Chestor general, prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU [605048]

Chestor general, prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU
Comisar- șef dr. Nicolae RADU

Organiza țiile teroriste
Conceptualizarea terorii vs securitatea
european ă

București
2008

Lucrarea «Organiza țiile teroriste» se dore ște înainte de toate un
îndemn spre cunoa ștere, fiind posibil ă prin susținerea primit ă din partea
distinșilor colegi și prieteni din familia TIMPOLIS și Editura M.I.R.A.
Pentru to ți purtăm un gând de mul țumire.

Redactare: MARIAN NENCESCU
Coperta: ROBERTA FABIAN
Tehnoredactare: NICULINA TÂR ȚĂU
Corectură: CARMEN TUDORACHE

ISBN 978-973-0-05345-6

Cuprins

Prefață …………………………………………………………………………………………………. 7

I. Fenomenul terorist contemporan ………………………………………………………. 13

II. Geneza și paradigmele terorii – De la Hezbollah „Partidul
lui Dumnezeu” la Al Qaida Alb ă …………………………………………………………. 27
II.1. Conceptualizarea paradigmelor ……………………………………………………….. 27
II.2. Un mileniu de terorism…………………………………………………………………….. 29
II.3. Mânc ătorii de ha șiș………………………………………………………………………….. 30
II.4. Acul viespii împotriva elefantului……………………………………………………… 31
II.5. Văduvele negre și psihopatologi a terorii…………………………………………….. 31
II.6. Recrut ări masive din ba zinul balcanic………………………………………………… 32
II.7. Terorismul institu ționalizat ………………………………………………………………. 34
II.8. Teoria „Moarte pentru moarte” …………………………………………………………. 35

III. Epistemologia terorii ………………………………………………………………………. 43
III.1. Religia libert ății …………………………………………………………………………….. 43
III.2. Pacea lu i Dumnezeu……………………………………………………………………….. 44
III.3 Mohamed – „cel demn de laud ă”………………………………………………………. 45
III.4. Prima revela ție ………………………………………………………………………………. 45
III.5. Anul Hegirei………………………………………………………………………………….. 46
III.6. Cartea sfânt ă a Islamului…………………………………………………………………. 46
III.7. Sure și versete ……………………………………………………………………………….. 47
III.8. Uthman ibn Affan ………………………………………………………………………….. 47
III.9. Ebraismul confirmat……………………………………………………………………….. 47
III.10. Calea spre Mecca …………………………………………………………………………. 48
III.11. Ka’ba, „piatra sfânt ă”……………………………………………………………………. 49
III.12. Urma șii Profetului………………………………………………………………………… 49
III.13. Conduc ătorul credincio șilor…………………………………………………………… 50
III.14. Islam…………………………………………………………………………………………… 50
III.15. „Și Lui ne vom suspune” ………………………………………………………………. 51
III.16. Unicitat ea lui Allah ………………………………………………………………………. 52
III.17. Sharia (Legea islamic ă)…………………………………………………………………. 53
III.18. Jihad…………………………………………………………………………………………… 54
III.19. De la „djahada” la „jihad”……………………………………………………………… 54
III.20. „R ăzboiul sfânt”…………………………………………………………………………… 55
III.21. „Să îți încerci propria limit ă” …………………………………………………………. 58
III.22. Jihadul și „Mosle mul”…………………………………………………………………… 59
III. 23. „Sfâr șitul lumii” și „Judecata umanit ății” ……………………………………….. 60
III.24. „Vreau s ă fiu Sahid” …………………………………………………………………….. 60

III.25.Fundamentalis mul islamic ……………………………………………………………… 62
III.26. Noii „crucia ți” și „Umma Islamia” …………………………………………………. 64
III.27. Lupta împotriva necredincio șilor ……………………………………………………. 66
III.28. Ireconciabilitatea și „simțul divin”………………………………………………….. 67
III.29. Islam vs terorism………………………………………………………………………….. 68
III.30. Demografie și prognoze………………………………………………………………… 68
III.31. Este posibil ă islamizarea Europei?………………………………………………….. 69
III.32. Jihad în Europa?…………………………………………………………………………… 69
III.33.Terori știi cu tenu l alb …………………………………………………………………….. 71
III.34. Purt ătoarea de sabie ……………………………………………………………………… 72
III.35. Martirii Brig ăzilor Al Aqsa……………………………………………………………. 73
III.36. Grupul Islamic Armat …………………………………………………………………… 73
III.37. Harakat-ul Mujahedin (Harakat-ul Ansar) ……………………………………….. 74
III.38. E.T.A. – între politic ă și război………………………………………………………. 75
III.39. Secta A.U.M………………………………………………………………………………… 76
III.40. Harakat-ul Mujahedin (Harakat-ul Ansar) ……………………………………….. 77
III.41. Triadele chineze ști ……………………………………………………………………….. 78

IV. Organiza ții teroriste interna ționale ……………………………………………….. 83
IV.1. Al Fatah – Consiliul Revolu ționar ……………………………………………………. 85
IV.2. Hamas (Mi șcarea de Rezisten ță Islamică) …………………………………………. 88
IV.3. Jihadul Islamic Egiptean…………………………………………………………………. 94
IV.4. Gama’a al-Islamyya (Gruparea Islamic ă)………………………………………….. 96
IV.5. Hezbollah……………………………………………………………………………………. 100
IV.6. Jaish-E-Mohammed-Jem (Armata lui Mahommed) ………………………….. 103
IV.7. Gruparea Asbat al-Ansar ………………………………………………………………. 104
IV.8. Organiza ția Kahane Chai (Kach)……………………………………………………. 104
IV.9. Tigrii Eliber ării Elamului Tam il (L.T.T.E.)……………………………………… 105
IV.10. Jihadul Islami c Palestin ian…………………………………………………………… 106
IV.11. Organiza ția Al-Qaida………………………………………………………………….. 107
IV.12.Al-Qaida Alb ă ……………………………………………………………………………. 115

V. Marea Enciclopedie a Jihadului și Testamentul Hamas …………………… 121
V.1. Organiza ții teroriste sub deviza „Moa rte pentru moarte”…………………….. 122
V.2. Testamentul Hamas……………………………………………………………………….. 123
V.3. Bioma și psihopatologia terorii ……………………………………………………….. 124
V.4. Răzvrătiții societății ………………………………………………………………………. 125
V.5. Profesioni știi atentatu lui…………………………………………………………………. 125
V.6. Psihologia teroristul ui ……………………………………………………………………. 126
V.7. Lupt ătorul antitero rist ……………………………………………………………………. 127
V.8. „Teroristul trebuie s ă fie împușcat de dou ă ori”…………………………………. 129

VI. Brandul Al-Qaida și mass-media ………………………………………………….. 133

VI.1. Abord ări conceptuale……………………………………………………………………. 133
VI.2. O nou ă „ecuație de securitate mondial ă” …………………………………………. 133
VI.3. Baza virtual ă……………………………………………………………………………….. 136

VII. Rețeaua terorii …………………………………………………………………………….. 143

VIII. Terorismul european, crima organizat ă și psihologia kamikaze …… 151
VIII.1. Europa – teatru de ac țiune…………………………………………………………… 151
VIII.2. Zakat-ul și sursele de finan țare…………………………………………………….. 152
VIII.3. Fenomene transna ționale …………………………………………………………….. 153
VIII.4. Informa ții și unități speciali zate …………………………………………………… 153
VIII.5. Deschiderea frontierelor……………………………………………………………… 154
VIII.6. Nucleele de reprezentare …………………………………………………………….. 155
VIII.7. Interferen ța terorii ……………………………………………………………………… 155
VIII.8. Psihologia kamikaze…………………………………………………………………… 156
VIII.9. Combaterea terorismul ui transfrontalier ……………………………………….. 157

IX. Terorismul – R ăzboinicii de ni șă și intimidarea oponen ților……………. 161
IX.1. Un r ăzboi al viito rului?…………………………………………………………………. 161
IX.2. Antitero rismul……………………………………………………………………………… 162
IX.3. Contraterorismul………………………………………………………………………….. 162
IX.4. „Războinicii de ni șă” ……………………………………………………………………. 164
IX.5. Structuri interne de ripost ă antiterorist ă…………………………………………… 164
IX.6. În loc de concluzii………………………………………………………………………… 165
IX.7. Prognoz ă psihologic ă …………………………………………………………………… 166

X. Securitatea na țională și „ecuația globaliz ării” ……………………………….. 169

Bibliografie selectiv ă ………………………………………………………………………….. 175

Anexe
Anexa 1. Harta terorii ………………………………………………………………………….. 183
Anexa 2. Organizarea Al-Qaida ……………………………………………………………. 191
Anexa 3. Al-Qaida – Im periul economic ……………………………………………….. 192
Anexa 4. Saudi Bin Ladin Group……………………………………………………………. 193
Anexa 5. Organiza ții teroriste is lamice …………………………………………………… 194
Anexa 6. Organiza ții inspirate de la Al-Qaida …………………………………………. 195
Anexa 7. Profilul lupt ătorului antiterorist (MPA-1) …………………………………. 196
Anexa 8. „Abordarea securit ății doar prin prisma factorului militar nu
mai este suficient ă!“……………………………………………………………………………… 197

PPrreeffaațțăă
Indiferent de denumire, r ăspândire sau culoare local ă,
terorismul este un fenomen ce las ă loc de interpretare. Urm ărind
fenomenul terorist, în desf ășurarea sa, se poate în țelege că
dificultatea definirii provin e atât din complexitate, cât și dintr-o
largă divergen ță de pozi ții ale persoanelor, organiza țiilor sau
statelor implicate în lupta antiterorist ă.
În acest context, dac ă Oficiul pentru Protec ția Constitu ției
Germaniei Federale definea, în 1983, terorismul drept „ lupta de
lungă durată pentru atingerea unor obiective politice… prin
atacuri împotriva vie ții și propriet ății altor persoane, prin delicte
extrem de grave sau prin alte ac țiuni violente, care preg ătesc
acțiunile criminale men ționate ” (Schmid și colectiv, 1984),
Departamentul de Stat al Statelor Unite apreciaz ă terorismul drept
„folosirea calculat ă a violenței ilegale pentru a instaura frica, în
vederea intimid ării sau pedepsirii guvernelor sau societ ăților,
pentru atingerea unor scopuri în general politice, religioase sau
ideologice” (http:// csmonitor.com).
Potrivit accep țiunilor privind prevenirea și combaterea
terorismului (Legea 535/ 2004), terorismul reprezint ă „ansamblul
de acțiuni și/sau amenin țări care prezint ă pericol public și
afectează securitatea na țională”, având urm ătoarele caracteristici:
• sunt săvârșite premeditat de entit ăți teroriste, motivate de
concepții și atitudini extremiste, ostile fa ță de alte entit ăți,
împotriva c ărora acționează prin modalit ăți violente și/sau
distructive;
• au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natur ă
politică;
• vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul
autorităților și instituțiilor publice, popula ției civile sau al oric ărui
alt segment apar ținând acestora;

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
8
• produc st ări cu un puternic impact psihologic asupra
populației, menit s ă atragă atenția asupra scopurilor urm ărite.
Fenomen social de factur ă deosebită, terorismul a c ăpătat la
acest început de secol și mileniu, prin amploarea și diversitatea
formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara
întregii planete. În acest co ntext, nu lips ite de însemn ătate sunt în
decriptarea fenomenului terorist și sursele de docume ntare oferite de
Biblioteca Virtual ă Evreiască și de către Polish Terr orism Center.
În activitatea lo r, în scopul atingerii scopurilor propuse, cei
care îl practic ă recurg la o diversitate de practici precum asasinatele
politice, r ăpirile de persoane, atentatele cu arme și bombe,
victimele predilecte fiind demnitari, oameni politici, magistra ți,
oameni de afaceri, personalit ăți ale culturii și științei, polițiști,
ziariști și mai nou oameni obi șnuiți, femei, b ătrâni sau chiar copii.
Sensul filosofiei terorismului este dat de manifest ările
violente, precis orientate și foarte bine organizate, care ofer ă o
imagine apocaliptic ă și tind să creeze o psihoz ă paralizant ă a terorii
chiar și în timp de pace, cu diversific ări multiple în situa ții de criză
sau în caz de r ăzboi. În urma unui studiu, ini țiat de Universitatea
Laiden din Olanda, s-a ajuns la concluzia c ă elementul de violen ță
era prezent în 83,5% dintre cazurile înregistrate, țelurile politice, în
65% dintre acestea, în vreme ce în procent de 51% puneau accentul
pe elementul inducerii sentimentelor de fric ă și teroare (Schmid și
colectiv, 1984).
După cum se poate observa, omenirea se confrunt ă, din ce
în ce mai des, cu o multitudine de ac țiuni teroriste, unele de o
violență inimaginabil ă, care răspândesc groaza și tulbură profund
viața normal ă a societ ății, sfidând ordinea de intern ă și
internațională. În acest context, pot fi explicate și numeroasele
atentate reu șite (Ciobanu, 2006) în ultimul timp asupra unor
demnitari (în 12 martie 2003 a fost ucis primul-ministru al Serbiei și Muntenegrului, Zoran Djind jici, în 13 februarie 2004,
președintele cecen Zelimkhan Iandarbiev și ministrul afgan al
aviației, Mirwais Sadiq, pre ședintele Taiwanului , Khen Shui-Bian,
în 9 mai 2004, la Groznîi, pre ședintele cecen, Ahmad Kadîrov). O
atenție aparte reclam ă ș
i acțiunile teroriste comise asupra unor

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
9
obiective și instituții publice (în 11 martie 2002, au fost vizate trei
gări din Madrid, Spania, atenta tele soldându-se cu 191 mor ți; în 12
octombrie 2002 au fost vizate un club de noapte și un restaurant din
insula Bali, Indonezia, atentatul f ăcând 202 mor ți; în 23 octombrie
2002, la Teatrul Est din Moscova, Ru sia, s-au înregistrat 120 mor ți;
în 9 decembrie 2003, tot în Rusia, la Hotel Na țional, din Moscova,
au murit șase oameni, al ți zece fiind r ăniți; în timpul atentatului
comis în Osetia de Nord, la o școală din Beslan, în 3 septembrie
2004, au fost 329 mor ți și 500 răniți).
Crearea unei psihoze a pani cii generalizate în rândul
populației, respectiv descurajarea general ă prin folosirea gazului
sarin, VX-ului, prin atacarea ce ntralelor nucleare, sabotarea
transporturilor de substan țe periculoase, ținte din domeniul
energetic, petrolier, gaze naturale, etc, reprezint ă deja un scop
declarat al re țelei Al-Qaida.
Extinderea re țelei Al-Qaida asupra întregii regiuni
balcanice, și de aici în Uniunea European ă, este confirmat ă chiar de
Ali Ahmed Ali Hamad, fost comand ant Al-Qaida, care a luptat în
războiul din Bosnia în perioa da 1992 – 1995. Hamad, care se afl ă
în prezent într-o închisoare din Bosnia, sus ține, într-un interviu
publicat recent de revista german ă „Spiegel”, c ă rețeaua terorist ă
din Balcani, ac ționează sub numele de AL-Qaida Alb ă și este
formată din mujahedini car e au luptat în r ăzboiul din Bosnia în
perioada 1992 – 1995. În unit ățile de mujahedini au luptat și circa
400 bosniaci, instrui ți asupra metodelor de lupt ă ale organiza ției
teroriste (Hamad, 2006).
Se poate aprecia ca terorismul nu este, a șa cum se spune
adesea, „violen ța stupidă” ci, indiferent de cât de anormal și în
afara legii ar fi sau ar p ărea, el nu este ira țional sau lipsit de scop.
Dimpotriv ă, îmbrățișează o anumit ă cauză, de regul ă politică, are o
anumită organizare și structurare și o anumit ă specializare
profesional ă a celor care particip ă la acțiuni cu un asemenea
caracter. Pornind de la aceste asp ecte, prin demersul nostru ne-am
propus să căutăm răspuns la o serie de întreb ări:
• Există conflict între civiliza ții, respectiv între cea
occidental ă și cea islamic ă?

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
10
• De ce democra ția, pluralismul, liberalismul din întreaga
lume modern ă nu au influen țat pozitiv lumea musulman ă, ba chiar
au determinat o mare parte din aceasta s ă se întoarc ă spre
fundamentalism și tradiționalism?
• De ce Occidentul nu poate s ă înțeleagă lumea islamic ă și
se situeaz ă mereu în postura profesorul ui, uneori prea exigent?
• Care sunt motiva țiile în preg ătirea terori știlor și cum se
păstrează treaz devotamentul pentru actul sinuciga ș, în condi țiile în
care unii terori ști au trăit și s-au instruit în Occident?
Întrebările pot continua în aceea și manieră, însă se impun
unele preciz ări, complementare.
1. Începând cu atacurile terori ste de la 11 septembrie 2001,
din SUA, s-au produs muta ții în strategia de securitate a statelor, a
organizațiilor de tip militar (N.A.T.O.) . Europa a adoptat în anul
2003 o strategie de securitate, document foarte important, cu
valențe istorice.
2. Sunt înregistrate schimb ări ale concep ției rolului și
poziției institu țiilor statului, procedându-se chiar la înfiin țarea de
noi unități mobile capabile s ă desfășoare activit ăților de anihilare a
acțiunilor grup ărilor teroriste.
3. În lupta împotriva terorismului au fost ob ținute progrese
și în cooperarea interna țională, rezultat direct al acesteia fiind
neutralizarea ac țiunilor E.T.A. (Euskadi ta Askatasuna, sau
Libertate pentru Patria Basc ă) și I.R.A., renun țarea, cel pu țin
teoretic, la terorism de c ătre Libia. Între altele, Al-Qaida a e șuat în
încercările sale de a declan șa revolte în unele state musulmane
pentru înl ăturarea liderilor democra ți, nefiind excluse manifest ări
mult mai dure în cursul anului 2007.
4. Pe fondul terorii a fost creat mitul Osama bin Laden.
5. Neglijarea aspectelor reale ale lumii contemporane de
către Occident ajut ă la globalizarea terorismului, mediatizarea
imaginii r ăzboiului „Islam – Occident”, amplificând doar starea de
incertitudine existent ă. Campania antiterorist ă nu trebuie s ă devină
o declara ție de lupt ă împotriva lumii arabe, cu un num ăr de circa
350 milioane de locuitori, dispu și în 22 de țări.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
11
6. Tinerii candida ți la practicarea terorismului sunt înv ățați
de către imami s ă ucidă sau să fie uciși, crezând ca moartea îi
apropie de rai, de Allah.
Ținând seama de toate acestea, guvernele europene trebuie
să renunțe la sintagma „terorist is lamic” în favoarea celei de
„terorist care invoc ă în mod abuziv islamul”. Motivele luptei
teroriștilor împotriva SUA nu sunt date de libert ățile democra ției, ci
de politica și acțiunile SUA în lumea musulman ă.
Fără să avem preten ția epuizării subiectului în cauz ă, se
poate considera c ă terorismul este pre țul plătit de civiliza ția
occidental ă pentru hegemonia sa și impunerea principiilor
democratice în lume.

Note

XXX, Strategia de securitate na țională a Românie i, aprobat ă prin
Hotărârea C.S.A.T. nr. 62/ 17 aprilie 2006
XXX, Legea nr. 535, din 25 noiembr ie 2004, priv ind prevenirea și
combaterea terorismului, în Monitorul Oficial nr . 1161/ 8 decembrie 2004
Andreescu, A., 2006, Terorismul actual, o fatalitate?, Note de curs.
Manuscris
Andreescu, A. și colectiv, 2004, Terorismul – amenin țare major ă a
democrației secolului XXI , Editura Ministerului Administra ției și Internelor,
București
Andreescu, A. și colectiv, 2003, Terorismul interna țional – flagel al
lumii contemporane , Ed. Ministerului Administratiei și Internelor, Bucure ști
Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii , Ed. Era, Bucure ști
Hamad, A.A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien , în Der Spiegel,
decembrie; de v ăzut și www.spiegel/ politik/ ausland
Moisescu, F.G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004 , Terorismul –
Amenințare major ă asupra democra ției secolului XXI , Ed. Universit ății
Naționale de Ap ărare, Bucure ști
Stăncilă, L., 2007, Terorismul, provocarea secolului XXI, Ed.
Universității Naționale de Ap ărare „Carol I”, Bucure ști
XXX, Biblioteca Virtual ă Evreiască, în, www. jewisvirtuallibrary.org
XXX, Polish terorism Center , în www. terroryzm.com

Capitolul I
FFeennoommeennuull tteerroorriisstt ccoonntteemmppoorraann
Abstract : Vorbind despre terorismul secolului al XXI-lea, se poate
aprecia că trăsătura comun ă a teroriștilor o constituie tendin ța de a-și justifica
eșecurile personale prin fapte externe ca re nu depind de ei. Pentru a le în țelege
comportamentul, se impune aprofundarea studiului psihologiei mul țimilor,
căutarea identit ății prin aderarea la grup fac ilitând adoptarea unei gândiri
radicale.
Cuvinte cheie : clandestinitate, violen ță, politici de securitate,
terorismul privat, planificarea riguroas ă a loviturii, contraterorism.

Terorismul contemporan a devenit amenin țare major ă a
democrației sec. XXI, „ cel mai mare r ău al lumii contemporane”
sau „Bing Bangul unei noi ere istorice a omenirii” . Definit de
Vladimir Putin, „drept boala seco lului XXI”, un pol al noii ordini
mondiale, terorismul este carac terizat de Bill Clinton drept „ partea
întunecată a globaliz ării care divide lumea în boga ți și săraci,
promoveaz ă competiția, dar și conflictele, alimenteaz ă sentimentele
de ură, alienare, durere, concomitent cu crearea de noi rela ții și
interacțiuni de noi conglomer ate sociale, politice și economice” .
Terorismul este un fenomen mai u șor de descris decât de
definit. Analiza acestei maladii trebuie f ăcută în contextul
schimbărilor care au avut loc în Europa și în lume în ultimul
deceniu, al noii ordini mondiale pe cale a se instaura, al politicilor
de securitate determinate de crim ă organizat ă, terorism, extremism
politic etc. În accep țiunea Legii 535/2004, privind prevenirea și
combaterea terorismului, terorismul reprezint ă „ansamblul de
acțiuni și/sau amenin țări, care prezint ă pericol public și afecteaz ă
securitatea na țională”, având urm ătoarele caracteristici:
• sunt săvârșite premeditat de entit ăți teroriste, motivate de
concepții și atitudini extremiste, ostile fa ță de alte entit ăți,

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
14
împotriva c ărora acționează prin modalit ăți violente și/sau
distructive;
• au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natur ă
politică;
• vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul
autorităților și instituțiilor publice, popula ției civile sau a oric ărui
alt segment apar ținând acestora;
• produc st ări cu un puternic impact psihologic asupra
populației, menit s ă atragă atenția asupra scopurilor urm ărite.
Cea mai simpl ă definiție a terorismului ar putea fi formulat ă
astfel: , ,terorismul constituie s ăvârșirea unei crime sau a unui
delict printr-o metod ă specifică caracterizat ă prin violen ță și
intimidare în scopul atragerii aten ției opiniei publice” . Scopul
tactic sau obiectivul imediat al grupului terorist îl constituie crearea terorii, pe când scopul strategic îl constituie folosirea panicii, a
dirijării nemulțumirii publice generate de starea de teroare pentru a
obliga puterea politic ă să facă concesii. Se poate spune, f ără
greșeală că terorismul are nevoie de mult ă publicitate.
Clandestinitatea, violen ța, acțiunile în grup sau individuale,
de regulă sinuciga șe (așa-zisele bombe umbl ătoare), precum și
globalizarea sunt alte caracteristici ale fenomenului terorist
contemporan care provoac ă greutăți mari în combaterea cu succes a
acestui flagel. Întrucât se men ționează tot mai des în literatura de
specialitate sintagma ,,înainte și dup
ă Ben Laden”, vom analiza în
continuare ce au adus nou even imentele din 11 septembrie 2001:
• au reprezentat cea mai mare tragedie înregistrat ă vreodată
pe teritoriul SUA, iar acea zi a terorii a înlocuit în simbolistica americană dezastrul care a avut loc la Pearl Harbour, în 7
decembrie 1941;
• au constituit o lovitur ă puternică dată civilizației, lumii
moderne în general și nu doar o ciocni re între civiliza ții și religii, în
acceptarea lui S. Hungtington (v. „Argumentî Faktî” , Rusia – 2001);
• au declan șat o ripost ă antiterorist ă fără precedent pe toate
fronturile (diplomatic, legislativ, servicii secrete, financiar, militar etc.). La început numai Fran ța, Rusia și China au manifestat
rezerve pentru ca ulterior coali ția antiterorist ă să devină o realitate.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
15
În cazul Irakului, cu excep ția Marii Britanii și a statelor din estul
Europei, celelalte state nu au participat. Opera țiunea „Enduring
Freedom”, lansat ă pe 7 octombrie 2001, format ă din peste 90 de
țări, va rămâne în istorie drept cea mai mare coali ție format ă
vreodată;
• au reprezentat o înfrângere politic ă a lumii arabe, o
discreditare a acesteia, în a șa fel încât, chiar dac ă se plăteau
milioane de dolari tot nu se ajungea la aceste rezultate;
• au determinat o amu țire a vocilor din Occident, care
îndemnau la toleran ță, la înțelegere;
• au determinat o reflec ție profund ă pentru arabi în sensul
că ,,scopul nu mai scuz ă mijloacele”;
• a marcat momentul ini țierii unei analize profunde, pentru
lumea modern ă a fenomenului terorist ca atare (,,a șa nu se mai
poate” este cuvântul cheie iar pozi ția de profesor autoritar este
depășită și, nu exist ă valori universale);
• s-a creat ,,mitul Osama Ben Laden”, care va d ăinui chiar
dacă inițiatorul acestui fenomen va fi judecat sau ucis;
• a însemnat e șecul marilor religii, frustrarea, s ărăcia,
consumul de droguri etc., accentuând aceast ă stare de fapt;
• a însemnat pretexte pe ntru ,,statele problem ă” de a
organiza acte teroriste (vezi Irakul, Indonezia etc.);
• au apărut noi puteri regionale în Asia.
• s-a produs o apropiere cel pu țin aparent ă între S.U.A. și
Rusia, pe de parte, și între S.U.A și China, pe de alt ă parte;
• s-a produs ,,o pr ăpastie tehnologic ă” între S.U.A. și
Europa. Aceasta din urm ă alocă numai 1,4 din PIB pentru înarmare
(323 E/loc.), pe când S.U.A. aloc ă aproximativ 400 miliarde dolari
(1029 E/loc.), adic ă de 23 de ori mai mult decât cele șapte state
trecute pe lista neagr ă și se dore ște crearea unei superiorit ăți
covârșitoare, fără să mai fie nevoie de sprijinul alia ților în
rezolvarea unor probleme precum cea din 11 septembrie 2001, iar
Europa risc ă să devină un partener prea pu țin credibil din acest
punct de vedere;
• au dus la consolidarea puterii S.U.A, aceasta fiind
percepută drept singura s uperputere mondial ă. Paradigma

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
16
Pentagonului a devenit: , ,Dacă vrei pace, preg ătește-te de r ăzboi,
dacă vrei într-o coali ție, pregătește-te să lupți singur”;
• a determinat o cre ștere a vânz ărilor de arme și o
consolidare a pozi țiilor serviciilor secrete, de și cele din S.U.A. au
comis erori grave în apreci erea pericolului terorist, dup ă prestațiile
deosebite în timpul R ăzboiului rece. Vânz ările de arme au dep ășit
anul trecut 1.000 miliarde de dolari, fa ță de 800, în 2001.
• au accentuat globalizar ea terorismului, dar și sărăcia
profundă a mai mult de jum ătate din popula ția Terrei. Produsul
Intern Brut pe locuitor al statel or subdezvoltate este de 300 de
dolari, în timp ce în țările dezvoltate dep ășește cifra de 25.000
dolari. În consecin ță, Koffi Annan și Collin Powel atr ăgeau foarte
serios aten ția asupra decalajului boga ți-săraci, a efectelor
dezastruoase ale globaliz ării și, mai ales, asupra cre ării condițiilor
propice de recrutare a terori știlor;
• extremismul fundamentalist s-a transformat într-un
pericol transna țional, știut fiind c ă radicalii islamici dispun de bani,
arme, mijloace de comunicar e ultramoderne, speciali ști școliți în
Occident, mii de adep ți și o tot mai mare priz ă la popula ția sărăcită;
• au consolidat puterea și influen ța teroriștilor. Astfel,
liderii grupurilor au o preg ătire superioar ă, uneori, uneori cu studii
universitare și doctorate în Occident sau S.U.A. Executan ții de tipul
teroriștilor kamikaze sunt recruta ți de regul ă din rândul celor
vulnerabili: s ăraci, fanatici, u șor de manipulat, domina ți de un țel,
de o credin ță oarbă, gata oricând de sacrificiul suprem ,, pentru a
putea ajunge în paradis” ;
• teroristul se caracterizeaz ă printr-o planificare riguroas ă a
loviturii. În trecut, țintele terori știlor erau în special suveranii,
oamenii politici, personalit ăți ale vie ții politice și sociale. În
prezent, țintele au început s ă fie tot mai des victime nevinovate,
anonimi, o mas ă amorfă, teroriștii urmărind să producă de fapt
teroare pentru a impresiona (Oklahoma, New York);
• violența reprezint ă un obiectiv strate gic, în timp ce
ideologia r ămâne un teren de testare pentru aderare a terori știlor.
Trăsătura comun ă a teroriștilor o constituie tendin ța de a-și justifica
eșecurile personale prin fapte externe care nu depind de ei. Pentru a

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
17
le înțelege comportamentul se impune studiul psihologiei
grupurilor, c ăutarea identit ății prin aderarea la grup facilitând
adoptarea unei gândiri radicale;
• Al-Qaida este o organiza ție perfect adaptat ă globalizării,
spre deosebire de unele dintre institu țiile statului, îndrituite prin
lege să combată terorismul;
• combaterea terorismului pe cale militar ă nu mai este
singura solu ție. Cea mai eficient ă metodă este progresul economic
(de văzut și „Conferin ța interna țională privind terorismul” –
Singapore, 2001). R ăzboiul împotriva câtorva terori ști, dus fără
reforme de fond, nu ar avea efect pe termen lung. R ăzboiul de idei
este mai important acum, mai mu lt decât oricând. Contracararea
ideologiei extremiste, discreditare a acesteia, confruntarea dintre
fundamentalism și modernitate au consecin țe ce pot fi reprezentate
astfel:
− au determinat apari ția rețelelor – stat, stat – individ.
− au bulversat datele geopoliticii.
− securizarea centralelor nucleare și a frontierelor na ționale
a devenit o problem ă de importan ță strategică.
− actele comise au însemnat un test dur pentru Guvernul
S.U.A. și serviciile sale secrete, determinând critici vehemente la
adresa variantei ofic iale în ceea ce prive ște surprinderea realizat ă
prin atacul terorist.
− au solidarizat cet ățenii S.U.A. și au făcut posibil, în rândul
acestora, un patriotism greu de imaginat.
− reprezintă debutul revizuirii rela țiilor mondiale între state
și al formării de noi alian țe pe baza intereselor reciproce. În ceea ce
privește asigurarea securit ății, se acord ă o aten ție sporit ă
angajamentelor de neproliferare a armelor de nimicire în mas ă,
pentru a restrânge posibilitatea procur ării acestora de c ătre teroriști.
− organizațiile teroriste au renun țat în acțiunile lor la orice
interdicție de ordin umanitar, producând cu inten ție asasinate în
masă, chiar dac ă paradoxal se ac ționează de cele mai multe ori în
numele unor comandament e religioase / morale;
− Al-Qaida a încercat s ă obțină antrax și toxina botulinic ă
din spațiul ex-sovietic. În ,,bazarurile” unor state se g ăsesc destule

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
18
,,bombe nucleare”. Conform estim ărilor unor servicii secrete, ,,s-au
pierdut” pân ă în prezent între 10.000 – 25.000 de focoase nucleare;
− a apărut bioterorismul ca o nou ă formă a manifest ărilor
terorii,
− au fost editate manuale de preg ătire terorist ă. Cele mai
importante lucr ări de referin ță din domeniu sunt:
Marea Enciclopedie a Jihadului – Postat ă pe internet în
anul 2002, cartea cuprinde teme refe ritoare la principiile securit ății,
schimbul de informa ții, utilizarea de legende, supravegherea
operativă și modul de utilizare a caselor conspirative, p ăstrarea
secretului informa țiilor obținute din diferite surse și de la
mujahedinii fideli. Nu lipsit ă de interes este și informa ția potrivit
căreia sunt obi șnuite verific ări, odată la șase luni, asupra propriilor
membrii, cu scopul identific ării „cârtițelor”.
Scrisoarea lui Al-Liby, privind tehnicile de interogare ale
SUA, redactat ă după evadarea acestuia din închisoarea Bagram, din
Afganistan. Din con ținutul scrisorii sunt desprinse informa ții
privitoare la procedurile folo site de SUA pentru arestarea
suspecților, loca țiile a cinci centre de deten ție ale SUA în
Afganistan, metodele de tortur ă, sursele de finan țare, centrele de
pregătire, rampele de lansar e a rachetelor, informa ții despre
atacurile ce urmeaz ă a fi desfășurate, posibile loca ții în care se afl ă
Osama Bin Laden și molahul Omar.
Cum să înfrunți și să reziști în fața anchetatorilor
serviciile secrete – Ghidul prevede pentru mujahedini reguli asupra
posibilităților de intimidare și manipulare a anchetatorilor, dar și
recomandarea de a nu consuma alcool și de a nu avea încredere în
femei.
Ghidul teroristului, numit și „Biblia teroristului” –
Semnat de Osama Bin Laden acesta con ține sfaturi cu privire la
modul în care pot fi comise atentatele, r ăpirile de persoane,
falsificarea documentelor și, nu în ultimul rând, alchimia prepar ării
de otrăvuri.
Manualul teroristului islamic – Spionarea inamicului
(importan ța informatorilor), utilitatea informa țiilor, modalit ățile
practice de culegere a acestora, met odele de filaj, procedeele de

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
19
recrutare a informatorilor, lucrul cu re țeaua, toate acestea fac parte
din manual.
Alte aspecte privind evolu ția fenomenului terorist, vizeaz ă:
– centrul terorismului interna țional s-a mutat în Orientul
Mijlociu și sudul Asiei, (în 2002 cele mai multe ac țiuni teroriste au
avut loc în Europa) unde S.U.A. a identificat loca ția a mai bine de
jumătate dintre grup ările teroriste existente. Conform estim ărilor
serviciilor secrete, principalele ținte ale terorismului interna țional
vor rămâne tot S.U.A. și aliații săi;
– războiul antiterorist va fi de lung ă durată. Acesta const ă
într-o împletire a mijloacelor conven ționale cu cele
neconven ționale, urm ărind să reducă la minim a șa-numitele
pierderi colaterale. În actualul context, r ăzboiul atipic, asimetric,
mult diferit de cele de pân ă acum, presupune o alt ă abordare, o alt ă
mentalitate, un alt mod de strategie global ă, multina țională,
multidimensional ă față de acesta. Acest nou tip de r ăzboi purtat cu
un inamic aflat printre noi implic ă costuri și urmări greu de
anticipat. Toate acestea au transformat terorismul într-o arm ă
strategică, lumea nefiind preg ătită pentru a-i face fa ță. Terorismul
actual reprezint ă provocarea mileniului trei, reu șind, prin ac țiunile
organizate, chiar s ă spulbere, în parte, „mitul invincibilit ății” SUA.
Situația în sine ne determin ă chiar să ne întreb ăm cât va dura acest
război? Nimeni nu știe, până la capăt, spune pre ședintele american
George W. Bush;
– a determinat aplicarea conceptului de ,,r ăzboi preventiv”
împotriva terorismului de c ătre S.U.A. (conform concep ției sale de
securitate), dorindu-se în acela și timp și o justificare a ac țiunilor în
forță desfășurate pe plan global;
– au dus la transformarea conceptului de ,,stat terorist”
într-un concept de ,,regim politic cu poten țial terorist”. Prin aceasta
se încearc ă crearea unei bre șe în legisla ția interna țională existentă,
făcând posibil ă interven ția armată pe teritoriul na țional al unor
,,regimuri politice indezira bile, nu al unor state;
– au demonstrat cât de vulne rabile sunt statele cu o
democrație avansat ă;

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
20
– securitatea comunit ății sociale a devenit mai important ă
decât libertatea individual ă conturându-se rede finirea conceptului
clasic de democra ție și de ordine public ă;
– intensificarea perico lului terorist a de terminat adoptarea
de către majoritatea statelor lumii a unor principii riguroase de
luptă împotriva terorismului:
a) nicio concesie în fa ța teroriștilor și nici un acord cu
aceștia;
b) aducerea terori știlor în fa ța justiției pentru crimele
comise;
c) izolarea și exercitarea de presiuni asupra statelor care
sponsorizeaz ă terorismul pentru a le determina s ă-și
schimbe comportamentul. Pe listele Departamentului de Stat al S.U.A. apar drept s ponsori ai terorismului state
precum Cuba, Iranul, Libanul, Corea de Nord, Sudanul și
Siria;
d) susținerea capabilit ăților antiteroriste ale țărilor aliate
S.U.A.;
e) determinarea puterii politice a S.U.A. s ă constituie un
program de recompense de peste cinci milioane dolari pentru orice informa ție care ar conduce la determinarea
oricărei operațiuni financiare teroriste.
Se poate concluziona, deci c ă nicio țară nu poate lupta
singură împotriva terorismului (nici m ăcar S.U.A., chiar dac ă au
declarat c ă vor merge mai departe, ș
i fără aliați).
În acest context, Samuel Hunti ngton aprecia atacul de la 11
septembrie 2001 drept „o lovitur ă dată de un grup fanatic
societății civilizate” , Al-Qaida devenind sim bolul luptei împotriva
cotropirii lumii musulmane de c ătre “Occidentul infidel” . Prin
acțiunile conduse, Osama bin Laden a reu șit să ajungă la
dimensiunea unui simbol, întrunind 60% din sus ținerea popula ției
iordaniene și 51% din partea celei pakistaneze (Ionescu, 2007). Bin
Laden canalizeaz ă sentimentul de furie al lumii islamice îndreptat
împotriva S.U.A. și a Occidentului, fiind perceput drept cel care „ a
provocat declinul S.U.A. de pe pozi ția de lider mondial” (Scheur,
2007). Atentatele de la 11 septembrie 2001 „ au demonstrat

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
21
musulmanilor c ă mujahedinii sunt singurii capabili s ă distrugă
hegemonia occidental ă, amintind Occidentului c ă răzbunarea
musulmanilor va fi însp ăimântătoare”, după cum afirm ă liderul
Al-Qaida. Din nefericire, societatea democratic ă ignoră, din păcate,
amenințările existente.
Ca efect la atacurile teroriste di n ultima vreme, zeci de state
au emis restric ții bancare, blocând peste 121 de milioane de dolari
din fondurile presupuse c ă au legătură cu organiza țiile teroriste.
Data de 11 septembrie 2001 reprezint ă un moment de cotitur ă
pentru geopolitica în ceputului de mileniu și a scos la lumin ă noul
inamic al lumii și noul tip de amenin țare – terorismul. Astfel, se
poate aprecia c ă terorismul a devenit un nou pol al ordinii
mondiale, cu leg ături strânse în lumea crim ei organizate, traficului
cu droguri, comer țului ilegal cu arme, sp ălării banilor etc. Nu
întâmplător, Afganistanul fost în ultimii ani produc ătorul mondial
numărul unu de heroin ă (cu 6.400 de tone). În anul 2006
Afganistanul a avut cea mai bun ă recoltă de mac, respectiv
producție de opium, din toat ă istoria sa, asigurând 90% din
consumul mondial.
Legătura între crima organizat ă și fenomenul terorist a fost
probată de mai mult timp. Crima organizat ă domină economiile
unor state puternice. De exemplu, în Federa ția Rusă acestea
controleaz ă: 40.000 de întreprinderi de stat și două treimi din
firmele comerciale. În propor ție de 70 – 80% din societ ățile de
afaceri ale acestei țări achită taxa de protec ție.
Potrivit lui Menarchie (2006), analist american: ,,Crima
strategică distruge contactul social cet ățeni – stat, ducând în fond
la pierderea încrederii cet ățenilor în guvern. Dac ă oamenii ajung
să creadă că statul nu poate as igura securitatea fa ță de crima
organizat ă strategic ă, atunci fundamentele democra ției sunt
subminate definitiv cu consecin țe dramatice pentru statul respectiv,
pentru civiliza ția umană”. De asemenea, se poate considera c ă
evenimentele din 11 septembrie 2001 au deschis era conflictelor asimetrice, un r ăzboi care nu se desf ășoară după regulile științei
militare și în cadrul c ăruia nu se respect ă dreptul interna țional.
Ră
zboiul asimetric este caracte rizat printr-o confruntare

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
22
asemănătoare celei dintre David și Goliat, diferen ța de poten țial al
unei părți fiind anihilat ă de un adversar cu mijloace teoretic
neglijabile, ce speculeaz ă la maximum sl ăbiciunile celuilalt. În
general, ascuns, r ăspândit pe suprafe țe imense, dotat cu mijloace de
luptă avansate, terorismul practic ă forme de lupt ă neconven ționale.
Exemple elocvente sunt „bombele umbl ătoare” (deta șamente
formate din grupuri de femei kamikaze) și „văduvele negre”, din
Cecenia. Într-o lume devastat ă de război, și nu numai, metoda
lichidării prin orice mijloace a militarilor, a reprezentan ților unor
instituții ale statului inspir ă teamă și insecuritate.
Dacă în secolul trecut terorismul era men ținut sub control,
în prezent, profitând de noile cuceriri în domeniul tehnicii de lupt ă
și comunica țiilor, acesta cunoa ște interna ționalizarea. În ultima
vreme, se observ ă o particularitate a ac țiunilor teroriste reu șite,
sacrificarea lupt ătorilor în cursul execut ării atacului conturând
profilul teroristului kamikaze.
Lumea are nevoie de o strategie multi-fa țetată care să
delegitimeze atacurile asupra civililor, s ă descurajeze țările care le
furnizează adăpost și resurse terori știlor, să întărească paza
obiectivelor din interiorul statelor și să împiedice accesul
teroriștilor la armele de nimicire în mas ă. Se impun noi reguli de
luptă antiterorist ă inclusiv prin studierea atent ă a celor folosite de
unele state care se confrunt ă de mai mul ți ani cu acest flagel,
precum: Spania, Turcia, Marea Brita nie, Rusia, Israel etc. De
exemplu, în Turcia, Ministerul de Interne a elaborat recent o nou ă
metodologie de lupt ă împotriva terorismului și a crimei organizate.
Principalele prevederi se refer ă la interceptarea convorbirilor
telefonice, introducerea de tehnic ă mobilă de ascultare, folosirea
informațiilor, a agen ților, infiltrarea lor în diferite grup ări de tip
mafiot sau teroriste, protec ția martorilor, perfec ționarea preg ătirii
unităților antiteroriste.
În acest cadru, cotidianul „Izvestia” și postul de radio
„Vocea Rusiei” au abordat de ma i multe ori noile reguli de lupt ă
împotriva terori știlor, făcând referire la „Programul antiterorist” al
Rusiei, recent aprobat cu o larg ă aplicare în Comunitatea Statelor
Independente. Între demersurile ini țiate, de re ținut sunt și metodele

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
23
utilizate cu succes de Germania, în lupta antiterorist ă, încă din
1970, an în care au fost mobilizate, pentru îndeplinirea obiectivului,
mijloacele civile, popula ția și toată mass-media. Formele de
răspuns la amenin țările asimetrice, propuse de S.U.A., precum
descurajarea nuclear ă, războiul psihologic la nivel strategic,
operațiunile informa ționale, ac țiunile preventive, sunt preocup ări
constante pentru unit ățile specializate în riposta antiterorist ă.
Câștigarea păcii se dovede ște o provocare cu mult mai dificil ă și
greu de realizat.
Terorismul și antiterorismul sunt forme complementare de
luptă armată care trebuie analizate cu mult ă atenție. Atâta timp cât
persistă cauzele terorismului sau chiar se adâncesc, acest flagel nu
poate fi niciodat ă învins, r ămânând „umbra întunecat ă” a
societăților occidentale. Atacurile co mise, la 11 septembrie 2001,
asupra umanit ății „se vor repeta în alt ă parte, în circumstan țe
diferite, fără îndoială, dar se vor repeta” .
Influențați, poate, și de filosoful existen țialist Sartre unii
extremiști văd în violen ță o eliberare. În acest context, Buchanan
(1991) sus ținea în „Der Spiegel” „ teza sfârșitului istoriei” și al
omenirii. În lucrarea „Moartea Occidentului” (2005), atrage aten ția
că într-un viitor apropiat exist ă riscul ca popula ția creștină din
statele europene s ă fie depășită numeric pe parcursul a câtorva
generații de c ătre imigran ții musulmani, pe fondul crizei
demografice din Europa și al natalit ății ridicate a noilor veni ți.
Menținerea la cote ridicate a imigra ției din țările musulmane va
duce inevitabil la constituirea a șa-zisei Eurabia. Peste al ți 50 de ani,
moscheile ar putea surclasa din punct de vedere numeric, bisericile,
iar numărul musulmanilor l-ar putea dep ăși pe cel al cre știnilor.
Situația devine evident ă la acest început de s ecol cu atât mai mult
cu cât, potrivit lui Lewis (1996), „Europa va deveni un continent
islamic pân ă la sfârșitul secolului al XXI-lea”.
Terorismul poate fi comb ătut, dar ca fenomen nu poate fi
desființat. Și acest lucru ne oblig ă să trecem de la vorbe la fapte.
Până în prezent au fost adoptate peste 1.600 de rezolu ții O.N.U., în
mare parte nerespectate. În acest condi ții, pe termen mediu putem
aprecia c ă infracțiunile conexe ale terorism ului se vor amplifica,

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
24
crima organizat ă, traficul cu droguri, sp ălarea de bani, corup ția etc.
înregistrând praguri f ără precedent. Ac țiunile teroriste vor deveni
din ce în ce mai spectaculoase, mediatizarea excesiv ă fiind chiar
suportul c ăutat. Nu este exclus ca, într-un viitor apropiat,
amplificarea terorismului ca form ă de „război sfânt”, orientat
împotriva societ ăților democratice, s ă înregistreze consecin țe
incalculabile. În contextul escalad ării acțiunilor teroriste, SUA și
U.E. nu vor mai avea lini ște pentru mult ă vreme de acum înainte.
Ca și modalitate de solu ționare a acestei situa ții de criză, se impune
o strânsă cooperare la nivel glob al, inclusiv aplicarea f ără ezitare a
tuturor rezolu țiilor O.N.U. și directivelor UE. O foarte bun ă
cooperare este necesar ă și între serviciile de securitate interne și
internaționale, politicul fiind astfel determinat s ă țină cont de
informațiile furnizate de c ătre speciali ști.
Combaterea terorismului solicit ă închiderea canalelor de
finanțare, servicii de informa ții puternice, presiuni diplomatice,
economice și politice împotriva stat elor care îl finan țează ori care
simpatizeaz ă cu acesta. Anihilarea influen ței grup ărilor
fundamentaliste asupra maselo r largi de musulmani (de v ăzut noua
strategie S.U.A. din Afganistan și Irak), discreditarea ideologiei
extremiste și cucerirea sufletelor musulmanilor, în special a celor
moderați din toat ă lumea, sunt tot atâtea m ăsuri de prevenire și
combatere a terorismului, precum voin ța politică, cooperarea sau
lupta comun ă (Frattini, 2007).
Adunarea Parlamentar ă a Consiliului Europei aprecia, prin
Rezoluția 1271/2002, c ă noul conflict ap ărut după actele teroriste
din 11 septembrie „ nu poate fi calificat ca r ăzboi conform
dreptului interna țional ”. Accesul la condi ții de viață decente și
respectarea demnit ății umane sunt cele mai bune instrumente
pentru reducerea sprijinului de care, potrivit aceleia și Rezoluții,
beneficiaz ă astăzi terorismul, în multe țări.
Coordonatorul pentru contrate rorism din S.U.A., Antony
Lake, consider ă inerente o serie de pericole care pot amenin ța
S.U.A.: folosirea de c ătre teroriști a armelor de nimicire în mas ă, a
mijloacelor neconven ționale, a crimei cibernetice, a r ăzboaielor
civile, secesioniste etc. În prezent, r ăzboiul nu mai reprezint ă forma

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
25
cea mai adecvat ă sau eficient ă de contracarare a terorismului
global. Nu trebuie neglijat nici faptul c ă până acum nu a existat
vreo situa ție, experien ță sau ideologie care s ă poată fi comparat ă cu
forța morală pe care islamul o insufl ă luptătorilor săi. Potrivit
„Manualului teroristului” (2002), „fiecare membru trebuie s ă fie
capabil s ă suporte v ărsarea de sânge, omorul, arest ările și
închisoarea. El trebuie s ă fie capabil, dac ă va fi necesar, s ă
omoare unul sau mai mul ți tovarăși ai săi. El trebuie s ă fie capabil
să suporte priva țiunile și tratamentul înjositor la care ar putea sa
fie expus de c ătre inamic. El nu trebuie s ă se vândă inamicului, nici
să-și sacrifice religia de dragul libert ății”. Dacă simțul milei fa ță
de dușmanii este reprimat, spaima de moarte pentru teroristul
kamikaze este înfrânt ă, poziția privilegiat ă în Rai, într-o via ță
viitoare, revenindu-i de drept, ca recunoa ștere a sacrificiului adus.
Potrivit responsabilului Uniunii Europene pentru
combaterea terorismului, Gilles de Kerochove (2007), Europa
trebuie să se aștepte la atacuri spectaculo ase executate de celulele
locale și rețelele interna ționale, pericolul Al-Qaida nefiind înl ăturat
ci, eventual redus. Aceste pericole deosebite pot fi c ontracarate prin
realizarea dimensiunii interna ționale de securitate. „Omenirea se
află la răscruce în ce prive ște viitorul s ău. Fără cooperare în lupta
împotriva terorismului, viitorul r ămâne sumbru. Aceast ă
amenințare se va men ține de-a lungul întregului secol XXI și,
poate, dup ă”. Terorismul r ămâne pre țul plătit de civiliza ția
occidental ă pentru hegemonia sa și impunerea principiilor
democratice în lume.

Note

XXX, Strategia de securitate na țională a Românie i, aprobat ă prin
Hotărârea C.S.A.T. nr. 62/ 17 aprilie 2006
XXX, Strategia Na țională de Prevenire și Combatere a Terorismului ,
aprobată prin Hotărârea C.S.A.T nr. 36/2002
XXX, Strategia na țională din 9 decembrie 2004 de combatere a
criminalit ății organizate, în perioada 2004-2007

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
26
XXX, Legea nr. 131/ 18 martie 2002, privind aprobarea O.U.G. nr.
153/2001 pentru aplicarea Rezolu ției nr. 1373/2001 a Consiliului de Securitate
al Organiza ției Națiunilor Unite privind combaterea terorismului interna țional
XXX , Legea nr. 366 /15 septembrie 2004, privind ratificarea
Protocolului de amendare a Conven ției europene pentru reprimarea
terorismului, adoptat la Strasbourg la 15 mai 2003
XXX , Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea
criminalit ății organizate
XXX , Legea nr. 535/2004, privind prevenirea și combaterea
terorismului
Andreescu, A., 2002, 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI în
materie de terorism, Ed. Artprint, Bucure ști.
Andreescu, A., și colectiv., 2003, Terorismul interna țional – flagel al
lumii contemporane, Ed. Ministerului Administra ției și Internelor, Bucure ști
Arădăvoiace, Ghe., Iliescu, D., Ni ță, D., 1997, Terorism, Antiterorism,
Contraterorism. Ed. Antet, Oradea
Atanasiu, M., 2006, Terorismul – amenin țare contra umanit ății, în,
Colocviu Stategic, nr. 3 (XLX), Universitatea Na țională de Apărare “Carol I”,
București
Bodunescu, I. 1997, Terorismul fenomen global , Ed. Odeon, Bucure ști
Buchanan, P., 1991, Sfârșitul istoriei și ultimul om, București
Buchanan, P., 2005, Moartea Occidentului , București
Lewis, B., 1996, Islam and Liberal Democracy A Historical Overwiew,
Juornal of Democracy , 7, SUA
Menarchie, D., 2006, în www.c_cultural.ro Prevost, J.,F., 1973, Les aspects nouveaux du Terrorisme International,
în, Annuaire Francais de Droit International
Rauffer, X., 1987, La nebuleuse: Le terrorisme du Moyen-Orient, Ed.
Fayard, Paris
Sartre, J.P., 1990, Adevăr și existență, Paris
Scherdr, M., 2006, Trufie imperial ă. De ce Occidentul pierde r ăzboiul
cu terorismul?, (fost analist C.I.A.), Bucure ști
XXX, Argumentî Faktî , martie 2002
XXX, Forumul European pentru securitate, Bruxelles, martie 2002
XXX, Los Angeles Times , SUA, 1 octombrie 2001
XXX, Le Nouvel Observateur, Franța, 26 septembrie 2001
XXX, New York Times, SUA, noiembrie 2001

Capitolul II
GGeenneezzaa șșii ppaarraaddiiggmmeellee tteerroorriiii
DDee llaa HHeezzbbaallllaahh „„PPaarrttiidduull lluuii DDuummnneezzeeuu””
llaa AAll QQaaiiddaa AAllbbăă
Abstract : Necesitatea cunoa șterii în detaliu a preg ătirii psihice, fizice și
de specialitate a terori știlor, în contextul sp ălării creierelor viitorilor candida ți la
grupările teroriste, al îndoctrin ării religioase, al instru irii pe baza unor modele
desprinse din Marea Enciclopedie a Jiha dului, Scrisoarea de la un membru
Al-Qaida, sau „Cum s ă înfrunți și să reziști în fața anchetatorilor serviciilor
speciale”, impune, mai mult decât oricând, o aten ție aparte în în țelegerea
reconfigur ării grupărilor teroriste și o nouă viziune în selec ția și pregătirea
luptătorilor antiterori ști.
Cuvinte cheie : Biblioteca Virtual ă Evreiasc ă, Scrisoarea de la un
membru Al-Qaida, Testamentul lui Mohamed Atta, Falangele blonde, Paradigma crizei.

II.1. Conceptualizarea paradigmelor
Fenomen social de factur ă deosebită, terorismul a c ăpătat la
acest început de secol și mileniu, prin amploarea și diversitatea
formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara
întregii planete. Omenirea este confruntat ă din ce în ce mai des cu
o multitudine de ac țiuni teroriste unele de o violen ță inimaginabil ă,
care răspândesc groaz ă, tulbură profund via ța normală a societății,
sfidând ordinea de drept, intern ă și internațională, punând în pericol
existența și funcționarea democra țiilor, securitatea na țională a
statelor și chiar pacea mondial ă.
Înțeles și ca un „ război ascuns, nedeclarat” sau „conflict de
mică intensitate, cu obiectiv limitat ”, (Andreescu și colectiv, 2003)
dar și ca o „boală a secolului al XXI-lea ” (Stoina, 2002) terorismul
a evoluat atât de mult, încât știința trebuie s ă-l investigheze
coordonat, sincronizat, cu participarea tuturor domeniilor și

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
28
ramurilor sale începând de la „a” și ajungând pân ă la „z” (Stoina,
2002). Aceast ă intenție nu ar fi adaptat ă realității dacă nu am aduce
în atenție conceptualizarea fenomenului terorist, pornind de la
semnifica țiile sale corelate cu câteva repere identitare, istorice,
geografice și îndeosebi psihologice, ce definesc, în ansamblu,
organizațiile teroriste și operațiunile criminale întreprinse.
Cuvântul „terorism” a fost men ționat în urm ă cu peste 200
ani (1798), în suplimentul Dic ționarului Academiei Franceze.
Într-o carte consacrat ă acestui fenomen, Walter Laqueur, istoric și
comentator de politic ă externă american, aprecia c ă între 1936 și
1981 au fost date peste 100 de defini ții ale terorismului, dar nici
una nu este suficient de cuprinz ător (Atanasiu, 2006). Analiza
teoretică a terorismului se organizeaz ă în jurul a cinci mari
paradigme (Aradavoaice si colectiv, 1997) și anume:
Paradigma crizei trimite la problematicile crizei care
încearcă să explice comportamentele teroriste prin reduc ția la două
faze. Prima dintre ele prezint ă terorismul ca fiind efectul – asupra
actorilor – al unei crize ce se poate situa la nivelul statului,
al sistemului politic, al culturii, al economie i, al valorilor etc. și
care, în acela și timp, poate s ă combine aceste aspecte. Cea
de-a doua faz ă a paradigmei crizei trateaz ă explicații relative la
individ, în term eni de frustrare și angoasă care se propun a fi
răspunzătoare pentru apeten ța individului, socialmente
marginalizat, la violen ță.
Paradigma instrumental ă este cea mai r ăspândită abordare
analitică a terorismului. Din aceast ă perspectiv ă, violența teroristă
este tratat ă ca un mijloc utilizat ra țional de c ătre subiect pentru a- și
atinge scopul. Analiza de sorginte instrumentalist ă face posibil ă
atât descifra rea tacticilor și strategiilor actorului în interiorul unui
spațiu definit ca sistem politic și definirea efortului violent al
individului în direc ția unei mi șcări solide sau a unei comunit ăți care
constituie cauzele de referin ță. Astfel se poate explica faptul c ă
violența teroristă vizează „trezirea” unui segment social prea calm
sau o noțiune care nu are o „conștiință de sine” suficient de acut ă
pentru gustul acestuia.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
29
Paradigma culturalist ă pune accent pe cultura sau
subcultura în cadrul c ăreia ar fi favorizat ă trecerea la terorism. O
cultură a violenței poate determina recurg erea la forme extreme de
comportament. De exemplu, la sfâr șitul anilor ‘70, când terorismul
de extrem ă stânga ac ționa în Italia, Germania și Japonia, unii
cercetători au sus ținut teza unei culturi politice și intelectuale
proprii acestor țări, ce cunoscuser ă fascismul și nazismul. De
asemenea, s-a subliniat ideea c ă o cultură a violenței, ca cea pe care
a cunoscut-o tineretul din Ulster, similar ă celei trăite de tinerii
palestinieni crescu ți în spiritul Intifadei sau copiilor bosniaci sau
somalezi, crescu ți și ei în zone de violen ță endemic ă, poate fi
determinant ă în trecerea acestora la forme extreme de
comportament. O alt ă variantă a paradigmei culturaliste const ă în a
examina formarea personalit ății actorilor terori ști.
Paradigma ideologic ă face referire la surs ele ideologice ale
terorismului se afl ă în centrul investiga țiilor care se ocup ă de
terorismul extremei stângi, de tradi țiile intelectuale ale extremei
drepte și, mai recent, de bazele religioase ale fundamentalismului
islamic, întrucât terorismul se inspira întotdeauna din reprezent ări,
doctrine, mituri, ideologii.
Paradigma social ă se bazeaz ă pe ideea unei leg ături între
mișcările sociale și terorism subliniind faptul c ă acest fenomen ia
amploare pe fondul de clinului sau al sl ăbirii acestor mi șcări, nu
prin a exprima și a cauza direct sl ăbiciunile cauzei de referin ță, ci
mai mult substituindu-se acestora în mod artificial, voluntarist și cu
atât mai violent cu cât aceasta substituire este artificial ă. Această
paradigma define ște „inversiunea” potrivit c ăreia un individ,
devenit terorist, se identific ă în mod abuziv cu o cauz ă socială,
națională sau de alt fel, dându-i un nou sens.

II.2. Un mileniu de terorism
În acest sens, înc ă de la început ne-am propus s ă abordăm
filosofia existen țială a terorismului, filosofie identificat ă prin
rădăcini istorice desprinse din opera țiuni criminale întreprinse în
vremurile trecute. Este știut deja ca terorismul nu reprezint ă o
problemă nouă (Seger, 1992). Din punct de vedere istoric, potrivit

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
30
lui (Mircea, 2006), terorismul a ap ărut în jurul anului 1000 (anul
489 al Hegirei), pe p ământul Islamului, cu secta Nizari, ramura
iraniană disidentă a imaelismului fatimid. Nizarii refugia ți apoi în
Siria și-au întemeiat Comanderiile Fida’i și executau la comand ă
asasinate politice sau crim e selective, sacrificându- și, uneori,
propria via ță. Mai târziu, au fost numiti Hasisin (care a dat cuvântul
asasin) de la Hasisiyya, car e însemna consumator de ha șis.
Încă din primul secol de dup ă Hristos, Fanaticii din
Palestina au folosit tactica terorist ă în lupta lor împotriva ocupa ției
romane. Momente de manifest are a terorismului, ca form ă de
expresie a terorii, ne sunt cunoscute înc ă din anul 2380 î.Hr., an în
care avem consemnat ă Bătălia din Uruk, dintre hoarda semitic ă a
lui Sargon, zis și Sharru-Kenu (suveran legitim) și armata
sumeriană a lui Lugalzagisi.
Apreciată drept o piatr ă de hotar pentru ordinea mondial ă
(Frattasio, 2006), b ătălia deschide drumul lui Sargon, cândva
păzitorul curmalelor regale din Kish, apoi paharnic și ministru al
regelui Urzababa, spre noi atacuri și cuceriri, de la vechiul Elam
(Iranul de ast ăzi), până la Tilmun, cel mai important și cel mai
îndepărtat centru comercial, aflat la marea inferioar ă, adică Golful
Persic, loc considerat drept gr ădina Edenului.

II.3. Mânc ătorii de ha șiș
În Persia secolului al X-lea, se cunoa ște că există
organizația secretă „Societatea Asasinilor” (mânc ătorii de ha șiș) a
fanaticilor musulmani (mullahi), folosit ă pentru r ăspândirea
islamismului în Orientul Mi jlociu, prin intimidarea oponen ților. „În
întreaga istorie a omenirii nu exist ă vreo situa ție, experien ță,
ideologie care s ă poată fi comparat ă cu forța morală pe care
Islamul o insufl ă luptătorilor săi. Spaima de moarte este înfrânat ă,
garantând în via ța viitoare o pozi ție privilegiat ă în Rai, sim țul
milei față de dușmani este reprimat bl estemându-i, cupiditatea
bunurilor du șmanului este justificat ă și sporită, în timp ce
dușmanii, adic ă necredincio șii sunt demoraliza ți deoarece î și dau
seama că își vor salva via ța numai dac ă se convertesc ” (Frattasio,
2006).

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
31
II.4. Acul viespii împotriva elefantului
Începând cu secolul al XIV-lea, perioada deschis ă de epoca
marilor descoperiri geografice, terorismul și violența organizat ă se
amplifică și se diversific ă în legătură directă cu politica de
expansiune colonial ă a marilor imperii ale timpului, ca instrumente
de spoliere economic ă și represiune a a ltor popoare. Ini țial, țări
precum Portugalia, Spania și Olanda, mai apoi Fran ța și Anglia, au
fost primele țări care au cotropit teri torii pe alte continente și și-au
format un puternic sist em colonial. Jaful și spolierea coloniilor au
avut ca efecte dezvoltarea puternic ă a industriei, comer țului și
armatei în metropole, dar și lupta dintre imperii pentru men ținerea
și extinderea domina ției și a hegemoniei în diferite zone geografice.
Odată cu apari ția corpora țiilor industriale, comerciale și
turistice, precursoare ale neoc olonialismului contemporan, în
colonii avea s ă apară și să se dezvolte o rezisten ță tot mai activ ă a
celor asupri ți și să se afirme tot mai puternic mi șcările de eliberare
națională și socială. Marile imperii recurg tot mai frecvent, pentru
stăpânirea situa ției, la practici violente și teroriste pentru
reprimarea mi șcărilor de eliberare. În m ăsura în care presupune
folosirea sistematica a violen ței pentru a atinge un scop politic,
terorismul este, dup ă Raufer (1987) „ arma celui slab împotriva
celui puternic, acul vies pii împotriva elefantului” .

II.5.Văduvele negre și psihopatologia terorii
Terorismul contemporan este deja o form ă de război,
înregistrând numeroase manifest ări, prezentate succint în cele
aduse în discu ție. Printr-o abordare analitic ă desfășurată
asupra comportamentului terorist, fie c ă ne oprim asupra
oamenilor-dinamit ă din organiza ția evreiasc ă Stern sau asupra
fedainilor palestinieni, fie c ă ne oprim asupra absoluti știlor islamici
sau asupra „v ăduvelor negre” ale ce cenilor, se poate re ține faptul c ă
pentru a-l în țelege pe terorist trebuie s ă-i studiezi psihopatologia
(Frattasio, 2006) și să încerci să afli geneza terorii.
Pornind de la bioma, definit ca „ echilibrul delicat și
schimbător (…) între dou ă sisteme, cel vegetal și cel animal ”, care
interacționează cu prezen ța omului (Frattasio, 2006), justificarea

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
32
alegerii terorii, ca decizie final ă de autoimpunere, nu poate fi f ăcută
fără analizarea constructelor economice, politice, dar mai ales a
celor care țin de psihologia teroristului.
Una dintre caracteristicile existen țiale ale terorismului și
implicit ale terori știlor const ă în dorința acestora, de cele mai multe
ori obsesiv ă, de a impune opiniei pub lice vizate, grupului social
țintă, propriile norme de comporta ment, propria viziune despre
justiție și morală. Odată intrați în conflict deschis cu societatea,
teroriștii accept ă clandestinitatea, marginalizarea și autoizolarea
plină de tensiune și nesiguran ță, lucru ce poten țează adoptarea unor
convingeri neconforme cu realitatea și inițierea unor ac țiuni care s ă
promoveze teroarea.
Cu toate acestea, cercet ători din domeniul științelor sociale
(Hudson, 1999, McCauley, 2002, Mansdorf, 2003, O’Connor,
2004, Zimbardo, 2004) au ajuns la concluzia c ă actele de terorism
nu pot fi puse pe seama problemelor psihopatologice și a
tulburărilor de personalitate. Terorismul este o consecin ță a
patologiei de grup sau organiza ționale care le ofer ă un sens celor
atrași de aceste grupuri. (Mansdorf, 2003).
Analizând din perspectiv ă psihologic ă abuzurile comise de
militarii americani asupra prizonierilor irakieni din închisoarea militară american ă din Abu Ghraib (Irak) , un psihiatru militar a
afirmat c ă a fost vorba de actele unor militari care au ac ționat
într-un mediu periculos și în lipsa superviz ării (Taguba, 2004, in,
Poponete, 2005).

II.6. Recrut ări masive din bazinul balcanic
Conform site-ului nov inite.com, care citeaz ă publicația
bulgară „24 Ceasa”, Al-Qaida recruteaz ă studenți bulgari la
Universitățile religioase din Iordania și încearcă să atragă și tineri
din România, Bosnia, Macedonia și provincia Kosovo
(ww.adevarul.ro). Moscheile, cafenelele, libr ăriile sau închisorile
reprezintă „incubatoare” ale radicaliz ării, unde sunt recruta ți tinerii
musulmani (www.realitatea.net). Într-un raport confiden țial,
consultat de Associated Press, se arat ă că tactica a debutat imediat
după atentatele din 11 septembr ie 2001, când musulmanilor din

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
33
afara grani țelor europene sau americane le-a fost tot mai greu s ă
penetreze sistemul de securitate antiterorist.
Potrivit raportului amintit, nu o singur ă dată teroriștii
consideră ca munca lor în aceste teritorii ar trebui s ă fie preluat ă de
către forțele locale. Persoanele care s-au n ăscut și au trăit aici au
avantajul c ă ies mai greu în eviden ță (http://indexmedia.ro).
Cetățeanul suedez, cu origini bosniace, Mirsad Bektasevic,
supranumit și Maximus, în vârst ă de 19 ani, este unul dintre cei
care au ales calea terorismul ui. În casa acestuia, Poli ția bosniac ă a
găsit un întreg arsenal de explozibili, dar și o centur ă de sinuciga ș.
Poliția susține că cetățeanul suedez inten ționa să pună la cale un
atentat la una dintre ambasadele statelor europene din Sarajevo.
Cazul său este doar un exemplu pentru ceea ce serviciile americane
și bosniace numesc o „v astă campanie de recrutare a posibililor
teroriști în statele din Balcani ”.
Potrivit cotidianului The Washington Times (2007), Al-
Qaida a început o masiv ă campanie pentru recrutarea de voluntari
care să se angajeze în r ăzboiul dus de organiza ția terorist ă
împotriva Americii și a aliaților săi vestici în Irak, Asia Centrala și
Orientul Mijlociu. În prezent, în baza surselor oferite de Institutul International pentru Studii Strategice din Marea Britanie, re țeaua
teroristă Al-Qaida dispune de mai mult de 18.000 de militan ți
pregătiți să atace, ocuparea Irakului de coali ția condus ă de
americani accelerând procesul de recrutare de voluntari pentru
acțiunile grup ării. Institutul britanic estimeaz ă că circa 2.000 de
membri și peste jum ătate din cei 30 de lideri ai Al-Qaida au fost
uciși sau captura ți și că aproximativ 1.000 dintre militan ții
organizației se află în Irak. „Conducerea de vârf este înc ă intactă și
peste 18.000 de poten țiali terori ști se află încă în libertate,
accelerând recrutarea pentru Irak” , afirma I.I.S.S., f ără a da însă
vreo surs ă pentru cifrele vehiculate. Oficialii americani
(www.adevarul.ro) di n domeniul securit ății susțin că au identificat
peste 20 de grupuri de tineri musu lmani în nord-estul Statelor
Unite, care sunt pe cale s ă
formeze nuclee teroriste interne. Oricare
dintre aceste celule ar putea fi capabil s ă comită un atac terorist
care să provoace victime.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
34
Tinerii „r ăzvratiți”, complexa ți și neîmplini ți sunt și cei
dintâi care „ tind spre organiza țiile teroriste ” (Gurr, 1970),
aflându-se de cele mai multe ori la periferia vie ții comunitare și cu
origini, în principiu, din mediile cele mai nefavorizate. Un studiu desfășurat asupra a 250 de terori ști din Germania confirma faptul
că în propor ție de 25% di ntre terori ști își pierduser ă un părinte
înainte de 14 ani, 79% au avut rela ții conflictuale cu p ărinții, în
timp ce 33% și-au descris ta ții în termeni ostili (Brad, 2004).
Neacceptarea ordinii stabilite, apreciat ă drept opresiune
deghizată, caracterizeaz ă cel mai frecvent profilul „teroristului
psihopat”. Comportament ele bizare sau psihopatologice (Delcea,
2006), sesizate la o serie de terori ști din gruparea A.U.M.
(Adevărul Suprem) din Japonia, sau din cadrul grup ării teroriste
A.N.O. (Organiza ția Abu Nidal), amplific ă violența, acțiunile lor
fiind lipsite de orice sentiment de mil ă pentru cei care le cad
victime. Din studiul amintit mai rezult ă ca 33% au fost anterior
condamna ți de un tribunal pentru minori.

II.7. Terorismul institu ționalizat
Făcând abstrac ție de idealurile nebuloase pentru care sunt în
stare să-și sacrifice via ța, de violen ța fără limite la care recurg,
precum și de totala lips ă de scrupule de care fac dovad ă, teroriștii,
adevărați profesioni ști ai terorii, nu au nimic în comun cu cei care
vor să salveze lumea, s ă o facă mai bun ă, prin intermediul unei
crime. Complet diferit de psihopa ți, numiți și „lupii singuratici”,
teroriștii gândesc și acționează instituționalizat, de cele mai multe
ori fiind membrii unui grup, organiza ții politice sau religioase
extremiste.
De reținut este și faptul c ă tulburarea psihic ă este
incompatibil ă cu „statutul” de terorist politic sau religios (Delcea,
2006). Cei care ac ționează în astfel de grup ări sunt indivizi cu o
stare psihic ă normală, dar care, practic, este posibil s ă fi fost
crescuți de mici s ă urască. Reci, calcula ți, bine instrui ți și pregătiți,
acești așa-ziși profesioni ști ai atentatului, slujesc adesea unor
interese specifice, de multe ori str ăine lor, practicând terorismul ca
pe o meserie, f ără pasiune, dar cu perseveren ță. Toate acestea sunt

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
35
necesare cunoa șterii genezei terorii, cu atât mai mult cu cât este
știut că atât structura grupului terorist, cât și profilul teroristului au
înregistrat modific ări substan țiale. În cadrul grupului rolul
căpeteniei ( șefului) este de a dirija toate ac țiunile și de a introduce
constant doze de narcisism (F rattasio, 2006) necesare celor lipsi ți
adesea de iubirea și recunoștința celor din jur.
Atentatele pl ănuite de organiza țiile teroriste sunt, de cele
mai multe ori, r ăspunsul unor frustr ări acumulate în lupta pentru
putere sau pentru înl ăturarea unor st ări de lucruri neconvenabile,
prin mijloace violente, aflate în afara legii. Transformarea cauzei lor într-un r ăzboi este deosebit de important ă pentru terori ști,
aceștia căutând să-și verifice credin ța prin confrunt ările militare
(Powers, 1971).
Cunoscând psihologia te roristului, asupra c ăreia vom
reveni, structurile specializate pot s ă întreprind ă măsurile de
combatere a terorismului. Nu tre buie neglijat nici interesul purtat
pentru profilul lupt ătorului antiterorist manifestat de c ătre grupările
teroriste, fie c ă acestea sunt cunoscute, potrivit unor surse deschise
(USA, 2002), sub numele de A.N.O. (Organiza ția Abu Nidal),
E.T.A. (Patria Basca și Libertatea), A.S.G. (Grupul Abu Sayyaf),
fie că sunt organiza ții precum Al – Gama a al – Islamiyya (Gruparea
Islamică Egiptean ă IG), Asbat al – Ansar (Liga Adep ților) sau
P.F.L.P. (Frontul Popular de Eliberare a Palestinei).

II.8. Teoria „Moarte pentru moarte”
Experimentarea terorismului contemporan a fost posibil ă în
unele țări din America Latin ă, unde în paralel cu mi șcările
revoluționare au ap ărut o serie de grup ări și organiza ții teroriste,
precum „For țele Armate de Eliberare”, din Venezuela,
„Cinconceros”, din Honduras, „Tupamaros”, din Uruguay, „Alian ța
Anticomunist ă”, din Argentina. Activitatea acestor organiza ții au
servit ca model si pentru Europa, sus ținând acțiunile întreprinse de
către grupări ca „Baader-Meinhoff” și „Mișcarea 2 Iunie”, din
Germania, „Brig ăzile Roșii”, din Italia, „Armata Secret ă”, din
Franța, „E.T.A.”, din Spania, sau „Armata Republican ă Irlandeză”,
din Marea Britanie.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
36
Cu trecerea timpului, terorismul evolueaz ă spre noi trepte
ale violen ței, fiind lansat ă teoria „moarte pentru moarte”. Încep
acțiunile de cooperare cu organiza țiile teroriste din zone geografice
situate la mare distan ță respectiv Armata Ro șie Japonez ă. La 30
mai 1972, un grup de terori ști japonezi sosesc cu un avion al
companiei Air France la Tel Aviv, deschizând foc automat în Aeroportul Lod. Au fost ucise 27 de persoane, alte 80 fiind r ănite.
În acest context, pe lâng ă reactivarea Organiza ției Frații
Musulmani, au luat fiin ță Hezbollah (Hesbollah), Hamas, Jihadul
Islamic Palestinian, urmate, ceva mai târziu, și de Al-Qaida și
Al-Qaida Alb ă. Nimeni nu contest ă astăzi trei fapte cunoscute
tuturor.
„În primul rând Statele Unite au ocupat p ământul cel mai
sfânt al Islamului, Peninsula Arabiei, pr ădându-i bog ățiile,
poruncind conduc ătorilor ei, terorizându-i vecinii și prefăcându-și
bazele din Peninsul ă într-un vârf de lance cu care s ă cucereasc ă
popoarele musulmane vecine. Dac ă unii, în trecut, nu au crezut c ă
este vorba de o invazie str ăină, acum to ți locuitorii din Peninsul ă
sunt de acord cu asta. Cea mai bun ă probă este agresiunea
americanilor împotriva poporului irakian, care folose ște Peninsula
ca un avanpost, de și conduc
ătorii săi se împotrivesc folosirii
teritoriilor lor în acest scop, dar ei sunt slabi.
În al doilea rând , în ciuda marilor distrugeri provocate
poporului irakian de alian ța cruciat-sionist ă și în ciuda groaznicului
număr de morți, care a dep ășit un milion… în ciuda acestor fapte,
americanii încearc ă din nou s ă comită noi masacre, nefiind
mulțumiți cu blocada prelungit ă impusă după îngrozitorul r ăzboi de
divizare și distrugere. A șa că vin să distrugă ce a mai r ămas din
acest popor și să umileasc ă pe vecinii lui musulmani.
În al treilea rând, dacă scopurile americanilor în aceste
războaie au fost religioase și economice, un alt scop este s ă
slujească măruntului stat al evreilor și să distragă atenția de la
ocuparea Ierusalimului și de la uciderea musulmanilor de acolo.
Cea mai bun ă dovadă în acest sens este râvna lor de a distruge
Irakul, cel mai puternic stat arab, și strădania lor de a împ ărți toate
statele din regiune, Ir akul, Arabia Saudit ă, Egiptul și Sudanul,

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
37
pentru a le transforma în state slabe, și, pe calea sl ăbiciunii și
vrajbei dintre ele, s ă garanteze supravie țuirea Israelului și
continuarea ocupa ției. Toate aceste crime și păcate comise de c ătre
americani sunt o declara ție de război împotriva Domnului Allah,
solului său, profetul Mahomed, și a musulmanilor. Jihadul este
îndatorirea fiec ărui musulman dac ă dușmanii distrug țări
musulmane. În adev ăr, imamul Bin-Qadamah în Al-Mughni,
imamul al-Kisa’i în Al-Bada’i, al-Qurtubi, în interpretarea sa, și
șeicul al-Islam în cartea sa, au spus: « Războiul pentru a respinge
[pe dușman] e pentru ap ărarea sfin țeniei și credinței, și e o datorie
după cum s-a spus [de c ătre ullemas]. Nimic nu e mai sfânt decât
credința, cu excep ția izgonirii unui du șman care atac ă credința și
viața». Din aceste pricini, și urmând porunca Domnului, d ăm
următoarea Fatwa (23 februarie 1998) c ătre toți musulmanii:
Porunca de a ucide americanii și aliații lor – civili și militari – este
obligatorie pentru fiecare mu sulman care o poate aduce la
îndeplinire în orice țară s-ar afla, în scopul eliber ării moscheei
al-Aqsa și Orașul Sfânt [Mecca] din strânsoarea lor, și pentru ca
oștile lor să iasă din țara Islamului, înfrânte și neputincioase a mai
amenința vreun musulman . Aceasta urmând cuvântul lui Allah cel
Atotputernic, « și luptați cu toți necredincio șii și luptați toți
împreună», și «luptați cu ei pân ă nu mai e sfad ă sau asuprire, și
până când câștigă dreptatea și credința în Allah». Și a mai spus
Allah cel Atotputernic : «Și de ce să nu lupți pentru Allah și pentru
cei care, fiind slabi, sunt asupri ți [și nedreptățiți] – femei și copii,
care strig ă: Allah, ci scap ă-ne pre noi din acest ora ș, unde suntem
asupriți; și trezește-l pentru noi pe cel care ne va ajuta! Noi, cu
ajutorul lui Allah, chem ăm pe toți musulmanii credincio și și care
vor să fie răsplătiți de Allah, s ă urmeze porunca Domnului de a
ucide pe americani și de a le pr ăda banii oriunde și oricând îi
găsesc. Și mai chem ăm pe ullemas musulmani, conduc ători, tineri,
și ostași, să porneasc ă asupra o știlor americane ale Satanei și
asupra adoratorilor diavolului care le sunt alia ți, și să-i zdruncine
pe cei care le folosesc pentru a le da o lec ție. Allah cel atotputernic
a spus: O, tu cel care crezi, r ăspunde-I Domnului și Solului S ău,
când El te cheam ă spre scopul care î ți va da via ță. Și să știi că

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
38
Allah stă alături de inima omului, și că în fața Sa vom ajunge cu
toții. A mai spus Allah: O, tu cel care crezi, ce se întâmpl ă cu tine,
căci când ești chemat s ă urmezi calea Domnului, prea tare vrei s ă
n-o urmezi! Preferi via ța asta celei de apoi? Dar pu țină îți va fi
împăcarea, pe lâng ă cea din via ța de apoi. Iar dac ă nu urmezi
Calea, El te va pedepsi cu groaznic ă pedeapsă, și îi va chema pe
alții în locul t ău; dar tu nu Îi vei pute a face nici cel mai mic r ău.
Căci Allah e atotputernic. Și mai spune Domnul cel Atotputernic:
Așa că nu vă slăbiți voința, și nu cădeți în disperare. C ăci trebuie s ă
fiți puternici dac ă credința voastră e adevărată»” .
Urmând evolu ția fenomenului terorist se poate anticipa c ă
terorismul va persista cu siguran ță și în viitor, crescând cantitativ și
calitativ cu atât mai mult cu cât unele state apeleaz ă deja la
terorism pentru a- și atinge anumite scopuri, precum :
Atingerea total ă a obiectivelor politice – în ciuda opiniei
generale, terorismul este o metod ă eficientă de obținere a unei
revendicări politice. Daca organiza ția terorist ă este afiliat ă unei
mișcări politice (grup terorist), iar motivele sunt sus ținute de
majoritatea popula ției civile implicate în conflict, victoria e numai
o problem ă de timp. Cele mai cunoscute cazuri sunt formarea
statului Israel, pentru mi șcările Hanagah și Irgun, eliberarea
Libanului de Sud de sub ocupa ție israelian ă, pentru organiza ția șiită
Hezbollah, abolirea politicii de Apar theid în Africa de Sud, pentru
UmKhonto we Sizwe.
Efecte economice colaterale – efortul de lupt ă poate afecta
temporar economia unei regiuni sau țări. În unele cazuri efectele
pot fi de lung ă durată, în special în zonele care depind economic de
industria turismului, cu m ar fi: a doua Intifad ă și atentatele
sinucigașe Hamas care au afectat puterni c industria turismului din
Israel; atentatele comise de Jemaah Islamiah în Bali, insul ă cu
populație majoritar hindus ă, din Indonezia, pentru care turismul
este industria major ă.
Atingerea par țială a scopurilor politice – obținerea
retragerii trupelor spaniole din Irak înainte de termen prin schimbarea cursului alegerilor din Sp ania, în urma atentatelor de la
Madrid din 11 Martie 2004, revendi cate de Al – Qaida, acordurile

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
39
din Vinerea Bun ă (Good Friday Accords) – I.R.A., ob ținerea de
drepturi suplimentare pentru canadienii de origine francez ă din
Quebec – FLQ sunt doar câteva dintre motivele care au stat la baza
manifestărilor teroriste.
Pornirea unui r ăzboi – actul terorist poa te fi folosit de
către puterea politic ă de stat ca pretext pentru pornirea unor
războaie. Cele mai cunoscute exemple sunt atentatul de la Sarajevo,
folosit ca pretext pentru Primul R ăzboi Mondial, și atentatele din
11 Septembrie 200, care au fost folo site ca argument pentru invazia
din Irak.
Toate acestea sunt posibile și ca urmare a faptului c ă
transportul aerian modern asigur ă o mobilitate f ără precedent la
scară planetar ă, radioul, televiziunea, comunica țiile digitale via
satelit, magistralele informatice tip internet permit un acces aproape instantaneu la informa ții vitale pentru terori ști, precum și
la o audien ță mondială nemijlocit ă. (Mattodo, 2005). Sistemele de
arme moderne, noile genera ții de explozibili, de dispozitive de
ghidare, de comand ă de la distan ță vor deveni tot mai accesibile pe
piețele clandestine de arme, societatea modern ă oferind noi
vulnerabilit ăți, respectiv ținte terori știlor (www. sri.ro).

Note

Andreescu, A., 2002, 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI în
materie de terorism, Ed. Artprint, Bucure ști.
Andreescu, A., Radu, N., 2007, The voice of terror between Islamic low
and Civilization Consciousness , in Romanian Military Thinking, aprilie – mai,
vol. 2, 2007
Andreescu, A., 2007, T erorismul interna țional – flagel al lumii
contemporane , în TIMPOLIS, iulie, Timi șoara, www.timpolis.ro
Andreescu, A., Radu, N., 2007, Terrorism from The Big Encyclopedia
of Jihad to Hamas Covena nt and The White Qaida , in, Romanian Military
Thinking, ianuarie – martie, vol 1, 2007
Antipa, M., 2004, Securitatea și terorismul. Prevenirea și combaterea
acțiunilor extremist – teroriste pe teritoriul României , Ed. Celsius, Bucure ști
Arădăvoaice, Ghe., Iliescu, D., Ni ță, D., 1997, Terorism, Antiterorism,
Contraterorism . Ed. Antet, Oradea

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
40
Bădulescu, A., Ionescu, R., 2007, Intimidarea 9/11, în Terorismul Azi,
vol. XIV-XVII, septembrie – decembrie, an II, A.S.C.T.
Barna, C., 2007, Cruciada Islamului , Ed. Top Form, Bucure ști
Brad, C., 2005, Terorismul – cancerul mileniului III , în Spirit Militar
Modern, nr. 5
Burgess, M., Delcea, E.,I., 2006, Problematica definirii terorismului , în
Terorismul Azi, vol. IV – VI , an 1, octombrie – decembrie
XXX, 2005,World News, CNN International, SUA, 11august Chiru, I, 2007, Discursul terorist și mass-media virtuale , în Terorismul
Azi, vol. XI – XIII, an II
XXX, 2007, Concise Oxford Dictionar of Curent English, Ed. Books
Unlimited, London
Colvrad, K., 2002, The Psychology of terrorist , H.F. Guggenheim
Foundation, 627, Madison Avenue, New York, USA
Crenshaw, M., 1990, The logic of terorism, în Reich, W., ed. The
origins of terrorism, Cambrige , Cambrige University Press
XXX, 2001, Culegere de studii, Terorismul , Istoric, Forme, Combatere ,
Ed. Omega, Bucure ști
Delcea, C., 2006, Psihopatologia teroristului , în Terorismul Azi, vol.1,
an 1, iulie
Delcea, C., B ădulescu, A, 2006, 11 septembrie 2001 – cauze și
consecințe, în Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie
Delcambre, A., M., 2003, L’islam des interdits , Éditions Desclée de
Brouwer, Paris
XXX, 1998, Dictionnaire de la Langue francaise , Ed Hachette, Paris
XXX, 1998, Fatwa lui Bin Laden, in www.goarna.go.ro/
arhiva/fatwa2.htm – 16k
Falconi, F., Sette, A., 2002, Osama Ben Laden. Teroare în Occident,
Ed. Alfa, Bucure ști
Filip, Tănase, I., 2007, Terorismul și media, în Terorismul Azi, vol. XI –
XIII, an II
Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii , Ed. Era, Bucure ști
XXX, 2006, Grupări teroriste interna ționale , în,
http://worldwild ewar.3x.ro
Gurr, T., 1970, Why Men Rebel. Princenton, New York: Pincenton
University Press
Hamad, A. A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien , în Der Spiegel,
decembrie; vezi și www.spiegel/ politik/ ausland
Hudson, R., 2003, The Sociology and Psychology of Terrorism: Who
Becomes a Terrorist and Why? Federal Research Division 1999, Khashan, Hilal,
Collective Palestinian Frustration and Suicide Bombings, în Third World Quarterly”, nr. 6
Iskenderov, A., 2006, Bosnia-Her țegovina, pepinier ă a teroriștilor în
http://www.vor.ru/Romanian

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
41
Mansdorf, I., 2003, The Psychological Framework of Suicide Terrorism
Jerusalem Letter , Viewpoints nr. 496
McCauley, C., 2002, The Psychology of Terrorism ,
www.ssrc.org/sept11/essays
Mircea, V., 2007 , Islamul – de la produc ător de idei la izvor de
terorism : Drumul de la Rena ștere la terorism, în Cadran Politic nr. 12.
Moisescu, F., G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004, Terorismul –
Amenințare major ă asupra democra ției secolului XXI , Ed. Universit ății
Naționale de Ap ărare „Carol I”, Bucure ști
Niță, D., 2006, Terorismul kamikaze . Ed. Antet, Oradea
XXX, 2007, Musulmanii albi. Grup ările teroriste recruteaz ă
musulmani balcanici, în, www.indexmedia.ro
XXX, 2006, Parteneriatul Londonez de Redresare . Manuscris
O’Connor, A., 2007, Understanding Who B ecomes Terrorists, în,
Journal of Young Investigators nr. 3
XXX, 2007, Oamenii de știință fac apel la luarea unor ac țiuni
defensive fa ță de atacurile radiologice , în The Guradian, 10 august
XXX, 2007, Osama bin Laden, Înger sau demon?, în revista Lumea, an
XIV, nr. 8
Poponete, V., 2005, Terorismul-aspecte psihosociale, în,
http://presamil.ro.SMM/3
XXX (2003). Profil, Buletin, Serviciul Român de Informa ții, an I, nr.1,
martie.
Radu, N., 2005, Recurs la siguran ța statului, Ed. Fed Print, Bucure ști
Rogerson, B., 2007, Moștenitorii Profetului Mahomed. Cauzele
schismei dintre sunni ți și șiiți, Ed. Polirom, Ia și
Sauewein, B., 1999, Terrorismus: Fortsetzug von Krieg mit anderen
Mitteln? (Terorismul: o continuare a r ăzboiului cu alte mijloace?), ASMZ,
Elveția, an 165, nr. 6, iunie
Seger, K., 1990, The antiterrorism handbook, Ed. Presido, SUA
Simileanu, V., 2006, Radiografia terorismului , Ed. TopForm, Bucure ști
Sîrbu, Benedict. I. 2006, Managementul resurselor de securitate și
concepția antiterorist ă română, în Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie
Sîrbu, Benedict, I. 2007 , Războiul de gheril ă între terorism și lupta
pentru libertate, Manuscris.
Sprinzak, E., 1999, The ascendance of Israells radical right . New York,
Oxford University Press
Stoina, N., 2002, Megaterorismul – provocarea mileniului III , în
http://actrus.ro
Taguba, 2005, Article 15 – 6 Investigation of the 800th Military Police
Brigade , http://www.npr.org/iraq/prison_abuse_report.pdf, apud, POPONETE,
V., (2005). Terorismul-aspecte psihosociale, în, http://presamil.ro.SMM/3

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
42
Troncotă, T., 2007, Noi termeni ce definesc terorismul sau terorismul
prin alte mijloace , în Terorismul Azi, vol III, an 1, septembrie
Zimbardo, P., 2004, A Situationist Perspec tive on the Psychology of
Evil: Understanding How Good People Are Transformed into Perpetrators , în
Miller, A., Ed. The Social Psychology of Good and Evil: Understanding our Capacity for Kindness and Cruelty, Guilford.

Capitolul III
EEppiisstteemmoollooggiiaa tteerroorriiii
Abstract : Actele teroriste, la care su ntem martori în fiecare zi, se
presupune c ă sunt condamnate de c ătre învățăturile islamului (Ruslan, 2003).
Ar fi o mare calamitate ca adep ții terorismului s ă foloseasc ă religia drept
camuflaj, fiindc ă adevăratul islam nu e vinovat de toate acestea. Înv ățăturile sale
sunt mai presus de cei care cred în violen ță ca mod de ac țiune și în sabotaj ca
metodă și în vărsarea de sânge ca modalitate de reform ă (Abdul – Rahman al –
Sudais, 2001).
Cuvinte cheie : ziua judec ății, religia libert ății, „piatră neagră”, revelația
coranică

III.1. Religia libert ății
Astăzi reprezint ă o dovad ă de „analfabetism istoric” s ă
afirmi că războiul este str ăin religiei islamice (Blond & Pabst,
2005). A judeca îns ă islamul ca pe o religie violent ă, bazându-ne
doar pe faptele lui Bin Laden și Al-Qaida, care încearc ă să se
justifice prin cuvintele islamului, este mai mult decât o gre șeală.
Acesta rămâne pentru musulmani, pân ă la proba contrarie, o religie
a păcii care nu permite uciderea unor oameni nevinova ți
(Bacchiocchi, 2002).
Islamul, c ă place sau nu, reprezint ă, cel puțin în virtutea
tradiției sale și a dreptului la „prezum ția de nevinov ăție”, religia
libertății, păcii, binelui și îndurării (Rashid, 2003), actele teroriste
fiind respinse nu o singur ă dată. Mai mult decât atât, orice act
reprobabil constituie o înc ălcare atât a Sharia (Legea sacr ă
islamică), cât și a logicii umane (Sultan bin Abdulaziz, 2002).
Atacarea unor oameni nevinova ți nu este un act de curaj este unul
prostesc și va fi pedepsit în ziua judec ății (Mohammed Sayyed al –
Tantawi, 2001).

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
44
III.2. Pacea lui Dumnezeu
Tradiția precizeaz ă că apariția islamului și a comunit ății
musulmane (Oumma) st ă sub semnul profetul ui Muhammad (circa
570 – 630), care a locuit în Arabia de Vest. (Louis de Premare,
2001). În mod tradi țional, se cunoa ște că mediul geografic unde a
luat ființă Islamul este platoul de șertic care se nume ște Higaz, de-a
lungul coastei occidental e a Arabiei, care d ă spre Marea Ro șie
(Frattasio, 2006). Aici, Mahomed a avut o serie de revela ții verbale
de la Dumnezeu, prin intermediul arhanghelului Gabriel. De și,
într-un sens istoric, musulmanii dateaz ă începuturile religiei lor
încă din timpul lui Mahomed, în se colul al VII d.C h., într-un sens
religios ei v ăd această religie identic ă cu monoteismul adev ărat pe
care profe ții de dinaintea lui Mahomed, precum Abraham
(Ibrahim), Moise (Musa) și Iisus (Isa), l-au r ăspândit.
Conform Coranului, islamul este „ adevărata religie ”
indiferent de profetul care a ini țiat-o sau de epoca ini țierii. Islamul
este „ adeziunea la pacea lui Dumnezeu ”, sinonim ă într-un fel cu
„religia revelat ă” sau cu religia monoteist ă, a lui Avraam sau
Moise. Islamul este ultima dintre religiile monoteiste, mesajul lui Dumnezeu revelat profetului Mohamed de c ătre Arhanghelul
Gavril.
Înțelegând islamul drept ca o supunere fa ță
de Allah, nu
putem să nu ne punem o serie de întreb ări: ce semnific ă și ce
urmărește fundamentalismul islamic? Cum pot oameni atât de
sensibili s ă-și transforme propriile tr upuri în arme care s ă
extermine atât de mul ți oameni nevinova ți? Este islamul similar cu
„terorismul islamic”?
Pentru a afla r ăspuns la aceasta întrebare ne-am propus
înainte de toate s ă reflectăm asupra islamului în contextul istoric și
al civiliza ției specifice. Islamul a ap ărut în Peninsula Arabic ă în
secolul VII d.Ch., zon ă în care triburile beduine practicau un
politeism semitic (Frattasio, 2006), Allat fiind zei ța feminin ă
corespondent ă lui Allah. Venerând, pot rivit Coranului idoli,
precum: Wadd, Suwa, Yagut, ace știa își îndreptau privirea și spre
Mecca, spre „piatr ă neagră”, un meteorit, poate chiar zeul Houbal,
a cărui importan ță era atât de mare încât a fost citat ă precum acel
zeu prin excelen ță: Allah.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
45
III.3. Mohamed – „cel demn de laud ă”
Profetul Mohamed (Mohammed, Muhammad) s-a n ăscut la
Mekka, în jurul anului 570, la 20 aprilie, într-o familie s ăracă. Tatăl
său a murit cu pu țin timp înainte de na șterea sa, mama sa
stingându-se din via ță când el avea doar șase ani. Mohamed a
moștenit de la p ărinții săi cinci cămile și o roabă. De la vârsta de
opt ani a fost crescut de unchiul s ău Abu Talib.
Când avea 12 ani, Mohamed c ălătorea în Syrea, unde un
preot creștin i-a prezis c ă el este profetul despre care se vorbe ște în
Biblie. La 25 ani, s-a c ăsători e cu prima lui nevast ă, Khadija, mai
mare decât el cu 15 ani, și au avut șase copii (patru fete și doi
băieți, care au murit de mici). So ția sa va deveni prima musulman ă.
Datorită caracterului s ău integru, Mohamed a fost ales ca membru
într-o organiza ție numită „Alianța pentru Caritate”, fiind cunoscut
ca un negustor înst ărit. În limba arab ă, numele Mohamed înseamn ă
„cel demn de laud ă”.

III.4. Prima revela ție
În anul 610, în luna a IX-a , luna Ramadanului, Mohamed,
în vârstă de 40 de ani, avusese o prim ă revelație: în timp ce medita
într-o peșteră, un înger (arhanghelul Gabriel) i-a ap ărut în față și i-a
spus: „Citește” (Sura 96). Profetul s-a speriat foarte tare de ce i s-a
întâmplat (el nu știa să scrie și să citească) și s-a întors acas ă și i-a
povestit so ției sale ciudata întâmplare. Dup ă trei ani a ap ărut din
nou arhanghelul Gabriel (Jibril) spunându-i: „ Și așteaptă-l pe
Domnul tău cu răbdare” .
Căpătând con știința că este trimisul pentru profe ție,
Mohamed a început s ă predice, întâi în familie și printre cuno ștințe,
apoi, publicului larg. La început, a fost ignorat de majoritatea
oamenilor, iar mai apoi, priv it cu neîncredere. Contrar a șteptărilor,
a reușit să atragă din ce în ce mai mul ți adepți. Cu fiecare an care
trecea, noi capitole erau revelate din Coran. Revela ția coranic ă s-a
întins pe o perioad ă de aproximativ 20 ani (Grigore, 2005).
Pe măsură ce numărul celor ce îl ascultau cre ștea, Mohamed
devenea o amenin țare la adresa conduc ătorilor societ ății sale și a
început să fie este persecutat, al ături de cei care îl urmau. Un timp

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
46
s-a bucurat de protec ția unchiului s ău, Abu Talib, dar dup ă moartea
acestuia, a fost nevoit s ă își părăsească orașul natal.

III.5. Anul Hegirei
În anul 622, cu un grup de musulmani devota ți, Mohamed a
fost nevoit s ă se retrag ă î n o r așul Yatrib, unde fusese invitat de
două triburi rivale, care acceptaser ă să-l recunoasc ă ca profet,
așteptându-se ca el s ă le arbitreze disputele. Acest eveniment se
numește Hejira și marcheaz ă începutul calendarului musulman (era
musulman ă, era Hegirei ), respectiv anul 1, în form ă abreviată H
sau AH (Anno Hegira) care co respunde anului 622. Hejira
înseamnă în arabă emigrare. Anul 1 din acest calendar a început cu
prima zi Hegirei, petrecut ă, după calendarul cre știn, în ziua de 15
sau 16 iulie 622.
De reținut este c ă noul calendar este lunar, dar care difer ă
de alte asemenea calendare (de exemplu, calendarul celtic) prin
aceea că este sincronizat doar cu ciclurile lunii, nu și cu anul solar,
rezultând ani de 354 sau 355 de zile. Un an lunar num ără 11 zile
mai puțin decât anul solar.
La scurtă vreme, numele ora șului Yatrib este schimbat în
Medina (Ora șul Profetului). Dup ă ce a emis înainte de toate regula
ca nici un credincios s ă nu fie pedepsit cu mo artea pentru omorârea
unui necredincios (Ruslan, 2003), Mohamed a vestit r ăzboiul
împotriva cet ății Mecca, considerând c ă războiul și pacea sunt un
drept comun al tuturor credincio șilor. Totalitatea comunit ății
credincioșilor are datoria s ă răzbune sângele și viața celor căzuți
într-o bătălie purtată pentru cauza lui Dumnezeu.

III.6. Cartea sfânt ă a Islamului
Mohamed a fost ales conduc ătorul religios și politic al ora șului
Medina (Almadinah), care devine, în scurt timp, și capitala primului
stat islamic. Atacat de vecinii mai puternici din Mecca (Makkah), a
reușit să câștige câteva b ătălii importante, extinzându-si puterea sub
puterea cuvântului lui Allah. În tot acest tim p, noi versete din Coran
continuă să îi fie revelate, ac estea fiind memorate și notate cu mare
grijă de însoțitorii săi, pe foi de palmier, omopla ți de cămilă sau bucăți
de cărămidă (Grigore, 2005).

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
47
III.7. Sure si versete
Coranul, cartea sfânt ă a Islamului, este un îndreptar de via ță
pentru omul obi șnuit. Cu un cuprins format din 114 capitole (Sure),
6.235 de versuri, 79.439 de cuvinte și 323.670 de litere (Isopescu
1912), Coranul, apreciat drept Cuvântul lui Dumnezeu, promoveaz ă o etică bazată pe cump ătare și bun-sim ț (Grigore,
2005). Dispre țul bogăției, umilin ța, generozitatea sunt recomandate
– dar, totodat ă, se cere s ă nu fie exagerate. Nu îndeamn ă spre
ascetism, ci doar spre modera ție: „Mâncați și beți, însă nu fiți
îmbuibați” (Sura 7, 29). Islamul accept ă lumea și viața omeneasc ă
așa cum sunt, privindu-le ca o oper ă ce nu poate fi criticat ă și ca o
manifestare a voin ței inderogabile a lui Allah, deloc denaturat ă și
coruptă de urmările unui p ăcat originar de neiertat.
În viziunea conservatorilor, or dinea capitolelor este stabilit ă
de divinitate. Ma i târziu speciali știi au încercat s ă aș
eze capitolele
în ordine cronologic ă, printre musulmani existând un consens
privind împ ărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele
revelate la Medina. Unele capitole (de exemplu, sura Igra) au fost
revelate în mai multe p ărți, în momente diferite.

III.8. Uthman ibn Affan
Versiunea Coranului folosit ă astăz i s e p a r e c ă a fost
întocmită în scris de al treilea Calif , Uthman ibn Affan, între anii
650 și 656. El este și cel care a trimis copii ale versiunii sale în
toate provinciile noului Imperiu și a stabilit c ă toate copiile
inexacte s ă fie distruse. Cu toate acestea, unii sceptici se îndoiesc
de tradițiile orale pe care se bazeaz ă povestea și spun doar c ă
primul Coran a fost întocmit înai nte de 750. Versiunea lui Uthman
organizeaz ă revelațiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi
capitole (Sura) la începutul Coranului și cele mai scurte la sfâr șit.

III.9. Ebraismul confirmat
Cu toate concesiile f ăcute „fiilor lui Israil”, Muhammad nu
și-a văzut visul împlinit: convertirea în mas ă a iudeilor (Ruslan,
2007). Misiunea de r ăzboinic a lui Mohamed a luat form ă
definitivă când a pierdut orice speran ță de convertire a evreilor din

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
48
Arabia, încercând s ă-i conving ă că islamul este „ebraismul
confirmat” (Frattasio, 2006). Din acel moment „trimisul lui Allah” a început s ă tune și să fulgere în predicile sale împotriva acestor
„neștiutori”, amenin țându-i cu fel de fel de pedepse cere ști: „Cei
credincio și se luptă pe drumul lui Dumnezeu, iar cei necredincio și
se luptă pe drumul lui Taghut (…) Lupta ți împotriva prietenilor lui
Satan ” – (Sura 4, 78) “O, voi cei ce crede ți, nu lăsați iudeii ca
prieteni (…) Cine din voi îns ă își alege ca prieten, este ca și unul
din ei. Dumnezeu nu ocârmuie ște un popor nelegiuit” – (Sura 5,
56) „(…) Pentru cei necredincio și este pedeaps ă focul”– (Sura 8,
14) “Allah porunce ște lui Muhammad s ă lupte împotriva iudeilor”
– (Sura 59, 2). „Muhammad spune ca adep ții lui să nu-și facă
prieteni cu du șmanii lor de credin ță” – (Sura 60, 9.). „ Cei ce cred
[în Allah și trimisul S ău] dintre oamenii C ărții, [iudeii], ca și
idolatrii, în veci vor petrece în focul gheenei. Ace știa sunt cei mai
r
ăi dintre toate f ăpturile” – (Sura 98, 6). Sura 5, 19 spune c ă:
„Necredincio și sunt acei care zic: «Dumnezeu este Mesia, fiul
Mariei» de aceea nu-i lua ți pe unii ca ace știa de prieteni. O, voi,
cei ce crede ți, nu lăsați iudeii sau cre știnii ca prieteni (…). Cine
din voi îns ă și-i alege ca prieteni este ca și unul din ei. Dumnezeu
nu ocârmuie ște un popor nelegiuit ” (Sura 5, 56). „ (…) lupta ți cu
ei până nu va birui islamul” – (Sura 48, 29). „Faceți război cu ei
până idolatria nu va mai exista nici cum, și religia lui Allah va
domni universul ” – (Sura 9, 123). „ Cei necredincio și să nu cread ă
că noi avem îndelung ă răbdare cu ei pentru bi nele sufletelor lor,
(…) pentru ei este pedeapsa ru șinoasă” – (Sura 3, 172).

III.10. Calea spre Mecca
Mohamed hot ărăște să schimbe și orientarea rug ăciunii:
Qibla (direc ția) nu mai este îndreptat ă spre Ierusalim (al-Qods), ci
spre Ka’ba, (Piatra Neagr ă, Cubul). Potrivit tradi ției, acesta este
primul loc de rug ăciune construit pe Pamânt de Adam și apoi
reconstruit de Ibrahim (Abraham ). Aici fiecare musulman are
datoria să ajungă în pelerinaj cel pu țin o dată în viață, dacă are
puterea fizic ă și financiar ă necesară: „Împliniți pelerinajul și
cercetarea sfânt ă a lui Dumnezeu (… ). Dac ă voiește cineva s ă

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
49
cerceteze Mekka abia la pelerinaj, s ă pregătească ceva ca jertf ă
(…). Pelerinajul s ă fie în lunile cunoscute, iar cel care și-a propus
pelerinajul s ă nu se împreuneze cu muiere, s ă nu fie cu nedreptate
și să nu se certe în pelerinaj, c ăci binele pe care îl face ți îl
cunoaște Dumnezeu. Lua ți-vă și merinde, îns ă cele mai bune
merinde sunt frica lui Dumnezeu, deci teme ți-vă de Mine, o, voi, cei
pricepuți” – (Sura 2, 193-194).

III.11. Ka’ba, „piatra sfânt ă”
Acest pas anun ță o mare cotitur ă. Ka’ba, centrul recunoscut
de națiunea arab ă, a devenit din acel moment centrul islamului,
religia purilor destinat ă să urmeze cre știnismului în conducerea
spirituală a întregii omeniri (Frattasio, 2006). Pentru Mohamed vor
mai fi momente dificile, în special b ătălia de la Hunayn, cucerit ă în
mod miraculos. Dar de acum înai nte Calea lui Allah este marcat ă,
în anul 630, și prin cucerirea Mecc ăi. Peninsula Arabic ă era unită
pentru prima data in istorie, într-un stat islamic.
În anul 632, Mohamed a pleca t într-un pelerinaj de r ămas
bun pe muntele Arafat, unde a ținut și o amplă cuvântare despre
Islam: „Astăzi am împlinit reli gia mea pentru voi și am umplut
măsura îndur ării mele fa ță de voi; și este voin ța mea ca Islamul s ă
fie religia voastr ă. Eu am împlinit misiunea mea; v-am l ăsat în
urmă cartea lui Dumnezeu cu porunci; și dacă le veți împlini, nu
veți umbla r ătăcind” . Întors la Medina, Mohamed s-a îmboln ăvit
de friguri.

III.12. Urma șii Profetului
La 8 iunie 632, la 63 de ani, a murit în bra țele soției sale,
Aișa. A murit f ără a desemna îns ă un succesor la conducerea
statului. Au ap ărut astfel o serie de rivalit ăți politice între sunni ți și
șiiți. Primii sunt cei care și astăzi respect ă religia cum a l ăsat-o
Mahomed, adic ă Coranul și Sunna („culegere de texte”).
Șiiți, reunind pe acei musulmani care spun c ă sunt mai
aproape de adev ărata religie, sus țin că familia lui Mahomed,
urmașii lui Ali (v ărul lui Mahomed) și Fatima (fiica lui Mahomed)
sunt aceia care trebuie s ă urmeze la conducere. Potrivit lor, ei sunt

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
50
adevărații conduc ători ai Umma Islamia (comunitatea islamic ă).
Suniții sau Ahl As-Sounnah wal-Jamâ‘ah reprezint ă circa 90%
dintre musulmani, șiiții în jur de 10%, în timp ce doar 1% apar ține
kardjicilor.

III.13. Conduc ătorul credincio șilor
În pragul amplific ării tensiunilor, Abu Bakr, socrul
profetului Mahomed, a reu șit să impună Califatul (Khalifat rasul
Allah), ca form ă de conducere a comunit ății musulmane, rolul s ău
fiind acela de a p ăstra unitatea islamului. Cu titlul de Conduc ător al
credincioșilor (Amr al-Mu’min), Abou Bakr a r ăspândit islamul în
toate domeniile vie ții, nu numai la acelea (credin ța și venerarea)
care sunt v ăzute drept sfera credin ței de azi. Astfel, majoritatea
musulmanilor numesc islamul drept un mod de a tr ăi ceea ce
înseamnă mai mult decât o religie (Prunescu, 2004). Abou Bakr
este urmat de Omar, Uthman și Ali ibn Abi Tali b, fiind recunoscu ți
ca primii succesori ai lui Mohamed. Niciunul dintre ace știa nu a
avut însă darul revela țiilor din partea lui Allah. Mohamed este
considerat drept „Ultimul Me sager” sau „Sigiliul Profe ților”.
În cursul primilor ani de dup ă moartea profetului Mohamed,
expansiunea a fost continuat ă sub conducerea lui Abu Bakr spre
Golful Persic și spre vest, cucerind și Palestina. În secolele
următoare, islamul se r ăspândește în Balcani, Africa sub-saharian ă
și Asia. La mai pu țin de 100 de ani de la moartea profetului, armata
islamică se afla pe drumul antic roman de la Poitiers. (Frattasio,
2006), imperiul islamic întinzându-se de la Oceanul Atlantic, în
Vest, și până în Asia Central ă, în Est.

III.14. Islam
Din secolul VII pân ă în secolul XIII, arabii au construit un
imperiu puternic, care a cuprins p ărți din trei continente – Asia,
Africa și Europa. Expansiunea Imperi ului Arab a culminat în
timpul dinastiei Abbasid (750 – 1258), când economia și cultura
musulmane au ajuns la apogeu. Dintre realiz ările remarcabile,
avem: în matematic ă – cifrele arabe, incl usiv cifra zero, în
astronomie – Biruni (973-1048), „ unul dintre cei mai mari oameni

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
51
de știință din toate timpurile” , a făcut o determinare corect ă a
longitudinii și latitudinii și, cu 600 de ani în ainte de Galileo, a
vorbit despre posibilitatea rota ției Pământului în jurul propriei axe.
Crearea medicinii europene nu ar putea fi imaginate f ără
contribuția arabă, cărora le sunt atribuite și primele cercet ări în
chimie.
În secolul XIII, civiliza ția musulman ă a început s ă sufere un
declin important, ca urmare a invaziei mongolilor și a crucia ților,
apoi, a invaziei și conducerii Imperiului Otoman. O dat ă cu
distrugerile majore f ăcute de invaziile men ționate anterior, a existat
o creștere a conservatorismului într-o tentativ ă de a păstra ceea ce a
rămas din civiliza ția musulman ă. Ca rezultat, „ ideile originale și
inovatoare nu au fo st primite a șa cum erau înainte de invazii ”
(Mircea, 2007). Musulmanii au devenit de atunci înstr ăinați „de
procesul creativ de generare de idei, ceea ce a deposedat
civilizația musulman ă de vitalitatea și strălucirea ei”.

III.15. „Și Lui noi ne vom supune”
Originea islamului, subiect al unor excelente studii și
monografii de specialitate (Ange lescu, 1993, Louis de Premar,
2001, Ibram, 2006), nu poate fi în țeleasă pe deplin f ără o analiză
întreprins ă și asupra cuvântului islam. În arab ă, islam este derivat
dintr-o rădăcină de trei consoane, respectiv s, l, m, la fel ca și
cuvintele muslim, cel care se supu ne aflat la originea cuvântului
musulman (cel care se supune), sa u salm, echivalentul evreiescului
shalom (care înseamn ă pace ), folosit ca formul ă de salut.
Numeroase versete din Coran cuprind cuvântul musulman, invocând supunere: Wa Nahnu Lahu Muslimana (Surata 2, 136) care înseamn ă „Și Lui noi ne vom supune“.
Etimologic, mare parte din cercet ătorii musulmani traduc în
franceză „islam” prin „soumission” (supunere), ceea ce nu pare s ă
fie cel mai corect mod de abordare. (Stoina, 2006). Cuvântul musulman este, de asemenea, legat de cuvântul Islam și înseamn ă
„persoană care se supune” în fa ța lui Allah. Astfel, numele religiei
se referă la supunerea fa ță de Dumnezeu. Teoretic, tot ce trebuie s ă
facă un om pentru a deveni musulman este s ă recite sincer partea

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
52
scurtă a religiei cunoscut ă sub denumirea de „shahadah”:
„Mărturisesc c ă nu există alt dumnezeu decât Dumnezeu (Allah) și
că Mahomed este profetul lui Dumnezeu” . Sunniții privesc aceast ă
formulă ca pe unul din cei cinci stâlpi ai Islamului. O dat ă convertit
la Islam, renun țarea la aceast ă religie este considerat ă o ofensă
majoră.
După cum se poate observa, cuvântul islam are dou ă
sensuri: unul general, propriu limbii arabe, și unul religios, mai
specific. Cuvântul islamic ne îndrum ă spre înțelegerea islamului ca
religie, dar și ca și civilizație, universalitatea sa fiind justificat ă nu
doar prin faptul c ă reprezint ă o doctrin ă religioas ă, ci datorit ă
faptului c ă este un mod de via ță al comunit ății musulmane
(Simileanu, 2006).
Pentru religie și în mod implicit pentru musulmani, islam
desemneaz ă supunerea fa ță de Dumnezeu – Allah (al-ilah)
considerat Creatorul Lumii. Astfel, numele religiei se refer ă la
supunerea fa ță de Allah (al-ilah). Teoretic, tot ce trebuie s ă facă un
om pentru a deveni musulman este s ă recite declara ția de
credință shahadatan („dou ă mărturii”): la ilaha illa-llahu;
muhammadur-rasalu-llahi /1 „Nu exist ă altă divinitate în afar ă de
Allah; Muhammad este mesagerul lui Allah”. Pentru a deveni
musulman, o persoan ă trebuie s ă creadă în aceste cuvinte,
declarația în sine nefiind confirmat ă de autorit ățile religioase.
Islamul continu ă doctrina monoteista a iudaismului și a
creștinismului. Musulmanii consider ă că principala înregistrare
scrisă a revelației către omenire este Coranul, pe care îl consider ă
perfect, reprezentând cuvântul lu i Dumnezeu. Musulmanii cred c ă
părți ale Bibliei și ale Tora au fost pierdute, interpretate gre șit sau
distorsionate de credincio și. Din aceast ă perspectiv ă Coranul este
văzut ca o corectur ă adusă cărților sfinte iudaice și creștine.

III.16. Unicitatea lui Allah
Credincio șii Islamului, nutresc convingerea c ă Allah a
revelat în mod direct cuvântul s ău către omenire, prin Muhammad,
amintiți fiind și alți profeți, precum Adam, Avraam, Moise, Iona și
Isus Hristos. To ți au fost trimi și de Dumnezeu pentru a-i ilustra

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
53
atributele sale: Moise cu blânde țea, Solomon cu în țelepciunea și
gloria, Iisus Hristos cu dreptatea și iubirea, dar nici una dintre
aceste calit ăți nu erau totu și suficiente pentru a impune credin ța,
spunea Mohamed. „ Din aceasta cauza, eu – spunea Mohamed –
sunt trimis cu sabia! Ucide ți doar pe cei ce resp ing supunerea la
lege. Oricine lupt ă pentru adev ărata credin ță, fie că se jertfește, va
primi cu siguran ță o recompens ă glorioasă. Sabia este cheia care
descuie cerul, dar și iadul. Fiecare pic ătura de sânge v ărsată de ei,
orișice primejdie și greutăți suportate de ei (lupt ătorii pentru cauza
lui Allah) vor fi pomenite în cereri ca ni ște merite mult mai mari
decât postul și rugăciunea ”. (Ruslan, 2003).
Învățătura islamic ă vede iudaismul și creștinismul ca
derivând din înv ățăturile unora din profe ții amintiți – în special
Avraam – și recunoa ște rădăcinile lor avraamice. Islamul înva ță că
Isus a fost un profet trimis de Allah, îns ă creștinii de mai târziu au
distorsionat mesajul lui și l-au transformat în „fiul lui Dumnezeu”.
„Făcătorul cerului și al pământului cum s ă aibă un fiu, neavând
soție?” (Sura 6, 101). Conceptul funda mental în Islamism este
unicitatea lui Allah (tawahid). Ac est monoteism este absolut, nu
relativ sau pluralistic în orice se ns al cuvântului. Prin urmare,
islamul are ca misiune restaurarea credin ței monoteiste (afectat ă în
timp) și completarea acesteia pentru a se potrivi schimb ărilor
survenite în societate.

III.17. Sharia (Legea islamic ă)
În accepțiunea islamului, Legea lui Moise era potrivit ă
pentru timpul s ău. Isus a completat-o, îns ă, dând importan ță
spiritualit ății mai mult decât ritual ului. În cele din urm ă, legea
islamică (Sharia) a fost dat ă de Allah pentru a servi mai bine
nevoilor umanit ății în stadiile sale cele mai dezvoltate.
În lumea musulman ă, Sharia este considerat ă o expresie a
voinței lui Allah. Aplicarea acesteia se bazeaz ă pe un set de
îndatoriri a c ăror respectare îi face pe supu șii musulmani s ă
primească favorurile divine într-o via ță viitoare. Sharia a fost
definitivat ă la sfârșitului secolului 9, când de altfel a și apărut sub
forma unor manuale elaborate de juri ști islamici (V ăduva, 2002). În

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
54
forma ei clasic ă, legea difer ă de sistemele juridice normale prin
faptul că nu reprezint ă doar un „cod” care s ă reglementeze rela țiile
dintre oameni, ci legifereaz ă și legăturile oamenilor cu divinitatea.
Strict juridic, Sharia stabile ște limitele legale ale existen ței umane
și are ca principale componente „legea penal ă” și „legea familiei”.

III.18. Jihad
Preocupați fiind de analiza psihogenezei terorii și
argumentând pe cât posibil obiectiv, chiar și numai din perspectiva
tradiției istorice, universalitatea islamului, în demersul nostru
ne-am propus s ă acordăm atenția cuvenit ă, atât Jihadului Islamic
(războiul sfânt islamic), cât și unor posibile abateri de la adev ărata
credință în Islam.
Având ca punct de plecare înv ățăturile din Sfântul Coran,
apreciat mai mult decât o simpl ă „carte de religie” (Ibu Taimiya,
1997), și urmărind stâlpii credin ței în islam exprima ți prin
mărturisirea de credin ță (Shahada), cele cinci rug ăciuni zilnice
(Namaz), postul în luna Ramadan, Dania (Zakat), pelerinajul la
Mecca (Hajj), în cele ce urmeaz ă, vom încerca s ă înțelegem for ța
morală care a sus ținut și susține impetuoasa cucerire islamic ă.
Coranul îndeamn ă pe musulmanii devota ți să înainteze
„cauza lui Allah” prin pace și propovăduire. Ne întreb ăm însă, dacă
nu cumva, sunt posibile și sensuri mai pu țin vizibile tocmai prin
conceptul de r ăzboi violent și agresiv, subsumat no țiunii de Jihad?
La ora actual ă, reprezint ă Jihadul principala cauz ă a terorismului?
Inspiră acesta cunoscuta campanie de violen ță din întreaga lume și
organizațiile teroriste, de tipul Jihadul Islamic Palestinian. Jihadul
Islamic Egiptean, care l-a asasinat, în 1981, pe pre ședintele Anouar
al Sadate sau Jihadul Isla mic Yemenit, care reclam ă Jihadul?

III.19. De la „djahada” la „jihad”
În accepțiunea președintelui Societ ății Islamice din America
de Nord, dr. Siddîqî (2 005), Jihadul este unul dintre aspectele cel
mai rău înțelese și deformate din Islam. Exist ă, cu siguran ță,
numeroși musulmani care folosesc acest concept într-un sens lipsit
de adevăr, încercând s ă-si atingă scopurile politice stabilite,

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
55
discreditând Islamul și comunitatea musulman ă. Prin urmare, ce
reprezintă Jihadul?
Conform Dictionnaire Arabe – Fr ançaise – Anglais, (Paris,
1972), termenul Jihad î și are originea în verbul djahada , care
înseamnă „a fi harnic”, „a face efort”, și în substantivul abstract
juhd, prin care se desemneaz ă în general „efortul”, „încordare de
forțe”, „pentru atingerea unui sc op” (Ruslan, 2003). Semnifica ția
generală a noțiunii de Jihâd este de „ efort susținut spre un scop
determinat”.
Astfel, se poate considera c ă musulmanii în țeleg prin Jihad
folosirea tuturor energiilor și resurselor pentru a ob ține favoarea lui
Allah. Acesta este un proces continuu. În prima sa faz ă, un
musulman înva ță să-și controleze propriile sale dorin țe și intenții
rele. Jihadul are deci un sens spiritual și este înlăuntrul fiin ței. Deși
cuvântul „jihad” poate însemna r ăzboi sfânt, el are un în țeles mai
general, însemnând „lupt ă”. Jihadul poate fi o lupt ă cu tine însu ți și
are loc atunci când un musulman înva ță să-și controleze propriile
sale dorin țe și intenții.

III.20. „R ăzboiul sfânt”
Noțiunea contemporan ă de Jihad este reinventat ă,
personalizat ă și transformat ă într-un instrument politic, R ăzboiul
Sfânt transformându-se într-un r ăzboi al fundamentali știlor islamici
cu restul lumii (cu cei care „ nu se supun legilor lui Allah” ).
Cum poate fi demonstrat ă legătura indestructibil ă dintre
Islam și Jihad? Doctrina Jihadului ca r ăzboi sfânt a ap ărut pentru a
justifica expansiunea islamului începând cu sfâr șitul secolului al
VII-lea, marcat de dinastia abassid ă. (Barna, 2007). Cel mai uzual
sens al Jihadului semnifc ă, în concep ția aceluia și autor, protejarea
civilizației islamice de invazia „necredincio șilor”.
În Coran, r ădăcina jhd apare în 35 de versete: de 22 de ori
cu sens general și de trei ori pentru a desemna un act pur spiritual,
celelalte zece cazuri, în schimb, se aplic ă în mod evident la o
acțiune războinică. În a doua sur ă, Allah ordon ă: „Combate ți-i pe
calea lui Dumnezeu pe cei care v ă combat aici, dar nu dep ăși
limitele, deoarece Dumnezeu nu iube ște excesele. Ucide ți-i deci pe

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
56
cei care v ă combat, în orice loc îi g ăsiți și alungați-i de unde v-au
izgonit, deoarece scandalul este mai r ău decât moartea… ” (Sura 2,
191 -192). „Combate ți-i deci pân ă când nu mai este scandal, și
religia să fie cea a lui Dumnezeu…” (Sura 2, 193). În Sura a IV-a
preciza: „… celui care combate pe Calea lui Dumnezeu, mort sau
învingător, îi vom da r ăsplată imensă” (Sura 4, 74). „ Cei care cred
că luptă pe calea lui Dumnezeu și cei care refuz ă credința combat
pe calea Tagu ților (demoni) combate ți-i deci pe alia ții lui Satana,
întrucât capcana lui Satana este o capcan ă slabă” (Sura 4, 74);
„…că necredincio șii sunt pentru voi un inamic evident” (Sura 4,
104). Se poate aprecia astfel, c ă necredincio șii sunt supu șii
Satanei, R ăului în persoan ă. Allah face o distinc ție clară între
credincio și: cei implica ți în războiul sfânt și cei care nu sunt: Nu
sunt egali în ochii lui Dumnezeu acei credincio și care rămân acas ă
(excepție fac bolnavii) și cei care combat pe calea lui Dumnezeu
dându-și bunurile și viața, întrucât Dumnezeu i-a în ălțat deasupra
celor care r ămân acas ă pe cei care combat pe calea lui Dumnezeu,
dându-și bunurile și viața față. Tuturor, Dumnezeu le-a promis
Binele Suprem, dar pentru o recompensa imens ă i-a preferat pe
luptători nelupt ătorilor”. (Sura 2, 95).
Dacă sunt oameni care se opun convertirii, pentru ace știa
Allah face urm ătoarea recomandare: „Spune celor care refuz ă
credința că, dacă renunță, ceea ce s-a petrecut, le este iertat, dar
dacă se reapuc ă, să știe că foștilor le-a fost aplicat ă o pedeaps ă
exemplară; Combate ți-i deci pân ă când nu va mai fi scandal și
întreg cultul s ă fie adus lui Allah” . (Sura 8, 38-39).
Coranul este foarte clar și în ceea ce prive ște persoanele
care refuz ă să se prezinte la chemarea Jihadului, fa ță de cei care ar
încerca s ă invoce scuze și mai ales fa ță de renega ți. Aici este
prescris din nou r ăzboiul: „ …deoarece poate s ă vă displacă ceva
care, dimpotriv ă reprezint ă un bine pentru voi și poate să vă placă
ceva care reprezint ă un rău pentru voi, dar Dumnezeu știe și voi nu
știți./ Te vor întreba dac ă este permis s ă pornești războiul în luna
sfântă. Răspunzi: «S ă pornești război în acea lun ă e s t e u n p ăcat
grav. Dar și mai grav în ochii lui Dumnezeu este s ă te îndepărtezi
de pe calea lui Dumnezeu, s ă-l blestemi pe el și Templul Sacru și

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
57
să-i gonești pe oamenii S ăi, deoarece scandalul este mai r ău decât
uciderea, și aceștia nu vor înceta s ă lupte pân ă când nu vor reu și
să vă renegați credința; cât despre aceia dintre voi care vor
abandona credin ța și vor muri negând-o, în van vor fi toate operele
lor în aceast ă lume sau în alta și vor fi condamna ți la focul unde
vor rămâne pe vecie». Dar cei care au crezut și care au emigrat și
au luptat pe calea lui Dumnezeu pot spera la îndurarea lui
Dumnezeu, întrucât Dumnezeu iart ă” (Sura 9, 216-217-218).
Coranul prezint ă patru tipuri de pedepse pentru cei care se
opun lui Allah și profetului s ău: „Pedeapsa pentru cei care au
pornit război împotriva lui Dumnezeu și a profetului s ău și luptă cu
putere pentru nelegiuire este execu ția, crucificarea, t ăierea mâinii
și a piciorului din p ărțile opuse sau exilarea. Aceasta este ru șinea
lor în aceast ă lume și o grea pedeaps ă în cea viitoare, exceptând
pe aceia care se poc ăiesc înainte de a intra sub puterea voastr ă. În
acest caz, știm că Dumnezeu este iert ător și plin de îndurare ” (Sura
5, 36-38).
Cât de strâns este legat ă credința islamului de jihad este
demonstrat ă și de aceste versete: „ Și nu spune ți despre cei care au
fost uciși pe calea lui Dumnezeu: Sunt mor ți. Nu! Dimpotriv ă sunt
vii, fără ca voi s ă îi simțiți” (Sura 2, 154); Lupta ți pe calea lui
Dumnezeu și să știți că Dumnezeu ascult ă și cunoaște. Cine este cel
care va dori s ă îi facă lui Dumnezeu un împrumut frumos, un
împrumut care îi va fi restituit dublat de multe ori? Dumnezeu
strânge și îmblânze ște și la el cu to ții veți fi puși să vă întoarceți”.
(Sura 2, 154 – 155).
După cum se poate sesiza, în Coran termenul jihad este
utilizat cu dou ă sensuri de baz ă, corespunz ătoare celor dou ă etape
ale revela ției. Astfel, în sure le din perioada meccan ă, prin jihad este
desemnat ă lupta credinciosului pentru a- și dovedi credin ța față de
Allah, sau pentru a câ știga noi aderen ți la islam, prin convingere și
mijloace pa șnice (Sura 29, 6). Ulte rior, în surele de le Medina, deci
după Hegira (622), r ădăcina jhd îmbrac ă noi semnifica ții precum „a
lupta contra cuiva”, „a combate politei știi” sau cea de „r ăzboi
contra arabilor nemusulmani” (Surele 60, 1; 66, 9). Referire la jihad se face și în Surata 9, versetul 5: „ Când vor trece lunile sacre,

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
58
ucideți-i pe fanatici oriunde îi g ăsiți, prinde ți-i, înconjura ți-i,
loviți-i oriunde în ambuscade. Dac ă apoi se convertesc și
îndeplinesc rug ăciunea și plătesc zeciuiala, l ăsați-i să plece,
deoarece Allah este tolerant și iertător”.

III.21. „S ă îți încerci propria limit ă”
Așadar cuvântul Jihad nu semnific ă doar „războiul sfânt“, ci
mai înseamn ă să îți încerci propria limit ă. Sensul original, a șa cum
este el prezent în Coran este acela de lupt ă cu sine însu și pentru a
evolua.
Jihadul nu este întotdeauna un r ăzboi, deși el poate lua
uneori aceast ă formă. Nu trebuie uitat c ă islamul este religia p ăcii.
Acest lucru nu înseamn ă însă că permite opresiunea din partea
celor necredincio și. Războiul este permis în islam, dar numai atunci
când celelalte mijloace pacifiste, precum dialogul, negocierile sau
încrederea au dat gre ș. „Luptați întru calea lui Dumnezeu cu cei
care lupt ă împotriva voastr ă. Nu fiți călcători de lege, c ăci
Dumnezeu nu-i iube ște pe călcătorii de lege”. (Sura 17, 190).
În acest context, ne place s ă credem c ă Jihadul, parte
integrantă în accep țiunea de ap ărare a Islamului (Stoina, 2005),
constituie simultan atât un concept moral-religios, cât și o formă de
manifestare a conceptului respectiv.
Unele surse de informare (Bostom, 2005; Elsasser, 2006,
Enciclopedia Virtual ă Wikpedia, 2007) fac cu noscute „trei aspecte
ale Jihad-ului”, minor intern, minor extern sau exterior și jihadul
major. Jihadul minor intern este „ efortul pe care îl face fiecare
musulman pentru a men ține coeziunea comunit ății credincio șilor și
unitatea acesteia ”. Jihadul minor extern (Jihad i Asghar)
corespunde și războiului de ap ărare, fiind definit ca un efort sau ca
o datorie colectiv ă. Jihadul major (Jihad i Akbar) este dat de
„efortul pe care îl face fiecare mu sulman pentru a lupta contra lui
însuși, contra egoismului și a instinctelor sale, contra orgoliului și
a patimii dominatoare (sa passion de dominer les autres)” .
Marele jihad sau „jihadul inte rior”, pe care omul trebuie s ă-l
poarte în permanen ță, înlăuntrul său, în virtutea noble ței firii
umane, const ă în tensiunea constant ă între ceea ce p ărelnic și ceea

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
59
ce realmente suntem și nevoia de a ne transcede pe noi în șine de-a
lungul acestei c ălătorii a vie ții pământești, ca să devenim ceea ce
suntem. (Al Serat, 2004).

III.22. Jihadul și „Moslemul”
Împlinirea obliga țiilor moslemului („cei cinci stâlpi ai
Islamului”) define ște potrivit unor autori (Al Serat, 2004), câmpul
de bătălie al jihadului, marcat de:
Mărturisirea de credin ță – invocarea celor dou ă mărturisiri
în forma limbajului sacru în care ele au fost revelate înseamn ă a
practica jihadul l ăuntric și a lua aminte cine suntem, de unde venim
și unde este s ălașul nostru cel mai de pe urm ă. Prima „shahadah”,
într-o formulare mai vioaie și mai bogat ă în conținut teologic apare
în așa numitul Vers al Tronului: „ Dumnezeu! Nu este Dumnezeu
afară de El; El este Cel Viu, Cel Ve șnic. Pe El nu-L cuprinde
somnul, nici dormitarea. Ale Lui sunt cele din ceruri și cele de pe
pământ. Cine poate mijloci la El f ără voia Sa? El știe cele ce sunt
dinainte și cele de apoi și [oamenii] pricep din știința Sa numai
ceea ce voie ște El. Tronul S ău cuprinde cerurile și pământul și
păzirea lor nu-I face greutate; El este Cel înalt, puternic ” (Surata
2, 256).
Rugăciunea zilnic ă – este un jihad nesfâr șit care imprim ă
în existen ța umană un ritm continuu în acord cu ritmul cosmosului.
Din punctul de vedere al autorului, jihadul urm ărește stabilirea
echilibrului cosmic între cele dou ă polarități: lumea cereasc ă și
lumea pământească, transcendentul și imanentul etc. Rug ăciunea
zilnică este poruncit ă de Coran: „ Să cerceteze templele lui
Dumnezeu numai cel care crede în Dumnezeu și în ziua de apoi și
împlinește rugăciunea și dă milostenii și nu se teme de nimeni
afară de Dumnezeu ” – (Surata 9, 18) . „Împlini ți-vă rugăciunea la
cele două sfârșituri ale zilei și la întâia veghe a nop ții” – (Surata
11, 116). „ Noi ți-am dat șapte [versuri], ce trebuie repetate, și
Coranul cel m ăreț” – (Surata 15, 87).
Postul ne ofer ă justificarea viziunii postului ca b ătălie
spirituală: „O, voi, cei ce crede ți, și voi aveți îndatorirea pentru
ajunare, cum aveau și înaintașii voștri, ca să fiți cu frica lui

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
60
Dumnezeu(…). Luna Ramadan, în care s-a trimis Coranul ca
îndreptar pentru oameni și învățătură răsvedită pentru drumul cel
drept și deosebire [între adev ăr și minciun ă], în luna aceasta s ă
ajuneze cei de fa ță; cine e îns ă bolnav sau în c ălătorie, să
postească alt număr de zile” – (Surata 2, 180 sq.)
Pelerinajul („hajj”) – consacrat de binecunoscutul hadith,
este cel mai potrivit jiha d. Seyyed Hossein Nasr arat ă că „asemeni
cavalerului aflat în c ăutarea Graalului Sfânt, pelerinul c ătre
locuința Celui Iubit trebuie s ă se angajeze într-o lupt ă spirituală a
cărei finalitate face ca orice sacrificiu și orice vicisitudine s ă
pălească în semnifica ție, întrucât pelerinajul c ătre Casa lui
Dumnezeu implic ă, pentru cel ce practic ă jihadul l ăuntric,
întâlnirea cu St ăpânul Casei, Cel a șezat în centrul celeilalte
Kaa’bah care este inima”.

III.23. „Sfâr șitul lumii” și „Judecata umanit ății”
O parte important ă a Coranului face referire și la Qiyamah
(Sfârșitul Lumii) și judecata final ă a umanit ăți, cunoscut ă drept
“Eschatologia islamic ă”. Versetele potrivit c ărora nemurirea
sufletului uman este dat ă de Allah celor ce se sacrific ă pentru cauza
sfântă, reprezint ă puncte sensibile, expl oatate pe deplin de
organizațiile teroriste în legitimarea ac țiunilor ini țiate. „ Cel ce este
ucis pe calea lui Allah ” – (Sura 2, 154; 3, 157, 169) define ște de
altfel subiectul martirajului pentru cauza sfânt ă.

III.24. „Vreau sa fiu Sahid”
Fără să avem inten ția să dezvoltăm subiectul martirajului,
ne punem totu și întrebarea dac ă acesta a devenit stimulent pentru
războiul sfânt (jihad)? Înv ățătura Coranului despre intrarea în
paradis (Sura 55, 52) a celor mor ți în jihad i-a inspirat pe
musulmani de-a lungul secolelor, motivându-i s ă lupte pân ă la
moarte pentru cauza sfânt ă a lui Allah. Extinzând aceste înv ățături
la o simpl ă interpretare desf ășurată asupra „Testamentului lui
Mohamed Atta”, unul dintre atenta torii de la 11 septembrie 2001,
ne punem întrebarea dac ă aceasta, potrivit tradi ției îi inspir ă și
astăzi pe tinerii musulmani s ă devină „bombe sinuciga șe”? Din ce

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
61
în ce mai mult copii din lumea musulman ă aspiră la martiriu, a șa
cum cei din lumea occidental ă tind sa ajung ă vedete de film.
Îndoctrina ți de mici s ă-și sacrifice via ța pentru o cauz ă sfântă, nu
ne mai surprinde cu nimic s ă aflăm despre inscrip țiile aflate pe
pereții grădinițelor conduse de Hamas: „Copiii de azi sunt Shuhada
(sfinții martiri) de mâine”.
Datele prezentate î și află suportul și în cercetarea
sociologului egiptean dr. Zakaria, H., potrivit c ăruia „ teroriștii sunt
tineri la vârsta creativit ății fertile, u șor de manipulat, pentru care
moartea e reprezentat ă de Sahid (martiriu), adev ărata apropiere
de Allah”.
Pentru ei, „moartea de martir” este cea mai sigur ă și rapidă
cale de a ajunge la o via ță mai bun ă, prosperă, confort și plăceri
senzuale pe care le promite paradisul. „Bombele sinuciga șe” se
consideră purtători ai înv ățăturii Coranului, în timp ce servesc
societatea lor și câștigă intrarea în paradis. (Ruslan, 2003).
Paradisul este descris ca un loc în care „ Ei vor sta culca ți pe
covoare c ăptușite cu brocat. Credincio șilor le sunt promise nu
doar grădini înflorite, hran ă din abunden ță și fântâni proaspete, ci
și minunate fecioare. Șaptezeci și două de fecioare minunate vor fi
create pentru bucuria celui mai mic dintre credincio și” (Sura 55,
52-58). Ca și creștinismul și unele secte iudaice, islamismul predic ă
învierea trupeasc ă a morților. Dacă cei drep ți vor fi r ăsplătiți cu
plăcerile Paradisului (Jannah), restul vor fi pedepsi ți în Iad
(Jahannam – Iad, din ebraicul ge-hinnom sau „valea Hinnom”, reprezentat ca Gehenna).
Cel care î și dă viața pentru Islam este cinstit de întreaga
comunitate. Atacul trebuie îns ă dus la cap ăt în primul rând pentru
Allah. Dac ă o faci pentru motive personale, pentru r ăsplata pe care
o primește familia, valoarea sacrificiului se diminueaz ă. Așa spune
un atacator : „Dacă unul dintre noi se sinuc ide pentru glorie, nu va
fi acceptat ca martir de Allah” , (Hassan, 2002). Acela care face
„din moarte un simbol al dragostei, o m ă
rturie a adev ărului, acela
este un martir (…. ) El tr ăiește. El este aici, prin tre noi. În sânul lui
Dumnezeu, pentru totdeauna, dar de asemenea peste tot, în sufletele masei de credincio și. Acela care, dimpotriv ă, alege

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
62
dezonoarea pentru a- și salva via ța, acela, în fa ța istoriei, nu este
decât un resping ător mort-tr ăitor” (Rauffer, 1987).

III.25. Fundamentalismul islamic
Conform lui Sayyid Abul Al’A Maududi (Barna, 2007),
islamul nu este doar un crez religios sau o form ă de venerare a
divinității, ci un sistem comprehensiv prin care se urm ărește
anihilarea tuturor sistemelor tiranice și stabilirea strategiei proprii
pentru bun ăstarea umanit ăți. Se poate în țelege astfel c ă viitoarele
războaie se vor petrece nu între diferite na țiuni, ci între civiliza ții
aflate în competi ție, în special între Occident și Islam (Huntington,
2001), situa ție pusă sub semnul incertitudinii și de Putin (2001)
potrivit c ăruia este gre șit să vorbim de un r ăzboi al civiliza țiilor,
așa cum este total gre șit să punem un semn de egalitate între
musulmani și fanaticii religio și.
Ideologia promovat ă de Sayyid Abul Al’A Maududi
(1903 – 1979) este sus ținută și de Sayyid Qutb (1906 – 1966),
ideologul principal al Fr ăției Musulmane. Qutb a trasat linia
politică clasică a fundamentalismului islamic, care se angaja în
lichidarea tuturor guvernelor musulmane „corupte de ideile
occidentale ” și înlocuirea acestora cu conduceri devotate aplic ării
stricte a Shariei (Stoina, 2006). Apr eciat ca una dintre principalele
caracteristici ale seco lului al XX-lea, fundamentalismul religios nu
este o mișcare extremist ă, cum se crede adesea.
Înțelegând islamismul drept ca o supunere fa ță de Allah, nu
putem să nu ne punem întrebarea ce urm ărește fundamentalismul
islamic? Înainte de toate, dore ște un stat teocratic, adic ă
subordonarea puterilor stat ului legii islamice, Sharia, care a fost
concepută inițial pentru a ghida via ța de zi cu zi a musulmanului.
Dacă neoterorismul se particularizeaz ă de fundamentalismul
islamic clasic tocmai prin impactul mediatic pe care este capabil
să-l realizeze (Stoina, 2006), prin poten țialul de intimidare și de
inducere în eroare de car e dispune, cel din urm ă este îndreptat
împotriva „necredincio șilor”.
Încercările de a stabili care sunt tr ăsăturile
fundamentalismului islamic și chiar folosirea acestui termen au dus

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
63
la dezbateri aprinse (Pabst&B ond, 2005; Bouthaina, 2006) Acesta
se manifest ă ca o întoarcere la credin ța adevărată, într-un
Dumnezeu transcendental. Pe de alt ă parte, fundamentalismul apare
ca o ideologie militant ă, care implic ă și acțiuni politice. Astfel,
mișcările fundamentaliste s-au transformat în partide politice din
care s-au desprins fac țiunile armate. Pozi ția acestor grup ări s-a
schimbat în func ție de interesele de moment.
Organizațiile teroriste, fie c ă ne oprim asupra Hezbollah,
Hamas sau asupra Jihadului Islamic Palestinian, al ături de grupurile
de interese numite și mafii locale sau interna ționale, sunt manevrate
de grupurile „gulerel or albe”. Aceast ă crudă realitate se vede și se
resimte în rândul opiniei publice. Din p ăcate, nu este recunoscut ă și
nu va putea fi recunoscut ă în actualul sistem institu țional și de
drept umanitar interna țional de c ătre cei implica ți (Troncot ă, 2007).
Fundamentalismul substituit, în mod mai mult sau mai pu țin
întâmplător, terorismului islamic, ini țiat de Frăția Musulman ă, este
menit să aducă islamismul, prin orice fel de mijloc, la conducerea
planetei, deoarece numai aceast ă religie – se crede – este adev ărată
și important ă, numai ea are o misiune mesianic ă. Islamiștii speră să
reunească puterea politic ă și religioas ă în lumea musulman ă, visând
la renașterea gloriei lor trecute, și la ștergerea „umilin țelor” din
prezent (Mircea, 2007).
În prezent, p ărintele „r ăzboiului sfânt” este considerat ă
gruparea Hamas care, înc ă de la înfiin țare (1978), a adoptat Jihadul
ca formă de luptă împotriva Israelului. Raportul U.S. National
Intelligence Council prognozeaz ă intenția Islamului de a forma,
până în anul 2020, un califat univers al, dezideratul principal al
mișcării fundamentaliste islamice fiind dat de restabilirea virtu ților
morale și politice ale societ ății tradiționale islamice (Barna, 2007).
Contopind istoria înv ățăturilor lui Mohammed cu o
ideologie revolu ționară de tip avanga rdist, Maududi și Qutb au
reușit să înlăture limitările medievale ale r ăzboiului prin „ apologia
unui cult modern al mor ții în slujba reînvierii califatulu i”. Este
cunoscut deja, c ă islamul a fost legat din vremuri îndep ărtate de
practica r ăzboaielor cu binecuvântarea divin ă și de pedepsele
capitale împotriva renega ților și necredincio șilor. Ori, privind

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
64
lucrurile doar și din acest punct de vedere, este un analfabetism
istoric să pretinzi c ă războiul este str ăin religiei islamice (Blond &
Pabst, 2005), lucru fa ță de care avem unele rezerve.

III.26. Noii „crucia ți” și „Umma Islamia”
A doua jum ătate a secolului al XX-lea a adus lumii
musulmane mai multe umilin țe, după o serie de înfrângeri militare
în urma celor patru r ăzboaie arabo-israeliene – R ăzboiul de
Independen ță pentru Israel, în 1948, R ăzboiul Sinaiului, în 1956,
Războiul de Șase Zile, în 1967, și Războiul Yom Kippur sau
Războiul din Octombrie, în 1973. În predicile sale, Osama bin
Laden afirma: „Încă mai suferim de pe urma r ănilor făcute de
războaiele noilor Crucia ți asupra lumii musulmane în ultimul secol
și de acordul Sykes-Picot între Marea Britanie și Franța, care a
divizat lumea musulman ă în fragmente (… ) Acordul dintre Blair si
Bush pretinde ca vrea s ă pună capăt terorismului. Totu și, nu mai
este nici un secret nici pentru mase c ă el dorește să pună capăt, de
fapt, islamului “ (Mircea, 2007).
Statele Unite ale Americii sunt v ăzute ca expresia principal ă
a culturii decadente occidentale: „ A-i lovi pe americani prin acte de
terorism este o îndatorire religioas ă, logică. Îi suntem
recunoscători măritului Allah pentru c ă ne-a ajutat s ă ducem mai
departe cauza lui împotriva atacurilor Americii și Israelului
asupra teritoriilor islamice sfinte ” (Osama bin Laden, 1996).
Situația în sine este reflectat ă și prin „ Declarația de război
împotriva ocupan ților americani a locurilor sfinte și a celor dou ă
moschei ”: Cea mai recent ă și cea mai grav ă dintre agresiunile
suferite de c ătre musulmani de la moar tea profetului (…) este
ocuparea p ământurilor pe care se afl ă cele două locuri sfinte – baza
Casei Islamului, locul revela ției, sursa mesajului și locul unde se
află sfânta și nobila KA’BA, Qiblah pentru to ți musulmanii – de
către armatele crucia ților americani și ale alia șilor lor
(http://worldwildewar.3x.ro).
Începând cu anul 1948, evreii – ca parteneri și aliați ai
noilor „crucia ți” din Occident – sunt considera ți drept un nou
dușman în conspira ția globală împotriva islamului ca și cultură și

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
65
religie, și împotriva na țiunii musulmane în general (Mircea, 2007).
În „fatwa” emis ă la 28 februarie 1998 de Frontul Islamic Mondial –
Jihadul împotriva evreilor și cruciaților – evreii ocup ă primul loc în
ordinea țintelor vizate de terori ști, înaintea cre știnilor fie ei
americani sau europeni.
În plus, dat fiind faptul c ă statele arabe din Orientul
Mijlociu adopt ă atitudini diferite în privin ța Occidentului, în
special a Statelor Unite, terori știi musulmani consider ă guvernele
arabe pro-occidentale și pe conduc ătorii lor corup ți drept du șmani
Conducătorii statelor arabe tr ădându-l, potrivit lui Osama Bin
Laden, pe Allah, Profetul, și Națiunea (Lumea, 2007).
Musulmanul indian Abu Ala Maududi (1903 – 1979) a
condamnat în repetate râ nduri natura degenerat ă a tuturor
comunităților musulmane contemporane, considerând guvernele
musulmane care nu au implementat strict Sharia (Legea islamic ă) și
cerând credincio șilor să porneasc ă Jihadul împotriva acestora.
Islamul accept ă lumea și viața omeneasc ă așa cum sunt, privindu-le
ca pe o oper ă ce nu poate fi criticat ă și ca pe o manifestare a voin ței
inderogabile a lui Allah, deloc denaturat ă și coruptă de urmările
unui păcat originar de neiertat.
Musulmanilor li se cere s ă lupte împotriva iudeilor și
creștinilor: „ Luptați cu acei ce nu cred în Dumnezeu și în ziua de
apoi, și nu este oprit ceea ce a oprit Dumnezeu și trimisul S ău, nici
nu recunosc religia adev ărată chiar dac ă ei sunt oameni ai C ărții
(creștini și evrei), pân ă când nu vor pl ăti jizia (tributul) și se vor
supune de bun ăvoie și vor fi supu și (Sura 9, 29 – 31); Luptați
împotriva lor, pân ă nu mai este r ăscoală și până va fi la to ți
credința în Dumnezeu” (Sura 8, 40).
Acțiunea războinică îndreptat ă atât împotriva iudeilor, cât și
a celor din Mecca ne-o arat ă și următoarele texte: „ Dar, când lunile
sfinte au trecut, atunci lupta ți și omorâți păgânii oriunde-i ve ți
întâlni, apuca ți-i, împresura ți-i și prindeți-i în toate modurile (…) ”
(Sura 9, 5). În Sura 9, 29 – 31, musulmanilor li se porunce ște „să
lupte împotriva iudeilor și creștinilor pân ă când ace știa se vor
supune. Acei care se vor pre da conducerii musulmane vor pl ăti un
greu tribut. Motivul este c ă blestemul lui Dumnezeu se afl ă de

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
66
asupra lor. Lupta ți cu acei ce nu cred în Dumnezeu și în ziua de
apoi, și nu consider ă oprit ceea ce a oprit Dumnezeu și trimisul
Său nici nu recunosc religia adev ărată, (chiar dac ă ei sunt) oameni
ai Cărții (creștini, evrei), pân ă când nu vor pl ăti jizya (tributul) si
se vor supune de bun ăvoie și vor fi supu și(…) Blestemul Lui s ă
cadă asupra lor” . Islamiștii se consider ă războinici pân ă la moarte
împotriva Occidentului și a modernit ății (Barna, C. 2007) care
continuă să occidentalizeze și să se impun ă popoarelor. Potrivit
premierului italian Berlusconi (2001), acest lucru l-a reu șit deja cu
lumea comunist ă și cu o parte din lumea islamic ă.

III.27. Lupta împotriva necredincio șilor
Religia are o putere excep țională de motivare, func ționând,
uneori, în cadrul unor scenarii sumbre (Dengg, 2007). Prin religie,
nu o singur ă dată, liderii unor organiza ții precum Jihadul Islamic
Palestinian, Hezbollah, Tigrii Ta mili pentru Eliberarea Elamului
(L.T.T.E.) sau AL-Qaida și-au justificat atacurile, punându-le mai
cu seamă pe seama „voin ței Domnului”. În Sura a IX-a avem și o
indicație cu privire la modul de combatere a necredincio șilor
(fanatici): „ Când vor trece lunile sacre, ucide ți-i pe fanatici
oriunde îi g ăsiți, prinde ți-i, înconjura ți-i, loviți-i oriunde în
ambuscade. Dac ă apoi se convertesc și îndeplinesc rug ăciunea și
plătesc zeciuiala, l ăsați-i să plece, deoarece Allah este tolerant și
iertător”. (Sura 9, 5).
La o prim ă vedere se poate în țelege că războiul nu a fost
pentru mult ă vreme unul de ap ărare, ci un Jihad agresiv împotriva
tuturor necredincio șilor, unica lor cale de salvare fiind convertirea
la islam. Cu toate acestea, argum entele nu sunt suficiente. Faptul
că, în mod tradi țional, islamismul a fost o religie extrem de
tolerantă de-a lungul istoriei a fost trecut cu vederea (Armstrong,
2001), înclin ăm să credem c ă este vorba mai mult de o
preconcep ție greșită potrivit c ăreia Islamismul este o religie
înclinată să producă extremiști sinuciga și! Islamul este religia
libertății, păcii, binelui și îndurării (Rashid, 2003) respingând toate
actele de terorism în parte. Mai mult decât atât, orice act reprobabil

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
67
constituie o înc ălcare atât a Sharia, cât și a logicii umane (Sultan
bin Abdulaziz, 2002).
Analizând metodele teroriste (atentate, asasinate,
propaganda prin fapte), specifice E.T.A., I.R.A., Al-Fatah, dar și
Hezbollah „partidul lui Dumn ezeu”, se poate observa c ă terorismul
este determinat de diverse mobiluri, de la cele na ționaliste sau
iredentiste, pân ă la cele religioase. A judeca îns ă Islamul ca pe o
religie violent ă este mai mult decât o gre șeală. Acesta r ămâne
pentru musulmani o religie a p ăcii care nu permite uciderea unor
oameni nevinova ți. (Bacchiocchi, 2002). „Nu ucide ți omul
căci Dumnezeu v-a oprit aceast a, ci doar întru dreptate” (Sura
17, 33).

III.28. Ireconciabilitatea și „simțul divin”
Analiza evolu ției fenomenului la scar ă mondială relevă că
începutul de mileniu trei a dus la o modificare radical ă asupra
componentelor „ecuației de securitate mondial ă” (Tudor, 2006),
de un interes aparte fiind în țelegerea semnifica țiilor ce revin
accepțiunii „terorismul islamic”. Acest lucru atrage aten ția cu atât
mai mult cu cât majoritatea anali știlor (Blond & Pabst, 2005)
apreciază că terorismul islamic este o pervertire în sens fanatic
a Islamului, care deviaz ă de la adev ăratele sale precepte. Adev ărat
este că și Osama bin Laden se folose ște, într-adev ăr, de
terminologia musulman ă pentru a câ știga sprijinul și
simpatia maselor musulmane (Mircea, 2007). Succesul grup ărilor
fundamentalist islamice este dat de abilitatea acestora de
a-și legitima ac țiunile în fa ța Umma Islamia (comunitatea
islamică).
„Ireconciliabilitatea dintre Islam și dușmanii săi”, dar și
„simțul divin al extremului teritorial” , potrivit c ăruia bin Laden
cere ca to ți necredincio șii să părăsească locurile sfinte ale
musulmanilor, sunt subiect de analiz ă și în cuprinsul preocup ărilor
noastre. Fatwa dat ă de Shaikh Usama Bin – Muhammad bin Laden,
Aiman al-Zawahiri, emir al Grup ării Jihadului din Egipt (G.I.), Abu
Yasir Rita’i Ahmad Taha, lider al Grupului Islamic Egiptean,
Shaykr Mir Hamzah, Secretar al Ulemalelor din Pakistan și de

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
68
Fazlur Rahman, emir al Mi șcării Jihadului din Bangladesh,
condamnă SUA pentru bazele din Arabia Saudit ă, acuzându-le c ă
ocupă pământul Sfânt al Islamului și impun propriile reguli,
terorizând popoarele vecine musulmane. De asemenea, condamn ă
alianța cruciato-sionist ă pentru blocada Bagdadului, milionul de
doctrine și umilirea popula ției musulmane și, nu în ultimul rând,
dorința SUA de a ocupa Peninsula Arab ă.

III.29. Islam vs terorism?
Atacurile teroriste de la Wo rld Trade Center, de la 11
septembrie 2001, au creat o leg ătură puternic ă între Islam și
terorism, „jihadul” c ăpătând conota ții uneori nejustificate. To ți cei
19 terori ști care au deturnat avioanele în atacurile din 11
septembrie erau musulmani. În acest context, construc ția unei
imagini potrivit c ăreia Islamul d ă naștere terorismului (Mircea,
2007) este u șor de înțeles. Am fi tenta ți să credem în aceast ă teorie,
cu atât mai mult cu cât cele patru tipuri de pedepse (t ăierea capului,
crucificarea,mutilarea sau exilu l) aplicate celor care se opun
islamului potrivit circumstan țelor, alături de plata tributului, arat ă
metodele folosite de musulmani pentru a- și impune religia.

III.30. Demografie și prognoze
Islamul r ămâne o religie dinamic ă și în rapid ă extindere.
Astăzi, circa 1,6 miliarde de oameni sunt musulmani, islamul
situându-se pe pozi ția a doua, dup ă creștinism, într-o ierarhizare a
numărului de adep ți (Merard, 2003) fiind prezent pe toate
continentele, din Asia de Sud, Africa de Nord și de Est, din nordul
Indiei, regiunea caucazian ă și până în Orientul Mijlociu. Indonezia
este țara cu cea mai mare popula ție musulman ă, numărând
aproximativ 120 de milioane de musulmani (World Population, 2002). Milioane de musulmani tr ăiesc în afara spa țiului istoric
islamic. Potrivit U.S. Department of State’s Anual Report on International Religious Freedom ( 2003) în Europa sunt înregistra ți
mai bine de 23 milioane de musulmani reziden ți, în Indonezia sunt
120 milioane, în Fran ța și Statele Unite ale Americii, câte șapte
milioane, în China, circa 50 de milioane.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
69
III.31.Este posibil ă islamizarea Europei?
În acest context, problema admiterii Turciei în U.E. a
devenit o problem ă mai mult decât spinoas ă. Cu o popula ție de
circa 70 de milioane de locuitori, în majoritate musulmani, Turcia
ar putea s ă accentueze ireversibil musulmanizarea Europei.
Extinderea islamului, poate fi prognozat ă și în baza
semnalului de alarm ă tras de Vatican, cu privire la riscul unei
iminente islamiz ări a Europei. Într-un interviu acordat
săptămânalului german Süddeutsche Zeitung, G. Ganswein,
secretarul particular al Papei Benedict al XVI-lea, a atras aten ția
asupra faptului c ă Occidentul este amenin țat cu islamizarea,
subliniind c ă Europa nu trebuie s ă renunțe la rădăcinile sale
creștine.
Riscul ca popula ția creștină din țările occidentale s ă fie
depășite numeric pe parcursul câtorva genera ții de către imigran ții
musulmani se acutizeaz ă și mai mult pe fondul crizei demografice
din Europa și a natalității ridicate a noilor veni ți (Buchaman, 2005).
Menținerea imigra ției la cote ridicate din statele musulmane, va
duce la a șa-zisa „Eurabia”, moscheile putând s ă depășească, din
punct de vedere numeric, bisericile. În situa ția în care U.E. nu
abordează o strategie viabil ă de control a imigra ției provenit ă din
statele cu popula ție musulman ă, foste colonii ale statelor Europei
(Barnea, 2007) nu este exclus s ă asistăm chiar la transformarea
Europei într-un continent islamic, pân ă la sfârșitul secolului al
XXI-lea (Lewis, 2006).

III.32. Jihad în Europa?
Dezvoltarea Jihadului pe te ritoriul Europei este, îns ă, un
subiect ignorat aproape în totalitate. Din 1992 pân ă în 1995,
Bosnia-Her țegovina (BiH) a fost grav afectat ă de un război care a
opus cele trei comunit ăți etnice principale. Diferi ți atât prin religie,
cât și prin etnie, sârbii ortodoc și, croații catolici și bosniacii
musulmani sunt în continuare diviza ți, coexistând sub administrare
internațională în cadrul a dou ă entități, Republica Serbia cu
populație preponderent sârb ă, cealaltă entitate fiind Federa ția BiH.
(Elsasser, 2006).

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
70
Mujahedinii care au r ămas în Bosnia dup ă Dayton sunt
„antrenorii”. Cea mai important ă este Aktivna Islamska Omladina
(A.I.O.) cu puternice influente wahhabite (adep ții wahhabism-ului,
curent ultra-religios, care î și propune reînvierea „adev ăratului
islam”), antrenând în tehnici teroriste în a șa-numitele tabere de
tineret, de vacan ță (Elsasser, 2006). Fundamentali știi saudiți
Wahhabi care militeaz ă pentru un islam pur tind s ă se înfiltreze tot
mai mult în structurile religioase ale Bosniei. Exist ă chiar temeri
potrivit c ărora mișcarea urm ărește abolirea statului secular și
introducerea legii religioase islamice în via ța politică.
Faptul că Islamul este implicat în activit ăți teroriste nu ne
îndeamnă să credem c ă această religie este pro-terorist ă. Nici o
religie din lume, nici Islamul, nu propov ăduiește terorismul sau
încurajeaz ă pe cineva s ă omoare oameni nevinova ți. Uciderea unei
persoane, f ără o justificare dreapt ă, echivaleaz ă cu uciderea lumii
întregi, iar salvarea vie ții unei persoane valoreaz ă cât salvarea
întregii umanit ăți (Coran, 2004). Ținând seama de toate acestea,
considerăm că este vremea s ă se renun țe la sintagma „terorist
islamic” în favoarea celei de terorist care invoc ă în mod abuziv
islamul, Osama Bin Laden fiind un exemplu concludent.
În circumstan țele actuale este nevoie de o delimitare a
sintagmei „terorism islamic” de termenul „Jihad = R ăzboiul sfânt”,
întrucât se pot crea confuzii majore cu consecin țe dintre cele mai
neplăcute atât în plan ideologic, cât și în cel al rela țiilor
internaționale. Terorismul nu apar ține nici unei religii, fie cre ștină,
iudaică sau islamic ă, ci este produsul unui nucleu de extremi ști
aflați în imposibilitatea de a- și atinge obiectivele în mod pa șnic și
democratic (Stoina, 2005).
Islamul nu merit ă asocierea puternic ă cu terorismul
sinucigaș. Cu secole înainte ca Islamismul s ă apară ca religie,
extremiștii evrei lansau atacuri sinuciga șe împotriva legiunilor
Imperiului Roman. În secolul XIX, cre știnii ruși anarhiști au lansat
un atac sinuciga ș, încercând s ă-l omoare pe țar, în timp ce
extremiștii Shinto și cei budi ști din Japonia se sacrificau pentru a
înlătura regimul Shogunilor și pe cel al puterilor occidentale
(Silke, 1997).

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
71
III.33. Terori știi cu tenul alb
După terminarea r ăzboiului civil etnic din Bosnia-Her țegovina,
conducerea bosniac ă, contrar Acordului de pace de la Dayton,
semnat în 1995, a acordat tuturo r mujahedinilor Al-Qaida cet ățenie
bosniacă. Astfel, a prins contur organiza ția Al-Qaida Alb ă
(teroriștii cu tenul alb). De re ținut este și faptul c ă numărul
aderenților la Al-Qaida Alb ă s-a dublat din 1995 pân ă astăzi,
aproximându-se peste 800 de sus ținători bosniaci, racolarea lor
fiind între ținută și facilitată de criza economic ă în care se afl ă țara
(Hamad, 2006).
Unul dintre cei care s-au al ăturat cauzei teroriste este și
cetățeanul suedez, cu origini bosniace, Mirsad Bektasevic,
supranumit și Maximus, în vârst ă de 19 ani. În casa acestuia, Poli ția
bosniacă a găsit un întreg arsenal de explozibili, dar și o centur ă de
sinucigaș. Poliția susține că cetățeanul suedez inten ționa să pună la
cale un atentat la una dintre amba sadele statelor europene din
Sarajevo. Cazul s ău este doar un exemplu pentru ceea ce serviciile
americane și bosniace numesc o „vast ă campanie de recrutare a
posibililor terori ști în statele din Balcani”.
Într-un raport confiden țial, consultat de Associated Press, se
arată că tactica a debutat imediat dup ă atentatele din 11 septembrie
2001, când musulmanilor din afara grani țelor europene sau
americane le-a fost tot mai greu s ă penetreze sistemul de securitate
antiterorist. Potrivit raportului amintit, nu o singur ă dată teroriștii
consideră că munca lor în aceste teritorii ar trebui s ă fie preluat ă de
către forțele locale. Persoanele care s-au n ăscut și au trăit aici au
avantajul c ă ies mai greu în eviden ță (http:// indexmedia.ro).
Un risc anticipat de c ătre Poliția bosniac ă este dat de
mujahedinii care au venit în țară pentru a lupta în r ăzboiul din
1992 – 1995 și care au r ămas și după încheierea conflictului. Mul ți
dintre ace știa au fost sf ătuiți de liderii bosniaci s ă se însoare cu
localnice, ca s ă poată rămâne ca civili în țară (Hamad, 2006).
Scopul Al-Qaidei Albe este dat de extinderea Al-Qaida în Europa și
de împlinirea „Califatului pan – islamic” în întreaga lume.
Dintre organiza țiile teroriste sus ținute de Al Qaida,
Purtătoarea de sabie sau Grup area Abu Sayyaf (A.S.G.),

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
72
Organizația Islamic ă Jihad – Brig ăzile Al Aqsa, Grupul Islamic
Armat (G.I.A.), Harakat-ul An sar (H.U.M.), Jihadul Islamic
Egiptean (G.I.E.), Organiza ția Separatist ă Bască (E.T.A.) și chiar
Secta Aum Sinrike (A.U.M.) sunt doar câteva dintre cele ale c ăror
acțiuni au suscitat aten ția consumatorilor de mass-media.

III.34. Purt ătoarea de sabie
Gruparea Abu Sayyaf (A.S.G .) este cea mai mic ă
organizație islamist ă care lupt ă pentru crearea unui stat islamic de
tip iranian în Mindanao, o insul ă din sudul Filipinelor. Purt ătoarea
de Sabie, cum mai este cunoscut ă, s-a desprins în 1991 din Frontul
Național de Eliberare Moro. De și își are bazele aproape în
exclusivitate în Insulele Sudului, gruparea Abu Sayyaf are leg ături
cu mai multe organiza ții fundamentaliste is lamice din întreaga
lume, inclusiv cu Al-Qaida și liderul acesteia, Osama Bin Laden,
precum și cu Ramzi Yousef, condamn at pentru organizarea
atentatului cu bomb ă comis în 1993 împotriva complexului World
Trade Center, din New York. A bu Sayyaf are câteva sute de
membri, tineri extremi ști islamici, dintre care mul ți au fost recruta ți
din universit ăți și licee.
Printre activit ățile teroriste ale organiza ției Abu Sayyaf se
numără atacurile cu bomb ă, asasinatele, r ăpirile și estorcările de
fonduri de la companii și oameni de afaceri prosperi. Toate aceste
fonduri sunt folosite pentru atingerea obiectivelor grup ării.
În anul 1991, a avut loc primul atac terorist important comis
de grupare soldat cu doi mor ți. Anul urm ător, militan ții Abu Sayyaf
au detonat o bomb ă la docurile din ora șul Zamboanga, fiind vizat ă
MV Doulous, o libr ărie interna țională plutitoare, patronat ă de
predicatori cre știni. Șapte persoane au fost r ănite. Atacuri similare
cu bombă au fost desf ășurate asupra Aeroportului din Zamboanga
și a bisericilor romano-catolice din acest ora ș. În 1993, gruparea a
organizat un atac și împotriva unei catedrale din Davao City, soldat
cu șapte morți.
Gruparea este, îns ă, specializat ă în răpirea de cet ățeni
străini. În 1993, de exemplu, a fost r ăpit Charles Walton, cercet ător
la Institutul de Lingvistic ă în Statele Unite. În vârst ă de 61 de ani,
Walton a fost eliberat dup ă 23 de zile de captivitate.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
73
III.35. Martirii Brig ăzilor Al Aqsa
Fondată sub îndrumarea religioas ă a șeicului Asad Bayyud
Al-Tamimi, în Iordania, în 1982, cu sprijinul activi știlor Fatah,
gruparea a desf ășurat prima ac țiune terorist ă în octombrie 1983,
ucigând un cet ățean israelian, în Hebron. Fac țiunea a încercat s ă
desfășoare și alte opera țiuni în cursul anilor ’80, acestea îns ă fiind
sortite eșecului.
În decursul Intifadei, Martirii Brig ăzilor Al Aqsa a devenit
activă sub denumirea Organiza ția Islamic ă Jihad – Brig ăzile Al
Aqsa. Unele dintre activit ățile grupării vizează întreținerea rela țiilor
bune deopotriv ă cu Iranul și Sudanul. Liderul s ău religios, Asada
Bayyud Al-Tamimi este, de asemenea, un sus ținător al revolu ției
iraniene, fiind arestat și anchetat de mai multe ori de autorit ățile
iordaniene. Formal, grupul este înc ă activ în Iordania, dar nu are
susținători în Teritorii.
Brigada Martirilor Al-Aqsa este condus ă în prezent de un
rezident al taberei Balata, Ala Sanakra. Potrivit Ha’aretz (http://international.9am.ro), o „arip ă” a Brig ăzilor Martirilor
Al-Aqsa se inspir ă
din opera țiunile Hezbollah și intenționează să
destabilizeze alegerile legislative pa lestiniene prin organizarea de
atentate.

III.36. Grupul Islamic Armat
În anul 1992, prin desprinderea din Armata Islamic ă a
Salvării, a luat fiin ță Grupul Islamic Armat (G.I.A.), localizarea
geografic ă a organiza ției se pare a fi în Algeria, Fran ța, Belgia și
Marea Britanie. Conducerea central ă, împreun ă cu o parte din
cartierul s ău general, este situat ă în zona muntoas ă Chrea din
Algeria. Liderul G.I.A., Antar Zoua bri, a fost ucis în 8 februarie
2002 de c ătre Forțele de Securitate Algeriene. Acestuia i-a
succedat, la conducerea organiza ției, Rachid Abou Tourab. Scopul
G.I.A. este dat de intentia de r ăsturnarea regimului algerian laic și
instaurarea statului islamic. G.I.A. și-a început activit ățile violente
în 1992, în Alger, favorizat ă și de victoria Frontului de Salvare
Islamic (F.I.S.). De la anun țarea campaniei teroriste împotriva

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
74
străinilor din Algeria (în septembrie 1993), G.I.A. a ucis mai mult
de 100 de expatria ți, bărbați și femei, în majoritate europeni.

III.37. Harakat-ul Mujahedin (Harakat-ul Ansar)
Cunoscut sub numele Harakat-ul Ansar, H.U.M. este un
grup militant islamic cu baza în Pakistan, ac țiunile sale
desfășurându-se în special în Kashmir. La origine a fost o grupare
care lupta în Afgani stan împotriva ocupa ției sovietice. Cu timpul, a
devenit o adev ărată rețea interna țională de luptători pentru cauza
islamică, rețea răspândită în întreaga lume. Cartierul general de afl ă
în Raiwind, Punjab, unde se țin conferin țele anuale. H.U.M. este
identificat ă ca membru în cadrul Frontului Interna țional de Lupt ă
împotriva Evreilor și Crucia ților (Al-Jabhah al-Islamiyyah
al-’Alamiyyah li-Qital al-Yahud wa l-Salibiyyin), condus de Osama
Bin Laden. Activitatea terorist ă a grupului este îndreptat ă asupra
trupelor indiene și a civililor din Kashmir, dar și asupra turi știlor
străini care se încumet ă să pătrundă în zona lor de opera țiuni.
În iulie 1995, împreun ă cu o altă organiza ție terorist ă din
regiune, Al- Faran, au r ăpit cinci turi ști occidentali care vizitau
Kashmirul, pe unul dintre ei uc igându-l în luna august, ceilal ți patru
fiind asasina ți în luna decembrie.
În iunie 1994 Harakat a r ăpit doi cet ățeni britanici, pe care
i-a omorât ulterior.
La mijlocul lunii mai au fost efectuate dou ă atacuri în
regiunea indian ă Doda, fiind oprite mai multe autobuze, coborâ ți
pasagerii și apoi împu șcați unul câte unul. Printre victime s-a
numărat și un băiat musulman, în vârst ă de 14 ani.
În ianuarie 1994 a fost r ăpit locotenent-colonelul Bhupinder
Singh, cerându-se, în schimbul militarului, eliberarea unui lider al organizație deținut de armata indian ă. La refuzul autorit ăților
indiene de a accepta schimbul, locotenent-colonelul a fost omorât.
Harakat ul-Ansar are câteva mii de suporteri înarma ți,
împrăștiați prin zonele greu accesibile ale Kashmirului de Sud și în
regiunea Doda, din India, precum și în Azad, pe teritoriul
Pakistanului. Dintre ace știa, în jur de 500 – conform aprecierilor
înalților facționari de I.S.I.-ul pakistanez – sunt lupt ători deosebit

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
75
de bine antrena ți, fanatici și cu un înalt nivel de preg ătire
politico-religioas ă, gată să îndeplineasc ă, în spiritul Jihadului, orice
misiune li se cere. Majoritatea lupt ătorilor sunt pakistanezi și etnici
din Kashmir, dar printre ei sunt și mulți mercenari afgani și
veterani arabi ai r ăzboiului din Afganist an (http:// reteau
teroriitripod.com).
Potrivit aceleia și surse, fondurile Harakat-ului provin de la
donațiile simpatizan ților din țările islamice bogate, Arabia Saudit ă
și emiratele din Golf, de la s uporterii din zonele ei de opera țiuni și,
există zvonuri, chiar de la I.S.I.-ul pakistanez. Al ături de alte
organizații teroriste și islamist-extremiste (Hizb-ul-Mujahideen,
Jamiat-ul-Mujahideen, Al-Jiha d, Al-Barq, Ikhwan-ul-Mussalmin și
Tariq-ul-Mujahideen), Harakat ul-Ansar face parte din Comitetul Unit pentru Jihad, organism înfiin țat în 1994 și aflat sub discretul
controlul I.S.I.

III.38. E.T.A. – între politic ă și război
Organizație Separatist ă Bască E . T . A . a f o s t î n f i i n țată în
anul 1959 cu scopul de a crea un stat independent, în nordul
Spaniei (provinciile Vizcaya, Guipuzcoa, Alava și Navara) și în
sud-vestul Fran ței (departamentele La bourd, Basse-Navarra și
Soule), care s ă aibă la bază principiile marxiste.
Activitățile teroriste desf ășurate de organiza ție vizeaz ă
bombardarea și asasinarea oficialilor Guvernului spaniol, în special
a forțelor militare și de securitate, Poli ție și Justiție. E.T.A. î și
finanțează activitățile prin ac țiuni de răpire, furturi și estorcări. De
la începutul anilor ’60, grupar ea a omorât mai mult de 800 de
persoane.
Organizația numără mai multe sute de membri și
susținători. Inițial, aria ei de operare a cuprins regiunile autonome
basce din nordul Spaniei și sud-vestul Fran ței, dar ac țiunile
teroriste au vizat și obiective ale Spaniei și Franței din alte zone ale
lumii. În diferite perioade de timp, E.T.A. a primit ajutoare din
partea Libiei, Libanului și din partea statului Nicaragua.
În 26 august 2002, judec ătorul spaniol pe probleme
antiteroriste, Baltasar Garzon, a decis suspendarea pe o perioad ă de

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
76
trei ani a Partidului Separatist Basc (Batasuna), acuzat c ă sprijină
gruparea armat ă E.T.A. Tot la aceea și dată, Camera Inferioar ă a
Parlamentului spaniol a votat, cu o larg ă majoritate, scoaterea în
afara legii a acestei forma țiuni, pe baza unei prevederi legislative,
adoptată în iunie 2002, dup ă un șir de atentate ale E.T.A. care au
zguduit Spania. Astfel, Partidul Se paratist Basc ar putea deveni
prima forma țiune politic ă scoasă în afara legii în Spania, dup ă
dictatura generalului Francisco Fr anco, Batasuna fiind acuzat de
complicitate cu E.T.A. la comiterea de crime împotriva umanit ății.
Recent, în aprilie 2006, reprezentan ți ai E.T.A. s-au angajat s ă nu
mai foloseasc ă tehnici teroriste ca mijloace de presiune pentru
câștigarea drepturilor revendicate.

III.39. Secta A.U.M.
Înființată în anul 1987 de Shoko Asahara, scopul sectei
A.U.M. este de a st ăpâni toat ă Japonia și apoi întreaga lume.
Aprobată în 1989 s ă funcționeze ca o entitate religioas ă conform
legislației japoneze, gruparea a candidat la alegerile parlamentare
din Japonia, din 1990. Cu trecerea timpului, a început s ă facă
preziceri referitoare la sfâr șitul lumii, declarând c ă Statele Unite
vor începe cel de-al III-lea R ăzboi Mondial cu Japonia. În
octombrie 1995, Guvernul japonez a revocat recunoa șterea A.U.M.,
ca organiza ție religioas ă. Cu toate acestea, în 1997, Executivul a
decis să nu invoce Legea Anti-subversiv ă împotriva grupului. În
anul 2000, Fumihiro Joyo a pr eluat controlul sectei, dup ă ce
ispășise o pedeaps ă de trei ani de temni ță. Sub conducerea sa,
A.U.M. și-a schimbat numele în Al eph, liderul Joyo declarând c ă
este împotriva violen ței și a viziunilor apoca liptice ale lui Shoko
Asahara.
La 20 martie 1995, membrii A.U.M. au întreprins, simultan,
un atac chimic cu substan țe neuroparalizante în mai multe sta ții de
metrou din Tokyo, ucigând 12 persoane și rănind peste 6.000.
Studii recente arat ă că numărul persoanelor care au suferit v ătămări
fizice, ca urmare a atacului chimic, este de aproape 1.300, restul
fiind afecta ți de traume ale sistemului psihic.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
77
Principalii membri ai sectei e g ăsesc doar în Japonia, ramuri
derivate din grupare, situate pe teritoriul Rusiei, având în
componen ță un număr nedeterminat de membri. În timpul atacului
asupra sta țiilor de metrou din Tokyo, gruparea declara c ă numără
9.000 de membri în Japonia și peste 40.000 în întreaga lume.
În prezent, secta Aum Sinrike realizeaz ă o campanie pe
scară largă pentru a atrage noi adep ți prin intermediul po ștei
electronice, scrie Ananoya (www.ananoya.com). Poli ția din Tokyo
presupune ca secta ar fi putut ut iliza bazele de date universitare
pentru a contacta pe ste 40 000 de studen ți. Conform relat ărilor ziarului
Asahi (http:// www.asahi.com/englis h), la cercetar ea CD-ROM-urilor
confiscate în anul 2006, în oficiul Aum Sinrike Poli ția a găsit liste
cu adresele po ștei electronice ale un or colegii nipone.

III.40. Harakat-ul Mujahedin (Harakat-ul Ansar)
Cunoscut sub numele Harakat-ul Ansar, H.U.M. este un
grup militant islamic cu baza în Pakistan, ac țiunile sale
desfășurându-se în special în Kashmir. La origine a fost o grupare
care lupta în Afgani stan împotriva ocupa ției sovietice. Cu timpul, a
devenit o adev ărată rețea interna țională de luptători pentru cauza
islamică, răspândită în întreaga lume. Cartierul general de afl ă în
Raiwind, Punjab, unde se țin conferin țele anuale. H.U.M. este
identificat ă ca membru în cadrul Frontului Interna țional de Lupt ă
împotriva Evreilor și Crucia ților (Al-Jabhah al-Islamiyyah
al-’Alamiyyah li-Qital al-Yahud wa l-Salibiyyin), condus de Osama
Bin Laden. Activitatea terorist ă a grupului este îndreptat ă asupra
trupelor indiene și a civililor din Kashmir, dar și asupra turi știlor
străini care se încumet ă să pătrundă în zona lor de opera țiuni.
• În iulie 1995, împreun ă cu o altă organiza ție terorist ă din
regiune, Al-Faran, au r ăpit cinci turi ști occidentali care vizitau
Kashmirul, pe unul dintre ei uc igându-l în luna august, ceilal ți patru
fiind asasina ți în decembrie acela și an.
• În iunie 1994 Harakat a r ăpit doi cet ățeni britanici, pe care
i-a omorât ulterior.
• La mijlocul lunii mai au fost efectuate dou ă atacuri în
regiunea indian ă Doda, fiind oprite mai multe autobuze, coborâ ți

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
78
pasagerii și apoi împu șcați unul câte unul. Printre victime s-a
numărat și un băiat musulman, în vârst ă de 14 ani.
• În ianuarie 1994 a fost r ăpit locotenent-colonelul
Bhupinder Singh, cerându-se, în schi mbul militarului, eliberarea
unui lider al organiza ție deținut de armata indian ă. La refuzul
autorităților indiene de a accepta schimbul, ofi țerul a fost omorât.
Harakat ul-Ansar are câteva mii de suporteri înarma ți,
împrăștiați prin zonele greu accesibile ale Kashmirului de Sud și în
regiunea Doda, din India, precum și în Azad, pe teritoriul
Pakistanului. Dintre ace știa, în jur de 500 – conform aprecierilor
înalților funcționari de I.S.I.-ul pakistanez – sunt lupt ători deosebit
de bine antrena ți, fanatici și cu un înalt nivel de preg ătire politico-
religioasă, gată să îndeplineasc ă, în spiritul Jihadului, orice misiune
li se cere. Majoritatea lupt ătorilor sunt pakistanezi și etnici din
Kashmir, dar printre ei sunt și mulți mercenari afgani și
veterani arabi ai r ăzboiului din Afganist an (http:// reteau
teroriitripod.com).
Potrivit aceleia și surse, fondurile Harakat-ului provin de la
donațiile simpatizan ților din țările islamice bogate, din Arabia
Saudită și emiratele din Golf, de la suporterii din zonele ei de
operațiuni și, există zvonuri, chiar de la I.S.I.-ul pakistanez.
Alături de alte organiza ții teroriste și islamist-extremiste –
Hizb-ul-Mujahideen, Jamiat-ul-Mu jahideen, Al-Jihad, Al-Barq,
Ikhwan-ul-Mussalmin și Tariq-ul-Mujahideen – Harakat ul-Ansar
face parte din Comitetul Unit pentru Jihad, organism înfiin țat în
1994 și aflat sub discretul controlul I.S.I.

III.41. Triadele chineze ști
Schimbul de informa ții, în scopul prevenirii și combaterii
terorismului, se impune cu atât mai mult cu cât pân ă în prezent, în
România, fenomenul terorii nu s- a manifestat la intensitatea și
amploarea existent ă în țările vestice (Germania, Danemarca și, în
mod repetat, Marea Britanie) și nici nu au proliferat organiza ții
criminale de tip deosebit, precu m Yakuza (Japonia), Kastafaris
(Jamaica) sau de tipul Triadelor chineze ști. Sunt înregistra ți, însă, o
serie de factori socio-economici propice pentru crima organizat ă

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
79
internă, manifestându-se tendin țe evidente de racordare rapid ă a
acesteia la procesul de globalizare și interna ționalizare a
organizațiilor criminale prezente în majoritatea statelor lumii.

Note

Andreescu, A., 2007, Terorismul interna țional – flagel al lumii
contemporane , în TIMPOLIS, iulie, Timi șoara, www.timpolis.ro
Andreescu, A., Radu, N., 2007, Terrorism from The Big Encyclopedia
of Jihad to Hamas Cove nant and The White Qaeda , în Romanian Military
Thinking, ianuary – march, vol. 1, 2007
Andreescu, A., Radu, N., 2007, The voice of terror between Ialmic Low
and Civilization Consciousness , în Romanian Military Thinking, april – mai,
vol 2, 2007
Angelescu, N., 1993, Introducere în Islam. Ed. Enciclopedic ă,
București
Armstrong, K., 2001, Was it inevitable? Islam through history , in
J. Hoge, Jr. and G. Rose, How Did This Happen? Terrorism and the New War, p.
53 – 70, Oxford: Public Affairs
Aust, St., Schnibben, C., 2002, Ziua în care s-a cutremurat lumea , Ed.
Runa, Bucure ști
Bacchiocchi, S., 2002, Curierul Or todox, nr. 10 (135 ), 12 octombrie
Badiuzzaman Said Nursi, 2002, Cuvinte. Din opera Risale-i Nur
(Epistolele Luminii). Traducere de George Grigore, Ed. Nesil Maatbalicilik A,
București
Barna, C., 2007, Cruciada Islamului, Ed. Top Form, Bucure ști
Barna, C., 2007, Occident vs. Islam: globalizarea r ăzboiului sau a
păcii?, în Cadran Politic, nr. 43
Baylei, R., 2001., Jihadul: înv ățăturile islamului de la sursele primare
Coran și Hadith, București
Barraeu, J., C., 2001, De l’Islam en général et du monde moderne en
particulier, Collection Pamphlet, Paris
Bădulescu, A., 2006, Studiu general cu privire la incriminarea actului
terorist în legisla ția penală româneasc ă, în, Terorismul Azi, p. 3 – 20, vol. I.,
A.S.C.T.
Bergen, P., L., 2002, Războiul sfânt , Ed. Alfa, Bucure ști
Blond, P., Pabst, A., 2005, The Roots of Islamic Terrorism, în
International Herald Tribune, 28 iulie, Londra
Bostom, G., A., 2005, The Legacy of Jihad, un recueil de textes sur le
djihad, Ed. Prometheus Books, London

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
80
Bouthaina, S., 2006, Islamophobia :A second Holocaust in the making ,
february 14, in www.dailystar.com.lb
Bush, G., 2001, in U.S. Departament of State, in, http :usinfo.state.gov
Cantemir, D., 1977, Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane. Ed.
Minerva, Bucure ști
Cardini, F., 2002, Europa și Islamul, Ed. Polirom, Ia și
Chelaru, M., 2004, Jihad, Ed. Timpul, Ia și
XXX, Coranul Cel Sfânt în limba român ă, 2004, Edi ția a III-a, Ed.
Islam, Bucure ști
Delcambre, A., M., 2003, L’islam des interdits, Éditions Desclée de
Brouwer, Paris
Delcea, C., 2006, Terorismul interna țional, în Terorismul Azi, vol.1, an
1, iulie, I.S.C.T.
Delcea, C., 2007, Ad-Terorismu l, Ed. A.S.C.T., Cluj-Napoca
Dengg, A., 2007, Terorismul – o amenin țare asimetric ă, în Impact
Strategic, nr. 2, Universitatea Na țională de Apărare „Carol I”, Centrul de Studii
Strategice de Ap ărare și Securitate, Bucure ști
Elsasser, J., 2006, Comment le Djihad est arrivé en Europe , Vevey,
Editions Xenia, Paris
Ferro, M., 2003, Șocul Islamului. Secolele XVIII – XXI, Ed. Orizonturi,
București
Firestone, R., 1990, Jihad: originea r ăzboiului sfânt în islam , Ed.
Universității Oxford
Frattasio, A., 2006, Profilul teroristului, Roma, 2006
Gallez, E., M., 2004, Le Messie et son proph?te, Aux origines de
l’Islam, 2 tomes, Tome 1. De Qumran ? Muhammad, Tome 2. Du Muhammad des Califes au Muhammad de l’histoire , Versailles, Éditions de Paris
(http://www.ict-toulouse.asso.fr/ble/site/659.html)
Grigore, G., 2005, Coranul, Ed. Herald, Bucure ști
Hassan, N., 2002, An arsenal of believers: talking to the „human
bombs”
, în International Society of Political Psychology Conference, p. 16 – 19
July, Berlin
Huntington, S.P., 2001, Fundamentalismul islamic și asemănările sale
cu doctrina terorist ă, în The New York Times, 12 noiembrie
Ibn – Rușd – Averroes, 200, Cuvânt hot ărâtor , Ed. Kriterion, Bucure ști
Ibram, N., 2000, Islamul și valențele lui. Pelerinaj în locurile sfinte ale
Islamului. Ed. Ex Ponto, Constan ța
Ibram, N., 2005, Religie islamic ă. Curs, Universitatea „Ovidius”,
Constanța, Facultatea de litere
Iova, M., 2006, 11 Septembrie 2001 , în Politica Interna țională, nr. 5/6
Imam An-Nawawi, 1994, 40 Hadișuri, Ed. Cris Book Universal,
București
Isopescu, S., O., 1912, Coranul. Traducere din limba arab ă, Chișinău,
Editura Eta, Cluj-Napoca

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
81
Osama bin Laden, 1996, Interviu ziarului Nida ul-Islam, pe
15noiembrie, în Stoina, N., 2005, Istoric și evoluții ale conceptului de Jihad, în,
http://actrus.ro
Jamil Zeino, M., 2005, Comment comprendre le Coran? , Éd. Chama,
Paris
Lammens, H., 2003, Islamul contemporan, Ed. Corint, Bucure ști, 2003
Louis de Premare, 2001, Originile islamului , Ed. Cartier, Bucure ști
Merad, A., 2001, Islamul contemporan, Ed. Corint, Bucure ști
Mervin, S., 2002, Histoire de l’Islam: Fondements et doctrines ,
Collection Champs Flammarion, Paris
Miquel, A., 1994, Islamul și civiliza ția sa ; secolele VII-XX . Ed.
Meridiane, Bucure ști, vol 1-2
Mircea, V., 2007, Islamul – de la produc ător de idei la izvor de
terrorism: Drumul de la rena ștere la terorism , în Cadran Politic, nr. 43
Nidzara, A., 2007, Este Bosnia amenin țată de fundamentalismul
islamic?, în, www.euractiv.ro
Nistor, O., 1984, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu.
Ed. Minerva, Bucure ști 1984, vol. 1-2
Peters, R., 1977, Jihad in Mediaeval and Modern Islam, Ed. Brill
Academic Pub, London
Pohly, M., 2002, Osama Ben Laden și terorismul interna țional, Ed.
Axel Springer, Bucure ști
Qradawy, Y., 2001, Islamul – religia toleran ței, in Islamonline & New
Agency, 13 septembrie
Rasid Jabr Al-As’Ad, 2001, Toleranța religioas ă în islam , în Ruslan,
op.cit., Paris
Reeber, M., 1999, L’Islam , Les Essentiel Milan, Paris
XXX, 2001, Rețeaua terorii , U.S. Departement of State, în
http:usinfo.state.gov
Ruslan, Gr., 2003, Învățătura islamic ă despre jihad în Coran și tradiția
musulman ă (Hadith), în http www.geocites.com
Said, E., W., 2001, Orientalism , Ed. Anaconda, Timi șoara
Schrom, O., 2004, În umbra șacalilor – Carlos și inițiatorii
terorismului interna țional, Ed.Vremea, Bucure ști.
Schuon, Fr., 2001, Să înțelegem Islamul. Introducerea în spiritualitatea
lumii musulmane , București
Silke, A., 1997, Honour and expulsion , în Terrorism and political
Violence, 9(4)
Sîrbu, Benedict I., 2007, Războiul de gheril ă între terorism și lupta
pentru libertate, manuscris
Shaltut, M., 1999, L’ islam: dogme et législation, Al bouraq
Sourdel, D., 2001, Istoria arabilor , Ed. Corint, Bucure ști
Sourdel, D., 2002, Vocabulaire de l’islam , N°3653, PUF, Collec. Que
sais-je?, noiembrie

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
82
Sourdel, J., Sourdel Th., 1975, Civilizația Islamului clasic , Ed.
Meridiane, Bucure ști
Sookhaleo, P., 2006, Să înțelegem terorismul islamic , București
Stoina, N., 2005, Fundamentalismul islamic, modalitate de manifestare
a neoterorismului, în http://actrus.ro
Stoina, N., 2005, Istoric și evoluții ale conceptului de Jihad , în
http://actrus.ro
Sultan, A., 2001, Declara ție, în „O Analiz ă a Terorismului în Lume
2002”. Ministerul de Externe al Statelor Unite, Diacris International, USA
Tantawi, M., 2001, în Ager Press, 14 septembrie, apud U.S.
Departement of State, http:usinfo.state.gov
Sudais, A., 2001, în Reuters, 28 septembrie, apud U.S. Departement of
State, http:usinfo.state.gov
Tudor, R., 2006, 11 Septembrie 2001 , în Politica Interna țională, nr. 5/6
Young, L-C., 1972, Altruistic Suicide: A Subjective Approach , în
Sociological Bulletin, 21 (2), 1972

Capitolul IV
OOrrggaanniizzaațțiiii tteerroorriissttee iinntteerrnnaațțiioonnaallee
Abstract : Necesitatea cunoa șterii în detaliu a preg ătirii psihice, fizice și
de specialitate a terori știlor, preocup ările manifestate pentru sp ălarea creierelor
viitorilor candida ți la grupările teroriste, îndoctrinarea religioas ă și nu numai,
instruirea pe baza unor elemente despri nse din Marea Enciclopedie a Jihadului.
Cuvinte cheie : repere identitare, mânc ătorii de ha șiș, Brigăzile Roșii,
fedainii palestinieni.

Fenomen social de factur ă deosebită, terorismul a c ăpătat la
acest început de secol și mileniu, prin amploarea și diversitatea
formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara
întregii planete. Omenirea este confruntat ă din ce în ce mai des cu
o multitudine de ac țiuni teroriste unele de o violen ță inimaginabil ă,
care răspândesc groaz ă, tulbură profund via ța normală a societății,
sfidând ordinea de drept, intern ă și internațională, punând în pericol
existența și funcționarea democra țiilor, securitatea na țională a
statelor și chiar pacea mondial ă.
Înțeles și ca un „ război ascuns, nedeclarat ” sau „ conflict de
mică intensitate, cu obiectiv limitat” , dar și ca o „boală a secolului
al XXI-lea” (Stoina, 2002) terorismul a evoluat atât de mult, încât
știința trebuie s ă-l investigheze coordonat, sincronizat, cu
participarea tuturor domeniilor și ramurilor sale începând de la “a”
și ajungând pân ă la “z” ( Stoina, 2002). Aceast
ă intenți e n u a r f i
adaptată realității dacă nu am aduce în aten ție conceptualizarea
fenomenului terorist, po rnind de la semnifica țiile sale corelate cu
câteva repere identitare, istorice, geografice și îndeosebi
psihologice, ce definesc, în ansamblu, organiza țiile teroriste și
operațiunile criminale întreprinse.
Este cunoscut c ă terorismul nu reprezint ă o problem ă nouă
(Seger, 1992). Din punct de vede re istoric, terorismul a ap ărut în

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
84
jurul anului 1000 (anul 489 al Hegirei), pe p ământul Islamului, cu
secta Nizari, ramura iranian ă disidentă a imaelismului fatimid.
Nizarii refugia ți apoi în Siria și-au întemeiat Comanderiile Fida’i și
executau la comand ă asasinate politice sau crime selective,
sacrificându- și, uneori, propria via ță. Mai târziu, au fost numi ți
Hasisin (care a dat cuvântul asas in) de la Hasisiyya, care însemna
consumator de ha șis.
Încă din primul secol de dup ă Hristos, Fanaticii din
Palestina au folosit tactica terorist ă în lupta lor împotriva ocupa ției
romane. Momente de manifest are a terorismului, ca form ă de
expresie a terorii, ne sunt cunoscute înc ă din anul 2380 î.Hr., an în
care avem consemnat ă Bătălia din Uruk, dintre hoarda semitic ă a
lui Sargon, zis și Sharru – Kenu (suveran legitim) și armata
sumeriană a lui Lugalzagisi. În Persia secolului al X-lea, se
cunoaște că exista organiza ția secret ă Societatea Asasinilor
(mâncătorii de ha șiș) a fanaticilor musulmani (mullahi), folosit ă
pentru r ăspândirea islamismului în Orientul Mijlociu, prin
intimidarea oponen ților. Începând cu secolul al XIV-lea, perioada
deschisă de epoca marilor descoper iri geografice, terorismul și
violența organizat ă se amplific ă și se diversific ă în legătură directă
cu politica de expansiune colonial ă a marilor imperii ale timpului,
ca instrumente de spoliere economic ă și represiune a altor popoare.
Potrivit celor deja precizate, fie c ă ne oprim asupra
oamenilor-dinamit ă din organiza ția evreiasc ă Stern sau asupra
fedainilor palestinieni, fie c ă ne oprim asupra absoluti știlor islamici
sau asupra v ăduvelor negre ale cecen ilor, se poate re ține faptul c ă
pentru a-l în țelege pe terorist trebuie s ă-i studiezi psihopatologia și
să încerci să afli originea terorii (Frattasio, 2006).
Pornind de la o serie de date privind istoricul, localizarea,
ideologia sau obiectivele urm ărite de organiza țiile teroriste
(Terrorist Group Profiles, Departamentul de Stat al S.U.A.; traducere de Costandache, C., și Ferched ău – Muntean, M., apud
Hlihor, I., Manuscris, 2006.; http ://worldwildewar.3x.ro; de v ăzut
și: http://web.nps.navy.mil/lib rary; Raufer, X.(1978). La nebuleuse:
le terrorisme du Moyen Orient. E d. Fayard, Paris), în cele ce
urmează ne-am propus s ă aducem în aten ție „Geneza terorii”,

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
85
oprindu-ne asupra unor organiza ții, mai mult sau mai pu țin
cunoscute.

IV.1. Al Fatah – Consiliul Revolu ționar
Cunoscut ă drept Organiza ția Abu Nidal, Brig ăzile
Revoluționare Arabe, Septembrie Negru sau Organiza ția
Revoluționară a Musulmanilor Sociali ști, Al Fatah – CR a fost
fondată în 1974, ca o consecin ță a desprinderii lui Abu Nidal (Sabri
al-Banna) din organiza ția Fatah. Scindarea care a dus la crearea
noii organiza ții a fost rezultatul influen ței jucate de regimul irakian
care îl sprijinise pe Abu Nidal (Sabri al-Banna) s ă lanseze
operațiuni teroriste independente pentru a servi intereselor irakiene.
Încă de la înfiin țare, organiza ția s-a considerat ca fiind
adevărata organiza ție Fatah, acuzându-i pe liderii organiza ției de
trădare.
Între 1974 – 1980, cartierul general al organiza ției s-a aflat
în Bagdad, iar activit ățile sale au fost coordonate, în special, de
către irakieni, care i-au acord at suport logistic substan țial lui Abu
Nidal (Sabri al-Banna). Aceast ă perioadă a fost caracterizat ă de
atacuri teroriste îndr eptate cu preponderen ță împotriva țintelor
siriene ți a celor apar ținând organiza ției Fatah / OEP.
La începutul anilor ’80, datorit ă, pe de o parte, dezacordului
apărut între irakieni și Al Fatah – CR, referitor la independen ța
organizației sale și, pe de alt ă parte, interesului manifestat de c ătre
Irak, în cursul r ăzboiului cu Iranul, în îmbun ătățirea relațiilor sale
cu Occidentul, Abu Nidal și susținătorii săi au fost expulza ți din
Irak și s-au stabilit în Siria. Ulte rior, în 1985, cartierul general a
fost mutat în Libia. Noul mod de operare și activitățile desfășurate
în taberele din sudul Libanului au produs o grav ă scindare în cadrul
organizației, soldat ă cu plecarea, în 1989, a doi lideri : Atef Abu
Baker, membru al Comitetului Central, și Abdel Rahman Issa,
membru al Biroului Politic. Ei l-au acuzat pe Abu Nidal c ă, de
teama unor acte de subversiune in terne, a ordonat uciderea a 150 de
militanți (http://worldwildewar.3x.ro). Înce rcarea de reconciliere cu
Fatah și liderul acesteia, Yasser Arafat, soldat ă și ea cu e șec, a
făcut ca Abu Nidal s ă fie mai izolat ca niciodat ă.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
86
Organizația este format ă dintr-o serie de comitete
funcționale, inclusiv politice, militare și financiare, fiind
considerat ă cea mai activ ă și mai periculoas ă organiza ție terorist ă
palestinian ă, cu numeroase victime la activ:
• 15 iunie 1978 – asasinarea lu i Ali Yassin, reprezentantul
O.E.P. în Kuweit
• 3 august 1978 – asasinarea lui Izz al-Din al-Kalak,
reprezentantul O.E.P. la Paris și a unuia dintre asisten ții săi
• 27 iulie 1980 – atac împotriva unei școli pentru copiii
evrei, din Antwerpen, Belg ia. Asumarea responsabilit ății pentru
asasinarea ata șatului comercial alIsraelului la Bruxelles
Desfășurând activit ăți teroriste în 20 de țări, soldate cu
moartea sau r ănirea a aproximativ 900 de persoane, organiza ția Al
Fatah – CR și-a demonstrat capacitatea de a opera în zone întinse
din Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud și Europa. Spre
deosebire de alte organiza ții palestiniene, ea a organizat opera țiuni
și acte teroriste împotri va unor obiective apar ținând unui num ăr
mare de țări și împotriva militan ților palestinieni acuza ți de
atitudine moderat ă (http://worldwildewar.3x.ro).
După 1980, Al Fatah- CR a atacat și ținte occidentale, dar și
obiective apar ținând Iordaniei și statelor din Golf, continuând în
același timp să lanseze atacuri împotriva militan ților si liderilor
Fatah. Printre ținte se num ără Statele Unite ale Americii, Marea
Britanie, Fran ța, Israelul, organiza țiile palestiniene moderate,
O.E.P. și diferite țări arabe. Astfel, avem atacuri comise la:
• 1 mai 1981 – asasinarea lui Heintz Nittel, pre ședintele
Asociației de Prietenie Austria-Israel in Viena, Austria;
• 1 iunie 1981 – asasinarea lui Naim Khader, reprezentantul
O.E.P. la Bruxelles, Belgia;
• 29 august 1981 – atac cu ma șină-capcană împotriva
sinagogii din Viena soldat cu doi mor ți și 17 răniți;
• 3 iunie 1982 – încercare de asasinare a lui Shlomo Argov,
ambasadorul israelian în Marea Britanie. Atacul s-a soldat cu operațiuni militare desf ășurate de Israel în Liban împotriva O.E.P.;
• 9 august 1982 – atac cu focuri de mitralier ă asupra
restaurantului evreiesc Goldberg din Paris;

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
87
• 16 septembrie 1982 – asasinarea unui diplomat kuweitian
la Madrid;
• 8 februarie 1984 – asasinarea ambasadorului Emiratelor
Arabe Unite la Paris;
• martie 1984 – asasinarea unui diplomat britanic în
Atena;
• 24 martie 1984 – descoperir ea unei bombe la Hotelul
Intercontinental din Amman, în cursul unei vizite a reginei
Elisabeth a II-a în Iordania;
• 4 decembrie 1984 – În fa ța Hotelului Bucuresti, din
Capitală, a avut loc un atentat terorist s ăvârșit de către Organiza ția
Al Fatah – CR (Septembrie Negru) executat de c ătre Ahmed
Muhammad Ali Al Hersh, un student iordanian de na ționalitate
palestinian ă, aflat de mai mul ți ani în România și care, pân ă în
acel moment, nu se remarcase cu activit ăți deosebite. Victim ă i-a
căzut Azmi Al Mufti, func ționar al Ambasadei Iordaniei la
București.
Atacurile importante au vizat aeroporturile din Roma și
Viena în decembrie 1985, și sinagoga Neve Shalom, din Istanbul,
unde au fost ucise 22 persoane. Deturnarea zborului Panam73, în Karachi, în septembrie 1986, a vasului grecesc de croazier ă Poros,
în iulie 1988, fac parte dintr-un lung șir de atacuri comise de
organizația Al Fatah – CR. Între altele, membrii organiza ției sunt
suspectați de asasinarea adjunctului lid erului O.E.P., Abu Iyad, cea
mai înaltă oficialitate a acestei organiza ții după Yasser Arafat, și a
lui Abu el-Hol, comandantul for țelor din sectorul de vest al Fatah,
în Tunis, la 14 ianuarie 1991. În ianuarie 1994, Al Fatah – CR a asasinat un diplomat iordanian în Liban și a fost implicat ă în
uciderea reprezentantului O.E.P. în Liban.
Deși se consider ă că păstrează încă potențial de
periculozitate, Al Fatah- CR și-a diminuat atacurile teroriste în anii
’90, datorit ă noilor sale rela ții cu Iranul. În decembrie 1998,
organizația a revenit în Irak, unde grupul î și menține și astăzi
prezența, desfășurând diverse opera ții în Liban, pe valea râului
Bekaa, și în câteva tabere de refugia ți palestinieni din zona de
coastă a Libanului.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
88
IV.2. Hamas (Mi șcarea de Rezisten ță Islamică)
Hamas reprezint ă acronimul arab de la Mi șcarea de
Rezistență Islamică (Harakat al-Muqawamah al-Islamiyya). În
cadrul Hamas se poate sesiza influen ța organizatoric ă și ideologic ă
a organiza ției Frații Musulmani (Muslim Brotherhood – MB),
înființată în 1920 în Egipt, care și-a întărit activitatea în anii ’60 –
’70 în lumea arab ă – în special, în Iordania și Egipt.
Mișcarea Hamas (în arab ă „curaj”) a fost înregistrat ă legal
în Israel, în 1978, de c ătre șeicul Ahmed Yassin, liderul spiritual al
acesteia, sub forma unei asocia ții islamice denumite Al-Mujamma
Al Islami. Organiza ția a câștigat o multime de suporteri și
simpatizan ți prin intermediul propagandei religioase și a muncii
sociale. O mare parte a succes ului înregistrat de Hamas se
datorează influen ței câștigate în Fâ șia Gaza. Hamas este
considerat ă de speciali știi în infroma ții o organiza ție extremist ă
islamică. A jucat un rol important în acte subversive violente și în
operațiuni teroriste extreme atât împotriva Israelului, cât și
împotriva arabilor. În perioada initial ă a fost condus ă de persoane
identificate ca apar ținând organiza ției Frații Musulmani, din
teritorii.
În timpul Intifadei, Hamas a exploatat momentul pentru
dezvoltarea activit ății în Cisiordania, în scopul de a deveni
organizația fundamentalist ă islamică dominant ă. Își definește
obiectivul prioritar ca fiind Jihadul pentru eliberarea Palestinei și
înființarea unui stat islamic palestinian „ de la Marea Mediteran ă
până la râul Iordan”. A câștigat încrederea palestinienilor prin
participarea la violen țe de strad ă și asasinate, înt ărindu-și astfel
potențialul și rolul în cadrul Intifadei. Din cauza activit ății
subversive și teroriste, Hamas a fost scos în afara legii în
septembrie 1989.
După războiul din Golf, Hamas a devenit organiza ția cu cea
mai mare activitate terorist ă în Teritorii și în interiorul Israelului.
Astăzi, este a doua grupare important ă după Fatah și câteodat ă este
privită ca o amenin țare la adresa hegemoniei na ționalismului laic.
În prezent este cel mai puternic grup care se opune procesului de pace în zon ă. Un exemplu, îl constituie utilizarea de terori ști
sinucigași, cu misiunea de a ac ționa asupra țintelor civile din Israel.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
89
Numărul mare de refugia ți, privațiunile socio-economice
ale popula ției din taberele de refugia ți și statutul relativ sc ăzut al
elementelor na ționaliste pân ă aproape de zilele noastre au f ăcut ca
Hamas să-și răspândeasc ă influența asupra refugia ților. Vehicularea
ideii că eliberarea tuturor palestinienilor este mai important ă în
Gaza, alături de factorii sociali, au consolidat influen ța islamică în
rândul popula ției palestiniene. Un alt factor care a ajutat la
popularitatea fenomenului islamic a fost acela c ă mișcarea
naționalistă palestinian ă și O.E.P. au mutat centrul puterii politice
din Palestina, prin consolidar ea unei conduceri externe, pe
cheltuiala celor din interior ul teritoriilor. În opozi ție cu ace știa,
campania islamic ă și structura sa de condu cere s-au dezvoltat în
întregime în interiorul Palestinei (al-dakhil) și astfel au putut servi
mai bine interesele palestinienilor.
Infrastructura islamic ă din teritorii a activat separat, dar în
paralel cu institu țiile naționaliste construite de O.E.P. în anii 1980.
Hamas a reusit s ă formeze un sistem social care s ă constituie o
alternativ ă structurii politico-sociale oferite de O.E.P. Prestigiul
organizației se baza atât pe capacit ățile ideologice, cât și pe cele
practice, ca o mi șcare a cărei contribu ție la viața cotidian ă nu a fost
mai puțin important ă decât cea din cadrul mi șcării de lupt ă
împotriva Israelului și împotriva ocupa ției. O schimbare important ă
din cadrul organiza ției a fost tranzi ția de la pasivitatea fa ță de
regimul israelian la activit ăți militante și violente de amploare, în
special în interiorul Fâ șiei Gaza și în exteriorul acesteia. Mi șcarea
și-a schimbat denumirea în Mi șcarea de Rezisten ță Islamică –
Hamas și și-a dezvăluit caracterul palestinian și patriotismul. A
susținut că nu este numai o for ță paralelă, ci și o alternativ ă la
controlul aproape total al O.E.P. și facțiunilor sale asupra
palestinienilor din Teritorii.
În august 1988, Hamas și-a publicat Declara ția Islamic ă,
„crezul său ideologic”, care prezenta poli tica sa la toate nivelurile
de luptă, atât împotriva Israelului, cât și împotriva mi șcării
naționaliste a O.E.P. Aceast ă declarație reprezenta o provocare la
adresa O.E.P. și a opiniei acesteia, conform c ăreia este singurul
reprezentant legitim al poporului palestinian.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
90
Hamas și-a crescut influen ța prin propagand ă în rândul
celor care frecventeaz ă moscheile. În acela și timp, liderii Hamas au
lucrat și la înființarea mai multor structuri proprii organiza ției.
Aparatul militar al Hamas a fost denumit „Mujahidin”. La
început, conducerea nu a încercat s ă atragă efective mari de
activiști în cadrul organiza ției, scopul fiind de a stabili
instrumentele de activitate prin care s-ar putea conta pe un num ăr
redus de activi ști la centru. Dar o nou ă generație de lideri de strad ă
a apărut din cadrul sistemului struct ural complex construit de c ătre
Frații Musulmani, în decursul anilor. Aceast ă generație, obedient ă
și plină de fervoare religioas ă, a devenit c ălăuzitoarea luptei
islamice.
La începutul anului 1991, Zaccaria Walid Akel, șeful
sectorului terorist al Hamas, a înfiin țat primele batalioane teroriste.
În faza ini țială, acestea r ăpeau și executau oameni suspecta ți că ar
colabora cu Israelul. Asasinarea re zidentului Kafa r Darom, Doron
Shorshan, în decembrie 1991, a constituit primul asasinat comis
asupra unui cet ățean israelian, executat de un asemenea deta șament
și a marcat schimbarea modului de operare al Hamas.
Ideologia de baz ă a Hamas a fost fundamentat ă în principal
pe curentul Fra ților Musulmani. În Declara ția Islamic ă publicată de
către Hamas în august 1988, organiza ția se autodefine ște ca fiind
„ramura palestinian ă a Fraților Musulmani ”. Oricum, se poate
aprecia că exista o anumit ă diferență între priorit ățile Hamas fa ță de
cele ale Fra ților Musulmani în Teritorii, în principal referitor la
Intifada și în special în privin ța Jihadului. Fra ții Musulmani înteleg
Jihadul ca pe o datorie general ă și ca pe un principiu și susține că
Islamul va fi realizat în primul rând în lumea musulman ă și apoi,
prin violen ță, împotriva Israelului. Hamas a subliniat c ă Jihadul
este singurul mijloc in rezolvarea problemei palestiniene.
Hamas define ște tranzi ția la etapa Jihadului „pentru
eliberarea Palestinei” ca pe o datorie religioas ă a fiecărui
musulman. În acela și timp, respinge orice aranjament politic care ar
putea antrena renun țarea la o parte din Palestina, care semnific ă
predarea unei p ărți din Islam. Aceste pozi ții sunt reflectate în
Declarație și în activit ățile organiza ției.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
91
Scopul principal al Hamas este înfiin țarea unui stat islamic
în întreaga Palestin ă. Mijlocul de realizare a acestui scop îl
reprezintă lupta armat ă și, în ultim ă fază, Jihadul la care s ă
participe nu numai musulmanii di n Palestina, ci întreaga lume
islamică.
Structura Hamas în Gaza și în Cisiordania se bazeaz ă pe o
combinație de conduceri regionale și centrale. Cadrul de organizare
include:
• infrastructura (Daiwah, literallz isermonizing), care
cuprinde recrutarea, distribuirea fondurilor și întrunirile;
• promovarea violen ței populare în ca drul Intifadei;
• securitatea (Amn) – cu legerea de informa ții privind
suspecții de colaborare cu autorit ățile. Aceste informa ții sunt
transmise „comitetelor de șoc”, care îi interogheaz ă pe suspec ți și
apoi îi asasineaz ă
• publicațiile (A-’Alam) – bro șuri, propagand ă prin
mass-media, birouri de pres ă
Hamas este o organiza ție compus ă din mai multe nivele
independente. Baza socio-politic ă este men ținută, din punct de
vedere material, de „comitetele de caritate”, iar ideologic, de instructaje, propagand ă și acțiuni de incitare, executate în moschei
și alte institu ții, prin intermediul bro șurilor. Aceast ă bază reprezint ă
sursa recrut ării de membri în cadrul structurilor care se angajeaz ă
în revolte și acțiuni populare violente. Aceia care se remarc ă în
acest tip de activit ăți își vor găsi, mai devreme sau mai târziu,
drumul c ătre structura militar ă care realizeaz ă atacuri violente
deopotriv ă împotriva israelienilor și palestinienilor. Militan ții – și
dacă aceștia sunt aresta ți sau asasina ți, familiile sau rudele – se
bucură de suportul moral și economic oferit de predicatorii din
moschei, directori ai Hamas afilia ți instituțiilor și de comitetele de
caritate.
În decursul violen țelor de strad
ă, care au leg ătură cu
Intifada, Hamas a implicat o structur ă terorist-militar ă compusă din
două grupuri:
Luptătorii palestinieni sfin ți (Al-Majahadoun Al-Falestinioun)
– reprezint ă o structur ă militară destinată atacurilor teroriste, în

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
92
special împotriva țintelor israeliene. Înaint e de izbucnirea Intifadei,
structura s-a implicat în preg ătirea infrastructurii acestor activit ăți.
Secțiunea de securitate (Jehaz Amn) – se ocup ă de
culegerea de informa ții privind suspec ții de colaborare cu Israelul
și alte elemente locale, în inten ția de a-i pedepsi prin folosirea
violenței, inclusiv cu moartea. Aceste unit ăți s-au format în cadrul
Majd, un acronim arab pentru Ma jmouath Jihad u-Dawa (Grupul
pentru Războiul Sfânt și ceremonii) care era, într-adev ăr, brațul
operativ violent al sect țunii de securitate. În cursul Intifadei, aceste
grupări au îmbr ăcat diferite forme, ultima fiind reprezentat ă de
Detașamentele de ac țiune Izz al-Din al-Qassam.
Baza înfiin țării Al-Majahadoun Al-Falestinioun a fost pus ă
în 1982 de c ătre șeicul Ahmed Yassin împreun ă cu mai mul ți
operativi ai Al-Mujam’a. Aceasta presupunea ob ținerea de arme și
pregătirea cadrului de lupt ă împotriva rivalilor palestinieni și, mai
târziu, împotriva Israelului. Aceast ă activitate a fost descoperit ă în
1984 și Yassin a fost condamnat la 13 ani închisoare, dar la scurt
timp, a fost eliberat în cadrul schi mbului de prizonier i de la Jibril,
în mai 1985. Dup ă eliberare, Yassin și-a orientat activitatea spre
înființarea unui aparat militar. Ini țial, s-a acordat o aten ție
deosebită luptei împotriva „ereticilor” și colaboratorilor, în
conformitate cu opinia Fra ților Musulmani c ă Jihadul ar trebui s ă
izbucneasc ă numai dup ă eliminarea rivalilor din interior. În acela și
timp, s-a preg ătit și o infrastructur ă militară, inclusiv stocarea de
arme pentru r ăzboiul împotriva Israelului. Imediat dup ă izbucnirea
Intifadei, au fost recruta ți membri care s ă participe la Jihadul
militar. Activitatea acestui grup includea atacuri teroriste obi șnuite
și s-a manifestat numai la începutul Intifadei.
Secțiunea de securitate (Jehaz Amn) a fost înfiin țată la
începutul anului 1986, de șeicul Yassin și alți doi asocia ți ai săi
care au activat în Al-Mujama. Rolul sectiunii era acela de a supraveghea activitatea colaboratorilor suspecta ți și a altor
persoane care ac ționau într-o manier ă contrară principiilor
Islamului. Între 1986 – 1987, la recomandarea celor doi șefi ai
Secțiunii, Yassim a hot ărât înființarea detașamentelor de ac țiune –
Majd, îns ărcinate cu asasinarea ereticilor și a colaboratorilor.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
93
Yassim i-a convins pe lideri c ă trebuie s ă-i asasineze pe to ți cei
declarați colaboratori în urma interogatoriilor, și să întărească
această instrucțiune printr-o directiv ă religioas ă. Acest mod de
acțiune a continuat pân ă în momentul izbucnirii Intifadei, când în
cadrul Hamas s-au efectuat schimb ări importante, car e au condus la
acțiuni militare organizate împotriva țintelor israeliene. Unit ățile
Majd au devenit parte integrant ă în rețeaua Al-Mujahidoun.
Aparatul militar al Hamas a parcurs o serie de schimb ări în
timpul Intifadei, ca rezultat al m ăsurilor preventive și al poziției
forțelor israeliene, în urma atacurilo r teroriste importante purtate de
membrii Hamas. Deta șamentele de ac țiune Izz al-Din al-Qassam
reprezintă structura final ă a acestui aparat. Acestea se fac
responsabile de majoritatea atacuri lor teroriste Hamas, din ianuarie
1992. În aceste deta șamente activeaz ă zeci de suspec ți căutați în
Gaza. Unii dintre ace știa au început s ă acționeze, de asemenea, și în
Cisiordania din moment ce se r ecrutau palestinieni din aceast ă zona
pentru executarea unor atacuri teroriste în Is rael. Unii dintre ace știa
au fost prin și și omorâți, iar alții au fugit în Egipt. Câteva zeci de
membri Hamas sunt activi în Teritorii, în majoritate ace știa fiind
membri ai Deta șamentelor de ac țiune Izz-al-Din al-Qassam.
Hamas se bucur ă de un puternic suport financiar, iar rivalii
acestei organiza ții susțin că acesta este principalul motiv de
creștere a puterii sale. Hamas prime ște suport financiar de la
organismele neoficiale saudite și de la statele din Golf (în ultimul
timp, și din partea Iranului). Aces te fonduri sunt distribuite
diferitelor grupuri și asociații care se identific ă cu mișcarea și de la
acestea, mai jos, la membrii din teritoriu.
O rețea amplă de asocia ții de caritate (Jama’a Hiriya) și
comitete (Lejan Zekath) activeaz ă în Teritorii, în baza a dou ă acte
legislative iordaniene: Legea Institu țiilor Sociale și de Caritate și
Regulamentele privind Colectarea de Fonduri de Caritate. Hamas
se folose ște extrem de mult de aceste asocia ții și comitete care
(împreună cu moscheile și uniunile) reprezint ă organisme de fa țadă
ale organiza ției care ac ționează în paralel și servesc la acoperirea
operațiunilor. Ideologia mi șcării acord ă o aten ție deosebit ă
activităților de caritate (zekath, care este, de asemenea, și unul

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
94
dintre cele cinci principii ale Is lamului). Activitatea de caritate
poate servi la atragerea oamenilor la Islam și implicit la cre șterea
prestigiului Hamas.
Rețeaua asocia țiilor de caritate reprezint ă un paravan al
activităților acoperite, inclusiv al leg ăturilor cu liderii afla ți în
străinătate, transferurilor de fonduri c ătre membrii din teren și
identificarea poten țialilor recru ți. Importan ța deosebit ă pe care
Hamas o acord ă activităților deschise – caritate și bunăstare – au
fost puse în eviden ță în momentul arest ării și executării mai multor
membri.
Un aspect important al asocia țiilor și comitetelor de caritate
îl reprezint ă rolul acestora în canaliz area fondurilor în regiune.
Chiar dac ă o mare parte din aceste fonduri se folose ște în activit ăți
de caritate, nu se poate face întotdeauna o distinc ție clară între o
activitate nevinovat ă de caritate și aceea de finan țare a activit ăților
acoperite subversive și teroriste. Asocia țiile de caritate pot participa
la transferarea fondurilor Hamas pr in intermediul infrastructurii
financiar-administrative. Metodele comune sunt schimburile de
bani, cecurile emise pe numele unor membri și firme din
străinătate, conturi de afaceri în str ăinătate cu interes economic în
teritoriu și transferurile în num erar, direct din str ăinătate, executate
de obicei prin b ănci occidentale (în Marea Britanie, S.U.A. și
Germania). Mi șcarea islamic ă din Israel serve ște și la canalizarea
transferurilor de fonduri. Alocarea fondurilor ob ținute de Hamas se
ridică la câteva zeci de milioane de dolari pe an.

IV.3. Jihadul Islamic Egiptean
La începutul anilor ’70, organiza ția a luat fiin ță prin
desprinderea unor elemente tin ere, de orientare radical ă, din
organizația Al Gama’A Al Islamyya. Localizarea geografic ă indică
Egiptul (zona de sud). Dup ă apariția grupării, aceasta s-a divizat în
două facțiuni: una condus ă de Ayman AL-Zawahiri, în prezent în
Afganistan, și Brigăzile Al-Fateh, mi șcare condus ă de Ahmad
Hasayn Agiza. Șeicul Aaman Al-Zawahiri, aflat în Afganistan,
până la începutul anului 2002, este principalul finan țator al
Frontului Islamic Mondial al lui Osama bin Laden. La fel ca și

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
95
Gama’A Al Islamyya, fac țiunile Jihad s-au subordonat liderului
spiritual, șeicului Umar Abd-Al Rahman, aflat în închisoare în
S.U.A.
Primul lider al Jihad-ului se af la în închisoare în Egipt, când
s-a alăturat ideii șeicului Al Rahman de a chema la formarea unui
„front pașnic”. Cei doi și-au intensificat apelurile pentru o stopare a
influenței occidentale în țările islamice, concentrându- și acțiunile
împotriva obiectivelor occidentale, în special a celor americane. Obiectivul fac țiunilor Jihad este de a înlocui regimul condus de
Hosni Mubarak cu un regim islami c. Jihad-ul egiptean activeaz ă în
celule mici, sub acoperire, recrutându- și membrii din rândul
tinerilor cu vârste cuprinse între 15 – 30 de ani, ace știa fiind
antrenați în tabere din Egipt, Afgani stan, Pakistan, Sudan sau din
alte zone ale globulu i. Gruparea a revendicat numeroase atacuri
teroriste împotriva guvernul ui egiptean, oficialilor și instituțiilor,
liderilor și instituțiilor creștine, obiectivelor occidentale, americane
și israeliene. Adjunctul lui Ayman Al-Zawahiri, Mohamed Al
Zawahiri, a fost arestat, în a nul 1999, în Emiratele Arabe Unite, și
predat autorit ăților egiptene, fiind condamnat la moarte în
contumacie pentru participarea la asasinarea pre ședintelui egiptean
Anwar Al-Sadat, în anul 1981.
Pentru a-și desfășura activit ățile, Grupările Jihad din Egipt
primesc fonduri din diferite țări, precum Iran, Sudan, sau de la
grupările militante islamice din Afga nistan, inclusiv din partea
grupării lui Osama bin Laden. De asemenea, gruparea încearc ă să
coopereze cu notabilit ăț
ile și instituțiile locale pentru ob ținerea de
donații și să colaboreze cu re țelele criminalit ății organizate din
Egipt, în special împotriva comunit ății creștine copte. Are în vedere
obținerea de fonduri prin interm ediul diferitelor organiza ții
islamice neguvernamentale. Dac ă inițial Jihad-ul a avut ca
obiective comunitatea cre ștină coptă și turiștii occidentali, în
prezent este orientat și specializat în atacuri armate împotriva
înalților oficiali ai Guvernului egiptean. Gruparea a revendicat
încercarea de asasinare a ministrului de Interne, Hassan Al Alfi, în august 1993, și a primului-ministru, Atef Sedky, în noiembrie
același an.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
96
Forțele de securita te egiptene î și concentreaz ă atenția
asupra Jihad-ului datorit ă gravității pericolului rezultat din ac țiunile
grupării împotriva regimului lui Hosni Mubarak. În perioada în
care generalul Zaki Badr s-a afla t la conducerea Mi nisterului de
Interne, aproape 8000 de activi ști ai grupării au fost întemni țați. Cu
toate acestea, infrastructura organiza ției nu a fost distrus ă, fapt care
a determinat ca dup ă instalarea noului mi nistru de Interne,
generalul Abd Al halim Moussa, membrii grup ării să-și reia
activitatea.
În iunie 1992, dup ă ce activiștii Jihad-ului l-au ucis pe Faraj
Fodah, unul dintre sus ținătorii păcii israeliano-egiptene, ace știa au
întocmit o „list ă de acțiune” care releva c ă gruparea era pregatit ă
pentru a întreprinde ac țiuni teroriste împotriva a înc ă zece
personalit ăți, printre acestea aflându-se ministrul de Interne și
ziaristul Anis Mansour. Din 993 gr uparea nu a condus nici un atac
pe teritoriul Egiptului. Cu toate acestea, a continuat s ă reprezinte o
amenințare împotriva Statelor Unite, datorit ă faptului c ă șeicul
Umar Abd Al Rahman se afl ă încă în detenție în SUA, precum din
cauza arest ării unor membri ai grup ării care activau în Albania,
Azerbaijan și Marea Britanie.

IV.4. Gama’a al-Islam yya (Gruparea Islamic ă)
Gama’a al-Islamiyya a ap ărut în anii ’70, mai mult ca un
fenomen decât ca o grupare organizat ă, în special în închisorile
egiptene, iar, mai târziu, în unele universit ăți. Fenomenul Grup ării
Islamice a fost influen țat în principal de ideologia militant ă a lui
Sayyid Qutb (executat în 1966), care a deschis drumul pentru
înființarea multor ramuri islamice militante în Egipt și lumea arab ă.
După 1971, urmare a eliber ării, de către președintele Sadat,
din închisorile egiptene, a majorit ății prizonierilor islamici, mai
multe grup ări militante au început s ă se organizeze. Aceste grup ări
sau celule au luat nume precum Partidul Eliberarii Islamice, al-Takfir wal-Hijra (Excomunicare și Emigrație), Al-Najun min
al-Nar (Salva ți din Infern) și Jihad (R ăzboiul Sfânt), precum și
multe altele, inclusiv al-Gama’a al-Islamiyya (Gruparea Islamic ă).
Fiecare celul ă acționa separat și de sine st ătător, fapt care permitea

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
97
organizației să fie structurat ă, dar în acela și timp s ă aibă o
organizare flexibil ă. Se pare c ă a existat un anume tip de contact
între liderii diferitelor grup ări, dar nu este clar dac ă a existat
vreodată vreo orientare comun ă a tuturor grup ărilor.
Pacea cu Israelul din 1979 a dat un nou sens violen țelor
fundamentaliste. Din dorin ța puternic ă de a sus ține progresul
datorat politicii sale de pace, Sadat s-a apropiat tot mai mult de politica american ă. Astfel, în min țile islami știlor, el personifica
eșecul pe plan intern și trădarea în plan extern. A fost perceput ca
neglijându- și vecinii arabi în favoarea unor leg ături mai strânse cu
Vestul și în special cu Israelul și Statele Unite. Asasinarea lui
Sadat, în octombrie 1981, de c ătre membri ai Jihadului, a
demonstrat c ă militanții islamici erau capabili s ă dea o lovitur ă
exact în inima puterii.
Primii ani ai lui Mubarak, ca succesor al lui Sadat, au fost
marcați de o perioad ă de liniște. Ulterior, militan ții religioși și-au
intensificat campania de violen țe și au zdruncinat puternic
stabilitatea țării. Aceast ă
escaladare poate fi pus ă, în parte, pe
seama neajunsurilor sociale generate de o politic ă structural ă de
sistematizare economic ă și a tergivers ării în procesul de
democratizare. Militan ții islamici au dat o nou ă expresie frustr ărilor
socio-economice endemice. Exist ă o rată mare a șomajului în
rândul absolven ților de liceu și de universit ăți, iar mul ți dintre
emirii (comandan ții) Al-Gama’a al-Islamiyya proveneau din rândul
acestora. Ora șele mai s ărace din nordul și centrul Egiptului, de
exemplu Assiut, au oferit, de asemenea, un num ăr mare de
aderenți.
Militanții islamiști sunt organiza ți în grupări separate care,
se crede, ar num ăra câteva mii de membri. Alc ătuiți în celule de
extremiști fundamentali ști, ei sunt uni ți sub credin ța că folosirea
forței pentru a împinge societatea egiptean ă spre regula islamic ă,
este o datorie religioas ă a Jihadului. „Grup ările islamice extremiste
ale Al-Gama’a al-Islamiyya nu au leg ături cu organiza ția Frații
Musulmani, care urm ăresc în principal recunoa șterea politic ă. In
câteva ocazii, cum ar fi atentatul la via ța ministrului de Interne
egiptean, Hassan al-Alfi din august 1993, Fra ții Musulmani au

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
98
făcut o declara ție prin care condamnau folosirea bombelor, care ar
fi un rău periculos.
Riposta guvernamental ă la amenin țarea reprezentat ă de Al-
Gama’a al-Islamiyya și alte grup ări militante violente nu a întârziat
să apară. Astfel, a fost declan șat războiul de epurare a militan ților.
A fost promovat ă o nouă legislație, în efortul de combatere a
grupărilor. Au fost luate și alte măsuri care s ă țină pasul cu
ascensiunea Islamului. În noiembrie 1992, administra ția Mubarak a
amenințat că nu mai pu țin de 40.000 de moschei particulare,
bănuite a reprezenta „pepiniere” de militan ți, vor fi preluate sub
controlul Guvernului. Ministrul Cultelor și Religiei a f ăcut o
declarație pin care avertiza c ă statul nu va mai permite ca
moscheile s ă devină centre pentru activitate extremist ă.
La 17 noiembrie 1997, 58 de turi ști și patru egipteni au fost
uciși în sudul Luxor-ului, în ce l mai sângeros atac de când
Al-Gama’a al-Islamiyya a ridica t, în 1992, armele împotriva
regimului pre ședintelui Hosni Mubarak. Câteva s ăptămâni mai
târziu, în numele Al-Gama’a al-Islamiyya au fost f ăcute două
declarații – una care chema la încetar ea atacurilor îndreptate asupra
turiștilor străini, iar cea de-a doua care nega c ă o astfel de hot ărâre
a fost luat ă. Ruptura a început s ă devină evidentă cu adevărat în
iulie, dup ă armistițiul cerut de liderii din închisoare ai Al-Gama’a
al-Islamiyya. Cele dou ă declarații contrare au aratat clar c ă
Al-Gama’a al-Islamiyya era scindat ă atât în interiorul, cât și în
afara Egiptului.
Declarația de încetare a focului a fost f ăcuta de fac țiunea lui
Osama Rushdi, o persoan ă oficială a Al-Gama’a al-Islamiyya, care
a fost însărcinat cu rela țiile cu presa. El locuie ște în Olanda, unde
editează publicația Al-Murabitoun (Lupt ătorii Vigilen ți). Declara ția
radicală a fost făcută de Refaei Ahmed Taha, unul dintre liderii
Al-Gama’a al-Islamiyya, despre care se crede c ă ar locui undeva în
Afganistan.
O consecin ță a acestei scind ări a organiza ției ar fi aceea c ă
formațiunile nou-desprinse și înarmate din Egipt pot comite atacuri
și mai violente, iar grup ările aflate într-o permanent ă mișcare în
Egipt pot ac ționa independent. Potrivit unor surse ale securit ății

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
99
egiptene, unit ățile Al-Gama’a al-Islamiyya din sudul Egiptului
acționau independent, în lipsa unei coordon ări cu structura de
comandă politică, într-o manier ă denumită de ei „lovitur ă militară”.
Principala contribu ție a lui Qutb a fost aceea de a da
legitimitate islamic ă religioasă Jihadului, prin folosirea de mijloace
violente îndreptate împotriva regimurilor laice arabe, percepute de el ca fiind eretice. El a dat întâietate acestui tip de Jihad, fa ță de
revoluția socială islamică religioasă a Fraților Musulmani. Membrii
noilor grup ări considerau organiza ția tradiționala Fra ții Musulmani
și ideile fondatorului aces teia ca fiind total dep ășite. Sayyid Qutb a
propovăduit, de asemenea, c ă statele musulmane trebuie s ă se
conducă după Coran, toate celelalte forme de reguli fiind neg ări ale
Coranului și blasfemii. Acesta mai consider ă că nu pot exista
compromisuri între cele dou ă sisteme și cele dou ă societăți.
Țintele luptei militan ților pentru crearea unui stat islamist
au inclus mini ștri și oficiali ai Guvernului egiptean (inclusiv dou ă
atentate la via ț
a președintelui Hosni Mubarak). Printre cei viza ți se
mai numărau ofițeri de poli ție, intelectuali laici, cre știni copți și
turiști străini. Recent, militan ții au început s ă atace și bănci, în
demersul lor de a impune inte rzicerea cametei. Orice este
considerat c ă aduce ofens ă moralității este atacat, inclusiv
concertele, filmele sau ma gazinele de casete video.
În ochii militan ților lovirea urm ătoarelor ținte este perfect
întemeiat: ofi țerii de poli ție, pentru c ă apără statul laic și
intelectualii liberali, pe motiv c ă scrierile lor îndeamn ă la apostazie
și ateism. În iunie 1992, Farag Fo da, un scriitor cunoscut pentru
vederile sale laice și un oponent declarat al grup ărilor militante, a
fost împu șcat mortal, atacul fiind revendicat de Al-Gama’a
al-Islamiyya. Șeicul Muhammad al-Ghazali, preot la Al-Azhar (un
institut al înv ățăturilor islamice de prestigiu), a depus m ărturie în
cadrul procesului celor acuza ți de uciderea lui Foda. El a declarat
ca oricine s-a împotrivit legii islamice a fost un apostat și ar putea
fi ucis de c ătre stat sau dac ă nu, de către musulmanii religio și.
Creștinii copți, cea mai mare minoritate religioas ă din țară,
au fost, de asemenea, viza ți. Mulți militanți îi consider ă pe aceștia
infideli și, în consecin ță, ținte potrivite pentru Jihad. Atacurile au

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
100
fost concentrate cu prec ădere asupra provinciilor din centrul și
nordul Egiptului, cum ar fi Minya, Assiut și Sohag, unde cre știnii
trăiesc în num ăr mare și au o mare influen ță în viața economic ă.
Militanții au atacat obiective turistice din dou ă motive
principale: în primul rând, pentru a sl ăbi credibilitat ea Guvernului,
lovindu-l acolo unde îl doare cel ma i mult, în sectorul economic,
iar în al doilea rând, pentru a elibera Egiptul de sub influen ța
Occidentului. Într-un interviu acordat BBC, șeicul Omar Abdel
Rahman, unul dintre liderii militan ților islami ști, a declarat c ă
turismul aduce în Egipt principii morale viciate și boli precum
SIDA.

IV.5. Hezbollah
Hezbollah este o organiza ție care ader ă la ideologia lui
Khomeini și care reprezint ă o “umbrel ă” pentru diferitele grup ări
radicale șiite. Organiza ția s-a înfiin țat în 1982, în urma încheierii
războiului Galileei și a instălării păcii în Liban, precum și ca
urmare a cre șterii prezen ței iraniene și a influen ței acesteia în
zonă.
Organizația Hezbollah s-a înfiin țat ca un organism al
fundamentali știlor șiiti condus de clerici care vedeau în adoptarea
doctrinei iraniene o solu ție a instabilit ății politice din Liban.
Aceasta prevedea și folosirea terorii ca mijloc de realizare a
obiectivelor politice (r ăsturnarea regimului cre știn, instaurarea în
Liban a unei Republici Islamice, supunerea Falangelor libaneze Guvernului legal, eliminarea din Liban a „practicilor
imperialismului occidental”, lupta împotriva Israelului și
desfășurarea de alegeri populare).
Organizația Hezbollah desf ășoară o vastă campanie în
scopul realiz ării unui front comun cu alte grupuri teroriste, printre
care Hamas și Jihadul Islamic. Gruparea ar e în vedere amplificarea
acțiunilor teroriste împotriva Israelului, dar și asupra obiectivelor
acestuia din str ăinătate. De asemenea, organiza ția urmărește
intensificarea activit ăților proprii în plan fina nciar, propagandistic,
informativ și contrainformativ, atât pe teritoriul libanez, cât și în
alte state ale lumii, unde și-a constituit puncte de sprijin.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
101
Până în 1982, Iranul a trimis lupt ători din Garda
Revoluționară Iraniană să își aducă aportul la înfiin țarea Mișcării
Revoluționare Islamice în Liban. Ace știa participau și la Jihad,
Războiul Sfânt împotriva Israelului. Aceste for țe amplasate în zona
Ba’albeck, din nordul V ăii Bekaa, au oferit zonei un caracter
islamic-iranian și au constituit punctul central al organiza ției
Hezbollah din Liban.
Organizația dispune de tabere de preg ătire în Liban, precum
și în exteriorul țării. Se urm ărește construirea unor for țe umane de
încredere pentru structura militar ă și pentru activitatea terorist ă.
Liderul spiritual al mi șcării din Liban este șeicul Muhammed
Hussein Fadlallah, care ac ționează ca șef al Mujtahid – mediator al
Legii Islamice în cadrul comunit ății șiite din Liban. Cu trecerea
timpului, Hezbollah a devenit al doilea grup reprezentat la nivel
local și condus de func ționari regionali.
Logistica militar ă a organiza ției, utilizat ă în confrunt ările
armate din zona Orientului Mijlociu, este procurat ă, în principal,
din Iran, Rusia, Irak si Bosnia-Her țegovina. Pe parcursul
dezvoltării infrastructurii organizatorice, Hezbollah cu ajutorul
Iranului și al Siriei, a început s ă-și extindă rețeaua militar ă în
Ba’albeck. Mili țiile sale s-au r ăspândit în vecin ătatea șiită din sudul
și vestul Beirutului și în sudul Libanului.
Ideologia organiza ției se bazeaz ă pe doctrina lui Khomeini,
având ca obiectiv înfiin țarea unei republici pan-islamice conduse
de clerici religio și. Punctul de vedere al organiza ției, publicat
pentru prima dat ă în „Platforma politic ă” din februarie 1985, este
următorul: „Solu ția problemelor din Liban este înfiin țarea unei
Republici Islamice, deoarece, numai acest tip de regim poate oferi dreptate și egalitate cet ățenilor libanezi. Organiza ția Hezbollah este
de părere că un obiectiv important este lupta împotriva
„imperialismului occidental” și eradicarea acestuia din Liban.
Grupul militeaz ă pentru o retragere complet ă a americanilor și
francezilor din Liban, inclusiv a institu țiilor lor. Conflictul cu
Israelul este privit ca un element de interes central. Se urm ărește
distrugerea complet ă a statului Israel și înființ
area unui regim
islamic, inclusiv în Ierusalim.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
102
O dovad ă a ideologiei radicale promovat ă de grup o
reprezintă folosirea terorii ca mijloc de ob ținere a obiectivelor
proprii. Hezbollah face referire la Israel („Micul Satan”) și îl
caracterizeaz ă ca fiind „ străin în regiune și o amenin țare la adresa
Islamului și a musulmanilor ”. Distrugerea Israelului și eliberarea
Ierusalimului reprezint ă o obligație religioas ă. Organiza ția justific ă
folosirea terorii împotriva acestor inamici ca „o armă în mâinile
celor slabi și subjugați împotriva unui agresor puternic ”. În efortul
de a acționa și realiza liniile directoare ideologice, liderii grup ării
au constituit un plan de ac țiune și au executat atacuri teroriste
împotriva for țelor israeliene și ale celor libaneze, invocând
extremismul religios împotriva Israelului și promovarea ideologiei
iraniene. Hezbollah a extins aria de conflict pe teritoriul israelian și
nu s-a limitat la lupta din sudul Libanului.
Odată cu semnarea în țelegerii de la ‘Ta’if (1989) și care a
marcat începutul în țelegerii cu Siria, Hezbollah a fost for țat să se
conformeze dictatelor siriene. Inte resul Siriei de a se continua
atacurile teroriste în sudul Libanului a permis organiza ției să-și
mențină statutul pe teritoriul acestei țări și să fie singura for ță
militară important ă, care să nu fie înc ă dezarmat ă. Sirienii au
prevenit prejudicierea capacit ății militare a Hezbollah de c ătre
guvernarea libanez ă, sub pretextul opunerii sale în fa ța ocupației
israeliene. În acela și timp, sirienii și-au întărit dictatele referitoare
la organiza ție, în perioada în care erau interesa ți de calmarea
situației în sudul Libanului.
Folosind nume sub acoperire, cum ar fi Jihadul Islamic,
Organizația Revolu ționară pentru Justi ție și Rezisten ța Islamic ă,
având acordul li derilor religio și, Hezbollah a executat o serie de
atacuri importante împotriva unor ținte israeliene, americane și
aparținând For ței Multina ționale din sudul Libanului. Mai târziu,
atacurile au crescut în intensitate și au demonstrat o mai bun ă
calificare, în special înainte de de schiderea Procesului de pace. An
de an, num ărul atacurilor ini țiate și executate de Hezbollah a
crescut, dep ășind câteva sute.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
103
IV.6. Jaish-E-Mohammed-Jem (Armata lui Mohammed)
Este o grupare islamist ă cu baza în Pakistan, care s-a extins
rapid din punct de vedere al num ărului de membri și al capacit ății
de acțiune, odat ă cu anun țul făcut în februarie de liderul fostei
grupări ultra-fundamentaliste Hara kat ul-Ansar (H.U.A.), de
înființare a organiza ției. Obiectivul grup ării este alipirea
Kashmirului la Pakistan. Din punct de vedere politic, se aliniaz ă
politicii radicale pro-talibane prom ovate de Jamiat-i Ulema-i Islam
(JUI-F).
Liderul J.E.M., Masood Azhar, a fost eliberat dintr-o
închisoare indian ă în decembrie 1999, în schimbul punerii în
libertate a 155 de persoane ținute ostatice în Af ganistan, ca urmare
a deturnării unei aeronave indiene. R ăpirea unor cet ățeni britanici și
americani, în 1994, în New Delhi, și răpirea unor occidentali în
Kashmir, în iulie 1995, au fost dou ă dintre încerc ările H.U.A.
pentru eliberarea lui Azhar. În 2000, Azhar a organizat manifestat ți
de amploare și campanii de recrutare în Pa kistan. În luna iunie,
un atac cu grenade al J.E.M. nu a reu șit să-l rănească pe
primul-ministru aflat în biroul s ău din Srinagar, India, dar a r ănit
patru persoane. În decembrie, militan ții J.E.M. au lansat atacuri cu
grenade asupra unei sta ții de autobuz din Kupwara, India, r ănind 24
de persoane, și asupra unei pie țe din Chadoura, India, r ănind 16
persoane. J.E.M. a plasat dou ă bombe care au ucis 21 de persoane,
în Qamarwari și Srinagar.
Organizația are câteva sute de sus ținători înarma ți în zona
Azad Kashmir, din Pakistan și în sudul Kashmirului indian și
regiunile Doda. În urma eliber ării lui Masood Azhar, în India, trei
sferturi dintre membrii H.U.M. au trecut la nou ă organizație, care a
reușit să atragă un mare num ăr de tineri originari din Kashmir.
Susținătorii sunt în majoritate paki stanezi, kashmirezi, veterani
afgani și arabi ai r ăzboiului din Afganista n. Folosesc armament
automat u șor și arme de asalt, mortie re, mecanisme explozive
improvizate și grenade.
Localizarea și aria de opera țiuni cuprind baze în Peshawar
și Muzaffarabad, îns ă membrii grup ării acționează în principal în
Kashmir. J.E.M. are o baz ă de pregătire în Afganistan. Majoritatea

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
104
membrilor J.E.M. și resursele materiale provin de la grup ările de
militanți H.U.J.I. și H.U.M. J.E.M. are rela ții strânse cu arabii
afgani și cu talibanii. Se b ănuiește că U.B.L. a oferit fonduri J.E.M.

IV.7. Gruparea Asbat Al-Ansar
Organizația este localizat ă în Liban și este format ă din
extremiști suniți, inițial fiind constituit ă din palestinieni, care aveau
legătură cu Osama Bin Laden. Gruparea se conduce dup ă
preceptele fundamentaliste care justific ă folosirea violen ței
împotriva obiectivelor civile, pent ru atingerea scopurilor politice.
Unele dintre aceste obiective includ înl ăturarea de la putere a
Guvernului libanez și prevenirea p ătrunderii în țară a influen țelor
anti-islamice.
Organizația a întreprins câteva at acuri teroriste în Liban
încă de la apari ția sa la începutul anilor ’90. La mijlocul anilor ’90,
gruparea a comis asasinate ale unor lideri religio și din Liban și a
bombardat cluburi de noapte, teatre și centre comerciale. Asbat
Al-Ansar și-a intensificat opera țiunile în anul 2000, în acest sens
fiind relevante dou ă atacuri îndreptate împotriva unor ținte libaneze
și străine. Gruparea a fost implicat ă în conflicte în nordul
Libanului, în decembrie 1999, și a comis atacuri cu rachete și
grenade împotriva Ambasadei Rusiei din Beirut, în ianuarie 2000.
În prezent, Gruparea Asbat Al-Ansar num ără aproximativ
300.000 de lupt ători în Liban. Principala baz ă de opera țiuni se afl ă
în tabăra de refugia ți ‘Ayn al-Hilwah, în apropiere de Sidon, în
sudul Libanului. Finan țarea grup ării se presupune c ă se face prin
intermediul re țelelor interna ționale extremiste sunnite și prin
rețelele lui Osama Bin Laden.

IV.8. Organiza ția Kahane Chai (Kach)
Obiectivul major al organiza ției îl reprezint ă refacerea
statului Israel conform precep telor biblice. Kach (întemeiat ă de
rabinul Meir Kahane, un ra dical israeliano-american) și ramura
acesteia, Kahane Chai, însemnând „Kahane tr ăiește” (întemeiat ă de
Binyamin, fiul lui Meir Kahane, dup ă asasinarea tat ălui său, în
Statele Unite) au fost declarate organiza ții teroriste, în martie 1994,

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
105
de către Cabinetul israelian, în virtut ea legii privind terorismul, din
1948. La baza deciziei au mai stat și declarațiile liderilor grup ării,
conform c ărora aceștia sunt de acord cu atacul asupra moscheiei
Al-Ibrahimi, întreprins de Dr. Ba ruch Goldstein – Goldstein era
asociat cu Kach – și atacurile verbale la adresa Guvernului
israelian. La 31 decembrie 2001, Binyamin Kahane și soția acestuia
au fost uci și de pușcași palestinieni, în zona West Bank.
În Israel, gruparea organizeaz ă și desfășoară ample
manifestări de protest împotriva guvernului, ac țiuni de h ărțuire și
amenințare a palestinienilor în Hebron și în West Bank. De
asemenea, reprezentan ții grupării au afirmat c ă vor întreprinde
acțiuni de r ăzbunare pentru moarte a lui Binyamin Kahane și a
soției sale.
Aria de operare a organiza ției este situat ă pe teritoriul
israelian, în special în Hebron, în zona Qiryat Arba’, iar num ărul
membrilor nu este cunoscut. Organiza ția primește sprijin de la
simpatizan ții din Statele Unite și Europa.

IV.9. Tigrii Eliber ării Elamului Tamil (L.T.T.E.)
Fondată în 1976, organiza ția mai este cunoscut ă și sub
denumirile de World Tamil Association (W.T.A.), World Tamil Movement (W.T.M.), the Federation of Association of Canadian
Tamils (F.A.C.T.), the Ellalan Force and the Sangilian Force. L.T.T.E. este cea mai puternic ă grupare Tamil în Sri Lanka și
folosește metode ilegale pentru a strânge fonduri, pentru a
achiziționa arme și a-și face public ă ideologia, prin care urm ărește
obținerea independen ței Tamilului. L.T.T.E. a început conflictul
armat cu Guvernul din Sri Lanka , în anul 1983, punând în aplicare
o strategie de gheril ă care include folosirea de tactici teroriste.
L.T.T.E. îmbin ă tactica militar ă de lupt ă cu metodele
teroriste, acestea având drept țintă persoanele-cheie din zon ă dar și
lideri politici și militari din diferite centre urbane. Organiza ția este
bine cunoscut ă pentru ac țiunile sinuciga șe întreprinse de membrii
grupării, cunoscu ți sub denumirea de the Black Tigers. Asasinatele
politice și bombardamentele au de venit, în modul de ac țiune al
organizației, ceva comun. L.T.T.E. se ab ține însă de la atacarea

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
106
diplomaților sau reprezentantelor comerciale apar ținând altor țări.
Se estimeaz ă că L.T.T.E. are între 8.000 și 10.000 de combatan ți în
Sri Lanka și între 3.000 și 6.000 de lupt ători în tabere de
antrenament. De asemenea, beneficiaz ă de un important sprijin
extern pentru ob ținerea de fonduri, procurarea de armament și
activități propagandistice.
L.T.T.E. controleaz ă cea mai mare parte a coastelor nord-
estice din Sri Lanka, desf ășurând opera țiuni pe tot teritoriul insulei.
Având cartierul general în nordul țării, liderul L.T.T.E., Velupillai
Prabhakaran, a pus la punct o re țea extinsă de puncte de control și
informatori, pentru a monitoriza orice str ăin care ar intra în aria
controlată de grupare.
Pentru ob ținerea independen ței Tamilului, L.T.T.E.
urmărește folosirea oric ărui sprijin din exteri or, inclusiv prin
demersuri pe lâng ă guvernele din str ăinătate și pe lângă Națiunile
Unite. De asemenea, L.T.T.E. folose ște orice leg ătură
internațională pentru a procura arme, aparatur ă de comunica ție și
alte echipamente sau materiale necesare. Pentru ob ținerea de
fonduri și ajutoare destinate lupt ătorilor din Sri Lanka, L.T.T.E. se
folosește de comunitatea numeroas ă Tamil din America de Nord,
Europa și Asia, în acest scop apelând adesea la declara ții false și
chiar la estorc ări. Informa ții obținute la mijlocul anilor ’80 indic ă
faptul că o parte a comunit ății Tamil din Europa era, de asemenea,
implicată în traficul ilegal cu narcotice. De altfel, în decursul
istoriei, tamilii au servit drept curieri pentru traficul ilegal de droguri spre Europa.

IV.10. Jihadul Islamic Palestinian
Cunoscut și sub numele de Harakat Al-Jihad Al-Islami
Al-Filastini, Jihadul Islami c Palestinian (J.I.P.) urm ărește crearea
unui stat islamic palestinian și distrugerea Israelului prin „r ăzboi
sfânt”. J.I.P, potrivit surselor de schise (http://wor ldwildewar.3x.ro)
cheamă pentru înf ăptuirea unei lupte armate pentru eliberarea
Palestinei. Aceasta va trebui sprijinit ă de o lupt ă de gheril ă condusă
de brigăzi revolu ționare, ce au ca sarcin ă atacarea obiectivelor
israeliene considerate vulnerabile. Militan ții grupării consider ă că

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
107
sunt cei care pun bazele distrugerii Is raelului prin lupta ce va fi
dusă ulterior de „ marea armat ă islamică arabă”.
Gruparea a fost înfiin țată între anii 1979 – 1980, în Egipt,
de către foști membri ai grup ării Frații Musulmani, proveni ți din
Fâșia Gaza. Localizarea geografic ă a organiza ției cuprinde
Teritoriile Autonome Palestiniene, Siria, Liban, Egipt, Liban și
Iran. Datorit ă ajutorului acordat Israelul ui, Statele Unite au fost
declarate inamicii principali . Grupul nu a organizat îns ă atacuri
specifice împotriva intereselor ameri cane. Cu toate acestea, în iulie
2000, J.I.P. a amenin țat în mod public c ă o să atace interesele
americane dac ă Ambasada SUA este mutat ă de la Tel Aviv la
Ierusalim. De asemenea, s-a opus guvern ării arabe moderate, pe
care o consider ă pătată de secularismul occidental.
La sfârșitul anului 2000, J.I.P. a comis cel pu țin trei atentate
asupra unor misiuni israeliene, organizând atentate sinuciga șe și
împotriva unor ținte israeliene din Cisiordania, Fâ șia Gaza și Israel.
Acțiunile sunt desf ășurate, cu predilec ție, în Israel, teritoriile
ocupate și alte regiuni din Orientul Mijlociu, inclusiv Iordania și
Liban. La 19 mai 2003, trei oameni au fost uci și și 47, răniți într-un
atentat în Centrul comercial Amakim, din Aufula, Israel. Potrivit
lui Delcea (2006), mecanismul a fost compus din aproape cinci kilograme de explozibil de calitate și nu a fost combinat cu cuie sau
cu alte obiecte de metal, ca în atentate similare. La 4 octombrie
2003, în restaurantul Makom Maxim, din Haifa, Israel, a avut loc
un atentat cu bomb ă, soldat cu 21 de mor ți și circa 60 de r ăniți. În
local, în momentul exploziei, se aflau și trei copii și un nou-n ăscut
(Jerusalem Post).

IV.11. Organiza ția Al-Qaida
Înființată în cursul anului 1980, în timpul r ăzboiului afgan
împotriva sovieticilor, organiza ția este cunoscut ă și sub numele
Al-Qaida (Baza) Maktab al-Khida mat (MAK-Biroul serviciilor),
Frontul Islamic Interna țional pentru Jihad împotriva Evreilor și a
Cruciaților. Membrii de baz ă ai grupării sunt veterani de r ăzboi
afgani din întreaga lume musulman ă (http://worldw ildewar.3x.ro).

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
108
Obiectivul principal al organiza ției este r ăsturnarea
guvernelor unor state musulmane – considerate a fi corupte și
eretice – și înlocuirea lor cu guverne islamice care s ă respecte
Sharia. Al-Qaida are o atitudine profund anti-occidental ă,
percepând Statele Unite ca fiind cel mai mare du șman al Islamului.
Al-Qaida reprezint ă o rețea format ă din mai multe organiza ții
fundamentaliste din diverse țări. Factorul comun al tuturor acestor
grupări este folosirea actelor de terorism pentru atingerea
scopurilor politice. Organiza ția are ca obiectiv prioritar r ăsturnarea
„guvernelor eretice” și crearea de guverne care s ă conducă pe baza
legii islamice.
Al-Qaida este o organiza ție cu sprijin multina țional care
finanțează și organizeaz ă activitățile militan ților islamici din lumea
întreagă și este condus ă de Osama bin Laden. Acesta este sus ținut
de un Consiliu Consultativ format din: Ayman Al Zawahiri – alias
Doctorul, conduc ătorul Djihadului Islamic Egiptean, fondator al
organizației, responsabil al Comitetu lui pentru studii islamice,
Mohammad Atef – alias Abu Hafs El Misr, Egipteanul, membru
fondator al organiza ției, responsabil al Comitetului militar.
Desemnat succesor al lui bin Ladin, în cazul mor ții sau dispari ției
acestuia, Atef și-a pierdut via ța în timpul unui bombardament
american asupra ora șului afgan Kandahar, la începutul lunii
noiembrie 2001, Abdullah Ahmed Abdullah – alias Saleh, veteran
al războiului din Afganistan, e xpert în explozivi, conduc ător al
Comitetului pentru ideologie, Anas Al Liby – alias Nazih Al
Raghie, cet ățean libian, conduce Comitetul de securitate și
supraveghere, și Saif Al Adel – alias Sa if, membru al Djihadului
Islamic Egiptean, fondator al Al-Qaida și component al
Comitetului militar al acesteia.
Utilizând mijloace tehnice avansate (faxuri, telefoane prin
satelit, Internet), Al- Qaida se afl ă permanent în leg ătură cu un
număr necunoscut de adep ți din întreaga lume arab ă, dar și din
Europa, Asia, Statele Unite și Canada (Terorismul, 2001). Folosirea
intensivă a Internetului duce la crearea unui spa țiu virtual, deschis
pentru o comunitate f ără frontiere sau na ționalități, dar legitimat ă
de ideologia radicalismului islamic. Spa țiul virtual constituie un

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
109
subiect aparte în curprinsul lucr ării noastre, asupra c ăruia ne-am
propus să revenim în acord cu tema “Brandul Al-Qaida, mass-
media și internetul”.
Al-Qaida are o atitudine profund anti-occidental ă,
percepând Statele Unite drept „cel mai mare du șman al Islamului ”.
În acest sens, Osama Bin Laden a emis trei decrete religioase, Fatwa, prin care îndeamn ă musulmanii s ă ridice armele împotriva
Statelor Unite. Bin Laden vede în Statele Unite r ădăcina răului sub
toate aspectele – teologic, politic, moral – și sursa tuturor
nenorocirilor care s-au ab ătut asupra Oumma Islamia (lumea
musulman ă) fiind perceput portavocea sentimentelor lor de
frustrare, alienare și neglijare (Lumea, 2007). Un recent sondaj
arată că 60% din popula ția câtorva state arabe îl sprijin ă în acțiunile
pe care le desf ășoară.

AL-Qaida și triburile pashtune
Organizația A-Qaida are „funda ția” la grani ța dintre
Pakistan și Afganistan, triburile pashtune, adepte ale religiei
pashtune, fiindu-i mai mult decât fidele. Între acestea și liderul Al-
Qaida sunt cunoscute rela ții extrem de strânse. Cea de a patra so ție
a sa este de origine pasthunez ă, rudă a unui lider afgan, care lupt ă
alături de el. Pashtunii formeaz ă una dintre cele mai mari societ ăți
tribale din lume, iar terenurile lor se întind din nord-vestul
Pakistanului pân ă în vestul Afganistanului, de-o parte și de cealalt ă
a celor 700 de kilometri de frontier ă de-a lungul unui lan ț muntos
dificil de str ăbătut, cum ar fi celebra trec ătoare Khyber. Aceast ă
identitate etnic ă și o religie comun ă, islamul sunit, primeaz ă asupra
împărțirii impuse de linia Durand, o linie de demarca ție relativ
recentă, impusă de britanicii coloniali ști în 1893. Revendicând un
strămoș comun care, potrivit legendei, l-ar fi întâlnit pe Profet la
Medina, în secolul al VII-lea, pashtunii din Pakistan num ără 24 de
triburi, subdivizate în clanuri, care țin foarte mult la teritoriile lor și
la cutumele lor, marcate de un cod al onoarei.
Triburile pashtune, din rândurile c ărora câteva mii de
oameni înarma ți au decis s ă se alăture chem ării lui Osama bin
Laden la Jihad, scap ă, parțial, controlului Guvernului din Pakistan,

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
110
care a permis ca teritorii întregi no man’s land s ă fie conduse de
legile ancestrale ale unor r ăzboinici de temut.
Teritoriile tribale sunt numite uneori ilaqa ghair, „ țări fără
lege”. Violen ța și cultul armelor sunt adânc înr ădăcinate în cultura
politică locală și, din motive de securitate, str ăinii și pakistanezii
care nu sunt pashtuni nu au acces în aceste regiuni, cu rare excep ții.
Pashtunii se supun înainte de toate unui cod al onoarei foarte sever,
denumit pukhtunwali. Ospital itatea este prima regul ă, iar a doua
este răzbunarea, adic ă obligația de a r ăzbuna o insult ă sau o
nedreptate. Osama bin Laden profit ă din plin de acestea,
organizându- și în deplin ă siguranță atacurile teroriste.

Acțiunile Al-Qaida
Menținând leg ături cu organiza ții similare din Algeria,
Egipt, Maroc, Turcia, Iordania, Tadjikistan, Uzbekistan, Siria, Filipine, Indonezia, Singapore, Brazilia, Argentina, Paraguay, Somalia, Sudan, Africa de Sud, Azerbaidjan, Cecenia, și Bosnia
(Kosovo) for ța rețelei Al-Qaida este dat ă de structura sa
multicelular ă, care îi confer ă agilitate si acope rire (Iordache, 2005).
Rețeaua seam ănă cu un virus care se schimb ă permanent, fapt ce
susține aprecierea potrivit c ăreia Al-Qaida nu mai este doar o
grupare terorist ă, care ar putea s ă dispară prin uciderea liderilor s ăi
(Cadran politic, 2006).
În mod tradi țional, Al-Qaida a operat ca o structur ă
orizontală informal ă, compusă din peste 24 de organiza ții teroriste
(Iordache, 2005). Dup ă 2001, ca o reac ție la campania
internațională împotriva terorismului, condus ă de Statele Unite ale
Americii, re țeaua a stabilit leg ături cu grupuri indigene din toata
lumea. Țintele atacurilor teroriste nu ma i sunt centrate pe persoane
sau categorii de persoa ne – politicieni, poli țiști, militari, oameni de
afaceri – interesul major fiind orient at doar spre mase cât mai mari
de oameni. Tacticile tradi ționale ale terorism ului – luarea de
ostatici, asasinatul politic, ac țiunile directe, punctuale – nu intr
ă în
vederile lui Osama bin Laden.
Potrivit unor informa ții postate pe internet (CNN
International, 11 august 2007), Al-Qaida ar inten ționa să

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
111
organizeze un atac radiologic împotriva ora șelor New York, Los
Angeles sau Miami.
Situația este de luat în seam ă, cu atât mai mult cu cât un
„un grup de oameni de știință de la King’s College London au
avertizat c ă teroriștii ar putea înv ăța din asasinarea cu poloniu –
210, în noiembrie 2006, a lui Alexander Litvinenko, pentru a comite atacuri radiologice asupra unor ora șe”. (The Guradian, 10
august 2007).
În prezent, ac țiunile Al-Qaida sunt sim țite din Orientul
Mijlociu, Europa de Vest, America de Nord, pân ă în Asia de Sud.
În urma atacului terorist de la 11 septembrie 2001, și-au pierdut
viața peste 3.000 de oameni, din categorii sociale, rase și
naționalități diferite.
O altă acțiune reușită este atentatul de la Lockerbie. Cu
patru zile înainte de Cr ăciunul anului 1988, la ora 18, zborul 103 al
companiei Pan American se preg ătea să decoleze de pe Aeroportul
Heathrow din Londra, cu destina ția NewYork. Dup ă 38 de minute
de la decolare, ce i 243 de pasageri și cei 16 membri ai echipajului
și-au pierdut via ța. 189 dintre pasageri erau americani. R ămășițele
avionului au fost împr ăștiate de explozie pe o arie de 80 de
kilometri p ătrați. 21 de case din Lockerbie au fost complet distruse,
iar 11 locuitori au murit la sol. Astfel, totalul victimelor a ajuns la
270 (259 în avion și 11 la sol). Una dintre aripile avionului, care a
ajuns în sudul ora ș
ului, a dislocat 15 00 de tone de p ământ. Craterul
ce a rezultat era lung de 50 de metri și adânc de zece. Cabina
piloților a fost g ăsită aproximativ intact ă, pe un câmp aflat la mai
mult de șase kilometri de ora ș.
La locul unde s-a pr ăbușit aeronava de pasageri, au fost
găsite urme ce dovedeau certitudinea unei opera țiuni teroriste.
Investigatorii au anun țat că motivul pr ăbușirii avionului a fost o
bombă cu ceas ascuns ă într-un casetofon. Aces ta era plasat într-un
geamantan care sosise pe aeroportul din Frankfurt cu o curs ă Air
Malta și fusese transferat la bordul avionului Pan Am. Cea mai
important ă probă fusese g ăsită însă într-o p ădure de lâng ă
Lockerbie: un tricou ce avea imprimate buc ăți din cronometrul
amplasat pe bomb ă. Urmărind acest fir, detectivii i-au g ăsit pe
libienii atentatori.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
112
Spre deosebire de Lockerbie, atacul terorist de la Madrid,
din 11 septembrie 2004, a fost mult mai complex din punct de
vedere al organiz ării. Dacă trenurile s-ar fi r ăsturnat, num ărul
victimelor ar fi fost mult ma i mare (Iordache, 2005). În acest
context, pe lâng ă susținerea financiar ă, nu se poate nega faptul c ă
Al-Qaida dispune și de o capacitate organizatoric ă redutabil ă.
Realitatea neconfortabil ă este că multe state – inclusiv alia ți ai
Statelor Unite – au oferit ad ăpost celulelor Al-Q aida, dar nu au
făcut nimic pentru a le neutraliza. Situa ția este explicabil ă doar prin
faptul că acestea nu au avut cuno ștință despre prezen ța lor (sau
despre pericolul pe care acestea îl prezentau) sau c ă, din motive
politice sau de securitate, nu au vrut sa le împiedice ac țiunile
(Smith, 2002).

„Emirul” Osama bin Laden
După maleficul atentat terori st din 11 septembrie 2001,
politologi, sociologi, exper ți militari și analiști politici au scris
tomuri întregi despre Osama bin Laden (Usamah bin Muhammad bin Awad bin Ladin, Usam a bin Laden, Emirul, Prin țul, Abu
Abdallah, Hajj, Șeicul) și Al-Qaida. Materialele ap ărute, inclusiv în
format electronic, au exacerbat mediatizarea organiza ției teroriste și
a liderului acesteia și au creat poate cea mai mare campanie de
imagine unui lider terorist (Simileanu, 2006).
După
secole de declin ale muslmanilor, Bin Laden este
considerat de mul ți musulmani drept un campion al revolu ției și al
răzvrătirii, o persoan ă de dimensiuni mitologice, exercitând atrac ția
unui David în lupt ă cu Goliat (Lumea, 2007).

Cine este Osama bin Laden?
Osama bin Laden s-a n ăscut la Riyadh, Arabia Saudit ă, la
30 iulie 1957, fiind cel de-a l 21-lea fiu dintr-un num ăr de 29 și al
43-lea născut dintre cei 53 de fra ți și surori (Lumea, 2007). Mama
sa, de origine sirian ă, pe nume Aliyah Ghanem , este cea de a patra
soție, dintr-un num ăr de zece, a lui Muhammad bin Laden. Tat ăl lui
Osama, Muhammad bin Laden, de loc din provincia sud-yemenit ă
Hadramaut, a reu șit să construiasc ă un adev ărat imperiu,

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
113
conducând cea mai mare afacere a construc țiilor din lumea arab ă,
evaluată astăzi la peste zece miliarde de dolari SUA.
Crescut în Hijaz, în vestul Arabiei Saudite, Osama bin
Laden a urmat cursurile primare, gimnaziale și liceale la Jeddah,
obținând apoi în anul 1978 licen ța în management și economie la
Universitatea „Regele Abdul-Aziz”. Aici, a intrat în contact cu
principalele tendin țe ideologice islamice, împ ărtășite de
Muhammad Qutb, fratele lui Sayyid Qutb, apreciat ca p ărintele
spiritual al grupurilor islamice radicale, și Abdullah Azzam,
ideologul Jihadulu în Afganistan și primul mentor al lui Osama bin
Laden.
Viziunea sa asupra lumii (o lupt ă continuă între Islam și
Occident) l-a determinat s ă se alăture mujahedinilor din Pakistan,
doar la câteva zile dup ă invazie (Delcea, 2006). La 23 de ani,
Osama bin Laden organiza ceea ce numea „lupta contra diavolului
comunist” care invadase Afganistan ul. Guvernul saudit a sus ținut și
a încurajat lupta împotriva ocupa ției sovietice din Afganistan. Sub
conducerea prin țului Salaman bin Abdul Aziz, guvernatorul
districtului Riyad, Os ama bin Laden ia part e la realizarea unor
comitete pentru colectarea de fonduri, care s ă vină în ajutorul
mujahedinilor afgani și arabi, implica ți în război.
Dintre ac țiunile ini țiate de Osama bin Laden mai pot fi
reamintite, secven țial:
• în 1980, al ături de Abdallah Azzam, liderul palestinian
al grupării Frații Musulmani, a organiza t Maktab al-Khidamat,
cunoscut și ca Biroul Serviciilor Mujahedine (Maktab
Al-Khidamar) centrat pe recrutarea fundamentali știlor islamici;
• în 1984, organizeaz ă la Peshawar Casa Sus ținătorilor
(Bayt al- Ansar), menit ă să asigure primirea voluntarilor la noul
jihad;
• în 1986, revendic ă asediul de la Jalalabad, câ știgând ca
și comandant al trupelor arabe împotriva trupelor sovietice,
reputația unui adev ărat luptător. În urma acestei b ătălii, bin Laden
și alți lideri islamici au ajuns la concluzia c ă sunt victimele unei
conspirații a SUA, care vor s ă extermine jihadul din Afganistan și
din alte regiuni (Delcea, 2006);

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
114
• începând din 1986, bin Laden construie ște o serie de
tabere de antrenament în diferite zone ale Afganistanului;
• în 1988, înfiin țează „Fundația” sau „Baza Al-Qaida”,
concepută la începuturile sale sub form a unui birou de înregistrare
a numelor mujahedinilor și de informare a familiilor celor uci și;
• în 1989, concluzia potrivit c ăreia SUA vor s ă extermine
jihadul din Afganistan și din alte regiuni cap ătă un contur definitiv
prin asasinarea lui Abdullah Azama, „na șul” jihadului afgan
(Lumea, 2007) și a celor doi fii ai acestuia, de c ătre C.I.A;
• după 2 august 1990, dup ă invazia Kuweitului de c ătre
Irak, bin Laden sf ătuiește Guvernul saudit s ă nu-și mai compromit ă
legitimitatea islamic ă invitându-i pe americanii infideli în Arabia
Saudită ca să apere țara, însă potrivit Delcea (2006), a fost ignorat;
• în a doua jum ătate a anilor 1990, Guvernul saudit a
decis punerea lui Osama bin Laden sub arest la domiciliu, interzicându-i orice deplasare;
• în 1991, dezavuat de regatul saudit pentru criticile
manifestate fa ță de SUA, Osama bin Laden, familia sa și adepți ai
săi părăsesc țara natală, orprindu-se în Pakistan.
• în decembrie 1991, Osama bin Laden ajunge în Sudan,
netezindu- și calea spre propriul s ău „jihad politic”. Aici
organizeaz ă alături de Hassan Al-Tur abi, prima Conferin ță a
Congresului Poporului Arab Islamic, organiza ție politic ă de
opoziție față de SUA. Tot aici se implic ă în modernizarea
infrastructurii, asigurând construc ția de drumuri, șosele și poduri.
Firma sa de construc ții, El-Hijrah for Construction and
Development Ltd., de ținută în comun cu Frontul Na țional Islamic
și armata sudanez ă, a fost cea care a realizat lucr ările la noul
aeroport din Port Sudan și la o autostrad ă cu o lungime de 1200 km
care leagă Khartoum de Port Sudan;
• în aprilie 1994, i-a fost revocat ă cetățenia saudit ă, sub
acuzația de „comportament iresponsabil”;
• în mai 1994, urmare a unor tentative de asasinat
îndreptate asupra sa, bin Laden pleac ă din Sudan, spre Jalalabad.
Numele lui Osama Bin Laden a fost legat de majoritatea
atacurilor teroriste comise în întreaga lume. De la atacul terorist

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
115
comis într-un hotel yemenit, în decembrie 1992, soldat cu r ănirea
mai multor turi ști, și până la atentatele de la Ryad, din noiembrie
1995, și Dhahran, în iunie 1996, sold ate cu circa 30 de mor ți,
Osama bin Laden este considerat principalul vinovat. Tentativa de
asasinare a pre ședintelui egiptean Hosni Mubarak, în Etiopia, în
iunie 1995, atentatul cu bomb ă asupra complexului World Trade
Center, în februarie 1993, soldat cu trei mor ți și sute de r ăniți, și
atacul comis împotriva for țelor americane din Somalia, soldat cu
sute de răniți și, nu în ultimul rând, atacul de la 11 septembrie 2001
comis asupra SUA, poart ă, de asemenea, amprenta Al- Qaida.
Faptele sale nu se opresc aici:
• în august 1996, Osama Bin Laden a publicat o declara ție
de război împotriva SUA;
• în februarie 1998, a declarat dac ă cineva poate ucide un
soldat american, nu trebuie s ă piardă timpul făcând alte lucruri;
• în februarie 1998, re țeaua lui Osama Bin Laden, Frontul
Islamic Mondial pentru Jihad împotriva Evreilor și a Crucia ților, și-
a declarat inten ția de a-i ataca pe americani și pe aliații acestora,
inclusiv civili, peste tot în lume;
• în mai 1998, Osama Bin Laden a declarat, în cadrul unei
conferințe de presă din Afganistan, c ă rezultatele amenin țărilor sale
vor fi văzute în câteva s ăptămâni;
• la 11 septembrie 2001, Al-Qaida love ște America,
Pentagonul, „Gemenii” și Casa Alb ă fiind câteva dintre țintele
vizate.
Fără să considerăm încheiat ă schița de portret, reamintim c ă
Al-Qaida a sprijinit și sprijină luptătorii musulmani din Afganistan,
Algeria, Bosnia, Cecenia, Eritreea, Kosovo, Pakistan, Somalia, Tadjikistan și Yemen. Aceast ă organiza ție pune la dispozi ție nu
numai baza ideologic ă, dar și manuale complete de instruc ție, de
tipul Manualului Terori stului „Isttish-Hadi” (kamikaze), furnizând,
la cerere, sus ținere financiar ă și asistență tehnică.

IV.12. Al-Qaida Alb ă
Potrivit lui Sredoje Novici, conduc ătorul Serviciilor
Speciale, un departament al Agen ției Naționale pentru Investiga ții

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
116
și Protecție (S.I.P.A.), Bosnia-Her țegovina risc ă să se transforme
într-o „pepinier ă a teroriștilor”. Într-un interviu acordat ziarului
bosniac Nezavisne Novine, conduc ătorul serviciilor speciale se
declara „ mai mult decât convins c ă Bosnia este un focar poten țial
și o pepinier ă a teroriștilor”. Pericolul poten țial al terorismului a
fost prezent în Bosnia-Her țegovina în to ți anii de dup ă încheierea
acordului de la Dayton, în anul 1995.
În perioada r ăzboiului civil etnic s-au stabilit în fosta
republică iugoslavă până la 10.000 de combatan ți islamici din Africa
de Nord și din țările Orientului Apropiat și Mijlociu (Iskenderov,
2006). Unii sunt cunoscu ți drept „terori știi cu tenul alb” sau
Al-Qaida Alb ă. Autoritățile musulmane din Bosnia-Her țegovina
le-au acordat acte de identitate și chiar cu cet ățenie. Mul ți dintre
aceștia au fost sf ătuiți de liderii bosniaci s ă se însoare cu localnice,
ca să poată rămîne ca civili în țară (Hamad, 2006). Acesta a fost un
mijloc potrivit pentru eludarea articol ului din acordul de la Dayton,
conform c ăruia toți mercenarii și voluntarii str ăini trebuiau s ă
părăsească țara.
În anii urm ători afluxul de combatan ți islamici în
Bosnia-Her țegovina nu a încetat și s-a desf ășurat sub paravanul
fondurilor și organiza țiilor islamice. Num ărul membrilor Al-Qaida
Albă s-a dublat din 1995 pân ă astăzi, aproximându-se astfel peste 800
susținători bosniaci. Racolarea lor a fost între ținută și facilitată de
criza economic ă în care se afl ă țara (Hamad, 2006). Acest lucru vine
în deplin consens cu apre cierile lui Sredoje, conduc ătorul Serviciilor
Speciale, potrivit c ăruia „diversele organiza ții teroriste din lume pot fi
foarte interesate s ă creeze în Bosnia baze, de unde s-ar putea recruta
viitori terori ști”. Legăturile strânse dintre extremi știi albanezi etnici și
combatan ții islamici din Bosnia-Her țegovina sunt bine cunoscute, iar
pericolul cre ării unui front islamic unic cu înc ă o bază în Kosovo este
mai real decât oricând.
Urmând evolu ția fenomenului terorist , se poate anticipa c ă
terorismul va persista cu siguran ță și în viitor, crescând cantitativ și
calitativ, cu atât mai mult cu cât unele state apeleaz ă deja la
terorism pentru a- și atinge anumite scopuri, precum:
• atingerea total ă a obiectivelor politice – în ciuda opiniei
generale, terorismul este o metod ă eficientă de obținere a unei

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
117
revendicări politice. Dac ă organiza ția terorist ă este afiliat ă unei
mișcări politice (grup terorist), iar motivele sunt sus ținute de
majoritatea popula ției civile implicate în conflict, victoria e numai
o problem ă de timp. Cele mai cunoscute cazuri sunt formarea
statului Israel, pentru mi șcările Hanagah și Irgun, eliberarea
Libanului de Sud de sub ocupa ție israelian ă, pentru organizatia șiită
Hezbolah, și abolirea politicii de aparthei d în Africa de Sud, pentru
UmKhonto we Sizwe;
• efecte economice colaterale – efortul de lupt ă poate afecta
temporar economia unei regiuni sau țări. În unele cazuri, efectele
pot fi de lung ă durată, în special în zonele care depind economic de
industria turismului, cu m ar fi a doua Intifad ă și atentatele
sinucigașe Hamas, care au afectat puternic industria turismului din
Israel, sau atentatele comise de Jemaah Islamiah în Bali, insul ă cu
populație majoritar hindus ă, din Indonezia, pentru care turimul este
industria major ă;
• atingerea par țială a scopurilor politice – obținerea
retragerii trupelor spaniole din Irak înainte de termen prin schimbarea cursului alegerilor din Sp ania, în urma atentatelor de la
Madrid din 11 martie 2004, revendicate de Al -Qaida, acordurile din
„Vinerea Bun ă” (Good Friday Accords) – I.R.A., ob ținerea de
drepturi suplimentare pentru canadienii de origine francez ă din
Quebec, de c ătre F.L.Q., sunt doar câteva dintre motivele care au
stat la baza manifest ărilor teroriste;
• pornirea unui r ăzboi – actul terorist poate fi folosit de
către puterea politic ă de stat ca pretext pentru pornirea unor
războaie. Cele mai cunoscute exemple sunt atentatul de la Sarajevo,
folosit ca pretext pentru Primul R ăzboi Mondial și atentatele din 11
septembrie 2001, care au fost folosi te ca argument pentru invazia
din Irak.
Toate acestea sunt posibile și ca urmare a faptului c ă
transportul aerian modern asigur ă o mobilitate f ără precedent la
scară planetar ă, radioul, televiziunea, comunica țiile digitale via
satelit, magistralele informatice tip internet permit accesul aproape instantaneu la informa ții vitale pentru terori ști, precum și la o
audiență mondială nemijlocit ă. (Mattodo, 2005). Sistemele de arme

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
118
moderne, noile genera ții de explozibili, de dispozitive de ghidare,
de comand ă de la distan ță vor deveni tot mai accesibile pe pie țele
clandestine de arme, societatea modern ă oferind noi vulnerabilit ăți,
respectiv ținte terori știlor (http:// sri.ro).

Note

Andreescu, A., 2002, 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI în
materie de terorism, Ed. Artprint, Bucure ști
Burgess, M., Delcea, E.,I., 2006, Problematica definirii terorismului, în
Terorismul Azi, vol. IV – VI , an 1, octombrie – decembrie
XXX, 2001, Culegere de studii, Terorismul , Istoric, Forme, Combatere,
Ed. Omega, Bucure ști
Delcea, C., B ădulescu, A., 2006, 11 septembrie 2001 – cauze și
consecințe, în Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie
XXX, 1998, Fatwa lui Bin Laden , in
www.goarna.go.ro/arhiva/fatwa2.htm – 16k
Falconi, F., Sette, A., 2002, Osama Bin Laden. Teroare în Occident . Ed.
Allfa, Bucure ști
Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii, Ed. Era, Bucure ști
XXX, 2006, Grupări teroriste interna ționale , în
http://worldwild ewar.3x.ro
Hamad, A. A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien , în Der Spiegel,
decembrie; vezi și www. spiegel/ politik/ ausland
Iskenderov, A., 2006, Bosnia-Her țegovina, pepinier ă a teroriștilor în
http://www.vor.ru/Romanian
Jaber, H., 1997, Hezbollah. Partidul lui Dumnezeu , Ed. Samizdat,
Filipeștii de Târg, Prahova
Jura, C., 2004, Terorismul interna țional, Ed. All Beck, Bucure ști
Mircea, V., 2007, Islamul – de la produc ător de idei la izvor de
terorism: Drumul de la rena ștere la terorism , în Cadran Politic, nr. 12
Moisescu, F., G., Andreescu , A., Antipa, M., 2004, Terorismul –
Amenințare major ă asupra democra ției secolului XXI , Ed. Universit ății
Naționale de Ap ărare, Bucure ști
Pârvaru, C., 2006, Terorismul de la amenin țarea local ă la pericol
global , Ed. Pastel, Bucure ști
Prevost, J.,F., 1973, Les aspects nouveaux du Terrorisme International,
în Annuaire Francais de Droit International
Radu, N., 2005, Recurs la siguran ța statului , Ed. Fed Print, Bucure ști

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
119
Rauffer, X., 1987, La nebuleuse: Le terrorisme du Moyen-Orient , Ed.
Fayard, Paris
Seger, K., (1990). The antiterrorism handbook, Ed. Presido, SUA
Stoina, N., 2005, Megaterorismul – provocarea mileniului III , în
http://actrus.ro
Troncotă, T., 2007, Noi termeni ce definesc terorismul sau terorismul
prin alte mijloace , în Terorismul Azi, vol III, an 1, septembrie
XXX, 2007, Musulmanii albi. Grup ările teroriste recruteaz ă
musulmani balcanici, în www.indexmedia.ro
XXX, 2007, Osama bin Laden, Înger sau demon ?, în revista Lumea, an
XIV, nr. 8

Capitolul V
MMaarreeaa EEnncciiccllooppeeddiiee aa JJiihhaadduulluuii
șșii TTeessttaammeennttuull HHaammaass
Abstract : Organiza ția terorist ă Al-Qaida (Qa’idat al – Jihad), dup ă
fuzionarea cu Al-Jihad („Jihadul Islamic Egiptean”, în iunie 2001, dispune de
baze de antrenament din sudul Asiei, Asiei de Sud – Est și până în Orientul
Mijlociu. Scopul acesteia îl reprezint ă extinderea Al-Qaida în Europa și
împlinirea Califatului pan- islamic în întreaga lume.
Cuvinte cheie : filosofia terorismului, Mar ea Enciclopedie a Jihadului,
Testamentul Hamas, Lupii singuratici, profil psihologic, terorist, lupt ător
antiterorist, epistemologia terorii, Al-Qaida alb ă.

În dorința de a decripta fenomenul terorist am adus în
atenție conceptualizarea fenomenului terorist, pornind de la
semnifica țiile desprinse din sursele de documentare, precum
„Marea Enciclopedie a Jihadului” sa u „Scrisoarea de la un membru
Al-Qaida”. Nu lipsite de interes sunt și câteva repere identitare
istorice, geografice și îndeosebi psihologice, ce definesc, în
ansamblu, organiza țiile teroriste și operațiunile criminale
întreprinse.
Este știut deja c ă terorismul nu reprezint ă o problem ă nouă
(Seger, 1992). Fanaticii din Palestina au folosit tactica terorist ă în
lupta lor împotriva ocupa ției romane, înc ă din primul secol de dup ă
Hristos. Momente de manife stare a terorismului, ca form ă de
expresie a terorii, ne sunt cunoscute înc ă din 2380 î. Hr., an în care
avem consemnat ă Bătălia din Uruk, dintre hoarda semitic ă a lui
Sargon, zis și Sharru – Kenu (suveran legitim) și armata sumerian ă
a lui Lugalzagisi. B ătălia deschide drumul lui Sargon spre noi
atacuri și cuceriri, de la vechiul Elam (Iranul de ast ăzi), până la
Tilmun, cel mai important și cel mai îndep ărtat centru comercial,
situat Golful Persic, loc considerat drept gr ădina Edenului.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
122
În Persia secolului al X-lea, se cunoa ște că exista
organizația secretă Societatea Asasinilor (mânc ătorii de ha șiș) a
fanaticilor musulmani (mullahi), folosit ă pentru r ăspândirea
islamismului în Orientul Mi jlociu, prin intimidarea oponen ților. În
întreaga istorie a omenirii nu exist ă vreo situa ție, experien ță,
ideologie care s ă poată fi comparat ă cu forța morală pe care Islamul
o insuflă luptătorilor săi. Spaima de moarte este înfrânat ă,
garantând în via ța viitoare o pozi ție privilegiat ă în Rai, sim țul milei
față de dușmani este reprimat.
Începând cu secolul al XIV-lea, perioada deschis ă de epoca
marilor descoperiri geografice, terorismul și violența organizate se
amplifică și se diversific ă în legătură directă cu politica de
expansiune colonial ă a marilor imperii ale timpului, ca instrumente
de spoliere economic ă și represiune a altor popoare. Ini țial,
Portugalia, Spania și Olanda, mai apoi Fran ța și Anglia au fost
primele țări care au cotropit teritorii pe alte continente și și-au
format un puternic sist em colonial. Jaful și spolierea coloniilor au
avut ca efecte dezvoltarea puternic ă a industriei, comer țului și
armatei în metropole, dar și lupta dintre imperii pentru men ținerea
și extinderea domina ției și a hegemoniei în diferite zone geografice.
Odată cu apari ția corpora țiilor industriale, comerciale și
turistice, precursoare ale neoc olonialismului contemporan, în
colonii avea s ă apară și să se dezvolte o rezisten ță tot mai activ ă a
celor asupri ți și să se afirme tot mai puternic mi șcările de eliberare
națională și socială. Marile imperii recurg tot mai frecvent, pentru
stăpânirea situa ției, la practici violente și teroriste pentru
reprimarea mi șcărilor de eliberare. De remarcat este și faptul c ă
până în anul 1945 nu au existat ac țiuni teroriste sistematice în
Europa, de și în unele state, precum Rusia, Croa ția și Spania s-au
manifestat destul de vi guros. (Voicu, Andreescu și Jerebie, 1996).

V.1. Organiza ții teroriste sub deviza „Moarte pentru
moarte”
Experimentarea terorismului contemporan a fost posibil ă în
unele țări din America Latin ă, unde în paralel cu mi șcările
revoluționare au ap ărut o serie de grup ări și organiza ții

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
123
teroriste – For țele Armate de Eliberare din Venezuela, Cinconceros
din Honduras, Tupamaros din Uruguay, Alian ța Anticomunist ă din
Argentina. Activitatea acestor organiza ții a servit ca model si
pentru Europa, sus ținând acțiunile întreprinse de c ătre grupări ca
Baader – Meinhoff și Mișcarea 2 Iunie, din Germania, Brig ăzile
roșii, din Italia, Armata Secret ă, din Fran ța, E.T.A., din Spania, sau
Armata Republican ă Irlandeză, din Marea Britanie.
Cu trecerea timpului, terorismul evolueaz ă spre noi trepte
ale violen ței, fiind lansat ă teoria „moarte pentru moarte”. Încep
acțiunile de cooperare cu organiza țiile teroriste din zone geografice
situate la mare distan ță, respectiv Armata Ro șie Japonez ă. La 30
mai 1972, un grup de terori ști japonezi sosesc cu un avion al
companiei Air France la Tel Aviv, deschizând foc automat în Aeroportul Lod. Sunt ucise 27 de persoane, alte 80 fiind r ănite.
În acest context, pe lâng ă reactivarea Organiza ției Frații
Musulmani, au luat fiin ță Hezbollah, Hamas, Jihadul Islamic
Palestinian și grupările din Algeria și Egipt, precum și organiza ția
Al-Qaida a lui Osama Bin Laden.

V.2. Testamentul Hamas
Departe de a ne propune s ă încercăm definirea terorismului,
asupra cărora încă nu s-a ajuns la un consens, nu trebuie neglijate
misiunile ce le revin organiza țiilor teroriste, potrivit și
Testamentului Hamas (Mi șcarea de Rezisten ță Islamică). Publicat
în 18 august 1988, acesta con ține 36 de articole, toate încurajând
eliberarea Palestinei și nimicirea statului Israel prin Jihad:
„Palestina este o Waqf Is lamica (Posesiune Sfînt ă) binecuvîntat ă
pentru genera țiile viitoare musulmane, pân ă în Ziua Judec ății.
Nimeni nu poate s ă o tăgăduiască sau să o părăsească pe ea sau
orice parte din aceasta (Articol 11). „Eliberarea Palestinei este o
datorie individual ă pentru fiecare musulman oriunde va fi el”.
(Articol 13).
Înainte de a încerca s ă înțelegem, cel pu țin la nivel intuitiv,
măsurile necesare pentru combaterea terorismului, în decriptarea
semnifica țiilor terorismului, nu lipsit ă de importan ță este și
perspectiva non-etnocentric ă ce însumeaz ă perceperea realit ății

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
124
fenomenului terorist în afara interpret ării valorilor și credințelor
însușite în propriul nostru mediu cultural. Aceasta este mai mult
decât necesar ă cu atât mai mult cu cât, cel ce organizeaz ă lupta
antiterorist ă trebuie s ă învețe să gândeasc ă asemenea unui terorist.
Acest fapt oblig ă la depășirea limitelor etnocentrice, în favoarea
unei viziuni globale, nerestrictive, ce asigur ă surprinderea faptelor
din experien ța proprie teroristului. Prin aceast ă abordare, lupt ătorul
antiterorist poate s ă-și identifice vulnerabilit ățile, gândind practic
ca un terorist.
În acest sens, Testamentul Hamas vine chiar în
întâmpinarea nevoii noastre de cunoa ștere a specificului
teroristului. Potrivit acestuia, Hamas se considera avangarda și
sulița cercului de lupt ă contra Sioni știlor Lumii. „ Grupuri Islamice
peste toat ă Lumea Arab ă ar trebui s ă facă la fel, deoarece ei sunt
mai bine echipa ți pentru lupta contra Evreilor care a țâtă la
război”. (Articol 32).

V.3. Bioma și psihopatologia terorii
Terorismul contemporan este deja o form ă de război,
înregistrând numeroase manifest ări, prezentate succint, în cele
aduse în discu ție. Printr-o abordare analitic ă desfășurată asupra
comportamentului terorist, fie c ă ne oprim asupra „oamenilor-
dinamită” din organiza ția evreiasc ă Stern, absoluti știlor islamici ori
„văduvelor negre” ale cecenilor, se poate re ține faptul c ă, pentru a-l
înțelege pe terorist, trebuie s ă-i studiezi psihopa tologia (Frattasio,
2006) și să încerci să afli geneza terorii.
Pornind de la Bioma, definit ca „ echilibrul delicat și
schimbător (…) între dou ă sisteme, cel vegetal și cel animal, care
interacționează cu prezen ța omului ” (Frattasio, 2006), justificarea
alegerii terorii, ca decizie final ă de autoimpunere, nu poate fi f ăcută
făra analizarea constructelor economice, politice, dar mai ales a
celor care țin de psihologia teroristul ui. Una din caracteristicile
existențiale ale terorismului și implicit ale terori știlor const ă în
dorința acestora, de cele mai multe ori obsesiv ă, de a impune
opiniei publice vizate, grupului social țintă, propriile norme de
comportament, propria viziune despre justi ție și morală.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
125
Odată intrați în conflict deschis cu societatea, terori știi
acceptă clandestinitatea, marginalizarea și autoizolarea plin ă de
tensiune și nesiguran ță, lucru ce poten țează adoptarea unor
convingeri neconforme cu realitatea și inițierea unor ac țini care s ă
promoveze teroarea. În urma studiu ini țiat de Universitatea Laiden
din Olanda, s-a ajuns la concluzia c ă elementul de violen ță era
prezent în 83,5% dintre atentatele comise, țelurile politice în 65%,
în vreme ce 51% puneau accent ul pe elementul inducerii
sentimentelor de fric ă și teroare.

V.4. Răzvrătiții societății
Comportamentele bizare sau psihopatologice (Delcea,
2006), sesizate la o serie de terori ști din gruparea A.U.M.
(Adevărul Suprem) din Japoni a sau din cadrul grup ării teroriste
A.N.O. (Organiza ția Abu Nidal), amplific ă violența, acțiunile lor
fiind lipsite de orice sentiment de mil ă pentru cei care le cad
victime. Un studiu desf ășurat asupra a 250 terori ști din Germania a
reliefat că 25% dintre terori ști își pierduser ă un părinte, înainte de
14 ani, 79% au avut rela ții conflictuale cu p ărinții, în timp ce 33%
și-au descris ta ții în termeni ostili (Brad, 2004). Din acela și studiu
mai rezult ă ca 33% au fost anterior condamna ți de un tribunal
pentru minori.
Neacceptarea ordinii stabilite, apreciat ă drept opresiune
deghizată, caracterizeaz ă cel mai frecvent profilul teroristului.
Tinerii răzvrătiți sunt și cei dintâi orienta ți spre organiza țiile
teroriste (Gurr, T., 1970). Afla ți la periferia vie ții comunitare,
provenind, în principiu, din me diile cele mai nefavorizate,
complexa ți și neîmplini ți, teroriștii se răzbună pe o societate în care
nu s-au putut integra, pe un mod de via ță incompatibil cu
psihologia lor deviant ă.

V.5. Profesioni știi atentatului
Complet diferit de psihopa ți, numiți și „lupi singuratici”,
teroriștii gândesc și acționează instituționalizat, fiind membrii unui
grup, organiza ții politice sau religioase extremiste. F ăcând
abstracție de idealurile nebuloase pe ntru care sunt în stare s ă-și

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
126
sacrifice via ța, de violen ța fără limite la care recurg, precum și de
totala lips ă de scrupule de care fac dovad ă, adevărați profesioni ști
ai terorii, nu au nimic în comun cu cei care vor „s ă salveze lumea”.
Tulburarea psihic ă este incompatibil ă cu „statutul” de terorist
politic sau religios. (Delcea, 2006). Cei care ac ționează în astfel de
grupări sunt indivizi cu o stare psihic ă normala dar care, practic, au
fost învățați de mici s ă urască. (Post, 1990).
Reci, calcula ți, bine instrui ți și pregătiți, acești așa-ziși
profesioni ști ai atentatului slujesc adesea unor interese specifice, de
multe ori str ăine lor, practicând terori smul ca pe o meserie, f ără
pasiune, dar cu perseveren ță. Toate acestea sunt necesare
cunoașterii genezei teror ii, cu atât mai mult cu cât este știut că atât
structura grupului terorist cât și profilul teroristului, au înregistrat
modificări substan țiale. În cadrul grupului rolul c ăpeteniei ( șefului)
este de a dirija toate ac țiunile și de a introduce constant doze de
„narcisism” (Frattasio, 2006) necesare celor lipsi ți adesea de
iubirea și recunoștința celor din jur.

V.6. Psihologia teroristului
Spre deosebire de vremurile trecute, urmare și a
redimension ării fenomenului terorist, tero ristul este identificat, de
cele mai multe ori, ca o persoan ă cu educa ție aleasă și cu studii
finalizate la universit ăți prestigioase. Psihologia lor este îns ă
complexă. Forțele ce se afl ă în spatele teroristului includ aser țiunea
masculinit ății (sau a feminit ății), nevoia de depersonalizare, fuga de
propria personalitate, izolarea și încrederea în „magia sângelui”.
(Antipa, 2004). Nesiguran ța, căutarea pericolului, asociate cu
tendințe de suicid, sunt elemente de in teres ce definesc felul de a fi
al unui posibil candidat la terorism.
Atentatele pl ănuite de organiza țiile teroriste sunt, de cele
mai multe ori, r ăspunsul unor frustr ări acumulate în lupta pentru
putere sau pentru înl ăturarea unor st ări de lucruri neconvenabile.
Transformarea cauzei lor într-un r ăzboi este deosebit de important ă
pentru terori ști, aceștia căutând să-și verifice credin ța prin
confruntările militare. (Powers, 1971).

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
127
Cunoscând psihologia teroristul ui, structurile specializate
pot să întreprind ă măsurile de combatere a terorismului. Nu trebuie
neglijat adev ărul că interesul pentru profilul lupt ătorului antiterorist
este manifestat și de către grupările teroriste, fie c ă acestea sunt
cunoscute, potrivit unor surse desc hise (USA, 2002), sub numele de
A.N.O. (Organiza ția Abu Nidal), E.T.A. (Patria Basc ă și
Libertatea), A.S.G. (G rupul Abu Sayyaf), fie c ă sunt organiza ții
precum Al – Gama’a al – Islamiyya (Gruparea Islamic ă Egiptean ă
IG), Asbat al- Ansar (Liga Adep ților) sau P.F.L.P. (Frontul Popular
de Eliberare a Palestinei).

V.7. Lupt ătorul antiterorist
Pentru a face fa ță solicitărilor, lupt ătorii se instruiesc în
condiții dure, de multe ori insuportabile. Ei sunt înv ățați să
considere c ă limitele fizice sunt dependente în mare m ăsură de felul
cum gândesc. Strâns legate de preg ătirea fizic ă a luptătorului sunt
capacitățile sale motrice. Un lupt ător neîndemânatic, stângaci în
cățăratul pe frânghie sau în mânuir ea armamentului din dotare, nu
face decât s ă expună situațiilor de risc, grupul în care ac ționează.
(Radu, 1999)
Prin pregatire și antrenament lupt ătorul antiterorist trebuie
să fie cât mai aproape de felul de a fi al unui terorist adev ărat. Fără
să înțeleagă manifest ările acestuia, f ără să țină seama de
sentimentele ce sus țin actul terorist, lupt ătorul antiterorist risc ă să
rămână prins într-un cle ște în fața situațiilor de risc terorist. Și, din
acest motiv, exerci țiile tactice au un grad sporit de dificultate și de
risc. (Profil, 2003).
Misiunile lupt ătorilor antiterori ști sunt complexe și foarte
multe dintre ele se realizeaz ă în afara controlului con știent analitic.
Acest lucru este posibil prin interm ediul deprinderilor foarte bine
puse la punct (transformate în priceperi și abilități), pe care și le
formează în antrenamente complexe și îndelungate. (Radu, 2000).
Din cercet ările inițiate asupra profilului caracteristic
luptătorului antiterorist (Radu, 2005), rezult ă o serie de calit ăți,
reprezentate în Anexa 7. Dintre calit ățile considerate cele mai
importante pentru profesia de lupt ător antiterorist, 92% dintre cei

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
128
examinați au apreciat curajul, urmat de calit ățile fizice (89%) și
pregătirea profesional ă (84%).
Printre factorii cu impact negativ asupra îndeplinirii
misiunilor de lupt ă a fost amintit ă și lipsa unor mijloace tehnice
(91%). Drept defecte majore, dezaprobate, au fost men ționate
individualismul (81%) și minciuna (86%). Din punct de vedere
nervos, cele mai solicitante situa ții sunt văzute lipsa de informa ții
referitoare la misiune (78%), lipsurile materiale (lipsa unei
locuințe) (85%).
Pe baza datelor prezentate, se poate anticipa în raport cu
profilul moral (specializat) caracteristic lupt ătorului c ă în
fizionomia acestuia se deta șează curajul, abilit ățile fizice,
pregătirea de specialitate, camaraderia. În propor ție de 93% dintre
cei evalua ți consider ă că un grup de interven ție antiterorist ă trebuie
să fie unit, ca o adev ărată familie.
În îndeplinirea misiunilor este necesar s ă fie concepute
soluții pentru rezolvarea situa țiilor noi, imprevizibile și
problematice. În aceste cazuri, 91% dintre lupt ători apreciaz ă că un
rol important revine acuit ății vizuale și auditive, care asigur ă
perceperea rapid ă a poziției în spațiu.
Mai sunt de re ținut puterea de concentrare, stabilitatea și
rezistența acesteia în condi ții de stres, precum și în condi ții de
monotonie. Echilibrul psihic, încrederea în propriile for țe sunt
identificate ca însu șiri de baz ă ale unui lupt ător antiterorist de 94%
dintre cei evalua ți.
Fără să insistam asupra elementelor de detaliu, rezultate din
aplicarea unor instrumente de investigare psihologica, precum
Spectrum CPI- 260 sau 16 PF- 5, aflate sub copyright International
și administrate în România de D&D Research (Pitariu& Iliescu,
2004), din datele ob ținute (+Cs, +Sy, +Sp, +Sa,+Wb) se poate
aprecia că luptătorul antiterorist manifest ă eficiență interpersonal ă,
dublată de maturitate social ă (+So, +To, +Gi). Scorul mediu
înregistrat in jurul lui T -50 înregi strat pe scala Senzitivitate (Sn /
M-F) subliniaz ă profilul specific lupt ătorului prin atribute precum:
fluență verbală,implicare in solu ționarea sarcinilor primite dar și
note de prudent ă, sensibilitate, pe un fond de fr ământări personale.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
129
Din perspectiva scorurilor medii ob ținute se poate observa
că acestea se afl ă deasupra mediei (T = 50), fapt ce relev ă un profil
caracterizat prin ambi ție și eficiență pe planul ac țiunilor sociale,
maturitate, responsabilitate în în deplinirea sarcinilor, respectiv
misiunilor de lupt ă și spirit de echip ă.

V.8. „Teroristul trebuie s ă fie împu șcat de dou ă ori”
Pe baza cunoa șterii psihologice și operative, se poate
aprecia c ă în practica de lucru ce caracterizeaz ă majoritatea
structurilor externe și interne specializate în riposta antiterorist ă,
prevenirea, descurajarea, reac ția și previziunea sunt obiectivele de
bază ce revin unit ăților de tip S.E.A.L. (Sea Air Land), S.A.S.
(Special Air Force), G.E.O. (G rupul Especial de Opraciones)
Sayeret Mak tal sau Delta Force.
Modul de ac țiune și rezultatele ob ținute îi recomand ă pe cei
din urmă drept cei mai buni speciali ști în salvarea de ostatici și
anihilarea elementelor teroriste (Vi șan și colectiv, 2004).
Luptătorul din unitatea Delta Force este singurul care înva ță că un
terorist trebuie s ă fie împușcat de dou ă ori. Și acest lucru pentru a fi
sigur că nu mai poate reveni în lupt ă.
Cu toate acestea, profesionali smul unei structuri de ripost ă
antiterorist ă, fie că se numește S.A.S., G.E.O. sau Spetsgruppa Alfa
(Grupa Special ă A) ori Unitatea Special ă de Interven ție
Antiterorist ă Acvila, Brigada Special ă de Interven ție Vlad Tepe ș și,
nu în ultimul rând, Brigada Antitero sau Unitatea Special ă de
Intervenție Antiterorist ă din Serviciul de Protec ție și Pază, acesta
nu poate atinge limita maxim ă de valoare. Întotdeauna, în cadrul
unei asemenea structuri, se ma i poate experimenta ceva nou.
Copierea șablonată a unor ac țiuni anterioare sau slaba cunoa ștere a
capacității reale a lupt ătorilor poate duce la dezastre.
La un moment de reflec ție îndeamn ă și situația următoare :
în februarie 1978, doi palestinieni l-au asasinat, la Nicosia, pe
Yusuf Sebai, un prieten apropiat al pre ședintelui Anwar el Sadat.
După ce au capturat mai mul ți ostatici, terori știi au cerut un avion
autorităților cipriote pentru a se putea refugia în Orie ntul Apropiat.
Deoarece nici un aeroport nu a permis aterizarea aparatului, avionul

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
130
s-a retras la Larnaca, dup ă 21 de ore de zbor. Egiptenii au lansat
operațiunea în grab ă, fără acordul p ărții cipriote. De santând dintr-
un avion tip C – 130 Hercules, lupt ătorii egipteni au luat cu asalt
avionul, dar au fost ataca ți de Garda Na țională Cipriotă. Rezultatul
a fost mai mult decât tragic, egiptenii nereu șind să pătrundă în
avion, pierzând și 15 lupt ători. Paradoxal, terori știi dezorienta ți
s-au predat singuri autorit ăților cipriote (Ar ădavoiace, Ghe., și
colectiv, 1997).
Sarcinile unei unit ăți de ripost ă antiterorist ă nu sunt deloc
ușoare, cu atât mai mult cu cât grupurile teroriste beneficiaz ă de o
largă susținere politic ă, dispunând astfel, de armament modern și
eficace (Andreescu si colecti v, 1996). Toate acestea oblig ă la o
selecție temeinic ă a luptătorilor, bazat ă pe criterii real e de apreciere
valorică și mai puțin pe acceptarea cantit ății în detrimentul calit ății
(Radu, 2006).
În acest context, se poate aprecia c ă cele patru mari ac țiuni
teroriste de la 11 septembrie 2001, din SUA, 11 martie 2004 – Madrid, 7 iunie 2005 – L ondra, la care se adaug ă Beslanul,
Moscova, au demonstrat c ă teroriștii moderni pot lovi orice
obiectiv, oriunde în lume, încercân d prin teroare, modificarea unor
decizii, chiar politice.

Note

Andreescu. A., și colectiv, 2002, Siguranța națională și ordinea
publică, 1859- 2000, Ed. Artprint, Bucure ști, p. 317.
Andreescu, A., și colectiv., 2003, Terorismul interna țional – flagel al
lumii contemporane , Ed. Ministerului Administra ției și Internelor, Bucure ști,
p. 9 – 23
Andreescu, A., Radu N., 2006, Modele și strategii de selec ție în
evaluarea psihologic ă a personalului destinat misiunilor speciale . Manuscris.
Albu, C., 2004, Pregătirea lupt ătorului cu privire la gestionarea
stresului psihic de lupt ă, în „Buletin de informare și documentare al Direc ției
Management Resurse Umane”, nr. 3 – 4, Ministerul Administra ției și Internelor,
București, p. 211- 217

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
131
Antipa, M., 2004, Securitatea și terorismul. Prevenirea și combaterea
acțiunilor extremist- teroriste pe teritoriul României, Ed. Celsius, Bucure ști,
p.136 – 137
Arădăvoiace, Ghe., Iliescu, D., Ni ță, D., 1997, Terorism, Antiterorism,
Contraterorism, Ed. Antet, Oradea, p. 81-106
Arădăvoiace, Ghe., Stancu, V., 1999, Războaiele de azi și de mâine, Ed.
Militară, București, p.103- 111
Blair, T., 2002, Speech – 10 septembrie 2002 , in „ O analiza a
terorismului în lume 2002 ”, Ministerul de Externe al Statelor Unite, Diacris
International, USA, p. 37
Brad, C., 2005, Terorismul – cancerul mileniului III , în „Spirit Militar
Modern”, nr. 5, p. 9 – 11
Crenshyw, M., 1990, The logic of terorism, în Reich, W., ed. The
origins of terrorism, Cambrige, Camb rige University Press, p. 7- 24
XXX, Culegere de studii, Terorismul, Istoric, Forme, Combatere , Ed.
Omega, Bucure ști, 2001, p. 37
Delcea, C., 2006, Terorismul interna țional , în Terorismul Azi, vol.1, an
1, iulie, p. 41
Delcea, C., 2006, Psihopatologia terori stului, în Terorismul Azi, vol.1,
an 1, iulie, p. 42
Ferchedeau, M., 2002, Terorismul, Ed. Omega, Bucure ști, p. 45 – 68
Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii , Ed. Era, Bucure ști, p. 6
Floca, M., 1999, Forțele de elit ă ale lumii , Ed. Militar ă, București, p.
11- 23
Gurr, T., 1970, Why Men Rebel, Princenton, New York: Princenton
University Press, p. 14
Mattodo, G., 2005, Strategie și tactică militară – implica ții în
pregătirea lupt ătorilor antiterori ști, „Referat 2 – Teza de doctorat”, A.N.E.F.S,
București
Mattodo, G., 2006, Unele aspecte privind aplicarea teoriei modelelor și
modelării în preg ătirea luptătorilor antiterori ști, Manuscris
Pitariu, H.D. & Iliescu, D. 2004, Spectrum CPI 260 TM- RO ,
Universitatea Babe ș Bolyai, Cluj- Napoca
XXX, Profil, Buletin, Serviciul Român de Informa ții, an I, nr.1, martie
2003, p. 17 – 18
Powers, T., D., 1971, The making of a terrorist, Boston: Houghton
Mifflin, p. 29
Radu, N., 1999, Luptătorul antiterorist – un profil psihomoral, în „Spirit
militar modern”’, vol. 3, p. 20 – 23
Radu, N., 2005, Validarea unui sistem de evaluare psihologic ă, în scop
de selecție și avizare periodic ă a personalului destinat misiunilor speciale ,
„Teză de doctorat”, Facultatea de Psihologie și Științele Educa ției, Universitatea
București

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
132
Radu, N., 2005, Recurs la siguran ța statului, Ed. Fed Print, Bucure ști,
p. 105
Rosenberg, B., M., 2006, Rezolvarea pa șnică a conflictelor , Ed. Elena
Francisc Publishing, Bucure ști, în, “Terorismul Azi”, vol.1, an 1, iulie 2006,
Delcea,C., Ad- Terorismul, p. 53 – 55
Schimd, A, P., Jongman, A.J., 1983, Political Terrorism, Amsterdam.
North Holland Publishing Company. 1988. Vezi și ediția precedent ă a acestui
studiu: Sehmid, A. P., Political Terrorism , Amsterdam, North Holland
Publishing Company
Voicu, C., Andreescu, A., Jerebie, R., 1996, Acțiunile terorist-
diversioniste și implicațiile acestora asupra securit ății naționale a României , Ed.
Ministerului de Interne, Bucure ști, 1996, p. 9

Capitolul VI
BBrraanndduull AAll–QQaaiiddaa șșii mmaassss–mmeeddiiaa
Abstract: „Lovind prezentul, propagând r ăul și pretinzând c ă asigură
un viitor mai bun” (Marret, 2002), terorismul a c ăpătat, la acest început de secol
și mileniu, prin amploarea și diversitatea formelor sale de manifestare, un
caracter complex, extins la scara întregii planete.
Cuvinte cheie : cyberterorism, justi ție fără sfârșit, corpora ții mass-
media, foaia de parcurs, gulerele albe, kamikaze, baza.

VI.1. Abord ări conceptuale
Subscriind pe deplin apreci erilor unor autori consacra ți
(Burgess; Eva – Ildiko Delcea, 2006) potrivit c ărora „ a defini terorismul
este de acum înainte un exerci țiu atât de complex și de obiectiv, încât
putem spune c ă ține mai degrab ă de latura artistic ă decât de cea
științifică”, ne rezum ăm numai la a considera c ă terorismul, fenomen
social de factur ă deosebită, a căpătat la acest început de secol și mileniu,
prin amploarea și diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter
complex, extins la scara întregii planete.
Perceput drept „ totalitatea actelor de violen ță comise de un
grup sau de o organiza ție pentru a crea un cl imat de insecuritate
sau pentru a schimba forma de guvern ământ a unui stat”
(Dicționarul Explicativ al Limb ii române, 1996; a se vedea și
Dictionnaire de la Langue fran caise, 1998) fenomenul terorist
reprezintă mai mult decât efor tul individual al unui kamikaze, se
poate considera c ă „actele teroriste reprezint ă chiar rodul unor
organizații în spatele c ărora s-ar putea afla anumite state ” (Iova,
2006).

VI.2. O nou ă „ecuație de securitate mondial ă”
Analiza evolu ției fenomenului la scar ă mondială relevă că
anul 2001, dup ă 11 septembrie, a dus la o modificare radical ă

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
134
asupra componentelor „ ecuației de securitate mondial ă” (Tudor,
2006). Cu toate acestea, centrarea terorismului spre ținte din avia ția
civilă reprezint ă, în continuare, un risc deosebit, iar consecin țele
actelor ilicite asupra securit ății aeronautice au fost deja demonstrate
în fatidicul 9/11 septembrie.
În ceea ce prive ște țintele vizate, acestea au apar ținut
diferitelor domenii de activitate, ceea ce demonstreaz ă că
obiectivele organiza țiilor teroriste și scopurile urm ărite de acestea
sunt, de asemenea, foarte diverse: fo ști sau actuali conduc ători ai
unor state, demnitari ai administra ției publice centrale sau locale
(miniștri, magistra ți, consilieri, al ți funcționari publici etc.),
diplomați, inclusiv ata șați militari, func ționari interna ționali,
membri ai for țelor O.N.U. sau N.A.T.O., lideri politici și consilieri
ai acestora, cadre militare și polițiști, îndeosebi din rândul celor
care ocupau ori au de ținut func ții de conducere, parlamentari,
oameni de afaceri, turi ști și ziariști etc. Potrivit Delcea (2006)
organizațiile teroriste urm ăresc maximizarea impactului atacurilor
plănuite prin selectarea unor ținte care vor spori în mod
considerabil interesul mass-media.
Urmărind atentatele de la Wo rld Trade Center (1993),
Kenya și Tanzania (2000), World Trade Center, Pentagon –
Washington, New York (2001), se poate observa predilec ția
teroriștilor pentru cl ădirile publice și instituțiile oficiale ale SUA.
Este cunoscut deja c ă „mesajul” terorist, preluat și amplificat de
mass-media, fie c ă vorbim de corpora țiile media de tip CNN sau de
sursele de informare de tipul Ha Retz, Al Jazeera sau The Ierusalim Raport, destabilizeaz ă opinia public ă cu atât mai mult cu cât ținta
atacului terorist este reprezentat ă de un simbol, de tipul Casa
Albă, Statuia Libert ății sau World Trade Center – Turnurile
Gemene etc.
Ultimele evolu ții în problema fundamentali știlor islamici, în
special discutarea „f oii de parcurs” propus ă de SUA, demonstreaz ă
că organiza țiile teroriste, care au consacrat în lumea musulman ă
modelul „atentatorului sinuciga ș”, rămân dintre cele mai active.
Potrivit Jane’s Islamic Af fairs Analyst (2006), în spa țiul virtual a
fost construit de Comitetul pentru Comemorarea Martirilor din

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
135
cadrul Mi șcării Islamice Globale, ca suport de sprijin, chiar și un
site de recrutare online a terori știlor sinuciga și
(www.esteshhaad.com), acesta folosind, pe lâng ă schimbul de
mesaje, și pregătirea atacatorilor ka mikaze împotriva
„necredincio șilor occidentali și a sioniștilor” .
Ținte legitime ale organiza țiilor teroriste sunt și statele
arabe de factur ă laică sau de orientare pro-occidental ă, precum și
cele ce au oferit sprijin SUA în diferitele ac țiuni întreprinse în
lumea islamic ă. Pe acest fond, se poate prognoza c ă în viitor vor
apărea noi forme de terorism („gulerele albe”) care nu vor mai
presupune ac țiuni violente, ci atacur i îndreptate împotriva re țelelor
digitale ale b ăncilor sau marilor corpora ții interna ționale, ale
firmelor de transport sau telecomunica ții.
Din ce în ce mai mult, terorismul reflect ă dezvoltările
tehnologice, schimb ările sociale, transform ările statale, regionale și
mondiale, precum și dinamica centrelor de greutate ale puterii pe
mapamond. În noul context, tacticile grup ărilor teroriste se
adaptează vulnerabilit ăților societ ății moderne, sporind situa țiile de
risc.
Tehnologiile moderne în domeniul informa țiilor și
comunica țiilor joac ă un rol crucial în evolu ția amenin țării
reprezentate, în ansamblul s ău, de terorismul de nuan ță
fundamentalist-slamic ă. Folosirea intensiv ă a Internetului duce la
crearea unui spa țiu virtual, o comunitate f ără frontiere sau
naționalități, care multiplic ă datele identitare ale unei umma,
legitimată de ideologia radicalismului islamic. Asemenea unei
„turbine”, acesta poten țează globalizarea mi șcării, devenind unul
din principalele motoare ale proceselor radicaliz ării și recrutării
susținătorilor „ rezistenței islamice globale împotriva cruciadei
occidentale”.
Potrivit unor surse deschise de documentare (Patterns of
Global Terrorism, în, Terrorist Gr oup Profiles, Departamentul de
Stat al S.U.A., 2006 apud Hli hor, I.; http:// web.nps.navy.mil/
library), organiza țiile teroriste fac di n ce în ce mai prezent
„brandul” Al-Qaida Alb ă.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
136
VI.3. Baza virtual ă
Al-Qaida (Baza) este o grupare cu sprijin multina țional care
finanțează și organizeaz ă activitățile militan ților islamici din lumea
întreagă. A luat na ștere în cursul r ăzboiului afgan împotriva
sovieticilor, iar membrii de baz ă ai grupării sunt veterani de r ăzboi
afgani din întreaga lume musulman ă.
Înființată în 1988, de c ătre militantul saudit Osama Bin
Laden, Al-Qaida încearc ă să transforme grup ările islamice
existente în organiza ții extremiste și să creeze astfel de grup ări
acolo unde acestea nu exist ă. Susține ideea distrugerii SUA, v ăzute
ca principalul obstacol în reforma societ ăților musulmane. De
asemenea, sprijin ă luptătorii musulmani din Afganistan, Algeria,
Bosnia, Cecenia, Eritreea, Kosovo, Pakistan, Somalia, Tadjikistan și Yemen.
Valențele Al-Qaida – care semnificau coordonare
organizațională și strategic ă între diferite re țele teroriste – sunt
preponderent angajate și în mediul virtual, mesajele liderilor,
Ossama bin Laden, Ayman Al-Zawahiri și Abdullah Azzam,
oferind de nenum ărate ori o surs ă de inspira
ție ideologic ă pentru
adepții din întreaga lume. La 4 martie 2006, re țeaua de televiziune
din Qatar, Al-Jazeera, a prezentat selec ții dintr-un mesaj video
aparținând lui Ayman Al-Zawahiri. La scurt timp de la difuzare,
înregistrarea video de 20 minute a circulat pe Internet sub forma
unui mesaj audio.
Pentru eviden țierea schimb ărilor survenite în con ținut, mod
de prezentare și mesaje s-a realizat o analiz ă comparat ă a celor mai
accesate re țele de pe forum, cu o abordare aproape identic ă, la
patru ani diferen ță, 8 iulie 2002 și 12 iulie 2006. (Documentar,
2007). Cel mai accesat material în 2002 a fost „mesajul c ătre
pakistanezi” din partea lui Ossama bin Laden (50.518 de vizitatori).
Materialele despre Ben Laden și atacurile din 11 septembrie 2001
fac subiectul unui num ăr de alte re țele importante care au fost
accesate de mul ți vizitatori.
Internetul nu este folosit numai ca surs ă de inspira ție
ideologică sau catalizator în formarea re țelei, ci serve ște și ca sursă
de informa ții despre tehnicile /metodele de lupt ă și armament.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
137
Odată cu dispari ția taberelor de antrenament din Afganistan și, mai
ales, din Pakistan și apariția, în statele occidentale, a recru ților
locali neinstrui ți, nevoia unei astfel de experien țe și importan ța
manualelor publicate pe Internet au înregistrat o dezvoltare f ără
precedent (Documentar, 2007).
Perchezițiile și arestările au condus, în multe cazuri, la
descoperirea unor materi ale explozive confec ționate artizanal,
posibil asamblate pe baza informa țiilor obținute de pe Internet
(Documentar, 2007). Manuale despre metode de lupt ă și pregătire,
scrise de veterani ai r ăzboiului din Afganistan și instructori din
tabere de preg ătire, au ap ărut pe Internet înc ă de la începuturile
Al-Qaida, oferind numeroase detalii despre producerea de
explozibili improviza ți, aranjamentele și facilitarea deplas ărilor,
precum și despre preg ătirea clandestin ă a atacurilor în str ăinătate.
Tot pe Internet circul ă clipuri video ce con țin demonstra ții asupra
modului de fabricare a unor ar me, precum centuri cu bombe și
explozibili. Cele mai vizitate au fost re țelele care ilustrau „ perfidia
care caracterizeaz ă familia regal ă saudită”, în special
„informațiile și imaginile crucia ților americani din cadrul for țelor
ocupante” desfășurate în Arabia Saudit ă (care a contorizat 15.522
de vizitatori).
Deși fotografiile sunt mai numeroase decât imaginile
filmate, o înregistrare video cu uciderea jurnalistului american Daniel Pearl este în topul listei (cu 4.488 de vizitato ri). Materialele
cu adevărat ideologice sunt rare, în afar a unui material în care li se
solicita participan ților să fie „cu sau împotriva” Al-Qaida (5.339 de
vizitatori, dintre care 150 au r ăspuns) și o discu ție despre
organizația terorist ă „Hizb ut-Tahrir” (7.685 vizitatori, dintre care
720 au răspuns).
Până în 2006, imaginea s-a schimbat, înregistr ările video au
fost mult mai prezente, dou ă dintre cele mai vizionate fiind
uciderea unui ostatic japonez, car e a fost decapitat de gruparea
condusă de Zarqawi, în 2004 (care a avut 14.961 de vizitatori),
și o compila ție a zece dintre cele mai importante înregistr ări video
ale atacurilor asupra for țelor americane din Irak (12.880 de
vizitatori).

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
138
Evenimentele specifice, atât de pe frontul apropiat, cât și de
pe cel îndep ărtat al Jihadului au ie șit mai mult în eviden ță, printre
acestea num ărându-se un anun ț despre moartea lui Zarqawi (8.439
de vizitatori) și o dezbatere despre urm ările atacului Al-Qaida din
Marea Britanie (7.364 de vizitatori).
În compararea materialului de pe internet, din 2002, cu cel
din 2006, s-au observat dou ă evoluții importante: expansiunea
calitativă a „culturii jihadiste” și consolidarea leg ăturilor cu
adevărata cultur ă a Jihadului. (Documentar, 2007).

* * *

Diversitatea și ingeniozitatea ac țiunilor teroriste, nivelul de
pregătire psihologic ă și de luptă, dotarea și mobilitatea structurilor
teroriste impun m ăsuri specifice de contra carare a acestui tip de
acțiune. Cunoa șterea organiza țiilor teroriste, a modului de operare
în derularea unor opera țiuni criminale, posibilit ățile de combatere a
terorismului (Albu, 2006) se afl ă deja în planul de lucru al unor
structuri specializate din sistemul siguran ței naționale, de tipul
Centrului de Coordonare Operativ ă Antiterorist ă (C.C.O.A.). Aflat
în cadrul Serviciului Român de Inform ții, structura specializat ă
grupând speciali ști din mai multe institu ții de stat (Tudor, 2006).
Urmând evolu ția manifest ărilor teroriste (http:// știri.neogen.ro,
Le Monde, 4 august 2005) se poate anticipa c ă terorismul va
persista cu siguran ță și în viitor existând chiar posibilitatea ca
acesta să se dezvolte pe seam a unor state care tind s ă-l foloseasc ă
pentru pentru a- și atinge anumite scopuri, precum:
• Atingerea total ă a obiectivelor politice . În ciuda opiniei
generale, terorismul este o metod ă eficientă de obținere a unei
revendicări politice. Daca organiza ția terorist ă este afiliat ă unei
mișcări politice (grup terorist), iar motivele sunt sus ținute de
majoritatea popula ției civile implicate în conflict, ob ținerea
victoriei înseamn ă numai o problem ă de timp. Cele mai cunoscute
cazuri sunt formarea statului Israel, pentru mi șcările Hanagah și
Irgun, eliberarea Libanului de Sud de sub ocupa ție israelian ă,

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
139
pentru organizatia șiită Hezbolah, abolirea politicii de Apartheid în
Africa de Sud, pentru UmKhonto we Sizwe.
• Efecte economice colaterale . Efortul de lupt ă poate afecta
temporar economia unei regiuni sau țări. În unele cazuri efectele
pot fi de lung ă durată, în special în zonele care depind economic de
industria turismului, cu m ar fi a doua Intifad ă și atentatele
sinucigașe Hamas care au afectat puterni c industria turismului din
Israel, atentatele comise de Jemaah Islamiah în Bali, insul ă cu
populație majoritar hindus ă, din Indonezia, pentru care turimul este
industria major ă.
• Atingerea par țială a scopurilor politice . Obținerea
retragerii trupelor spaniole din Irak, înainte de termen, prin schimbarea cursului alegerilor din Sp ania, în urma atentatelor de la
Madrid din 11 martie 2004, revendicate de Al -Qaida, acordurile din
Vinerea Bun ă (Good Friday Accords) – I.R.A., ob ținerea de
drepturi suplimentare pentru canadienii de origine francez ă din
Quebec – F.L.Q., sunt doar câteva di ntre motivele care au stat la
baza manifest ărilor teroriste din ultima vreme.
• Pornirea unui r ăzboi. Actul terorist poate fi folosit de
către puterea politic ă de stat ca pretext pentru pornirea unor
războaie. Cele mai cunoscute exemple sunt marcate de c ătre
atentatul de la Sarajevo, folosit ca pretext pentru Primul R ăzboi
Mondial, dar și de atentatele din 11 septembrie 2001 care au fost
folosite, potrivit mass-media, ca ar gument pentru construirea unui
front interna țional de lupt ă împotriva terorismului (http://
indexmedia.ro).
Toate acestea sunt posibile și ca urmare a faptului c ă
transportul aerian modern asigur ă o mobilitate f ără precedent la
scară planetar ă, radioul, televiziunea, comunica țiile digitale via
satelit, magistralele informatice tip internet permit un acces aproape instantaneu la informa ții vitale pentru terori ști, precum și
la o audien ță mondială nemijlocit ă (Madotto, 2005). Sistemele de
arme moderne, noile genera ții de explozibili, de dispozitive de
ghidare, de comand ă d e l a d i s t a n ță devin tot mai accesibile pe
piețele clandestine de arme, societatea modern ă oferind noi
vulnerabilit ăți, respectiv ținte terori știlor (http:// sri.ro).

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
140
Un rol important revine și mass-media, ca mijloc de
informare și de diminuare a r ăului psihologic, pe care organiza țiile
teroriste țintesc să-l creeze prin intermediul atacurilor teroriste
(Rosenberg, 2005).
Avertizarea popula ției asupra situa țiilor de risc, schimbul de
informații, coordonarea situa țiilor de criz ă și, nu în ultimul rând,
flexibilitatea telecomunica țiilor, fie c ă ne gândim la telefonia
publică sau la comunica țiile subterane, toate acestea sus țin pe
deplin m ăsurile specifice ini țiate de structurile specializate în
riposta antiterorist ă și în mod implicit mediul interna țional de
securitate.

Note

Andreescu, A., Radu, N., 2007, Geneza Terorii. M ăsuri corelative
antiteroriste , Ed. Artprint, Bucure ști
Antipa, M., 2004, Securitatea și terorismul. Prevenirea și combaterea
acțiunilor extremist- teroriste pe teritoriul României, Ed. Celsius, Bucure ști
Arădăvoiace, Ghe., Iliescu, D., Ni ță, D., 1997, Terorism, Antiterorism,
Contraterorism . Ed. Antet, Oradea
Bădulescu, A., Delcea, C., 2006, 11 septembrie 2001 – cauze și
consecințe, în Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie
Blair, T., 2002, Speech – 10 septembrie 2002 , în O Analiz ă a
Terorismului în Lume 2002, Ministerul de Externe al Statelor Unite, Diacris
International, USA
Brad, C., 2005, Terorismul – cancerul mileniului III , în Spirit Militar
Modern, nr. 5
Colvard, K., 2002, The Psychology of terrorist , H.F. Guggenheim
Foundation, 627, Madison Avenue, New York, USA
Crenshaw, M., 1990, The logic of terorism , în Reich, W., Ed. The
origins of terrorism, Cambrige , Cambrige University Press
XXX, Culegere de studii, Terorismul, Istoric, Forme, Combatere , Ed.
Omega, Bucure ști, 2001
Delcea, C., 2006, Ad – Terorismul. Când consumatorul de media
devine o țintă a teroriștilor, în Terorismul Azi, vol. II, an 1, august
Delcea, C., 2006, Terorismul interna țional, în Terorismul Azi, vol.1,
an 1, iulie

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
141
XXX, 1996, Dic ționarul Explicativ al Limbii române, Univers
Encicopedia, ed a II-a, Bucure ști
XXX, 1998, Dictionnaire de la Langue Francaise, Ed. Hachette, Paris XXX, 2007, Documentar, f ără autor men ționat, manuscris
Ferchedău, M., 2002, Terorismul , Ed. Omega, Bucure ști
Filip, Tănase, I., 2007, Terorismul și media , în Terorismul Azi, vol. XI-
XIII, an. II, I.S.C.T.
Franco, C., 2005, I martiri di Al-Zarqawi e la strateia del caos , Limes,
Rivista Italiana di Geopolitica nr. 6, Gruppo Editoriale L’Espresso
Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii , Ed. Era, Bucure ști
Garcia-Marron, I., 2005, Media vs. terorism , Ed. Tritonic, Bucure ști
Gurr, T., 1970, Why Men Rebel , Princenton, New York: Pincenton
University Press
Hamad, A. A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien , în Der Spiegel,
decembrie; vezi și www.spiegel/ politik/ ausland
Hlihor, I., 2006, Scurtă istorie a terorismului, manuscris
Iordache, Fl., 2005, Terorism. Efecte și concepte , Prelegere, Masterat,
Facultatea de Drept, Universitatea Bucure ști
Iova, M., 2006, 11 Septembrie 2001 , în Politica Interna țională, nr. 5/6
Lucaci, I., Marin, L., 2002, Investigarea fraudelor informatice , Ed.
Ministerului de Interne, Bucure ști, 2002
Marret, J.L., 2002, Tehnicile terorismului / 11 septembrie 2001, Ed.
Corint, Bucure ști
Niță, D., 2006, Terorismul kamikaze . Ed. Antet, Oradea
Peters, H., P., 2006, Mass-media și terorismul. Canal de informare și
arenă publică, în Terorismul Azi, vol. II, an 1, august
Powers, T., D., 1971, The making of a terrorist , Boston: Houghton
Mifflin
XXX, Profil, Buletin, Serviciul Român de Informa ții, an I, nr.1, martie
2003
Radu, N., 2005, Recurs la siguran ța statului, Ed. Fed Print, Bucure ști
Rosenberg, B., M., 2006, Rezolvarea pa șnică a conflictelor , Ed. Elena
Francisc Publishing, Bucure ști, în Terorismul Azi, vol. 1, an 1, iulie 2006
Seger, K., 1990, The antiterrorism handbook , Editura Presido, SUA
Sevilla, J., 2007, Terorismul intelectual, Ed. Humanitas, Bucure ști
Sîrbu, Benedict, I., 2006, Managementul resurselor de securitate și
concepția antiterorist ă română, în, Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie
Smith, P. , 2002, apud Posber G., Eșecul prevenirii lui 11 septembrie,
The Failure to Prevent, 9/11, SUA
Stoina, N., 2002, Megaterorismul – provocarea mileniului III , în
http://actrus.ro

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
142
Tudor, R., 2006, 11 Septembrie 2001 , în Politica Interna țională, nr. 5/6
XXX, 2006, 11 Septembrie 2001. Raportul final al Congresului
american de anchet ă privind atacurile teroriste asupra SUA , Ed. Alfa,
București

Capitolul VII
RReețțeeaauuaa tteerroorriiii
Abstract : Necesitatea cunoa șterii în detaliu a preg ătirii psihice, fizice și
de specialitate a terori știlor, în contextul sp ălării creierelor viitorilor candida ți la
grupările teroriste, al îndoctrin ării religioase și nu numai, al instruirii pe baza
unor modele desprinse din Marea Enciclop edie a Jihadului, Scrisoarea de la un
membru A1- Qaida, Cum s ă înfrunți și să reziști în fața anchetatorilor serviciilor
speciale, impun, mai mult decât oricând, o aten ție aparte în identificarea
amprentei grup ărilor teroriste, fie c ă amintim de Hamas, Brig ăzile Al Aqsa sau
de Al-Qaida Alb ă.
Cuvinte cheie : ținte, gulerele albe, grup ări teroriste, purt ătoarea de
sabie, Jihadul (R ăzboiul Sfânt), Falangele libaneze.

Analiza evolu ției fenomenului la scar ă mondială relevă că
în 2001 acesta a înregistrat o cre ștere spre sfâr șitul anului, când s-
au consumat evenimentele trag ice din SUA, din 11 septembrie
2001, eviden țiindu-se c ă reorientarea terorismului spre ținte din
aviația civilă reprezint ă, în continuare, un risc deosebit, iar
consecințele actelor ilicite asupra securit ății aeronautice pot fi
devastatoare.
Din punct de vedere al tipurilor de ac țiuni teroriste
întreprinse, putem subscrie punct elor de vedere exprimate de c ătre
Serviciul Român de Informa ții (http://www.sri.ro ), potrivit c ărora
acestea s-au diversificat, ponderea fiind de ținută de cele în care s-
au utilizat explozivi și armament de diferite categorii și calibre,
elementul de noutate constând în faptul c ă pentru comiterea de
asemenea acte s-a recurs la folosi rea avioanelor de transport de
persoane, ca vectori de distrugere a țintelor vizate, efectele ob ținute
fiind devastatoare și spectaculoase. P ătrunzând tot mai mult în
domeniul înaltei tehnologii, achizi ționarea sau fabricarea unor arme
sofisticate care s ă fie folosite în scopuri teroriste nu mai reprezint ă
astăzi nici o problem ă.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
144
În prezent, o serie de organiza ții cu motiva ții sau ideologii
mai puțin inteligibile s-au al ăturat tipurilor tradi ționale și mai
cunoscute de grupuri etnice, na ționaliste, separatiste și ideologice.
Acestea îmbr ățișează cauze religioase și naționale mult mai amorfe
și se ascund în entit ăți organizatorice cu componen ță și structură
mai difuze. Spre deosebire de cere rile specifice, predominant laice
în trecut, majoritatea acestor atacuri nu sunt revendicate în prezent.
În privința ponderii țintelor vizate de atentatori, se observ ă
predilecția acestora pentru cl ădirile publice și instituții, dar și
pentru S.U.A. – considerate cel ma i mare inamic al Islamului. Pe
același plan este vizat și statul Israel.
Organizațiile teroriste palestiniene, care au consacrat în
lumea musulman ă modelul atentatorului sinuciga ș, rămân, în
prezent, cele mai active și mai periculoase. Specificul ac țiunilor
îndreptate împotriva inte reselor statului Israel și desfășurate pe
teritoriul acestui stat, precum și în cele palestiniene ocupate,
încadreaz ă organiza țiile teoriste palestiniene în categoria
organizațiilor teroriste locale. Prin ecoul ac țiunilor comise,
organizațiile teroriste palestiniene se men țin în centrul aten ției
mass-media interna ționale.
Pe lângă obiectivele clasice (ambasade, re ședințe, baze
militare), este posibil s ă fie vizate, în principal, ținte ușoare,
simbolice, surpriz ă de natur ă să producă un impact important la
nivelul opiniei publice.
Analiza metodelor prin care elementele extremist-teroriste
își duc la îndeplinire planurile criminale, relev ă existența unei
palete restrânse de asemenea pr ocedee, ajungându-se chiar la o
standardizare a acestora. Concret, cvasitotalitatea atacurilor mizează pe cel pu țin șapte direc ții de acțiune și anume:
• agresiuni psihologice;
• atacuri armate/tip comando;
• atacuri sinuciga șe;
• atentate cu bomb ă;
• deturnare de mijloace de transport;
• provocare de incendii/avarii;
• luări de ostatici/r ăpiri.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
145
Se prefigureaz ă, de asemenea, apari ția unei noi metode,
materializate prin infestarea de locuri/medii cu substan țe
radioactive, chimice sau biologice. Evantaiul de mijloace, aflate la dispoziția grupărilor teroriste, este reprezentat de:
• alarme/amenin țări false;
• armament clasic;
• explozivi clasici/improviza ți;
• mașini – capcan ă;
• plicuri/colete-capcan ă;
• substanțe incendiare/biologice.
Având în vedere capacitatea distructiv ă foarte mare a
explozivilor (clasici sau improviza ți), membrii organiza țiilor
teroriste prefer ă din ce în ce mai mult astfel de mijloace, în
derularea ac țiunilor specifice.
Un scenariu familiar și deprimant este posibil cu ajutorul
Internetului, acesta fiind utilizat at ât pentru transmiterea de mesaje
cât și ca suport pentru propagand ă, operațiuni financiare, dar și ca
interfață care asigur ă lansarea de atacuri cibernetice asupra unui
spectru larg de poten țiale ținte. Pe acest fond, se poate prognoza c ă
în viitor vor ap ărea noi forme de terorism (gulerele albe) care nu
vor mai presupune ac țiuni violente, ci atacuri îndreptate împotriva
rețelelor digitale ale b ăncilor sau marilor corpora ții internaționale,
ale firmelor de transport sau telecomunica ții.
Din ce în ce mai mult, terorismul, reflect ă dezvoltările
tehnologice, schimb ările sociale, transform ările statale, regionale și
mondiale, precum și dinamica centrelor de greutate ale puterii pe
mapamond. Tacticile grup ărilor teroriste se adapteaz ă
vulnerabilit ăților societ ății moderne, sporind situa țiile de risc.
Diversitatea și ingeniozitatea ac țiunilor teroriste, nivelul de
pregătire psihologic ă și de luptă, dotarea și mobilitatea structurilor
teroriste impun m ăsuri specifice de contra carare a acestui tip de
acțiune. Cunoa șterea organiza țiilor teroriste, a modului de operare
în derularea unor opera țiuni criminale, se afl ă deja în planul de
lucru al unor structuri speci alizate din sistemul siguran ței naționale.
Potrivit unor surse deschise de documentare (http:// sri.ro, Patterns of Global Terrorism, în Terrorist Group Profiles, Departamentul de

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
146
Stat al SUA, apud Hlihor, I., Manuscris, 2006.; de v ăzut și: http: //
web.nps.navy.mil/library) organiza țiile teroriste sau organiza țiile
politice care folosesc metode teroriste (Hamas, Fatah).

Organiza ții teroriste în România
Dintre organiza țiile teroriste semnalate (http:sri.ro) c ă au
desfășurat sau desf ășoară activități în România, amintim:

Frații Musulmani
Interesată de crearea unor structuri de acoperire sub care s ă-
și desfășoare activitatea în țările în care are interese (prezen ța unui
număr relativ mare de musulmani), organiza ția Frații Musulmani
urmărește atragerea de noi membri, indiferent de na ționalitatea sau
cetățenia lor. Potrivit lui Tudor (2002), în România tr ăiesc peste
200 de membri și simpatizan ți, care lucreaz ă sub acoperirea ligilor
islamice și a fundațiilor umanitare.
Conform informa țiilor amintite, Liga Islamic ă Culturală din
București coordoneaz ă activitatea tuturor membrilor organiza țiilor
Frații Musulmani și Hamas din Europa Central ă și de Est, iar,
sprijinul financiar provine de la Asocia ția Mondial ă a Tineretului
Musulman, cu sediul în Riad, Arabia Saudit ă, și de la Funda ția
Umanitar ă Al-Taiba, cu sediul în SUA.
Organizația este strâns legat ă ideologic de gruparea
integristă Hamas. Spre deosebire de aceasta, care ac ționează
aproape exclusiv în Teritoriile Autonome, Fra ții Musulmani
vizează promovarea doctrinei fundame ntalist-islamice extremiste.
Membrii organiza ției din România au fost în trecut implica ți în acte
teroriste, dar nu exist ă dovezi clare c ă ar intenționa să comită astfel
de acte în viitorul apropi at, în plan mondial.

Partidul Eliber ării Islamice (Hezbe At Tahrir)
În fond, este o organiza ție terorist ă de esen ță
fundamentalist-islamic ă, radicală ce are ca obiectiv crearea Marelui
Califat Islamic (Al Khilafa) pe toate teritoriile care au fost ori sunt
locuite de popula ție de religie islamic ă. Neagă actuala organizare
statală a popula ției musulmane, fiind interzis ă în toate țările, chiar
și în cele care sprijin ă expansiunea islamismului.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
147
Gruparea este supus ă unui proces de sciziune și disidență,
datorat, în special, atitudini i unor lideri mai tineri fa ță de abuzul de
normare a vie ții și comportamentul membrilor, în detrimentul
luptei pentru crear ea Califatului al conduc ătorului mondial Abdel
Qadim Zalloun. Partidul Eliber ării Islamice s-a implicat major în
crearea corpului mujahedi nilor afgani, cu activit ăți de lupt ă în
Afganistan, Cecenia, Bosnia și Kosovo.

Jamiat-ul Mujahedin
Localizată în Bagh (Kashmirul pakistanez), organiza ția a
luat ființă în anul 1974, ca o fac țiune disident ă a Hizbul Mujahedin,
în urma disensiunilor între comandantul militar și cel operativ.
Obiectivul organiza ției îl constituie ob ținerea independen ței în
Kashmirul indian.

Lupii Cenu șii (Bozkurtlar)
Organizație ultrana ționalistă de extrem ă-dreapta,
Bozkurtlkar promoveaz ă turanismul și pan-turcismul, excluzând
acordarea de drepturi pe cr iterii etnice pentru popula țiile care
trăiesc pe teritoriul Turciei. Membrii organiza ției luptă pentru o
Turcie mai mare, care s ă se întind ă de la Marele Zid pân ă în
Balcani. Ei se opun P.K.K.-ului, simpatizan ților kurzi ai partidelor
islamice din Turcia și Hezbollah-ului turcesc.
Susținerea și promovarea intereselor Turciei prin mijloace
și metode violente, uneori extremist-teroriste, ap ărarea în interiorul
și exteriorul Turciei, prin mijloace și metode violente, extremist-
teroriste, a valorilor fundamentale ale statului turc, caracterul laic și
unitar, impunerea principiului „un singur popor și o singur ă
națiune turc ă” (inclusiv, prin asimilarea for țată a altor etnii),
refacerea Turciei în vechile grani țe, o lume turc ă unică de la Marea
Adriatică până la Zidul chinezesc și din Caucaz pân ă în Balcani
constituie doar o parte dintre obiectivele care definesc organiza ția
Bozkurtlar (Lupii Cenu șii). Din surse deschise (http://
curierulnational.ro) se pare c ă există peste 300 de membri ai
Lupilor Cenu șii în România, organiza ți pe două structuri distincte
(a elitei și cea de execu ție).

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
148
Acțiunile rețelelor teroriste nu sunt guvernate de motiva ții
bazate pe o percepere clar ă a realității, unul dintre scopurile
organizațiilor teroriste fiind acela de a-i convinge pe cei care iau
cunoștință de acțiunile lor s ă gândeasc ă în acela și mod cu ele.
Teroriștii acționează într-o situa ție caracterizat ă prin stres și
nesiguran ță, aspecte care conduc la formarea unei credin țe asupra
terorii, concep ții particulare sau specifice, greu de schimbat.

Note

Andreescu, A., 2000, Terorismul, analiz ă psihologic ă. Ed. Timpolis,
Timișoara
Andreescu, A., 2002, 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI în
materie de terorism, Ed. Artprint, Bucure ști
Andreescu, A., și colectiv, 2002, Siguran ța națională și ordinea
publică, 1859- 2000 , Ed. Artprint, Bucure ști
Brad, C., 2005, Terorismul – cancerul mileniului III , în Spirit Militar
Modern nr. 5
Colvard, K., 2002, The Psychology of terrorist , H.F. Guggenheim
Foundation, 627, Madison Avenue, New York, USA
Crenshaw, M., 1990, The logic of terorism , în, Reich, W., ed. The
origins of terrorism, Cambrige , Cambrige University Press
XXX, Culegere de studii, Terorismul, Istoric, Forme, Combatere , Ed.
Omega, Bucure ști, 2001
Delcea, C., 2006, Terorismul interna țional, în, Terorismul Azi, vol.1,
an 1, iulie
Franco, C., 2005, I martiri di Al-Zarqawi e la strateia del caos, Limes,
Rivista Italiana di Geopolitica, nr. 6, Gruppo Editoriale L’Espresso
Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii , Ed. Era, Bucure ști
Iordache, Fl., 2005, Terorism. Efecte și concepte, Prelegere, Masterat,
Facultatea de Drept, Universitatea Bucure ști
Marret, J.L., 2002, Tehnicile terorismului / 11 septembrie 2001 . Ed.
Corint, Bucure ști
Madoto, G., 2005, Strategie și tactică militară – implica ții în pregătirea
luptătorilor antiterori ști, Referat – Tez ă de doctorat, A.N.E.F.S., Bucure ști
Moisescu, F., G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004, Terorismul –
Amenințare major ă asupra democra ției secolului XXI , Ed. Universit ății
Naționale de Ap ărare, Bucure ști

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
149
Powers, T., D., 1971, The making of a terrorist , Boston: Houghton
Mifflin
Rosenberg, B., M., 2006, Rezolvarea pa șnică a conflictelor , Ed. Elena
Francisc Publishing, Bucure ști, în, Terorismul Azi, vol. 1, an 1, iulie 2006,
DELCEA (2006), Ad- Terorismul.
Seger, K., 1990, The antiterrorism handbook. Editura Presido, SUA
Smith, P. , 2002, apud. Posner G., Eșecul prevenirii lui 11 septembrie ,
The Failure to Prevent, 9/11, SUA
Stoina, N., 2002, Megaterorismul – provocarea mileniului III , în
http://actrus.ro
Văduva, Gh., 2007, Războiul asimetric și noua fizionomie a
conflictualit ății armate , Ed. Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”,
București
XXX, Parteneriatul Londonez de Redresare, Manuscris, 2006
XXX, Profil, Buletin, Serviciul Român de Informa ții, an I, nr. 1, martie
2003

Capitolul VIII
TTeerroorriissmmuull eeuurrooppeeaann,, ccrriimmaa oorrggaanniizzaattăă
șșii ppssiihhoollooggiiaa kkaammiikkaazzee
Abstract: Terorismul, potrivit și surselor deschise (marcate de Marea
Enciclopedie a Jihadului, Ghidul Teroristului, semnat de Osama bin Laden, sau de către O scrisoare de la un membru Al-Qaida) cunoa ște în contemporaneitate o
creștere fără precedent, iar prin formele noi de manifestare, prin caracterul s ău
tot mai organizat, pericolul deosebit și internaționalizarea evident ă, constituie o
amenințare permanent ă l a a d r e s a c o m u n i t ății umane, a institu țiilor și chiar a
statelor.
Cuvinte cheie : finanțarea terorismului, dezvoltarea criminalit ății,
deschiderea frontierelor; chintesen ța manifest ărilor.

VIII.1. Europa – teatru de ac țiune
Provocările începutului de mileniu III nu mai sunt doar
conflicte interstatale, ci sunt de natur ă mult mai complex ă,
aparținând nu o singur ă dată zonei crimei organi zate, terorismului,
instabilității economice și, nu în ultimul rând, amenin țărilor la
adresa mediului înconjur ător. Europa constituie, pentru terorism, un
veritabil teatru de ac țiune ce porne ște din Urali și se întinde pân ă la
Atlantic, regiunea central-european ă fiind expus ă în mod particular
acestui atac, atât din considerente de ordin geografic, cât și din
motivații de ordin politic.
În acest context, se poate considera c ă ne confrunt ăm cu noi
amenințări, agresive și imprevizibile ca poten țial, putere de
distrugere, resurse, re țea de întindere mondial ă, scopuri și ținte.
Conform statisticii Eurojust, 706 indivizi au fost aresta ți în 15
dintre țările membre U.E., fiind suspecta ți de comiterea unor
infracțiuni aflate la linia de demarca ție dintre crima organizat ă și
terorism.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
152
Terorismul în Europa are la baz ă bagajul istoric, politic,
economic și social al fiec ărui stat membru. Po rnind de la acest
nivel de cunoa ștere, nu trebuie neglijat nici faptul c ă Uniunea
European ă, ca institu ție politic ă, este din ce în ce mai mult
identificat ă ca un simbol, implicând riscul de a deveni țintă pentru
terorism.
Raportându-ne, într-o analiz ă secvențială, la terorismul
islamic, terorismul în spa țiul comunitar trebuie abordat din
perspectiva global ă a mediului interna țional de securitate. Acest
lucru se impune cu atât mai mult cu cât organiza țiile teroriste care
fac propagand ă în țări terțe au folosit și folosesc U.E. drept baz ă de
recrutare de noi membri, Al-Qaida Alb ă fiind mai mult decât un
exemplu.

VIII.2. Zakat-ul și sursele de finan țare
Finanțarea terorismului acoper ă, potrivit unor surse
deschise de informare (TE – SAT 2007), dou ă domenii distincte
marcate de finan țarea atacurilor teroriste și fonduri pentru re țelele
teroriste. Fondurile sunt procurate prin crearea și gestionarea unor
companii mici, ca surse ale unui venit legal, care astfel este folosit
pentru sus ținerea grup ărilor teroriste în interiorul și exteriorul U.E.
În sensul celor prezentate, o alt ă sursă important ă este
obținută din dona țiile private și din utilizarea neadecvat ă a
Zakat-ului, respectiv „cea de a treia parte din venit care trebuie
dată de musulmani pentru cei s ăraci sau nevoia și”. În condi țiile în
care șirul surselor ilegale pentru finan țarea terorismului acoper ă în
cea mai mare parte majoritatea ac țiunilor criminale, de la tehnic ă
legată de falsificarea documentelor de identitate și călătorie, la
infracțiuni de natur ă financiar ă, precum folosirea c ărților de credit
false, evaluarea sumei totale a fondurilor ilegale fo losite pentru
finanțarea terorismului este aproape imposibil ă. Este o trist ă
realitate faptul c ă majoritatea liderilor organiza țiilor teroriste pot
trece aproape nestingheri ți frontierele, c ă sume imense de bani pot
ajunge de pe un continent pe a ltul în numai câteva ore, îns ă, când
este vorba de cei care aplic ă legea, paradoxal, frontierele devin un
serios obstacol.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
153
VIII.3. Fenomene transna ționale
Din cuprinsul rapoartelor și conferin țelor interna ționale
(Conferin ța miniștrilor europeni de justi ție, Moscova, 4 – 5
octombrie 2006), rezult ă indubitabil c ă „problematica ridicat ă de
terorism nu poate fi solu ționată numai prin ac țiuni individuale, ci
este necesar ă folosirea, în special, a mijloacelor oferite de legea
penală internațională”. În condi țiile în care legisla țiile și strategiile
naționale nu reu șesc să țină pasul cu tendin țele crimei
transnaționale și cu înalta tehnologie folosite de aceasta, devine din
ce în ce mai evident faptul c ă securitatea na țională și aplicarea legii
trebuie să devină noțiuni inseparabile.
În cadrul U.E., terorismul și criminalitatea organizat ă sunt
în esență fenomene transna ționale. Anul 2006 a fost marcat de o
amplificare a manifest ărilor fenomenului terorist. Terori știi
separatiști au desf ășurat 424 de atacuri în spa țiul european.
Gruparea E.T.A. (Euskadi Ta Aska tasuna) a revendicat 11 atentate
în Spania, în timp ce mi șcarea Irrintzi și-a asumat r ăspunderea
pentru patru atacuri pe teritoriul francez. Șase atacuri, desf ășurate
la Madrid și Barcelona, au fost revendicat e de G.R.A.P.O. (First of
October Antifascist Resistance Group). În acest context, avem indicii (TE – SAT 2007) și asupra faptului c ă jumătate din cele 282
de atacuri înregistrate în 2006 în Corsica au fost revendicate de
grupările Front Liberation Nationale de la Corse (F.L.N.C.) și
Union des Combattants (U.D.C.), acestea dispunând de informa ții
exacte asupra țintelor vizate.
Italia a cunoscut o cre ștere a num ărului de atacuri ale
grupărilor anarhiste și de stânga, precum B. R.C.P.C.C. (Brigate
Rosse per la Construzione del Partito Communista Combattente)
sau F.A.I. (Federazione Anarhica Informale), responsabile pentru
unul, respectiv nou ă atacuri în Roma, dar și în alte ora șe din nordul
țării și din Toscana.

VIII.4. Informa ții și unități specializate
Fără să avem inten ția de a insista asupra manifest ărilor
terorismului, trebuie s ă reliefăm că posibilitățile de combatere a
acestuia necesit ă un susținut schimb de informa ții și o permanent ă

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
154
cooperare între structurile speci alizate în ripo sta antiterorist ă, fie că
ne rezum ăm la cele externe, de tip: GSG – 9 (Comandoul
Antiterorist German), S.E.K. (Sp eziale Einsatz Kommando), S.A.S.
(Special Air Service), G.I. G.N. (Grupul de Interven ție al
Jandarmeriei Franceze), Osasto Kar hu Helsinki (Unitatea „Ursul”)
sau G.I.S. (Groupe Italian Inte rventional Speciale), N.O.C.S.
(Nucleo Operativo Centrale di Securezza), G.E.E.O. (Grupo
Especiale Espagnol de Opertiones), fie c ă amintim, nu în ultimul
rând, unit ățile specializate interne, de tip Brigada „Vlad Țepeș” sau
„Acvila”, din Ministerul Internelor și Reformei Administrative din
România, A.T. (Brigada Antiterorist ă) din Serviciul Român de
Informații sau Unitatea Special ă de Interven ție, din cadrul
Serviciului de Protec ție și Pază.

VIII.5. Deschiderea frontierelor
Dezvoltarea criminalit ății în România ar putea fi
interpretat ă, lato senso, din perspectiva oferit ă de procesul de
democratizare și, implicit, de integrare în circuitul economic
mondial. Totodat ă, „deschiderea frontierelor, dublat ă de un control
vamal relaxat” a impulsionat, la cote f ără precedent, mi șcarea
persoanelor și a mărfurilor, imigra ția clandestin ă, furtul de
autovehicule și traficul interna țional de autovehicule furate, traficul
cu moned ă falsă, traficul de materiale radi oactive, traficul cu opere
de artă și, nu în ultimul rând, criminalitatea – atât cea
economico-financiar ă, cât și cea prin agresare fizic ă.
În timp ce speciali știi nu reu șesc să cadă la un consens în
definirea conceptelo r de terorism, crim ă organizat ă (Grupul ad-hoc
pentru Crima Organizat ă al U.E., 2005), mafie sau corup ție,
definibile din variate unghiuri și experien țe, structurile crimei
organizate dovedesc din ce în ce mai mult ă ușurință în adaptarea
față de schimb ările de situa ții și condiții (Interpol, 13 – 14
decembrie 2005), orientându-se foarte rapid spre spa țiul economic
care le asigur ă câștigurile cele mai mari și posibilit ăți concrete de
pătrundere în institu țiile sociale și în cele ale ordinii juridice.
Departe de a fi considerat ă doar o asociere banal ă a doi sau mai
mulți infractori pentru spargerea unei locuin țe sau furtul unei

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
155
mașini și valorificarea bunurilor su strase, crima organizat ă, spre
deosebire de organiza țiile teroriste, are obiec tive stabilite pe termen
lung, în plan economic, politic și social și vizează obținerea
profitului și a puterii. Dac ă terorismul tinde s ă schimbe un sistem
politic, organiza țiile crimei organizate urm ăresc doar câ știgurile
perpetue.

VIII.6. Nucleele de reprezentare
Ca atare, raportat la fenome nul terorist, Europa se
confruntă cu o amplificare a ac țiunilor infrac ționale, cum ar fi
contrabanda, bancruta frauduloas ă, traficul ilegal cu stupefiante, cu
armament, muni ție, explozivi, moned ă falsă, traficul de persoane,
depunând eforturi multiple în scopul prevenirii și combaterii
acestora. Semnificative, în context sunt ac țiunile derulate de c ătre
membrii actualului Kadek (desprins din P.K.K. – Partidul
Muncitorilor din Kurdistan), în domeniul traficului cu droguri și de
către P.K.K. în domeniul tr aficului cu armament, muni ție și
explozivi, precum și al traficului de persoane.

VIII.7. Interferen ța terorii
Astfel, se poate aprecia c ă, la amenin țările distincte
reprezentate de terorism și crima organizat ă, la adresa
securității europene, c ăreia îi subscrie și siguranța națională, se
adaugă noi factori de risc, rezulta ți din interferen ța celor dou ă
fenomene:
• mijloacele financiare ob ținute de c ătre grupări teroriste
din activit ăți specifice crimei organizate, permit dezvoltarea
capabilităților organizatorice și operative proprii;
• generarea unor conflicte de interese, prin implicarea
terorismului în crima organizat ă, pentru a c ăror rezolvare se poate
apela la modalit ăți cu grad extrem de violen ță;
• amplificarea unei st ări de îngrijorare privind perspectiva
de a instaura și consolida, pe teritoriul na țional, structuri specifice
criminalit ății organizate, coroborate cu revigorarea fenomenului
terorist interna țional.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
156
VIII.8. Psihologia kamikaze
Pornind de la cele precizat e, se poate aprecia c ă
organizațiile criminale și cele teroriste converg caracteristici
multiple ce permit o strâns ă cooperare, astfel încât acestea permit o
înaltă ierarhizare structural ă, cu paliere decizionale, cu sarcini și
competen țe bine definite. Totodat ă, în desf ășurarea activit ăților
specifice, acestea uziteaz ă de acoperiri ofic iale, fiind vizate
activități ilicite de mare amploare, violen ța fiind principala regul ă
de acțiune. Cu inten ția de a sus ține o mai bun ă cunoaștere a
fenomenelor terorismului și crimei organizate transna ționale,
apreciem manifestarile tip kamikaze reprezint ă chintesen ța acestor
actiuni. Logica martiriului (Marre t, 2002) din 11 septembrie 2001,
confirma și acest lucru printr-o serie de date desprinse din surse
deschise (www.presamil .ro/2005/ 3/ 25-29).
Un studiu realizat de un grup de speciali ști ai Institutului de
Politici Interna ționale pentru Lupt ă Împotriva Terorismului
(International Policy Institute for Counter Terrorism) apreciaz ă că
acest comportament autodistructiv al terori știlor palestinieni ar fi o
rezultantă a celor dou ă tipuri de suicid: altruism și fatalism.
(www.ict.org.il/articles). Young (1972) afirma c ă „aceste dou ă
categorii ar trebui tratate ca surori gemene […], diferen ța dintre
ele poate fi v ăzută doar prin în țelesul subiectiv al ac țiunii
sinucigașe. Dacă o persoan ă se sinucide pentru a- și îndeplini
datoria, statusul s ău psihologic poate fi or i o convingere senin ă
(altruism), ori fric ă și disperare extreme (fatalism) “.
În cazul atacurilor de la 11 septembrie nu se poate vorbi de
tineri palestinieni lipsi ți de perspective. Dimpotriv ă, este vorba
despre tineri musulmani mai degrab ă educați și aparent integra ți în
modul de via ță european și nord-american. Mohamed Atta,
Marwan al Shehhi, Hani Hanj our sau Ziad Jarrah confirm ă acest
lucru, fiind doar câ țiva dintre cei care au ini țiat atentatele de la
World Trade Center, din 11 se ptembrie 2001. Caracteristica
generală pentru to ți este dată de lupta comun ă împotriva regimuilor
despotice.
Oprindu-ne numai și asupra vârstelor celor 19 terori ști
sinucigași din 11 septembrie 2001, avem indicii c ă tăria mental ă

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
157
este o trăsătură de bază a profilului psihologic, al ături de sănătate,
disciplină, sacrificiu și răbdare. „Fiecare membru trebuie s ă fie
capabil s ă suporte v ărsarea de sânge, omorul, arest ările și
închisoarea. El trebuie s ă fie capabil, dac ă va fi necesar, s ă
omoare unul sau mai mul ți tovarăți ai săi. El trebuie s ă fie capabil
să suporte priva țiunile și tratamentul înjositor la care ar putea s ă
fie expus de c ătre inamic. El nu trebuie s ă se vândă inamicului, nici
să-și sacrifice religia de dragul libert ății”. (Manualul teori știlor,
2002).
O altă trăsătură important ă ce contureaz ă profilul
teroristului este marcat ă de dezinteresul pentru averi materiale.
Mohamed Atta demonstreaz ă prin Testamentul s ău că nu l-a
interesat nicio clip ă bunăstarea material ă: „Când voi muri… vreau
ca îmbrăcămintea pe care o port s ă fie din trei buc ăți albe de
țesătură, dar nu din m ătase sau alt ă țesătură scumpă (…) o treime
din banii mei trebuie cheltui ți pentru cei s ăraci și aflați în nevoie ”
(Aust; Schnibben, 2002).

VIII.9. Combaterea terorismului transfrontalier
Simbioza nefericit ă a terorismului cu crima organizat ă
influențează, în mod evident, și economia mondial ă. Astfel,
evoluțiile piețelor de capital și a celor bursiere au devenit
imprevizibile, cu repercusiuni negative asupra economiilor statelor
în curs de dezvoltare sau a tinerelor democra ții din Europa Central ă
și de Est.
Pe acest fond, strategiile de securitate trebuie regândite
fundamental, luând în calcul in cluderea de noi vectori în ecua ția de
siguranță națională a fiecărui stat. În situa ția în care forurile
continentale și mondiale î și canalizeaz ă eforturile pe direc ția
identificării soluțiilor adecvate pentru eradicarea fenomenului
terorist, România și-a amplificat ef orturile de contracarare a acestui
flagel, atât în plan interna țional, cât și în plan intern. Aceste eforturi
vizează alăturarea României la coali ția interna țională, în scopul
combaterii terorismului, prin punerea la dispozi ție a întregului
potențial național și intensificarea m ăsurilor de actualizare a
cadrului legislativ și implementare a acquis – ului comunitar.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
158
Începând din 11 septembrie 2001, la nivelul Ministerului
Internelor și Reformei Administrative au fost declan șate o serie de
activități concertate, distincte, având ca obiectiv prevenirea și
combaterea terorismului transfr ontalier. Parte a Sistemului Na țional
de Prevenire și Combatere a Terorismului (S.N.P.C.T.), Ministerul
Internelor și Reformei Administ rative a dispus m ăsuri concrete de
întărire a supravegherii și pazei frontierei de stat, de eficientizare a
sistemelor de paz ă, ordine și securitate, pe zona ambasadelor,
legațiilor, reperezentan țelor străine, precum și a sediilor
administra ției publice centrale și locale.
În cadrul procedurilor aplicate, Ministerul Internelor și
Reformei Administrative a acord at prioritate atât combaterii
traficului de fiin țe umane și migrației clandestine, cât și identific ării
organizatorilor de filiere, respectiv c ălăuzelor specializate în
trecerea frauduloas ă a frontierelor. În de plin acord cu dispozi țiile
aquis- ului comunitar, România r ămâne un participant activ și
eficient la lupta pentru prevenirea și combaterea oric ăror tipuri de
riscuri și amenințări subsumate sau asociate terorismului.

Note

Andreescu, A., (2002). 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI
în materie de terorism, Ed. Artprint, Bucure ști
Andreescu, A., și colectiv., 2003, Terorismul interna țional – flagel al
lumii contemporane, Ed. Ministerului Administra ției și Internelor, Bucure ști
Andreescu, A., Radu, N., 2007, Terrorism – From “The Big
Encyclopedia of Jihad” to “Hamas Co venant” and “the White Al-Qaeda”, în
Romanian Military Thinking, january- march, vol 1, 2007
Andreescu, A., Radu,N., 2007, Rețeaua terorii. De la Septembrie Negru
la Al-Qaida Alb ă, în, Gândirea Militar ă Româneasc ă, martie – aprilie, vol. 2,
2007
Andreescu, A., Radu, N., 2007, The voice of terror between „Islamic
Low” and „Civilzation Consciounsness” în Romanian Military Thinking, april –
mai, vol. 2, 2007
Andreescu, A., 2007, Considera ții privind crima organizat ă și terorism.
Rolul M.I.R.A. în prevenirea și combaterea acestui flagel , Prelegere. Simpozion
internațional de comunic ări științifice, Ministerul Afacer ilor Interne al Republicii
Moldova

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
159
Arădăvoaice, Ghe., Iliescu, D., Ni ță, D., 1997, Terorism, Antiterorism,
Contraterorism. Ed. Antet, Oradea
Arădăvoaice, Gh.; Stancu, V., 1999, Războaiele de azi și de mâine, Ed.
Militară, București
Burgess, M., Delcea, E.,I., 2006, Problematica definirii terorismului, în
Terorismul Azi, vol. IV – VI , an 1, octombrie – decembrie
Colvard, K., 2002, The Psychology of terrorist, H.F. Guggenheim
Foundation, 627, Madison Avenue, New York, USA
Crenshaw, M., 1990, The logic of terorism , în Reich, W., ed. The
origins of terrorism, Cambrige ; Cambrige University Press
Drăgoi, V., Alexandru, C., 2004, Migrația și azilul , Ed. Ministerului
Administra ției și Internelor, Bucure ști
Fecioru, I., 2004, Libertatea de circula ție între deziderat și realitate ,
Ed. Ministerului Administra ției și Internelor, Bucure ști
Franco, C., 2005, I martiri di Al-Zarqawi e la strateia del caos , Limes,
Rivista Italiana di Geopolitica, nr. 6, Gruppo Editoriale L’Espresso
Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii , Ed. Era, Bucure ști
Gurr, T., 1970, Why Men Rebel , Princenton, New York: Pincenton
University Press
Hamad, A. A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien, în Der Spiege,
decembrie; vezi și www.spiegel/ politik/ ausland
Iordache, Fl., 2005, Terorism. Efecte și concepte , Prelegere, Masterat,
Facultatea de Drept, Universitatea Bucure ști
Iova, M., 2006, 11 Septembrie 2001 , în Politica Interna țională nr. 5/6
Marret, J.L., 2002, Tehnicile terorismului / 11 septembrie 2001, Ed.
Corint, Bucure ști
Medeleanu, T., 2006, Criminalistica în ac țiune. Omorul, terorismul și
crima organizat ă, vol. 1 – 2, Ed. Lumina Lex, Bucure ști
Miclea, D., 2004, Curs de combatere a crimei organizate , vol. I, Ed.
Ministerului Administra ției și Internelor, Bucure ști
XXX, 2006, Parteneriatul Londonez de Redresare, Manuscris
Peters, H., P., 2006, Mass – media și terorismul. Canal de informare și
arenă publică, în, Terorismul Azi, vol. II, an 1, august
Powers, T., D., 1971, The making of a terrorist , Boston: Houghton
Mifflin
XXX, Profil, Buletin, Serviciul Român de Informa ții, an I, nr.1, martie
2003
Radu, N., 2005, Recurs la siguran ța statului . Ed. Fed Print, Bucure ști
Rosenberg, B., M., 2006 , Rezolvarea pa șnică a conflictelor , Ed. Elena
Francisc Publishing, Bucuresti, în Terorismul Azi, vol. 1, an 1, iulie 2006, DELCEA (2006), Ad- Terorismul.
Seger, K., 1990, The antiterrorism handbook , Editura Presido, SUA

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
160
Sîrbu, Benedict. I, 2006, Managementul resurselor de securitate și
concepția antiterorist ă română, în, Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie
Smith, P., 2002, apud, Posner G., Eșecul prevenirii lui 11 septembrie,
în, The Failure to Prevent, 9/11, SUA
Stoina, N., 2002, Megaterorismul – provocarea mileniului III , în
http://actrus.ro
Tudor, R., 2006, 11 Septembrie 2001 , în Politica Interna țională, nr. 5/6

Capitolul IX
RRăăzzbbooiinniicciiii ddee nniișșăă
șșii iinnttiimmiiddaarreeaa ooppoonneennțțiilloorr
Abstract: Lupta dintre terori ști si forțele antiteroriste sau contrateroriste
este continu ă, pe toate planurile – informativ, tactic, psihologic, de ac țiune –
pentru realizarea surprinderii sau evitar ea acesteia. De cele mai multe ori îns ă
forțele teroriste reu șesc să surprindă, asigurându- și îndeplinirea scopului propus.
Cuvinte cheie : măsuri defensive, limbajul bombei, „matricea de
intervenție“, războinicii de ni șă.

IX.1. Un r ăzboi al viitorului?
Dacă până în prezent terorismul era considerat ca o form ă
de conflict de intensitate sc ăzută, fiind situat la extremitatea
inferioară a spectrului unui conflict armat care putea genera un
război, pe viitor, fenomenul terorist, în întregul s ău, va fi tratat
drept „ o nouă formă de război”, capabil s ă determine probleme și
să provoace consecin țe ca și un război clasic (Paul; Co școdaru,
2003 apud Stoina, 2006). Din punct de vedere al științei militare,
războiul împotriva terorismului este discutabil ca form ă a acțiunilor
de luptă, totuși se estimeaz ă ca acesta va fi „războiul viitorului” .
Astfel, într-un cadru unitar de apreciere, în care la nivel
european se depun eforturi sus ținute pentru adoptarea unor planuri
comune de prevenire și combatare a fenomenului terorist, prezente
încă din 1976 prin Grupul T.R.E.V.I. (Terorism, Radicalism,
Extremism, Violen ță), derularea unor m ăsuri operative specifice și
cooperarea între serviciile speciali zate în domeniul antiterorist se
impun mai mult decât oricând.
Numărul mare al actelor teroriste a impus reac ția
comunității interna ționale care, mai solidar ă și mai unit ă ca
niciodată, a declan șat lupta cu germenii și vectorii terorismului
(Stoina, 2006). Noua amenin țare, precum și reacția comunit ății
internaționale fa ță de aceasta vor avea implica ții și consecin țe

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
162
majore asupra tuturor domeniilor vie ții sociale și mai ales asupra
modului în care responsabil ii politici vor decide s ă fie angajate și
întrebuințate capacit ățile militare în viitoarele opera țiuni de
combatere a terorismului (Popescu, 2002).
Combaterea terorismului include atât m ăsuri defensive de
reducere a vulnerabilit ății în fața actelor teroriste (antiterorism), cât
și măsuri ofensive (contraterorism) aplicate pentru prevenirea,
descurajarea și răspunsul la actele de terorism (Doctrina opera ții,
2001).

IX.2. Antiterorismul
Reprezentând m ăsurile defensive aplicate în vederea
reducerii vulnerabilit ăților la actele teroriste, antiterorismul const ă
într-o ripost ă limitată (Antipa, 2004) realizat ă prin desf ășurarea
planificat ă și integrat ă, cu sprijinul serviciilor de informa ții, a
securității fizice și operațiunilor de securitate. Raportate la
experiența acumulat ă în planificarea opera țiunilor de securitate
pentru prevenirea și combaterea terorismului de SUA, Marea
Britanie, Spania și Rusia, eficientizarea colabor ării forțelor
antiteroriste cu Poli ția, Jandarmeria, Armata, schimbul de
informații între acestea, cre șterea calitativ ă a cooper ării
internaționale sunt direc țiile principale de ac țiune antiterorist ă.
Reușita unei ac țiuni antiteroriste, de ex emplu, eliberarea unui
avion sau captur area unor terori ști, poate deveni la rândul s ău, potrivit
lui Arădăvoaice și colectivului (1997), un mijloc de promovare a
statului (de exemplu, dejucarea te ntativelor de asasinare a unor
președinți de stat – în 1993 a lui Vaclav Havel, în Cehia, a lui Lech
Walesa, în Polonia, în 1995 a lui Eduard Șevardnadze, în Georgia, a
lui Gaidar Aliev, în Azerbaidjan, ori în 1996 a lui Suleyman Demirel, în Turcia. Unde te rorismul utilizeaz ă limbajul bombei, statul se
servește de fațadă respectabilit ății și prestigiului.

IX.3. Contraterorismul
Spre deosebire de antiterorism, care poate fi în țeles și ca
sumă a măsurilor pasive aplicate în sensul minimiz ării
vulnerabilit ăților în fa ța fenomenului terorist, contraterrismul

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
163
cuprinde totalitatea m ăsurilor cu caracter ofensiv, desf ășurate în
scopul prevenirii, descuraj ării și răspunsului la ac țiunile teroriste.
În condițiile amplific ării legăturilor dintre Al-Qaida și
grupările/organiza țiile Bayat Al – Imam, din Iordania, Azbat
Al-Ansar, din Liban, Jamiat Ulem a Al-Islam, din Pakistan, Jihad,
din Yemen, sau Al-Ittihad, din Somalia, ac țiunea sau riposta
antiterorist ă are ca scop „ rezolvarea unui act terorist care nu a
putut fi rezolvat prin m ăsuri de prevenire sau descurajare ”
(Arădăvoaice at al., 1997).
Subscriind punctelor de vede re exprimate de speciali ști
consacrați în domeniul prevenirii și combaterii terorismului
(Delange, Moisescu, Postolache), putem afirma c ă măsurile de
contraterorism implic ă trei tipuri de opera ții:
• de prevenire;
• de contracarare și ripostă la acțiunile teroriste aflate în
desfășurare;
• de salvare.
În stabilirea strategiei și tacticii teroriste este foarte
important ca unitatea implicat ă să aibă acces nemijlocit la toate
informațiile specifice existente, acordându-se aten ția cuvenit ă
surselor Humint (informa țiile umane), dar și celor Comint
(informațiile înregistrate prin telecomunica ții). O resurs ă sigură
pentru contraterorism este dat ă și de informa țiile financiare, știut
fiind că urmărirea banilor conduce adesea autorit ățile la canale
între organiza țiile teroriste sau celule individuale.
Forțele implicate în re zolvarea unei criz e teroriste sunt
alcătuite din echipe speciale de interven ție antiterorist ă, antrenate în a
rezolva misiuni cum ar fi eliminarea terori știlor baricada ți într-un
obiectiv, eliberarea de ostatici, ac țiunile eficiente în locuri aglomerate
etc. Planificarea, execu ția și controlul unei interven ții fără o strategie
elaborată, bazată pe o comand ă elastică, nu ar avea efectul a șteptat.
Eficiența într-o astfel de mi siune nu se limiteaz ă numai la calitatea
luptătorilor și echipamentului, iar „s ărirea” peste unele etape
obligatorii poate duce la re zultate slabe (M adotto, 2005).
Sarcinile unor asemenea unit ăți specializate nu sunt deloc
ușoare dacă avem în vedere c ă grupurile teroriste î și pregătesc

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
164
temeinic ac țiunile, aleg și studiaz ă îndelungat obiectivele
(persoanele asupra c ărora își îndreapt ă atenția), folosesc mijloace și
metode diversificate, in clusiv armament modern și eficace, și
îndoctrineaz ă executan ții cu ideologii fanatice, astfel încât s ă-i
situeze pe pozi ții de „tribuni ai cauzei”.

IX.4. „Războinicii de ni șă”
În fața creșterii pericolului terorist din ultimii ani și a altor
forme de violen ță, motivate politic, tot ma i multe state au adoptat
măsuri legislative de protejare a conduc ătorilor politici, a
diplomaților, a popula ției în general, a obiectivelor vizate cu
precădere de terori ști, precum și de constituire a unor unit ăți
specializate de ripost ă antiterorist ă. În condi țiile unui scenariu cu
multe războaie mici, planificatorii militari privesc din nou spre ceea
ce numim „ operațiuni speciale” sau „ forțe speciale”. Aceștia
constituie „r ăzboinicii de ni șă” ai zilei de mâine (Toffler, 2000).

IX.5. Structuri interne de ripost ă antiterorist ă
Nevoia unei concep ții unitare în ceea ce prive ște
planificarea, organizarea și executarea activit ăților de descoperire,
neutralizare și anihilare a ac țiunilor teroriste pe teritoriul României
a dus la înfiin țarea Sistemului Na țional de Prevenire și Combatere a
Terorismului (S.N.P.C.), competen ța în materie de antiterorism, la
nivel național, revenindu-i, în baza Legii nr.14/1991, Serviciului
Român de Informa ții. Potrivit competen țelor stabilite, S.R.I., prin
Brigada Antiterorist ă, are responsabilit ăți în organizarea și
executarea interven ției antiteroriste, a interven ției pirotehnice în
caz de amenin țare cu bomba, și nu în ultimul rând, cu
responsabilit ăți directe în amplasarea și exploatarea dispozitivelor
informative și a dispozitivelor tehnice de control antiterorist –
antideturnare.
Potrivit unor surse documentare deschise (UNAP, 2006), în
aceste condi ții, combaterea fenomenului tero rist nu poate fi realizat
decât printr-o cooperare direct ă între structurile speciale de
intervenție antiterorist ă, existente în state precum în:
• Germania – G.S.G-9 (Grenz Schutz Gruppe 9), S.E.K.
(Speziale Einsatz Kommando);

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
165
• Regatul Unit – S.A.S. (Special Air Service);
• Franța – G.I.G.N., E.L.I.;
• Elveția – Unitățile Stern și Enzian;
• Finlanda – Unitatea Ursul;
• Spania – G.E.O. (Grupo Special de Operaciones).
Fără să considerăm subiectul încheiat, pornind de la aten ția
acordată structurilor antitero riste la nivel mondial , se poate aprecia c ă
războiul cu teroarea reprezint ă o provocare asimetric ă în care formele
tradiționale de descurajare au dat gre ș (Dolan, 2004). Crearea unei noi
„matrice de interven ție“, care să prevadă detectarea, vectorizarea,
monitorizarea și controlul factorilor de risc asimetric, precum și
reducerea accentului pus pe reac ție și focalizarea acestuia pe
anticipare, reprezinta un demers care nu trebui e neglijat in lupta dus ă
împotriva terorismului., oriunde s-ar manifesta acesta. Acest lucru se
impune cu atât mai mult cu cât, po trivit lui Gilles de Kerochove,
responsabil al U.E. pentru combater ea terorismului, Europa trebuie s ă
se aștepte de acum la atacuri spectaculoase executate de celulele
locale și rețelele interna ționale, pericolul Al Qaida nefiind înl ăturat ci,
eventual redus.

IX.6. În loc de concluzii
Iată, pe scurt, câteva considera ții reieșind din analiza
anterioară:
• Fenomen social de factur ă deosebită, terorismul a c ăpătat
la acest început de secol și mileniu, prin amploarea și diversitatea
formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara
întregii planete.
• În acest context, se poate aprecia c ă cele patru mari
acțiuni teroriste – de la 11 sept embrie 2001 SUA, 11 martie 2004 –
Madrid, 7 iunie 2005 – L ondra, la care se adaug ă Beslanul,
Moscova – au demonstrat c ă teroriștii moderni pot lovi orice
obiectiv, oriunde în lume, încercân d prin teroare, modificarea unor
decizii, chiar politice.
• Actele plănuite de organiza țiile teroriste sunt, de cele mai
multe ori, rodul otr ăvit al unor frustr ări în lupta pentru putere,
pentru înl ăturarea unor st ări de lucruri neconv enabile pentru un
grup sau o p ătură socială și se realizeaz ă de regul ă prin mijloace

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
166
violente, în afara legi i. Atentatele teroriste se produc la cap ătul
unor îndelungate și migăloase acțiuni de strângere de date privind
potențiala victim ă, programul acesteia, mijloacele de protec ție de
care dispune.
• Mijloacele materiale și sprijinul logistic de care dispun
grupările teroriste în acest moment sunt impresionante. Terori știi
profesioni ști au re țele informative, canale de transmitere a
informațiilor, adev ărate arsenale ce cupri nd armament sofisticat,
dispozitive electronice de det onare comandate de la distan ță,
explozibil de mare putere etc.
• Trupele speciale, implicate nemijlocit în contracararea
terorismului, reprezint ă ultima resurs ă la care se poa te apela pentru
rezolvarea unei asemenea situa ții, eșecul acestei ultime linii de
apărare putând avea efecte incalculabile.
• Pe lângă nivelul înalt de profesionalism necesar
planificării unor astfel de misiuni, important pentru conduc ătorul
oricărei forma țiuni antiteroriste este s ă-și conceap ă strategia și în
funcție de cunoa șterea capacit ății reale a colectivului pe care îl
conduce, a grupurilor ta ctice componente.

IX.7. Prognoz ă psihologic ă
Urmând evolu ția fenomenului terorist , se poate anticipa c ă
terorismul va persista, cu siguran ță, și în viitor, crescând cantitativ
și calitativ cu atât mai mult cu cât chiar unele state apeleaz ă la
terorism pentru a- și atinge anumite scopuri.
Complexitatea, diversitatea și ingeniozitatea ac țiunilor
teroriste, nivelul de preg ătire psihologic ă și de luptă, dotarea și
mobilitatea structurilor fac mai necesar ă ca oricând adaptarea unor
forțe specifice de contracarare a acestui tip de ac țiune, selec ția,
evaluarea și avizarea psihologic ă periodic ă a lupt ătorilor
antiteroriști fiind un r ăspuns și în acest sens.
Analizând terorismul din perspectiv ă psihologic ă,
(Andreescu, 2000), se poate sintetiza c ă demersul cognitiv și
acțional, în scopul prevenirii și combaterii terorismului, trebuie
îndreptat, cu prioritate, spre:
• definirea conceptului de terorism, surprinderea
elementelor ce-l caracterizeaz ă și diferențiază de alte fenomene și
forme ale violen ței sociale, reu șindu-se astfel s ă se stabileasc ă cu

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
167
claritate obiectivul activit ății de lupt ă împotriva acestui flagel
social;
• stabilirea cauzelor generatoare și factorilor favorizan ți ai
apariției și prolifer ării violen ței sociale, a rela țiilor de
interdependen ță dintre cauzele și efectele fenomenului terorist;
• identificarea și pătrunderea în intimitatea dimensiunilor
psihologice pe care le ridic ă factorul uman implicat, organiza țiile și
acțiunile teroriste;
• desprinderea formelor de ma nifestare ale terorismului,
metodele și mijloacele prin care se realizeaz ă acțiunea violent ă.
Un rol important revine mass-media, ca mijloc de informare și
de diminuare a r ăului psihologic, pe care organiza țiile teroriste țintesc
să-l creeze prin intermediul atacur ilor teroriste (Rosenberg, 2005).
Cu o mare semnifica ție în acțiunile întreprinse de structurile
specializate pot fi amintite și avertizarea popula ției asupra
situațiilor de risc, schimbul de informa ții, coordonarea situa țiilor de
criză și, nu în ultimul rând, fl exibilitatea telecomunica țiilor, fie c ă
ne gândim la telefonia public ă sau la comunica țiile subterane.
Înțeles și ca un „război ascuns, nedeclarat” sau „conflict de mic ă
intensitate, cu obiectiv limitat”, se poate sesiza c ă terorismul –
flagel al lumii contemporane (Andreescu si colectiv, 2003) – a depășit stadiul improviza țiilor, al unor simple asasinate sau atentate
cu bombe.
Toate acestea fac deja obiectul preocup ărilor noastre, asupra
cărora vom reveni în rela ție directă cu experien ța împărtașită,
urmare a atentatului de la 7 iulie 2005, de c ătre London Resiliance
(Parteneriatul Londonez de Redresare).

Note

Andreescu, A., 11 septembrie 2001– provocarea secolului XXI în
materie de terrorism . București, Ed. Artprint
Andreescu, A., Radu N., Terrorism From The Big Encyclopedia of
Jihad to Hamas Covenant and The White Qaeda , în Romanian Military
Thinking, january – march, vol. 1, 2007

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
168
Andreescu, A., Radu N., The voice of terror between Islamic Low and
Civilization Consciousness, în Romanian Military Thinking, april – mai, vol. 2,
2007
Albu, C., 2006, Caracteristici specifice profesiei de lupt ător
antiterorist , Referat- Teza de doctorat, Universitatea Na țională de Apărare
“Carol I”, Bucure ști, 2006
Antipa, M., 2004, Securitatea si terorismul. Prevenirea și combaterea
acțiunilor extremist- teroriste pe teritoriul României, București, Ed. Celsius
Arădăvoaice, Gh., Iliescu, D., Ni ță, D., Terorism, Antiterorism,
Contraterorism , Oradea, Ed. Antet
XXX, Doctrina pentru opera ții întrunite multina ționale , București,
2001
Delcea, C., 2006, Terorismul interna țional , în Terorismul Azi, vol. 1,
an 1, iulie, I.S.C.T., Cluj Napoca
Delange, C., La guerre contre le terrorisme, in www.fr.strategie.org
Dolan, A., Perspectivele N.A.T.O. și U.E. privind securitatea
frontierelor, Seminar WMD, Bucure ști, România, în, www.sie.ro/ amenin țări
Kerochove, G., Terorism – antiterorism , în, World News, CNN
International, SUA, 7 noiembrie 2007
Madotto, G., 2005, Strategie și tactică – implica ții în pregatirea
luptătorilor antiterori ști, Referat – Tez ă de doctorat, A.N.E.F.S, Bucure ști
Moisescu, F. G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004, Terorismul –
Amenințare major ă asupra democra ției secolului XXI , Ed. Universit ății
Naționale de Ap ărare „Carol I”, Bucure ști
Mureșan, M., 2003, Provocările începutului de mileniu, conven ționale,
neconven ționale, asimetrice ; Ed. Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”,
București
Paul, V., Co școdaru, I., Centrele de putere ale lumii, București, 2003
Popescu, M., Implicații ale terorismului asupra ac țiunilor militare ,
București, Revista de Științe Militare, nr. 1, Bucure ști, 2002
Postolache, S., România a devenit terenul fertil al terorismului
incipient , în, Seminarului pe probleme de terorism, Funda ția Colegiului Na țional
de Apărare, Bucure ști, 2001
XXX, Profil. Revista Serviciul Român de Informa ții, 2003
Radu, N., 2005, Recurs la siguran ța statului, Ed. Fed Print, Bucure ști
Sîrbu, Benedict, I., 2006, Managementul resurselor de securitate și
concepția antiterorist ă română, în, Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie,
I.S.C.T., 2006
Stoina, N., 2006, Evoluția fenomenului terorist și implicațiile acestuia
asupra ac țiunilor militare , în, www.actrus.ro
Toffler, A., Toffler, H., Război și anti-război, Ed. Antet, Bucure ști,
2000
Vișan, Gh., at al., Forțele speciale. Dosar S.M.M. , în Spirit militar
modern, vol. 8, 2003

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
169
Capitolul X
SSeeccuurriittaatteeaa nnaațțiioonnaallăă
șșii „„eeccuuaațțiiaa gglloobbaalliizzăărriiii””
Abstract: Se poate sesiza „reconfigurarea” unor re țele, cu segmente
operaționale specializate în terorismul cibernetic, chimic sau biologic.
Cuvinte cheie : terorism globalizat, fragilitate, stare de securitate,
platformă unică.

În situația în care terorismul mileniului trei tinde spre
globalizare și internaționalizare, iar criminalitatea organizat ă este
mai prezent ă ca oricând, pozi ția geostrategic ă a României în spa țiul
sud-est european, de țară cu triplă frontieră – națională, a N.A.T.O.
și a U.E. – impune ca politica de securitate na țională să aibă, drept
scop, înainte de toate, ap ărarea și promovarea intereselor na ționale,
precum și participarea activ ă a țării noastre la asigurarea securit ății
zonelor de interes N.A.T.O. și U.E.
Nu lipsit de semnifica ți e e s t e f a p t u l c ă anul 2006 a fost
marcat, la nivelul U.E., de o amplificare a manifest ărilor
fenomenului terorist, organiza ții/grupări precum Hamas (Mi șcarea
de Rezisten ță Islamică), Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu),
Mujahedinii Poporului din Iran (P .M.O.I. Mujahedin-e Khalq), din
zona Orientului Mijlociu, sau Al-Qaida, Ansar Al-Islam
(Susținătorii Islamului, din Irak) și, nu în ultimul rând, Armata
Corsicană (Armata Corsa) sau Amata Republican ă Irlandez ă
(I.R.A.) manifestând un caracter transna țional și chiar
transregional.
Astfel, potrivit celei de a cincea edi ții a raportului U.E. (TE-
SAT 2007) terori știi separati ști au desf ășurat nu mai pu țin de 424
de atacuri în spa țiul european. Gruparea E.T.A. (Euskadi Ta
Askatasuna) a revendicat 11 aten tate în Spania, în timp ce mi șcarea

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
170
Irrintzi și-a asumat r ăspunderea pentru patru at acuri pe teritoriul
francez. Șase atacuri, desf ășurate la Madrid și Barcelona, a fost
revendicat de G.R.A.P.O. (First of October Antifascist Resistance
Group). Grup ările Front Liberation Na tionale de la Corse
(F.L.N.C.) și Union des Combattants (U.D.C.) au ini țiat, potrivit
surselor deschise de informare, 141 de atacuri din totalul celor
înregistrate, în cursul anului 2006, în Corsica. Analiza integrat ă a
informațiilor inițiată de către Centrul de Integrare a Amenin țărilor
Teroriste (C.I.A.T.), creat în 2003 și cu baza la sediul C.I.A., vine
în susținerea celor prezentate, acce ntul fiind pus pe unificarea
eforturilor interne și externe în combaterea terorismului (Comisia
SUA, 2006).
În contextul în care membri ai societ ății civile, simbolurile
politice și, nu în ultimul rând, infrastructura economic ă sunt
marcate drept ținte ale terori știlor, cu atât mai mult securitatea
României și a aliaților săi în lupta antiterorist ă poate fi afectat ă, pe
termen mediu și lung, de o gam ă de riscuri și vulnerabilit ăți
interdependente, difuze, multidirec ționale. De re ținut este și faptul
că după atacul de la 11 septembrie 2001, și România a intrat într-o
perioadă de tranzi ție marcată de terorismul globalizat, promovat de
Osama bin Laden (Isang, 2006) centr at pe descurajarea general ă.
Astfel, expansiunea re țelelor teroriste, de tipul Lupii
Cenușii (L.C.), Fra ții Musulmani sau celulele Al-Qaida ori a crimei
organizate transna ționale (Mafia Ro șie, Triadele Chineze ști etc.), a
traficului ilegal de persoane, droguri, armamente și muniții,
tehnologii sensibile, ma teriale radioactive și strategice, cre șterea
fluxurilor de emigran ți ilegali din țările sub-dezvoltate sau în curs
de dezvoltare, toate acestea pot afecta promovarea valorilor
democratice na ționale, prin incitare la intoleran ță, separatism sau
xenofobie.
În afara acestor factori de risc, România gestioneaz ă și o
serie de vulnerabilit ăți generate de procesul de tranzi ție structural ă
internă, în primul rând reforma justi ției, lupta împotriva corup ției și
reforma administra ției, integrarea social ă, existența unor disparit ăți
economice la nivel local care, în anumite circumstan țe, pot
contribui la cre șterea impactului acestor surse de risc asupra
securității naționale.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
171
Riscurile la adresa securit ății naționale, potrivit Proiectului
Strategiei Securit ății Naționale (2007) pot fi poten țate de
„dependen ța accentuat ă de unele resurse vitale greu accesibile,
tendințele negative persistente în plan demografic și migrația
masivă, nivelul ridicat al st ării de insecuritate social ă, persisten ța
stărilor de s ărăcie cronic ă și accentuarea diferen țelor sociale,
proporția redusă, fragmentarea și rolul înc ă nesemnificativ al
clasei de mijloc în organizarea vie ții economico-sociale,
fragilitatea spiritului civic și dificult ățile de manifestare a
solidarității civice, infrastructura strategic ă slab dezvoltat ă și
insuficient protejat ă, starea precar ă și eficiența redusă a sistemului
de asigurare a s ănătății popula ției, caren țele organizatorice,
insuficien ța resurselor și dificultățile de adaptare a sistemului de
învățământ la cerin țele societ ății, expertiza redus ă, organizarea
inadecvat ă și precaritatea resurselor al ocate pentru managementul
situațiilor de criz ă, angajarea insuficient ă a societ ății civile în
dezbaterea și soluționarea problemelor de securitate” .
Dacă spațiul sud-est european r ămâne un poten țial furnizor
de instabilitate, atât datorit ă situației politice și economice a statelor
fostei Federa ții iugoslave, cât și amplific ării spectrului riscurilor
neconven ționale la adresa securit ății regionale, spa țiul Mării Negre
reprezintă în acela și timp o oportunitate și o sursă de risc,
aflându-se la interferen ța a două axe strategice, respectiv :
1. Marea Neagr ă – Marea Mediteran ă, respectiv flancul
sudic al N.A.T.O. , zonă de importan ță strategic ă pentru Alian ța
Nord-Atlantic ă, afectată în principal de risc uri transfrontaliere.
2. Marea Neagr ă – Caucaz – Marea Caspic ă spațiu de
tranzit pentru resursele energe tice ale Asiei Centrale, influen țat de
anumite forme de instabilitate subregional ă, reverberându-se
dinspre zona Asiei Centrale.
Angajarea activ ă în procesul de asigurare a securit ății prin
promovarea democra ției, lupta împotriva terorismului interna țional
și combaterea prolifer ării armelor de distrugere în mas ă reprezint ă
un imperativ pentru politica de securi tate a României, constituind si
condiția fundamental ă a particip ării țării noastre la beneficiile
globalizării, exploat ării oportunit ăților pe care le prezint ă mediul

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
172
internațional și contracar ării eficiente a riscurilor și amenințărilor
majore.
După integrarea României în U.E., frontierele interne au
fost desfiin țate, oamenii, valorile și capitalurile primind dreptul de
a circula liber. Statul a deveni t parte a unui întreg, problemele
legate de migra ția ilegală, traficul de droguri, crima organizat ă
fiind subiect de analiz ă în cadrul Consliului Justi ției și Afacerilor
Interne de la Bruxeles, din 25 februarie 2007. În acest context, un rol determinant revine cooper ării polițienești internaționale, care se
va constitui în platform ă unică pentru schimbul de date și
informații în prevenirea și combaterea infrac ționalității
tranfrontaliere. Cea mai vizibil ă component ă a politicilor
comunitare în domeniul J.A.I. a fost dat ă de acceptarea României
în Spațiul Schengen, al c ărui rezultat direct const ă și în eliminarea
controalelor la front ierele interne.
În ansamblul tematicii prezentate, este evident c ă Ministerul
Internelor și Reformei Administrative constituie, al ături de celelalte
instituții ale statului cu atribu ții în domeniul siguran ței, un veritabil
contributor la securitatea na țională. Este un motiv în plus pentru
care consider
ăm că, în viitorul apropiat, se impune, al ături de
stabilirea priorit ăților într-o lume a amenin țărilor în schimbare,
reevaluarea sistemului de securitate românesc și unificarea
eforturilor în comunitat ea serviciilor secrete.
În această etapă de tranzi ție, în care România se afl ă pe
poziții de egalitate cu statele cu democra ție consolidat ă, Ministerul
Internelor și Reformei Administrative poa te fi apreciat garant al
respectării drepturilor și libertăților cetățenilor și susținător de baz ă
la întărirea democra ției – resurs ă important ă a mediului intern de
securitate.
Ca urmare a intensific ării cooper ării multidimensionale în
cadrul comunit ății interna ționale, urmare și a atacului de la 11
septembrie 2001, actorii scenei politice recunosc rolul
organizațiilor interna ționale în definirea st ării de securitate a lumii.
În acest sens, se poate aprecia c ă asistăm la o evolu ție în general
pozitivă a securității globale.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
173
Principiile care stau la baza fundament ării strategiei de
securitate na țională sunt: convergen ța dintre politica de securitate și
politica de dezvoltare economico-social ă, abordarea sistemic ă și
comprehensiv ă a politicii de securitate, abordarea cu prioritate a
problematicii securit ății cetățeanului și securității publice și deplina
concordan ță între evaluarea mediului de securitate, op țiunea
politică și acțiunea strategic ă.

* * *

Dacă Samuel Huntington considera c ă războaiele viitoare s-
ar putea s ă fie legate de r ăspunsul la întrebarea „cine e ști?” decât de
„ce faci?” sau „de partea cui e ști?”, responsabilit ățile țării noastre
nu trebuie s ă se limiteze doar la proiectarea și adaptarea politicilor
de securitate, în contextul globaliz ării. În prezent este necesar ca
noile politici de securitate na țională să vizeze asumarea unei
dimensiuni pro-active mai pronun țate, să promoveze mai ofensiv
interesele României în lume, în acord cu strategiile de stabilitate globală derulate de c ătre O.N.U., N.A.T.O. și U.E.

Note

XXX, Strategia Ministerului Administra ției și Internelor de realizare a
ordinii și liniștii publice, pentru cre șterea siguran ței cetaățeanului și prevenirea
criminalit ății stradale , București, 2005
Andreescu, A., 2002, 11septembrie – provocarea secolului XXI în
materie de terorism, Ed. Artprint, Bucure ști
Andreescu, A., 2006, Terorismul actual, o fatalitate? , Note de curs.
Manuscris
Andreescu, A., Radu, N., 2007, Terrorism – From „The Big
Encyclopedia of Jihad” to „Hamas Covenant” and “the White Al-Qaeda” , în
Romanian Military Thinking, january- march, vol 1.
Antipa, M., 2004, Securitatea și terorismul, Ed. Celsius, Bucure ști
Cooper, R., 2007, Destrămarea na țiunilor. Ordine și haos în secolul
XXI. Ed. Univers Enciclopedic, Bucure ști

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
174
Frunzeti, T., 2005, Paradigme militare în schimbare, Ed. Militar ă,
București
Gnesotto, N., 1999, La securite internationale au debut du XXI eme
siecle , în Thierrz De Montbrial și Pierre, J., 1999, Rapport annuel mondial sur le
sisteme economique et les strategies , Ramses, Institut Francais de Relation
Internationales, Paris
Huntington, S., 2004, Who are we? , în, Foreign Affairs, may/june, New
York
Isang, S. și colab., 2006, Activitatea de informa ții și drepturile omului
în era terorismului global, Ed. Comitetului Consultativ al Prager Securitz
International, Bucure ști
Mureșan, M., 2005, Viitorul războiului, în, Spirit Militar Modern, vol. 9
Mureșan, M., 2003, Provocările începutului de mileniu, conven ționale,
neconven ționale, asimetrice, Ed. Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”,
București
XXX, Provocări la adresa securit ății și strategiei la începutul secolului
XXI, Secțiunea apărare și securitate na țională, Ed. Universit ății Naționale de
Apărare “Carol I”, Bucure ști, 2005; a se vedea pe larg și Nicuț, V., 2005.
Implicații ale mediului de securitate asupra stabilit ății europene. Contribu ții la
asigurarea și dezvoltarea securit ății regionale și globale , în op. citat
XXX, Raportul final al Comisiei americane de anchet ă privind atacul
terorist asupra SUA, 11 Septembrie 2001 , Ed. Alfa, Bucure ști

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
175
BBiibblliiooggrraaffiiee sseelleeccttiivvăă
XXX, Strategia Na țională de Prevenire și Combatere a Terorismului ,
aprobată prin Hotărârea C.S.A.T nr. 36/2002
XXX, Strategia Ministerului Administra ției și Internelor de realizare a
ordinii și liniștii publice, pentru cre șterea siguran ței cetaățeanului și prevenirea
criminalit ății stradale , București, 2005
XXX, 2006, Strategia de securitate na țională a României, aprobată prin
Hotărârea C.S.A.T. nr. 62/ 17 aprilie 2006
XXX, Legea nr. 131/ 18 martie 2002, privind aprobarea O.U.G. nr.
153/2001 pentru aplicarea Rezolu ției nr. 1373/2001 a Consiliului de Securitate
al Organiza ției Națiunilor Unite privind combaterea terorismului interna țional
XXX , Legea nr. 366 /15 septembrie 2004, privind ratificarea
Protocolului de amendare a Conven ției europene pentru reprimarea
terorismului, adoptat la Strasbourg la 15 mai 2003
XXX , Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea
criminalit ății organizate
XXX, Legea nr. 535/25 noiembrie 2004, privind prevenirea și
combaterea terorismului , în M Of., nr. 1161 din 8 decembrie 2004.
Andreescu, A., 2002, 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI în
materie de terorism , Ed. Artprint, Bucure ști
Andreescu, A., și colectiv., 2003, Terorismul interna țional – flagel al
lumii contemporane , Ed. Ministerului Administra ției și Internelor, Bucure ști
Andreescu, A. și colectiv, 2004, Terorismul – amenin țare major ă a
democrației secolului XXI, Editura Ministerului Administra ției și Internelor,
București
Andreescu, A., 2006, Terorismul actual, o fatalitate? , Note de curs.
Manuscris.
Andreescu, A., Radu, N., 2007, Geneza terorii. M ăsuri corelative
antiteroriste , Ed. Artprint, Bucure ști
Andreescu, A., Radu, N., 2007, The voice of terror between „Islamic
Low” and „Civilization Consciousness” în „Romanian Military Thinking”,
aprilie – mai, vol. 2
Andreescu, A., 2007, Considera ții privind crima organizat ă și terorism.
Rolul M.I.R.A. în prevenirea și combaterea acestui flagel , Prelegere. Simpozion
internațional de comunic ări științifice, Ministerul Afacer ilor Interne al Republicii
Moldova

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
176
Angelescu, N., 1993, Introducere în Islam. Ed. Enciclopedic ă,
București
Antipa, M., 2004, Securitatea și terorismul. Prevenirea și combaterea
acțiunilor extremist – teroriste pe teritoriul României , Ed. Celsius, Bucure ști
Albu, C., 2006, Caracteristici specifice profesiei de lupt ător
antiterorist , „Referat 1- Teza de do ctorat”, Universitatea Na țională de Apărare
„Carol I”, Bucure ști. Manuscris.
Arădăvoaice, Ghe., Iliescu, D., Ni ță, D., 1997, Terorism, Antiterorism,
Contraterorism . Ed. Antet, Oradea
Arădăvoaice, Ghe., Stancu, V., 1999, Războaiele de azi și de mâine, Ed.
Militară, București
Armstrong, K., 2001, Was it inevitable? Islam through history , in
J. Hoge, Jr. and G. Rose, How Did This Happen? Terrorism and the New War, p. 53 – 70, Oxford: Public Affairs
Atanasiu, M., 2006, Terorismul – amenin țare contra umanit ății, în,
Colocviu Stategic, nr. 3 (XLX), Universitatea Na țională de Apărare “Carol I”,
București
Aust, St., Schnibben, C., 2002, Ziua în care s-a cutremurat lumea , Ed.
Runa, Bucure ști
Barna, C., 2007, Cruciada Islamului , Ed. Top Form, Bucure ști
Barna, C., 2007, Occident vs. Islam: globalizarea r ăzboiului sau a
pă
cii?, în „Cadran Politic”, nr. 43
Barraeu, J., C., 2001, De l’Islam en général et du monde moderne en
particulier, Collection Pamphlet, Paris
Baylei, R., 2001., Jihadul: înv ățăturile islamului de la sursele primare
Coran și Hadith, București
Bădulescu, A., 2006, Studiu general cu privire la incriminarea actului
terorist în legisla ția penală româneasc ă, în, Terorismul Azi, p. 3 – 20, vol. I.,
A.S.C.T.
Bădulescu, A., 2006, Studiu general cu privire la incriminarea actului
terorist în legisla ția penală româneasc ă, în „Terorismul Azi”, p. 3 – 20, vol. I.,
A.S.C.T.
Bădulescu, A., Ionescu, R., 2007, Intimidarea 9/11 , în, Terorismul Azi,
vol. XIV-XVII, sept. – dec., an II, A.S.C.T.
Bergen, P., L., 2002, Războiul sfânt , Ed. Alfa, Bucure ști
Blair, T., 2002, Speech – 10 septembrie 2002 , in „ O analiza a
terorismului în lume 2002 ”, Ministerul de Externe al Statelor Unite, Diacris
International, USA, p. 37
Blond, P., Pabst, A., 2005, The Roots of Islamic Terrorism, în
International Herald Tribune, 28 iulie, Londra
Bodunescu, I. 1997, Terorismul fenomen global , Ed. Odeon, Bucure ști
Bostom, G., A., 2005, The Legacy of Jihad, un recueil de textes sur le
djihad, Ed. Prometheus Books, London

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
177
Bouthaina, S., 2006, Islamophobia :A second Holocaust in the making ,
february 14, in www.dailystar.com.lb
Brad, C., 2005, Terorismul – cancerul mileniului III , în „Spirit Militar
Modern”, nr. 5, p. 9 – 11
Buchanan, P., 1991, Sfârșitul istoriei și ultimul om, București
Buchanan, P., 2005, Moartea Occidentului , București
Burgess, M., Delcea, E., I., 2006, Problematica definirii terorismului, în
Terorismul Azi, vol. IV – VI, an 1, oct.- dec.Chiorean, M., 2005, Terorismul, un
război fără de sfârșit, Ed. Grafnet, Oradea
Bush, G., 2001, in U.S. Departament of State, in, http :usinfo.state.gov
Cantemir, D., 1977, Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane. Ed.
Minerva, Bucure ști
Cardini, F., 2002, Europa și Islamul, Ed. Polirom, Ia și
Chelaru, M., 2004, Jihad, Ed. Timpul, Ia și
Chiru, I., 2007, Discursul terorist și mass-media virtuale , în Terorismul
Azi, vol. XI – XIII, an II
Colvrad, K., 2002, The Psychology of terrorist , H.F. Guggenheim
Foundation, 627, Madison Avenue, New York, USA
Cooper, R., 2007, Destrămarea na țiunilor. Ordine și haos în secolul
XXI. Ed. Univers Enciclopedic, Bucure ști
XXX, Coranul Cel Sfânt în limba român ă, 2004, Edi ția a III-a, Ed.
Islam, Bucure ști
Crenshaw, M., 1990, The logic of terorism, în Reich, W., ed. The
origins of terrorism, Cambrige , Cambrige University Press
Delange, C., La guerre contre le terrorisme, in www.fr.strategie.org
Delcambre, A., M., 2003, L’islam des interdits , Éditions Desclée de
Brouwer, Paris
Delcea, C., 2006, Terorismul interna țional , în Terorismul Azi, vol.1, an
1, iulie, I.S.C.T.
Delcea, C., 2006, Psihopatologia teroristului , în Terorismul Azi, vol.1,
an 1, iulie
Delcea, C., B ădulescu, A, 2006, 11 septembrie 2001 – cauze și
consecințe, în Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie
Dengg, A., 2007, Terorismul – o amenin țare asimetric ă în „Impact
Strategic”, nr 2., Universitatea Na țională de Apărare “Carol I”, Centrul de Studii
Strategice de Ap ărare și Securitate, Bucure ști
Dolan, A., Perspectivele N.A.T.O. și U.E. privind securitatea
frontierelor, Seminar WMD, Bucure ști, România, în, www.sie.ro/ amenin țări
Drăgoi, V., Alexandru, C., 2004, Migrația și Azilul , Ed. Ministerului
Administra ției și Internelor, Bucure ști
Elsasser, J., 2006, Comment le Djihad est arrivé en Europe , Vevey,
Editions Xenia, Paris

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
178
Falconi, F., Sette, A., 2002, Osama Ben Laden. Teroare în Occident ,
Ed. Alfa, Bucure ști
XXX, 1998, Fatwa lui Bin Laden, in www.goarna.go.ro/
arhiva/fatwa2.htm – 16k
Fecioru, I., 2004, Libertatea de circula ție între deziderat și realitate,
Ed. Ministerului Administra ției și Internelor, Bucure ști
Ferro, M., 2003, Șocul Islamului. Secolele XVIII – XXI, Ed. Orizonturi,
București
Firestone, R., 1990, Jihad: originea r ăzboiului sfânt în islam , Ed.
Universității Oxford
Franco, C., 2005, I martiri di Al-Zarqawi e la strateia del caos , Limes,
Rivista Italiana di Geopolitica nr. 6, Gruppo Editoriale L’Espresso
Frattasio, A., 2006, Profilul teroristului, Roma, 2006
Frattasio, A., 2006, Epistemologia terorii , Ed. Era, Bucure ști
Frunzeti, T. 2005, Paradigme militare în schimbare. Ed. Militar ă,
București
Gallez, E., M., 2004, Le Messie et son proph?te, Aux origines de
l’Islam, 2 tomes, Tome 1. De Qumran ? Muhammad, Tome 2. Du Muhammad des Califes au Muhammad de l’histoire , Versailles, Éditions de Paris
(http://www.ict-toulouse.asso.fr/ble/site/659.html)
Garcia – Marron, I., 2005, Media vs. terorism, Ed. Tritonic, Bucure ști
Gnesotto, N., 1999, La securite internationale au debut du XXI eme
siecle , în Thierrz De Montbrial și Pierre, J., 1999, Rapport annuel mondial sur le
sisteme economique et les strategies , Ramses, Institut Francais de Relation
Internationales, Paris
Grigore, G., 2005, Coranul, Ed. Herald, Bucure ști
Gurr, T., 1970, Why Men Rebel. Princenton, New York: Pincenton
University Press
Hamad, A.A., 2006, Weibe Qaida in Bosnien, în Der Spiegel,
decembrie; de v ăzut și www.spiegel/ politik/ ausland
Hassan, N., 2002, An arsenal of believers: talking to the „human
bombs” , în International Society of Political Psychology Conference, p. 16 – 19
July, Berlin
Hlihor, I., 2006,
Scurtă istorie a terorismului, manuscris
Huntington, S.P., 2001, Fundamentalismul islamic și asemănările sale
cu doctrina terorist ă, în The New York Times, 12 noiembrie
Hudson, R., 2003, The Sociology and Psychology of Terrorism: Who
Becomes a Terrorist and Why? Federal Research Division 1999, Khashan, Hilal,
Collective Palestinian Frustration and Suicide Bombings, în Third World Quarterly”, nr. 6
Ibn – Rușd – Averroes, 200, Cuvânt hot ărâtor , Ed. Kriterion, Bucure ști
Ibram, N., 2000, Islamul și valențele lui. Pelerinaj în locurile sfinte ale
Islamului. Ed. Ex Ponto, Constan ța

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
179
Ibram, N., 2005, Religie islamic ă. Curs, Universitatea „Ovidius”,
Constanța, Facultatea de litere
Imam An-Nawawi, 1994, 40 Hadișuri, Ed. Cris Book Universal,
București
Iova, M., 2006, 11 Septembrie 2001 , în Politica Interna țională, nr. 5/6
Isang, S. și colectiv, 2006, Activitatea de informa ții și drepturile omului
în era terorismului global , Ed. Comitetului Consultativ al „Prager Securitz
International”, Bucure ști
Iskenderov, A., 2006, Bosnia – Her țegovina, pepinier ă a teroriștilor în
http://www.vor.ru/Romanian
Isopescu, S., O., 1912, Coranul. Traducere din limba arab ă, Chișinău,
Editura Eta, Cluj-Napoca
Kerochove, G., Terorism – antiterorism , în, World News, CNN
International, SUA, 7 noiembrie 2007
Mansdorf, I., 2003, The Psychological Framework of Suicide Terrorism
Jerusalem Letter , Viewpoints nr. 496
McCauley, C., 2002, The Psychology of Terrorism ,
www.ssrc.org/sept11/essays
Jaber, H., 1997, Hezbollah. Partidul lui Dumnezeu , Ed. Samizdat,
Filipeștii de Târg, Prahova
Jura, C., 2004, Terorismul interna țional , Ed. All Beck, Bucure ști
Lewis, B., 1996, Islam and Liberal Democracy A Historical Overwiew,
Juornal of Democracy , 7, SUA
Lucaci, I., Marin, L., 2002, Investigarea fraudelor informatice, Ed.
Ministerului de Interne, Bucure ști
Marret, J.L., 2002, Tehnicile terorismului / 11 septembrie, 2002. Ed.
Corint, Bucure ști
Medeleanu, T., 2006, Criminalistica în ac țiune. Omorul, terorismul și
crima organizat ă, vol. 1 – 2, Ed. Lumina Lex, Bucure ști
Menarchie, D., 2006, în www.c_cultural.ro
Merad, A., 2001, Islamul contemporan, Ed. Corint, Bucure ști
Mervin, S., 2002, Histoire de l’Islam: Fondements et doctrines ,
Collection Champs Flammarion, Paris
Miclea, D., 2004, Curs de combatere a crimei organizate , vol. I, Ed.
Ministerului Administra ției și Internelor, Bucure ști
Miquel, A., 1994, Islamul și civiliza ția sa ; secolele VII-XX . Ed.
Meridiane, Bucure ști, vol 1-2
Mircea, V., 2007 , Islamul – de la produc ător de idei la izvor de
terorism: Drumul de la Rena ștere la terorism, în Cadran Politic nr. 12.
Moisescu, F. G., Andreescu, A., Antipa, M., 2004, Terorismul –
Amenințare major ă asupra democra ției secolului XXI . Ed. Universit ății
Naționale de Ap ărare, Bucure ști
Mureșan, M., 2005, Viitorul r ăzboiului , în, Spirit Militar Modern, vol. 9

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
180
Mureșan, M., 2003 , Provocările începutului de mileniu, conven ționale,
neconven ționale, asimetrice ; Ed. Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”,
București
Nidzara, A., 2007, Este Bosnia amenin țată de fundamentalismul
islamic?, în, www.euractiv.ro
Nistor, O., 1984, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu.
Ed. Minerva, Bucure ști 1984, vol. 1-2
Niță, D. L., 2005, Terorismul kamikaze , Ed. Antet, Bucure ști
Paul, V., Co școdaru, I., Centrele de putere ale lumii, București, 2003
Pârvaru, C., 2006, Terorismul de la amenin țarea local ă la pericol
global , Ed. Pastel, Bucure ști
Peters, R., 1977, Jihad in Mediaeval and Modern Islam, Ed. Brill
Academic Pub, London
Pohly, M., 2002, Osama Ben Laden și terorismul interna țional, Ed.
Axel Springer, Bucure ști
Popescu, M., Implicații ale terorismului asupra ac țiunilor militare ,
București, Revista de Științe Militare, nr. 1, Bucure ști, 2002
Postolache, S., România a devenit terenul fertil al terorismului
incipient , în, Seminarului pe probleme de terorism, Funda ția Colegiului Na țional
de Apărare, Bucure ști, 2001
Prevost, J.,F., 1973, Les aspects nouveaux du Terrorisme International,
în, Annuaire Francais de Droit International
Qradawy, Y., 2001, Islamul – religia toleran ței, in Islamonline & New
Agency, 13 septembrie
Radu, N., 2005 , Recurs la siguran ța statului, Ed. Fed Print, Bucure ști
Rasid Jabr Al-As’Ad, 2001, Toleranța religioas ă în islam , în Ruslan,
op.cit., Paris
Rauffer, X., 1987, La nebuleuse: Le terrorisme du Moyen-Orient, Ed.
Fayard, Paris
Reeber, M., 1999, L’Islam , Les Essentiel Milan, Paris
XXX, 2001, Rețeaua terorii , U.S. Departement of State, în
http:usinfo.state.gov
Rogerson, B., 2007, Moștenitorii Profetului Mahomed. Cauzele
schismei dintre sunni ți și șiiți, Ed. Polirom, Ia și
Rosenberg, B., M., 2006, Rezolvarea pa șnică a conflictelor , Ed. Elena
Francisc Publishing, Bucure ști, în, “Terorismul Azi”, vol.1, an 1, iulie 2006,
Delcea,C., Ad- Terorismul, p. 53 – 55
Ruslan, Gr., 2003, Învățătura islamic ă despre jihad în Coran și tradiția
musulman ă (Hadith), în http www.geocites.com
Said, E., W., 2001, Orientalism , Ed. Anaconda, Timi șoara
Sartre, J.P., 1990, Adevăr și existență, Paris
Scherdr, M., 2006, Trufie imperial ă. De ce Occidentul pierde r ăzboiul
cu terorismul?, (fost analist C.I.A.), Bucure ști

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
181
Schrom, O., 2004, În umbra șacalilor – Carlos și inițiatorii
terorismului interna țional, Ed.Vremea, Bucure ști
Seger, K., 1990, The antiterrorism handbook , Editura Presido, SUA
Sevilla, J., 2007, Terorismul intelectual , Ed. Humanitas, Bucure ști
Schimd, A, P., Jongman, A.J., 1983, Political Terrorism, Amsterdam.
North Holland Publishing Company. 1988. Vezi și ediția precedent ă a acestui
studiu: Sehmid, A. P., Political Terrorism , Amsterdam, North Holland
Publishing Company
Schrom, O., 2004, În umbra șacalilor – Carlos și inițiatorii
terorismului interna țional, Ed.Vremea, Bucure ști.
Schuon, Fr., 2001, Să înțelegem Islamul. Introducerea în spiritualitatea
lumii musulmane , București
Silke, A., 1997, Honour and expulsion , în Terrorism and political
Violence, 9(4)
Simileanu, V., 2006, Radiografia terorismului , Geopolitica, Bucure ști
Sîrbu, Benedict, I., 2006, Managementul resurselor de securitate și
concepția antiterorist ă română, în, Terorismul Azi, vol III, an 1, septembrie
Sookhaleo, P., 2006, Să înțelegem terorismul islamic , București
Stăncilă, L., 2007, Terorismul, provocarea secolului XXI , Ed.
Universității Naționale de Ap ărare “Carol I”, Bucure ști
Stoina, N., 2002, Megaterorismul – provocarea mileniului III , în
http://actrus.ro
Stoina, N., 2005, Fundamentalismul islamic, modalitate de manifestare
a neoterorismului, în, http://actrus.ro
Stoina, N., 2005, Istoric și evoluții ale conceptului de Jihad , în,
http://actrus.ro
Tariq Ali, 2006, Ciocnirea fundamentalismelor – Tariq Ali , Ed. Antet,
București
Toffler, A., Toffler, H., Război și anti-război, Ed. Antet, Bucure ști,
2000
Tudor, R., 2006, 11 Septembrie 2001 , în Politica Interna țională, nr. 5/6
Văduva, Gh., 2007, Războiul asimetric și noua fizionomie a
conflictualit ății armate , Ed, Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”,
București
Vișan, Gh., at al., Forțele speciale. Dosar S.M.M. , în Spirit militar
modern, vol. 8, 2003 Troncot ă, T., 2007, Noi termeni ce definesc terorismul sau
terorismul prin alte mijloace, in Terorismul Azi, vol III, an 1, septembrie
Zimbardo, P., 2004, A Situationist Perspec tive on the Psychology of
Evil: Understanding How Good People Are Transformed into Perpetrators , în
Miller, A., Ed. The Social Psychology of Good and Evil: Understanding our
Capacity for Kindness and Cruelty, Guilford.
XXX, Biblioteca Virtual ă Evreiască, în, www. jewisvirtuallibrary.org
XXX, 1998, Dictionnaire de la Langue francaise , Ed Hachette, Paris

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
182
XXX, Polish terorism Center , în, www. terroryzm.com
XXX, Provocări la adresa securit ății și strategiei la începutul secolului
XXI, Secțiunea apărare și securitate na țională, Ed. Universit ății Naționale de
Apărare „Carol I”, Bucure ști, 2005; a se vedea pe larg și Nicuț, V., 2005,
Implicații ale mediului de securitate asupra stabilit ății europene. Contribu ții la
asigurarea și dezvoltarea securit ății regionale și globale, op.citat.
XXX (2006), Raportul final al Congresului american de anchet ă
privind atacurile teroriste asupra SUA, 11 Septembrie 2001 , Ed. Alfa, Bucure ști
XXX, Argumentî Faktî , martie 2002
XXX, Forumul European pentru securitate, Bruxelles, martie 2002
XXX, Los Angeles Times , SUA, 1 octombrie 2001
XXX, Le Nouvel Observateur, Franța, 26 septembrie 2001
XXX, New York Times, SUA, noiembrie 2001

Anexa nr. 1

HARTA TERORII

În prezent, sunt cunoscute peste 150 organiza ții teroriste și
grupări teroriste, concentrate mai ales în Europa Occidental ă, Orientul
Mijlociu, America Latin ă, Asia și SUA (Andreescu și colectiv, 2003).

Afganistan
• Hizb – i Islami Gulduddin (HIG)

Africa
• Al-Ittihad al – Islami – Uniunea Islamic ă Somaleză (A.I.A.I.)
• Armata de Eliberare a Rwandei (Interhawmwe – A.L.I.R.)
• Armata Ugandez ă de Rezisten ță a lui Dumnezeu (L.R.A.)
• Forțele Democrate Aliate (A.D.F.) – Uganda
• Poporul Împotriva Gangsterismului și Drogurilor (P.A.G.A.D.)
– Africa de Sud

America de Sud
• Calea Luminoas ă (Sendero Luminoso) – Peru
• Armata de Eliberare Na țională (A.E.N.) – Columbia
• Forțele Armate Revolu ționare (F.A.R.C.) – Columbia
• Forțele Unite/ Grupul Unit de Auto – Ap ărare (A.U.C.) –
Columbia
• Mișcarea Revolu ționară Tupac Amaru (M.R.T.A.) – Peru
• Unitatea Revolu ționară Națională Guatemalez ă
• Organizația Poporului în Serviciul Militar (O.R.P.A.) –
Guatemala
• Gherila Armat ă a Săracilor (E.G.P.) – Guatemala
• Partidul Comunist al Muncitorilor din Guatemala (P.G.T.)
• Uniunea Revolu ționară Națională din Guatemala (U.R.G.N.)
• Armata de Eliberare Na țională (E.L.N.) – Columbia
• Organizația Ausar Alah- Argentina
• Organizația Alianța Anticomunist ă – Argentina
• Organizația Lautaro – Chile

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
184
• Frontul Patriotic „Manuel Rodriguez” (F.P.M.R.) – Chile
• Grupul Soarele Ro șu – Ecuador
• Armata de Gheril ă Tupac Katari (A.G.T.K.) – Bolivia
• Frontul Patriotic Morazanist (F.P.M.) – Honduras
• Cinchoneros – Honduras
Anglia
• Frontul Na țional
• Mișcarea Britanic ă
• Societatea de Conservare Rasial ă
• Mișcarea Național- Socialist ă
• Union Movement
• Comitetul Industrial
• Cavalerii Arieni ai Ku- Klux- Klanului

Austria
• Uniunea austriac ă pentru gimnastic ă

Belgia
• Ordinul Militant Flamand
• Celulele Comuniste Combatante

Cambodgia
• Luptătorii pentru Libertate (C.F.F.) – Cholana
• Khmerii Ro șii

Filipine
• Brigada Alex Boncayo (A.B.B.)
• Armata Revolu ționară a Proletariatului (R.P.A.)
• Noua Armat ă Popular ă Partidul Comunist din Filipine
(N.P.A./C.P.P.)
• Jemaah Islamiya (J.I.)
• Frontul Na țional de Eliberare “Moro” (M.N.L.F.)
• Gruparea Abu Sayyaf (A.S.G.)
• Noua Armat ă Populară (N.A.P.)

Franța
• Acțiunea Direct ă
• Frontul de Eliberare a Corsicii

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
185
• Organizația Armată Secretă
• Frontul de Eliberare a Provinciei Bretagne
• Organizația Vikingilor
• Grupul Revolu ționar de Ac țiune Interna țională
• Nucleele pentru Autonomie Popular ă
Germania
• Badder- Meinhof
• Rotte Armee Fraktion- Frac țiunea Armata Ro șie (R.A.F.)
• Mișcarea 2 iunie
• Lupta antifascist ă
• Revoluzionare Zellen- Nucleele Revolu ționare (R.Z.)
• Tineretul viking
• Blocul negru
• Gruparea Omega
• Mișcarea pentru oprirea migr ărilor
• Frontul de ac țiune național- socialist
• Gruparea Hoffman
• Gruparea german ă de acțiune
• Mișcarea popular – socialist ă

Grecia
• Organizația Renașterii Naționale
• Organizația Revolu ționară 17 Noiembrie
• Lupta Revolu ționară Populară (E.L.A.)
• Nucleele Revolu ționare
• Organizația Lupta Poporului Revolu ționar (F.L.A.)

India
• Lashkar-e- Tayyiba (Armata celor Nevinova ți) – L.T.
• International Sikh Youth Federation
• Kashmir House
• Khalistan National Organization Council
• Babbar Khalsa

Irlanda
• Armata Republican ă Irlandeză (I.R.A.)
• Armata Irlandez ă Continuatoare (C.I.R.A.)

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
186
• Asociația pentru Ap ărarea Ulsterului/ Lupt ătorii pentru
Libertate din Ulster (U.D.A./ U.F.F.)
• Forța de Voluntari Loiali ști (L.V.F.)
• Red Hand Defenders (R.H.D.)
Italia
• Călăii Italiei
• Prima Linea
• Anul zero
• Fraternitatea arian ă
• Brigăzile “Adolf Hitler”
• Brigăzile de ac țiune Musolini
• Europa civilizat ă
• Brigăzile roșii
• Prima linie
• Acțiunea revolu ționară
• Unitățile comuniste combatante
• Grupul „P. 36”
• Avangarda na țională
• Noile armate proletare
• Ordinea neagr ă sau „Noua ordine”
• Noile Brig ăzi Roșii/ Partidul Comunist Combatant
(B.R./P.C.C.)
• Nucleele Anti- Imperialiste Teritoriale (N.T.A.)
• Nucleele Revolu ționare de Ini țiativă ale Proletariatului
(N.I.P.R.)
• Brigate Rosse (B.R.) – Brig ăzile Roșii
• Universitatea Negativ ă

Japonia
• Asociația Poporului Japonez
• Gruparea Bin Akoo
• Liga Kamikaze
• Armata Ro șie Japonez ă (J.R.A.)
• Aum Adev ărul Suprem (A.U.M.)
• Liga Comunist ă Japoneză
• Brigada Antiimperialist ă Internațională (A.I.I.B.)
• Frontul Democratic Împotriva R ăzboiului
• Organizația Chukaku – H.A.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
187
Orientul Mijlociu
• Al- Gama a al – Islamiyya (I.G.) – Gruparea Islamic ă (Egipt)
• Al – Jihad (Jihadul Islamic Egiptean)
• Qaidat al – Jihad (Al-Qaida) (Pakistan/ Afganistan)
• Asbat al – Ansar – Liga Adep ților (Liban)
• Brigăzile Martirilor Al – Aqsa (Iordania)
• Al -Fatah/ OEP (Palestina)
• Frontul de Eliberare a Palestinei (P.L.F.)
• Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (P.F.L.P.)
• Frontul Popular de Eliberare a Palestinei – Comandamentul
General (P.F.L.P./ C.G.)
• Frații Musulmani (F.M.) – Egipt *
• Mișcarea de Rezisten ță Islamică Hamas (Cisiordania/Palestina)
• Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu ) – Liban
• Jihadul Islamic Palestinian (P.I.J.)
• Khane Chai (Kach) – Israel
• Organizația Abu Nidal (A.N.O.)
• Al Fatah-Consiliul Revolu ționar „Septembrie Negru” (Irak)
• Al Fatah- Mi șcarea de Corec ție (Siria)
• Mujahedinii Populari ai Iranului (P.M.O.I.)/ Consiliul Na țional
de Rezisten ță al Iranului (N.C.R.I.)
• Gruparea Combatant ă Tunisian ă (T.C.G.)
• Grupul Islamic Combatant din Maroc ( G.I.C.M.)
• Grupul Libian de Lupt ă
• Grupul Islamic Armat (G.I.A.) – Algeria
• Grupul Salafist pentru Chemare și Luptă (G.S.P.C.) – Algeria
• Mișcarea Algerian ă pentru un Stat Islamic (M.S.I.)
• Partidul Eliberarii Islamice (HZB- Al Tahrir) – Haifa/ Israel
• Islamic Gama- at – Egyptian
• Frontul pentru Eliberarea Palestinei – Fac țiunea Abu Abbas
(F.E.P.- A.A.)
• Organizația șiită Al- Dawa (Irak)
• Organizația 15 Mai – Irak
• Organizația Mujahedin -E – Khalq (O.M.K.) – Iran

Pakistan
• Jaish – e – Mohamed (J.E.M.) – Armata lui Mohamed
• Islami Jamala a Tuhabe

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
188
• Markaz-ud- Dawa- wal- Irshad (M.D.I.)
• Lashkar i Jhagvi (Armata Jhangvi) – L.J.
• Hrakat ul- Mujahidin (H.U.M.) – Mi șcarea Războinicilor Sfin ți
• Harakat ul – Jihad -i- Islami (H.U.J.I.) – Mi șcarea Războiului
Sfânt Islamic Hzb-ul- Mujahidin (H.M.)
• Sipah- i- Shaba (S.S.P.)
• Organizația ALZYFIQAR
• Partidul Islamic al Revolu ției Democrate

Portugalia
• Mișcarea de Eliberare a Portugaliei
• Armata de Eliberare

Rusia
• Batalionul de Recunoa ștere și Sabotaj al Martirilor Ceceni
(R.S.R.S.B.C.M.) – Riyadus – Salikhin (Cerin țe pentru a ajunge
în Paradis)
• Brigada Islamic ă de Menținere a Păcii Interna ționale (I.I.P.B.)
• Regimentul Islamic Special (S.P.I.R.)

Spania
• Falanga independent ă
• E.T.A. –Țara bascilor și libertatea
• Divizia „Azul”
• Cercul spaniol al amicilor Europei Occidentale
• Guerilerii regelui Cristos
• Alianța Apostolic ă Anticomunist ă
• Grupul de Rezisten ță Antifascist ă 1 Octombrie (G.R.A.P.O.)
• Armata Ro șie pentru Eliberarea Catalaniei (E.R.C.A.)
Sri Lanka
• Tigrii Eliber ării din Eelamul Tamil (L.T.T.E.)
• Frontul Unit Tamil

Statele Unite ale Americii
• Ku- Klux Klan (K.K.K.)
• Societatea „John Birch”
• Black Panthers

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
189
• Gruparea Weathermen
• Armata adul ților din vest
• The Black Liberation Army
• Liberation Army
• American Mobilizus
• American Guard
• Noua Dreapt ă
• Partidul Nazist American
• Alianța Națională
• Skinheads
• Maketeros
• Weather Underground
• Frontul Unit al Libert ății
• Armed Resistance Unit
• May 19 Comunist Organization
• Națiunile Aeriene (Biserica lui Isus Cristos Cre știnul)
• Partidul Patrio ților Albi

Turcia
După anul 1982, pe teritoriul Turciei ac ționează peste 650
organizații, din care 286 de extrem ă stângă, 17 separatiste și 280
extremist-religioase (Andreescu și colectiv, 2003). Dintre acestea cele
mai cunoscute sunt:
• Lupii cenu șii (Bozkurtlar)
• Partidul/ Frontul de Eliberare a Poporului ( D.H.K.P./C)
• Partidul Muncitorilor din Kurdistan (P.K.K.) ast ăzi „Congresul
pentru Libertate și Democra ție al Kurdistanului” (K.A.D.E.K.).
• Hezbollahul Turc
• Armata de Eliberare Islamica Turc ă (I.K.O.)
• Frontul de Eliberare Islamic ă Turcă (T.L.K.- C)
• Luptătorii Revolu ției Islamice (I.D.A.M.)
• Uniunea de Eliberare Islamic ă Turcă (T.I.K.B.)
• Armata de Eliberare Interna țională Sahria (D.S.K.O.)
• Frontul Fr ăției Universale – Gruparea de R ăzbunare Sharia
(E.K.C.- S.I.M.)
• Frontul Partidului de Eliberare Islamic ă (I.K.P.- C)
• Luptătorii Turci ai R ăzboiului Islamic Universal de Eliberare
(E.I.K.- T.M.)

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
190
• Armata Lupt ătorilor Islamici Turci (I.M.O.)
• Comandourile de R ăzbunare Sharia Turce ști
• Organizația D.E.V.- S.O.L. (Stânga Revolu ționară)
• Organizația D.E.V.- Y.O.L. (Calea Revolu ționară)

Uzbekistan
• Mișcarea Islamic ă (I.M.U.)

Anexa nr. 2

Anexa nr. 3

Anexa nr. 4

Anexa nr. 5

Anexa nr. 6

Anexa nr. 7

Anexa nr. 8

„Abordarea securit ății doar prin prisma
factorului militar nu mai este suficient ă!”1

Domnule chestor general Anghel Andreescu, în situa ția în
care terorismul mileniului III tinde spre globalizare și
internaționalizare, iar criminalitatea organizat ă este mai prezent ă ca
oricând, pozi ția geostrategic ă a României, de țară cu triplă frontieră
– națională, a N.A.T.O. și a Uniunii Europene – impune ca politica de
securitate na țională să aibă drept scop apararea și promovarea
intereselor na ționale și participarea activ ă a țării noastre la
asigurarea securit ății zonelor de interes N.A.T.O. și U.E. În acest
context, exist ă riscul ca, pe termen mediu și lung, securitatea
națională să fie afectat ă de o gam ă de riscuri și vulnerabilit ăți?
Noile provoc ări la adresa securit ății, generate de suprapunerea
unor fenomene precum globalizarea, se adaug ă unor forme clasice de
riscuri și vulnerabilit ăți regionale, cum ar fi amenin țări politice
(instabilitate intern ă, state falimentare, terorism și violări ale drepturilor
omului), amenin țări economice (s ărăcie, adâncirea discrepan țelor dintre
țările bogate și cele s ărace, recesiunea financiar ă internațională,
consecințele vecinat ății cu un stat cu o economie puternic ă sau instabil ă,
pirateria), amenin țări de mediu sau cauzate de activitatea uman ă (dezastre
nucleare, schimb ări ecologice la nivel global, degradrea solului și a apei,
lipsa hranei) sau amenin țări sociale (conflicte între minorit ăți și
majorități, suprapopulare, crim ă organizat ă, trafic transna țional de
droguri, comer ț ilicit, migra ție în mas ă, epidemii). Se men țin focare de
tensiune tradi ționale, dar modul lor de dezvoltare este influen țat de
apariția unor riscuri neconven ționale și transfrontaliere, precum crima
organizată, corupția, migra ția ilegal ă, instabilitatea economic ă și
amenințările la adresa mediului înconjur ător.

1 Interviu ap ărut în revista „Timpolis”, noiembrie 2007.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
198
În contextul în care țintele sunt marcate de popula ție, simboluri
politice și, nu în ultimul rând, de infrastructura economic ă, securitatea
României și a aliaților săi poate fi afectat ă, pe termen mediu și lung, de o
gamă de riscuri și vulnerabilit ăți interdependente, difuze,
multidirec ționale, marcate de posibile evolutii negative in plan
subregional, în domeniul democr ătizării, al respect ării drepturilor omului
și al dezvolt ării economice, ce ar putea gene ra crize acute cu efecte
destabilizatoare. Și când spun vulnerabilit ăți, mă refer la accentuarea unor
manifestări ale fenomenului de corup ție, amplificarea infractionalit ății
economico-financiare, contraband ă, migrația clandestin ă, traficul de
persoane, cel cu armament, muni ții, materii explozive, substan țe toxice și
radioactive, escaladarea traficului și consumului ilicit de stupefiante și
substanțe psihotrope, contrabanda cu produse sau servicii aflate sub
embargou interna țional, posibilitatea penetr ării ilegale sau distrugerii
rețelelor de telecomunica ții, deficien țe ale cadrului legislativ, insuficien ța
resurselor umane, materiale sau fi nanciare, lipsa sau neactualizarea
cadrului juridic de cooperare cu unele țări. Nu în ultimul rând, securitatea
României poate fi afectat ă de proliferarea armelor de distrugere în
masă, a tehnologiilor sensibile, care reprezint ă materiale radioactive
în combina ție cu înc ărcături explozive, arme biologice ori chimice,
materiale radioactive și strategice, a armamentelor și mijloacelor
letale neconven ționale, dar și de expansiunea re țelelor teroriste, a
crimei organizate transna ționale, a traficului ilegal de persoane și de
droguri.

Ținând seama de acestea, considera ți că riscurile implicate de
terorism, flagelul secolului XXI, necesit ă o abordare unitar ă?
Evoluțiile post-11 septembrie 2001 au accentuat ideea c ă
securitatea extins ă și consolidat ă presupun o abordare nu doar militar ă,
caracteristic ă mai mult „r ăzboiului rece”. Abordarea securit ății doar prin
prisma factorului militar nu mai este suficient ă, fenomenul terorist
înregistrând o nou ă reconfigurare. Monitorizarea datelor ap ărute în mass-
media interne și internaționale arat ă că, față de 288 de atacuri teroriste
comise în anii 2004 și 2005, între 2005 și 2006 au avut loc 391 de ac țiuni
teroriste. Or, în aceste condi ții, noile tipuri de riscuri – difuze, greu de
localizat și, de cele mai multe ori, aproape imposibil de comb ătut cu
mijloace tradi ționale – necesit ă o abordare care s ă îmbine atât
instrumente politice și economico-financiare, cât și o strategie privind
utilizarea de noi tehnologii.

ORGANIZA ȚIILE TERORISTE
199
Potrivit unei prognoze întocmite la fiecare patru ani de c ătre
specialiștii Departamentului american al Ap ărării, Statele Unite sunt
o națiune angajat ă în ceea ce va fi un r ăzboi îndelungat, respectiv
lupta împotriva terorismului interna țional. Care este pozi ția
României, din perspectiva siguran ței și ordinii publice?
În opinia personal ă, mediul de securitate trebuie s ă însemne
pentru toate statele lumii un spa țiu real de colaborare, rolul
acestuia în proiectarea, în planul rela țiilor interna ționale, al politicilor
externe care s ă asigure un cadru de stabilitate și competi ție reale, fiind
incontestabil. În lipsa dialogului, conflictele tind s ă dobândeasc ă un
caracter interna țional, antrenând utilizarea for ței militare și creând
pericole la adresa securit ății statelor, cu efecte în plan regional și global.
România este un partener respectat al SUA în acest efort, lucru apreciat și
de ambasadorul american la Bucuresti, Excelen ța Sa Nicholas
Taubmann. România particip ă cu peste 500 de militari în Opera țiunea
„Enduring Freedom” și în cadrul For ței Interna ționale de Asisten ță de
Securitate din Afganistan, al ți 700 de militari fiind prezen ți în
cadrul for ței de stabilizare din Irak. Participarea la aceste opera țiuni
subliniază angajamentul global al României în combaterea noilor riscuri
la adresa securit ății internaționale, ca parte integrant ă a politicii sale de
securitate.

Din punctul de vedere al securit ății regionale, europene,
poate fi privit ă România ca un pilon al stabilit ății în zonă?
România contribuie la structurarea Politicii Europene de
Securitate și Apărare atât prin pozi țiile exprimate în cadrul Conven ției
Europene și al Conferin ței Interguvernamentale de revizuire a Tratatelor
constitutive ale U.E., cât și prin participarea la primele opera țiuni
desfășurate de Uniune în cadrul Politicii Europene de Securitate și
Apărare, respectiv Misiunea de Poli ție a U.E. în Bosnia-Her țegovina și
Operațiunea Militar ă a U.E. din Macedonia. Din postura de membru U.E.
și N.A.T.O., România are posibilit ăți sporite de a influen ța noua
securitate global ă și de a participa la creionarea noii arhitecturi globale de
securitate prin consolidarea cooper ării și participarea activ ă la prevenirea
și soluționarea crizelor și conflictelor regionale de tip Afganistan, Irak,
sub egida O.N.U., N.A.T.O. și U.E.

Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU
200
Cum este analizat rolul de actor individul și de membru al
U.E. și N.A.T.O., care-i revine României?
Aflate în interdependen ță cu securitatea regional ă, european ă și
globală, securitatea na țională a României și rolul de actor individual și de
membru al N.A.T.O. și al U.E. sunt analizate unitar. La fel ca și
majoritatea statelor din Europa Central ă și de Est, țara noastr ă a ales
garantarea securit ății naționale prin integrarea în structurile europene și
euroatlantice. Din acest motiv, îndeplinirea obliga țiilor asumate de
România în calitate de stat membru al organiza țiilor euroatlantice și
europene constituie o etap ă decisivă pentru modernizarea societ ății
românești și consolidarea tendin țelor de cre ștere economic ă.

Să înțelegem că evoluția securit ății globale este pozitiv ă?
În condițiile în care la începutul secolului XXI am devenit cu to ții
cetățenii unui mileniu marcat de multe schimb ări, necesit ăți și riscuri
pentru omenire, un lucru este cert: și pentru România vulnerabilit ățile au
devenit mai numeroase. Evenimente care pân ă nu demult au fost
considerate scenarii imposibile și de groaz ă au devenit, din nefericire, o
realitate terifiant ă și un pericol clar. Ac țiunile teroriste de la 11
septembrie 2001, din SUA, din 11 martie 2004 de la Madrid și cele din 7
iunie 2005 de la Londra, c ărora li se adaug ă atentatele de la Beslan, din 1
septembrie 2004, și Moscova, din 23 octombrie 2002, au demonstrat c ă
teroriștii moderni pot lovi orice obiectiv, oriunde în lume, încercând prin
teroare modificarea unor decizii chia r politice. Cu toate acestea, urmare și
a intensific ării cooper ării interna ționale în cadrul comunit ății
internaționale, actorii scenei politice recunosc rolul marilor organiza ții
internaționale, de tipul O.N.U., N.A.T.O., U.E., în definirea st ării de
securitate a lumii. În acest sens, se poate aprecia c ă asistăm la o evolu ție
în general pozitiv ă a securității globale.

Ce rol îi revine Ministerului Internelor și Reformei
Administrative în asigurarea cadrului de securitate?
În ansamblul celor discutate, este evident c ă Ministerul Internelor
și Reformei Administrative contribuie la securitatea na țională. Mai mult
decât atât, în aceast ă etapă, în care România se afl ă pe poziții de egalitate
cu statele cu democra ție consolidat ă, M.I.R.A. este apreciat drept garant
al respect ării drepturilor și libertăților cetățenilor și contributor de baz ă la
întărirea democra ției, o resurs ă important ă a mediului intern de securitate .