CERGAN Valerica Andreea [602835]

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA ȘI
MANAGEMENTUL AFACERILOR

Programul de studii
Marketing Industrial

RAPORTUL DE CERCETARE NR.3
SISTEME DE IRIGAȚII

Coordonator:
Conf.Dr.Dr.Ing. MOMETE Daniela Cristina Student: [anonimizat] – Andreea

2018

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. IRIGAȚIILE – istoric , importanță și perspective ………..5

1.1. Scurt istoric al dezvoltării irigațiilor ………………………………………………………… …….5
1.2. Definiția și importanța irigațiilor …………………………………………….. ……………. ………6
1.3. Necesitatea irigațiilor ……………………………………………………………………………………6
1.4. Tehnici de irigare …………………………………………………………….. ……………………… ….8
1.5. Perspective privind irigarea culturilor ……………………………….. …………………………. .9
Capitolul 2. Analiza irigațiilor în Uniunea Europeană ………… …………..10
2.1. Suprafețe irigate………………………………………………………………… ……………………… 10
2.2. Tipuri de culturi irigate …………………………………………………… …………………………. 11
2.3. Metode de irigare ……………………………………… …………………… …………………………. 14
Capitolul 3. Analiza irigațiilor în România …………………………………… …….17

3.1. Istoricul irigațiilor ……………………………………………………………………………………… 17
3.2. Situația terenurilor irigate ……………………………………………….. …………………………. 18
3.3. Programe pentru susținerea și dezvoltarea irigațiilor ………………………………………18

Concluzii ……………………………………………………………………….. ……….. …………. ……… ….20
Bibliografie …………………………………………………………………………….. ………….. ………… 21

Lista tabele
Tabel 1. Ani secetoși / ploioși în România
Tabel 2. Amenajări de irigat și suprafața agricolă irigată din sistemul administrat de ANIF

Lista figuri
Fig. 1. Suprafe țe irigabile și suprafețe irigate din Uniunea Europeană în 2013
Fig. 2. Suprafețe de citrice și viță de vie irigate în 2010
Fig. 3. Supr afețe irigate cultivate cu cereale și porumb în 2010
Fig. 4. Culturi de cartofi și sfeclă de zahăr irigate în 2010
Fig. 5. Exploatații agricole care folosesc metode de irigare în 2003 vs 2013
Fig. 6. Metode de irigare utilizate în 2010

Lista abrevierilor
ANIF – Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare
F.A.O – Food and Agriculture Organization of the United Nations – Organizația Națiunilor Unite
pentru Alimentație și Agricultură
UE –Uniunea Europeană
UNESCO – Organizaț ia Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură

Rezumat
Prezentul raport de cercetare, denumit „ Sisteme de irigații „ constituie un studiu cu privire
la analiza suprafețelor irigate și a sistemelor de irigații utilizate la nivelul Uniunii Eu ropene și în
România.
În ceea ce privește structura, raportul de cercetare cuprinde o int roducere despre tema
aleasă și 3 capitole, fiecare capitol fiind împărțit în mai multe subcapitole.
În primul capitol „ IRIGAȚIILE – importanță, istoric și perspective. ..”, am definit
irigațiile și importanța acestora , de ce este necesară irigarea culturilor și care sunt perspectivele
privind irigarea culturilor .
Cel de -al doilea capitol, „ Analiza irigațiilor în Uniunea Europeană ” cuprinde aspecte
referitoare la situația irigaț iilor în statele membre UE. Conform datelor publicate de Eurostat, am
realizat o analiză a grafică a zonelor și a culturilor irigate din Uniunea Europeană.
Capitolul trei cuprinde o analiză a agriculturii irigate din România, sunt prezentate
tipuril e de culturi și metodele de irigare utilizate până în prezent.
Cercetarea se încheie cu concluzii.
Am ales această temă de cercetare deoarece este prima gamă de produse de care m -am
ocupat la serviciu, aportul meu fiind semnificativ: implemetare gama, codi ficare articole,
realizar ea primului catalog de irigații, și aș dori să văd care este situația actuală în Uniunea
Europeană, în ceea ce privește suprafețele irigabile și cele irigate.
Prin analiza realizată doresc să identific potențialul de irigare a ter nurilor agricole din
România în prezent.
Metodologia cercetării constă în studierea conceptelor teoretice din bibliografia de
specialitate și a prelucrării datelor de pe Eurostat cu privire la situația irigațiilor din Uniunea
Europeană și implicit România .

Introducere
Epoca actuală este marcată de încălzirea globală, datorită activităților antropice în
principal, ceea ce face ca societatea să se confrunte cu două mai probleme: necesitatea reducerii
emisiilor de gaze cu efect de seră și necesitate a adaptării la efectele schimbărilor climatice.
Problema schimbărilor climatice este una de actualitate și se numără printre marile
provocări ale omenirii. Creșterea temperaturilor, topirea ghețarilor, inundațiile și secetele din ce
în ce mai fre cvente su nt semne că schimbările climatice se petrec.
Secetele sunt cauzate de lipsa de precipitați, pricipala sursă de apă pentru creșterea și
dezvoltarea culturilor agricole. Absența sau insuficiența precipitațiilor determină apariția,
intensificarea și extinder ea fenomenului de uscăciune.
Agricultura modernă și productivă nu poate fi concepută în prezent fără valorificarea
apei. Prin irigare se urmărește aprovizionarea dirijată a solului cu apă, în funcție de cerințele
plantelor, în scopul obținerii de recolte mari și de o calitate superioară, în contextul în care
principala cale de satisfacere a necesarului de hrană pentru populația globului o constituie
sporirea producției agricole pe unitatea de suprafață.
Deci se poate spune că irigarea culturilor agricole reprezintă singura măsură de
completare a cantității de apă din sol în anii secetoși sau cu repartiții ale precipitațiilor deficitare
în perioada de vegetație a cuturilor agricole.

5
Capitolul 1. IRIGAȚIILE – istoric , importanță și perspect ive…

1.1. Scurt istoric al dezvoltării irigațiilor
Cele mai vechi sisteme de irigații au apărut în Egipt și Mesopotamia, încă din mileniul al
șaselea, când orzul a fost cultivat în zone în care precipitațiile naturale nu erau suficiente pentru
a susține o a stfel de recoltă.
Aceste regiuni semi -aride erau irigate cu ajutorul unor canale care aduceau apa din
fluviul Eufrat, deversând -o în celălalt curs de apă care delimita zona, fluviul Tibru. Deși cei care
au construit sistemul au avut de rezolvat o mulțime d e probleme legate de stocarea și controlul
cantității de apă, de mentenanța canalelor, funcționalitatea lui s -a dovedit a fi atât de riguroasă,
încât a durat mii de ani.
În Egipt, cu trei mii de ani î.Hr., pentru că revărsările Nilului condiționau ciclul a gricol,
au fost construite și controlate printr -o serie de lacuri și baraje canale de irigații similare celor din
Mesopotamia . Cantitățile de apă stocate serveau pentru irigarea culturilor în perioadele de secetă.
Pe teritoriul Chinei, un sistem de irigaț ii realizat în secolele al VII -lea – al VIII -lea î.Hr.,
în provincia Sichuan, era (cu îmbunătățirile de rigoare) , funcțional și în 2013, fiind înscris, în
anul 2000, pe lista Patrimoniului UNESCO. Este alcătuit din trei părți – un dig în formă de gură
de pește, două deversoare, care asigură scurgerea surplusului de apă și menținerea unui nivel
constant al acesteia, și un canal care tra versează un munte, prin care apa este adusă în zonă. (8)
Qanaturile dezvoltate în Persia antică, cu 800 î.Hr., se numără printre cele mai vechi
metode de irigare care se mai folosesc în Asia, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Cele mai complexe sisteme de irigare din lumea antică au fost realizate în Sri Lanka, cu
300 de ani î.Hr. (7 )
În prezent, ca și în timpurile vechi, irigarea este o operație prin care se asigură culturilor
agricole necesarul de apă, în condițiile în care există deficit de precipitații, din cauza specificului
climei, a modificărilor suferite de ecosisteme sau când terenul agricol este arid , pentru creșterea
normală a plantelor și sporirea producției . Amplasarea unui sistem de irig ații trebuie să se facă în
urma unei analize riguroase a solului, a posibilelor surse de apă , a modelului de irigare, deoarece
un sistem defectuos conceput poate să aibă efecte la fel de nocive ca și absența apei, favorizând
propagarea agenților patogeni , a poluanților, eroziunea sau creșterea salinității în sol.

6
Principalele tehnici moderne de irigare (pe langa cele tradiționale, cu canale deschise)
sunt: irigarea prin aspersiune (care împrăștie apa asemenea fenomenului de ploaie) și irigarea
prin picur are, prin care apa, fără presiune, ajunge la rădăcina plantei, prin intermediul unor tuburi
de suprafață sau îngropate, și care are avantajul de a economisi o mare cantitate de apa (40 -70%,
în comparație cu irigarea prin aspersie). ( 6)

1.2. Definiția și importanța irigațiilor
Sursele de apă pentru plantele existen te în natură sunt: roua, ceața, zăpada, umiditatea
aerului, rezerva de apă din sol și precipitațiile lichide , care reprezintă cea mai importantă sursă.
Dacă aceste surse de apă lipses c sau nu sunt suficiente pentru plantele cultivate, apare fenomenul
de uscăciune ce conduce la o scădere a productivității culturilor până la 0%.
Sursele de apă pentru irigații sunt : ape de suprafată (râuri, lacuri), ape uzate, ape
subterane și poate apele marine în viitor, dacă se va găsi o metodă pentru desalinizarea acestora
la costuri scăzute.
Irigarea înseamnă aprovizionarea controlată a solului cu cantități de apă suplimentare
față de cele primite în condiții naturale, astfel încât să se asigure producții agricole ridicate și
constante.
Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin irigație se înțelege "ansamblul de
lucrări de îmbunătățiri funciare care asigură aprov izionarea dirijată cu apa aculturilor agricole în
vederea sporirii productivității." sau "alimentare cu apă (printr -un sistem de canale) a terenurilor
cultivate în vederea măririi fertilității" ( 9)
Irigarea culturilor constituie una din marile speranțe ale omenirii, în special în ceea ce
privește asigurare cu hrană.

1.3. Necesitatea irigațiilor
Consumul de apă al plantelor agricole este unul dintre elementele principale de apreciere
a necesității irig ării, adică de zonare a agriculturii irigate. În același timp este un element esențial
în stabilirea regimului de irigare a culturilor .

7
O cultură agricolă definită printr -un anumit număr de plante la unitatea de suprafață de
teren agricol, consumă apă pr in transpirație, realizând un consum productiv de apă și prin
evaporare la suprafața solului, realizând un consum neproductiv de apă ( LUCA et all , 2008 ).
În agricultura țării noastre, seceta constituie un fact or natural deosebit de dăunător, care
poate afe cta la nivel local , starea mediului înconjurător , sănătatea populației .
Analizând datele furnizate de Agenția Națională de Meteorologie în ceea ce privește
precipitațiile înregistrate în ultimele două secole se poate observa că numărul anilor secetoși a
depășit cu mult anii ploioși, deci necesitatea sistemelor de irigații este evidentă având în vedere
datele prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel 1. Ani secetoși / ploioși în România
Ani secetoși / ploioși în România
Deceniul Secolul XX
Ani extremi secet oși Ani exclusiv ploioși
1901 -1910 1907 -1908 1910
1911 -1920 1917 -1918 1911, 1912, 1915, 1919
1921 -1930 1923 -1924, 1927 -1928 1929
1931 -1940 1934 -1935 1937, 1939, 1940
1941 -1950 1945 -1946, 1947 -1948, 1949 -1950 1941, 1944, 1947
1951 -1960 1952 -1953 1954, 1955, 1957, 1960
1961 -1970 1962 -1963, 1964 -1965 1969, 1970
1971 -1980 1973 -1974, 1975 -1976 1972, 1974, 1975, 1976
1981 -1990 1982 -1983, 1985 -1986, 1987 -1988 1981, 1990
1991 -2000 1992 -1993, 1998, 1999 -2000 1991, 1997
Secolul XXI
2001 -2010 2000, 2001, 2002, 2003, 2007, 2009 2005, 2006, 2008, 2010
2011 -2020 2011 -2012

O perioadă foarte secetoasă în România, în ceea ce privește durata, intensitate și efectele
a fost 1945 -1946, când producția agricolă a fost de 379 kg/ha de grâu, 175 kg/ha de porumb,
360 kg/ha de floarea soarelui , față de recoltele medii obținute î n cond iții normale, 4000 kg/ha de
grâu, 1500 kg/ha de floarea soarelui .

8
Seceta din vara anului 2000, considerată atunci cea mai puternică din ultimii 100 de ani
în România a afectat 2,6 milioane hectare și a produs pagube materiale însemnate.
În regiunile d e câmpie și coline , seceta se manifestă la majoritatea culturilor agricole
printr -un deficit de umiditatea sau o repartizare nefavorabilă a precipitațiilor în raport cu
cerințele culturilor. Totodată temperaturile ridicate din cursul verii și vânturile spo resc
transpirația.
Din punct de vedere climatic se diferențiază o zonă puternic secetoasă în sudul și estul
țării (Câmpia Dunării, Dobrogea și Moldova), zonă în care anii secetoși au o frecvență mai mare
de 50%.
Înlăturarea consecințelor dăunătoare ale se cetei în zona secetoasă este posibilă prin
aplicarea irigațiilor.
Practica agricolă a arătat și în cuprinsul zonelor subumede și umede ale țării se manifestă
periodic un deficit de umiditate pentru majoritatea culturilor agricole, făcând utilă intervenția
irigației mai ales în lunile iulie și august. Posibilitățile de irigare sub aspectul cadrului natural și
al condițiilor social -economice sunt relativ avantajoase în țara noastră. Există o rețea
hidrografică destul de bogată, cu posibilități relativ ușoare de aducere a apei, întinse suprafețe
agricole cu soluri fertile și relief potrivit, precum și o serie de alți factori importanți care
acționează favorabil asupra dezvoltării irigațiilor.

1.4. Tehnici de irigare
O tehnică de irigare corectă trebuie să îndeplin ească mai mult e condiții și anume:
cantitatea de apă di stribuită să fie suficientă, pierderile de apă prin infiltrație , scurgeri
superficiale sau evapotranspirații să fie minime, să nu deterioreze structura solului, să permită
mecanizarea lucrărilor agrico le.
Există mai multe tehnici de udare care pot fi folosite la irigarea culturilor: udarea prin
scurgere la suprafață, udarea prin aspersie, udearea prin submersiune, udarea p rin picurare sau
localizată. Alegerea metodei de udare se face în funcție de cult ură, de factori geografici,
climatici, tehnici și economici.

9
Irigarea prin scurgere la suprafață se poate realiza prin două moduri: irigarea prin brazde,
specifică în special pentru culturi de sfeclă, porumb, cartof, floarea -soarelui, sau prin fașii,
recom andată pentru cereale păioase (grâu, orz, ovâz) și plante perene.
Irigarea prin aspersie este recomandată pentru culturile în câmp deschis , suprafețe medii
și mari. Sistemele se amplasează suprateran și sunt demontabile, acest lucru permite mutarea cu
ușurință pe un alt teren care necesită irigat.
Irigarea localizată sau prin picurare este o metodă ce are ca și caracteristică principală
distribuirea treptată a apei sub formă de picături, în imediata apropiere a rădăcinilor plantei.
Avantajele folosirii aces tei tehnici de udare sunt: aplicabilitate pe orice tip de teren, nu
favorizează creșterea buruienilor, ajută la economie de apă și energie deoarece este furnizată
plantelor o cantitate optimă de apă, se păstrează sănătatea plantelor deoarece nu favorizează
creșterea umidității relative, care în cazul irigării prin aspersiune creează condiții de dezvoltare a
unor boli criptogamice și a unor paraziti.
1.5. Perspective privind irigarea culturilor
În țara noastră, starea tehnică a sistemelor hidrotehnice existente e ste încă departe de a fi
satisfăcătoare. Retehnologizarea în acest domeniu necesită investiții foarte mari iar găsirea
resurselor financiare necesare este extrem de dificilă .
Realizarea procesului de reabilitare, este condiționat de depășirea a numeroase
dificultăți, unele proprii perimetrelor amenajate pentru irigații, altele specifice agriculturii, fără a
exclude pe cele comune întregii economii, cunoscând faptul că cea mai mare parte din
cheltuielile suplimentare cu irigarea culturilor revin producătoru lui agricol.
Sprijinirea agricultorilor pentru retehnologizarea sistemelor de irigații este foarte
importantă pentru viitorul irigațiilor în România.
În prezent în România se desfășoară Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii
Principale de Ir igații , ce presupune o investiție de circa 1,015 miliarde de euro pentru reabilitarea
a 86 de amenajări de irigații pe o suprafață de 2.006.941 ha.
Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații vizează
adaptarea agriculturii l a schimbările climatice și reducerea efectelor acestora asupra producției
agricole.

10
Capitolul 2. Analiza irigațiilor în Uniunea Europeană
2.1. Suprafețe irigate
În trecut, extinderea zonelor irigate a fost influențată de măsuri politice care sprijineau
furniz area infrastructurii de irigare și de acordarea de subvenții fermierilor care instalau
echipamente de irigare, precum și de garantarea unor prețuri scăzute la apă pentru agricultură.
Potrivit celor mai recente date de pe Eurostat, în anul 2013, suprafața t otală irigabilă din
Uniunea Europeană a fos t de 18,644 milioane de hectare, o creștere cu 13,4% față de anul 2003,
însă numai 10,221 milioane de hectare au fost efectiv irigate . Zonele irigabile și irigate variază
între țările din Uniunea Europeană, în pri ncipal din cauza climatului regional. (4)
Ponderea cea mai ridicată a zonelor irigabile la nivel de țară se află în statele membre din
sud: î n Greci a și Malta au fost înregistrate suprafețe irigabile de 44 ,9% respectiv 38,6%. Cipru,
Italia și Spania au urm at cu 34, 9%, 33,9% și respectiv 31,1%. Surprinzător de mare a fost zona
irigabilă d in Olanda, 27,0% cu o creștere de 9,6% în 2013 față de 2003 și din Danemarca
(16,8%), țări în care ponderea irigațiilor este mică .
În termeni absoluți, Spania și Italia au c ele mai mari zone irigabile cu 6, 7 milioane și
respectiv 4,0 milioane de hectare.
Ponderea zonei irigabile a crescut semnificativ în 2013, în țări precum Grecia cu 6,5% și
în Cipru cu 6% față de anul 2003 .
În România și Slovacia, Ponderea suprafețelor iri gabile a scăzut cu 11,2 % și 4,5% , iar
suprafață irigată a scăzut și cu 2, 2%, respectiv cu 3 ,6%.
În Portugalia ponderea suprafeței irigabile a scăzut cu 3,2%, în timp ce ponderea
suprafeței irigate a crescut cu 6,6%.
Irlanda și Luxemburg nu au declarat zon e irigabile sau irigate considerate
nesemnificative.

11

Fig. 1. Suprafe țe irigabile și suprafețe irigate din Uniunea Europeană în 2013
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig

2.2. Tipuri de culturi irigate
Diversitatea culturilor necesită și o irigare adecvată . Se d isting patru categorii principale
de culturi după cum urmează:
1. Culturile extensive
Acestea sunt în general culturi mici sau culturi permanente pentru care irigarea este
folosită în principal în zonele aride pentru a stimul a creșterea și productivitatea, acolo unde
aceasta este la un nivel scăzut, de exemplu măsline, viță de vie și cit rice sau livezi cu mere .
Figura următoare prezintă ponderea suprafeței irigate pentru citrice și viță de vie în anul
2010 pentru țările care au irigate aceste culturi în mo d semnificativ.

12

Fig. 2. Suprafețe de citrice și viță de vie irigate în 2010
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig, ef_popermaa

După cum se poate observa din graficul de mai sus, Cipru și Spania se află pe primul loc
în ceea ce privește suprafețele irigate , cultivate cu citrice, urmate ce Grecia.
Cele mai multe suprafețe irigate, cultivate cu viță de vie, se află în Malta, urmată de
Greci și Italia.

2. Culturile semi -intensive
Acestea sunt în general culturi cu valoare mai scăzută, unde irigarea este util izată într -o
mai mare măsură pentru a îmbunătăți ratele de creștere și productivitatea sezonier în momentele
de vârf a cererii ( în special în statele membre nordice) sau p entru perioada de recoltare.
Ratele de utilizare a apei sunt în general mai mari dec ât cele pentru culturile extinse cum
ar fi pajiște semănată temporar sau lucernă (mai mică de 5 ani), cereale , semințe oleaginoase sau
porumb.
Porumbul este reprezentat separat deoarece are caracteristici de creștere diferite față de
alte culturi de cerea le. Irigarea porumbului consumă o cantitate mare de apă.

13
În figura următoare este reprezentată ponderea suprafeței irigate în suprafața totală pentru
culturile de cereale și porumb în 2010. (4)

Fig. 3. Suprafețe irigate cultivate cu cereale și porumb în 2010
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig, apro_cpp_crop

După cum se poate observa Grecia are cea mai mare suprafață irigată, cultivată cu
porumb, urmată de Spania și Portugalia. În ceea ce privește irigarea culturilor de cereale, Spania
are cel mai mare procent.

3. Culturile intense
Acestea sunt în general culturi cu valoare ridicată în care irigarea poate fi extrem de
importantă pentru menținerea randamentului și a calității și prin urmare este aplicată într -o
măsură mai intensă. Exemple de culturi : c artofi, sfeclă de zahăr, salate, legume verzi, roșii.
În figura următoare este reprezentată ponderea suprafeței irigate pentru culturi de cartofi
și sfeclă de zahăr în 2010.

14

Fig. 4. Culturi de cartofi și sfeclă de zahăr irigate în 2010
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig, ef_popermaa

4. Culturi saturate
Apa este utilizată pentru a inunda câmpurile pentru a facilita producerea de culturi care
necesită condiții de saturație, de exemplu orez.
2.3. Metode de irigare
Zonele irigabile și irigate nu indică în totalita te intensitatea utilizării apei, care depinde de
asemenea de tipul de echipament utilizat și anume:
1. Irigarea de suprafață – conduce apa de -a lungul pământului fie prin inundarea întregii zone,
fie prin conducerea apei de -a lungul brazdelor între rânduri le de cultură folosind forța
gravitațională.
2. Irigarea cu aspersoare – reprezintă irigarea plantelor prin propulsarea apei sub presiune
ridicată asemănător fenomenului de ploaie.
3. Irigarea prin picurare – reprezintă i rigarea plantelor prin plasarea ape i la nivelul solului
picătură cu picătură sau prin microaspersoare , prin formarea unor condiții asemănătoare celei de
ceață.

15
Irigarea cu aspersoare sau prin picătură este mai eficientă deoarece cantitatea de apă
consumată este mai mică decât în cazul iriga rii la suprafață.
În Uniunea Europeană, 14,6% din totalul exploatațiilor agricole în 2003 și 16,2% din
totalul exploatațiilor din 2013 au utilizat una sau mai multe metode de irigare, creșterea a fost de
1,6%.

Fig. 5. Exploatații agricole care folosesc m etode de irigare în 2003 vs 2013
Sursă: Eurostat code: ef_lu_ofirrig, ef_poirrig

Din graficul analizat rezultă că țările din regiunea mediteraneană au un procent ridicat de
exploataț ii agricole irigat e.

În figura de mai jos sunt prezentat e procentual t ipurile de irigații utilizate în fiecare țară
din UE.

Fig. 6. Metode de irigare utilizate în 2010
Sursă: Eurostat code: ef_poirrig

16
După cum se poate observa, la nivelul Uniunii Europene cela mai utilizate metode de
irigare sunt irigarea la suprafață și irigarea prin picurare. Danemarca este țara care utilizează cel
mai mult irigarea prin aspersie, urmată de Oland a.
Italia este țara care îmbină în proporții aproximativ egale cele trei metode picurare.
În România, după cum indică graficul de mai sus, cea mai utilizată metodă de iriga re este
irigarea prin aspersiune , urmată de irigarea la suprafață și într -un procent mai mic udarea prin
picurare.

17
Capitolul 3. Analiza irigațiilor în România

3.1. Istoricul irigațiilor din România
Perioada cuprinsă între anii 1950 – 1990 a reprezentat perioada în care s -au amenajat
pentru irigat peste 3 milioane ha și care a plasat România alături de primele țări din Europa, cu
cele mai mari suprafețe echipate pentru irigat (Spania cu 3,39 milioane ha și Italia cu 3,14
milioan e ha) și pe locul 5 pe plan mondial după suprafața amenajată pe cap de locuitor ( LUP ,
1997 ).
După anul 1990 amenajările pentru irigații au stagnat, iar după procesul de privatizare al
agriculturii, multe din sistemele de irigații existente până atunci nu au mai fost folosite datorită
investițiilor și fondurilor mici alocate agriculturii în acea perioadă. Suprafața amenaată pentru
irigații ocupa circa 22% din suprafața agricolă a țării și circa 34% din suprafața arabilă.
Necesitatea aprovizionării cu alime nte a populației în continuă creștere este un factor de
importanță majoră. În ceea ce privește dinamica suprafețelor irigate: 8 milioane ha la finele
secolului al XVII -lea, 40 milioane ha la începutul secolului al XX -lea, peste 270 milioane ha la
nivelul a nilor ’80, în jur de 300 milioane ha la sfârșitul secolului al XX -lea.
După datele F.A.O., necesarul de cereale pentru populația globului în anul 2000 a fost de
peste 2500 milioane de tone.
Zonele irigate produc 20 -40% din totalul producției agricole mondi ale deși se irigă numai
15% din suprafața cultivată, sau 5% din cea agricolă.
Cercetările experimentale și de producție au demonstrat că irigația nu se justifică
economic numai în regiunile aride, ci și în zonele subumede, unde se obțin însemnate sporuri d e
producție, cu cheltuieli relativ reduse, fiind ne cesară o normă de irigare unică .
România a investit un capital imens în amenajarea suprafeței de 3,1 milioane ha pentru
irigat, din care 2,9 milioane ha, suprafață arabilă. Astfel, suprafața amenajată pent ru irigat,
reprezintă 31% din suprafața totală arabilă a țării. Supradimensionarea sistemelor de îmbunătățiri
funciare a avut drept consecință imposibilitatea de exploatare în condiții de eficiență economică
a suprafeței amenajate pentru irigat, gradul de utilizare a irigațiilor înregistrân d nivele deosebit
de scăzute (8 -25%). România dispune de o suprafață mare amenajată pentru irigat, ocupând

18
printre cele mai însemnate suprafețe din Europa, dar datorită gradului scăzut de utilizare și a
degradării instala țiilor, efectele nu s e resimt în recoltele țării .

3.2. Situația terenurilor irigate
Analizând perioada 2007 -2014 se poate observa că suprafața amenajărilor de irigații s -a
menținut constantă , aproximativ 3 milioane de hectare.

Tabelul 2. Amenajări de irigat și suprafața agricolă irigată din sistemul administrat de ANIF (mii ha)
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Amenajări de irigații 2997 2997 2997 2997 2997 2997 2997 2997
Suprafață agricolă irigată
din sistemul administrat
de ANIF 320,2 257,7 296,8 83 103,3 165,4 180,9 111,3
% din suprafața amenajată 10,6 8,6 9,9 2,7 3,4 5,5 6,03 3,7

După cum se poate observa din tabelul de mai sus, suprafața irigată din cea amena jată
pentru irigat a crezcut de la 2,7% în 2010 la 6,03 în 2013, însă în 2014 ac easta a scăzut la 3,7%.
Cauza acestei scăderi poate fi lipsa de susținere din partea statului . (10)
Conform datelor furnizate de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, s uprafața totală
irigată în România din sistemul administrat de ANIF , în prezent, este de 2.991.94 0 ha, din care
2.665.594 ha prin aspersie, 276.624 ha prin brazde și 49.725 ha prin inundare.
Sursa de apă pentru amenajările de i rigații este asigurată pentru 2.543.150 ha, circa 85%
din Dunăre și 448.79 ha, reprezentând 15%, din râuri și lacuri de acumulare. (5 )

3.3. Programe pentru susținerea și dezvoltarea irigațiilor în România
În prezent în Ro mânia se desfășoară Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii
Principale de Irigații ce presupune o investiție de circa 1,015 miliarde de euro pentru reabilitarea
a 86 de amenajări de irigații pe o suprafață de 2.006.941 ha.
Programul Național d e Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații vizează
adaptarea agriculturii la schimbările climatice și reducerea efectelor acestora asupra producției
agricole

19
Perioada de finanțare este de 4 ani, între 2016 -2020. Reabilitarea include următoare le
obiective: 110 stații de pompare de bază, 137 stații pompare, 2.525 m conducte de refulare,
1.997.481 m canale de aducțiune, 2.885.073 m canale de distribuție și 4.995 construcții
hidrotehnice. (11)

20
Concluzii
În agricultura țăr ii noastre, seceta constituie un factor natural deosebit de dăunător,
afectând la nivel local sănătatea populației, starea mediului înconjurător, suprasolicitarea
infrastructurii de apă potabilă.
Irigarea culturilor constituie una din marile speranțe ale omenirii, în special în ceea ce
privește asigurare cu hrană.
Potrivit celor mai recente date de pe Eurostat, în anul 2013, suprafața totală irigabilă din
Uniunea Europeană a fost de 18,644 milioane de hectare, o creștere cu 13,4% față de anul 2003,
însă nu mai 10,221 milioane de hectare au fost efectiv irigate.
În Uniunea Europeană, 14,6% din totalul exploatațiilor agricole în 2003 și 16,2% din
totalul exploatațiilor din 2013 au utilizat una sau mai multe metode de ir igare, creșterea a fost de
1,6%, cele mai utilizate metode de irigare au fost irigarea la suprafață și irigarea prin picurare.
În România, cea mai utilizată metodă de irigare este cea prin aspersiune, urmată de
irigarea la suprafată.
Conform datelor furnizate de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, suprafața totală
irigată în România din sistemul administrat de ANIF , în prezent, este de 2.991.940 ha, din care
2.665.594 ha prin aspersie, 276.624 ha prin brazde și 49.725 ha prin inundare.
În prezent , în România , se desfășoară Programul Națion al de Reabilitare a Infrastructurii
Principale de Irigații , ce presupune o investiție de circa 1,015 miliarde de euro pentru reabilitarea
a 86 de amenajări de irigații pe o suprafață de 2.006.941 ha.

21
Bibliografie

1. AUREL LUP , "Irigațiile în ag ricultura României", Ed. Agris, 1997
2. EMIL LUCA , V. BUDIU, ANA CIOTLĂUȘ, "Exploatarea sistemelor de îmbunătățiri
funciare – Irigații", Ed. Risoprint, 2008
3. MARCEL DÎRJA – "Combaterea eroziunii solului, curs de Îmbunătățiri funciare ", Ed.
Risoprint, 2004
4. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php/Agri –
environmental_indicator_ -_irrigation
5. http://www.anif.ro/patrimoniu/amenajari -irigatii.htm
6. https://destepti.ro/irigarea -terenurilor -agricole -intre-avantaje -si-riscuri
7. http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Irrigation#cite_note -2
8. https://destepti.ro/i rigarea -terenurilor -agricole -intre-avantaje -si-riscuri
9. https://dexonline.ro/definitie/iriga%C8%9Bie
10. http://www.ma dr.ro/docs/agricultura/agricultura -romaniei -2015.pdf
11. http://www.madr.ro/docs/agricultura/programul -national -reabilitare -irigatii -update.pdf
12. Eurostat code: ef_poirrig
13. Euro stat code: ef_poirrig, ef_popermaa
14. Eurostat code: ef_poirrig, apro_cpp_crop
15. Eurostat code: ef_poirrig, ef_popermaa
16. Eurostat code: ef_lu_ofirrig, ef_poirrig
17. Eurostat code: ef_poirrig