristalizat, dizolvat în apă
și folosind cca 500-700 l/ha.
Primul tratament “curative”se aplic ă când plantele de porumb au 4-5 frunze, iar al doil ea
și ultimul cu 10-12 zile mai târziu.
Manganul (Mn), determinarea s-a facut prin metoda Schachtshabel, i ar interpretarea în
funcție de textura solului.

28 Conținutul de mangan la cele 2 probe analizate este cup rins între 33 și 108 ppm Mn,
indicând că solurile au o stare de aprovizionare bun ă în mangan.Cea mai mare parte a
manganului din sol se g ăsește sub formă de oxizi în diferite st ări de oxidare (+2;+3;+4) și de
hidratare.
Materia organic ă din sol, reține de asemenea, cantit ăți importante de mangan sub forma
unior combinații foarte stabile.
Carența de mangan la plante apare atunci când solurile au un conținut mai mic de 1 ppm
Mn schimbabil. Simptomele de caren ță se manifestă în primul rand la frunzele și rădăcinile
tinere. Frunzele r ămân mici și se decoloreaz ă printer nervure, r ădăcinile nu se dezvolt ă și ca
urmare plantele se smulg cu u șurință din sol.

3.2.5 ALTE ANALIZE
În afară de cele 3 analize de baz ă (pH-ul, fosforul și potasiul mobil) executate la toate
probele de sol, s-au mai determinat și o serie de analize special la un num ăr mai mic de probe
(mai caracteristice).
Aceste analize au fost determinate în scopul aleger ii celor mai potrivite sortimente de
îngrășăminte simple cu azot, a necesit ății aplicării amendamentelor calcaroase, cât și pentru
alegerea gradului de asigurare a solului cu azot.
Valorile acestor analize sunt înscrise în buletin ul de analiză a solului anexat la lucrare pe
fermă.
Din prelucrarea și interpretarea acestor analize se constat ă următoarele:
Conținutul în humus a fost determinat la un numar de 6 probe medii de s ol.
Determinarea humusului s-a facut prin metoda Scho llberger și este exprimat în procente.
Interpretarea con ținutului de humus s-a facut în func ție de textura solului dup ă următoarea scară:
sub 1,0 % con ținut foarte slab;
1,1-2,0 % con ținut slab;
2,1-4,0 % con ținut mijlociu;
4,1-8,0 % con ținut bun;
peste 8,1 % con ținut foarte bun
La probele analizate, con ținutul de humus este cuprins între 4,53 și 6,15 % , deci
solurile au un con ținut bun în humus.

29 Se recomand ă ca tarlalele cu un con ținut mai scăzut în humus, s ă se fertilizeze cu
îngrășăminte organice care pe lâng faptul c ă asigură o parte a necesarului de substan țe nutritive
ale plantelor, contribuie și la ameliorarea însu șirilor fizice, chimice și biologice ale
solului.Fertilizarea organic ă asigură menținerea și chiar creșterea fertilității solului, contribuie la
ridicarea conținutului de humus, evitând sc ăderea în timp a produc țiilor agricole datorit ă
necompensării prin aporturi corespunz ătoare de materie organic ă în sol.

Indicii: Suma bazelor de schimb (SB), aciditatea hidrolitică (Ah) și gradul de
saturație în baze (V%), au fost determina ți la un număr de 2 probe medii de sol de pe terenurile
necarbonatice.
Suma bazelor de schimb (SB) și aciditatea hidrolitic ă (Ah) s-au determinat prin metoda
Kappen, iar gradul de satura ție în baze (V%) dup ă formula:

SB
V %= –––––– ×100
SB+ Ah

Valorile acestor indici sunt cuprinse în urm ătoarele limite:
SB = 22,1 – 23,7 m.e/100 g sol
Ah = 1,35 – 1,85 m.e/100 g sol
V = 92,3 – 94,6 %
Indicele azot (IN) , s-a stabilit prin calcul în func ție de conținutul de humus și gradul de
saturație în baze (V%), în scopul aprecierii orientative a gradului de asigurare cu azot a solului.
Indicele azot se folose ște pentru evaluarea statistic ă a capacitații potențiale a solului de
a asigura cu azot în urma procesului de mineralizar e a materiei organice și se calculează după
formula:
% humus × V %
I.N. = –––––––––––
100

30 Tabelul 3.5
Interpretarea indicelui azot se face dup ă următoarea scară

INDICELE AZOT (I.N.) STAREA DE ASIGURARE A S OLULUI CU AZOT
sub 2,0
2,1-4,0
4,1-6,0
peste 6,1 slab ă
mijlocie
bun ă
foarte bun ă

La probele analizate, indicele azot are valori cup rinse între 4,30 și 6,41 care corelate cu
valorile hunusului indic ă că, solurile cartate au o stare de la bun ă la foarte bună de asigurare în
azot.
Tabel 3.6
Starea de asigurare cu azot

Ferma
Supr.
Agr.
Ha Starea de asigurare cu azot (IN)
Slabă Mijlocie Bun ă Foarte bun ă
Ha % Ha % Ha % Ha %
S.C.
AGRALMIXT
S.A 641 – – – – 453 70,67 188 29,32

CONȚINUTUL ÎN CARBONA ȚI a fost determinat la un numar de 7 probe medii
pentru ferma S.C AGRALMIXT S.A. acesta avand valori cuprinse între 1,03 si 4,82.

31 C A P I T O L U L IV

STUDIUL CERCET ĂRILOR CU PRIVIRE LA FERTILIZAREA SPECIILOR
CULTIVATE LA FERMA S.C. AGRALMIXT S.A, ANDRIE ȘENI

4.1 PARTICULARIT ĂȚILE DE NUTRI ȚIE ALE DIFERITELOR SPECII
CULTIVATE

Particularitatile de nutritive ale porumbului pentr u sămânță
Datorită producției mari de mas ă uscată la unitatea de suprafa ță, porumbul este o plant ă
mare consumatoare de substan țe nutritive.
F. ANGELINI (1965) apreciaz ă porumbul ca fiind o plant ă „vorace prin excelen ță”.
Consumul de NPK în kg/t de boabe și producția secundară aferentă, în funcție de nivelul
recoltei, după CR. HERA și colab. (1980), sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Rezultă că porumbul este o mare consumatoare de azot (18 – 28 kg/t) și potasiu (23 – 36
kg/t).

Tabel 4.1
Consumul specific de elemente nutritive, în kg/t, d e către boabe și părțile aeriene aferente, în
funcție de nivelul produc ției.

Elemen
tul
chimic Producția de boabe (t/ha)
3 – 4 5 – 6 7 – 8 9 – 10 11 – 12 13 – 14 > 14
N 28-26 24-23 22-21 21-20 20-
19,5 19-
18,5 18
P2O5 14-11 10,5-
10,1 9,8-9,6 9,5-9,0 8,9-8,8 8,7-8,6 8,6
K2O 33-36 30-28 27-26 25,5-
24,8 24,6-
24,4 24,2
-24,0 23,9

Fertilizarea organic ă a porumbului. Gunoiul de grajd, este indicat pe toate tipurile de
sol din țară, aplicat în doz ă de 20 – 40 t/ha. Dozele mai mari se aplic ă pe solurile erodate,
luvisoluri, la culturile irigate etc.

32 Aplicarea bălegarului se face direct culturii porumbului, „proa spăt” sau fermentat, o dat ă
la 4 – 5 ani, efectul resim țindu-se și în anul al treilea de la aplicare în condi ții de monocultur ă.
Fertilizarea organo-mineral ă. Mineralizarea materiei organice prin procese
microbiologice și prezența îngrășămintelor chimice conduc la ob ținerea unor sporuri mari de
recoltă. Rezultate deosebite pe solurile nisipoase, cât și pe cele erodate s-au ob ținut prin aplicarea
împreună a 20 t de gunoi de grajd + N 32-48 P32-48.
Îngrășămintele verzi au rol asemănător gunoiului de grajd, fapt pentru care sunt mult
aplicate în S.U.A., Italia, Ungaria. Ele sunt mai e conomice când se produc în culturi ascunse sau
sunt cultivate în miri ște. Pentru culturi ascunse se recomand ă utilizarea sulfinei, iar pentru culturi
duble se recomand ă lupinul alb.
Fertilizarea chimic ă. Rezultatele de sintez ă reliefează că, pe toate tipurile de sol,
fertilizarea cu azot și fosfor se înscrie cu sporuri semnificative de rec oltă; potasiul asigur ă sporuri
semnificative pe solurile luvice, pe cele nisipoase și în condiții de irigare.
Sporul producției de boabe la 1 kg îngr ășământ este variabil, în func ție de tipul de sol,
condițiile climatice și hibridul cultivat.
În tabelul de mai jos este prezentat sporul produc ției de boabe datorit ă îngrășămintelor cu azot,
aplicate pe fond constant de P 70K80 (BORCEAN și colab.992).
Tabel 4.2
Sporul de boabe pentru 1 kg s.a. îngr ășământ

Tipul de sol N P 2O5 K 2O
Cernoziomuri
Aluvial
Brun-roșcat argilo-
iluvial
Brun argilo-iluvia l 12
13
9

9 6
5
4

6 0 – 5
0 – 5
3

6

Aplicarea microelementelor. Pe cernoziomurile fertilizate repetat, mul ți ani, cu azot și
fosfor, cu pH-ul peste 7, este necesar ă aplicarea preventiv ă a sulfatului de zinc, o dat ă la 4 – 6
ani, în cantitate de 8 – 10 kg/ha.

33 Dacă apar în vegeta ție simptomele caren ței de zinc, se execut ă 1 – 3 stropiri, la intervale
de 7 – 10 zile, începând cu faza de 4 – 5 frunze cu soluții de sulfat de zinc în concentra ție de 1%.
Particularități de nutriție la floarea-soarelui
Cu fiecare tonă de semințe, floarea-soarelui extrage din sol 18 – 35 kg azot , 2,9 – 7,0 kg
fosfor, 3,8 – 16,5 kg potasiu, 1,1 kg calciu, 1,8 – 2,3 kg magneziu. Produsele secundare (calatidii,
tulpini, frunze) con țin, de asemenea, cantit ăți apreciabile de elemente minerale, îndeosebi potas iu
(1,51%), calciu (1,10%), azot (1,3%), magneziu (0,5 8%), sodiu (dup ă CR.HERA și col., 1998).
Consumurile sunt mai mici decât cele men ționate în literatura mai veche, justificat de
raportul îmbun ătățit între masa total ă a plantei și producția de sămânță (indicele de recolt ă a
crescut de la 0,16 – 0,25 la 0,33 – 0,40) (V. BÂRNA URE, 1991).
Absorbția elementelor nutritive este rapid ă la floarea-soarelui, în leg ătură cu ritmul de
producere a substan ței uscate în timpul primelor stadii de dezvoltare ( după V. BÂRNAURE,
1991). Concentra ția în elemente nutritive este, de aceea, foarte rid icată în plantele tinere și
descrește spre maturitate. GACHON (1972) a ar ătat că 66% din N, P și Ca, 75% din K și 90%
din Mg sunt absorbite într-un interval de 2 luni, și anume de la apari ția butonului floral și până la
înflorire.
O particularitate a plantei de floarea-soarelui est e de a nu putea compensa caren țele de
elemente nutritive din fazele ini țiale de creștere; dacă, de exemplu, floarea-soarelui nu este bine
aprovizionată în perioada form ării primordiilor florale (3 – 5 s ăptămâni după răsărire), se
formează puține flori și producția rămâne mică, chiar dacă, ulterior, condi țiile de vegetație sunt
mult mai bune.
Tabel 4.3

Ritmul de acumulare a substan ței uscate și a elementelor nutritive N, P, K la floarea-soarel ui

Faza de vegeta ție Substanța uscată
acumulată (%) Absorbția elementelor nutritive
(%)
N P2O5 K 2O
Formarea calatidiilor 37 60 42 6
Sfârșitul înfloritului 69 92 54 88
Începutul form ării
semințelor 75 100 71 90

34 Plantele de floarea-soarelui prezint ă, uneori, semne de suferin ță specifice dezechilibrului
de nutriție cu microelemente , mai frecventă fiind carența de molibden (în prim ăverile răcoroase,
pe solurile acide) și cea de bor (în anii cu primpveri secetoase), care nțe care se combat prin
încorporarea, o dat ă cu lucrările solului, a 0,55 – 1,1 kg/ha molibdat de amoniu sau 0,75 – 1,5
kg/ha molibdat de sodiu (dup ă recomandările I.C.C.P.T.Fundulea, 1990).

Particularitățile de nutriție la soia
Cantitatea de substan țe nutritive extrase de soia din sol depinde de reco lta și de scopul
culturii. După Enken (1959), la o produc ție obișnuită, soia conține în masă recoltabilă la hectar
151 kg azot, 40 kg fosfor, 50 kg potasiu și alte elemente. Soia are nevoie de azot mai cu sea mă în
primele faze de vegeta ție, consumul crescând pân ă aproape de fructificare, perioad ă după care
fosforul are rolul principal. Soia este, de asemene a, o mare consumatoare de potasiu, element ce
are un rol deosebit în ob ținerea unor produc ții mari.
Dacă în sol se găsesc speciile de bacterii (Rhizobium japonicum) car e să provoace
formarea nodozit ăților pe rădăcinile de soia, planta are posibilitatea s ă folosească și azotul din
atmosferă, în cele mai multe cazuri, soia nu- și poate asigura în totalitate azotul din aer, din c are
cauză o bună parte din acesta trebuie s ă și-l procure din sol.
Această parte treA¬buie dat ă sub formă de îngrășăminte cu azot, administrate în doze
moderate, îngr ășarea cu 150 – 300 kg/ha azotat de amoniu și cu 200 – 300 kg/ha superfosfat se
face toamna, incorporindu-se îngr ășămintele sub ar ătură de bază. îngrășămintele pot fi
administrate și primăvara, înainte de sem ănat, o dată cu pregătirea terenului, încorporarea
îngrășămintelor în sol în contact cu s ămânța sau prea aproape de aceast ă duce la o încetinire a
germinației, la o răsărire neuniformă și, mai târziu, la o slab ă dezvoltare a plantelor tinere.
Din aceast ă cauză, administrarea îngr ășămintelor trebuie s ă se facă în așa fel, încât
acestea să ajungă cu 3 – 4 cm sub adâncimea de sem ănat și la 5 – 6 cm lateral de s ămânță
încorporată în sol. Soia reac ționează favorabil la îngr ășămintele chimice sau organice pe solurile
sărace în elemente nutritive. Astfel, in experientel e efectuate la Câmpia-Turzii, pe un sol mai
puțin fertil, s-au ob ținut sporuri de produc ție de 41,7% la soia pentru siloz, prin administrare a a
20 t/ha gunoi de grajd fermentat, 48 kg/ha N si 32 kg/ha P 2O5.
În cazul folosirii numai a îngr ășămintelor chimice (96 kg/ha N și 32 kg/ha P2O5), sporul
de producție a fost de 28,9%. Îns ă, după Hulpoi și colaboratorii (1966), pe solul fertil de la

35 Fundulea, reac ția la îngrășăminte a soiurilor de soia experimentate a fost slab ă, aceasta fiind în
concordanță și cu unele rezultate de cercetare din S.U.A.

Particularitățile de nutriție la ogor
În țara noastră ogorul se practic ă mai mult ca ogor lucrat sau ogor cu îngr ășăminte verzi.
Ogorul lucrat. Se practică pe terenuri cu pant ă redusă și în zone cu precipita ții scăzute. Se
caracterizează prin menținerea solului afânat pe tot parcursul anului, f ără crustă și buruieni, prin
mobilizare repetat ă.
Acest mod de între ținere se realizeaz ă pe intervale,prin executarea unei ar ături de
toamnă,iar în primăvară și în cursul verii se fac 3-4 discuiri și cultivări alternativ.
Ogorul cu îngr ășăminte verzi. Este recomandat pentru zone cu precipita ții de peste 700 mm
anual.
În func ție de momentul înfiin țării culturilor pentru îngr ășământ verde, pot fi: de toamn ă,
primăvară și vară.
Ogorul cu îngr ășăminte verzi prezint ă următoarele avantaje: m ărește conținutul solului în
materie organic ă; reduce procesul de eroziune a solului; împiedic ă procesul de îmburuienare și
intensifică activitatea microorganismelor aerobe;înl ătură excesul de umiditate;reduce oscila țiile
de temperatură; favorizează structurarea solului și obținerea unor fructe de calitate superioar ă și
cu păstrare bună.

4.2 STADIUL CERCET ĂRILOR CU PRIVIRE LA FERTILIZAREA ORGANIC Ă

Fertilizarea solului cu îngr ășăminte organice este o practic ă foarte veche în agricultur ă, ea
reprezentând mult ă vreme baza de sporire a produc ției în agricultura tradi țională.
După anul 1950, când au început s ă fie folosite intensiv îngr ășămintele chimice practica
de fertilizare cu îngr ășăminte organice, a înregistrat o relativ ă restrângere.
În ultimul timp, ea a revenit în actualitate, ca u rmare a crizei de energie și de materii
prime, precum și de necesitatea limit ării poluării mediului înconjur ător, ca urmare a acumul ărilor
imense de produse reziduale organice.

36 Îngrășămintele organice naturale, sânt produse reziduale d e origine animal ă, vegetală sau
provenite din alte surse cum sunt n ămolurile și apele reziduale de la sta țiile de epurare or ășenești
și industriale (industria alimentar ă, textilă, de celuloză și hârtie, etc).
Încorporate în sol, aceste îngr ășăminte pe lîngă aportul lor în elemente nutritive, asigur ă
solului și materia organic ă ce reprezintă factorul esențial al fertilității.
Principalele lor caracteristici sunt :
– prezint ă importanță locală ca îngrășământ deoarece nu pot fi transportate la distan țe
mari;
– se administreaz ă în cantități foarte mari, de ordinal tonelor, la unitatea de suprafață;
– calitatea lor se apreciaz ă în funcție de conținutul în substan țe minerale, forme totale și
forme ușor accesibile plantelor;
– îngr ășămintele organice constituie o surs ă de material energetic pentru
microorganismele solului, prin descompunere rezult ă produși intermediary sau finali (CO2,
H2O, acizi organic, aminoacizi, glucide simple etc. ) care măresc mobilitatea elementelor
nutritive existente în sol, îmbun ătățind nutriția plantelor;
– constituie o cale de restituire c ătre sol a substan țelor minerale îndep ărtate annual odat ă
cu cecoltele;
– constituie un rezervor de substan țe nutritive necesare nutri ției plantelor cât și un izvor
de CO2;
Gunoiul de grajd
Rezultă din dejecțiile solide și lichide ale animalelor, la care se adaug ă materialele
folosite ca așternut (paie, turb ă, rumeguș, frunze, etc).
Este un îngrășământ complex, deoarece reprezint ă o sursă de N, P, K, S, Ca, Mg,
microelemente, stimulatori de cre ștere.
În raport de sursele de provenien ță, gunoiul de grajd poate fi:
– gunoi de grajd semifermentat, provenit de la taurin ele crescute în sistem gospod ăresc,
pe așternut permanent;
– gunoi de taurine crescute în sistem industrial, cu sau fără așternut, raclat direct;
– gunoi de padoc și saivane de oi și capre, crescute f ără așternut;
– gunoi de păsări crescute în baterii, f ără așternut, raclat direct;
– gunoi de păsări crescute în hale, pe a șternut permanent, raclat direct;

37 – reziduuri, provenite din decantarea apelor uzate de la complexele de cre șterea
animalelor, din platforma de uscare.
Calitatea acestor tipuri de gunoi de grajd, difer ă foarte mult, în raport cu specia de
animale de la care provine și cu sistemul de cre ștere.
Gunoiul de grajd, exercit ă o acțiune complex ă asupra solului reprezentând un
îngrășământ de neînlocuit pentru agricultur ă.
Prin încorporarea în sol a gunoiului de grajd se r ealizează următoarele obiective:
– îmbogățirea solului cu materie organic ă humificată, care contribuie la formarea
structurii și îmbunătățirii însușirilor fizice ale solului;
– crește puterea de re ținere a apei cu aproape 20%;
– se mărește capacitatea de tamponare a solului și de reținere a substan țelor nutritive la
complexul adsorbtiv, limitându-se levigarea lor;
– intensificarea activit ății microbiologice a solului;
– îmbunătățirea aprovizion ării plantelor cu elemente nutritive.
O tonă de gunoi de grajd con ține circa 5 kg N, 2,5 kg P 2O5, 6 kg K 2O și 7 kg CaO.
Aceasta înseamn ă că prin aplicarea a 20 t gunoi la hectar, se introduc e în sol substan țe nutritive
care echivaleaz ă cu circa 300 kg NH 4NO 3, 250 kg superfosfat și 200 kg KCl;
– îmbog ățirea solului cu CO 2, necesar plantelor. Pentru o produc ție de 3500-4000 kg
boabe la hectar, plantele consum ă circa 200 kg CO 2/zi. Introduse în sol 30-40 t/ha gunoi, asigur ă
în perioada descompunerii lui lente 100-200 kg CO 2 zilnic.
Având în vedere c ă elementele nutritive din îngr ășămintele organice devin accesibile
plantelor în mod lent, pe m ăsura mineralizării materiei organice, cele mai bune rezultate se o bțin
atunci când se combin ă fertilizarea organic ă cu cea mineral ă.
Pentru culturile de prim ăvară, gunoiul de grajd se administreaz ă în sol odată cu arătura
adâncă de toamnă.
Datorită umezelii din perioada de toamn ă-iarnă, se creează condiții bune pentru diferitele
transformări ale gunoiului de grajd și se realizează o bună aprovizionare a plantelor cu elemente
nutritive.
Pentru sem ănăturile de toamn ă, care urmeaz ă după plantele care p ărăsesc terenul
devreme, încorporarea gunoiului de grajd în sol se face vara, când se împr ăștie uniform pe teren
și se introduce în aceea și zi sub brazdă, odată cu efectuarea ar ăturii adânci.

38 Dozele de gunoi de grajd variaz ă în funcție de: fertilitatea solului, condi țiile climatice,
cultura pentru care se utilizeaz ă, acestea variind intre 10-15 t/ha in zonele seceto ase si 20-30 t/ha
in zonele umede (porumb 25-30 t/ha, soia 20-25 t/ha , floarea-soarelui 25-40 t/ha).
Adâncimea de încorporare a gunoiului de grajd depi nde de gradul de descompunere a
gunoiului, de tipul de sol și de climă.
Pe solurile nisipoase și în zonele secetoase, gunoiul de grajd se încorpor ează mai adânc,
la 20-25 cm.
Pe solurile argiloase grele, și în regiuni cu precipita ții abundente, gunoiul de grajd se
încorporează mai superficial la 15-20 cm.
Composturile vegetale
Sânt îngrășăminte organice care rezult ă din descompunerea diferitelor subproduse de
natură vegetală care se acumuleaz ă în ferme.
Pregătirea lor se face în platforme, în câmp sau la locu l de folosire în gospod ărie, ce
trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și platforma de gunoi de grajd, cu excep ția lățimii
care este mai mic ă de 1,3-3 m la baz ă și ceva mai redus ă în partea superioar ă.
Compostul este un îngr ășământ, cu o compozi ție chimică variabilă în funcție de natura
materialelor folosite: 0,15-0,94% N; 0,14-1,20% P 2O5; 0,3-1,85% K 2O.
Composturile pot fi și din: rumeguș de lemn, alge marine, din coarde de vi ță de vie,
tescovină.
Compostul este u îngr ășămînt cu acțiune rapidă ce poate fi utilizat la toate culturile, dar
mai ales la cele legumicole, în doze de 3-10 t/ha.
Îngrășămintele verzi
Sunt culturi vegetale care dezvolt ă în timp scurt o mas ă vegetală bogată și care ajungînd
la un anumit stadiu de vegeta ție se încorporeaz ă în sol.
Cele mai folosite plante în acest scop sunt legumi noasele (mazărea, măzărichea, bobul,
trifoiul roșu, sulfina) și unele crucifere (mu ștarul, rapița) sau graminee (secara). Aceste plante se
pot semăna singure sau sub form ă de amestecuri de dou ă sau mai multe plante.
Folosirea îngr ășămintelor verzi îmbog ățește solul cu materie organic ă, crește rezerva de
azot asimilabil, reduce procesele de levigare a ele mentelor nutritive și mărește eficiența
îngrășămintelor chimice.
Modul de folosire difer ă în funcție de climă, sol și plantă, putîndu-se cultiva în cultur ă
pură sau ca o cultur ă intermediară.

39 În cultură pură se cultivă leguminoasele, cantitatea de mas ă verde obținută fiind de 13-20
t/ha, care se încorporeaz ă sub brazdă în cursul verii. În cultur ă intermediară se practică sistemul
de cultură ascunsă (îngrășămîntul verde se seam ănă sub o plantă protectoare) sau cultura dup ă
miriște. Se recomand ă pe orice tip de sol dar cu deosebire pe cele luvic e și nisipoase .
Gunoiul de păsări
Provine din dejec țiile păsărilor în amestec cu produsele folosite ca a șternut pe pardoseal ă,
constituind un îngr ășămînt cu acțiune rapidă și cu un conținut aproape dublu de azot, fosfor și
potasiu față de gunoiul de grajd.
Se poate folosi ca atare prin m ărunțire în legumicultur ă și pomicultură sau sub forma unei
suspensii în ap ă care se aplică în timpul vegeta ției la răsaduri.
Urina și mustul de gunoi de grajd
Prin fermentarea gunoiului de grajd rezult ă un lichid denumit must de gunoi de grajd care
conține în medie: 0,02-0,04% N, 0,03-0,06% P, 0,04-0,06 % K. Urina animalelor din grajd se
dirijează în bazine special construite con ținînd în medie 0,4-1,95% N, P sub form ă de urme și K
0,4-2,26%.
Urina și mustul de grajd sunt mai ales îngr ășăminte azotopotasice putîndu-se utiliza ca
îngrășăminte de bază sau suplimentare la culturile de cartofi, cînep ă, rădăcinoase, oleaginoase,
legume în cantit ăți de 5-30 t/ha.
Nămolurile și apele uzate
La noi în țară se folosesc n ămolurile deshidratate pe paturi de zvîntare care co nțin în
medie: 20-60% s.u. din care 20-40% substan ță organică, 1-5% N, 0,5-1% P, 0,5% K, 5-6% Ca.
Se administreaz ă toamna înainte de efectuarea ar ăturilor, în doze de 20-25 t/ha odat ă la 2-
3 ani.

4.3 STADIUL CERCET ĂRILOR CU PRIVIRE LA FERTILIZAREA CHIMIC Ă

Orice sol (substrat) con ține substanțe minerale, în cantit ăți variabile, care contribuie la
dezvoltarea plantelor. În timp aceste resurse de su bstanțe minerale se diminueaz ă, motiv pentru
care este necesar ă fertilizarea chimic ă. Trei sunt elementele chimice de importan ță vitală: azotul,
fosforul și potasiul, fiecare dintre acestea având rolul sau bine definit în dezvoltarea plantei.

40 Azotul (N) – are un rol important în metabolismul plantelor și este responsabil de cre șterea lor.
El există în aer, dar sub form ă gazoasă nu poate fi absorbit de plante, excep ție făcând doar unele
leguminoase (maz ărea, trifoiul, lucerna, etc).
Azotul se găsește și în sol, fie sub form ă organică, fie sub formă minerală. Azotul organic
provine de la vegeta ția moartă din anii ateriori, dar, pentru a putea fi absorbit de plante, este
necesar că el să fie transformat de bacterii în nitra ți. Îngrășămintele bogate în azot sunt urea,
sulfatul de amoniu, nitrocalcarul și azotatul de amoniu.
Lipsa azotului poate fi b ănuită când se observ ă incetinerea procesului de cre ștere a unei
plante.
Fosforul (P) – ajută la formarea r ădăcinilor și la înflorirea plantelor, inclusive a fructificare .
Lipsă florilor poate fi un semn ca acest element este in sufficient
Potasiul (K) – asigură rezistența plantelor la ger, secet ă, variații mari de temperature și maladii.
În sol, el se găsește doar sub form ă minerală. Administrarea unor îngr ășăminte chimice pentru
plante este practicat ă de mulți.
În timp ce unii recomand ă fertilizări de 2-3 ori în perioada de vegeta ție, alții consideră că
este mai bine s ă se facă fertilizări dese, chiar la fiecare udare, cu solu ții mult diluate, în care s ă
se pună doze foarte mici de îngr ășăminte complexe.
Fabricanții de îngrășăminte complexe au recomand ări diverse, în general sus ținând ideea
folosirii de îngr ășăminte la două săptămâni sau chiar s ăptămânal. Desigur c ă ei doresc să-și
vândă produsul și așa se explică recomadarile de utlizare frecvent ă.
Aceste îngr ășăminte complexe con țin cele 3 elemente vitale, adic ă azot, fosfor și potasiu,
la care se adaug ă oligoelemente.
Azotul este foarte important pentru plante.
Celelalte două substanțe își dispută importanța, în sensul ca unii recomand ă o doză mai
mare de fosfor (formul ă NPK 1-3-2), al ții o cantitate mai mare de potasiu (formula NPK-2-4 -6).
Fosforul va asigur ă înflorirea, iar potasiul s ănătatea plantei și rezistență la boli și condiții
climatice neprietenoase.
Mulți cred că folosirea unui îngr ășământ fără a ține seama de formula NPK, îi scute ște
de probleme. În realitate, lucrurile sunt foarte co mplicate.
Formula aceea este foarte important ă și ea trebuie avut ă în permanență în vedere.
Alegerea unei formule NPK sau a alteia trebuie s ă țină seama de vârsta plantei și de necesitățile

41 de moment ale plantei. Folosirea îngr ășămintelor este recomandat ă doar în situa ția în care
substratul este s ărac în elemente nutritive.
De asemenea, trebuie subliniat faptul c ă îngrășămintele, dacă se administreaz ă, se adaugă
doar în perioada de vegeta ție a plantei, niciodat ă în perioada de hibernare.
Îngrășămintele care au ca principal ă componentă potasiul sunt potrivite a se administr ă
spre sfârșitul perioadei de vegeta ție, pentru a asigur ă rezistentă plantei la frig și boli pe perioada
hibernării.
În fine, trebuie spus c ă și excesul unor substan țe în dauna altora poate fi periculos.
Îngrășăminte bogate în potasiu sunt sulfatul de potasiu și clorura de potasiu. Semnul c ă potasiul
lipsește ar fi îngălbenirea marginilor frunzelor și uscarea lor
Foarte multe date din literature de specialitat e arată că pe solurile foarte bine
aprovizionate cu P și K, fertilizările efectuate cu îngr ășăminte potasice și în special cu P au dat
sporuri de produc ție nesesizabile.

4.4 SISTEME DE FERTILIZARE RECOMANDATE ȘI FOLOSITE ÎN UNIT ĂȚILE DE
PRODUCȚIE

Pentru a-și valorifica la maximum poten țialul productiv, plantele cultivate au nevoie de
cantități corespunzătoare de apa, lumina, dioxid de carbon și nutrienți minerali (azot, fosfor,
potasiu, calciu, magneziu, sulf, și o serie de microelemente).
Solul este principal ă sursă de nutrienți minerali și de apă pentru plante. Capacitatea
acestuia de a asigur ă nutrienții necesari plantelor variaz ă în funcție de nivelul lui de fertilitate.
Îndepărtarea nutrienților din sol prin absorb ția lor în plantă, prin levigare sau prin alte
procese ce țin de dinamică naturală a solurilor, atrag dup ă ele diminuarea con ținuturilor de forme
mobile ale elementelor nutritive și declinul treptat al capacit ății de producție a solurilor
Din aceste rațiuni, se impune c ă o necesitate obiectiv ă compensarea prin aplicarea de
îngrășăminte minerale și organice, atât a consumului cu recoltele cât și a scăderii mobilității
nutrienților prin procese naturale (adsorb ție, fixare, imobilizare în substan țe humice, s.a.) (Borlan
s.a., 1994).

42 Atât din rațiuni economice cât și din exigențe de protecție a mediului, se impune o
corectă gestionare și folosire a îngr ășămintelor (fertilizan ților) la nivelul fiec ărei exploatații
agricole sau agrozootehnice.
Trebuie con știentizat de fiecare produc ător agricol faptul c ă folosirea îngr ășămintelor
pentru realizarea unor produc ții profitabile trebuie f ăcută pe baza unor previziuni realiste, care s ă
țină cont de condi țiile pedoclimatice locale, de poten țialul productiv al culturilor și nivelul
tehnologic al unit ății agricole.
Un accent deosebit, în special în zonele cu vulne rabilitate mare la poluarea apelor cu
nitrați de origine agricol ă, trebuie pus pe gestionarea îngr ășămintelor organice și minerale cu
azot, având în vedere comportamentul deosebit de co mplex al acestui nutrient în sol și ușurință
cu care se poate pierde sub form ă de nitrați prin antrenare cu apele de infiltra ție și scurgerile de
suprafața (Cod de bune practici agricole, 2003).

La cultura de porumb
Pentru obținerea unei produc ții de 8-10 t/ha sunt necesare 120-180 kg/ha azot, 7 0-160
kg/ha, fosfor și 70-160 kg/ha potasiu în substan ță activă.
În situația în care analizele de laborator atesta necesitate a aplicării unor cantități masive, atunci
o parte din îngr ășăminte trebuie aplicat ă încă din toamnă.
Aplicarea azotului trebui s ă aibe loc întotdeauna numai prim ăvara. Dozele de NPK pentru
o aprovizionare armonioas ă pot fi aplicate și în două reprize. Atunci proced ăm corect dacă
necesarul de NPK 60-70% se aplic ă înaintea semănatului cu circa o s ăptămâna, iar diferen ța în
faza de 8-11 frunze.
La doze mari de fosfor, datorit ă antagonismului fosfor-zinc, poate face necesar ă
completarea necesarului de zinc, în principal sub f ormă fertilizărilor foliare, deoarece în cazul
acesta asimilarea zincului din sol este limitat ă.
Simptomatologia deficitului de zinc se caracterize ază prin frunze mici și apariția unor
cloroze pe frunzele tinere. De asemenea trebuie aco rdată o atenție deosebită compensării
deficitului de calciu, cu un ph de 5,6 plantele suf eră și se înregistreaz ă pagube.
În asemenea situa ții se impune aplicarea amenamentelor calcaroase cel puțin odată la 4
ani, iar aplicarea gunoiului de grajd cre ște eficientă.

43 – Fertilizarea de baz ă:
Scopul: Asigurarea unei bune p ărți din elementele nutritive necesare pe parcursul
perioadei de vegeta ție. Îngrășămintele Kemira fiind foarte bine solubile în ap ă, astfel devin u șor
accesibile plantelor, momentul optim al aplic ării fertilizării de bază, față de tehnologiile
tradiționale, este prim ăvara devreme.
La aplicarea acestei tehnologii trebuie s ă avem în vedere necesitatea unor precipita ții de
25-30 mm pentru a activ ă aceste îngrășăminte.
Momentul: Înainte de sem ănat sau chiar odat ă cu semănatul.
– Fertilizarea fazial ă:
Scopul: Asigurarea unei p ărți din elementele nutritive necesare realiz ării producției
scontate. Asigurarea unei aprovizion ări armonioase cu macro și microelemente (în special a
zincului). O asigurare echilibrat ă a fetilizarii este secretul produc țiilor mari.
Momentul: În faza de 8-11 frunze.
– Fertilizarea foliar ă:
Scopul: Prevenirea pagubelor produse de caren țe, îmbunătățirea calității și a rezistenței
față de boli.
Momentul: Odat ă cu tratamentele fitosanitare sau la apari ția simptomelor de caren ță. În
situația din urmă, prevenirea pagubelor va fi numai par țială, deci aplicarea unor îngr ășăminte cu
conținut complex, inclusiv al microelementelor, înainte a apariției simptomelor este cea
recomandată.
Fosforul si potasiul.
Tabel 4.4
sol
aprovizionat
cu fosfor sol aprovizionat cu potasiu
bine mediu slab
bine Power 16 200 kg/ha Power 5 150-200 kg/ha Power 5 200-400 kg/ha
mediu Power 16 200-300 kg/ha Power 16 200-400 kg/ha Power 5 250-450 kg/ha
slab Power 7
Power 20 200-300 kg/ha
200-300 kg/ha Power 7 300-400 kg/ha Power 7 450-550 kg/ha

44 Pe un sol fertilizat cu gunoi de grajd se va mic șora doza de P și K cu 20-30%. La o
aplicare din toamn ă a complexelor, trebuie s ă avem, grijă ca doza de azot s ă nu depășească 30
kg.ha substanță activă.
Azotul
Tabel 4.5
Perioada Inainte de semanat sau odata
cu semanatul In faza de 8-11 frunze
Cantitatea de N (subst. activa) 70-100 kg/ha 30-5 0 kg/ha
Azotat de amoniu pHKcl peste
6 200-300 kg/ha 100-150 kg/ha
Calcamonium nitrat pHKcl sub
6 250-400 kg/ha 150-200 kg/ha
Obiectivul Marirea productiei Marirea productiei

La calculul necesarului de azot trebuie avut în ve dere compoziția complexelor aplicate.
Dacă am avut ca premerg ătoare leguminoase, trebuie mic șorat doza de azot.
Este indicat o analiz ă a plantelor în faza de 8-11 frunze, o fertilizare în exces cu azot
poate mari perioada de vegeta ție.
Fertilizarea fazial ă Tabel 4.6
Momentul Împreun ă cu tratamentele fitosanitare
Produsul Ferticare I
Doza 5 kg/ha, max. 1.5%
Obiectivul Prevenirea caren țelor, îmbunătațirea calității

La cultura de floarea-soarelui
Pentru ob ținerea unei produc ții de 2.5-3 t/ha sunt necesare 30-80 kg/ha azot, 50 -120
kg/ha, fosfor și 80-140 kg/ha potasiu în substan ță activă.
Floarea soarelui are un consum specific mai sc ăzut în N și mai mare în K, fapt pentru care în
îngrășămintele folosite ponderea trebuie s ă aibe potasiul.
Dacă scopul este o recolt ă cu calități foarte bune (pentru consum alimentar) se recomand ă
folosirea Cropcare Standard 5 care este lipsit de c lor.

45 Fertilizarea trebuie s ă aibă loc primăvara devreme, sau chiar odat ă cu semănatul.
Fracționarea îngrășămintelor în cadrul acestei culturi nu se justific ă.
Pe solurile slab aprovizionate cu calciu, mai ale s dacă se asociază și cu o carență de
magneziu, recolta scade sim țitor. În asemenea situa ții trebuie să ridicăm conținutul în carbonat
de calciu al solului.
Simptomele caren ței de calciu, de obicei, ap ăr pe frunzele tinere, prin brunificarea
nervuriloe la început, continuând prin cloroz ă care înainteaz ă dinspre marginea frunzelor, iar la
urmă apar pete maronii.
Dintre microelemente în special borul (B) și sulful (S) contribuie la m ărirea producțiilor,
deci recomand ăm îngrășăminte care con țin și aceste elemente. La caren țe de bor ne putem
aștepta în primul rând pe solurile puternic alcaline.

Momentul optim și scopul fertiliz ării:
– Fertilizarea de baz ă:
Scopul: Asigurarea unei bune p ărți din elementele nutritive necesare pe parcursul
perioadei de vegeta ție. Datorită unei bune solubiliz ări și asimilări, în comparație cu tehnologiile
tradiționale, se recomand ă a avea loc prim ăvara devreme.
Pentru c ă aceste îngrășăminte să devină accesibile, plantele trebuie s ă beneficieze de
precipitații de cel puțin 25-30 mm.
Momentul: Înainte sau odat ă cu semănatul.
– Fertilizarea foliar ă:
Scopul: Prevenirea pierderilor cauzate de lipsa uno r elemente nutritive, îmbun ătățirea
calității și a rezistenței față de boli.
Momentul: Concomitent cu tratamentele fito-sanitar e sau la apari ția simptomelor de
carență. În cea de a dou ă situație sunt inevitabile unele pierderi de produc ție, de aceea se
recomandă aplicarea preventiv ă a fertilizărilor foliare cu îngr ășăminte cu microelemente.
La cultura florii soarelui calitatea produc ției este deosebit de important ă, iar tratamentele
fitosanitare împotriv ă unor insecte sau boli sunt obligatorii în fiecare an. Specialiștii Kemira
recomandă fertilizări foliare cu Ferticare, a c ăror cost este mult sub avantajele ob ținute.

46 Prin faptul că ele conțin N, P, K, Mg, S, Fe, B, Mn, Mo, Cu, Zn, Co, I în anii secetoși
asigură o vigoare mai bun ă a plantelor și calitatea produc ției. Îngrășămintele din binecunoscuta
familie Ferticare sunt complet (100%) solubile în a pă.
Fosforul si potasiul.
Tabel 4.7
sol
aprovizionat
cu fosfor sol aprovizionat cu potasiu
bine mediu slab
bine Power
16 150-250
kg/ha Power 5 150-250
kg/ha Power
5 200-300
kg/ha
mediu Power
16 200-300
kg/ha Power
16 200-400
kg/ha Power
5 250-450
kg/ha
slab Power 7
Power
20 200-300
kg/ha
200-250
kg/ha Power 7 300-400
kg/ha Power
7
Power
5 300-500
kg/ha
400-500
kg/ha

Pe un sol fertilizat cu gunoi de grajd se va mic șora doza de P și K cu 20-30%. La o
aplicare din toamn ă a complexelor, trebuie s ă avem, grijă ca doza de azot s ă nu depășească 30
kg/ha substanță activă.
În cazul florii soarelui pentru consum uman sub formă de semințe, se recomand ă
folosirea Cropcare Standard f ără clor.
Azotul
Tabel 4.8
Perioada Înainte de semanat sau odat ă cu semănatul
Cantitatea de N (subst. activa) 30-80 kg/ha
Azotat de amoniu pHKcl peste 6 100-250 kg/ha
Calcamonium nitrat pHKcl sub 6 150-300 kg/ha
Obiectivul M ărirea producției

47
La calculul necesarului de azot trebuie avut în ve dere compoziția complexelor aplicate.
Dacă am avut ca premerg ătoare leguminoase, trebuie mic șorat doza de azot. Doza crescut ă de
azot crește riscul îmboln ăvirii cu ciuperci.
Fertilizarea fazial ă
Tabel 4.9
Momentul Împreun ă cu tratamentele fitosanitare
Produsul Ferticare I
Doza 5 kg/ha, max. 1.5%
Obiectivul Prevenirea carențelor, îmbunatatirea cal itatii

La cultura de soia Tabel 4.10
Fertilizarea de baz ă
Fertilitate natural ă sol Azot
Kg/ha s.a. Fosfor
Kg/ha s.a. Potasiu
Kg/ha s.a.
Slabă 70 80 50
Mijlocie 60 70 40
Bună 50 60 0

Fertilizarea de baz ă cu azot se recomand ă a fi făcută sub formă amidică (uree) sau
amoniacală (complexe) în benzi cu fertilizatoare.
Fosforul se aplic ă sub formă de complexe bogate în fosfor de tipul 22-22-0, 23- 23-0, 13-
32-0, 9-24-24) sub ar ătură sau la pregătit teren.
Obligatoriu înainte de sem ănat sămânța se tratează cu NITRAGIN (tehnologia nitragin) și
trebuie zvântat ă în timpul semănatului și ferită de razele directe ale soarelui.

48 C A P I T O L U L V

STABILIREA DOZELOR DE ÎNGR ĂSĂMINTE CHIMICE
ÎN FUNCȚIE DE PRINCIPALII INDICI AGROCHIMICI

5.1 PRINCIPII DE STABILIRE A DOZELOR DE ÎNGR ĂȘĂ MINTE CHIMICE
LA CULTURILE DE CÂMP

Stabilirea dozelor de îngr ășăminte chimice ca și activitatea practic ă de utilizare a acestora
trebuie încadrat ă în contextul general al tehnologiilor de cultur ă, de aceea problema în sine nu
este numai o activitate strict agrochimic ă ci are un profund con ținut și interes agrochimic. Un
program eficient de fertilizare și calculul dozelor de îngr ășăminte trebuie s ă aibe la bază
realizarea următoarelor obiective:
-în primul rand îngr ășămintele trebuie s ă se calculeze și să se utilizeze numai la nivelul
dozelor optime din punct de vedere agrochimic, adic ă ce pot determina produc ții și sporul de
producție superioare cantitativ și calitativ, în condi ții de eficiență economică ce se poate ob ține
prin maximizarea venitului net la uniattea de subst anță activă sau de suprafa ță.Dozele prea mici
nu au efectul fertilizant scontant iar cele prea ma ri, pe lângă faptul că nu sunt eficiente economic
pot introduce st ări negative de exces și toxicitate.
-calculul dozelor și aplicarea îngr ășămintelor trebuie f ăcut în contextul armoniz ării
acestora cu al ți factori de vegeta ție, trofic și tehnologic, în scopul optimiz ării ecosistemului
respectiv prin dirijarea rela ției sol-plantă-îngrășăminte.
Acest sistem trebuie optimizat și practic sa devin ă funcțional în ambele sensuri, adic ă să
se obțină prin îngrășăminte efecte sporite, de calitate superioar ă la plante, dar în condi țiile în care
mediul de nutri ție și în primul rând solul s ă realizeze o optimizare și evoluție agrochimică care ii
sugerează o fertilitate superioar ă al acestuiă în continua evolu ție.
În prezent procedeele cele mai folosite pentru stab ilirea dozelor de îngr ășăminte se
stabilesc după:
-rezultatele experientelor din câmp cu doze diferit e și în raporturi variabile, interpretate
statistic prin analiza dispersional ă;

49 -recolta exprimat ă în procente și unele însușiri agrochimice;
-metoda bilanțului elementelor nutritive;
-utilizarea indicilor agrochimici, poten țialul genetic, nota de bonitare, clasa de
favorabilitate, curbe de consum;
-metoda modelelor matematice;
-curbe de fertilizare și de comsum al elementelor nutritive
-nomograme ce exprim ă în mod sintetic corela ția dintre recolte, gradul de aprovizionare
cu elemente nutritive și necesarul de îngr ășăminte.
-fertilizarea empiric ă (,,la vedere”) de rutin ă.

5.2 MODELE MATEMATICE DE STABILIRE A DOZELOR OPTIME DE
ÎNGRĂȘĂ MINTE ÎN AGRICULTUR Ă

Așa cum s-a men ționat, încă de la enunțarea ,,teoriei nutri ției minerale minerale” și a
,,legii minimului” de c ătre LIEBIG 1885 se poate aprecia c ă au existat încerc ări dar și contribuții
de referință în stabilirea și interpretarea leg ăturii dintre mărimea recoltelor și nivelul de varia ție a
unui factor de cre ștere a plantelor, inclusive a elementelor nutritive .
Pentru domeniul agrochimiei, în general și în special pentru diferen țierea recoltelor dup ă
nivelul dozelor de îngr ășăminte a fost enun țarea lui MITSCHERLICH (1905) a ,,legii
interacțiunii factorilor de vegetatie” sau ,,legea efectulu i factorilor de cre ștere a plantelor”.
Autorul men ționat susține enunțul legii respective cu o ecua ție ce-I poartă numele, după
care recolta (y) sau sporul acesteia (dy) ob ținut sub acțiunea unui factor de cre ștere (yA¬) este
direct proporțional cu produsul dintre coeficientul ac țiune a factorului respective A© și diferența
recoltei maxime cu cea actual (A-y):
dy/dx = c (A-y) în care,

dy – sporul minim de produc ție sub acțiunea factorului de cre ștere modificat;
dx – creșterea factorului x;
c – coeficientul de ac țiune a factorului x;
y – sporul de recolt ă obținut sub acțiunea factorului x;

50 Deținând valori diferite ale coeficientilui (factorulu i) de acțiune (c) pentru plante diferite
si pe baza varia ției recoltelor cu modificarea ac țiunii unui factor în sol, MITSCHERLICH și
ulterior adepții concepțiilor sale, au valorificat teoria respective în des crierea curbelor de
producție (sau de răspuns) variabile odat ă cu variația nivelului unui element aplicat solului.
În timp interpretarea și utilizarea ecua ției lui MITSCHERLICH s-a concretizat și în alte
forme sau expresii:
-BAULE (1918) introduce conceptul ,,cantit ății de efect” care, în cazul elementelor nutritive,
este cantitatea acestora necesar ă producerii unei jum ătăți a recoltei maxime.
Conceptul lui BAULE privind r ăspunsurile (sporurile) descrescânde dup ă o progresie
aritmetică obținute cu creșterile egale ale factorilor fertilizan ți (elemente nutritive) a fost descries
și preluat de SPILLMAN (1933) care recomand ă pentru acest process o ecua ție ce derivă tot din
cea de referință a lui MITSCHERLICH :
y = A(1-10-cx)

Având la baz ă concepțiile și formulările descries anterior, cu date experimentale privi nd
efectul îngrășămintelor pe soluri representative din țara noastră și la mai multe culturi agricole,
BORLAN și HERA (1975, 1980, 1984, 1994) formuleaz ă următoarele ecuații de calcul a dozelor
de elemente nutritive care fundamenteaz ă la noi motoda oficial ă aplicată:
DOE, kg N;P 2O5 si K 2O/ha = CexCeEsCuIVuRp2.3CexRsxlog 


în care,

Rs – recolta scontat ă, apropiată de recolta maxim ă (Rm);
Ce – coeficientul de ac țiune utilă a elementelor nutritive din sol (C n pentru N, C p pentru
P2O5, Ck pentru K 2O);
VuRp – prețul de desfacere a produsului principal (unit ăți de produs agricol, lei/kg);
CUI- costul unității de îngrășămant (s.a) lei/kg;
Es – aportul cantitativ de elemente nutritive din sol , kg/ha.
Reprezentarea cantit ăților de elemente nutritive ce provin din sol (aport ul solului) (Es) se
face dupa însu șirile agrochimice ale solului (IA) m ăsurate prin analize de sol și dupa mărimea
recoltelor scontate (Rs).

51 Pentru culturile de câmp DAVIDESCU și CRIȘAN au elaborate o metod ă care ia în
considerare calculul necesarului de N,P,K pe baza b ilanțului elementelor nutritive și a unor indici
agrochimici ce exprim ă aportul solului (sau al altor resurse) în element e nutritive esen țiale.
După concepția acestei metode, dozele de N,P și K se calculeaz ă astfel:

Doza de N, kg/ha = x100CN N
ut ex− în care:
Nex – cantitatea de N ce se îndeparteaz ă cu recolta probabil ă (,,exportul” de N), in kg/ha;
Nr – rezerva totală (aportul) de N din sol, în kg/ha;
Cu – coeficientul de utilizare a azotului din îngr ășăminte (38-71%).

Doza de P, kg/ha= x100CK P
ut x− în care:
Pex – cantitatea de P extras ă cu recolta (y) (,,exportat ă”), în kg/ha = y x C sP;
În care: y – recolta obtin ută;
C sP – consumul specific de P pe tona de produs principa l, in kg;
Pt – rezerva (cantitatea) total ă de P potențial asimilabil (in kg).
Cu – coeficientul de utilizare a fosforului din îngr ășăminte.

Doza de K, kg/ha = 100CK K
ut exx− în care:
K ex – cantitatea de potasiu ce se extrage (,,exportat ă”) cu recolta y, in kg/ha

K ex = y x C sK;
În care : y – recolta obtinut ă;
C sK – consumul specific de potasiu, in kg/t de produs principal;
Kt – cantitatea total ă (rezerva, aportul) de potasiu în sol, in kg/ha.

52 5.3 ÎNGRĂȘĂ MINTE CHIMICE FOLOSITE

Pentru completarea necesarului de elemente nutriti ve, creșterea și dezvoltarea plantelor,
creșterea fertilității solului și pentru obținerea producțiilor dorite se folosesc îngr ășăminte
organice și minerale. Acestea se pot administra în stare soli dă, lichidă sau sub formă de gaz.

A. Îngrășăminte pe bază de N (azot) :
Azotatul de amoniu – NH 4NO 3
Se folosește ca îngrășământ din anul 1935, fiind în prezent cel mai utiliz at pe plan mondial
(25-30% din produc ția îngrășămintelor cu azot).
Este un îngr ășământ ce poate fi aplicat pe toate tipurile de sol și la toate culturile. Folosirea
unilaterală a NH 4NO 3, ani în șir, este contraindicat ă, chiar pe cernoziomurile cambice, datorit ă
creșterii mobilității hidroxizilor de aluminiu, cu implica ții nedorite asupra plantelor. Se poate aplica,
toamna, primăvara sau în perioada de vegeta ție.
În condiții de climă umedă, mai ales pe solurile cu textur ă ușoară, aplicarea azotatului de
amoniu toamna odat ă cu arătura este mai pu țin eficientă, decât primăvara înainte de sem ănat.
Dă foarte bune rezultate la cerealele p ăioase, poumb, sfecl ă pentru zahăr, cartof, legume,
viță de vie, livezi, etc. Azotatul de amoniu poate fi u tilizat la fertilizarea suplimentar ă a culturilor de
prășitoare și legume, introdus între rânduri la 10-15 cm adânci me.
Azotatul de calciu – Ca(NO 3)2, salpetru de Norvegia.
Azotatul de calciu, este o sare slab ă, cristalizată în sistemul monoclinic, cu greutate
moleculară de 164,10, iar greutatea specific ă de 2360 kg/m3.
Azotatul de calciu, este foarte higroscopic, la 20 0C, punctul de higroscopicitate fiind de
55,4 (cel mai higroscopic îngr ășământ chimic).
Pentru a-i micșora higroscopicitatea, se amestec ă în procesul de fabrica ție cu NH 4NO 3, până
la 4,5% sau cu uree. În primul caz se ob ține o sare dublă, NH 4NO 3 • 5Ca(NO 3)2 • 10H 2O cu 15,5%
N, puțin higroscopică, care se poate granula.
Azotatul de calciu este foarte solubil în ap ă; în 100 părți apă se dizolvă 50,5 părți de
îngrășământ (0 0C).

53 Are o reacție fiziologică bazică, motiv pentru care se recomand ă cu precădere a fi aplicat pe
solurile cu reac ție acidă, la culturile de ov ăz, orz, cartof, in, cânep ă, etc. Se aplică primăvara înainte
de semănat sau în cursul perioadei de vegeta ție.
Acest îngrășământ este universal putând fi folosit pe toate tipu rile de sol și la toate
speciile de plante. Rolurile i se pun mai bine in e videnta pe solurile acide, la plantele considerate
mari consumatoare de calciu .
Ureea – CO(NH 2)2
Ureea, este o substan ță solidă, cristalină, albă sau ușor roză, fără miros, cu un gust am ărui.
Are greutatea specific ă de 1335 kg/m3, iar cea volumetric ă de 530-640 kg/m3. Este foarte u șor
solubilă în apă, însușire ce crește odată cu temperatura. Astfel, într-o 100 p ărți de apă se
solubilizează 66 părți de uree la 10 0C, iar la 20 0C, se solubilizeaz ă 79 părți.
Ureea este un îngr ășământ cu higroscopicitate foarte redus ă; de cinci ori mai mic ă față de
azotatul de amoniu. Concentra ția în azot este de 46,6 % N, fiind îngr ășământul solid azotos, cu cel
mai ridicat con ținut în substanță activă (100 kg uree, corespunde la 300 kg azotat de amoni u și 225
kg, sulfat de amoniu).
Ureea este un îngr ășământ universal, ce poate fi aplicat cu succes la to ate culturile și pe toate
tipurile de sol. Se administreaz ă direct în sol la fertiliz ările de bază toamnă sau primăvara.
La administrarea ureei, imediat dup ă răspândirea ei pe suprafa ța solului, se va încorpora fie
printr-o arătură adâncă, fie printr-o lucrare superficial ă, în vederea evit ării pierderilor de azot, ca
urmare a volatiliz ării amoniacului.

B. Îngrășăminte pe baza de P (fosfor)
Sunt necesare pentru asigurarea unei nutri ții echilibrate și prevenirea efectului negativ al
azotului asupra calit ății recoltelor și rezistența plantelor la ger, boli și dăunători. Eficacitatea lor
depinde în mare masur ă de conținutul solului în fosfa ți și de pH.
Superfosfatul simplu
Materiile prime folosite pentru ob ținerea superfosfatului simplu sunt: roca fosfatic ă și acidul
sulfuric (65-75%).
Superfosfatul se prezint ă ca o pulbere de culoare cenu șie închisă (fosforite) sau cenu șie
deschisă (apatite) sau sub form ă de granule. Are un miros caracteristic, și este unsuros, când con ține
resturi de acizi H 2SO4 sau H 3PO4; când acizii sunt bine neutraliza ți, nu are miros.

54 Superfosfatul simplu se livreaz ă sub două tipuri: pulbere și granulat.
Superfosfatul, are o reac ție acidă, atunci când acesta se determin ă în laborator, îns ă în câmp
din punct de vedere al reac ției fiziologice se comport ă ca un îngrășământ cu reacție neutră.
Superfosfatul este un îngr ășământ universal, ce poate fi aplicat pe toate tipuri le de sol și
la toate culturile. Se folose ște ca îngrășământ de bază, sau aplicat la cuib și pe rânduri odat ă cu
semănatul (plantatul).
Cu cât solul are o capacitate mai mare de re ținere a fosforului, cu atât este mai
recomandabilă aplicarea local ă a superfosfatului.
Superfosfatul concentrat
Este cunoscut și sub denumirea de "superfosfat dublu" sau "triplu" , datorită conținutului
ridicat în P 2O5, ca urmare a absen ței gipsului din masa lui.
Superfosfatul concentrat se prezint ă sub formă de granule, de culoare alb ă sau gălbuie.
Are un conținut în substanță activă, P2O5 cuprins între 38-50% (l2,6-21,8% P). Este solubil
în apă; la 25oC se solubilizeaz ă 4%, iar la 50 oC, 6,2%. Se păstrează bine și se împrăștie cu ușurință,
fiind puțin higroscopic. În sol sufer ă aceleași transformări ca și superfosfatul simplu.

C. Îngrășăminte pe baza de K (potasiu): asigură sporuri însemnate de recolt ă dar mai
ales îmbunătațesc calitatea lor și măresc rezisteța la boli ger și dăunători.
Sarea potasică
Este îngr ășământul cu potasiu cel mai folosit în agricultur ă.
Se obtine din amestecul clorurii de potasiu cu saru ri natural brute, fin maruntite.
Se prezintă sub formă de cristale de culoare alb-cenu șie. Conținutul în substan ță activă
este de 48-52 % K 2O (40-43 %). Reac ția fiziologică este neutră. Se recomand ă pentru toate
tipurile de sol și la toate culturile.
Sulfatul de potasiu. K 2SO 4
Sulfatul de potasiu se prezint ă ca o sare de culoare alb ă, ce cristalizeaz ă în sistemul
rombic sau hexagonal. Este solubil în ap ă; la 00C într-o 100 p ărți apă se dizolvă 6,85 părți. Nu
este higroscopic ă, motiv pentru care se p ăstrează fără dificultate. Ca îngr ășământ conține 48-53,5
% K 2O.

55 Este un îngrășământ, recomandat în primul rând pentru culturile in tensive de legume din
sere și solarii, precum și în floricultur ă, înfluențând în mod pozitiv culoarea florilor și a
frunzelor, datorit ă conținutului în sulf.

5.4 EPOCI ȘI METODE DE APLICARE A ÎNGR ĂȘĂ MINTELOR

Din punct de vedere al eficien ței, perioada în care se aplic ă îngrășământul este mult mai
importantă decât forma sub care este administrat. Problemele epocii de aplicare a
îngrășământului este în strâns ă dependență cu momentele în cursul dezvolt ării plantelor când
necesitățile lor nutritive sunt ridicate.
Epocile de aplicare a fertilizan ților precum și metodele de aplicare ale acestora se
desfășoară în funcție de studiul agrochimic și de condițiile pedoclimatice din raza comunei
Andrieșeni precum și în funcție de nivelul de dotare tehnic ă al unității agricole S.C.
AGRALMIXT S.A, ANDRIE ȘENI.
Epoci de aplicare a fertilizan ților la culturile sem ănate toamna.
În urma studiilor agrochimice și pedologice pe raza comunei Andrie șeni rezultă că
datorită cantităților mari de azot mineral provenit din mineralizare a materiei organice existente
toamna în sol și a precipitațiilor mai abundente din sezonul toamn ă iarnă, există un risc crescut
de contaminare a apelor cu azot nitric prin levigar ea și scurgerea de suprafa ță.
Se recomandă aplicarea azotului numai sub form ă amoniacală sau amidică. Procedându-
se în acest fel culturile vor consuma în primele fa ze de vegetație azotul rezidual din sol,
contribuind astfel la reducerea cantit ăților de nitrați antrenați în apele de suprafa ță și în cele
subterane.
Restul cantității de azot se aplic ă primavara (eventual corectat cu valoarea de azot
minimă). Pe soluri cu textura grosier ă se recomandă fracționarea acestor cantit ăți.
Epoci de aplicare a fertilizan ților la culturile sem ănate primăvara – vara
Fertilizarea de baz ă se recomandă a fi facută cu pâna la 1/3 din doz ă pentru a preveni
pierderile prin levigare, mai ales cand sunt progno zate precipițatii mai abundente. Restul
cantității urmează să fie aplicat în perioada de consum maxim al plantel or, odată cu lucrările de
întreținere ale culturilor.

56 Tehnici de aplicare a fertilizan ților
Mijloacele tehince pentru aplicarea fertilizan ților se vor alege cu mare aten ție, în funcție
de felul și starea fertilizan ților, de metoda aplicat ă pentru dozare și aplicarea propriu – zis ă, felul
acționării, de capacitate.
Asigurarea debitului de îngr ășământ și uniformitatea distribu ției pot depinde și de
parametrii de performan ță ai mașinii de aplicat îngr ășăminte, dar sunt influen țati și de alți factori.
Dintre aceștia cei mai importan ți sunt cei lega ți de starea și umiditatea îngr ășământului. Nu
există nici o mașină oricât de performant ă tehnic ar fi, care s ă lucreze perfect atunci când
însuțirile fizice ale îngr ășămintelor sunt necorespunzatoare.
Îngrășămintele chimice sub form ă de pulbere sunt foarte higroscopice, ele preiau
umiditatea atât în timpul depozitarii în condi ții proaste, cât și în timpul manevrarii pentru
încărcarea mașinii și chiar în timpul distribuirii.
Ca urmare e umezirii particulelor de îngr ășământ aderă între ele se formeaz ă bulgări de
diferite dimensiuni, prin aceasta scade precizia do zării și crește gradul de neuniformitate al
distribuției. La un anumit grad de umezire, îngr ășămintele pot adera și de organele care vin în
contact ale masinii de aplicat, înr ăutățind și mai mult calitatea distribu ției.
Pentru aplicarea îngr ășămintelor chimice în benzi, concomitent cu sem ănatul, se folosesc
echipamente de fertilizat purtate de sem ănătoare pentru culturi pr ășitoare.
Debitul de îngr ășăminte trebuie sa fie reglat la aceeasi valoare la t oate secțiile.
Pentru aplicarea mecanizat ă a îngrășămintelor organice solide – gunoiul de grajd, de la platforma
de fermantare sau frac ția solidă dupa separarea dejec țiilor fluide – se folosesc ma șini de aplicat
gunoiul de grajd.
Cele mai multe tipuri de ma șini sunt sub form ă de remorcă tehnologică, cu transportor
orizontal de alimentare pe podeaua benei, și cu organe de dislocare – marun țire și distribuție a
îngrășămintelor.
Unele mașini au și organe de uniformizare a materialului, de exemplu rotarea cu degete
organele de distribu șie pot fi: rotor orizotal cu spir ă elicoidala cu muchii din țate; rotor orizontal
cu degete; mai multe rotoare verticale cu degete s. a. Încărcarea cu gunoi de grajd a benei ma șinii
poate fi făcută cu un încărcător cu furcă mecanică acționată hidraulic.

57 5.5. STABILIREA NECESARULUI DE ÎNGR ĂȘĂ MINTE CHIMICE

Necesarul de substan țe minerale nutritive pentru plante se acoper ă din rezervele existente
în sol în forme efectiv sau poten țial asimilabile, din îngr ășămintele organice aplicate periodic,
din îngrășămintele chimice produse industrial, din resturile v egetale care nu pot fi utilizate în
furajarea animalelor sau ca materie prim ă în industrie și din reziduurile și subprodusele
industriale ce pot fi aplicate în condi ții economice și fără riscuri de poluare a mediului
înconjurator.
In condiții naturale în care solurile au o fertilitate difer ită fără aplicarea de îngr ășăminte,
producțiile realizate vor fi diferite.Pe cernoziomuri se o bțin producții mai ridicate, în timp ce pe
solurile brune-ro șcate de pădure și pe podzoluri se ob țin producții mai mici.
Insă producțiile realizate fără aplicare de îngr ășăminte nu corespund cerin țelor actuale și
capacitățiilor de produc ție ale noilor soiuri de grâu și hibrizi dubli de porumb cultiva ți în țara
noastră.
Pentru a asigura recolte bogate și continuu sporite este necesar ă aplicarea de îngr ășăminte
care contribuie, pe de o parte, la satisfacerea cer ințelor plantelor în principalele elemente
nutritive și, pe de altă parte, la menținerea și creșterea fertilității solurilor pe care s-au dezvoltat
plantele cultivate.Este cunoscut faptul c ă diferitele plante de cultur ă extrag din sol o dat ă cu
recolta o cantitate însemnat ă de substanțe hrănitoare.
O parte din aceste substan țe hrănitoare se reîntorc în sol fie prin resturile organ ice (paie,
vreji, coceni ), fie prin aplicarea de îngr ășăminte naturale în alc ătuirea cărora intră paiele
întrebuințate ca așternut sau resturi de nutre țuri folosite în hrana animalelor.
O parte însemnat ă din substanțele hrănitoare luate din sol o dat ă cu recolta nu mai revin
în circuitul agricol și sub forma produselor agricole se folosesc în alte scopuri (industria
alimentară, în industria textil ă etc.).
Așadar, în vederea men ținerii și ridicării fertilității solului, este necesar ă restituirea
acestor substan țe, prin aplicarea îngr ășămintelor.Numai prin aplicarea îngr ășămintelor se pot
obține recolte bogate și se pot menține solurile la un nivel ridicat de fertilitate.

58 CAPITOLUL VI
ÎNTOCMIREA PLANULUI DE FERTILIZARE

Planul de fertilizare anual face parte dintr-un pro gram de perspectiv ă, care cuprinde felul
îngrășămintelor, dozele și metodele de aplicare sunt diferen țiate și are ca obiectiv asigurarea
creșterii și dezvoltării plantelor, realizarea și menținerea unei nutri ții echilibrate. El s-a
întocmit pentru fiecare parcel ă în parte pe baza analizei agrochimice a solului, s istemul de
cultură.
Analiza agrochimic ă a solului s-a f ăcut după metodica practic ă de Oficiul pentru Studii
Pedologice și Agrochimice Ia și. Planul de fertilizare s-a întocmit în func ție de indicii agrochimici
ce caracterizeaz ă solurile acestei zone. Planul de fertilizare întoc mit servește ca model pentru
următorii ani.
Anual, inginerul șef S.C.D.P. Ia și împreună cu șeful de fermă vor adopta planul de
fertilizare pe unitate și fermă, în funcție de îngrășămintele de care dispun, precum și alte
modificări intervenite în planul de cultur ă a fermei.
În planul de fertilizare ce se întocme ște anual se înscriu numerele tabelelor topografice ,
tipurile de sol caracteristice, planta de cultur ă, parcela de fertilizare, valorile medii ale analiz elor
de laborator, din care s ă rezulte nivelul de aprovizionare a solului în elem ente de nuriție,
valoarea medie a pH-ului, precum și alte analize speciale.
În func ție de aceste elemente se stabilesc dozele optime ec onomice de îngr ășăminte
chimice folosite (N:P:K), în substan ța activă la hectar ce pot fi aplicate pe culturi și pe parcelele
de fertilizare. Pân ă la o nouă cartare agrochimic ă, delimitarea parcelelor de fertilizare, tipul de
sol și valorile indicilor agrochimici r ămân neschimba ți.
În fiecare unitate și fermă, programul de fertilizare pentru asigurarea necesa rului de
elemente nutritive a culturilor și ameliorarea însu șirilor fizice chimice și biologice ale solurilor,
trebuie să aibă la bază colectarea, preg ătirea și aplicarea integral ă a îngrășămintelor naturale.
Buna gospodarire și aplicarea integral ă a acestora sunt componentele importante ale concep ției
care se recomand ă folosirea economic ă a îngrășămintelor produselor industriale.
În toate situa țiile de asigurare a îngr ășămintelor chimice, fertilizarea cu îngr ășăminte
naturale trebuie considerat ă ca fiind esențială, atât pentru reciclarea productiv ă a elementelor
nutritive, cât și pentru regenerarea substan țelor chimice din sol.

59 6.1. MODUL DE FOLOSIN ȚĂ A TERENULUI

Ferma S .C AGRALMIXT S.A. ANDRIE ȘENI, are o suprafață de 641 ha, din care 334
sunt destinate cultiv ării ogorului, 122 ha cultivate cu porumb pentru s ămânța, 97 ha cultivate cu
floarea-soarelui, 61 ha cultivate cu soia și 27 ha cultivate mixt (floarea-soarelui, porumb bo abe).
Tabel 6.1
Nr. crt. Denumirea speciei cultivate Suprafa ța cultivată -ha-
1. Ogor 334
2. Porumb boabe 122
3. Floarea- soarelui 97
4. Soia 61
5. Porumb + Floarea-soarelui 27

6.2. INDICII AGROCHIMICI REZULTA ȚI DIN CARTARE

Rezultatele analizelor de sol la O.S.P.A. Ia și, ferma S.C. AGRALMIXT S.A,
ANDRIEȘENI s-au înscris pe o hart ă a teritoriului cartat, întocmindu-se urm ătoarele
cartograme:
-cartograma reac ției chimice a solului (pH-ului);
-cartograma stării de aprovizionarea a solului în fosfor mobil;
-cartograma stării de aprovizionare a solului în potasiu mobil;
-cartograma amplas ării culturilor.
Indicii agrochimici sunt determina ți în cartograme potrivit legendelor, în func ție de
aprovizionare în elementul respectiv. Principalii i ndici agrochimici sunt:
-reacția solului;
-conținutul solului în fosfor mobil;
-conținutul solului în potasiu mobil;
-conținutul solului în azot.

60 Tabel 6.2
Reacția solurilor

Ferma
Suprafața
agricolă
Ha Reacția pH-ului
Moderat
acide Slab
acide Neutre Slab
alcaline Puternic
alcaline
Ha % Ha % Ha % Ha % Ha %
S.C.AGRALMIXT
S.A 641 4,36 0,68 204 31,97 96 14,96 335 53,38 – –

Din datele prezentate în tabelul de mai sus, cât și din analiza rea ției cartogramei solului,
rezultă că în raza Comunei Andrie șeni se găsesc soluri moderat acide , în propor ție de 0,68 %
(culoarea roz), soluri slab acide, in proportie de 31,97 % (culoarea galben ă), neutre, într-un
procent de 14,96 % (culoarea verde) si soluri slab alcaline in proportie de 52,38 % (culoarea
albastru deschis).
Corelând reac ția solurilor (pH-ul) cu suma bazelor schimbabile (S B), aciditatea
hidrolitică (AH), gradul de satura ție în baze (V%), tipul de sol și conținutul în aluminiu
schimbabil, rezult ă necesitatea corect ării reacției acide a solurilor prin aplicarea de amendamente
calcaroase.
Tabel 6.3.
Starea de asigurare cu fosfor mobil

Ferma
Supr.
Agr.
Ha Starea de asigurare cu fosfor mobil
Foarte slabă Slabă Mijlocie Bun ă Foarte bun ă
Ha % Ha % Ha % Ha % Ha %
S.C.
AGRALMIXT
S.A 641 23 4,25 205 32,32 284 44,21 74 11,66 48 7,48

Din datele prezentate, cât și din analiza cartogramei întocmit ă pentru zona sus
menționată, observăm că în proporție de 4,25 % solurile acesteia sunt foarte slab apr ovizionate
cu fosfor mobil, slab asigurate sunt 32,32 %, mijlo ciu asigurate cu fosfor mobil 44,21 %, iar

61 solurile bune și foarte bune asigurate cu fosfor mobil reprezint ă 11,66 respectiv 7,48 din totalul
de 641 ha.
Pe total suprafa ță, conținutul în fosfor mobil variaz ă de la 8 până la 164 ppm fosfor. Deci,
solurile fermei S.C AGRALMIXT S.A sunt de la foarte slab aprovizionate la foarte bin e
aprovizionate cu fosfor mobil.
Tabel 6.4
Starea de asigurare cu potasiu mobil

Ferma
Supr.
Agr.
Ha Starea de asigurare cu fosfor mobil
Foarte slabă Slabă Mijlocie Bun ă Foarte bun ă
Ha % Ha % Ha % Ha % Ha %
S.C.
AGRALMIXT
S.A 641 – – – – 16 2,72 360 55,36 265 41,85

Din cartograma con ținutului în potasiu mobil și din fișa sinoptică agrochimică anexată la
lucrare, la nivelul suprafe ței rezultă:
– 2,72 % din suprafa ță (17ha) soluri mijlociu aprovizionate;
– 55,36 % din suprafat ă (362ha) soluri bine aprovizionate;
– 41,85 % din suprafat ă (275ha) soluri foarte bine aprovizionate.
Pe totalul suprafe ței conținutul în potasiu mobil are valori cuprinse între 1 12 până la 508
ppm K, indicând faptul ca solurile fermei S.C AGRALMIXT S.A au o stare de asigurare de la
mijlocie până la foarte bună în potasiu mobil.
Tabel 6.5
Starea de asigurare cu azot

Ferma
Supr.
Agr.
Ha Starea de asigurare cu azot (IN)
Slabă Mijlocie Bun ă Foarte bun ă
Ha % Ha % Ha % Ha %
S.C.
AGRALMIXT
S.A 641 – – – – 453 70,67 188 29,32

62
La probele analizate, indicele azot are valori cup rinse între 4,30 și 6,41 care corelate cu
valorile hunusului indic ă că, solurile cartate au o stare de la bun ă la foarte bună de asigurare în
azot.

6.3. DOZELE OPTIME ECONOMICE DE ÎNGR ȘĂMINTE RECOMANDATE

Dozele de îngra șământ recomandate pentru culturile luate în calcul d in acest studiu cu
recolta scontată aferenta sunt:
Pentru cultura de soia cu recolta scontat ă 2500 kg/ha:
Kg/ ha N s.a. ………………………………. 6,6
Total îngrășămănt N s.a. pentru toate parcelele de chimizare 485 k g
Kg/ha P 2O5 s.a…………………………..110,2
Total îngrășămănt P 2O5 s.a. pentru toate parcelele de chimizare 1098 kg
Kg/ha K 2O s.a. ……………………………..12,2
Total îngrășămănt K 2O s.a. pentru toate parcelele de chimizare care nec esită aplicarea de
îngrășăminte cu K 2O este de 403 kg s.a.
Pentru cultura de floarea-soarelui cu recolta scont ată 3500 kg/ha:
Kg/ ha N s.a. ………………………………. 89,5
Total îngrășămănt N s.a. pentru toate parcelele de chimizare 1994 kg
Kg/ha P 2O5 s.a………………………….. 119,25
Total îngrășămănt P 2O5 s.a. pentru toate parcelele de chimizare 2605 kg
Kg/ha K 2O s.a. ……………………………..56
Total îngrășămănt K 2O s.a. pentru toate parcelele de chimizare 1222 kg.
Pentru cultura de porumb cu recolta scontat ă de 6000 kg/ha:
Kg/ ha N s.a. ………………………………. 88
Total îngrășămănt N s.a. pentru toate parcelele de chimizare 1254 kg
Kg/ha P 2O5 s.a………………………….. 58,6
Total îngrășămănt P 2O5 s.a. pentru toate parcelele de chimizare 782 kg
Kg/ha K 2O s.a. ……………………………..40,8
Total îngrășămănt K 2O s.a. pentru toate parcelele de chimizare care nec esită aplicarea de
îngrășăminte cu K 2O este de 667 kg s.a.

63
SITUAȚIE SINTETICĂ
a stării de reacție a solurilor – pH
A. BENEFICIAR S.C. AGRALMIXT S.A. ANDRIEȘENI
B. EXECUTANT O.S.P.A. Județul IAȘI
C. SITUAȚIE SINOPTICĂ A STĂRII DE REACȚIE

Tabel 3.1

Reacția pH-ului

Ferma
Suprafața
agricolă
Ha Reacția pH-ului
Moderat
acide Slab
acide Neutre Slab
alcaline Puternic
alcaline
Ha % Ha % Ha % Ha % Ha %
S.C.AGRALMIXT
S.A 641 4,36 0,68 204 31,97 96 14,96 335 53,38 – –

SITU
a stă rii de
BENE FICIAR S.
EXECUT
A. SITUAȚIE SIN

Ferma
Supr.
Agr.
Ha Foarte slabă
Ha %
S.C.
AGRALMIXT
S.A 641 23 4,25

64 SITUAȚIE SINTETICĂ
rii de asigurare a solului în funcție de P – AL
FICIAR S.C. AGRALMIXT S.A. ANDRIEȘENI
XECUTANT O.S.P.A. Județul IAȘI
AȚIE SINOPTICĂ A STĂ RII DE ASIGURAR

Starea de asigurare cu fosfor mobil
Starea de asigurare cu fosfor mobil
Slabă Mijlocie Bun ă
Ha % Ha % Ha %
205 32,32 284 44,21 74 11,66

SIGURARE

Tabel 3.2
Foarte bună
Ha %
,66 48 7,48

65 SITUAȚIE SINTETICĂ
a stării de asigurare a solului în funcție de K – AL
BENEFICIAR S.C. AGRALMIXT S.A. ANDRIEȘENI
EXECUTANT O.S.P.A. Județul IAȘI
A. SITUAȚIE SINOPTICĂ A STĂRII DE ASIGURARE

Tabel 3.3
Starea de asigurare cu potasiu mobil

Ferma
Supr.
Agr.
Ha Starea de asigurare cu fosfor mobil
Foarte slabă Slabă Mijlocie Bun ă Foarte bun ă
Ha % Ha % Ha % Ha % Ha %
S.C.
AGRALMIXT
S.A 641 – – – – 16 2,72 360 55,36 265 41,85

66 CONCLUZII ȘI RECOMAND ĂRI

Studiul agrochimic efectuat la ferma S.C AGRALMIXT S.A ANDRIESENI,
IAȘI, care înglobeaz ă o suprafață de 641 ha, urm ărește testarea stării de fertilitate
a solului în vederea elabor ării planului fertilizare pentru porumb, floarea-soa relui,
soia

Zona în care este situat ă ferma prezint ă un climat temperat continental în care
temperatura medie anual ă este de 9,0 o C, suma medie a precipita țiilor anuale este
de 512,1 mm, ceea ce confer ă condiții bune pentru cre șterea și dezvoltarea
speciilor cultivate în aceast ă fermă.

Prin cartarea agrochimica efectuat ă în cadrul fermei S.C AGRALMIXT S.A
ANDRIESENI, s-a realizat caracterizarea st ării potențiale de aprovizionare a
solului cu principalele însu șiri agrochimice: con ținutul în humus, azot, fosfor,
potasiu, reacția solului.
– în cadrul acestei ferme predomin ă solurile cu reactive slab alcalin ă (51 %) pe o
suprafață de 328 ha, urmate de solurile cu reac ție slab acidă (33 %) pe o suprafa ță de 212
ha, soluri cu reac ție neutral (15 %) pe o suprafa ță de 97 ha, și soluri cu reac ție moderat
acidă (0,5 %) pe o suprafa ța de 4 ha.
– în proporție de 4,25 % solurile fermei S.C. AGRALMIXT S.A sunt foarte slab
aprovizionate cu fosfor mobil, slab asigurate sunt 32,32 %, mijlociu asigurate cu fosfor
mobil 44,21 %, iar solurile bune și foarte bune asigurate cu fosfor mobil reprezint ă 11,66
respectiv 7,48 din totalul de 641 ha.
– în ceea ce prive ște conținutul solului în potasiu 2,72 % sunt mijlociu
aprovizionate cu potasiu, 53,36 % bine aprovizionat e și 41,85 foarte bine asigurate cu
potasiu mobil.

67
Pentru un num ăr mai mic de probe s-a efectuat și conținutul solului în
microelemente, suma bazelor schimbabile (SB), acidi tatea hidrolitic ă (Ah), cu
ajutorul cărora s-a calculat gradul de satura ție în baze și indicele de azot (IN):
– conținutul solului în humus s-a determinat la 6 probe m edii de sol acesta având
valori cuprinse între 4,53-6,15 %.
– suma bazelor de schimb (SB), aciditatea hidroliti că (Ah) și gradul de satura ție în
baze (V%) s-a determinat pentru 2 probe de sol aces tea având urm ătoarele valori 22,1-
23,7 m.e/100 g sol; 1,35 -1,85 m.e/100 g sol; și respectiv 92,3- 94,6 %.
– indicele de azot (IN) are valori cuprinse între 4 ,30-6,41.

Pentru total suprafat ă aparținand S.C AGRALMIXT S.A ANDRIESENI , se
recomandă 17457, 57 kg N s.a. , 21403,74 kg s.a P 2O5 si 12219,34 kg s.a K 2O ,
ceea ce revine pe un hectar agricol 64,5 kg N s.a, 79,77 kg s.a P 2O5 și 45,25 kg s.a
K2O

68
BIBLIOGRAFIE

1. Avarvarei Ioan, Mariana Volf, 2006 – Metodologia recunoa șterii îngrășămintelor
chimice, Editura ,,Ion Ionescu de la Brad” Ia și
2. Avarvarei Ioan, Goian M., Velicica Marinescu, Mocan u M., Rusu M., 1997-
Agrochimie , Editura Sitech Craiova
3. Borlan Z., Hera C., 1973 – Metode de apreciere a st ării de fertilitate a solului în
vederea folosirii ra ționale a îngrășămintelor, Editura Ceres Bucure ști
4. Borlan Z., Hera C. si colab., 1982 – Tabele și nomograme agrochimice, Editura
Ceres Bucuresti
5. Borlan Z., Hera C., 1984 – Optimizarea agrochimic ă a sistemului sol-plant ă,
Editura Acad. R.S.R. Bucure ști
6. Borlan Z., Hera C., Dornescu D., Rusu M., Buzdugan I., 1994 – Fertilitarea și
fertilizarea solurilor, Editura Ceres, Bucure ști
7. Davidescu D., 1970 –Îndrumător pentru folosirea îngr ășămintelor și
amendamentelor, Editura Ceres , București
8. Davidescu D., Velicia Davidescu, 1972 – Testarea stării de ferilitate prin plant ă și
sol, Editura Academiei R.S.R. Bucure ști
9. Davidescu D., Velicia Davidescu, Calancea L., Marga rata Handra, Petrescu O.,
1976 – Azotul în agricultur ă, Editura Academiei R.S.R. Bucure ști
10. Davidescu D., Velicia Davidescu, 1979 – Potasiu în agricultur ă, Editura Academiei
R.S.R. București
11. Davidescu D., Velicia Davidescu, Calancea L., Lixa ndru Gh., Tardea C., 1981-
Agrochimie, Editura Didactic ă și Pedagogică București

69 12. Davidescu D., Velicia Davidescu, 2002- Secolul XX: Performan țe în agricultur ă,
Editura Ceres, Bucure ști
13. Filipov F., 2005 –Pedologie , Editura ,,Ion Ionescu de la Brad” Ia și

14. Hera C., Borlan Z., 1980 – Ghid pentru alc ătuirea planurilor de fertilizare, Editura
Ceres București
15. Irina Vintilă, Borlan Z., R ăuță C., Daniliuc D., 1984 – Situația agrochimica a
solurilor din Romania , Editura Ceres, Bucure ști
16. Lixandru Gh., 2006 – Sisteme integrate de fertilizare în agricultur ă, Editura Pim,
Iași
17. Munteanu L., Borcean L., Axinte M., Roman Gh., 2003 -Fitotehnia , Editura ,,Ion
Ionescu de la Brad”, Ia și
18. Volf Mariana, 2008 – Agrochimie , Editura Renaissance, Bucure ști
19. Cojocaru C., Borcean I., 1978 – Curs de fitotehnie . Institutul Agronomic Timi șoara.