Cergan Valerica Andreea Raport De Cercetare Nr. 3 [612038]

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA ȘI
MANAGEMENTUL AFACERILOR

Programul de studii
Marketing Industrial

RAPORTUL DE CERCETARE NR.3
SISTEME DE IRIGAȚII

Coordonator:
Prof .Dr.Dr.Ing. MOMETE Daniela Cristina Student: [anonimizat] – Andreea

2018

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. IRIGAȚIILE – istoric , importanță și perspective ………..5

1.1. Scurt istoric al dezvoltării irigațiilor ……………………………………………………………….5
1.2. Definiția și importanța irigațiilor ……………………………………………………………………6
1.3. Necesitatea irigațiilo r………………………………………………………. ………………………….. 6
1.4. Tehnici de irigare ………………………………………………………………………………………… 9
1.5. Perspective privind irigarea cultur ilor…………………………………………………………….9
Capitolul 2. Analiza irigațiilor în Uniunea Europeană ………… …………..11
2.1. Suprafețe irigate…………………………………………………………………………………………10
2.2. Tipuri de culturi irigate ………………………………… …………………. …………………………13
2.3. Metode de irigare ……………………………………………………………. …………………………16
Capitolul 3. Analiza irigațiilor în România ………………………………. …………21

3.1. Istoricul irigațiilor …………………………………………………………… …………………………21
3.2. Situația terenurilor irigate ………………………………………………… ……………………….. .22
3.3. Programe pentru susținerea și dezvoltarea irigațiilor …………… ……………. …………..25

Concluzii …………………………………………………………………………………………….. ……… ….27
Bibliografie …….. ……………………………………………………………………… …………………….. 28

Lista tabele
Tabel 1. Ani secetoși / ploioși în România
Tabel 2. Volum de apă utilizat pentru irigații în 2010
Tabel 3. Evoluția suprafe țelor agricole î n perioada 2002 – 2012 din România
Tabel 4. Suprafața agricolă din România în anul 2011
Tabel 5. Amenajări de irigat și suprafața agricolă irigată din sistemul administrat de ANIF (mii
ha)

Lista figuri
Fig. 1. Suprafe țe irigabile și suprafețe irigate din Uniunea Europeană în 2013
Fig. 2. Exploatații agricole cu suprafețe irigabile din Uniunea Europeană în 2013
Fig. 3. Utilizare terenurilor agricole în UE 2013
Fig. 4. Suprafețe de citrice și viță de vie irigate în 2010
Fig. 5. Suprafețe irigate cultivate cu cereale și porumb în 2010
Fig. 6. Culturi de cartofi și sfeclă de za hăr irigate în 2010
Fig. 7. Exploatații agricole care folosesc metode de irigare în 2003 vs 2013
Fig. 8. Metode de irigare utilizate în 2010
Fig. 9. Volum de apă folosit pentru irigare în 2010 (m3 / ha suprafață irigată )
Fig. 10. Evoluția suprafețelor amenajate cu lucrări pentru irigații
Fig. 11. Evoluția capacității utilizat e a amenajărilor pentru irigații
Fig. 12. Suprafețe amenajate pentru irigații și suprafețe irigate 2 002-2012

Lista abrevierilor
ANIF – Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare
ANM – Administrația Națională de Meteorologie
F.A.O – Food and Agriculture Organization of the United Nations – Organizația Națiunilor Unite
pentru Alimentație și Agricultură
UE –Uniunea Europeană
UNESCO – Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură

Rezumat
Prezentul r aport de cercetare, denumit „ Sisteme de irigații „ constituie un studiu cu privire
la analiza suprafețelor irigate și a sistemelor de irigații utilizate la nivelul Uniunii Europene și în
România.
În ceea ce privește structura, raportul de cercetare cuprinde o int roducere despre tema
aleasă și 3 capitole, fiecare fiind împărțit în mai multe subcapitole.
În primul capitol „ IRIGAȚIILE – importanță, istoric și perspective… ”, am definit
irigațiile și importanța acestora , de ce este necesară irigarea cul turilor și care sunt perspectivele
privind irigarea culturilor .
Cel de -al doilea capitol, „ Analiza irigațiilor în Uniunea Europeană ” cuprinde aspecte
referitoare la situația irigaț iilor în statele membre UE. Conform datelor publicate de Eurostat, am
realiz at o analiză a grafică a zonelor și a culturilor irigate din Uniunea Europeană.
Capitolul trei cuprinde o analiză a agriculturii irigate din România, sunt prezentate
tipurile de culturi și metodele de irigare utilizate până în prezent.
Cercetarea se închei e cu concluzii.
Am ales această temă de cercetare deoarece este prima gamă de produse de care m -am
ocupat la serviciu, aportul meu fiind semnificativ: implemetare gama, codificare articole,
realizar ea primului catalog de irigații, și aș dori să văd care es te situația actuală în Uniunea
Europeană, în ceea ce privește suprafețele irigabile și cele irigate.
Prin analiza realizată doresc să identific potențialul de irigare a ter enurilor agricole din
România în prezent.
Metodologia cercetării constă în studiere a conceptelor teoretice din bibliografia de
specialitate și a prelucrării datelor de pe Eurostat cu privire la situația irigațiilor din Uniunea
Europeană și implicit România.

Introducere
Epoca actuală este marcată de încălzirea globală, datorită activităților antropice în
principal, ceea ce face ca societatea să se confrunte cu două mai probleme: necesitatea reducerii
emisiilor de gaze cu efect de seră și necesitatea adaptării la efectele schimbărilor climatice.
Problema schimbărilor climatice es te una de actualitate și se numără printre marile
provocări ale omenirii. Creșterea temperaturilor, topirea ghețarilor, inundațiile și secetele din ce
în ce mai fre cvente sunt semne că schimbările climatice se petrec.
Secetele sunt cauzate de lipsa de pre cipitați, pricipala sursă de apă pentru creșterea și
dezvoltarea culturilor agricole. Absența sau insuficiența precipitațiilor determină apariția,
intensificarea și extinderea fenomenului de uscăciune.
Agricultura modernă și productivă nu poate fi concepu tă în prezent fără valorificarea
apei. Prin irigare se urmărește aprovizionarea dirijată a solului cu apă, în funcție de cerințele
plantelor, în scopul obținerii de recolte mari și de o calitate superioară, în contextul în care
principala cale de satisface re a necesarului de hrană pentru populația globului o constituie
sporirea producției agricole pe unitatea de suprafață.
Deci se poate spune că irigarea culturilor agricole reprezintă singura măsură de
completare a cantității de apă din sol în anii secetoș i sau cu repartiții ale precipitațiilor deficitare
în perioada de vegetație a cuturilor agricole.

5
Capitolul 1. IRIGAȚIILE – istoric , importanță și perspective…

1.1. Scurt istoric al dezvoltării irigațiilor
Cele mai vechi sisteme de irigații au apărut în Egipt și Mesopotamia, încă din mileniul al
șaselea, când orzul a fost cultivat în zone în care precipitațiile naturale nu erau suficiente pentru
a susține o astfel de recoltă.
Aceste regiuni semi -aride erau irigate cu ajutorul unor canale ca re aduceau apa din
fluviul Eufrat, deversând -o în celălalt curs de apă care delimita zona, fluviul Tibru. Deși cei care
au construit sistemul au avut de rezolvat o mulțime de probleme legate de stocarea și controlul
cantității de apă, de mentenanța canalel or, funcționalitatea lui s -a dovedit a fi atât de riguroasă,
încât a durat mii de ani.
În Egipt, cu trei mii de ani î.Hr., pentru că revărsările Nilului condiționau ciclul agricol,
au fost construite și controlate printr -o serie de lacuri și baraje canale de irigații similare celor din
Mesopotamia . Cantitățile de apă stocate serveau pentru irigarea culturilor în perioadele de secetă.
Pe teritoriul Chinei, un sistem de irigații realizat în secolele al VII -lea – al VIII -lea î.Hr.,
în provincia Sichuan, era ( cu îmbunătățirile de rigoare) , funcțional și în 2013, fiind înscris, în
anul 2000, pe lista Patrimoniului UNESCO. Este alcătuit din trei părți – un dig în formă de gură
de peș te, două deversoare, care asigură scurgerea surplusului de apă și menținerea unui nivel
constant al acesteia, și un canal care tra versează un munte, prin care apa este adusă în zonă. (7)
Qanaturile dezvoltate în Persia antică, cu 800 î.Hr., se numără printre cele mai vechi
metode de irigare care se mai folosesc în Asia, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Cele mai complexe sisteme de irigare din lumea antică au fost realizate în Sri Lanka, cu
300 de ani î.Hr. (6)
În prezent, ca și în timpurile vechi, irigarea este o operație prin care se asigură culturilor
agricole necesarul de apă, în condițiile în care există deficit de precipitații, din cauza specificului
climei, a modificărilor suferite de ecosisteme sau când terenul agricol este arid , pentru creșterea
normală a plantelor și sporirea producției . Amplasarea unui sistem de irigații trebuie să se facă în
urma unei analize riguroase a solului, a posibilelor su rse de apă , a modelului de irigare, deoarece
un sistem defectuos conceput poate să aibă efecte la fel de nocive ca și absența apei, favorizând
propagarea agenților patogeni, a poluanților, eroziunea sau creșterea salinității în sol.

6
1.2. Definiția și importanța irigațiilor
Sursele de apă pentru plantele existen te în natură sunt: roua, ceața, zăpada, umiditatea
aerului, rezerva de apă din sol și precipitațiile lichide, care reprezintă cea mai importantă sursă.
Dacă aceste surse de apă lipses c sau nu sunt suficiente pentru plantele cultivate, apare fenomenul
de uscăciune ce conduce la o scădere a productivității culturilor până la 0%.
Sursele de apă pentru irigații sunt: ape de suprafa ță (râuri, lacuri), ape uzate, ape
subterane și poate apele marine în viitor, dacă se va găsi o metodă pentru desalinizarea acestora
la costuri scăzute.
Irigarea înseamnă aprovizionarea controlată a solului cu cantități de apă suplimentare
față de cele primite în condiții naturale, astfel încât să se asigure producții ag ricole ridicate și
constante.
Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin irigație se înțelege "ansamblul de
lucrări de îmbunătățiri funciare care asigură aprovizionarea dirijată cu apa aculturilor agricole în
vederea sporirii productivității. " sau "alimentare cu apă (printr -un sistem de canale) a terenurilor
cultivate în vederea măririi fertilității" ( 7)
Există trei tipuri de suprafețe după marime , iar sistemul de irigații trebu ie adaptat î n
funcție de aceasta: suprafețe mari sau aducțiuni , pentru care irigarea se poate face cu tamburi sau
cu sistem de aripi de ploaie și suprafețe medii și mici, unde irigarea se face prin picurare și se
adresează în special culturilor legumicole , viticole și pomicole.
Un alt tip de irigarea este aceea prin aspersie care este indicată pentru spații peisagistice,
întreținerea gazonului, etc.
Irigarea culturilor constituie una din marile speranțe ale omenirii, în special în ceea ce
privește asigurare cu hrană.

1.3. Necesitatea irigațiilor
Consumul de apă al plantelor agricole este unul dintre elementele principale de apreciere
a necesității irigării, adică de zonare a agriculturii irigate. În același timp este un element esenț ial
în stabilirea regimului de irigare a culturilor .

7
O cultură agricolă definită printr -un anumit număr de plante la unitatea de suprafață de
teren agricol, consumă apă prin transpirație, realizând un consum productiv de apă și prin
evaporare la suprafaț a solului, realizând un consum neproductiv de apă ( LUCA et all , 2008 ).
Avantajele utilizării unui sistem de irigare sunt: udări regulate, uniformitate și acuratețe
în distribu irea apei, economie a resurselor de apă, risc scăzut de îmbolnăviri micotice,
împrospătarea aerului și reținerea prafului.
În agricultura țării noastre, seceta constituie un fact or natural deosebit de dăunător, care
poate afecta la nivel local , starea mediului înconjurător , sănătatea populației .
Analizând d atele furnizate de Agenția Națională de Meteorologie în ceea ce privește
precipitațiile înregistrate în ultimele două secole se poate observa că numărul anilor secetoși a
depășit cu mult anii ploioși, deci necesitatea sistemelor de irigații este evidentă a vând în vedere
datele prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel 1. Ani secetoși / ploioși în România
Ani secetoși / ploioși în România
Deceniul Secolul XX
Ani extremi secetoși Ani exclusiv ploioși
1901 -1910 1907 -1908 1910
1911 -1920 1917 -1918 1911, 1912, 1915, 1919
1921 -1930 1923 -1924, 1927 -1928 1929
1931 -1940 1934 -1935 1937, 1939, 1940
1941 -1950 1945 -1946, 1947 -1948, 1949 -1950 1941, 1944, 1947
1951 -1960 1952 -1953 1954, 1955, 1957, 1960
1961 -1970 1962 -1963, 1964 -1965 1969, 1970
1971 -1980 1973 -1974, 1975 -1976 1972, 1974, 1975, 1976
1981 -1990 1982 -1983, 1985 -1986, 1987 -1988 1981, 1990
1991 -2000 1992 -1993, 1998, 1999 -2000 1991, 1997
Secolul XXI
2001 -2010 2000, 2001, 2002, 2003, 2007, 2009 2005, 2006, 2008, 2010
2011 -2020 2011 -2012
Sursă: http://www.meteoromania.ro/anm2/

8
O perioadă foarte secetoasă în România, în ceea ce privește durata, intensitate și efectele
a fost 1945 -1946, când producția agricolă a fost de 379 kg/ha de grâu, 175 kg/ha de porumb,
360 kg/ha de floarea soarelui , față de recoltele medii obținute î n cond iții normale, 4000 kg/ha de
grâu, 1500 kg/ha de floarea soarelui .
Seceta din vara anului 2000, considerată atunci cea mai puternică din ultimii 100 de ani
în România a afectat 2,6 milioane hectare și a produs pagube materiale însemnate.
În regiunile d e câmpie și coline , seceta se manifestă la majoritatea culturilor agricole
printr -un deficit de umiditatea sau o repartizare nefavorabilă a precipitațiilor în raport cu
cerințele culturilor. Totodată temperaturile ridicate din cursul verii și vânturile spo resc
transpirația.
Din punct de vedere climatic se diferențiază o zonă puternic secetoasă în sudul și estul
țării (Câmpia Dunării, Dobrogea și Moldova), zonă în care anii secetoși au o frecvență mai mare
de 50%.
Înlăturarea consecințelor dăunătoare ale se cetei în zona secetoasă este posibilă prin
aplicarea irigațiilor.
Practica agricolă a arătat și în cuprinsul zonelor subumede și umede ale țării se manifestă
periodic un deficit de umiditate pentru majoritatea culturilor agricole, făcând utilă intervenția
irigației mai ales în lunile iulie și august. Posibilitățile de irigare sub aspectul cadrului natural și
al condițiilor social -economice sunt relativ avantajoase în țara noastră. Există o rețea
hidrografică destul de bogată, cu posibilități relativ ușoare de aducere a apei, întinse suprafețe
agricole cu soluri fertile și relief potrivit, precum și o serie de alți factori importanți care
acționează favorabil asupra dezvoltării irigațiilor.
Conform datelor furnizate de ANM, în intervalul 2021 – 2050 se vor e xtinde fenomenele
de secetă pedoligică extremă în Sud, Sud -Est, Est și Vest. Acest lucru afecte ază productivitatea
viitoarelor culturi fără un sistem de irigații dezvoltat.
Deci se poate spune că retehnologizarea sistemelor de irigații este nece sară pentru
adaptarea la schimbările climatice din țara noastră.
Secetele, inundațiile și alte probleme legate de schimbările climatice au un impact
semnificativ asupra stabilității producției și a securității alimentare naționale, iar lipsa unei

9
infrastru cturi adecvate contribuie la limitarea oportunităților de dezvoltare economică în pofida
existenței potențialului din agricultură.

1.4. Tehnici de irigare
O tehnică de irigare corectă trebuie să îndeplinească mai mult e condiții și anume:
cantitatea de apă d istribuită să fie suficientă, pierderile de apă prin infiltrație , scurgeri
superficiale sau evapotranspirații să fie minime, să nu deterioreze structura solului, să permită
mecanizarea lucrărilor agricole. (9)
Există mai multe tehnici de udare care pot fi folosite la irigarea culturilor: udarea prin
scurgere la suprafață, udarea prin aspersie, udearea prin submersiune, udarea p rin picurare sau
localizată. Alegerea metodei de udare se face în func ție de cultură, de factori geografici,
climatici, tehnici și economici.
Irigarea prin scurgere la suprafață se poate realiza prin două moduri: irigarea prin brazde,
specifică în special pentru culturi de sfeclă, porumb, cartof, floarea -soarelui, sau prin f așii,
recomandată pentru cereale păioase (grâu, orz, ovâz) și plante perene.
Irigarea prin aspersie este recomandată pentru culturile în câmp deschis , suprafețe medii
și mari. Sistemele se amplasează suprateran și sunt demontabile, acest lucru permite muta rea cu
ușurință pe un alt teren care necesită irigat.
Irigarea localizată sau prin picurare este o metodă ce are ca și caracteristică principală
distribuirea treptată a apei sub formă de picături, în imediata apropiere a rădăcinilor plantei.
Avantajele fol osirii acestei tehnici de udare sunt: aplicabilitate pe orice tip de teren, nu
favorizează creșterea buruienilor, ajută la economie de apă și energie deoarece este furnizată
plantelor o cantitate optimă de apă, se păstrează sănătatea plantelor deoarece nu favorizează
creșterea umidității relative, care în cazul irigării prin aspersiune creează condiții de dezvoltare a
unor boli criptogamice și a unor paraziti.
1.5. Perspective privind irigarea culturilor
În țara noastră, starea tehnică a sistemelor hidrotehnice existente este încă departe de a fi
satisfăcătoare. Retehnologizarea în acest domeniu necesită investiții foarte mari iar găsirea
resurselor financiare necesare este extrem de dificilă .

10
Realizarea procesului de reabilitare, este condiționat ă de depășirea a numeroase
dificultăți, unele proprii perimetrelor amenajate pentru irigații, altele specifice agriculturii, fără a
exclude pe cele comune întregii economii, cunoscând faptul că cea mai mare parte din
cheltuielile suplimentare cu irigarea culturilor revin producătorului agricol.
Sprijinirea agricultorilor pentru retehnologizarea sistemelor de irigații este foarte
importantă pentru viitorul irigațiilor în România.
În prezent în România se desfășoară Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii
Princ ipale de Irigații , ce presupune o investiție de circa 1,015 miliarde de euro pentru reabilitarea
a 86 de amenajări de irigații pe o suprafață de 2.006.941 ha.
Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații vizează
adaptarea agr iculturii la schimbările climatice și reducerea efectelor acestora asupra producției
agricole.

11
Capitolul 2. Analiza irigațiilor în Uniunea Europeană
2.1. Suprafețe irigate
În trecut, extinderea zonelor irigate a fost influențată de măsuri politice care spriji neau
furnizarea infrastructurii de irigare și de acordarea de subvenții fermierilor care instalau
echipamente de irigare, precum și de garantarea unor prețuri scăzute la apă pentru agricultură.
Potrivit celor mai recente date de pe Eurostat, în anul 2013, suprafața totală irigabilă din
Uniunea Europeană a fos t de 18,644 milioane de hectare, o creștere cu 13 .4% față de anul 2003,
însă numai 10,221 milioane de hectare au fost efectiv irigate . Zonele irigabile și irigate variază
între țările din Uniunea Europeană, în principal din cauza climatului regional. (4)
Ponderea cea mai ridicată a zonelor irigabile la nivel de țară se află în statele membre din
sud: î n Greci a și Malta au fost înregistrate suprafețe irigabile de 44 .9% respectiv 38.6%. Cipru,
Italia și Spania au urmat cu 34 .9%, 33 .9% și respectiv 31 .1%. Surprinzător de mare a fost zona
irigabilă d in Olanda, 27.0% cu o creștere de 9 .6% în 2013 față de 2003 și din Danemarca
(16.8%), țări în care ponderea irigațiilor este mică .
În te rmeni absoluți, Spania și Italia au ce le mai mari zone irigabile cu 6, 7 milioane și
respectiv 4 .0 milioane de hectare.
Ponderea zonei irigabile a crescut semnificativ în 2013, în țări precum Grecia cu 6.5% și
în Cipru cu 6% față de anul 2003 .
În România ș i Slovacia, Ponderea suprafețelor irigabile a scăzut cu 11 .2% și 4 .5%, iar
suprafață irigată a scăzut și cu 2 .2%, respectiv cu 3 .6%.
În Portugalia ponderea suprafeței irigabile a scăzut cu 3 .2%, în timp ce ponderea
suprafeței irigate a crescut cu 6 .6%.
Irlanda și Luxemburg nu au declarat zone irigabile sau irigate considerate
nesemnificative.

12

Fig. 1. Suprafe țe irigabile și suprafețe irigate din Uniunea Europeană în 2013
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig

În ceea ce privește exploatați ile agricole care au zone iriga bile, acestea sunt într -un număr
mare în Sudul Europei. După cum se observă în graficul de mai jos, pondere a cea mai mare a
exploatațiilor cu suprafețe i rigabile , a căror suprafaț ă totală nu depășește un hectar o au statele
până la 80% se regăsește în state precum Bulgaria, Malta și România.

Fig. 2. Exploatații agricole cu suprafețe irigabile din Uniunea Europeană în 2013
Sursă: Eurostat code: ef_lu_o firrig , ef_poirrig
*În Irlanda și Luxemburg date le nu sunt disponibile.

În Danemarca, circa 51 .6% constituie exploatațiile agricole cu peste 10 hectare , urmată
de Marea Britanie cu 38 .14%.

13
2.2. Tipuri de culturi irigate
Supr afața agricol ă din Uniunea Europeană reprez enta 40% din suprafața totală UE -28 în
2013 .
Graficul de mai jos prezintă o analiză mai detaliată a utilizării terenurilor agricole în UE –
28. Mai bine de jumătate din suprafața totală de teren arabil a fost alocată culturii cerealelo r, care
a reprezentat 33.2 % din suprafața agricolă totală utilizată în 2013. Pajiștile permanente și
pășunile au fost preponderent pajiști și pășuni care au reprezentat 21 .9 % din suprafața agricolă
totală utilizată, comparativ cu 11 .4 % pentru pășuni pe terenuri accidentate și 0 .8 % pentru pajiști
permanente și pășuni ca re nu au fost utilizate în producție, dar care au fost eligibile pentru
subvenții

Fig. 3. Utilizare terenurilor agricole în UE 2013
Sursă: http://e c.europa.eu/eurostat/statistics explained/images/b/b6/Utilised_agri cultural_area_by_land_use
%2C_EU 28%2C_2013_%28%C2%B9%29_%28%25_share_of_utilised_agricultural_area %29_YB16.png

14
Diversitatea culturilor necesită și o irigare adecvată . Se disting patru categorii principale
de culturi după cum urmează:
1. Culturile extensive
Acestea sunt în general culturi mici sau culturi permanente pentru care irigarea este
folosită în principal în zonele aride pentru a stimul a creșterea și productivitatea, acolo unde
aceasta este la un nivel scăzut, de exemplu măsline, viță de vie și cit rice sau livezi cu mere .
Figura următoare prezintă ponderea suprafeței irigate pentru citrice și viță de vie în anul
2010 pentru țările care au irigate aceste culturi în mod semnificativ.

Fig. 4. Suprafețe de citrice și viță de vie irigate în 2010
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig, ef_popermaa

După cum se poate observa din graficul de mai sus, Cipru și Spania se află pe primul loc
în ceea ce privește suprafețele irigate, cultivate cu citrice, urmate ce Grecia.
Cele mai multe suprafețe irigate, cultivate cu viță de vie, se află în Malta, urmată de
Greci și Italia.

15
2. Culturile semi -intensive
Acestea sunt în general culturi cu valoare mai scăzută, unde irigarea este utilizată într -o
mai mare măsură pentru a îmbunătăți ratele de creștere și productivitatea sezonier în momentele
de vârf a cererii ( în special în statele membre nordice) sau p entru perioada de recoltare.
Ratele de utilizar e a apei sunt în general mai mari decât cele pentru culturile extinse cum
ar fi pajiște semănată temporar sau lucernă (mai mică de 5 ani), cereale , semințe oleaginoase sau
porumb.
Porumbul este reprezentat separat deoarece are caracteristici de creștere d iferite față de
alte culturi de cereale. Irigarea porumbului consumă o cantitate mare de apă.
În figura următoare este reprezentată ponderea suprafeței irigate în suprafața totală pentru
culturile de cereale și porumb în 2010. (4)

Fig. 5. Suprafețe irigate cultivate cu cereale și porumb în 2010
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig, apro_cpp_crop

După cum se poate observa Grecia are cea mai mare suprafață irigată, cultivată cu
porumb, urmată de Spania și Portugalia. În ceea ce privește irigarea culturilor de cereale, Spania
are cel mai mare procent.

16
3. Culturile intense
Acestea sunt în general culturi cu valoare ridicată în care irigarea poate fi extrem de
importantă pentru menținerea randamentului și a calității și prin urmare este aplicată într -o
măsur ă mai intensă. Exemple de culturi : cartofi, sfeclă de zahăr, salate, legume verzi, roșii.
În figura următoare este reprezentată ponderea suprafeței irigate pentru culturi de cartofi
și sfeclă de zahăr în 2010.

Fig. 6. Culturi de cartofi și sfeclă de za hăr irigate în 2010
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig, ef_popermaa

4. Culturi saturate
Apa este utilizată pentru a inunda câmpurile pentru a facilita producerea de culturi care
necesită condiții de saturație, de exemplu orez.
2.3. Metode de irigare
Zonele iriga bile și irigate nu indică în totalitate intensitatea utilizării apei, care depinde de
asemenea de tipul de echipament utilizat și anume:

17
1. Irigarea de suprafață – conduce apa de -a lungul pământului fie prin inundarea întregii zone,
fie prin conducerea ape i de-a lungul brazdelor între rândurile de cultură folosind forța
gravitațională.
2. Irigarea cu aspersoare – reprezintă irigarea plantelor prin propulsarea apei sub presiune
ridicată asemănător fenomenului de ploaie.
3. Irigarea prin picurare – reprezintă irigarea plantelor prin plasarea apei la nivelul solului
picătură cu picătură sau prin microaspersoare , prin formarea unor condiții asemănătoare celei de
ceață.
Irigarea cu aspersoare sau prin picătură este mai eficientă deoarece cantitatea de apă
consuma tă este mai mică decât în cazul irigarii la suprafață.
În Uniunea Europeană, 14.6% din totalul exploatațiilor agricole în 2003 și 16.2% din
totalul exploatațiilor din 2013 au utilizat una sau mai multe metode de irigare, creșterea a fost de
1.6%.

Fig. 7. Exploatații agricole care folosesc metode de irigare în 2003 vs 2013
Sursă: Eurostat code: ef_lu_ofirrig, ef_poirrig

Din graficul analizat rezultă că țările din regiunea mediteraneană au un procent ridicat de
exploataț ii agricole irigat e.

În figura de mai jos sunt prezentat e procentual tipurile de irigații utilizate în fiecare țară
din UE.

18

Fig. 8. Metode de irigare utilizate în 2010
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig

După cum se poate observa, la nivelul Uniunii Europene cela mai utilizate metode de
irigare sunt irigarea la suprafață și irigarea prin picurare. Danemarca este țara care utilizează cel
mai mult irigarea prin aspersie, urmată de Oland a.
Italia este țara care îmbină în proporții aproximativ egale cele trei metode picurare.
În România, după cum indică graficul de mai sus, cea mai utilizată metodă de iriga re este
irigarea prin aspersiune , urmată de irigarea la suprafață și într -un procent mai mic udarea prin
picurare.
Cantitate de apă utilizată pentru irigare depinde de mai multți factori: climă, condiții
meteorologice, tipul culturii, caracter isticile solului, calitatea apei fo losită la irigat și metodele de
irigare. În Uniunea Europeană, având în vedere cele 28 de state din 2010, s -a estimat un consum
de aproxi mativ 40 de miliarde de metri cubi de apă pentru irigarea a aproximativ 10 milioane de
hectare de teren.
Cel mai mare volum de apă utilizat pentru irigații , în valoare absolută , a fost în Spania,
16.7 miliarde metri cubi, urmată de Ita lia cu 11 .6 miliarde metri cubi .

19
Tabel 2. Volum de apă utilizat pentru irigații în 2010
Suprafață total irigată
cel puțin o dată pe an
(1 000 ha) Volum de apă utilizat
pentru irigare pe an
(1 000 m³) Volum mediu de apă
folosit pentru irigare
(m³ per ha)
EU-28 9,984 39,863,943 3,993
Belgia 4 : :
Bulgaria 90 355,610 3,934
Cehia 19 11,147 581
Danemarca 320 219,246 685
Germania 373 293,374 787
Estonia 0 60 182
Irlanda 0 0 0
Grecia 1,025 3,896,683 3,801
Spania 3,045 16,658,538 5,471
Franta 1,584 2,711,481 1,712
Croatia 14 30,281 2,091
Italia 2,408 11,570,290 4,804
Cipru 28 91,510 3,235
Letonia 1 73 103
Lituania 2 1,215 794
Luxemburg : : :
Ungaria 115 48,907 427
Malta 3 28,176 9,956
Olanda 137 64,857 472
Austria 26 18,316 692
Polonia 46 12,855 282
Portugalia 466 3,437,366 7,371
Romania 133 203,667 1,526
Slovenia 1 2,644 2,098
Slovacia 15 5,579 376
Finlanda 13 4,369 346
Suedia 63 111,053 1,756
Marea Britanie 66 86,647 1,306
Norvegia 40 25,262 626
Sursă: Eurostat code: ef_lu_ofirrig , ef_poirrig

Malta a utilizat cel mai mare volum de apă pentru a iriga un hectar de teren, 9,956 metri
cubi, urmată de Portugalia și Spania, care au utilizat 7,371 metri cubi de apă, respectiv 5,471
metri cubi, după cum se poate observa în graficul de mai jos:

20

Fig. 9. Volum de apă folosit pentru irigare în 2010 (m3 / ha suprafață irigată )
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig

Per total Malta a utilizat 28 de milioane de metri cubi de apă pentru irigarea a 2 ,830 de
hectare, aproape aceeași cantitate cu care Austria și Cehia a irigat aproximativ 45,680 de hectare.

21
Capitolul 3. Analiza irigațiilor în România
3.1. Istoricul irigațiilor din România
Perioada cuprinsă între anii 1950 – 1990 a reprezentat perioada în care s -au amenajat
pentru irigat peste 3 milioane ha și care a plasat România alături de primele țări din Europa, cu
cele mai mari suprafețe echipate pentru irigat (Spania cu 3 .39 milioane ha și Italia cu 3 .14
milioane ha) și pe locul 5 pe plan mondial după suprafața amenajată pe cap de locuitor ( LUP ,
1997 ).
După anul 1990 amenajările pentru irigații au stagnat, iar după procesul de privatizare al
agriculturii, multe din sistemele de irigații existente până atunci nu au mai fost folosite datorită
investițiilor și fondurilor mici alocate agriculturii în acea perioadă. Suprafața amenaată pentru
irigații ocupa circa 22% din suprafața agricolă a țării și circa 34% din suprafața arabilă .
Necesitatea aprovizionării cu alimente a populației în continuă creștere este un factor de
importanță majoră. În ceea ce privește dinamica suprafețelor irigate: 8 milioane ha la finele
secolului al XVII -lea, 40 milioane ha la începutul secolului al XX -lea, peste 270 milioane ha la
nivelul anilor ’80, în jur de 300 milioane ha la sfârșitul secolului al XX -lea.
După datele F.A.O., necesarul de cereale pentru populația globului în anul 2000 a fost de
peste 2500 milioane de tone.
Zonele irigate produc 20 -40% din totalul producției agricole mondiale deși se irigă numai
15% din suprafața cultivată, sau 5% din cea agricolă.
Cercetările experimentale și de producție au demonstrat că irigația nu se justifică
economic numai în regiunile aride, ci și în zonele subume de, unde se obțin însemnate sporuri de
producție, cu cheltuieli relativ reduse, fiind ne cesară o normă de irigare unică .
România a investit un capital imens în amenajarea suprafeței de 3 .1 milioane ha pentru
irigat, din care 2 .9 milioane ha, suprafață arab ilă. Astfel, suprafața amenajată pentru irigat,
reprezintă 31% din suprafața totală arabilă a țării. Supradimensionarea sistemelor de îmbunătățiri
funciare a avut drept consecință imposibilitatea de exploatare în condiții de eficiență economică
a suprafețe i amenajate pentru irigat, gradul de utilizare a irigațiilor înregistrân d nivele deosebit
de scăzute (8 -25%). România dispune de o suprafață mare amenajată pentru irigat, ocupând

22
printre cele mai însemnate suprafețe din Europa, dar datorită gradului scăzut de utilizare și a
degradării instalațiilor, efectele nu s e resimt în recoltele țării .

3.2. Situația terenurilor irigate
Suprafața terenurilor agricole din România, în perioada 2002 – 2012 este prezentată în
tabelul de mai jos:
Tabel 3. Evoluția suprafe țelor agricole î n perioada 2002 – 2012 din România
Tip teren 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Total
Agricol 14,836,585 14,717,426 14,711,552 14,741,214 14,730,956 14,709,299 14,702,279 14,684,963 14,634,436 14,590,929 14,615,057
Arabil 9,398,518 9,414,341 9,421,892 9,420,205 9,434,542 94,232 9,415,135 9,422,529 9,404,008 9,352,252 9,392,262
Fânețe 1,513,574 1,490,384 1,498,346 1,514,645 1,524,922 1,531,491 1,532,342 1,528,046 1,529,561 1,553,543 1,544,957
Livezi și
pepiniere 240,924 227,204 221,139 218,241 213,416 206,601 207,311 205,221 198,571 196,131 196,753
Pășuni 3,423,925 3,354,970 3,346,860 3,364,041 3,334,375 3,329,984 3,333,028 3,313,785 3,288,725 3,277,656 3,270,610
Vii și
pepiniere
viticole 259,644 230,5 27 223,315 224,082 223,701 217,968 214,463 215,382 213,571 211,347 210,475
Sursă: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=AGR102A

După cum se poate obs erva în tabelul prezentat, din totalul de teren agricol cea mai mare
suprafață este ocupată de terenul arabil, urmată de pășuni. Cea mai mică suprafață agricolă este
ocupată de livezi și pepiniere.
Potrivit Institutului Național de Statistică, în 2011, sup rafața României a fost de
23,839,071 hectare, din care 61% reprezintă terenurile agricole. Ponderea cea mai mare în total
teren agricol, o reprezintă suprafețele arabile, circa 64%, urmate de pășuni și fânețe, circa 33%.

Tabel 4. Suprafața agricolă din România în anul 2011
Categorie Suprafață
(ha) % din tot al
suprafață
Total teren agricol, din care: 14,590,929 61%
Arabil 9,352,252 39%
Livezi și pepiniere pomicole 196,131 1%
Fânețe 1,553,543 7%
Pășuni 3,277,656 14%
Vii și pepiniere viticole 211,347 1%
Sursă: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=AGR102A

23
În ceea ce privește evoluția suprafețelor amenajat e pentru irigații, aceasta este prezentată
în graficul de mai jos:

Fig. 10. Evoluția suprafețelor amenajate cu lucrări pentru irigații
Sursă: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=AGR102A

După cum se poate observa suprafețele amenajate pentru irigații au scăzut cu 30 ,759 de
ha în 2012 față de 2002.

Fig. 11. Evoluția capacității utiliza te a amenajărilor pentru irigații
Sursă: http://statistici.insse. ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=AGR102A

24
Analizând evoluția capacității utilizate a amenaj ărilor pentru i rigații în perioada 2002 –
2012, se poate observa că în anul 2003 s -a înregistrat cea mai mare capacitate folosită, 18%. În
ultimul an analizat, s-a înregistrat o ușoară creștere, cu 2% față de anul anterior, însă în
comparație cu 2003 este mai puțin cu 13%.
În valori absolute, în 2003 erau 3 ,077,069 ha amenajate pentru irigații dintre care doar
569,073 ha au fost irigate cu cel puțin o udare.
Cea mai mică suprafață irigată din totalul suprafețelor amenajate pentru irigații a fost
înregistrată în 2005, când din 3 ,076,912 ha amenajate, doar 45 ,719 ha au fost irigate, acest lucru
s-a datorat precipitațiilor abundente căzute în România, conducând la cele mai mari inundații din
ultimele decenii.

Fig. 12. Suprafețe amenajate pentru irigații și suprafețe irigate 2 002-2012
Sursă: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=AGR102A

Analizând perioada 2007 -2014 se poate observa că suprafața amenajărilor de irigații din
sistemul adminis trat de ANIF s-a menținut constantă , aproximativ 3 milioane de hectare.

Tabel 5. Amenajări de irigat și suprafața agricolă irigată din sistemul administrat de ANIF (mii ha)
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Amenajări de irigații 2997 2997 2997 2997 2997 2997 2997 2997
Suprafață agricolă irigată
din sistemul administrat
de ANIF 320,2 257,7 296,8 83 103,3 165,4 180,9 111,3
% din suprafața amenajată 10,6 8,6 9,9 2,7 3,4 5,5 6,03 3,7
Sursă: http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=AGR102A

25

După cum se poate observa din tabelul de mai sus, supraf ața irigată din cea amena jată
pentru irigat a crezcut de la 2.7% în 2010 la 6 .03% în 2013, însă în 2014 aceasta a scăzut la
3.7%. Cauza acestei scăderi poate fi lipsa de susținere din partea statului . (9)
Conform datelor furnizate de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, suprafața totală
irigată în România din sistemul administrat de ANIF , în prezent, este de 2 ,991,940 ha, din care
2,665,594 ha prin aspersie, 276 ,624 ha prin brazde și 49 ,725 ha prin inundare.
Sursa de apă pentru amenajările de i rigații este asigurată pentru 2 ,543,150 ha, circa 85%
din Dunăre și 448.79 ha, reprezentând 15%, din râuri și lacuri de acumulare. (5 )

3.3. Programe pentru susținerea și dezvoltarea irigațiilor în România
În anul 2011 s -a publicat noua strategie a Ministerului Agriculturii și Dezvlotării Rurale
privind sectorul irigațiilor denumită Strategia Investițiilor în Sectorul Ir igațiilor, un document în
care sunt identificate principalele probleme ale sistemelor de irigații și măsurile necesare pentru
reabilitarea sistemelor de irigații.
La nivelul infrastructurii sistemului de irigații au intervenit mai multe schimbări care au
influențat evoluția suprafețelor irigate (cu cel puțin o udare), în perioada 1997 –2014 , cele mai
importante fiind de natură politică .
În prezent în România se desfășoară Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii
Principale de Irigații ce presupune o investiție de circa 1,015 miliarde de euro pentru reabilitarea
a 86 de amenajări de irigații pe o suprafață de 2 ,006,941 ha.
Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații vizează
adaptarea agriculturii la schimbările climatice și reducerea efectelor acestora asupra pr oducției
agricole
Perioada de finanțare este de 4 ani, între 2016 -2020. Reabilitarea include următoarele
obiective: 110 stații de pompare de bază, 137 stații pompare, 2 ,525 m conducte de refulare,
1,997,481 m canale de aducțiune, 2 ,885,073 m canale de dis tribuție și 4 ,995 construcții
hidrotehnice.

26
Programul cuprinde 3 etape care au următoarele obiective care se vor reabilita:
Etapa 1:
– 69 stații de pompare de bază;
– 87 de stații de repompare;
– 2,525 m conducte de refulare;
– 1,226,505 m canale de aducț iune;
– 1,965,488 m canalee de distribuție ;
– 3,125 construcții hidrotehnice în 40 de amenajări de irigații.
Etapa 2:
– 32 de stații de pompare de bază;
– 37 de stații de repompare
– 678,389 m canale de aducțiune
– 494,478 m canale de distribuție
1345 cons trucții hidrotehnice.
Etapa 3:
– 9 stații de pompare de bază
– 13 stații de repompare
– 92,587 m canale de aducțiune
– 425,107 m canale de distribuție
– 525 construcții hidrotehnice. (9)

27
Concluzii
În agricultura țării noastre, seceta constituie un factor natural deosebit de dăunător,
afectând la nivel local sănătatea populației, starea mediului înconjurător, suprasolicitarea
infrastructurii de apă potabilă.
Irigarea culturilor constituie una din marile speranțe ale omenirii, în special în ceea ce
priveșt e asigurare cu hrană.
Potrivit celor mai recente date de pe Eurostat, în anul 2013, suprafața totală irigabilă din
Uniunea Europeană a fost de 18,644 milioane de hectare, o creștere cu 13,4% față de anul 2003,
însă numai 10,221 milioane de hectare au fost efectiv irigate.
În Uniunea Europeană, 14,6% din totalul exploatațiilor agricole în 2003 și 16,2% din
totalul exploatațiilor din 2013 au utilizat una sau mai multe metode de ir igare, creșterea a fost de
1,6%, cele mai utilizate metode de irigare au fost irigarea la suprafață și irigarea prin picurare.
În România, cea mai utilizată metodă de irigare este cea prin aspersiune, urmată de
irigarea la suprafată.
Conform datelor furnizate de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, suprafața totală
irigată în R omânia din sistemul administrat de ANIF , în prezent, este de 2.991.940 ha, din care
2.665.594 ha prin aspersie, 276.624 ha prin brazde și 49.725 ha prin inundare.
În prezent , în România , se desfășoară Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii
Principale de Irigații , ce presupune o investiție de circa 1,015 miliarde de euro pentru reabilitarea
a 86 de amenajări de irigații pe o suprafață de 2.006.941 ha.

28
Bibliografie

1. AUREL LUP , "Irigațiile în agricultura României", Ed. Agris, 1997
2. EMIL LUCA , V. BUDIU, ANA CIOTLĂUȘ, "Exploatarea sistemelor de îmbunătățiri
funciare – Irigații", Ed. Risoprint, 2008
3. MARCEL DÎRJA – "Combaterea eroziunii solului, curs de Îmbunătățiri funciare ", Ed.
Risoprint, 2004
4. http://ec.europa.eu/eurostat/stat istics -explained/index.php/Agri environmental_indicator_ –
_irrigation
5. http://www. anif.ro/patrimoniu/amenajari -irigatii.htm
6. http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Irrigation#cite_note -2
7. https://dexonline.ro/definitie/iriga%C8%9Bie
8. http://www.madr.ro/docs/agricultura/agricultura -roma niei-2015.pdf
9. http://www.madr.ro/docs/agricultura/programul -national -reabilitare -irigatii -update.pdf
10. http://e c.europa.eu/eurostat/statistics explained/images/b/b6/Utilised_agri cultural_area_by
_land_use%2C_EU 28%2C_2013_%28%C2%B9%29_%28%25_share_of_utilised_agric
ultural_area %29_YB16.png
11. Eurostat code: ef_poirrig
12. Euro stat code: ef_poirrig, ef_popermaa
13. Eurostat code: ef_poirrig, apro_cpp_crop
14. Eurostat code: ef_poirrig, ef_popermaa
15. Eurostat code: ef_lu_ofirrig, ef_poirrig
16. http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=AGR102A
17. http://www.meteoromania.ro/anm2/