Cheltuielile Publice

Cheltuielile publice

Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească, care se manifetă între stat pe de-o parte și persoanele fizice sau juridice pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului , în scopul îndeplinirii funcțiilor sale.

Cheltuielile bugetare reprezintă cheltuielile care se acoperă din resursele prevăzute în bugetul de stat, în bugetul asigurărilor sociale de stat, în bugetele locale și în bugetul instituțiilor publice autonome.

Factori care pot influența cheltuielile publice

Factori economici: dezvotarea economiei, modernizarea acesteia, dezvoltarea centrelor urbane sau finanțarea utilităților (urbanizarea) => creșterea cheltuielilor publice

Factori monetar (istorici): fenomenul inflaționist => creșterea prețurilor=> creșterea valorii nominale a cheltuielilor publice

Factori sociali: creșterea anumitor nevoi sociale (cu educația, cu sănătatea, cu protecția socială, cu cultura) => creșterea cheltuielilor publice

Factori demografici: creșterea populației, modificarea stucturii populației pe vârste și categorii socio-profesionale=> creșterea cheltuielilor publice

Factori politici și militari: creșterea anumitor necesități milatare sau luarea unor măsuri de politică economică => creșterea cheltuielilor publice

Indicatori de nivel, de structură și de dinamincă

Indicatori de nivel

Indicatori de strcutură

Indicatori de dinamică

Să se calculeze structura cheltuielilor aprobate de Consiliu Județean Sibiu, pentru anul 2012 și 2013, cunoscându-se:

Să se calculeze și alți indicatori de dinamică și de nivel ai acestor cheltuieli.

Eficiența cheltuielilor publice

Eficiența cheltuielilor publice exprimă o dimensiune optimă a unui raport determinat între eforturile financiare (consumul de resurse financiare publice) și efectele comensurabile sau, estimative, obtenabile pe seama obiectivelor finanțate de către stat.

Condiții ale realizării eficienței cheltuielilor publice:

posibilitatea alegerii alternativei celei mai puțin costisitoare, în raport cu rezultatul final al serviciului public;

maximizarea utilității consumatorilor, prin îmbunătățirea calității modului de furnizare a serviciului public.

Eficiența cheltuielilor publice este privită sub două aspecte:

eficiența alocativă a resurselor (optim Pareto);

X eficiența resurselor.

O alocare a resurselor este corespunzătoare optimului Pareto, dacă nici o alta nu poate fi făcută mai bine, fără să influențeze negativ bunăstarea ultimei persoane consumatoare.

Alocarea resurselor conform opimului Pareto vizează:

Eficiența schimbului: ceea ce presupune ca rata marginală a substituției între două bunuri să fie egală pentru toți consumatorii.

Eficiența tehnică:ceea ce prespupune ca rata marginală a sub¬stituției între doi factori de producție (oricare ar fi aceștia) să fie egală pentru toate bunurile produse.

Eficiența omniprezentă a lui Pareto:ceea ce prespupune ca rata marginală a transformării factorilor să fie egală cu rata marginală a sub¬stituției. Acest ultim aspect exprimă faptul că modul de alocare a bunurilor sau factorilor nu poate face o persoană mai bogată, fără să facă simultan pe o alta mai săracă.

Ipotezele care stau la baza alocării resurselor conform optimului Pareto:

existența pieței cu concurență perfectă;

informare perfectă;

toți indivizii să dorească să și maximizeze utilitatea;

inexistența externalităților

competiția perfectă între cumpărători și între vânzători;

maximizarea profitului la toți producătorii.

Eșecul pieței desemnează situațiile când funcționarea liberă a piețelor conduce la o alocare ineficientă a resurselor, generând intervenția corectoare a statului.

Externalitățile reprezintă forme de eșec ale pieței care constau în nereflectarea corespunzătoare la nivelul prețului pieței a unora dintre costurile sau beneficiile asociate producției sau consumului.

Eficacitatea reprezintă o modalitate de dimensionare a calității activităților întreprinse. Din punct de vedere cantitativ, se determină ca raport între ceea ce s a realizat și între ceea ce s a propus (prognozat, previzionat) a se realiza.

În cazul cheltuielilor publice, eficacitatea poate fi privită prin prisma comparației dintre nivelul realizat al cheltuielilor publice la sfârșitul anului și ceea ce s a stabilit prin legea bugetară. De cele mai multe ori, raportul obținut este supraunitar. Acesta trebuie judecat în funcție de ceilalți factori determinanți ai dinamicii cheltuielilor publice (ex. dinamica P.I.B.).

Metode de evaluare a eforturilor și efectelor directe și indirecte ale proiectelor de obiective publice

1. Analiza Cost – Beneficiu (ACB);

2. Analiza Cost – Eficacitate (ACE);

3. Metode multicriteriale (MM).

Analiza Cost – Beneficiu (ACB)

Indicatori de analiză

Valoarea actuală

unde r este rata de actualizare

este beneficiul obținut

Valoarea actuală netă (VAN)

Unde

este capitalul investit

beneficiile asociate proiectului

costurile asociate proiectulu

rata de actualizare

nr de ani pe care se desfășoară proiectul

OBS.

Se analizează doar proiectele care au VAN pozitiv

Se alege proiectul cu VAN maxim

Rata internă de rentabilitate – este acea rată pentru care VAN este zero

Acesta se poate calcula și prin interpolare.

OBS.

Se aleg proiectele cu RIR pozitiv

Se aleg proiectele cu RIR solicitat de investitori

Se folosește ca și criteriu pentru sectoriu privat; nu este utilizat ca și criteriu pentru sectorul public

Indicele de profitabilitate(IP)- exprimă rentabilitatea investiției pe întreaga perioadă de exploatare

OBS.

Se aleg proiectele cu IP mai mare ca 1

Se alege proiectul cu IP maxim

Randamentul

OBS.

Se alege proiectul cu randament maxim

Termenul de recuperare

Se alege proiectul cu termenul de recuperare minim

Aplicații

Se cunosc următoarele date pentru 2 proiecte de investiții

Ce proiect va fi ales după criteriul VAN?

Calculați rata internă de profitabilitate pentru fiecare proiect.

Pe baza termenului de recuperare, ce proiect va fi ales?

Calculați indicele de profitabilitate pe fiecare proiect

Se cunosc următoarele date pentru 2 proiecte de investiții

Ce proiect va fi ales după criteriul VAN?

Calculați rata internă de profitabilitate pentru fiecare proiect.

Pe baza termenului de recuperare, ce proiect va fi ales?

Calculați indicele de profitabilitate pe fiecare proiect

În anul n, ordonatorul de credite al municipiului Sibiu analizează posibilitatea efectuării unui proiect de amenajare a unui parc, în partea de nord a orașului. Acesta stutudiază cele două propuneri pentru care se cunosc beneficiile și costurile adiacente prognozate. Se cunoaște că rata de actualizare este în primul an de 10%, în al doilea an de 11%, în al treilea an de 14%, iar în al patrulea an de 13%. Ce proiect va fi ales de ordonatorul de credite dacă acesta folosește criteriul VAN?

În anul n, ordonatorul de credite al municipiului Constanța analizează posibilitatea efectuării unui proiect de amenajare a cazinoulu. Acesta stutudiază cele două propuneri pentru care se cunosc beneficiile și costurile adiacente prognozate. Se cunoaște că rata de actualizare este în primul an de 10%, în al doilea an de 12%, în al treilea an de 13%, iar în al patrulea an de 14%. Ce proiect va fi ales de ordonatorul de credite dacă acesta folosește criteriul VAN?

În anul n, ordonatorul de credite al municipiului Brașov analizează posibilitatea efectuării a trei proiecte de investiții pentru modernizarea spațiilor comerciale. Bugetul său este de 800 de milioane lei. Se cunoaște că rata de actualizare este în primul an de 10%, în al doilea an de 10%, în al treilea an de 14%, iar în al patrulea și al cincilea an de 11%. Ce proiect va fi ales de ordonatorul de credite dacă acesta folosește criteriul VAN?

Impozite indirecte

Impozitele indirecte sunt impozitele percepute cu prilejul vânzării unor bunuri, prestării unor servicii sau efectuării unor lucrări, importurilor sau exporturilor.

Impozitele indirecte – accize , -taxe vamale, – taxa pe valoare adăugată

Formarea prețului:

Prețul cu ridicata (Prețul producătorului) = Cost unitar + profit unitar

Prețul cu ridicata facturat = Preț cu ridicata + TVA

Prețul en-grosistului (prețul de gross) = prețul cu ridicata + adaos comercial angrosit

Prețul en-grosistului facturat = prețul en-grosistului + TVA

Preț detailist = prețul angrosistului + adaos comercial detailist

Preț detailist sau cu amănuntul = preț detailist + TVA

Modalitate de calcul pentru un bun din import

VV- valoarea în vamă exprimată în RON

CV – se calculează astfel

TV- se calculează astfel :

Acciza – se calculează astfel :

Marja importatorului : se calculează astfel :

sau

Pentru produsele cumpărate sau produse avem TVA deductibilă.

Pentru produsele vândute avem TVA colectată.

Dacă

Dacă

Cota recalcutată de TVA

Dacă avem un preț ce include TVA, pentru a scoate TVA din preț, trebuie să folosim următoarea formulă:

Aplicații

Un importator completează declarația vamală din care rezultă că valoarea în vamă a produsului importat este de 600 USD/buc. Regimul fiscal la frontieră cuprinde: taxe vamale 4 %; comision vamal 0,5%; accize 10%; TVA 24%. Cursul de schimb este de 3 lei pentru un dolar, iar marja importatorului este de 10%. Importatorul vinde produsele importate unui comerciant en-gros care utilizează o marjă de adaos comercial de 10%. Engrosistul vinde mai departe produsele unui comerciant en-detail.

Determinați marja de adaos comercial practicată de detailist, știind că prețul său de vânzare cu amănuntul este de 3720 lei.

Determinați TVA încasată la bugetul de stat de la fiecare plătitor

Un importator completează declarația vamală din care rezultă că valoarea în vamă a produsului importat este de 1000 euro/buc. Regimul fiscal la frontieră cuprinde: taxe vamale 5 %; comision vamal 0,5%; accize 10%; TVA 24%. Cursul de schimb este de 4 lei pentru un euro, iar marja importatorului este de 15%. Importatorul vinde produsele importate unui comerciant en-gros care utilizează o marjă de adaos comercial de 10%. Engrosistul vinde mai departe produsele unui comerciant en-detail.

Determinați marja de adaos comercial practicată de detailist, știind că prețul său de vânzare cu amănuntul este de 8060 lei.

Determinați TVA încasată la bugetul de stat de la fiecare plătitor

Un bun din import parcurge următorul circuit: importator – en-grosist – detailist. Știind că prețul de vânzare cu amănuntul 2852 lei, cota de adaos comercial practicată de detailist 25%, cota de adaos comercial practicată de en-grosist 15%, marja importatorului 10%(aplicată la valoarea în vamă) ,acciza de 15%, precum și faptul că importul nu plătește taxe și comisioane vamale ( este scutit), determinați valoarea în vamă.

Împrumuturile de stat și datoria publică

Împrumuturile de stat

Împrumutul de stat, sub raport juridic, reprezintă înțelegerea dintre persoane fizice și/sau juridice, pe de o parte și stat, pe de altă parte, prin care, prima consimte să pună la dispoziția statului o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din urmă se angajează să o ramburseze, la termenul stabilit și să achite dobânda și alte costuri aferente.

Trăsăturile caracteristice ale împrumutului de stat sunt

caracter contractual și voluntar;

caracter rambursabil;

împrumutul de stat asigură deținătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea sumei împrumutate, și o anumită contraprestație (sub forma dobânzii);

influența asupra generațiilor viitoare;

influența împrumuturilor asupra capitalului.

Împrumuturile de stat sunt destinate acoperirii golurilor de trezorerie, precum și a deficitului bugetar.

Avantajele recurgerii la împrumuturi de stat comparativ cu majorarea impozitelor majorarea impozitelor reprezintă o măsură nepopulară;

împrumuturile de stat oferă categoriilor sociale avute un plasament sigur și remunerator pentru disponibilitățile lor bănești;

mijloc mai rapid de procurare a resurselor financiare necesare, mai cu seamă în cazul în care se solicită acest împrumut băncii centrale.

Elementele tehnice ale împrumuturilor de stat sunt reprezentate de:

denumirea împrumutului: poate fi legată de destinația acestuia (“Împrumutul stabilizării”) sau poate cuprinde anul contractării, nivelul dobânzii sau forma pe care o îmbracă împrumutul (“Împrumut de stat 7%”);

valoarea nominală, reală, cursul;

termenul de rambursare, în funcție de care împrumuturile se clasifică în:

împrumuturi pe termen scurt (până la un an);

împrumuturi pe termen mediu (1 5 ani);

împrumuturi pe termen lung (peste 5 ani).

Observație

Pentru contractarea împrumuturilor pe termen scurt se emit înscrisuri publice sub forma certificatelor de trezorerie, iar pentru contractarea împrumuturilor pe termen mediu și lung se emit bilete de tezaur, obligațiuni de stat, obligațiuni municipale etc.

dobânda: prețul pe care statul îl plătește creditorilor săi pentru folosirea sumei împumutateși îmbracă forma:

dobânzii: venit fix de care beneficiază toți deținătorii de înscrisuri, proporțional cu valoarea nominală;

câștigurilor: venituri diferențiate de care beneficiază doar anumiți deținători ai înscrisurilor publice (tragere la sorți);

formă combinată sau alte avantaje (prime de rambursare, privilegii fiscale, plata impozitelor, privilegii juridice, garanții contra variațiilor monetare etc.).

Observație

rata nominală (rata de emisiune) se calculează la valoarea nominală a înscrisurilor de stat;

rata reală (randamentul la emitent) se determină ca raport între mărimea absolută a dobânzii datorate de stat creditorilor săi și valoarea reală a împrumutului;

rata reală: venitul net ce revine creditorului de pe urma unei sute de unități

monetare date cu împrumut, corectat cu modificarea prețurilor pe piață. (, unde dr: rata reală a dobânzii; dn: rata nominală a dobânzii; : rata inflației; Ip: indicele de preț ).

Plasarea titlurilor are la bază o serie de tehnici diverse

prin subscripție publică

prin vânzarea către bănci

prin vânzare la bursă

Modificarea ratei dobânzii (duce la conversiunea împrumutului) se poate face prin:

conversiune forțată

conversiune facultativă

conversiune sau rambursare anticipată

Operațiunea de arozare este inversul celei de conversiune

Rambursarea împrumuturilor de stat reprezintă operațiunea de răscumpărare a tilurilor de la deținătorii acestora. Rambursarea se poate realiza dintr o dată la scadență, sau pe o perioadă mai lungă de timp, prin eșalonare. Rambursarea se poate face:

prin anuități constante, în cote progresive sau regresive

prin tragere la sorți

răscumpărarea la bursă

amortizarea indirectă datorită deprecierii monetare, ca urmare a repudierii datoriei sau a incapacității de plată.

Datoria publică

Împrumuturile de stat constituie instrumente ale datoriei publice.

Datoria publică reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de către autoritățile publice centrale și locale de la persoane fizice și juridice pe piața internă și în străinătate și rămase de rambursat la un moment dat.

Gradul de îndatorare a țării, la un moment dat, reprezintă ponderea soldului datoriei publice în produsul intern brut. Acest indicator arată în ce măsură valoarea adăugată într-un an este grevată de datoria publică. Are, însă, o valoare teoretică, întrucât nici o țară nu ar putea aloca întregul produs intern brut amortizării datoriei publice, ci numai partea rămasă din acesta după efectuarea prelevărilor la fondul de consum și formarea brută de capital.

Clasificarea datoriei publice:

în funcție de termenul pe care se contractează:

datorie publică pe termen scurt (flotantă);

datorie publică pe termen mediu și lung (consolidată).

în funcție de calitatea creditorilor:

datorie publică brută: valoarea totală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea;

datorie publică netă: nu cuprinde valoarea împrumuturilor plasate la instituțiile statului.

Datoria publică se gestionează distinct pe cele două forme ale ei, respectiv: datorie publică internă și externă.

Datoria publică internă este generată de:

împrumuturi pe termen scurt primite de la Banca Națională pentru echilibrarea în execuție a bugetului de stat; dacă nu se rambursează se consolidează și rămân în datoria publică de la sfârșitul anului;

emisiunea de bonuri de tezaur și plasarea lor pe piața internă;

plasarea pe piața internă de înscrisuri pe termen mediu și lung prin subscripție publică pentru atragerea de resurse necesare acoperirii deficitului bugetar anual;

garanții acordate de stat la creditele bancare interne ale agenților economici sau autorităților locale pentru realizarea unor obiective de importanță națională;

atragerea pe termen scurt a disponibilităților din contul Trezoreriei.

Pentru aprecierea datoriei publice interne se pot utiliza următorii indicatori:

datoria publică internă la nivelul anului (DPI):

Unde

este datoria publică internă directă a statului

este datoria publică internă garantată de stat.

serviciul datoriei publice interne () plățile datorate pentru rambursarea datoriei publice interne, reprezentând ratele scadente într-o perioadă de un an (), dobânzile și comisioanele aferente, precum și cheltuielile ocazionate de emisiunea și plasarea valorilor mobiliare ():

ponderea datoriei publice interne în PIB:

ponderea dobânzilor aferente datoriei publice interne în PIB:

ponderea serviciului datoriei publice interne în PIB

ponderea serviciului datoriei publice interne în cheltuielile bugetului de stat:

Datoria publică externă este generată de totalitatea obligațiilor asumate direct sau indirect (prin garanții acordate de stat) de stat față de guverne străine, instituții financiare internaționale, persoane fizice și juridice nerezidente. Prin urmare, împrumuturile de pe piețele externe de capital, indiferent de forma lor, sunt instrumentele datoriei publice externe. Printre elemenetele acesteia se numără titlurile de stat elibelate în valută, emise pe piețele financiare externe, împrumuturile primite de la guvernele altor state, instituții financiare internaționale, împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung, împrumuturile directe de la investitori externi privați pe termen scurt, mediu sau lung.

Pentru aprecierea datoriei publice externe se pot utiliza următorii indicatori:

datoria publică externă la nivelul anului (DPE)

Unde

este datoria publică externă directă a statului

este datoria publică externă garantată de stat.

serviciul datoriei publice externe(): plățile datorate pentru rambursarea datoriei publice externe, reprezentând ratele scadente într-o perioadă de un an () , dobânzile și comisioanele aferente, precum și cheltuielile ocazionate de emisiunea și plasarea valorilor mobiliare ()

ponderea datoriei publice externe în PIB:

Ponderea datoriei publice externe în exporturi (Exp)

ponderea dobânzilor aferente datoriei publice externe în :

ponderea serviciului datoriei publice externe în PIB

ponderea serviciului datoriei publice externe în cheltuielile bugetului de stat:

Legătura dintre datoria publică a unei țări și cea externă este asigurată tocmai prin datoria publică externă. Aceasta deoarece datoria publică a unei țări este formată din datorie publică internă și datorie publică externă, în timp ce, datoria externă are drept componente atât datoria publică externă, cât și datoria privată externă (numită și datorie externă comercială negarantată).

Noțiunea de datorie externă are mai multe sensuri, respectiv:

datoria externă brută în sens larg, ce cuprinde sumele de bani și alte valori pe care rezidenții unei țări, persoane fizice și juridice, la datorează străinătății la un moment dat;

datoria externă brută în sens restrâns, care cuprinde obligațiile bănești față de străinătate, cu următoarele excepții:

creditele pe termen scurt (sub un an), deoarece acestea constituie operații financiare curente necesare desfășurării activității econo¬mice externe;

investițiile străine directe, care nu au termene de rambursare sau lichidare;

ajutoarele cu caracter nerambursabil primate în cadrul progra¬melor de asistență publică bilaterală și multilaterală;

împrumuturile externe cu o perioadă de grație de 10–15 ani sau mai mare;

împrumuturile acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau altor reprezentanțe ale acestora în condiții mai avantajoase decât cele practicate pe piața mondială;

creditele contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autoritățile publice.

datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale și a celorlaltor instituții din sistemul său cuprinde:

sumele datorate unor creditori publici și privați, în valută, bunuri sau servicii cu o perioadă de rambursare mai mare de un an;

sumele datorate de persoane private, dar garantate de o autoritate publică.

În această accepțiune, datoria externă nu cuprinde:

datoria persoanelor private către străinătate, negarantată de autoritățile publice;

datoria din tranzacțiile cu Fondul Monetar Internațional;

datoria care poate fi achitată, la opțiunea debitorului, în moneda țării sale;

sumele datorate unor creditori rezidenți în străinătate, pentru care nu au fost stabilite termene de plată.

datoria externă netă, care cuprinde diferența dintre activele publice și private ale rezidenților unei țări în străinătate (disponibilități valutare, împrumuturi acordate, investiții directe, titluri, diverse alte creanțe și valori) și activele deținute de rezidenții străini în țara considerată (împrumuturi primite de la guverne, agenții guvernamentale și alte entități publice; credite primite de la bănci private, organisme financiare și alți creditori; investiții de capital; titluri; disponibilități valutare și alte valori aparținând unor persoane publice sau private străine). În datoria externă netă se includ numai creanțele lichide sau ușor realizabile față de străinătate, celelalte creanțe care nu pot fi ușor mobilizate excluzându se din calcul.

Indicatori de calcul ai datoriei externe:

datoria externă totală (DE)

Unde

DPE este datoria publică externă

DECN reprezintă datoria externă comercială negarantată.

datoria externă medie pe locuitor

Datoria externă ca pondere în PIB

datoria externă ca pondere în exporturi (Exp ):

serviciul datoriei externe (SDE) include rambursarea împrumutirilor exyetne (Denumite și rate de capital), exigile în anul considerat (), precum și plata dobânzilor, comisioanelor și a altor cheltuielile aferente datoriei externe, exigibile în același an ):

Resurse financiare publice

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor bănești dintr-o economie, care sunt necesare realizării obiectivelor economice și sociale, într-un interval de timp determinat.

Resursele financiare = resurse financiare publice + resurse financiare private

Resursele financiare = resurse interne + resurse externe.

Resursele financiare publice reprezintă mijloace bănești aflate la dispoziția administrațiilor publice.

Resursele bugetare reprezintă acea parte a resurselor financiare publice care este cuprinsă în bugetele entităților publice.

Factori care pot influența resursele financiare publice

Factori economici: creșterea economică => creșterea bazei de impozitare => creșterea veniturilor fiscale

Factori monetari :creșterea dobânzii => creșterea prețurilor=> creșterea valorii nominale a încasărilor fiscale

Factori sociali: creșterea anumitor nevoi sociale (cu educația, cu sănătatea, cu protecția socială, cu cultura) => creșterea fiscalității => creșterea resurselor financiare publice

Factori demografici: creșterea populației active => creșterea resurselor financiare publice

Factori politici și militari: creșterea anumitor necesități milatare sau luarea unor măsuri de politică economică => creșterea veniturilor fiscale

Clasificarea resurselor financiare publice

Resursele financiare publice ce împart în:

Venituri curente

Venituri din capital

Operațiuni financiare

Donații

Sume provenite de la Uniunea Europeană

Veniturile curente cuprind:

Venituri fiscale (Impozite directe, Impozite indirecte)

Contribuții

Venituri nefiscale

Indicatori de nivel, de structură și de dinamincă

Indicatori de nivel

Indicatori de structură

Indicatori de dinamică

Aplicații

Se cunosc următoarele informații

Alte informații:

Să se calculeze indicatorii de nivel, de structură și de dinamică pentru anii 2011, 2012, 2013 pentru veniturile publice, indicatorul privind corespondența dintre veniturile publice și PIB și elasticitatea veniturilor publice în raport cu PIB și să se interpreteze rezultatele.

Se cunosc următoarele informații referitoare la veniturile bugetului de stat pentru anii 2012 și anii 2013

Să se calculeze indicatorii de nivel, de structură și de dinamică ai veniturilor publice, indicatorul privind corespondența dintre veniturile publice și PIB, elasticitatea veniturilor publice în raport cu PIB. Interpretați rezultatele. Nr de locuirori va fi luat cel din 2011, precum și structura veniturilor publice în funcție de componentele veniturilor totale.

Cunoscând datele de la problema 1 (raportare față de 2012- sem venituri, prob 2-sem ch), să se calculeze pentru perioada 2014/2011

Modificarea ponderii CPTC în PIB, respectiv a VPTC

Modificarea reală relativă a CPTC, respectiv a VPTC(ven publice totale consolidate)

Modificarea absolută a celor doi indicatori a CPTC și a VPTC medii pe locuitor, exprimate în euro și în dolari

Coeficientul de elasticitate și indicatorul de corespondență între CPTC și PIB, respectiv între VPTC și PIB.

Bugetul general consolidat

Bugetului general consolidat se compune din următoarele bugete:

bugetul de stat

bugetele general consolidate al unităților administrativ-teritoriale (bugetele locale)

bugetul asigurărilor sociale de stat

bugetul asigurărilor pentru șomaj

bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate

bugetele creditelor externe (contractate de autoritățile centrale)

bugetele instituțiilor/activităților finanțate integral sau parțial din venituri proprii (din administrația centrală)

bugetele fondurilor externe nerambursabile (din administrația centrală)

bugetul Trezoreriei Statului

Pe lângă acestea, avem și componente asimilate. Acestea sunt:

bugetul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale

titlurile de despăgubirile ale Autorității Nationale pentru Restituirea Proprietăților

Fondul Proprietatea

Transferurile sunt viramentele de la un buget public la alt buget public. Acestea trebuie să apară pe partea de cheltuieli al unui buget public, și în aceeasși sumă, pe partea de venituri ale altui buget public. Sumele și cotele defalcate nu sunt transferuri deoarece apar sub formă de stornare la veniturile unui buget public și drept venit la un alt buget.

Calculul deficitului/excedentului bugetar

Unde

este deficit bugetar consolidat

reprezintă cheltuielile totale consolidate și ajustate

reprezintă veniturile totale consolidate și ajustate

Unde -este deficit bugetar consolidat

În cazul deficitului bugetar consolidat, cheltuielile totale consolidate și ajustate sunt superioare veniturilor totale consolidate și ajustate. În cazul excedentului bugetar consolidat, relația este inversă, adică veniturile totale consolidate și ajustate sunt superioare cheltuielilor totale consolidate și ajustate.

Unde

reprezintă cheltuielile totale consolidate

reprezintă veniturile totale consolidate și ajustate

Aplicații.

Cunoscându-se informațiile de la problema și și în plus, utilizând informațiile suplimentare referitoare la operațiunile financiare din anul 2011, 2012 și 2013, precum și la transferurile dintre bugete realizate pentru 2011, 2012 și estimate pentru 2013, calculați deficitul bugetar consolidat sau excedentul bugetar consolidat și ponderea acestuia în PIB. Specificați care este valoarea cheltuielilor totale consolidate și a cheltuielilor publice neconsolidate. Interpretați rezultatele obținute.

Curs introductiv

Finanțele publice într-un limbaj obișnuit înseamnă bani publici. Din punct de vedere teoretic finanțele publice reprezintă relațiile economico-sociale, exprimate în formă bănească apărute între stat, instituțiile acestuia și membrii societății (persoane fizice și juridice), în procesul redistribuirii Produsului Intern Brut (PIB) pentru îndeplinirea funcțiilor statului.

Scopul final pentru finanțele publice ar trebui să fie acela de asigurare a unor condiții decente de viață pentru fiecare cetățean al statului.

Finanțele publice au două componente majore, veniturile publice și cheltuielile publice (procurarea resurselor și alocarea resurselor).

Procurarea resurselor se realizează în cea mai mare parte prin fiscalitate, iar aceasta are la bază constrângerea. Alocarea resurselor se realizează pe destinații în funcție de prioritățile de politică economică și socială ale autorității executive (în România este vorba despre Guvern). Cheltuirea banilor publici se face programat, pe baza unui buget care este aprobat enclusiv de autoritatea legislativă (în România este vorba despre Parlament).

Pentru analiza resurselor și cheltuielilor publice, se dimensionează mai multe tipuri de indicatori:

Indicatori de nivel

Indicatori de structură

Indicatori de dinamică

Indicatori de eficiență

Vom nota cu „X” un indicator generic privind cheltuielile sau veniturile publice.

Indicatori de nivel = mărimea nominală (), mărime reală (), ponderea în PIB (%PIB), mărimea medie pe locuitor exprimată în monedă națională sau într-o monedă de circulație internațională (Euro, Dolar american) (.

Mărimea nominală se exprimă în prețuri curente. Este cea publicată în cadrul bugetului. Această mărime este dată.

Mărimea reală () se determină eliminând inflația prețurilor asupra mărimii nominale.

!

Anul 0 (zero) este anul de bază sau etalonul pentru care, prin convenție statistică este presupus ca fiind 100.

Mărimile reale nu se exprimă în procente, ci în prețurile anului „0” (zero).

Mărimile reale se mai numesc marimi exprimate în prețuri constante sau prețuri comparabile.

Este o formulă pentru mărimi unitare. (! Cele care nu sunt înmulțite cu 100)

Ex.:

0 (an de bază)

1 (inflația )

2 ()

IPC0 = UNITAR (IPC0 UNITAR = 1)

Să se determine ?

Pentru a exprima această mărime medie în EURO sau $ se împarte valoarea obținută la cursul de schimb mediu anual.

Ex.:

Cheltuielile cu achiziția de bunuri și servicii (achiziții de birou, plata de utilități, plata utilității, medicamente, materiale de laborator, protecția muncii, publicitate).

Dobânzi (aferente datoriei publice interne, respectiv externe).

Subvenții (pentru: agricultură, transport, export, susținerea mediului de afaceri, protecția sectorului minier, stimularea creării de noi locuri de muncă).

Fonduri de rezervă (la dispoziția Guvernului sau la dispoziția autorităților locale).

Transferuri între unitățile administrației publice

Alte tipuri de transferuri – acestea includ și plățile României către UE sau alte organizații internaționale.

Proiecte cu finanțate Europeană nerambursabilă

Asistență

Cheltuieli de capital (IP) se pot realiza în active nefinanciare ….

Operațiuni financiare (împrumuturi, rambursări, plăți din anii precedenți)

În final se stabilește soldul dintre venituri și cheltuieli

Conform clasificării economice, veniturile se împart astfel:

Venituri curente

Venituri de capital

Operațiuni financiare

Donații și subvenții primite

Cea mai importantă componentă o reprezintă veniturile curente.

Venituri fiscale

Contribuții de asigurări

Venituri nefiscale

Venituri fiscale cele mai importante sunt:

Impozitul pe profit

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Impozite și taxe pe proprietate

TVA

Accize

Taxe vamale

Taxe pentru jocurile de noroc

Taxe de poluare

Taxele pentru eliberarea de licențe/autorizații de funcționare/diverse documente

Contribuțiile de asigurări se datorează atât de către angajați cât și de angajator. Cele mai importante contribuții se referă la pensia publică, asigurările sociale de sănătate, fondul de șomaj.

Veniturile nefiscale se obțin din proprietate sau din vânzări de bunuri și servicii.

Pentru determinarea soldului bugetar se compară veniturile și cheltuielile.

Conform clasificației funcționale, Cheltuielile publice se clasifică în:

Servicii publice generale

Autoritățile legislative executive

Președinția României

Apărare, ordine publică și siguranță națională

Cheltuieli social – culturale (învățământ, sănătate, cultură, recreere, religie, asistență socială, asigurări sociale, mass-media)

Servicii de dezvoltare publică locală, locuințe, mediu, ape.

Acțiuni economice (combustibil, energie, industria de construcții, industria extractivă, agricultură, piscicultură, vânătoare, comunicații, transporturi, cercetare-dezvoltare pentru sectorul economic.)

Rezerve constituite

Pentru România:

În 2014 fondurile publice s-au derulat prin următoarele bugere:

Bugetul de stat

Bugetul local

Bugetul asigurărilor sociale de stat

Bugetul pentru șomaj

Fondul Național de Asigurări Sociale de Sănătate

Credite externe contractate de ministere

Bugetele instituțiilor publice care se finanțează integral sau parțial din venituri proprii

Fonduri externe nerambursabile

Bugetul Trezoreriei Statului

Bugetul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale

PIB/2014 = 674,3 mld

Pentru o analiză cît mai corectă din totalul veniturilor și cheltuielilor publice se scad operațiunile financiare precum și transferurile între componentele bugetului public (consolidabile).

CPTC = CPT consolidate

CPTC reprezintă efortul financiar public total efectiv, realizat într-un exercițiu bugetar.

VPTC reprezintă resursele financiare publice totale efectiv realizate într-un exercițiu bugetar.

VPTC au reprezentat 31,7% din PIB, iar CPTC = 33,6% din PIB.

Deficitul bugetului consolidat a fost de aproximativ 1,85% din PIB, încadrându-se în ținta aprobată de 2,2% din PIB.

Ca și repere:

Indicatori de dinamică

Modificarea în timp a indicatorilor de nivel și de structură:

Absolută:

Se determină pt. fiecare indicator de nivel și de structură

Relativă: (Rata de creștere economică)

Prin convenție, nu se determină pt. indicatorii de structură și nici pt. ponderea în PIB (pt. că acești indicatori sunt deja exprimați procentual)

(indicele de evoluție al lui x în momentul 1 față de 0)

Modificarea absolută se determină pentru fiecare indicator de nivel si de structură.

Prin convenție, modificarea relativă nu se determină pentru indicatorii de structură și nici pentru ponderea în PIB (pentru simplificarea, deoarece acești indicatori sunt deja exprimați procentual).

Rata de creștere economică dacă se determină pe baza PIB-lui nominal e nominală, dacă se determină pe baza PIB-lui real, e reală. Poate fi negativă, pozitivă sau 0.

*la modificarea indicatorilor de structură, suma modificărilor absolute a acestor ponderi este 0.*

Exemplu: 0 1 2

20% 30%

Ip=100%

Vpublice=100000 u.m. 130000 u.m. 200000 u.m.

a) modificarea relativă a Vpublice exprimate în prețuri curente (nominale) în 2 față de 0 = ?

b) modificarea relativă a Vpublice exprimate în prețuri constante (reale) în 2 față de 0 = ?

Veniturile exprimate în prețuri curente sunt venituri nominale.

Mărimile reale sunt cele care exclud anul de bază fiind „0” înseamnă că din anul 0 sunt egale cu ale anului 0.

b)

Pentru România sau pentru alte state care au probleme cu inflația, este obligatoriu să se lucreze cu mărimile reale.

Coeficientul de corelație/corespodențe între V/Ch. publice și evoluția PIB-lui (K):

x = V/Ch.

X și PIB-nominale

g = ponderea lui x în PIB (x/PIB * 100)

Coeficientul de elasticitate: (e)

Exemplu: 1 față de 0: Ch. au scăzut cu 20%, iar PIB cu 30%

Să se determine K și e în 1 față de 0.

Exemplu: Rata de creștere economică 1/0 crește cu 5%

g0=30%

e = ?

-continuare-

O valoare determinată cu ajutorul unui model financiar de …

Cel mai utilizat model este CAPM

unde este primă de piață.

este un coeficient de valabilitate sau de variație a investițiilor realizate, în raport cu rentabilitatea medie a pieței.

!!! este o valoare specificată în enunț (este dată).

Este o valoare fixată de către organismul financiar de referință care de regulă finanțează și o pare din investiție.

este de fapt un cost de oportunitate cerut de investitor având o rentabilitate în care aceștia sunt satisfăcuți.

Există patru indicatori de eficiență determinată prin actualizare, utilizăm în literatura de specialitate:

Valoarea actuală netă (VAN);

Rata internă de rentabilitate (RIR/ IRR);

Indicele de profitabilitate (IP/ PI);

Termenul de recuperare actualizat (TRact).

Momentul inițial 0, este momentul punerii în funcțiune …

n – durata de utilizare a investiției, este un număr de … sau de ani.

La sfârșitul perioadei (sau fiecărui an) investiția … niște efecte care se exprimă în unități monetare și se notează cu .

De regulă

beneficiul obținut periodic

costul periodic necesar pentru exploatarea investiției

Unde valoarea reziduală (de revânzare sau de casare a investiției inițiale)

Actualizarea ca și procedeu presupune stabilirea valorii actuale la momentul 0 pentru fluxurile financiare viitoare care se obțin la momente ulterioare de timp.

; unde este rata de actualizare din perioada 1.

!!! Aplicațiile pe care le vom realiza sunt didactice, nu sunt studii de caz reale și ca urmare variabilele care nu sunt precizate și care nu se pot determina sunt egale cu 0.

Dacă investiția se consideră eficientă (oportună, acceptabilă)

; investiția se consideră ineficientă, inoportună, se respinge.

; se acceptă în teorie, dar se respinge în practică.

Dacă

Dacă atunci suma lui este o progresie geometrică cu rația .

Se poate scrie o formulă de calcul simplificată:

Sau

EXEMPLU:

Considerăm o investiție , cu perioadă de utilizare , care are o rată de actualizare și este constantă, iar fluxurile . Să se aprecieze eficiența acestei investiții pe baza VAN.

SAU

!!! Pentru ca rezultatul sa fie corect, se iau toate zecimalele.

|Continuare|

III. Indicatori de profitabilitate (IP)

VAN = Valoarea Actuală Netă

O investiție este eficientă sau oportună sau acceptabilă conform acestui criteriu dacă și numai dacă ()IP > 1. Dacă IP < 1 este ineficientă.

IP = 1 – în practică se respinge, dar la nivel de teorie se acceptă.

RIR = rata internă de rentabilitate și este acea valoare a lui k, presupusă constantă, pentru care valoarea actuală netă calculată pentru k este 0.

VAN(k) = 0 (unde k este RIR)

RIR este de fapt soluția ecuației.

VAN = 0, cu necunoscuta k, în cazul exemplelor cu RIR se oferă o valoare de referință a lui k.

Ex: rata inflației (r’i) = 10%

În cazul în care există mai multe soluții ale ecuației, RIR este soluția pozitivă cea mai apropiată de valoarea de referință.

Utilizarea I0 (investiția inițială) cu o rentabilitate medie anuală egală cu RIR, generează fluxuri viitoare Fi.

Dacă VAN = 0 este de gradul 1, 2 sau are o formă particulară, atunci această ecuație se rezolvă. Dacă nu atunci RIR se aproximează.

Aproximarea are 2 etape:

Tatonări succesive, se caută 2 valori k1 si k2 astfel încât:

5% este un pas de căutare recomandat care micșorează numărul de căutări și oferă p eroare de aproximare, de aproximativ 0,1%. Tatonările succesive se încep cu valoarea de referință a lui k specificată în enunț (ex: (r’i) = 10%).

Se presupune k1= valoarea de referință (în cazul nostru 10%).

Se determină

k și VAN sunt invers proporționale. VAN este funcție continuă de k.

!!! nu poate să treacă de la pozitiv la negativ fără să treacă prin 0.

Când se determină valorile se trece la a doua etapă, cea a aproximării, numită INTERPOLARE LINIARĂ (se presupune că VAN este o funcție liniară de k) intervalul .

În urma acestei presupuneri rezultă formula de calcul: –––––––––––––––––––––

Întotdeauna RIR trebuie să fie în intervalul (), altfel spus .

Conform acestui indicator, investiția este eficientă RIR este mai mare decât valoarea de referință pentru k. dacă RIR este mai mic decât valoarea de referință a lui k, atunci investiția se respinge. Când RIR este egal cu valoarea de referință a ratei de actualizare, se respinge în practică și se acceptă în teorie.

IV. Termenul de recuperare actualizat

TRact și reprezintă o durată de x ani și y zile în care I0 se recuperează pe baza fluxurilor viitoare actualizate (Fi).

Acest termen de recuperare se determină prin tatonări din aproape în aproape.

x este soluția dublei inegalități. Pentru determinarea lui y se folosește regula de trei simplă în anul x+1 și se presupune că anul x+1 are 360 de zile. Termenul de recuperare actualizat este o aproximare.

Investiția se acceptă TRact < n

Investiția se respinge TRact > n.

TRact = n

Din punctul de vedere al acceptării proiectelor de investiții cei patru indicatori sunt sinonimi și anume:

Dacă VAN > 0, atunci proiectul de investiții este acceptabil conform oricărui alt criteriu.

Dacă se cere să se evalueze un proiect de investiție, atunci este de ajuns să se determine un singur indicator dintre cei 4.

Din punctul de vedere al selecției proiectului optim de cele mai multe ori aceste criterii sunt contradictorii în cazul existenței acestor contradicții există două soluții:

Se alege unul dintre criterii ca fiind determinant sau suveran.

Se determină un scoring pe baza tuturor celor 4 indicatori, ponderați cu importanța asociată acestora de către investitori.

Ex: Presupunem că rata investițiilor este 10%.

Presupunerea anterioară este greșită!!!

Se continuă tatonările:

Tatonările succesive s-au încheiat și se poate determina RIR.

investiția se respinge deoarece RIR rata inflației.

Exerciții:

Considerăm:

Dacă => nu există actualizare. Fluxurile se pot compara direct cu .

Factorul de actualizare .

!!! ; unde .

Considerăm:

Se încep tatonările prin presupunerea

Să se determine

Considerăm o investiție

Dacă nu există actualizare, fluxurile.

se pot compara direct cu .

Factorul de actualizare k

; unde

Considerăm o investiție:

Se încep tatonările succesive. Presupunem

Se determină

Până aici presupunerea este corectă, astfel .

presupunerea făcută este greșită deoarece ar trebui să fie negativ. În acest caz se continuă tatonările.

Presupunem => deoarece , considerăm, deci .

Tatonările s-au terminat și.

și => se aplică formula de calcul a RIR prin interpolare liniară.

Considerăm:

=> în acest caz se poate rezolvă (folosim ecuația de gradul 2).

RIR este soluția POZITIVĂ a ecuației cu necunoscuta.

; unde

DUBLA IMPUNERE JURIDICĂ INTERNAȚIONALĂ (DIJI)

DIJI – reprezintă impozitarea aceluiași element de venit sau de avere de către două autorități fiscale diferite în cursul aceluiași an fiscal, din cauza existenței unor criterii diferite de impozitare.

Vom lucra în continuare cu un modul simplificat în care statul R de rezidență aplică pentru impozitare criteriul rezidenței și statul S (celălalt stat) care aplică criteriul teritorialității sau originii venitului. Alte criterii posibile sunt:

Naționalității

Cetățeniei.

Conform criteriului rezidenței, un contribuabil cu domiciliul fiscal în statul R, va datora impozit în acest stat pentru toate veniturile sale indiferent unde sunt obținute.

Conform atribuțiilor teritoriale, contribuabilul datorează impozit satului S, doar pentru veniturile obținute pe teritoriul acestui stat.

DIJI apare doar în cazul impozitelor directe pe venit.

În cazul impozitelor indirecte, apare dubla sau tripla impozitare (este internă) și se realizează pe teritoriul unde are loc consumul final.

DIJI este un fenomen financiar cu efecte negative asupra schimbărilor dintre statele lumii.

DIJI are ca efect și creșterea evaziunii fiscale.

Cea mai cunoscută metodă de evaluare a DIJI o reprezintă încheierea de convenții fiscale bi sau multilaterale în statele lumii (special pentru evitarea DIJI).

Alte metode de evitare a DIJI sunt, de regulă, punctuale și au la bază jurisprudența.

În modelul simplificat utilizat sunt două situații posibile:

Există DIJI

Există convenție fiscală de evitare a DIJI.

Aceste convenții sunt standardizate și au la bază mai multe modele:

Metoda ONU

Metoda OCDE

Conform acestor standardizări există două metode de evitare a DIJI:

Metoda scutirii – venitul obținut in S nu se impozitează deloc in R.

Metoda creditării – impozitul plătit în S se deduce integral/parțial din impozitul de evitare a DIJI (există DIJI).

Fiecare dintre cele două metode are la rândul său două variante de aplicare.

Scutirea totală – impozitul plătit în R se determină doar pentru venitul obținut în R conform grilei de impozitare existente în R.

Scutirea progresivă – impozitul în R se datorează tot pentru venitul din statul R (vR) dar acesta se impozitează cu cota aferentă veniturilor totale ale contribuabililor.

Creditarea totală sau integrală

Impozitul datorat in R când există DIJI – Impozitul din statul S.

Creditarea ordinară/obișnuită/parțială

Dpdv teoretic, cea mai avantajoasă metodă pentru contribuție este scutirea totală.

Această metodă îi oferă contribuabilului cea mai mare scutire de impozit sau degrevare fiscal ()

!!! este același indiferent dacă există DIJI sau metoda de evitare a DIJI.

Practic degrevarea fiscală se acordă numai de către statul de rezidență.

În cazul Creditării totale .

Dacă cele două state au unități de măsură diferite , calculele se realizează în moneda țării de rezidență pe baza cursului de schimb mediu anual.

În statul R impunerea veniturilor este:

Globală – veniturile se impozitează însumat (global);

Separată – veniturile se impozitează separat.

Împrumuturile de stat se obțin, de regulă, prin emisiunea unor titluri de stat, de valoare nominală și rata de dobândă nominală, stabilite inițial.

Ele se plasează către creditori sau sub-creditori prin intermediul băncilor sau a pieței de capital.

Pe baza a cererii și a ofertei se determină și un curs de emisiune a acestor titluri. Cursul de emisiune se stabilește procentual/ proporțional în raport cu Valoarea Nominală (VN).

Prețul pe care creditorii/ sub-creditorii îl plătesc este egal cu primul dintre valoarea nominală și cursul de emisiune.

(cursul de emisiune)

Există trei moduri de emisiune pentru titluri de stat.

AL PARI (la paritate) = prețul de emisiune este valoarea nominală.

SUB PARI :

SUPRA PARI : 100%

Prin compararea cuponului de dobândă încasat, cu prețul de achiziție se obține un randament periodic sau anual al acestei investiții, randament care se explică nominal și este considerat randament efectiv.

Dacă avem emisiune AL PARI

Dacă

Dacă

Primele de emisiuni (cheltuielile de emisiune) suportate sau încasate de către stat se contabilizează distinct și nu apar în tabelul de amortizare pentru împrumuturi.

Ex: Considerăm o obligație:

Atât pentru (rata de dobândă exprimată nominal), cât și pentru se pot determina mărimi reale ținând cont de rata inflației.