Cetatile Judetului Bistrita Nasaud

1. Cetățile judetului bistrita-nasaud

”Cetatea este un termen general care definește o construcție înconjurată de ziduri cu rol de apărare. În limba română, cetate poate însemna orice formă de fortificație, de la un simplu donjon, până la redute, structuri defensive de tip Vauban, sau la localități medievale înconjurate de ziduri de apărare.” ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Cetate, accesat în 21.03.2015. la ora 18:39)

Fortificație cu zid de incintă din piatră de la Anies

Cetatea de la Anies este situată pe o culme cu înălțimea medie de 700 m, lalocul de confluența a Someșului Mare cu pârâul Anieș (coordonate GPS 47025`36“N, 24046`30“E). Aceasta este declarata Monument istoric conform Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 242, poz. 17 (Cod RAN 33649.01; cod LMI 2004 BN-I-s-A-01278).

Site-ul „Repertoriul Arheologic Național” ne informeaza ca cetatea este datata in epoca medievală (sec. XIV – XV). Dupa mai multe studii am cocluzionat ca cetatea a fost construita dupa anul 1241 (navalirea tatarilor) si pana la 1300 peste o alta fortificatie preistorica. In sprijinul acestei informatii gasim un document mentionat de Victor Motogna in articolul „Contributii la istoria romanilor din Valea Rodnei” din revista Transilvania 1915: „Un document de la 1269 (Z.W. Urkb. I. P. 204.) ne spune, ca […] pentru de-a preintampina un atac neasteptat din partea tatarilor, ei ridicara un puternic turn de aparare, incunjurat de o curte mare. (urmele se vad si azi – anul 1915 n.n.)”

Iulian Marțian,ne furnizeaza singurele date generale, din care rezultă că ar fi fost vorba despre “o cetate cu o planimetrie oval-alungită, pe a cărei curtine (gr = 1,40 m) au existat mai multe turnuri rectangulare. Unul dintre ele (latura de 8 m), cu podeaua la 4 m sub nivelul de călcare, aflat în vecinătatea unei porți pietonale și a unei clădiri in­terioare (cu două încăperi) a fost sondat arheologic în anul 1955. Pe suprafața cetății au fost remar­cate mai multe „gropi de apă”. Există, se pare, precedente preistorice de fortificare. Un șanț și un val sunt indicate pe laturile de nord, vest și sud. Șanțul de pe latura nordică a fost dublat. În est există pante abrupte. Nu s-a relevat nici un fel de cronologie utilizabilă “

(I. Marțian, Castrul Rodna, în Arhiva Someșană, 4, 1926, p. 45-50; N. Drăganu, Toponimie și istorie. 2. Vechiul castru de la Rodna și toponimia Văii Someșului de Sus, în AIIN Cluj, 2, 1923, p. 246-259; V. Vătășianu, D. Protase, M. Rusu, Șantierul arheologic Rodna, în Materiale, 4, 1957, p. 211-216; N. Vlassa, în ActaMN, 8, 1971, p. 579-582; Șt. Dănilă, în File de Istorie, 2, 1972, p. 84-85)

2.Cetatea orasului Bistrita

a) Cetatea Bistriței este frecvent amintită în literatura de specialitate ,in inceput doar cu titlul informativ – cercetări sistematice pe "Dealul Cetății" (Burg) au fost inițiate abia în 1 967, de către colectivul știin țific al muzeului bistriț.ean și apoi continuate în anii următori : ] 968-1 97 1 .4 "Dealul Cetății", se află la nord-est de oraș și la o depărtare de aproximativ 2-3 km.

Cetatea este bine plasată din punct de vedere strategic, cu o largă perspectivă spre oraș, cît și spre Valea Bîrgăului în general. S-a stabilit ca cetatea are forma unei pișcote, are valuri, șanțuri și ziduri de apărare în lățime de peste 1 ,20 m, și bine încastrate în panta dealului, concomitent cu lucrările de nivelare. păstrîndu-se însă pe toată întinderea cetății de la nord la sud un drum carosabil, format și acesta tot prin lucrări de nivelare.tic și mai puțin din al cercetătorilor. In interiorul cetății au existat mai multe încăperi situate de o parte și de alta a coamei dealului, respectiv a drumului de acces în cetate și orientate spre zidul de incintă.Era un loc foarte important din punct de vedere strategic, fiind o fortificatie cu ziduri de piatra bruta, cu dimensiuni impresionante-fiind cea mai veche fortificatie medieval care este cunoscuta in aceasta zona In ultimele decenii ale primei jumătăți ale secoluluii al XV -lea, se pare că cetatea de pe "Burg", își încetează existența, constatandu-se că cetatea a fost demolată sistematic intr-un timp scurt. Piatra rezultată din demolarea zidurilor, a fost apoi transportată și întrebuințată la ridicarea viitoarelor fortifica ții ale orasului Bistrița, care vor incepe în a doua jumătate a veacului al XV- lea, aproximativ 1 465.

b)Bistrita este asadar cel mai important oras al tinutului si contrar aparentei slave, localitatea a fost un veritabil burg medieval german.(odata cu aparitie sistemului de fortificatie: tururi,ziduri si porti ). Atestata in 2 aprilie 1241 cu numele de Nosa,respectiv 16 iulie 1264 cu numele de Bistrita.In annul 1353 orasul dobandeste dreptul de a organiza cel mai mare targ al regiunii si se desfasura in luna august.Acest targ era deschis timp de trei saptamani si era cautat de negustori din Boemia, Polonia, Moldova si Ungaria.Aici, la portile estice ale Transilvaniei era locul unde marfurile occidentale se intalneau cu cele orientale, iar drumurile ce duceau spre gurile Dunarii se intersectau cu drumurile comeriale de la Marea Baltica. Orasul devine cunoscut in intreaga Europa sub blazonul familiei regale a regelui Ludovic de Anjou.

Sfarsitul secolului al XV-lea si deceniile din inceputul decolului XVI semnifica momente de inflorire cu urmari importante in dezvoltarea urbana a vechiului oras. Acesta devine cetate, dupa ridicarea sistemului de fortificatii , iar secolele urmatoare nu au modificat in esenta structura acesteia.

Revenind la ridicarea cetatii se pot identifica cateva repere :

-1487 este finalizata ridicarea zidului dinspre sud, dar in marea lui parte zidul de incinta a fost ridicat in al doilea deceniu al sec XVI

-in anii `80 ai secolului XV este terminate prima etapa a ridicarii portilor ; cea mai importanta piesa a ansamblului a fost turnul intarit al portii:o silueta impunatoare ce masura pana la streasina 16,5m, cu un acoperis puternic si abrupt, doar el avand 11,75m, cu o inaltime care depasea 28 de metri; sub acoperis pe o latime de 1.60m era un culoar cu creneluri si console , punct important de observatie si aparare.

Evolutia Bistritei, ca asezare urbana evidenteaza faptul ca locutorii sai au fost deschisi marilor stiluri ale arhitecturii europene, fapt care se remarca si azi. Cu un tesut urban valoros , Bistrita isi pastreaza locul pe lista celor mai interesante orase medieval ale Transilvaniei.

(Bistrita o istorie urbana, Orasul medieval- de Gabriela Radulescu pag 24, pag 74)

3.Situl arheologic de la Dumitrița- "Dealul Cetății”

Intre 1 0- 1 5 iulie 1 966, s-au efectuat săpături sistematice în satul Dumitrița, la "Cetate"9, punct situat la nord-est de sat. Platoul cetății este relativ accidentat, are cota cea mai înaltă de 674 m față de cea el satului – 464 m . Cu această ocazie s-a identificat o fortificație de pămînt formată din val și șanț de apărare. Fortificația nu esle vizibilă decit în partea de sud-vest a platoului, unde acesta se îngustează treptat și unde s-a trasat și prima secțiune peste elementele de fortificație – val și șanț. Pe restul laturilor platoului, fortificația respectiva nu poate fi urmărită din cauza unor alunecări de teren, cu deosebire în partea de răsărit, unde dacă această fortificație a existat, ea a fost complet distrusă, terenul respectiv prezentînd mari alunecări de mase de pămînt. Din prima perioadă a fierului datează urme ale unei cetăți de pământ cu șanțuri și valuri de apărare la Dumitrița . În apropierea cetății de la Dumitrița , situată la nord-est de sat , spre Piemontul Călimanilor , s-au identificat mai multe locuinte semibordeie , datate dintr-o perioadă relativ târzie a epocii fierului.

4. Castrul de la Livezile

Datorita unei periegheze efectuată la data de 10 martie 1 960, în comuna Livezile, pe ,,Podirei'', un platou întins aflat in partea nordica a comunei, s-au aflat o serie de fragmente ceramice primitive precum și de factură romană. De pe "Podirei" se deschide o deosebita panoramă a văii Bistriței. spre răsărit pe Valea BîrgăuluL iar inspre apus pană peste hotarele Bistriței și ale Sărățelului. In consecinta, între 22 octombrie și 3 noiembrie 1961 , s-au executat cercetări sistematice in urma caruia s-a identificat un materialul arheologic extrem de sărac aflat cu deosebire în interiorul castrului.Concluzia este că acesta a avut o scurtă perioadă de întrebuințare.Odata cu sapaturile s-a aflat doar o singurii monedă și aceea foarte prost conservată, neputîndu-se determina. In ultima vreme, cu ocazia lucrărilor agricole în zona castrului au fost aflate alte două monede din bronz, una de la Hadrianm: (117-138) și alta de la Lucius Verus (162-169)

5. Castrul de la Orheiul Bistritei

In ciuda faptului ca apare în literatura de specialitate, pe baza unor observații și materiale arheologice apărute ocazional, castrul roman de la Orheiul Bistriței nu a fost cercetat prin săpături sistematice decît între anii 1 957-1 960. Aceste săpături fiind organizate de către colectivul muzeului și Institutul de istorie și arheologie din Cluj . Lagărul militar este asezat în vatra satului iar pe latura de est a castrului s-au construit în epoca feudală tarzie o serie de case. In partea sud-estica a fost construita biserica evanghelică, iar în interiorul său(vest), s-a plasat cimitirul actual al satului, fapt care a pu in dificultate foarte mare cercetările întreprinse în acest sector. Totuși, săpăturile efectuate au dus la descoperirea unui bogat material arheologic care a îmbogățit în mod deosebit colecția muzeului bistrițean : monede, unelte, arme, obiecte de podoabă și multe fragmente ceramice romane și dacice. Cu aceasta ocazie, s-a identificat în mod precis traseul zidului de incintă, al cetății, care formează un dreptunghi cu laturile de 203X 144 m. Zidul nu este vizibil la suprafata terenului ,prin urmare el a fost urmărit doar în fundații, prin secționări. Castrul are două faze de construcție: o primă fază din pămînt și alta din piatră. Descifrarea unor inscripții imprimate pe țigle și cărămizi a ajutat la identificarea unității militare care a staționat aici ( Cohors I Hispanorum milliaria), trupă de o mie de soldați, formată din hispani. in interiorul castrului, pe lîngă alte construcții, magazii, pretoriu, s-au identificat și mai multe încăperi care formau baia militară.

6.Ruinele Cetatii Rodna

Cetatea Rodnei – deși un sit arheologic nevalorificat la adevăratul său potențial – pare să fie oaza de liniște perfectă.

Situata pe cursul superior al Someșului Mare, chiar la poalele Munților Rodnei,chiar si acum se pot vedea, după ce anii și-au pus amprenta, doar niște ziduri care au nevoie de consolidare.Dar nu îți trebuie chiar o imaginație prea bogată ca să vizionezi și, in acelasi timp, să contemplezi măreția vechii cetăți.

Situată în județul Bistrița-Năsăud, în comuna cu același nume, zona în care este acum ce-a mai rămas din Cetatea Rodnei rezulta că ar fi fost locuită încă din epoca de piatră.

Ca dovadă istorică avem târnăcoapele și topoarele de bronz care au fost găsite aici, încă de la începutul anilor 1900. Obiectele care au atâta însemnătate istorică au fost trimise atunci spre autentificare la Brukenthal – muzeul din Sibiu. Dar,ulterior,pe perioada celui de-al Doilea Război Mondial, s-a pierdut urma acestora.In schimb, singurul lucru care a ramas sa afirme aceasta este procesul verbal de primire a topoarelor și târnăcoapelor.

Prima atestare istorică a cetății a fost făcută târziu, abia în anul 1235. Raman insemnari ale cronicarilor ruși ai vremii scriau că la Rodna se află un centru minier de mare importanță. Aici erau faurite cu o deosebita pricepere, obiecte de argint, care erau apreciate in aceea vreme inclusive la curtea ducilor polono-ucrainieni, inclusive la curtea regelui Ungariei

Cetatea Rodnei – este o bijuterie medievală cu o istorie bogată. Aceasta a fost reconstruită dupa câteva sute de ani mai târziu de Petru Rareș în secolul al XVI-lea.

Cetatea de la poalele muntilor Rodna a capatat atentia specialistilor abea in urma cu cativa ani, moment in care s-a incercat sa se afle cu exactitate in ce prioada a fost pusa piatra de temelie a acesteia.Desi are o istorie atat de incarcata, Cetatea Rodnei, conform verdictului specialistilor care au facut cercetarea, aceasta cetate este una medieval.

In prezent, insa, din nefericire nu au mai ramas din splendoarea cetatii decat cateva ziduri care si acelea stau sa cada. Totusi in perimetrul cetatii mai sunt pastrate niste ruiecare, dupa opinia specialistilor apartin unor biserici dominicane.Liniștea, aerul proaspăt de munte și semnificația istorică fac din Cetatea Rodnei destinația turistică pentru cei care s-au săturat de zgomotul și marea de praf și betoane din marile orașe.

7. Situl arheologic de la Șieu -Măgheruș, punct "Cetatea”

In literatura de specialitate,este cunoscuta ca cetatea de pe "Hegheriș". Totusi aceasta nu a fost cercetată prin săpături sistematice decat în 1959 și 3-14 mai 1960., iar aceste cercetari au reusit sa duca la identificarea precisă a cetății de pămînt de la Șieu-Măgheruș.

Cu ocazia acestor săpături, s-a putut observa îndeaproape si usor atat valul, cat și șanțul de apărare, acestea fiind fortificațile care înconjoară micul platou. Intrarea în cetate este situată la vest , aceasta fiind flancată de un presupus turn din pămînt. Fortificația din direcția drumului de acces, este triplată . Totodata pe suprafața platoului au fost descoperite mai multe urme de locuințe, iar cercetarea acestora a dus la recoltarea unui interesant și bogat material arheologic.

Chiar daca s-au facut cercetările precizate pe "Hegheriș" si acestea au dus la o serie de rezultate, totuși ele nu au reusit răspunda la toate problemele pe care le ridică această cetate, care păstrează materiale arheologice din epoca bronzului, epoca fierului – care perioadă se impune a fi cercetată cu mai mult discernamant- și materiale din epoca feudală tarzie.

8. Situl arheologic de la Sărățel, punct "Dealul "Cetate

La est de sat, pe o fasie de pamant inalta si stancoasa, gasim o fortificație de pamant numită de localnici "Cetate". Primele sapaturi arheologice de la aceasta cetate au fost effectuate de catre elevi ai Liceului “Liviu Rebreanu” din Bistrita in cadrul unei tabere scolare in annul 1959. Cercetarea a continuat si in anii urmatori pana in 1968, reusind sa aduca la suprafata un set de concluzii mai clare in legatura cu aceasta suprafata. S-a identificat in urma cautarilor un intreg complex de fortificatii de aparae care inconjoara intregul platou al cetatii, system mai degraba simplificat u valuri puternic intarite , cu lemn, piatra , pamant , inlet de pana la 2 m, denumite palisade.Zona de locuire si de fortificare, se constituia la extremitatiile cetatii(de la est la vest), prin doua turnuri massive din piatra de cariera, care aveam forma dreptunghiulara si o inaltime de peste 10 m in exterior.(Turnurile sunt de epocă romană)

Faza dacică a fortificațiilor corespunde cu epoca premergătoare celor două războaie, iar construcția celor două turnuri romane poate fi calculata ca o măsură de supraveghere a drumurilor de legătură a cetăților romane de la Livezile, Orheiul Bistriței, Ilișua și Brîncovenești, drumuri care trebuiau să fie asigurate de către trupele romane de ocupație. Totodata, dealul cetății de la Sărățel, oferă o poziție strategică de mare valoare pentru supravegherea căilor de acces spre cetățile romane amintite mai sus.Revenind la turnuri,cel de est supraveghea Valea Șieului și a Budacului, pană la castrul de la Orheiul Bistriței . iar turnul de vest, supraveghea Valea Șieului spre Șieu-Măgheruș, și concomitent drumul spre Teaca, Reghin, unde existau alte cetăți romane.

Nici timpul nu a fost prea bland, lasand urme treptat, peste fortificatiile de la Sarate, ramanand doar urmele ce reusim sa le surprindem si azi.

Cu această ocazie s-au descoperit mai multe unelte din piatră, lut și din fier cat și o cantitate semnificativa de ceramica, care impreuna cu sistemul de apărare menționat constituie cel mai bun document despre existența cetății de la Sărățel.Bazandu-ne pe materialelor descoperite, putem presupune, fara prea multe riscuri, că dacii din împrejurimile Bistriței, întrețineau legături comerciale și cu cetățile grecești de pe malul Mării Negre : Tomis, Histria, Callatis etc. Doviditoare pentru acest fapt sunt cele cateva fragmente de vase grecești aflate în cetate. Săpăturile arheologice de la Sărățel au contribuit la elucidarea unor importante evenimente istorice petrecute cu milenii în urmă pe aceste zone, mai puțin cunoscute La est de localitatea Satu Nou(cu aproximativ 2 km și la sud de apa Cușmei) se află un deal denumit de localnici .. Burich-ul Mare " Aici se află un platou destul de mare și în parte împădurit. In partea opusa platoul este prevăzut cu o fortificație de pămant compusă din val și șanț. Suprafața platoului închisă de fortificația respectivă este mică, avînd un diametru de aproximativ 80 m.Aceasta fortificație are forma unui segent de cerc cu capetele spre nord, unde ele dispar datorită alunecărilor de teren amintite. In iulie 1966 , s-a constatat că valul conține multă arsură – cu deosebire în mijlocul secțiunii – care, treptat, se scurge în șanțul de apărare. Totodata S-a constatat o absența totală a materialelor arheologice ln situatia data nu s-a putut stabili nici epoca de construcție a fortificației respective, nici timpul de funcționare a acestei cetăți, aceasta putand fi plasată fie în epoca primitivă, fie în cea feudală, sec. X-XI .

9.Castrul de la Ilisua

Chiar daca este cunoscut încă mai de mult, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cand K. Torma a efectuat primele săpături sistematice la castrul roman de la Ilișua , totuși acest important lagăr militar roman, locul de staționare a unității de cavalerie – Ala I Frontoniana Tungrorum – aceste cercetări nu au răspuns la toate problemele pe care le ridică acest castru situat pe malul drept al Someșului Mare.

Răspunsurile pot fi date numai prin cercetările sistematice ce ar trebui reluate într-un cadru mult mai larg. In muzeul dinBistrita se păstrează numeroase altare funerare cu inscripții – deosebit de importante – ce provin de la Ilișua,acetea fiind expuse chiar în lapidarul muzeului. Unul din aceste altare, este acela care reprezintă scena – banchetului funebru – monument funerar care datorită execuției sale îngrijite, cat și în special a compoziției sale tematice, a fost transportat și prezentat la două expoziții internaționale .Romanii în România organizată în 1969 la Koln și ulterior la Roma.

10.Situl arheologic de la Arcalia

O cercetare a fost efectuată in satul Arcaliala "Cetate" punct situat la sud-est de sat și la o depărtare de aproximativ 8 km de acesta.In plan apare ca o fortificatie de pamant –val si sant- cu o forma ovala mult alungita se afla pe un pinten de deal impaduit (fag si carpen). Cetatea avea o lungime totala pe directia N-S de 130m iar latimea mediue undeva in jurul a 30-35 m aproximativ ( conform bazei santurilor respective).

Fortificatia respective este si azi vizibila pe intinderea platoului, mai putin latura de est care a fost macinata de timp.S-a descoperit ca pe de o parte si de alta a dealului s-au facut lucrari de nivelare pentru crearea unor terase artificiale.In interiorul fortificației se disting marginile platoului, care spre cele două extremități ale cetății, se contopesc treptat, pierzîndu-se în șanțul de apărare. In partea de nord a cetății, apar două șanțuri care înconjoară botul dealului unindu-se apoi și formînd unul singur. In partea de sud la o depărtare de aproximativ 20 m de primul val, în componența căruia se află și piatră diferită, apare și un al doilea șanț care taie drumul de acces în cetate, vizibil atît pe dreapta cît și pe stînga crestei dealului respectiv.

Platoul cetății prezintă unele denivelări și gropi – probabil făcute de căutătorii de "comori ". In Muzeul de la Viena se află niște roți din bronz descoperite pe teritoriul cetății de la Arcalia.Tot la Arcalia s-a mai descoperit la o adîncime de 10-15 cm, mai multe fragmente de ceramică. dacică, lucrate cu mîna, de culoare neagră și roșie. Unele din acestea s-ar putea spune ca aparțin feudalismului timpuriu.

In urma cercetarilor am putea presupune că cetatea de la Arcalia – privită în ansamblu – poate fi contemporană cu unele faze ale cetății de la Sărățel, Șieu-Măgheruș și mai puțin probabil și cu cea de la Șirioara. Din considerentele de mai sus, sondajul întreprins la Arcalia ar trehui neapărat extins.

11. Situl arheologic de la Monor

ln luna septembrie 1971 , în cadrul unei cercetări de suprafață întreprinsă de către colectivul muzeului din Bistrita. pe un deal situat la S-E de comună, punct denumit “Cetate''” , am identificat o mica fortificație de pămant de formă neregulată cu dimensiunile de60/90 m .

Desi. mult aplatizată din cauza unor arături, fortificatia nu poate fi urmărită pe toată întinderea ei, ci numai pe laturile de nord ,nord-est,iar in partea de sud-est platoul cetății prezintă unele alunecari mai vechi de teren aici panta dealului fiind mult mai accentuate iar fortificația respectivă, dacă a existat, ea a dispărut o dată cu deplasarile de teren amintite.

Pe platoul cetății,acoperit cu iarbă la o adancime de 0,30 m-1m s-au descoperit mai multe fragmente ceramice ele culoare neagră și roșie, lucrate cu mîna, care s-ar putea aparține unei faze a Latcne-uliu timpuriu

.In vatra satului , pe terenul din jurul clădirii Consiliului popular comunal și în parcul din apropiere am aflat cateva fragmente ceramic de tip hallastattian și urme de chirpici, fapt care presupune existent pe acest teritoriu a unei așezări din prima epocă a fierului.

12. Ruine fortificație medieval –de la Pintic

La sud-est de satul Pinticu și în dreapta șoselei ce duce spre Posmuș,bine vizibilă din șosea – pe varful unui promontoriu destul de înalt lipsit complet de pădure – se află resturile unei interesante fortificatii, de formă ovală,cu un diametru de 83/68 m,formată din șanț și val exterior, elemente vizibile pe toată lungimealor inițială.

Platoul cetății se află la o altitudine de aproximativ 10-12 m deasupra valuluide apărare. In partea de sud-est se observă bine drumul de acces în cetate, care face apoi ocurbă ușoară în direcția nordest.Pe platoul cetății se află o serie de gropi ce provin de la căutătorii de "comori".In partea de vest a platouluiam aflat fragmente ceramice de culoare roșie și cenușie, precumși slabe urme de zid, legat cum ortar, elemente databile în sec. XV. Tot în această parte și cu deosebirepc panta de scurgere în afara șanțului și valului de apărare, am aflat numerouse fragmente ceramice roșii și negre, ce ar putea fi datate la începutul celei de-a doua epoci a fierului. Probabil că acest material arheologic a fost aruncat fie de pe platoul cetății, fie din șanțu1 de apărare în perioada feudală, cu ocazia amplificării sistemuluide apărare al cetății. Se pare că acest promontoriu ar fi fost amenajat ca punct de apărare în cea de-a doua epocă a fierului, lucru ce ramane de stabilit numai prin efectuarea unor riguroase cercetări sistematice.

13.Cetatea de la Viile Tecii

Cunoscută și din literatura de specialitate, cetatea de la Viile Tecii este plasată pe un promontoriu înalt, situat în partea de sud-est a satului și în imediata apropiere a acestuia.

Cercetări sistematice nu s-au făcut, motiv pentru care in 10 martie 1960,s-a organizat un mic sondaj pentru informare și verificarea acestui punct

.Cetatea este complet împădurita. Probabil și prin lucrări de nivelare, s-a creat un platou care ulterior a fost inconjurat cu un sistem de apărare dublat format din șanțuri și valuri de apărare. Șanțurile de obicei sunt relativ adanci, 3-5 m, putind fi bine urmărite pe toată lungimea lor. Șanțul prim – de sus în jos desparte platoul în două părți neegale, fapt ce ar putea indica existenta a două faze de construire a cetății. În partea d e nord-est, apare drumul de acces în cetate .Forma cetății este ovală, avand diametrul mare de aproximativ 130 m, iar cel mic de 80-90 m,conform ultimului sant masurat de experti.

Pe suprafața platoului – ce are o ușoară înclinare spre vest se observă multă piatră adusă aici din altă parte(neobservandu-se resturi de ziduri).In cadrul sondajului executat în partea de est a platoului, la 30 cm adancime, s-au gasit numeroase fragmente ceramice primitive( începutul celei de a două epoci a fierului), un fragment cu buton rotund din pastă de culoare roșie(perioadei dacice). Totodata au mai aparut si cateva cuie si bucati de fier( fragmentul unei sabii ), precum si numeroase fragmente ceramic feudale tarzii, apartinand secolului XIV

14.Fortificatia dacica de la Beclean- “Bileag”

Aflată pe Valea Someșului Mare, fortificația dacică de la Beclean este amplasată pe dealul Bileag, deal de gresii de pe malul nordic al râului, având altitudinea absolută de51m. Fortificația, depistată în urma unei periegheze din anul1998 este din câte se cunoaște pâna în prezent, singura fortificație dacică amplasată pe Someș, într-un punct care îi conferă o poziție strategică avantaoasă, respectiv posibilitatea supravegherii Văii Someșului până spre Dej și, totodată, a confluenței văii Șieului cu Someșul.

Dealul Bileag a fost locuit încă din preistorie (cultura Coțofeni) Din păcate, stratul de culură aparținând acestei epoci a fost în mare măsură distrus de intervențiile ulterioare (dacice cu predilecție), din el păstrândus-se doar un șant si cateva urme sub palisada dacică(În rest, locuirea preistorică a vai a fost identificată sporadic pe terasa din spatele elementelor de fortificație și constă în special din fragmente ceramice aflate în poziție secundară (antrenate în stratul dacic). Datarea acestui ivel preistoric și atribuirea locuirii de pe Bileag culturii Coțofeni s-a făcut pe baza materialului ceramic recoltat in urma săpăturilor arheologice.

Locuirea cea mai intensă se constată însă în epoca dacică, atunci când pe dealul Bileag a fost ridicată o cetate construită în tehnica tradițională (palisade complexe, valuri de pământ). Cetatea dacică de la Beclean este o fortificatie de dimensiuni relativ mici, la care accesul era posibil dinspre nord, laturile de sud, vest și est fiind destul de abrupte.

Zona cetătii de la Beclen a rămas nelocuită până în epocă modern când platoul superior al fortificatiei a fost utilizat pentru construirea unor foișoare și cabane de vânătoare ale familiei nobiliare Bethleen. Din această perioadă au fost descoperite în anumite puncte ale cetatii dar și în afara ei fragmente ceramice glazura te și o gemă ornamentată cu un cap de cal.Așadar, în fortificatia dacică de la Becle au fost identificate până în prezent patru nivele sigure de locuire: un nivel preistoric și trei dacice.

Cetatea Beclean-Din izvoarele istorice reiese, că fosta cetate din Beclean a fost construită în jurul anului 1543, în partea vestică a așezării, pe malul stâng al râului Someș,. În anii 1570, cetatea a fost transformată într-o cetate renascentistă cu patru bastioane de colț. În incinta cetății se aflau mai multe clădiri și o capelă. După războaiele conduse de Francisc Rákóczi II. (1703–1711), administrarea austriacă a demolat cetatea, care după anul 1712 nu mai apare în izvoare. În 1866 istoricul László Kővári încă l-a mai văzut conturul cetății și ruinele unui bastion. După unele surse, poarta cetății de odinioară se afla vis-a-vis de curtea castelului Pál Bethlen.

Prin urmare, in judetul Bistrita-Nasaud există de 17 unități de cetăți și elemente de fortificație care pot fi vizitate, precum fragmente ale zidului de incintă a Cetății medievale Bistritz, șanțul de apărare al Cetății medievale Bistritz, valul de apărare al Cetății medievale Bistritz, situl arheologic de la Bistrița sau ruinele Cetății Ciceului, Rodnet, etc

Paralel cu munca de cercetare și organizare a unor săpături sistematice de durată, s-au efectuat de-a lungul anilor și o serie de periegheze și sondaje în mai multe localități din cuprinsul județului, în anumite puncte mai puțin cercetate denumite – "cetăți'', unele cunoscute mai puțin și în literatura de specialitate, iar altele încă cunascute pînă în prezent.

În concluzie, județul Bistrița-Năsăud posedă un patrimoniu istoric și cultural bogat, cu numeroase elemente de diferențiere, care poate contribui major atât la dezvoltarea culturală a județului cât și la dezvoltarea turismului. Din păcate însă, rezultatele – în special pe componenta de turism – indică faptul că tot acest patrimoniu nu este exploatat adecvat.