Chestionarul de Tendințe Accentuate Schmiescheck

Chestionarul de tendințe accentuate Schmiescheck

Chestionarul de tendințe accentuate Schmiescheck are la bază:

Teoria lui Leonhard privind normalitatea și condiția de anormalitate:

Din perspectiva psihologică a personalității mature vs. Imature, putem vorbi despre personalități accentuate, personalități destructurate și personalități patologice.

Categoria personalității accentuate prezintă o serie de caracterisitici care ies din comun, din „media” de manifestare în cadrul populației generale, care manifestă tendința de a aluneca în anormal fără a deveni propriu zis tulburări de personalitate.

Tendința spre patologie există la nivelul structurilor de personalitate accentuate, dar în măsura în care este socializată și sublimată, putem vorbi la aceste persoane de o „adaptare cu note speciale”.

Individul are conștiința perturbării dar, spre deosebire de condiția nevrotică, are tendința de a justifica acest lucru în favoarea sa și în defavoarea lumii.

Tipurile se formează în viață prin faptul că o anumită condiție socială își pune amprenta, modelează o înclinație naturală care merge în aceeași direcție; individul tinde să-și aleagă o profesie pentru că aceasta permite înclinațiilor sale naturale să se exprime, să se realizeze în mod complet.

Clasificarea cuprinde ca trăsături accentuate ale firii:

tipul hiperperseverent (susceptibilitatea și ambiția);

tipul hiperexact (conștiinciozitatea și seriozitatea sunt exagerate);

tipul demonstrativ (teatral, se autolaudă și autocompătimește);

tipul nestăpânit (irascibil, indispoziție cronică, devieri în direcția alcoolismului sau sexuale).

Combinații ale trăsăturilor de caracter accentuate ce conduc spre:

tipul hipertimic (locvace, cu o constantă bună dispoziție);

tipul distimic (posomorât, seriozitate exagerată);

tipul labil (oscilații între veselie și tăcere, hiper și distimie);

tipul emotiv (trăiri afective puternice, determinate atât de eveni-mente triste, cât și fericite);

tipul exaltat (excesivă oscilație a afectelor între euforie și depresie);

tipul anxios.

Combinații ale trăsăturilor de caracter și temperament accentuate:

tipul introvertit (trăiește preponderent în lumea imaginației);

tipul extravertit (trăiește preponderent în lumea percepției);

tipul introvertit – hipertimic.

Chestionarul își propune evidențierea aspectelor care conduc spre diagnoza unor structuri de personalitate accentuată, fiind un instrument subsumat tipologiei personalității clinice sau accentuate, dezvoltată de K. Leonhard. Studiul de traducere și experimentare pentru varianta românească îi aparțin lui Nestor 1975. “Există 10 scale, fiecare cu un număr de 12 itemi, 8 sau 4 itemi corespunzând celor 10 tipuri de trăsături accentuate: demonstrativitate, hiperexactitate, hiperperseverenta, nestăpânire, hipertimie, distimie, ciclotimie, exaltare, anxietate, emotivitate”

Subiectul răspunde prin da sau nu majoritatea itemilor având cheia în nu. În ordine descendenta interpretarea indica severitatea tendinței pentru valoarea 18, iar valoarea 12 indică, conform autorului, limita de la care putem diagnostica o tendință spre accentuare în comportament. Instrumentul este constituit din 88 de întrebări, nefiind nici o restricție în privința timpului de lucru.

Chestionarul este alcătuit din 88 de întrebări, prezentate amestecat, formând 10 grupe (I  –IX), fiecare grupă urmărind exploatarea și evidențierea unor ,,trăsături accentuate”.

Grupa I  –cu 12 întrebări, se referă la demonstrativitate;

Grupa II  –cu 12 întrebări, se referă la hiperreactivitate;

Grupa III – cu 12 întrebări, se referă la hiperperseverență;

Grupa IV – cu 8 întrebări, se referă la nestăpânire/neînfrânare;

Grupa V – cu 8 întrebări, se referă la hipertimie;

Grupa VI – cu 8 întrebări, se referă la distimie;

Grupa VII – cu 8 întrebări, se referă la ciclotimie;

Grupa VIII – cu 4 întrebări, se referă la exaltare;

Grupa IX – cu 8 întrebări, se referă la anxietate;

Grupa X – cu 8  întrebări, se referă la emotivitate.

 TEHNICA:

 Chestionarul poate fi aplicat în 4 variante metodologice:

1. dacă sunt posibilități de tipărire, fiecare subiect își primește exemplarul său, urmând să lucreze după indicațiile psihometricianului;

2. dacă nu este posibilă tipărirea, subiectul primește întrebările, dar răspunsurile sunt consemnate pe o foaie de protocol;

3. dacă nici protocolul nu poate fi multiplicat, datele se înscriu simplu pe o foaie, subiectul își scrie, deci, singur protocolul;

4. experimentatorul citește el însuși întrebările, subiectul sau subiecții (pentru varianta colectivă) consemnând răspunsurile.

 Indiferent de formă de aplicare,sarcina principală a subiectului este aceeași –răspunde scris sau verbal prin Da sau Nu..

INSTRUCȚIUNI.

 Fie că utilizarea chestionarului este individuală, fie că ea are loc în colectiv, este necesară o încăpere adecvată fără presiuni fonice; pe ușă, în exterior, se agață un placaj cu “Nu intrați, se examinează”. În cazul unei examinări colective, subiecții vor fi plasați distanțat. Experimentatorul atrage atenția subiectului să nu lase nici o întrebare fără răspuns, că poate cere lămuriri suplimentare; se lucrează pe rând nu pe sărite. Subiecții nu sunt presați de timp. Schmieschek recomandă ca subiectul săfie făcut atent că la acest chestionar nu se determină aptitudini ci comportamente.

TIMP.

Timpul de lucru este nelimitat, fără presiuni, fără constrângeri. În linii mari, timpul de lucru variază între 30 –60 min. (exclusiv pe subiect). Că perioadă a zilei, chestionarul poate fi aplicat oricând, numai dacă subiectul nu se află  într-o stare de oboseală, tensiune sau grabă; acestea falsifică răspunsurile.

 CORECTARE.

 Pentru facilitarea realizării acestei secvențe, redăm mai întâi, după H.Schmieschek, în tabelul de mai jos, cheia răspunsurilor simptomatice pentru fiecare dintre cele 10 grupe. Numerele din tabel se referă la numărul  întrebărilor din chestionar.

Așadar, dacă la întrebările 5, 12, 25, 31, 36, 46, 51, 53, 59 și 65 subiectul subliniază NU, răspunsul este simptomatic și va fi socotit drept DA.

  Corectarea propriu-zisă a chestionarului se operează prin examinarea cu atenție a răspunsurilor DA în care se înglobează și NU – urile socotite drept DA.

COTAREA.

 În continuare, se face un calcul simplu al frecvenței simptomelor pentru fiecare dintre cele 10 grupe, calcul care este ușurat prin marcarea prealabilă cu +. Semnele se adună, apoi se verifică din nou corectitudinea cotării, pentru a evita sărirea peste un răspuns, fapt care ar duce la modificarea rezultatului.

INTERPRETARE FACTORI.

I. FIREA DEMONSTRATIVĂ- grade înalte: isterică, capacitate anormală de refulare.

Trăsături caracteristici firii demonstrative sunt :

lauda; se poate lăuda singură .Această dorință de a fi cu orice preț în centrul atenției se încadrează în nevoia de recunoaștere socială

tendința de autocompătimire. Istericul își refuză inhibițiile privitoare la lamentările sale și își joacă nestingherit rolul de martir,

găsesc în boală atât satisfacția directă, cât și pe cea indirectă

o bună capacitate de adaptare la alți oameni. Persoanele având o trăsătură isterică au adesea succes în acele profesiuni în care este necesară empatia

Personalitățile demonstrative ar fi caracterizate prin: laudă de sine, însoțită de obicei de un comportament specific cu scop de afirmare, tendință de autocompătimire, pripeală în decizii, capacitate de a se face iubite.

Egocentrismul acestui tip de individ, veritabilă „sugativă afec-tivă", își află rădăcinile în inadecvarea aprecierii valorilor umane și în incapacitatea de a-și reprezenta trăirile și dorințele celuilalt.

II. FIREA HIPEREXACTĂ

Este contrariul firii demonstrative și se distinge prin lipsa capacității de refulare.

Se manifestă gradual, de la tendințe de hieprexactitate la psihopatia anancasta (nevroza obsesivă). Esența  – lipsa capacității de refulare (contrariul firii demonstrative).  Apare tendința de a chibzui totul pentru a înlătura orice posibilitate de greșeală, sau pentru că nu pot înlătura din conduita ideea că poate exista o soluție mai bună. Nu sunt în stare să refuleze teama, se inhibă și au greutăți în activitate. Chestiunile de mică importantă nu îl determină însă să ia hotărâri. La anancaști nu se poate lua hotărâri nici când există toate premisele de a le lua. (contrar firii isterice)

Mod de manifestare:

• Hiperexactitatea (când doar este accentuate) prezintă avantaje:

hiperconstiinciozitate, meticulozitate, spirit de ordine, trăsături ale personanei valoroase, poate ajunge la unele exagerări care îi complică viața, are  – sens altruist, sens egoist (grijă exagerată pentru propria-i bunăstare), care în limite moderate este pozitiv, manifestându-se prin : evitarea primejdiilor inutile, evitarea exceselor la băutură și fumat.

Psihopatia anancastă (hiperexactitatea are o intensitate mare, psihopatică) prezintă dezavantaje:

a. Capacitaea de decizie este prejudiciată

b. Munca nu se mai desfășoară fluent (îndoieli continue, verificări permanente, rămâneri în urmă)

c. Îi vine greu să plece de la lucru

d. Întoarceri pentru verificări

e. Neliniștea persistă și în timpul liber, al odihnei (nu se odihnește)

f. Minuțiozitate exagerată

g. Grija excesivă de a evita accidentele

h. Pierde mult timp

i. O muncă de răspundere îi crează multe motive de teamă.

Pe fondul psihopatiei anancaste se poate dezvolta nevroza obsesivă.

Nevroza anancasta (nevroza obsesivă) se caracterizează prin:

Luarea hotărârilor este o problemă chiar în lipsă pericolului.

Primejdia minimă pare amenințătoare datorită nehotărârii permanente asupra existenței sau nu a motivului de teamă. Oscilarea între cei doi poli ai frământării dă naștere fricii patologice a nevroticilor obasesivi, fricii pe care ei o consideră neîntemeiată fără a o putea învinge.

Încearcă să lupte împotriva obsesiei încă din perioada dezvoltării afectului, dar deoarece capacitatea de refulare este insuficientă chiar luptă împotriva obsesiei creează obsesia, căci alternanța sporește frica. Dezvoltarea obsesivă pornește de la prima ezitare atunci când ar fi necesară o hotărâre. Următoarele ezitări în împrejurări similare fac să crească inhibiția mult peste punctual de plecare.

Se produc fixații, în unele domenii subiectul nu se mai comportă normal (nu face ceea ce ar trebui să facă, sau are o activitate pe care nu ar trebui să o aibă). Prin dezvoltări obsesia se fixează unilateral. Cu cât nevroza obsesivă este mai înaintată cu atât e mai clară limitarea la un domeniu (individual nu mai are timp să stea în cumpănă la celelalte domenii).

Exemple de nevroze anancaste (obsesivă)

Nevroza hipohondrica (teama patologică de a avea o boală serioasă).

E determinată de împrejurări ca examene medicale care țin omul în indecizie. Nevrozele hipocondrice nu se pot delimita précis de nevrozele obsessive și se pot însoți un ape alta..

Exemple de nevroze hipocondrice:

Cardiofobia – teama obsesivă de a avea o boală de inimă

Nosofobia – teama de a fi bolnav

Ablutomania – tendința obsesivă de a se spăla pe mâini pentru a înlătura urmele infime de murdărie, microbe.

La copii dezvoltarea anancasta presupune persistenta afectului (ori copiii nu prea au afecte persistente) și ca urmare ea nu are loc în copilărie. Doar în împrejurări prea persistente, ca nevroza obsesivă a părinților, are loc și la copii.

TERAPIE : Prin terapie se înlătură nevroza obsesivă, nu și hiperexactitatea. Terapia constă în sfătuirea persoanei de a lua măsurile cerute de impuls și san u mai lupte împotriva impulsului. Să nu mediteze prea mult când are îndoieli, ci să treacă la acțiune sau la un alt gând. Cu timpul persoana anancasta renunța singură la măsurile exagerate.

III. FIREA HIPERPERSEVERENTĂ

Se manifestă gradual de la hiperperseverenta la firea paranoida.. Esența  – perseverenta anormală a afectului. În general după ce a provocat reacții ( actul comportamental), sau când gândul se îndreaptă în alte direcții, după ce actul nu este posibil, afectul descrește lent, dispărând după un timp. La hiperperseverent, estomparea are loc mai lent. Când se gândește la cele întâmplate afectele reapar, putând și să nu dispară săptămâni, luni în șir, deși a fost alimentat de noi evenimente. Se manifestă în mod anormal în special afectele egoiste, datorită intensității proprii. Firea hiperperseverenta se manifestă intotodeauna când sunt atinse interesele personale. Se formează afecte contra unor prejudicii sau acte de opresiune, chiar dacă obiectiv sunt neînsemnate. La prejudicii însemnate nu iartă poate niciodată, sunt ranchiunoși.

Mod de manifestare:

Susceptibili, tendința de a se simți jigniți ușor

Setoși de prestigiu, resimt acut sentimental onoarei (de aceea se simt ușor jigniți)

Suportă greu și prejudicial adus intereselor materiale

Sentimente egoiste mai intense

Au sentiment mai pronunțat al propriei valori

Ranchiunoși, nu iartă, nu uită jignirile

Sensibilitatea mai puțin lezată în cazul sentimentului de dreptate (acest sentiment fiind mai puțin profound decât sentimentele egoiste). Sub masca luptei pentru dreptate ei revendică de fapt un drept al lor, pe care îl generalizează pentru a-i da mai multă forță evoluează în sens pozitiv sau negative în general nu ajung să se bbucure de stimă, ambițioși, ambiția îi îndeamnă la realizări positive, dar și pentru realizări prin discreditarea altora, a eventualilor concurenți, pentru combaterea a tot ce i se împotrivește.

perseverare anormală a afectului;

susceptibilitate;

se simte ușor jignit;

nu acceptă critica;

procentul subestimat al propriei valori;

gelozie;

ipohondrie;

îndărătnic;

dezvoltare paranoică în urma alternanței succes – eșec.

Firea paranoida. Perseverant, bănuitor, neîncrezător, neîncredere generalizată, fără motiv exterior, izvorând din psihicul lor se simte mereu nedreptățit își pierde încrederea în oameni, idei fixe obsessive, vrea să aibă intotodeauna dreptate, încăpățânare, teama este prezentă ca și la anancaști (nu atât de frecvent apare și dezvoltarea hipocondrica), afectul stă pe primul plan. Aruncat din succese în insuccese, țelul devine izvor de desfătare, încât rațiunea critică nu mai ține piept afectelor. Dorințele sunt luate drept realități (se crede mare inventator), pierde din vedere alte țeluri și se formează ideile prevalente, cu influență dominantă se explică nu prin repetarea și însumarea experiențelor de viață neplăcute, ci prin alternanța dintre success și insucces. În aceste condiții poate apărea și la cel care nu este hiperperseverent. Afectele care ating o intensitate mare persisita timp îndelungat, subjugă gândirea, ducând la idei prevalente, chiar idei fixe, obsesive (paranoid înseamnă tendința spre idei fixe). Pot apărea dezvoltări paranoice cu character delirant (că gelozia care derivă din oscilația dintre speranță și teamă, ce conduce la intensitatea afectului).

IV.FIREA NESTĂPÂNITĂ

Se manifestă gradual de la firea nestăpânită la psihopatia epileptoida (fără o adevărată legătură cu epilepsia).

ESENȚĂ: Pentru comportament sunt hotărâtoare impulsurile, instinctele, sentimentele sin u considerentele raționale. Rațiunea e mai puțin luată în seamă. Se manifestă dorințe de descărcare nervoasă, resimțită mai mult fizic decât psihic.

MANIFESTARE: reacționează impulsiv. Când nu le convine ceva, își arată nemulțumirea prin mimică, cuvinte, formulează pretenții sau se retrag supărați. Se ceartă pentru nimicuri cu șefii și colaboratorii, devin agresivi, trântesc lucrarea pe birou, își dau demisia, nu se gândesc la urmări. Au încăierări cu oamenii pentru că dacă mânia lor crește, cuvintele sunt urmate de fapte. Sunt mai iuți la fapte decât la vorbe. Nu se poate spune că acțiunile lor sunt pripite, ci mai degrabă ca iritația lor crește așa de mult în intensitate, încât presupune o descărcare. Dominarea de către impulsuri se manifestă prin faptul că:

Mănâncă și beau ce le place. Devin alcoolici, nestăpâniți în domeniile sexuale (au raporturi sexuale foarte frecvente.psihopatele epileptoide în tinerețe cedează ușor, unele devin prostituate).

Înclinație deosebită pentru muncă fizică, care nu li se pare grea și în acest domeniu obțin rezultate mult mai bune decât alții. Îi supăra mai degrabă perturbările din activitatea lor. Nestatornicia în viața profesională se datorează stării de proastă dispoziție și iratibilitate. Își schimbă des serviciul.

Nu prea au tendința de a vorbi, căci a vorbi înseamnă a gândi, ceea ce nu le e caracteristic.

Fire greoaie, care nu permite o dezvoltare în ritm rapid a reacțiilor affective. Afectele se umflă excesiv, în loc de a se intensdifica exploziv. Au o predispoziție spre ample manifestări de mânie și mai puțin pentru explozii bruște cum au colericii.

În timpul examenelor medicale sunt tăcuți, morocănoși și nu răspund decât la strictul necesar. Examenele medicale sunt dezagreabile.

Nu prea au scrupul moral. Comit în împrejurări favorabile cu ușurință, acte necinstite, furturi. Crima premeditate nu le este caracteristică, ci numai cea sub forma violenței fizice. Adolescenții atacă fetele. Nu au înțelegere pentru cerințele sociale pentru că acestea reclamă o judecată mai profundă. Ei nu se gândesc decât prea puțin la ceea ce depășește prezentul.

Manifestă fugă impulsive, din dorința de a se depărta de locul supărării. Manifestă fugă nemotivată (la adolescenți), fără motiv de moment.

Au afecte. Când sunt liniștiți sunt grijulii cu copii lor, iubitori de animale, gata să ajute.

Violența lor se datorează marii tensiuni affective sin u a lipsei de afecte.

Conformație atletică a corpului. Sunt foarte puternici (element de înrudire cu psihopatia epileptoida și epilepsia). Nu întotdeauna există o astfel de conformație a corpului.

Gândire greoaie și lentă. În unele cazuri capacitatea de înțelegere este mai scăzută (în special la psihopatii epileptoizi).

Nu reușesc la testul de productivitate

Mobilitate lăuntrică mică dovedită de gândirea lentă și greoaie și dezvoltarea în ritm lent a afectelor.

Pedanterie (ordonați, conștiincioși, meticuloși, exacți). La epileptici este mai pronunțată.

Amănunțire exagerată a narației, dau detalii multe sin u reușesc decât cu greu să spună esențialul.

Stările depressive apar la unele personalități nestăpânite și pot duce la sinucideri. Epileptoizii față de actele săvârșite de ei manifestă insensibilitate pentru că nu le e specifică refelctia. O bună inteligență mai poate să mai atenueze câte ceva, darn u mult atunci când vine în contact cu pornirile impulsive.

Ceea ce își propun în clipa de rațiune este răsturnat prin exploziile affective. Influențarea prin educație este dificilă pentru că educația se adresează personalității conștiente, sin u sferei impulsurilor. Cu maturizarea personalității apare o ameliorare în autocontrolul impulsurilor și tentațiilor. Cele trei trăsături: comportament greoi, insuficiența stăpânirii de sine și exagerată detaliere a gândirii pot san u fie prezente concomitant. La nestăpâniți și epileptoizi trăsăturile caracteristice se reliefează deosebit de puternic în copilărie.

 V.FIREA HIPERTIMICĂ

 Se manifestă gradual de la hipertimie la hipomanie.

MANIFESTARE :

Combinație între veselie – viața privită sub latura plăcută, ca fiind plăcută, trecându-se ușor peste necazuri.

Dorința de acțiune – care poate duce la realizări de valoare, invenții, inovații.

Nevoia de a vorbi – sociabili, de aceea înclinația de a bea ca urmare a numărului mare de prieteni. În reuniuni sunt antrenanți, cu umor, nu plictisesc, au teme noi de discuție.

Digresiune în gândire – însoțite de bogăția de idei, stimulatoare pentru munca productive, dar care pot duce și la fugă de idei.

Componentele comportamentului hipertimic care se referă la afectivitate, gândire și voința nu coexistă întotdeauna în același grad. În general sunt egale ca și în cazul hipomaniei.

HIPOMANIACII:

Combinație între veselie  – care constituie în acest caz o primejdie, căci lucrurile sunt tratate cu ușurință, cu superficialitate. Lipsește simțul datoriei, lipsesc remușcările, apar ușor abateri de la estetică.

Își periclitează reputația și situația materială.

Veselia se transformă frecvent în iritabilitate, nevoia de acțiune  – în măsură excesivă duce la activitate febrile dar sterile, indivizii sunt împrăștiați.

Digresiune în gândire  – care conduce la fantezi cu idei nerealiste. 

VI.FIREA DISTIMICĂ (TEMPERAMENT DEPRESIV)

Se manifestă în grad înalt ca temperament subdepresiv. Gravitatea depresiunii psihice nu merge în paralel cu gravitatea evenimentului, fiind accentuate firea distimica.

MANIFESTARE:

Evenimentele zguduitoare pot adânci condiția obișnuită de seriozitate gravă până la o depresie reactivă, ceea ce se întâmplă mai ales atunci când starea de depresie este foarte accentuată și de lungă durată.

Temperamentul distimic devine, la un grad mai ridicat, tempe-rament subdepresiv. Oamenii de acest tip, serioși din fire, sunt în mai mare măsură afectați de evenimentele triste ale vieții decât de cele vesele.

La oamenii cu temperament distimic, imboldul spre acțiune este diminuat, iar gândirea este mai lentă decât la ceilalți oameni.

La reuniuni, personalitățile distimice nu participă decât puțin la conversație. Se poate afirma că participarea la viața grupului este redusă.

Aceste personalități sunt altruiste, sobre și lipsite de egoism.

În schimb, diminuarea imboldului spre acțiune și încetineala gândirii au, când ating un anumit grad, efecte negative, scăzând randamentul.

Relația temperamentului distimic cu depresia endogenă nu se bazează pe o legitate precisă, acest tip de personalitate reprezentând una dintre variațiile normalității, deși indivizii din această categorie le apar celorlalți lipsiți de veselie, dominați de o oarecare deprimare, inerție și încetineală, impunerea pe plan social făcându-se, de obicei, cu oarecare dificultate

  Firea distimica este mai accentuate la adulți.

VII.FIREA CICLOTIMICĂ

Leonhard vorbește de personalități labile afectiv, constatând că atunci când această labilitate afectivă este foarte pronunțată, predomină exclusiv oscilațiile provocate de o cauză lăuntrică, caz în care este vorba de ciclotimie în sensul unei psihopații.

Sunt gata să treacă de la un elan de entuziasm, la apatie și tristețe în momentul următor. Adesea este greu de specificat în ce mă-sură oscilațiile sunt determinate de împrejurări exterioare sau interioare.

Dispoziția afectivă a persoanei oscilează între extreme; ciclotimicii sunt ciclic depresivi și hipertimici.

Această instabilitate a dispoziției afectează puternic persoana; afectiv, un astfel de om trece prin perioade în care se simte bine, este productiv, activ, vesel, perioadă când își asumă și sarcini sau responsabilități profesionale sau în viața socială; apoi dispoziția se schimbă fără ca această schimbare să poată fi controlată, iar locul optimismului este luat brusc de pesimism, viața psihică este invadată de o viziune sumbră, defensivă în raport cu viața, iar persoana manifestă o energie dramatic scăzută față de care toate angajamentele din faza anterioară devin o povară insurmontabilă, care provoacă suferință.

 VIII.FIREA EXALTATĂ

Se manifestă gradual de la firea exaltată la temperamental anxios  – fericit (psihopatie).

ESENȚĂ:

Exaltații reacționează intens la evenimente. Evenimentele îmbucurătoare provoacă repede extazul, cele triste conduc la disperare

MANIFESTARE:

Firea lor se asociază mai puțin cu egoismul și mai mult cu altruismul

Manifestă dragoste față de oameni, bucurie pentru prosperitatea lor, care pot atinge intensitate mare. Au sentimente nobile.

Sunt mai puternice impulsurile din sfera aspirații  – înclinații (dragoste pentru muzică, artă, natură, sport, filozofie, religie). Se emoționează pentru ele până la extaz. Din rândul lor fac parte în mare măsură artiștii, poeții, căci raportul afectiv dintre indivizi și artă e mai puternic, fiind prezența sensibilitatea afectivă. Firile artistice se descurcă greu în viață pentru că nu sunt înarmate pentru a face față cerințelor brutale ale vieții.

Reacția la celălalt pol e provocată de cauze banale. Pot fi profund nefericiți din cauza unor banalități. Frica și frica pentru propria persoană pot deveni excesive. Teama este deosebit de susceptibilă de accentuare devenind copleșitoare, pentru sentimente egoiste acest lucru nu este valabil.

Disperarea profundă poate duce la sinucidere.

IX.FIREA ANXIOASĂ

MANIFESTARE :

•  LA COPII: frica se manifestă atât de intens încât domină întreaga personalitate. Copiilor anxioși :

 Le este frică seara singuri în pat

 Le este frică de întuneric

 Le este frică de câini

 Le este frică de furtună

 Le este frică de alți copii și de aceea sunt persecutați de aceștia

 Le este frică de profesori.

• LA ADULȚI: frica este mai puțin vizibilă, sunt incapabili de a se afirma în cazul divergenței de opinii cu alte persoane, când întâmpină atitudini mai energice dau înapoi, devin timizi, manifestă docilitate și timiditate, determinate de observarea anxioasă a mediului (teama), manifestă timiditate anancasta, derivă din nesiguranța lăuntrică, provenită din faptul că propriul lor comportament și-l știu sub observație (jena), manifestă supracompensatie prin atitudine sigură de sine sau aroganță, dar acestea sunt voite, artificiale. Din timiditatea anxioasă poate să apară atitudinea de încredere în ceilalți, prin care se încearcă obținerea comportamentului lor favorabil.

• LA FEMEI: timidității i se adăugă tendința spre spaimă, ori ca reflectare a ceva ori ca frică resimțită subit. Tendința spre spaimă, pe măsură ce e mai clară, conduce la certitudinea unei hiperiritabilitati a sistemului nervos vegetative, și care prin intermediul sistemului nervos al inimii poate să intensifice și frica.

X..FIREA EMOTIVĂ

ESENȚĂ: reacții de mare sensibilitate  – cu prag scăzut de declanșare) și profunzime în sfera sentimentelor subtile. Numai evenimentul ca atare exercită influența asupra sentimentelor. Intensitatea sentimentelor merge mâna în mână cu gravitatea evenimentelor exterioare.

MANIFESTĂRI:

 Sunt impresionați de sentimentele din domeniul spiritual, nu și de cele grosolane

 Reacțiile affective nu sunt exaggerate sin u progresează atât de rapid ca la exaltați.

 Reacționează mai puțin vehement, mai sentimental

 Cauze minore duc la sentimente profunde, sentimentele altruiste mai puternice decât cele egoiste

 Simt milă mai repede, se înduioșează mai repede, sunt mai accesibile bucuriile produse de artă și natură

 Mimica lor trădează firea afectivă

 Le dau lacrimile ușor la filme, la povestiri triste, le dau ușor lacrimile de bucurie sau înduioșare O traumă psihică poate produce depresiune reactiva (ca urmare a sensibilității afective) și care poate duce la tentative de sinucidere. Gravitatea depresiunii merge parallel cu gravitatea evenimentelor exterioare. Nu are predispoziție deosebită pentru depresiune. Se bucură mai repede și mai intens decât alții. COPIII SUNT ANXIOȘI

CHESTIONARUL H. SCHMIESCHEK

INSTRUCȚIUNI 

Citiți cu multă atenție, fiecare întrebare și răspundeți bifând cu un „X” pe DA sau pe NU în foaia de răspuns pe care ați primit o.

1.  În general, sunteți un om voios și fără griji?

 2. Sunteți sensibil (ă) la jigniri?

 3. Vă dau, uneori, repede lacrimile?

4. După ce ați terminat cu bine o treabă oarecare, vi se întâmplă, câteodată, să vă îndoiți, totuși, că ați făcut bine și nu aveți liniște până când nu vă convingeți încă o dată?

 5.  În copilărie, ați fost atât de îndrăzneț (îndrăzneață) ca și ceilalți (celelalte) de o vârstă cu dv.?

 6. Dispoziția dv. este schimbătoare – de la mare voioșie la mare deprimare?

7. De obicei, într-o reuniune amicală, sunteți în centrul atenției celorlalți?

 8. sunt zile în care, fără motiv aparent, sunteți îmbufnat (ă) și iritat (ă),  încât este mai bine să nu vi se adreseze nimeni?

 9. Credeți că sunteți o persoană serioasă?

 10. Sunteți în stare să vă entuziasmați puternic?

 11. Sunteți foarte întreprinzător (întreprinzătoare)?

 12. Uitați ușor când cineva v-a jignit?

13. Sunteți foarte milos (miloasă)

 14.  Atunci când puneți o scrisoare la cutie, obișnuiți să controlați, cu mâna, dacă scrisoarea a intrat cu adevărat?

 15.  Aveți ambiția ca, la locul de muncă, să faceți parte din cei mai buni?

6. Vă este  frică (sau v-a fost, când erați copil) de furtună și de câini?

17. Cred despre dv., unii oameni, că sunteți puțin pedant (ă)?

 18. Dispoziția dv. depinde, ea, de întâmplările prin care treceți?

 19. Sunteți totdeauna agreat (ă), simpatizat (ă) de către toți cunoscuții

dv.?

20.  Aveți, uneori, stări de neliniște și de tensiune (încordare)

puternice?

21. De obicei, vă simțiți apăsat (ă) de ceva, deprimat (ă)?

 22.  Ați avut, până acum, crize de plâns, sau crize nervoase (șoc

nervos)?

23. Vă vine greu să stați pe scaun timp mai îndelungat?

 24. Când cineva v-a făcut o nedreptate, luptați energic pentru interesele dv.?

25. Sunteți în stare să tăiați un animal?

 26. Vă supără faptul că, acasă, perdeaua sau fața de masă sunt puțin cam strâmbe și le îndreptați imediat?

 27. Când erați copil, vă era frică să rămâneți seară singur (ă) acasă?

 28. Vi se schimbă des dispoziția fără motiv?

 29.  În activitatea dv. profesională, sunteți totdeauna printre cei mai

capabili?

30. Vă înfuriați repede?

 31. Puteți fi, câteodată, cu adevărat exuberant (ă), voios (voioasă)?

 32. Puteți uneori să trăiți un sentiment de fericire deplină?

 33.  Ați fi de acord să fiți invitat (ă) la o reuniune veselă?

 34. De obicei, spuneți oamenilor în mod deschis părerea dv.?

 35. Vă impresionează cumva dacă vedeți sânge?

 36. Vă place o activitate cu mare răspundere personală?

 37. Sunteți înclinat (ă) să interveniți pentru oameni cărora li s-a făcut o nedreptate?

 38. Vă simțiți prost când vă duceți în pivnița (cămara) întunecoasă?

 39. Vă plac mult activitățile care trebuie făcute încet și foarte exact  –  în locul celor care pot fi făcute repede și fără migală?

 40. Sunteți o persoană sociabilă?

 41. La școală, vă plăcea (vă place) să spuneți (să recitați) poezii?

 42.  Ați fugit vreodată de acasă, când erați copil?

 43. Vi se pare grea viața?

 44. Vi s-a întâmplat să fiți tulburat (ă) de conflicte sau de supărări,  încât v-a fost

imposibil să vă mai duceți la lucru?

 45. S-ar putea spune despre dv. că, în general, nu vă pierdeți prea repede bună dispoziție atunci când aveți un insucces (când nu vă reușește ceva)?

 46. Dacă v -a jignit cineva, faceți dv. primul pas spre împăcare?

 47. Vă plac mult animalele?

48. Vă întoarceți, uneori, din drum ca să vă convingeți că, acasă sau la locul de muncă, totul este în regulă și că nimic nu se poate  întâmpla?

49. Sunteți câteodată chinuit (ă) de o frică nelămurită că dv. sau rudelor dv., li s-ar putea întâmpla ceva rău?

 50. Credeți că dispoziția dv. depinde de starea vremii?

  51. V-ar displăcea cumva să vă urcați pe o scenă și să vorbiți în fața publicului?

 52. Când cineva vă necăjește rău de tot și cu intenție, ați fi în stare să vă ieșiți din fire și să vă încăierați?

 53. Vă plac mult petrecerile?

54. Vă simțiți adânc descurajat (ă) când aveți decepții?

 55. Vă place o muncă unde dv. trebuie să organizați mult?

 56.  În mod obișnuit, urmăriți cu tărie scopul pe care vi l-ați propus, chiar dacă întâmpinași multă rezistență?

 57. Poate să vă influențeze într-atât un film tragic, încât să vă dea lacrimile?

58. Vi se întâmplă să adormiți cu greutate, pentru că vă gândiți la

problemele zilei sau ale viitorului?

59. Ca școlar, ați suflat colegilor, sau i-ați lăsat să copieze după dv.?

60. V-ar displăcea să treceți prin cimitir, în întuneric?

61. Sunteți peste măsură de grijuliu (grijulie)ca, acasă la dv., fiecare lucru să aibă un loc al lui?

 62. Vi se întâmplă, câteodată, să mergeți seara la culcare și dimineața să vă sculați prost dispus (ă) și apăsat (ă), stare care să dureze câteva ore?

63. Puteți să vă adaptați ușor la situațiile noi?

 64.  Aveți uneori dureri de cap?

 65. Râdeți des?

 66. Față de oamenii pentru care nu aveți considerație, vă puteți purta foarte prietenos, încât ei să nu observe adevărata dv. părere despre ei?

67. Sunteți o persoană vioaie, plină de viață?

 68. Suferiți mult din pricina nedreptății?

 69. Sunteți un categoric prieten al naturii?

 70.  Întrucât nu sunteți chiar atât de sigur (ă) –aveți obiceiul ca, atunci când plecați de acasă, sau mergeți la culcare, să controlați totdeauna  încă o dată starea unor lucruri (de pildă: dacă gazul este  închis, dacă aparatele electrice sunt scoase din priză, dacă ușile sunt  încuiate etc.)?

71. Sunteți sperios (sperioasă)?

 72. Vi se poate schimba dispoziția în urma consumării alcoolului?

 73. Colaborați, sau ați colaborat, cu plăcere, în tinerețea dv., la cercuri teatrale de amatori?

74. Vă este câteodată foarte dor de depărtări?

 75.  În mod obișnuit, priviți viitorul cu pesimism?

 76. Vi se poate schimba atât de puternic dispoziția, încât să aveți, uneori, un mare sentiment de bucurie, pentru ca, apoi, să cădeți într -o stare grea de amărăciune?

 77. Vă vine ușor să creați bună dispoziție într -o societate, într-o reuniune?

78. De obicei, rămâneți multă vreme supărat (ă)?

 79. Sunteți foarte puternic impresionat ( ă) de suferința altor oameni?

80.  În mod obișnuit, în caietele de școală, scrieți încă o dată o pagină dacă se întâmplă să faceți o pată de cerneală?

  81. Se poate spune că, în general, vă arătați față de oameni, mai mult prudent (ă) și bănuitor (bănuitoare), decât încrezător (încrezătoare)?

 82.  Aveți des vise cu spaime?

 83. Sunteți, câteodată, terorizat (ă) de gândul că, fiind pe peronul unei gări, să vă aruncați înaintea trenului împotriva voinței dv.? Sau, când priviți la o fereastră, la etaj, să vă aruncați în gol?

 84.  În mod obișnuit, deveniți vesel (ă) într  -un loc plăcut?

 85.  În general, vă debarasați (vă scăpați) ușor de problemele apăsătoare și nu vă mai gândiți la ele?

 86. Când consumați alcool, deveniți, de obicei, impulsiv (ă)?

 87.  În discuții, sunteți mai degrabă zgârcit (ă) la vorbă, decât vorbăreț/vorbăreață?

 88.  Atunci când trebuie să colaborați la o reprezentație teatrală, ați putea să vă însușiți atât de bine și cu atâta dăruire rolul, încât pe scenă să uitați complet că sunteți un altul?

DACĂ AȚI TERMINAT, NU REVENIȚI ASUPRA ÎNTREBĂRILOR, CI PREDAȚI IMEDIAT CAIETUL.

CHESTIONAR SCHLMIESCHEK

Numele _____________________ Prenumele  ______________________ Vârsta _______ Data examinării ___________