Cheltuielile Unei Intreprinderi

Economie

Cheltuielile Unei Intreprinderi

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Delimitări conceptuale

1.1. Definirea cheltuielilor

1.2. Clasificarea cheltuielilor

Capitolul 2. Analiza statică, dinamică și în structură a cheltuielilor

2.1. Analiza statică a costului și cheltuielilor

2.2. Analiza dinamică a cheltuielilor

2.3. Analiza structurală a cheltuielilor

Capitolul 3. Analiza factorială a cheltuielilor

3.1. Analiza factorială a cheltuielilor la nivelul întreprinderii

3.2. Analiza cheltuielilor pe baza unor indicatori sintetici

3.3. Analiza factorială a principalelor categorii de cheltuieli

3.3.1. Analiza cheltuielilor materiale

3.3.2. Analiza cheltuielilor cu salariile

3.3.3. Analiza cheltuielilor financiare

Capitolul 4. Studiu de caz

4.1. Prezentarea firmei S.C. METALICA S.A.

4.2. Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor

4.3. Analiza cheltuielilor pe baza unor indicatori sintetici

4.4. Analiza cheltuielilor materiale

4.5. Analiza cheltuielilor salariale

4.6. Analiza cheltuielilor financiare:

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Anexe

Introducere

Pentru ca o întreprindere să aibă succes pe piață trebuie să își cunoască concurența dar mai ales să își cunoască propriile puncte critice și cele forte, deoarece managerii doar așa pot lua deciziile corecte referitoare la viitorul firmei pentru a se menține pe piață.

Aici intervine analiza economico-financiară a întreprinderii care furnizează datele concrete pentru a se lua cele mai bune decizii.

„Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen sau proces) în elementele sale componente, procedând la identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor care l-au generat și respectiv, influențat.”

Analiza reprezintă o metodă de examinare a unui întreg în elementele sale constitutive pentru a putea determina cauzele, factorii și condițiile care l-au generat și l-au influențat.

„Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor, cauzele și condițiile care au determinat-o, precum și a rezervelor interne de îmbunătățire a acesteia, din punct de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale și financiare.”

„Complexitatea studierii relațiilor cauză-efect este aplificată, în condițiile analizei fenomenelor economice, ca urmare a caracterului deosebit de complex al acestor fenomene.”

Analiza cheltuielilor întreprinderii este foarte importantă pentru activitatea de control și gestiune deoarece din aceasta rezultă modul în care sunt utilizate resursele umane, materiale și financiare, precum și impactul acestora asupra performanțelor societății.

Este necesară cunoașterea și analiza principalelor elemente de cheltuieli și costuri în vederea optimizării sau chiar reducerii nivelului de costuri unde este posibil, fără a afecta calitatea produselor.

Capitolul 1. Delimitări conceptuale

Definirea cheltuielilor

Conform reglementărilor contabile în vigoare, cheltuielile reprezintă diminuarea câștigurilor econimce înregistrate în cursul unei perioade de gestiune sub forma creșterii datoriilor sau scăderii valorii activelor rezultând reducerea capitalului propriu sub altă formă decât distribuirea în favoarea acționarilor.

„Cheltuielile, ca expresie a consumului de resurse, joacă un rol determinant în aprecierea performanțelor întreprinderii, evidențiind capacitatea managerilor de a sesiza cele mai bune alegeri și utilizări ale resurselor, asigurând eficiența și competivitatea activității.”

„Definiția cheltuielilor include două tipuri de cheltuieli și anume:”

cheltuielile apărute în cursul activităților curente, precum costul vânzărilor, salariile, amortizarea, care corespund, de obicei, unor ieșiri sau diminuări ale valorii activelor;

pierderi, care prezintă diminuări ale beneficiilor economice.

Autorul Paul Heyne consideră costul ca „valoare a șanselor sacrificate”, adică „costul oricărui acțiuni este valoarea șansei pierdute datorită acelei acțiuni.”

Economistul francez J.B. Say consideră costul ca „fiind o recompensare a serviciilor factorilor de producție”.

Costul este un instrument deosebit de important în contabilitatea unei întreprinderi, având atât funcția de informare asupra activității desfășurate, cât și de identificare a direcției strategice în activitatea viitoare.

„În general înțelegem prin cost de producție ansamblul cheltuielilor cu factorii de producție, efectuate de agenții economici pentru producerea și desfacerea unui bun material sau serviciu.”

Clasificarea cheltuielilor

„În funcție de scopul analizei și specificul domeniului de activitate, se folosesc diferite criterii de clasificare a cheltuielilor:”

Gruparea cheltuielilor dupa natura lor, așa cum se regăsesc în Contul de profit și pierdere:

Cheltuieli de exploatare, care cuprind:

cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile;

cheltuielile privind animalele, mărfurile și ambalajele;

cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți;

cheltuieli cu taxe impozite și vărsăminte asimilate;

cheltuieli cu personalul;

cheltuieli cu amortizările și provizioanele aferente exploatării;

alte cheltuieli de exploatare;

Cheltuieli financiare, care cuprind:

pierderi și creanțe legate de participații;

cheltuieli privind investițiile financiare cedate;

diferențe nefavorabile de curs valutar;

cheltuieli privind dobânzile;

sconturi acordate clienților;

alte cheltuieli finaniare;

Cheltuieli extraordinare, legate de evenimente care nu au caracter normal și care se referă la calamități și alte evenimente extraordinare;

Cheltuieli cu impozitul pe profit/venit care se referă la plăți reglementate prin lege reprezentând o anumită cotă din profitul sau venitul obținut care trebuie virat la buget.

Gruparea cheltuielilor după comportamenul față de volumul activității:

Cheltuieli variabile, care sunt dependente de volumul de activitate și conținut. Pe unitate de produs fiind relativ constante dacă se mențin aceleași condiții de desfășurare a activității; cuprind cheltuieli cu materii prime și materiale directe, cheltuieli cu salariile personalului direct productiv, etc.;

Cheltuieli fixe, al căror nivel este constant, pe termen scurt, în raport cu volumul activității, dar dependent de capacitatea de producție și distribuție, iar pe unitate de produs prezintă tendințe de scădere odată cu creșterea volumului de activitate;

În fucție de posibilitatea repartizării pe purtătorii de cheltuieli:

Cheltuieli directe, legate nemijlocit de realizarea unui produs sau activitatea unei unități operaționale;

Cheltuieli indirecte, care nu pot fi localizate direct pe unitate de produs, sunt executate la nivelul întregii producții și repartizate asupra produselor cu ajutorul unor criterii de repartiție;

Cheltuieli de desfacere, efectuate pentru asigurarea condițiilor de vânzare a producției sau mărfurilor;

Cheltuieli generale de administrație, efectuate pentru administrarea și conducerea întreprinderii în ansamblu.

După conținutul lor:

Cheltuieli materiale, care cuprind consumuri de resurse materiale și amortizarea mijloacelor fixe;

Cheltuieli cu personalul, ce cuprind cheluieli cu salariile și aferente utilizării personalului.

După incidența asupra fluxurilor de trezorerie:

Cheltuieli monetare, respectiv plătite sau plătibile, care generează un flux monetar;

Cheltuieli nemonetare sau calculate, care nu presupun ieșiri de numerar.

După decalajul existent între momentul efectuării plății și momentul includerii în costuri:

Cheltuieli curente, respectiv plăți efectuate în cursul perioadei de gestiune care se vor reăsi în aceeași perioadă de costuri;

Cheltuieli anticipate, care se referă la plăți ale perioadei curente de gestiune dar care vor afecta costurile perioadei viitoare;

Cheltuieli preliminate, care sunt acele cheltuieli care afectează costurile perioadei curente de gestiune, dar a căror plată efectivă se va efectua într-o perioadă viitoare.

După modul de evidență a cheltuielilor și calcul al costurilor:

Cheltuieli pe elemente primare, formate din:

materii prime și materiale de bază și auxiliare;

materiale recuperabile și refolosibile;

combustibili;

energie, apă, abur;

amortizarea capitalului fix;

alte cheltuieli materiale;

salarii;

impozit pe salarii;

contribuția la fondul asigurărilor sociale și la fondul de șomaj;

alte cheltuieli cu munca;

Cheltuieli pe articole de calculație, grupate astfel:

materii prime și materiale directe;

materiale recuperabile și refolosibile;

salarii;

impozit pe salarii și CAS;

ajutor de somaj;

cheltuieli generale ale secției și ale întreprinderii.

Există și alte criterii de grupare a cheltuielilor, având în vedere faptul că o serie de cheltuieli sau costuri este necontrolabilă de întreprindere, după cum există și costuri discreționare sau ascunse.

Capitolul 2. Analiza statică, dinamică și în structură a cheltuielilor

Analiza statică a costului și cheltuielilor

„Costul poate fi definit cel mai sugestiv prin conținutul său: el cuprinde toate cheltuielile de producție cu materiile prime și materialele consumate, energia și combustibilii consumați, cu personalul și obligațiile sociale, cu amortizările și provizioanele, cu serviciile prestate firmei de către alți terți, cu cele care vizează sistemul financiar – bancar etc.”

„În funcție de locul de consum al cheltuielii, costurile se împart pe două categorii:”

Costul pe secție, reprezintă totalitatea cheltuielilor care au loc în cadrul secției;

Costul de firmă, care apar în calculele și analizele statice fie sub forma costului de producție, fie sub forma costului comercial.

Cheltuielile întreprinderii cuprind o gamă largă de fenomene economice legate de utilizarea și consumul factorilor de producție: munca, natura și capitalul.

„O importanță deosebită în analizele statice o are structura cheltuielilor în funcție de dependența față de volumul producției, regăsite în sistemul informațional al firmei sub forma:

cheltuielilor variabile, analiza acestuia utilizează funcția costurilor pe termen scurt, ceea ce înseamnă că în condițiile date, relativ constante, ale structurii și echipamentului întreprinderii se realizează un volum al producției mai mare sau mai mic, în legătură cu care costurile variabile au un comportament strict sau non – strict proporțional

În cazul strcit proporțional avem relația: Cv = a x Q

unde: Cv – nivelul costurilor variabile;

a – coeficientul de proporționalitate;

Q – volumul producției exprimat valoric.

În cazul costurilor variabile non – strict proporționale, apare funcția: Cv = f(Q)

Printre motivațiile utilizării în analiza costurilor a funcției costurilor variabile sunt următoarele:

elaborarea politicilor producției;

elaborarea previziuni și bugete ale costurilor;

elaborarea politicii vânzărilor;

determinarea pragului rentabilității.

Există o serie de rezerve în utilizarea acestei funcții, printre care:

dificultăți ale diferențierii pe termen scurt și lung;

imprecizia variabilității;

impactul sistemului de salarizare asupra celor două grupuri ale cheltuielilor.

costurile fixe, într-o accepțiune globală se poate stabili o funcție a costurilor implicând dependența de principiu dintre un necesar de cheltuieli și un volum de activitate, dar acest lucru nu este valabil pentru fiecare factor luat în considerare izolat.”

Analiza statică a costului pe produs

„Această analiză definește situația generală a costului principalelor produse, urmărindu-se reliefarea structurii costurilor și având ca obiective:”

îmbunătățirea structurii, în sensul creșterii ponderii produselor care au un ecart considerabil între venituri și costuri.

comparația absolut necesară în condițiile pieței concurențiale, dintre realizările firmei și realizările firmelor concurente, comparația structurilor producției daborarea politicii vânzărilor;

determinarea pragului rentabilității.

Există o serie de rezerve în utilizarea acestei funcții, printre care:

dificultăți ale diferențierii pe termen scurt și lung;

imprecizia variabilității;

impactul sistemului de salarizare asupra celor două grupuri ale cheltuielilor.

costurile fixe, într-o accepțiune globală se poate stabili o funcție a costurilor implicând dependența de principiu dintre un necesar de cheltuieli și un volum de activitate, dar acest lucru nu este valabil pentru fiecare factor luat în considerare izolat.”

Analiza statică a costului pe produs

„Această analiză definește situația generală a costului principalelor produse, urmărindu-se reliefarea structurii costurilor și având ca obiective:”

îmbunătățirea structurii, în sensul creșterii ponderii produselor care au un ecart considerabil între venituri și costuri.

comparația absolut necesară în condițiile pieței concurențiale, dintre realizările firmei și realizările firmelor concurente, comparația structurilor producției după costuri fiind relevantă în privința rezervelor de a produce profit comparabil mai bun.

Analiza statică a principalelor categorii de cheltuieli

Această analiză localizează abaterile pe categorii de cheltuieli; analiza se adâncește de obicei din cauza factorilor de producție, deosebit de importantă este identificarea și nominalizarea posibilităților de reducere.

„Principalele categorii de cheltuieli ocazionate cu fabricarea unui produs industrial sunt:”

cheltuieli cu materii prime (Cm), dependent de cantitatea consumată pe un produs, numită în general consum specific (cs) și prețul materiei prime (p):

Cm = cs x p

cheltuieli cu salariile (Cs) pe produs sunt direct dependente de productivitatea muncii și salariului mediu pe unitate de timp (s)

Cs = t x s

Chetuielile de regie, ca sumă totală, se formează în general sub impactul altor factori decât volumul producției; volumul influențează însă nivelul acestor cheltuieli pe utiate de produs.

unde: – modificarea absolută a cheltuielilor indirecte;

Ci0 – cheltuielile indirecte din perioada de bază

Iq – indicele fizic al producției, calculat după formula:

q1 și q0 sunt cantitățile de produs din periada curentă, respectiv de bază.

Analiza dinamică a cheltuielilor

„Orice manager care are pretenția performanței trebuie să știe cât costă o activitate superioară din punct de vedere calitativ, față de perioada precedentă și cât profit se poate obține în urma reducerii permanente a cheltuielilor.”

„Cheltuielile totale ale întreprinderii se structurează după mai multe criterii, unul important în funcție de care se grupează și în contul de profit și pierdere fiind natura acestora. Potrivit acestui criteriu, cheltuielile totale cuprind:”

cheltuieli de exploatare;

cheltuieli financiare;

cheltuieli extraordinare.

„Pentru analiza cheltuielilor totale este necesar să se calculeze modificările absolute și relative intervenite în nivelul acestora, astfel:”

sau

În funcție de mărimea și semnul modificărilor intervenite se pot face aprecieri cu privire la creșterea sau scăderea cheltuielilor totale efective față de cele prevăzute sau din perioada de bază.

În procesul de analiză se pot calcula și influențele fiecărei categorii de cheltuieli asupra modificării cheltuielilor totale ale întreprinderii prin aplicarea metodei balanțiere astfel:

–

„Ritmul mediu arată cu cât a crescut sau a scăzut în medie, pe fiecare perioadă, fenomenul analizat și se exprimă în procente. Se calculează astfel:”

– indicele mediu care se calculează pe baza relației:

Analiza structurală a cheltuielilor

„Analiza structurală a cheltuielilor urmărește modificările intervenite în structura cheltuielilor totale și pe activități, în mărimi absolute și relative, precum și corelarea cheltuielilor efectuate cu veniturile obținute, în vederea evidențierii eficienței economice a cheltuielilor”

Analiza structurală utilizează clasificarea după natură a cheltuielilor, care se găsește în contul de profit și pierdere.

„Analiza structurală a cheltuielilor și a elementelor bilanțiere oferă repere ale aparenței sectoriale, ale segemntului de piață pe care activează întrerpinderea, ale gestiunii acesteia, precum și ale modului de finanțare a activității. În consecință relevanța acestui demers rezidă în analiza, pe fiecare element structural, a:”

abaterilor față de media sectorului de activitate;

diferențelor față de principalii concurenți;

importanței, ca nivel al costului și ca pondere în totalul cheltuielilor;

evoluțiilor și tendințelor, comparativ cu volumul de activitate, în cadrul proprie structuri, precum și față de media sectorului și de principalii concurenți.

„Unul dintre avantajele concurențiale ale întreprinderii îl reprezintă costul redus în raport cu alți operatori de pe piață. Orice măsură de reducere a costurilor este fundamentată pe analiza dinamicii și structurii cheltuielilor în corelație cu volumul de activitate. Analiza trebuie abordată în structura cea mai adecvată întreprinderii și obiectivelor propuse.”

„Analiza structurală trebuie sa se focalizeze pe elementele ce dețin ponderi importante în ansamblul cheltuielilor, ameliorarea acestora generând economii semnificative, cu condiția să nu fie afectată calitatea produselor.

În cadrul analizei este necesar să se studieze și structura cheltuielilor totale pe cele 3 categorii. În acest scop se va calcula ponderea fiecărei categorii de cheltuieli în cheltuielile totale, precum și modificarea acestor ponderi:”

În funcție de mărimea și semnul modificărilor intervenite în nivelul lui „G”, se pot face aprecieri cu privire la modificările intervenite în structura cheltuielilor totale în perioada curentă față de cea prevăzută sau cea din perioada de bază.

„Analiza structurii cheltuielilor totale se mai poate efectua ținând seama și de alte posibilități de grupare a cheltuielilor întreprinderii. Astfel, în funcție de dependența acestor cheltuieli față de variația volumului fizic al producției, cheltuielile totale se împart cheltuieli variabile și cheltuieli fixe:”

Dacă se ține seama de modul de repartizare a cheltuielilor pe produse se poate face o grupare în cheltuieli directe și cheltuieli indirecte:

Cheltuielile directe sau cele indirecte se pot grupa pe categorii sau elemente de cheltuieli în cheltuieli materiale și cheltuieli salariale efectuate în cadrul întreprinderii.

Capitolul 3. Analiza factorială a cheltuielilor

„Analiza factorială a cheltuielilor are rol de a identifica și comensura influența factorilor care le determină nivelul și dinamica, de a stabili cauzele și măsurile pentru sporirea eficienței lor, complementar analizei structurale.”

„Abordarea factorială a cheltuielilor are ca obiectiv determinarea abaterilor față de o anumită bază de comparație, explicarea lor prin prisma facorilor de influneță și a cauzelor acțiunii lor, respectiv identificarea rezervelor de optimizare a consumului de resurse, pe totalul sau pe anumite structuri implicate în calcul”

Analiza factorială poate fi făcută pentru fiecare categorie a cheltuielilor sau care prezintă interes pentru decident și pentru cheltuielile totale ale întreprinderii.

Analiza factorială a cheltuielilor la nivelul întreprinderii

„La nivelul întreprinderii, indiferent de profilul acesteia, prezintă interes explicarea modificării ratei medii a cheltuielilor, ca expresie sintetică a eficienței consumului de resurse. Rata medie a cheltuielilor se calculează după relațiile:”

sau

unde: Ch – suma totală a cheltuielilor;

Qe – producția exercițiului;

CA – cifra de afaceri;

gi – structura producției exercițiului sau a cifrei de afaceri pe produse, activități;

rchi – rata cheltuielilor pe structura implicată în calcul.

Analiza cheltuielilor pe baza unor indicatori sintetici

Are ca scop punerea în valoare a unei aprecieri globale reflectând evoluția cheltuielilor cu alt indicator al activității pentru a putea deduce dacă cheltuiala respectivă a fost sau nu justificată din punt de vedere al rezultatelor.

Analiza indicatorului ”Cheltială la 1000 lei producție fabricată sau vândută”

Indicatorul este unul de eficiență, care urmărește utilizarea cât mai bună a factorilor de producție, astfel încât să se poată determina volumul total al cheltuielilor aferente obținerii produselor destinate vânzării.

Prin analiză se observă evoluția indicatorului, fie comparativ cu nivelul prestabilit, fie în dinamică. Trebuie să se realizeze și o analiză a factorială a indicatorului pentru a putea mobiliza rezerve pe linia eficientizării (rentabilizării) de resurse, în fucție de modifcări se apreciază situația existentă.

„Modele de analiză factorială a indicatorului:”

Pe baza costului total

unde: C = costul total aferent producției fabricate;

Qf = valoarea producției fabricate destinate vânzării;

qi = cantitatea obținută din produsul i;

ci = costul unitar al produsului i;

pi = prețul unitar al produsului i.

Factorul de influență pentru acest model de calcul, în ordinea de substituție, sunt:

structura:

prețul unitar: pi

costul unitar: ci

Pe baza detaliilor costurilor în fixe și variabile

unde: C = cost total

Qf = valoarea producției fabricate

CV = cost variabil total

CF = cost fix

qi = producție fizică din sortimentul i

cvi = costul variabil unitar al sortimentului i

pi = preț unitar al sortimentului i.

În acest caz ordinea de substituție și factorii de influență vor fi:

structura producției:

preț unitar: pi

cost unitar variabil: cvi

producția fabricată: Qf

costurile fixe: CF

Analiza indicatorului ”Profitul potențial”

Se numește profit potențial deoarece se transformă în profit real profitul aferent vânzărilor numai în momentul și în măsura în care producția este vândută și încasată.

„Profitul potențial poate fi analizat factorial sub următoarele forme:”

Profit potențial la 1000 lei producție fabricată (pr’1000)

=

= 1000 –

Factori de influență, în ordinea de substituție, sunt:

structura producției: si =

cost unitar: ci

preț unitar: pi

Profit potențial total (Pr’)

Pentru acest model de calcul factorii de influență sunt:

valoarea producției fabricate Qf, din care:

cantitatea fabricată: qi

structura producției: si

prețul unitar: pi

profit potențial la 1000 lei producție pr’1000, din care:

structura producției: si =

cost unitar: ci

preț unitar: pi

Analiza factorială a principalelor categorii de cheltuieli

Analiza cheltuielilor materiale

„Cheltuielile materiale reprezintă expresia valorică a consumului de resurse materiale, concretizate în stocuri și potențial tehnic. Ca atare, ele pot fi grupate în două mari categorii:”

cheltuielile materiale;

cheltuielile cu amortizarea.

Analiza facotrială a cheltuielilor materiale(Cm)

Indicatorul utilizat în analiza cheltuielilor materiale este rata eficienței a acestei categorii, calculată:

unde: qv – volumul producției vândute;

p – prețul;

cm – cheltuieli cu materialele/produsele.

Factorii de influență, în ordinea substituției sunt:

– structura vânzărilor;

– prețul mediu de vânzare;

– cheltuielle medii cu materialele:

consum specific de resursă j;

prețul/tariful resursei j.

Reducerea consumului specific se poate obține prin:

eficientizarea utilizării resurselor;

îmbunătățirea capacității tehnologice;

reproiectarea produsului.

Prețul de aprovizionare pe categorii de materii prime și materiale sunt influențate de:

prețul de facturare;

condițiile de aprovizionare și depozitare.

„În funcție de necesitățile analizei cheltuielile materiale se grupează după diferite criterii, cel mai important este gruparea pe elemente de cheltuieli materiale și anume”:

cheltuieli cu materii prime și materiale(M);

cheltuieli cu combustibilul și energia€;

cheltuieli cu amortizarea(A);

alte cheltuieli materia(Ac).

Pentru a reduce cheltuielile cu materiile prime și materialele consumate se utilizează echipamente mai performante sau elemente al muncii cu parametrii superiori, astfel rezultă reducerea costurilor specifice, eventual se poate utiliza un înlocuitor mai ieftin, dar fără a afecta calitativ și tehnic produsele.

Primele informații despre analiza cheltuielilor materiale le obținem analizând în dinamică evoluția acestora sub aspectul nivelului și a structurii.

Cheltuielile materiale depind de nivelul și dinamica producției, de aceea este importantă analiza corelată a acestor două elemente, aspect posibil prin utilizarea indicatorului sintetic ” cheltuieli materiale la 1000 lei producție marfă”:

Dacă dorim evidențierea componenței cheltuielilor materiale avem:

Modificarea cheltuielilor materiale la 1000 lei producție marfă se calculează utilizând procedeul comparației:

Un alt model de analiză a cheltuielilor materiale la 1000 lei producție marfă pornește de la relația:

unde: cm – cheltuielile materiale pe produs;

q – producția în expresie fizică;

p – prețul de vânzare.

„Analiza factorială a cheltuielilor cu materiile prime și materialele directe utilizează indicatorii:”

Analiza factorială a sumei absolute a cheltuielilor cu materiile prime și materialele se utilizează modelul:

unde: M = cheltuieli totale cu materiile prime și materialele;

i = – sortimentul de produse;

qi = producție fizică realizată din sortimentul i;

mi = cheltuieli cu materii prime și materiale aferente unei unități din sortimentul i;

j = – tipuri de materii prime și materiale;

csij = consumul specific din materia primă j pentru sortimentul i;

aij = prețul de aprovizionare al materiei prime j pentru sortimentul i;

Factori de influență. în ordinea de substituție, sunt:

cantitatea fabricată din fiecare sortiment qi;

structura pe sortiment si;

costurile cu materii prime și materiale pe unitate de produs (m), din care:

csij = consumul specific din materia primă j pentru sortimentul i;

sj = structura materiilor prime în consumul specific pentru sortimentul i;

aij = prețul de aprovizionare al materiei prime j pentru sortimentul i.

Analiza indicatorului ”Cheltuielilor cu materiale la 1000 lei cifră de afaceri” se realizează cu ajutorul modelului:

unde: cm – cheltuieli materiale pe produse

qv – producția vândută;

– prețul mediu al produselor

Factori de influență. în ordinea de substituție, sunt:

structura producției vândute;

prețul de vânzare al produsului;

modificarea cheltuielilor pe unitate de produs:

consumuri specifice (cs)

prețul de aprovizionare a materialelor(p’)

Analiza indicatorului relativ ”Cheltuieli cu materii prime și materiale directe la 1000 lei producție fabricată” se realizează cu ajutorul modelelor:

Analiza cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumate

Materiile prime și materialele reprezintă o componentă importantă a cheltuielilor materiale modelele de analiză pornesc de la un indicator similar analizei de ansamblu a cheltuielilor materiale și anume Cheltuielile cu materialele la 1000 lei producție fabricată, calculată astfel:

unde: q- producția fizică:

m – costul cu materii prime și materiale pe produs;

p’- prețul de includere în costuri;

p – prețul de vânzare.

Analiza „Cheltuieli cu materii prime și materiale directe la 1000 lei producție fabricată”

unde: M1000 = cheltuieli cu materii prime și materiale;

Qf = valoarea producției fabricate;

i = – sortimentul de produse;

qi = producție fizică realizată din sortimentul i;

mi = cheltuieli cu materii prime și materiale aferente unei unități din sortimentul i;

pi = prețul unitar al produsul i;

j = – tipuri de materii prime și materiale;

csij = consumul specific din materia primă j pentru sortimentul i;

aij = prețul de aprovizionare al materiei prime j pentru sortimentul i.

Factorii de influență, în ordinea de substituție, sunt:

structura producției: si =

prețul unitar de vânzare al sortimentului i (pi);

costurile cu materii prime și materiale pe unitatea de produs (mi), din care:

csij = consumul specific din materia primă j pentru sortimentul i;

sj = structura materiilor prime în consumul specific pentru sortimentuli;

aij = prețul de aprovizionare al materiei prime j pentru sortimentul i.

Analiza factorială a cheltuielilor cu amortizarea

„Conform Legii nr. 15/1994 republicată privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale agenții economici vor calcula, vor înregistra în contabilitate și vor recupera uzura fizică și morală pentru refacerea capitalului angajat.

„Cheltuielile cu amortizarea, ca parte a cheltuielilor materiale ale întreprinderii, au caracter de cheltuieli convenționale – constante și sunt condiționate de dinamica volumului producției ca efect al creșterii gradului de utilizare a mijloacelor fixe.”

Modelul de analiză posibil de utilizat se bazează pe indicatorul Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei producție marfă calculat astfel:

unde: A – suma anuală a amortizării incluse în stocuri;

Mf/Q – randamentul mijlacelor fixe;

A/Mf – cota medie de amortizare (ca).”

Cheltuielile cu amortizarea se urmăresc atât ca mărime absolută, cât și ca mărime relativă în corelație cu volumul de activitate.

„Analiza urmărește modificarea în dinamică sau față de o bază de comparație a cheltuielilor cu amortizarea, factorii care influențează aceste modificări, identificându-se posibilitățile de sporire a eficienței activității prin reducerea relativă a acestor cheltuieli.

Se utilizează următorii indicatori:”

Indicatorul absolut „Cheltuieli totale cu amortizarea” sau suma absolută a amortizării (A), modelul de analiză fiind de forma:

Factori de influență, în ordinea substituției, sunt:

– valoarea medie a mijloacelor fixe pentru o anumită perioadă, determinat de:

Vii = valoarea de inventar a mijloacelor fixe de la începutul perioadei;

= valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe;

= valoarea medie a ieșirilor de mijloace fixe;

– cota medie de amortizare, determinată de:

si = structura mijloacelor fixe pe grupe de categorii;

ai = cota de amortizare pe grupe de mijloace fixe.

Indicatorul relativ „Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri”, analizat pe baza următorului model:

unde: A – cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;

CA – cifra de afaceri;

– valoarea medie a mijloacelor fixe;

– cota medie de amortizare.

„Cota de amortizare se modifică independent de întreprindere, depinde de durata normată de funcționare pe fiecare categorie de mijloace fixe, stabilită prin reglementări legale, în general de către Ministerul de Finanțe.”

Analiza cheltuielilor cu salariile

„Analiza cheltuielilor salariale reprezintă un element important al cheltuielilor de exploatare fiind diferite ca pondere în totalul cheltuielilor, în funcție de obiectul de activitate a firmei și condițiile tehnice de producție.”

Cheltuielile salariale cuprind atât cheltuielile cu salariile efective, cât și cheltuieli suportate de unitate cum ar fi: cheltuieli privind contribuția unității la fondul de șomaj, contribuția unității la asigurările sociale, alte chletuieli legate de salariale ale unității.

„Analiza este orientată spre investigarea dinamicii, structurii și factorilor de influență a fondului de salarii:”

Caracterizarea situației generale a fondului de salarii se face pe baza modificării absolute și relative a acestuia.

Modificarea absolută a fondului de salarii() se calculează astfel:

Creșterea absolută a fondului de salarii se explică, în primul rând, prin sporirea volumului de activitate și a salariului mediu tarifar pe unitate de timp muncă.

Modificarea relativă a fondului de salarii, care are ca accepțiune de modificare condiționată de volumul de activitate, se determină relația:

unde

unde: Fsa – fondul de salarii admisibil;

IQe – indicele volumului de activitate(exprimat prin producția exercițiului);

Inegalitatea Fs1> Fsa semnifică depășirea relativă a fondului de salarii, iar Fs1<Fsa o economie relativă. Egalitatea Fs1 = FSa are semnificația de prag al eficienței cheltuielilor, concretizat în menținerea ratei cheltuielilor cu salariile la 1000 lei volum de activitate.

În structura fondului de salarii, o parte este variabilă, dependentă de volumul de activitate, iar o parte este relativ constantă, acordându-se indiferent de gradul de realizare a acestuia. Pentru o determinare mai riguroasă a modificării relative a fondului de salarii se folosește relația:

unde: FSV – reprezintă partea variabilă a fondului de salarii;

FSF – partea fixă a fondului de salarii.

Analiza facotorială a fondului de salarii

Criteriul specific de determinare a fondului de salarii îl constituie volumul de activitate. De aceea un prim sistem de analiză factorială a fondului de salarii la nivelul intreprinderii are forma:

, respectiv

Factorii de influență, după oridinea substituției sunt:

– producția exercițiului, care este format din:

= numărul mediu de salariați;

= productivitatea medie anuală.

– rata cheltuielilor salariale totale la 1000 lei Qe(CA), care este format din:

Rsv = rata cheltuielilor salariale variabile la 1000 lei Qe(CA), care la rândul său este format din:

gi = structura producției (cifra de afaceri)

rSVI = rata cheltuielilor cu salariile variabile pe structura considerată;

Rsf = rata cheltuielilor fixe la 1000 lei Qe(CA)

Explicația variației fondului de salarii se paote face și pe baza modelului:

unde a = a x s x

Factorii de influență, după oridinea substituției sunt:

Ns – numarul mediu de salariați;

a – salariul mediu admisibil, format din:

a = productivitatea medie anuală;

– rata cheltuielilor salariale totale la 1000 lei Qe(CA), care este format din:

gi = structura producției (cifra de afaceri)

rsi = rata cheltuielilor cu salariile variabile pe structura considerată;

Fondul de salarii al personalului operativ (renumerat pe baza unor cote de salarizare diferențiate pe trepte) se poate analiza după relația:

unde: – cota medie de salarizare la 1000 lei producție;

ci – cota medie de salarizare pe categorii de salariați

În acest caz, modificarea fondului de salarii al personalului operativ este rezultatul acțiunii a trei factori: volumul de activitate, structura activității și cotele de salarizare pe structurile considerate.

Analiza corelației dintre volumul de activitate și al fondului de salarii

Creșterea mai accentuată a volumului de activitate comparativ cu creșterea fondului de salarii semnifică, din punct de vedere economic, o folosire eficientă a resurselor umane. În diagnosticul resurselor umane și al cheltuielilor, verificarea acestei corelații este preliminară oricărei alte judecăți de valoare.

Prin urmare: sau

Pentru caracterizarea generală a legăturii dintre cei doi indicatori se folosește și indicele de corelație, calculat după relația:

respectiv

Situația se apreciază fvorabilă dacă: Ic<1. Respectarea acestei condiții se concretizează în:

reducerea relativă a cheltuielilor cu salariile, exprimată prin rata cheltuielilor cu salariile la 1000 lei Qe sau CA:

sau

realizarea de economii relative la fondul de salarii:

„Principalele elemente studiate de analiza economică în acest domeniu sunt:”

Analiza eficienței cheltuielilor salariale

Pentru a determina eficiența cheltuielilor salariale avem nevoie de ajutorul unui sistem de indicatori, cum ar fi:

Cheltuieli salariale la 1000 lei venituri din exploatare;

Cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri;

Cheltuieli salariale la 1000 lei valoare adăugată.

„Modelul de analiză al acestor indicatori este asemănător, astfel prezentăm doar analiza indicatorului cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare:”

în care: Cs – cheltuieli salariale;

Ve – venituri din exploatare.

Analiza fondului de salarii

„Fondul de salarii este un indicartor important al activității economice, doarece are o pondere ridicată în ansanblul cheltuielilor, și în acelaș timp este element de referință pentru o serie de obligații fiscale ale agenților economici.”

Modelul de analiză este următorul:

unde: N – numărul mediu de personal;

sa – salariul mediu anual pe o persoană;

tz – timpul mediu de lucru pe o persoană, zile;

th – numărul mediu de ore lucrate pe o zi de o persoană;

sh – salariul mediu orar.

Analiza trebuie să urmărească mai multe aspecte:

Respectarea corelației de eficiență dintre dinamica salariului mediu și dinamica productivității muncii poate fi analizată și cu ajutorul indicatorului relativ „Cheltuieli cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri”

Dacă se înregistrează scăderea acestuia rezultă realizarea unei activități mai eficiente, faptul că, cu aceleași cheltuieli salariale se poate realiza un volum sporit de activitate, ceea ce nu poate avea loc decât în condițiile creșterii productivității muncii.

Analiza modificărilor absolute a fondului de salarii și a factorilor care determină această modificare se poate realiza utilizând modelele:

= ,

,

.

unde: FS – fondul de salarii;

– numărul mediu de personal;

– salariul mediu pe o persoană;

Tef – timp efectiv lucrat om-ora ;

– consum de timp pe o persoană;

– salariul mediu pe unitate de timp;

– indicator valoric;

– consum de timp pe unitate valorică de producție;

– salariu mediu la un leu vânzări (CA);

– productivitatea medie a muncii.

Modificarea absolută trebuie corelată cu indicele volumului de activitate: se poate accepta o creștere a fondului de salarii sau a cheltuielilor cu personalul, cu condiția să fi avut loc o creștere a volumului de activitate, cel puțin în aceeași proporție.

Indiferent de sensul modificării, se realizează analiza pe factori de influență, în fucție de modelul folosit.

Analiza corelației dintre evoluția productivității muncii și salariului

Analiza corelației productivitate – salarii este necesară pentru realizarea unei eficiențe sporite a firmelor și o repartiție echitabilă a valorii nou create între toți participanții la activiatea economică.

Corelația respectivă se evidențiază sintetic prin indicele de corelație (Ic), ccalculat astfel:

unde: Is este indicele salariului mediu;

Iw este indicele productivității muncii.

Valorile indicelui trebuie să fie subunitare pentru a respecta corelația.

Analiza cheltuielilor financiare

„În categoria cheltuielilor financiare se cuprind acele categorii de cheltuieli care sunt legate strict de activitatea financiară a întrerpinderii și cuprind conturile din grupa 66, respectiv:”

pierderi din creanțe legate de participații;

cheltuieli din diferențe de curs valutar;

cheltuieli privind investițiile financiare cedate;

cheltuieli privind dobânzile;

cheltuieli privind sconturile acordate;

alte cheltuieli financiare.

Analiza economică studiază nivelul, structura și dinamica acestora evidențiind cauzele și facotorii ce le-au determinat, pentru a putea lua eventuale măsuri de corecție.

Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare

„Influența cheltuielilor privind împrumuturile bancare depinde, în final, de raportul dintre dobânzile plătite pentru împtrumuturi și dobânzi încasate pentru depozitele acestuia.”

„Dobânzile se includ în cheltuielile financiare, reprezentând o componentă a costului îndatorării. Conform IAS 23, ele trebuie înregistrate ca și cheltuieli în periada în care sunt suportate, cu excepția celor care sunt capitalizate.”

„Cheltuielile cu dobânzile bancare au de obicei ponderea cea mai importantă în cadrul cheltuielilor fianaciare. Analiza acestora poate fi aprofundată pe baza indicatorului sintetic ”cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri”, calculat astfel:”

unde: Cd – cheltuieli cu dobânzile;

CA – cifra de afaceri;

Ac – soldul mediu al activelor circulante

k – grad de acoperire a activelor circulante pe seama împrumuturilor;

d – rata dobânzii.

„Analiza trebuie să urmărească evoluția în dinamică a mărimii acestor cheltuieli, precum și princialii factori care au determinat modificarea acestora.

Pentru analiza eficienței cheltuielilor cu dobânzile se poate utiliza indicatorul relativ „Cheltuieli cu dobânzi la 1000 lei cifră de afaceri”, având la bază următoarele modele:”

unde: D – cheltuieli cu dobânzi;

CA – cifra de afaceri;

Cpm – capital permanent;

Î – suma absolută a împrumuturilor bancare;

– eficiența cu care este utilizat capitalul permanent;

– cota de participare a împrumuturilor la formarea capitalului permanent;

– rata medie a dobânzii la împrumuturi.

unde: D – cheltuieli cu dobânzi;

CA – cifra de afaceri;

Ac – soldul mediu al activelor circulante;

Cts – soldul mediu al creditelor pe termen scurt;

eAc – eficiența utilizării activelor circulante;

– cota medie de participare a creditelor pe termen scurt la finanțarea activelor circulante;

ts – rata medie a dobânzii la creditele pe termen scurt

„Dinaminuarea cheltuielilor cu dobânzile poate fi realizată prin:”

creșterea cifrei de afaceri;

accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante;

diminuarea costului creditării prin micșorarea ratei dobânzii;

îmbunătățirea structurii creditelor în sensul creșterii ponderii celor cu dobândă scăzută.

Capitolul 4. Studiu de caz

4.1. Prezentarea firmei S.C. METALICA S.A.

S.C. METLICA S.A. Oradea provine din Cooperativa Meșteșugărească „Minszki Lajos”, înființată în anul 1949, al cărui obiect de activitate era fabricarea în serie mică a unor produse de uz gospodăresc cum sunt: cazane, bidoane, albii pentru rufe.

În anul 1959 Cooperativa Meșteșugărească se transformă în Întreprinderea de Stat „Minszki Lajos”. S-au asimilat și introdus în fabricație o serie de produse noi: menghine, mașini de găurit.

În anul 1963 Întreprinderea de Stat „Minszki Lajos” își schimbă numele în Întreprindere de Stat „Metalica”.

Între anii 1965-1967 s-au amenajat și dezvoltat sectoarele: galvanizare, mecanică și sculărie.

Între anii 1978-1981 întreprinderea cunoaște o nouă etapă de dezvoltare: producția de articole electrice și discuri pastate.

Între anii 1982-1985 se înregistrează o crește a producției de accesorii metalice pentru marochinărie și confecții.

În anul 1991 societatea se transformă în societate pe acțiuni S.C. METLICA S.A.

Între anii 1997-2000 se privatizează. Asociația Metalica P.A.S. cumpără 51% din acțiuni, apoi restructurează societatea, privatizarea fiind integrală.

În 2002 societatea obține locul II pe țară în topul firmelor mici și mijlocii din ramura producției de aparate electrocasnice, pe anul 2001.

Din 2003 firma produce:

mașini de gătit și reșouri cu gaz și electrice;

piese de schimb pentru mașini de gătit;

hote de bucătărie;

centrale termice de apartament;

scule și matrițe.

Între anii 2005-2006 întreprinderea urcă pe locul I pe țară, în topul firmelor mici și mijlocii din ramura producției de aparate electrocasnice pe anii 2004 și 2005.

S.C. METLICA S.A. este al doilea producător intern de mașini de gătit cu gaz și electrice.

Având o experiență de 45 de ani în domeniu S.C. METLICA S.A. și-a diversificat permanent oferta sortimentală, oferind consumatorilor o gamă largă de produse. Societatea cu capital integral privat își orientează activitatea către satisfacerea cerințelor tuturor partenerilor săi.

4.2. Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor

Analiza dinamică a cheltuielilor

Ct2012 = 21.959.543 + 1.175.572 = 23.135.115

Ct2013 = 25.244.496 + 1.014.391 = 26.258.887

Cheltuielile totale au crescut datorită creșterii cheltuielilor de exploatare, aspect negativ pentru societate.

Modificările absolute și procentuale la nivelul cheltuielilor totale

= 26.258.887 – 23.135.115 = 3.123.772

= x 100 = 13,5022%

Se poate observa o creștere de 13,50% a cheltuielilor totale efective din anul 2012 față de cele din anul 2013, aceasta s-a datorat creșterii cheltuielilor de exploatare, iar cheltuielile financiare nu s-au diminuat destul de mult ca să acopere creșterea cheltuielilor de exploatare.

Influența fiecărei categorii de cheltuieli asupra modificării cheltuielilor totale ale întreprinderii prin aplicarea metodei balanțiere astfel:

= 25.244.496 – 21.959.543 = 3.284.953

= 1.014.391 – 1.175.572 = – 161.181

= 0

Din aceste relații se observă influența mai mare a cheltuielilor de exploatare, care cresc de la o peroadă la alta, astfel contribuie la majorarea cheltuielilor totatele. Se mai observă diminuarea cheltueililor financiare, iar cheltuieli extraordinare nu înregistrează societatea.

Analiza structurală a cheltuielilor totale pe cele trei categorii

= 702,98

= = 808,14

= 808,14 – 702,98 = 105,16

Rezultă modificarea ponderii cheltuielilor financiare în totalul cheltuielilor, acesta înregistrând o creștere cu 105,16, fenomen negativ pentru societate, deoarece cresc cheltuielile financiare de lao perioadă la alta.

= 37,63

= = 32,47

= 32,47 – 37,64 = – 5,17

Rezultă diminuarea ponderii cheltuielilor de exploatare în totalul cheltuielilor cu 5,17, fenomen pozitiv pentru întreprindere, deoarece cheltuielile de exploatare au scăzut într-o anumită măsură de la o periadă la alta.

Prin urmare rezultă că, cheltuielile financiare modifică în sensul creșterii a totalul cheltuielilor întreprinderii, dar pentru a putea verifica în amănunt aceasta avem nevoie de o analiză în profunzime a cheltuielilor întreprinderii.

4.3. Analiza cheltuielilor pe baza unor indicatori sintetici

Analiza indicatorului „Cheltuieli la 1000 lei producțe fabricată”

Tabelul nr.4.3.1

Modelul de analiza:

Abaterea absolută:

lei

Influența factorilor în ordinea substituției:

Influența modificării structurii producției(si):

lei

Influneța modificării prețului de vânzare unitar(pi):

lei

Influența modificării costului unitar(ci):

Rezultă următoarele concluzii:

A avut loc o creștere relativă a costurilor, la fiecare 1000 lei producție nivelul acestora a fost mai mare cu 101,131 lei, aspect negativ pentru societate, o diminuare a eficienței activității.

Structura pe sortimente a determinat o creștere a costurilor la 1000 lei; influența acestui factor se explică prin aceea că raportul dintre costurile și prețul unitar ia valori diferite pe sortimente, deci rezultă că a scăzut ponderea acelor sortimente la care valoarea acestui raport este mai mică decât nivelul mediu pe întreprindere.

Prețurile de vânzare au determinat scăderea costurilor la 1000 lei producție cu 3,31 lei, deci prețurile au înregistrat o creștere; factorul este în mare măsură independent de activitatea unității, cu excepția situațiilor în care întreprinderea respectivă deține poziția de monopol, putând crește datorită îmbunătățirii calității produselor fabricate.

Costurile unitare au avut o influneță negativă puternică, determinând creșterea cu 103,3 lei a costurilor la 1000 lei producție fabricată; situația este negativă din acest punct de vedere, chiar dacă anumite situații conjuncturale pot determina creșterea nivelului costurilor.

Măsuri propuse:

stimularea vânzărilor la sortimentele cu raportul cost/preț mai mic decât media pe întreprindere;

creșterea prețurilor să aibă la bază îmbunățățirea calității;

diminuarea costurilor prin negocierea unor contracte mai bune cu furnizorii sau prin corelarea nivelului producție cu numărul de personal corespunzător.

În concluzie, situația de față necesită o analiză detaliată a cauzelor care au dus la creșterea costurilor unitare și luarea măsurilor de corecție necesare.

4.4. Analiza cheltuielilor materiale

1. Analiza indicatorului „Cheltuieli materiale la 1000 lei producție marfă”

Tabelul nr. 4.4.1

,

Cm= M+E+A+Ae,

de unde rezultă .

Cm0 = 12.368.895+942.682+525.079+748.471= 14.585.127

Cm1= 11.443.015+1.160.431+537.693+958.816= 14.099.955

Qm=Valoarea produselor fabricate+Valoarea lucrărilor executate+Valoarea serviciilor prestate

Qm=Producția vândută + 30%Stocuri

Qm0=22.151.968+30%7.562.105=24.420.600

Qm1=20.973.735+30%7.899.418=23.343.560

Abaterea absolută:

Influența factorilor:

Influența modificării producției fabricate:

Influența modificării cheltuielilor materiale:

Influența modificării costurilor cu materii prime și materiale:

Influneța modificării cheltuielilor cu energia și combustibilul:

Influența modificării cheltuielilor cu amortizarea:

0,54

Influența moficării altor cheltuieli cu materialele:

9,01

Rezultă următoarele concluzii:

Se constată o creștere a „Cheltuielilor materiale la 1000 lei producție marfă”, acesta s-a datorat exclusiv creșterii cheltuielilor cu producția fabricată.

Se observă de asemenea influența creșterii cheltuielilor materiale la 1000 lei producție marfă din partea cheltuielilor cu energia și combustibilul, respectiv a altor cheltuieli materiale. Influența modificării materiilor prime și materialelor s-a diminuat semnificativ de la operioadă la alta, fiind de -39,66 aspect pozitiv pentru întreprindere, iar cheltuielile cu amortizarea a crescut, dar creșterea fiind de 0,54 nesemnificativ pentru societate.

Măsuri propuse:

– diminuarea cheltuielilor cu energia și combustibilul prin verificarea și renegocierea contractelor cu furnizorii;

– diminuarea altor cheltuieli cu materialele prin analiza în amănunt a acestora

În concluzie, situația de față necesită o analiză detaliată a cauzelor care au dus la creșterea cheltuielilor cu energia și combustibilul, respectiv a altor cheltuieli materiale și luarea măsurilor de corecție necesare.

2.Analiza factorilă a cheltuielilor cu amortizarea

Analiza indicatorului „Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri”

Tabelul nr. 4.4.2

Valoarea medie a mijloacelor fixe

28.418= 12.069.292

11.108.268+25.344= 11.133.612

;

unde:

I-valoarea mijloacelor fixe pe categorii;

tf-timp de funcționare in luni, pe categorii, in cursul exercițiului financiar;

E-valoarea mijloacelor fixe ieșite;

tnf-timp de nefuncționare

Cota medie de amortizare:

Abaterea absolută:

Influența modificării factorilor:

Influența modificării cifrei de afaceri:

Influența modificării cheltuielilor cu amortizarea:

Influența modificării valorii medii a mijloacelor fixe:

Influența modificării cotei medii a mijloacelor fixe:

Rezultă următoarele concluzii:

Se observă o scădere a „Cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri”, fenomen pozitiv din punct de vedere economic. La această situație a contribuit creștrea cifrei de afaceri, care a determinat diminuarea cheltuielior cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri.

Se mai constată creșterea sumei absolute a amortizării, ca urmare a creșterii cotei medii a amortizării, aceasta fiind determinată de modificarea structurii mijloacelor fixe, cele nou intrate, având cote mai mari decât cele existente deja în unitate.

Influența modificării cifrei de afaceri și valorii medii a mijloacelor fixe, s-a diminuat de la o peroadă la alta, fenomen pozitiv pentru intreprindere din punct de vedere economic, iar influneța modificării cheltueililor cu amortizarea a crescut de la operiadă la alta, creșterea fiind nesemnificatvă pentru societate(0,51).

Amortizarea este o cheltuială cu caracter fix, iar nivelul său relativ exprimat prin indicatorul analizat trebuiesă scadă în condițiile desfășurării unei activități eficiente de către orice agent economic.

Principalele direcții prin care se poate asigura o corelație eficientă între suma amortizării și volumul activității privesc:

asigurarea întreprinderii cu mijloace fixe corespunzătoare cantitativ, structural și tehnic, în corelație cu volumul și structura activității prevăzute a se realiza;

menținerea în stare corespunzătoare de funcționare a mijloacelor fixe existente, în special a celor legate nemijlocit de activitatea de bază, prin efectuarea reparațiilor la teremen și de calitățile prevăzute, utilizarea de personal calificat;

asigurarea corelării profilului de activitate cu cerea de piață;

asigurarea condițiilor organizatorice pentru buna funcționare a mijloacelor fixe;

alimentarea locurilor de muncă cu materii prime, materiale, energia pentru realizarea activității;

orientarea investițiilor spre mijloacele fixe performante, cu precădere asigurarea celor direct productive.

4.5. Analiza cheltuielilor salariale

Tabelul nr. 4.5.1.

Corelația de eficiență se analizează cu ajutorul indicelui de corelație:

Ic > 1 rezultă ineficiență, deci a avut loc o creștere mai accentuată a salariului mediu decât a productivității munci.

Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri

Modelul de analiză:

Abaterea absolută:

Factori de influneță:

Influența modificării productivității medii a muncii:

Influența modificării cheltuielilor salariale medii pe o persoană:

Rezultă următoarele concluzii:

Din analiza factorială rezultă că a avut loc o diminuare a cheltuielilor salariale la 1000 lei cifră de afaceri cu -14,71.

Aceasta s-a datorat diminuării cheltuielilor salariale medii pe o persoană, în condițiile în care productivitatea muncii a crescut, determinân diminuarea indicatorului utilizat cu 8,606. Situația este eficientă din punct de vedere economic deoarece productivitatea muncii a crescut și au scăzut cheltuielile salariale medii.

Analiza factorială a modificării absolute a fondului de salarii

Modelul de analiza utilizat:

Abaterea absolută:

Factori de influență:

Influența modificării numărului mediu de salariați

Influența modificării salariului mediu pe o persoană

Rezultă următoarele concluzii:

Rezultă a avut loc o creștere a fondului de salarii, situație ineficientă din punct de vedere financiar, determinată exclusiv de creșterea salariului mediu.

Numărul de salariați a scăzut ca urmare a faptului că ieșirile de personal au fost mai mari decât intrările și comparativ cu prevederile, ceea ce a dus la diminuarea fondului de salarii. Creșterea salariului mediu s-a datorat unor indexări repetate în perioada analizată.

Modelul de analiză:

Abaterea absolută:

Factori de influență:

Influența modificării numărului mediu de salariați:

Influența modificării timpului de lucru pe salariat:

Influența modificării salariului mediu orar:

Rezultă următoarele concluzii:

Rezultă o creștere absolută a fondului de salarii, determinată de creșterea salariului pe oră lucrată; în acelaș timp, numărul de salariați a scăzut, determinând scăderea fondului de salarii; timpul lucrat în medie de un salariat a scăzut ca urmare se reduce fondul de salarii.

Situația este ineficientă economic, explicabilă tot prin indexări la salarii. Reducerea trebuie sa aibă în vedere în primul rând utilizarea corespunzătoare a timpului de lucru și asigurarea creșterii productivității muncii orare cel puțin în aceeași proporție cu salariul mediu orar.

Modelul de analiză:

Abaterea absolută:

Factori de influență:

Influneța modificării valorii producției fabricate:

Influența modificării consumului mediu de timp pe unitate valorică de producție:

Influența modificării salariului mediu:

Rezultă următoarele concluzii:

Din analiza factorială rezultă că a avut loc o creștere a fondului de salarii, ca urmare a creșterii valorii producției fabricate și a creșterii salariului mediu pe unitate de timp(oră). Scăderea consumului mediu de timp pentru a obține o unitate valorică de producție a dus la scăderea fondului de salarii și reflectă o situație pozitivă.

Pe ansamblu însă, situația este ineficientă, întrucât salariul ce revine pe unitate de timp crește într-o proporție mai mare de cât producția.

Analiza cheltuielilor cu salariile conduce la concluzia că principala cale prin care se poate asigura o cheltuire economicoasă a fondului de salarii este creșterea productivității muncii.

Măsuri propuse:

eficientizarea numărului de salariați conform nevoilor întreprinderii;

mai bună utilizare a timpului de lucru;

adecvarea salariului mediu orar la situația pieței în condițiile celei mai bune utilizări a factorilor de producție.

4.6. Analiza cheltuielilor financiare:

Analiza indicatorului „Cheltuieli cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri”

Tabelul nr. 4.6.1.

Modelul de analiză:

eCpm = Cpm/CA = Eficiența cu care este utilizat capitalul permanent = Capitalul permanent utilizat pentru obținerea unei unități de CA

kÎ =Î/Cpm = Cota de participare a împrumuturilor la formarea capitalului permanent

=D/Î = Rata medie a dobânzii la împrumuturi

eCpm0 =0,568

eCpm1 = = 0,577

kÎ0 = 0,587

kÎ1 = 0,48

0= 0,078

1= 0,085

Abaterea absolută:

∆D1000 = eCpm1 x kÎ1 x 1 x 1000 – eCpm0 x kÎ0 x 0 x 1000

∆D1000 =

Factori de influență:

Influența modificării eficienței capitalului permanent:

Influența modificării ponderii împrumuturilor în capitalul permanent:

Influența modificării ratei medii a dobânzii:

Rezultă următoarele concluzii:

În perioada analizată, cheltuielile cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri au crescut, aspect pozitiv din punct de vedere economic. Majorarea acestui indicator se datorează evoluției împrumuturilor pe termen mediu și lung, respectiv a ratei medii a dobânzii la împrumuturi.

Sub influența modificării cotei de participare a împrumuturilor la formarea capitalului permanent, cheltuielile cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri au scăzut datorită diminuării împrumuturilor firmei, fenomen pozitiv din punt de vedere economic.

Sub influența modificării eficienței capitalului permanent, cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri a crescut cu 0,413, valoare nesemnificativă pentru societate.

Măsuri propuse:

diminuarea gradului de îndatorare;

scăderea gradului de dependență față de bănci;

obținerea de credite cu costuri reduse;

creșterea eficienței utilizării capitalurilor permanente;

realizarea de investiții care să genereze cash-flow-uri superioare capitalului investit.

Concluzii și propuneri

Concluzii

Din analiza cheltuielilor totale ale întreprinderii rezultă o majorare a acestora, datorat cheltuielilor de exploatare, iar cheltuielile financiare s-au diminuat, dar nu în măsură să acopere creșterea cheltuielilor de exploatare; cheltuieli de exploatare nu înregistrează societatea.

Analiza indicatorului sintetic „Cheltuieli la 1000 lei producțe fabricată” rezultă o creștere relativă a costurilor, la fiecare 1000 lei producție, nivelul acestora a fost mai mare cu 101,131 lei, aspect negativ pentru întreprindere, o diminuare a eficienței activității.

Structura pe sortimente a determinat o creștere a costurilor la 1000 lei; influența acestui factor se explică prin aceea că raportul dintre costurile și prețul unitar ia valori diferite pe sortimente, deci rezultă că a scăzut ponderea acelor sortimente la care valoarea acestui raport este mai mică decât nivelul mediu pe întreprindere.

Prețurile de vânzare au determinat scăderea costurilor la 1000 lei producție cu 3,31 lei, deci prețurile au înregistrat o creștere; factorul este în mare măsură independent de activitatea unității, cu excepția situațiilor în care întreprinderea respectivă deține poziția de monopol, putând crește datorită îmbunătățirii calității produselor fabricate.

Costurile unitare au avut o influneță negativă puternică, determinând creșterea cu 103,3 lei a costurilor la 1000 lei producție fabricată; situația este negativă din acest punct de vedere, chiar dacă anumite situații conjuncturale pot determina creșterea nivelului costurilor.

Conform analizei indicatorului „Cheltuieli materiale la 1000 lei producție marfă”, se poate observa o creștere a acestora, datorită exclusiv creșterii cheltuielilor cu producția fabricată, în vreme ce sporirea cheltuielilor materiale a condus la creșterea indicatorului analizat.

Observăm o reducere semnificativă asupra cheltuielilor materiale la 1000 lei producție marfă a cheltuielilor cu materiile prime și materialele,aspect pozitiv pentru societate, ceea ce demonstrează o gestionare buna a acestora, și probabil negocierea unor contracte avantajoase cu furnizorii.

Se observă de asemenea influența creșterii cheltuielilor materiale la 1000 lei producție marfă din partea cheltuielilor cu energia și combustibilul, respectiv a altor cheltuieli materiale, aspecte negative pentru întreprindere; cheltuielile cu amortizarea au crescut, fiind de 0,54, creștere nesemnificativă de la o perioadă la alta.

Se observă o scădere a „Cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri”, fenomen pozitiv din punct de vedere economic. La această situație a contribuit creștrea cifrei de afaceri, care a determinat diminuarea cheltuielior cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri.

Se mai constată creșterea sumei absolute a amortizării, ca urmare a creșterii cotei medii a amortizării, aceasta fiind determinată de modificarea structurii mijloacelor fixe, cele nou intrate, având cote mai mari decât cele existente deja în unitate.

Influența modificării cifrei de afaceri și valorii medii a mijloacelor fixe, s-a diminuat de la o peroadă la alta, fenomen pozitiv pentru intreprindere din punct de vedere economic, iar influneța modificării cheltueililor cu amortizarea a crescut de la operiadă la alta, creșterea fiind nesemnificatvă pentru societate(0,51).

Amortizarea este o cheltuială cu caracter fix, iar nivelul său relativ exprimat prin indicatorul analizat trebuiesă scadă în condițiile desfășurării unei activități eficiente de către orice agent economic.

Întreprinderea nu respectă corelația de eficiență dintre salariul mediu și productivitatea muncii, rezultă o situație de ineficiență, deci o creștere a salariului mediu mai rapidă decât a productivității, sau chiar dacă productivitatea se menține la acelaș nivel sau înregistrează o scădere.

Societatea înregitrează o scădere a indicatorului „Cheltuieli cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri”, rezultă realizarea unei activități mai eficiente, deoarece cu aceleași cheltuieli salariale se poate realiza un volum sporit de activitate, ceea ce nu poate avea loc decât în condițiile creșterii productivității muncii.

Aceasta s-a datorat diminuării cheltuielilor salariale medii pe o persoană, în condițiile în care productivitatea muncii a crescut, determinân diminuarea indicatorului utilizat cu 8,606. Situația este eficientă din punct de vedere economic deoarece productivitatea muncii a crescut și au scăzut cheltuielile salariale medii.

Potrivit analizei modificării fondului de salarii rezultă o creștere absolută a fondului de salarii, determinat de creșterea salariului mediu pe o persoană.

Numărul de salariați a scăzut ca urmare a faptului că ieșirile de personal au fost mai mari decât intrările și comparativ cu prevederile, ceea ce a dus la diminuarea fondului de salarii. Creșterea salariului mediu s-a datorat unor indexări repetate în perioada analizată

Din analiza factorială rezultă că a avut loc o creștere a fondului de salarii, ca urmare a creșterii valorii producției fabricate și a creșterii salariului mediu pe unitate de timp(oră). Scăderea consumului mediu de timp pentru a obține o unitate valorică de producție a dus la scăderea fondului de salarii și reflectă o situație pozitivă.

Pe ansamblu însă, situația este ineficientă, întrucât salariul ce revine pe unitate de timp crește într-o proporție mai mare de cât producția.

Analiza cheltuielilor cu salariile conduce la concluzia că principala cale prin care se poate asigura o cheltuire economicoasă a fondului de salarii este creșterea productivității muncii.

În perioada analizată, cheltuielile cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri au crescut, aspect pozitiv din punct de vedere economic. Majorarea acestui indicator se datorează evoluției împrumuturilor pe termen mediu și lung, respectiv a ratei medii a dobânzii la împrumuturi.

Sub influența modificării cotei de participare a împrumuturilor la formarea capitalului permanent, cheltuielile cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri au scăzut datorită diminuării împrumuturilor firmei, fenomen pozitiv din punt de vedere economic.

Sub influența modificării eficienței capitalului permanent, cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri a crescut cu 0,413, valoare nesemnificativă pentru societate.

Propuneri

Cel mai importat pentru orice întreprindere este de a obține profit maxim cu minim de costuri, iar pentru aceasta trebuie să își diminueze cheltuielile, dar fără a pune în pericol calitatea sau cantiatea produselor fabricate.

Întrerpinderea trebuie să își reducă cheltuielile de exploatare, deoarece acestea ocupă o pondere mare în totalul cheltuielilor întrerpinderii, aceasta se poate realiza prin:

stimularea vânzărilor la sortimentele cu raportul cost/preț mai mic decât media pe întreprindere;

creșterea prețurilor să aibă la bază îmbunățățirea calității;

diminuarea costurilor prin negocierea unor contracte mai bune cu furnizorii sau prin corelarea nivelului producție cu numărul de personal corespunzător.

diminuarea cheltuielilor cu energia și combustibilul prin verificarea și renegocierea contractelor cu furnizorii;

diminuarea altor cheltuieli cu materialele prin analiza în amănunt a acestora;

reducerea nivelului stocurilor de materii prime, materiale, producție în curs de execuție, produse finite;

creșterea volumului fizic al vânzărilor;

Principalele direcții prin care se poate asigura o corelație eficientă între suma amortizării și volumul activității privesc:

asigurarea întreprinderii cu mijloace fixe corespunzătoare cantitativ, structural și tehnic, în corelație cu volumul și structura activității prevăzute a se realiza;

menținerea în stare corespunzătoare de funcționare a mijloacelor fixe existente, în special a celor legate nemijlocit de activitatea de bază, prin efectuarea reparațiilor la teremen și de calitățile prevăzute, utilizarea de personal calificat;

asigurarea corelării profilului de activitate cu cerea de piață;

asigurarea condițiilor organizatorice pentru buna funcționare a mijloacelor fixe;

alimentarea locurilor de muncă cu materii prime, materiale, energia pentru realizarea activității;

orientarea investițiilor spre mijloacele fixe performante, cu precădere asigurarea celor direct productive.

Pentru diminuarea cheltuielilor aferente fondului de salarii societatea trebuie să ia niște măsuri, cum sunt:

eficientizarea numărului de salariați conform nevoilor întreprinderii;

mai bună utilizare a timpului de lucru;

adecvarea salariului mediu orar la situația pieței în condițiile celei mai bune utilizări a factorilor de producție;

reducerea costurilor;

Societatea înregistrează cheltuieli financiare care se diminuaează, dar este nevoită în continuare să adopte măsuri pentru scăderea acestora, cum ar fi:

diminuarea gradului de îndatorare;

scăderea gradului de dependență față de bănci;

obținerea de credite cu costuri reduse;

creșterea eficienței utilizării capitalurilor permanente;

realizarea de investiții care să genereze cash-flow-uri superioare capitalului investit.

În concluzie putem afirma că firma „S.C. METALICA S.A.” este una profitabilă, înregistrând rezultate pozitive, dar există o serie de măsuri care se impun a fi implenetate pentru îmbunătățirea situației financiare a întreprinderii.

Bibliografie

Buglea Alexandru, Analiză financiară. Concepte și studiu de caz, Editura Mirton, Timișoara, 2005;

Burja Cameila, Analiza economico-financiară: aspecte metodologice și aplicații practice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2009;

Dobrotă Niță, Economie politică, Editura Economică, București, 1997;

Georgescu Nicolae (coord.), Robu Vasile (coord.), Vâlceanu Gheorghe (coord.), Analiza economico-financiară, Editura Economică, București, 2005;

Heyne Paul, Modul de gândire economic, Editura Didactică și Pedagogică , București, 1991;

Mironiuc Marilena, Analiză economico- financiară, elemente teoretice-metodologice și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006;

Mărgulescu Dumitru (coord.), Analiză economico-financiară, Editura Tribuna Economică, București, 1994;

Niculescu Maria, Diagnostic global strategic, Volumul I, Editura Economică, București, 2003;

Petcu Monica, Analiza economico-financiară a întreprinderii; probleme, abordări, metode, aplicații, Ediția a II-a, Editura Economică, București, 2009;

Popa Dorina,Analiză economico-financiară: elemente teoretice și aplicații practice, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2006;

Spătaru Liviu, Analiza economico-financiară: instrument al managementului întreprinderilor, Ediția a II – a, Editura Economică, București, 2010;

Titan Emilia și colectiv, Statistică economică, cap. 3, pg. 26, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap3;

http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s=MEOR&t=2;

http://www.bvb.ro/ListedCompanies/InformariEmit.aspx?enc=/1K+YYnmeeGWPjCufTa4TY1FA8UjTgM6IVU6feEKc+Coue4HJdJLxkLYjHdYmQcbSki4mA8nbFDO/U7z2fBd+NHCTDQxErGbW/31gBf9JHz0XU3OR3jNVIZyDTzZ6CVnwKY/oYrd2IiCJxn39jkg8Q==;

http://www.ceccarhunedoara.ro/userfiles/Suport%20curs%20ContabilitateFin%20Modul1.doc

http://www.metalica.rdsor.ro/