Cercetari Privind Protectia Consumatorilor DE Produse Lactate

Economie

Cercetari Privind Protectia Consumatorilor DE Produse Lactate

Byadmin ianuarie 1, 2024

CERCETĂRI PRIVIND PROTECȚIA CONSUMATORILOR DE PRODUSE LACTATE

CUPRINS

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

CAPITOLUL 2

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3

CAPITOLUL 4

CAPITOLUL 5

CAPITOLUL 6

CONCLUZII ȘI RECOMANĂRI

BIBLIOGRAFIE

LISTA FIGURILOR

Figura 5.1 – Calitatea produselor alimentare în Politica Uniunii Europene__________________25

Figura 6.1 – Instituții, cadru politic și instrumente europene implicate în protecția consumatorului _____________________________________________________________________________32

Figura 6.2 – Structura eșantioanelor de produse lactate analizate de ANPC în perioada 10 – 20 iunie 2014 _________________________________________________________________________36

Figura 6.3 – Procentajul neconformităților găsite în urma analizelor de laborator_____________36

Figura 6.4 – Cașcaval ce prezintă modificări de culoare_________________________________38

Figura 6.5 – Unt expus la alte temperature decât cele impuse_____________________________41

Figura 6.6 – Produse ce indică mențiunea promo, fără a se menționa prețul vechi și durata promoției _____________________________________________________________________________42

LISTA TABELELOR

Tabelul 1.1 – Compoziția chimică a laptelui la principalele specii de animale__________________9

Tabelul 1.2 – Proprietățile organoleptice ale laptelui materie primă__________________________9

Tabelul 1.3 – Proprietăți fizice ale laptelui materie _____________________________________10

Tabelul 1.4 – Caracteristicile organoleptice ale smântânii_________________________________11

Tabelul 1.5 – Condiții de depozitare a laptelui și produselor lactate_________________________12

Tabelul 6.1 – Cadrul instituțional al politicii europene de protecție a consumatorilor___________31

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

INTRODUCERE

Alimentația sănătoasă reprezintă un punct important în politica oricărei țări, industria alimentară fiind unul din sectoarele supravegheate permanent de către Comisia Europeană.

Consumul de lapte și producție lactate au înregistrat o creștere continua la nivel mondial. Producția mondială de lapte este estimată la aproximativ 560 milioane de tone, un sfert din producție realizându-se în Europa (Bondoc I., 2007).

În România, producția anuală de lapte este de peste 5 milioane tone, bovinele participă cu aproximativ 87% din producția totală de lapte (Gheorghescu Gh., 2000).

Legislația în domeniul industriei alimentar urmărește să protejeze interesele consumatorilor și să le ofere informații necesare alegerii alimentelor pe care le consumă și să prevină falsificarea alimentelor, a practicilor frauduloase și a practicilor ce pot induce în eroare consumatorul.

Calitatea și siguranța alimentelor au devenit un drept al consumatorilor, cu efecte asupra calității vieții.

Scopul controalelor oficiale efectuate pe filiera laptelui este de a preveni, elimina sau reduce riscurile până la niveluri acceptabile pentru sănătatea publică și a animalelor și de a garanta aplicarea unor practici corecte în ceea ce privește comerțul cu produse lactate și protejarea consumatorilor, incluzând etichetarea corectă a alimentelor și alte forme de informare a consumatorilor. Conforn legislației sanitar veterinare actuale, controlul oficial pe filiera laptelui se referă la controlul exploatațiilor de animale pentru producerea laptelui; controlul centrelor de colectare a laptelui și a centrelor de standardizare; controlul unităților de tratare, de procesare, controlul transportului și comercializării laptelui și produselor lactate.

În această lucrare am urmărit acțiunile de control ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, principalele abateri întâlnite în urma acțiunii de control și recomandări pentru consuamatori la achiziția produselor lactate.

CAPITOLUL 1 – LAPTELE ȘI PRODUSELE LACTATE

Importanța produselor lactate și caracteristicile acestora

La nivel mondial, consumul de lapte este un indicator important al standardului de viață și de aceea, în țările dezvoltate, producția de lapte reprezintă 30-40% din venitul brut realizat în producția agricolă (Usturoi M.G., 2012).

Produsele lactate sunt acele produse derivate exclusiv din lapte. Este acceptată adăugarea de substanțe necesare procesării produselor, cu condiția de a nu fi utilizate pentru a înlocui în parte sau în totalitate, oricare dintre constituienții naturali ai laptelui.

Transformarea laptelui materie primă în diverse produse lactate presupune aplicarea unor tehnologii dintre cele mai diverse.

Industria laptelui și a prodselor lactate este una dintre cele mai complexe din industria alimentară cuprinzând mai multe tehnologii specifice și anume:

Tehnologia laptelui de consum

Tehnologia conservării laptelui

Tehnologia produselor lactate acido-dietetice

Tehnologia smântânii și untului

Tehnologia brânzeturilor

Tehnologia înghețatei

Materia primă utilizată pentru fabricarea tuturor produselor menționate este laptele. Compoziția chimică a acestuia este următoarea: Apă – 87,5%, proteine – 3,1%, grăsimi – 3,76%, lactoză – 4,84% și substanțe minerale și vitamine – 0,8%.

În compoziția laptelui intră peste 100 se substanțe cu rol nutritiv și necesare vieții omului, din care 20 sunt aminoacizi, circa 10 acizi grași, 4 feluri dintre substanțe sunt lactose, 25 vitamine, peste 45 elemente minerale, proteine (Pascal C., 2010).

Specia de la care provine laptele imprimă anumite diferențieri sub aspectul compoziției chimice (Tabelul 1.1).

Tabelul 1.1

Compoziția chimică a laptelui la principalele specii de animale

(după Usturoi M.G., 2012)

Proprietățile organoleptice ale laptelui materie primă

Proprietățile organoleptice reprezintă ansamblul proprietăților percepute cu ajutorul simțurilor, iar determinarea acestora permite aprecierea calității laptelui, dar și a evetualelor stări anormale precum defecte și falsificări. Propietățile organoleptice ale laptelui materie primă sunt prezentate în Tabelul 1.2.

Tabelul 1.2

Proprietățile organoleptice ale laptelui materie primă

(după Bondoc I., 2007)

Laptele se caracterizează și prin anumite prorprietăți fizice precum densitatea, punctual crioscopic, punctual de fierbere, indicele de refracție, aciditatea titrabilă, și vâscozitatea (Tabelul 1.3).

Cunoașterea caracteristicilor fizice ale laptelui permite aprecierea calității lui în raport cu cerințele standard, depistarea erorilor din timpul exploatării animalelor, a eventualelor boli, precum și a falsificării laptelui (Usturoi M.G., 2012).

Tabelul 1.3

Proprietățile fizice ale laptelui materie primă

(după Bondoc I., 2007)

La colectare laptele trebuie să aibă o aciditate titrabilă de maxim 20 grade Thorner. Laptele falsificat cu apă sau Na2CO3 are aciditatea titrabilă sub 16 grade Thorner.

Laptele are aciditatea un pH ce variază între 6,3 – 6,9. Acesta este un indice stabil ce suferă modificări bruște în cazul falsificării prin adaos de apă (Bulancea M., 2009)

Prin compoziția fizico-chimică diversă, laptele poate fi considerat un adevărat izvor de factori nutriționali. Valoarea nutrițională este conferită în primul rând de vitamine și enzme . (Bondoc I., 2007).

Valoarea biologică a proteinelor laptelui este datorată unui aport important de aminoacizi esențiali precum leucina, lizina și valina. Proteinele laptelui conțin cantități importante și din alți aminoacizi: izolucina, treonina, metionina și triptofanul (Paccalin J. și col, 1986).

Laptele provenit de la animale sănătoase și recoltat în condiții igienice conține până la câteva zeci de mii de germeni/ml. laptele recoltat în condiții de igienă precară va conține un număr mare de microorganism/ml, ce poate ajunge și la câteva milioane sau mai mult (Șindilar E. și col., 2002).

Smântâna reprezintă un produs lactate cu conținut mărit de grăsime, fabricat în România din lapte de vacâ și bivolită.

Din punct e vedere fizic, smântâna este o emulsie de grăsimi ce include toate componentele chimice ale laptelui, dar în alte proporții: 20 – 26% grăsimi, 5-7% substanță uscată negrasă și 33-70% apă (Usturoi M.G., 2012).

Conform normativelor în vigoare smântâna trebuie să corespundă caracteristicilor organoleptice din Tabelul 1.4.

Tabelul 1.4

Caracteristicile organoleptice ale smântânii

(după Usturoi M.G.,2012)

Depozitarea smântânii se face la tempersturi de 1-8°C timp de 48 ore. Dacă aceasta este fabricată cu adaos de substanțe stabilizatoare, ea poate fi păstrată pănă la 3 zile, iar în ambalaje ermetice aproximativ 15 – 30 zile.

Brânzeturile sunt unele dintre cele mai complexe produse alimenatre, ele reprezintă un excelent aliment, atât datorită valorii nutriționale ridicate, unei bune digestibilităși, cât și plăcerii pe care o creează consumul lor.

Fabricarea brânzeturilor după tehnologia tradițională necesită multă muncă manuala, de caeea au fost contruite diferite inii tehnologice pentru fabricarea unor sortimente de brânzeturi ăn process continuu. Comună pentru toate este folosirea rezervoarelor de capacități mari, standardizarea laptelui pentru închegare, mecanizarea prelucrării coagului, formarea brânzeturilor prin turnarea și executarea consecutivă a operațiilor tehnologice în flux continuu pentru obținerea bucăților de caș (Banu C., 1998).

1.2 Depozitarea laptelui și produselor lactate

Depozitarea corespunzătoare a alimentelor reduce deșeurile rezulate din alterarea produselor și duce scăderea riscurilor de îmbolnăvire. Alimentele care sunt depozitate peste perioada recomandată pot fi încă sigure, dar calitatea lor poate începe să se deterioreze. În Tabelul 1.5, se pot observa perioada de depozitare recomandată pentru menținerea calității.

Tabelul 1.5

Condiții de depozitare a laptelui și a produselor lactate

*Din data de baze pentru Siguranța alimentelor www.foodsafety.org

CAPITOLUL 2 RISCURILE FIZICO – CHIMICE ȘI MICROBIOLOGICE ALE LAPTELUI PRIVIND SĂNĂTATEA PUBLICĂ

În condițiile unui muls neigienic, laptele poate conține diferite impurități. De asemenea, prin lapte se pot elimina substanțe toxice de natură vegetală, pesticide, medicamente, substanțe radioactive și alte toxice.

Impurificarea cu corpuri străine

Conform actelor normative actuale, amenajările unde se desfășoară mulsul sau unde este păstrat laptele după muls, manipulat sau răcit trebuie să fie construite astfel încât să evite riscul de contaminare a laptelui.

Cea mai simplă metodă de apreciere a prezenței impurităților este sedimentarea. Aceasta constă în introducerea a cca 750 ml de lapte într-un vas de sticlă incoloră, care se lasă în repaus, după cel puțin o oră se apreciazănprin transparența sticlei, depozitul de pe fundul vasului.

Contaminarea laptelui prin adaos de substanțe conservante și neutralizate

Contaminarea laptelui cuu substanțe dezinfectante, detergenți și alți compuși chimici se poate realize prin intriducerea frauduloasă sau datorită unor neglijențe.

În mod fraudulos, cu scopul conservării, se pot adăuga în lapte formol, acid boric,perhidrol. Toate aceste substanțe pot fi identificate prin diversw metode de laborator (Bondoc I., 2002).

Contaminanții și reziduurile cu semnificație sanitară

Analiza radioactivității laptelui trebuie realizată obligatoriu în situații de urgență precum accidente nucleare.

Pătrunderea radionuclizilor în organismul animalelor producătoare de lapte se realizează odată cu apa și furajele contaminate. Se consider că radioactivitatea laptelui este de circa 5 ori mai mare când vacile sunt pe pășune, față de stabulație (Șindilar E., 2000).

Contaminarea laptelui cu substanțe radioactive se realizează indirect prin biociclul radionuclizilor, după schema:

aerosoli plante furaje animale produse alimentare.

Contaminarea laptelui cu metale grele

Poluarea chimică prin intermediul metaleloe grele acționează prin toți factorii de mediu: apă, aer, alimente și prin toate organismele vii.

Dintre metalele grele a căror prezență este constane alimentare.

Contaminarea laptelui cu metale grele

Poluarea chimică prin intermediul metaleloe grele acționează prin toți factorii de mediu: apă, aer, alimente și prin toate organismele vii.

Dintre metalele grele a căror prezență este constant cercetată în lapte se remarcă plumbul, cadmiul, mercurul, zincul și cuprul.

La om, manifestările clinice consecutive ingestiei unor cantități importante de plumb sunt dominate de paliditate datorată anemiei, oboseală accentuată, tulburări renale și nervoase.

Conform actelor normative, conținutul maxim de plumb admis în lapte este de 0,02 ppm (mg/kg greutate produs umed) (Ordinul 106/2004).

Acțiunea toxică a cadmiului se exercită cu precădere asupra sistemului urinar si a celui respirator.

Mercururul generează multiple efecte toxice, în special neurotoxice și embriotoxice, dintre care unele sunt ireversibile.

Cadmiul este un toxic cumulative, pentru care rinichiul reprezintă organul de elecție. Acumularea cadmiului peste un anumit nivel determină tulburări ale funcției renale.

Conform normativelor, conținutul maxim admis de cadmiu în lapte este de 0,01 ppm (mg/kg produs) (Ordinul 975/1998).

Reziduurile de pesticide

Pesticidele sunt substanțe chimice utilizate în protecția plantelor, apărarea sănătății animalelor, etc.

Organocloruratele, organofosforicele și carbamații sunt pesticidele cu cea mai mare incidență în produsele lactate.

Poluarea laptelui cu organoclorurate se datorează hrănirii animalelor cu furaje contaminante sau tratamentelor antiparazitare aplicate animalelor.

Datorită efectului cumulative, cele mai importante cantități de organoclorurate se pot acumula în smântână și unt. Conform studiilor efectuate, laptele smântânit și zara conțin cantitâți nesemnificative de organoclorurate (Popa G. și col, 1986).

Până la ora actuală nu există nici o metodă de decontaminare a laptelui. Procesarea laptelui în diferite tipuri de brânzeturi nu modifică concentrația inițială de pesticide organoclorurate. Transformarea laptelui în lapte praf poate duce la o reducere semnificativă a conținutului de pesticide.

Substanțetele organofosforice sunt otrăvuri fără efect cumulative. Acestea dispar la 3-4 săptămâni de la contaminare. Pasteurizarea și sterilizarea determină reducerea cu cca 30 – 35% a concentrației inițiale de organofosforice.

CAPITOLUL 3 – ORGANIZAREA INSPECȚIILOR OFICIALE PE FILIERA LAPTELUI

Controalele oficiale se efectuează fără informare prealabilă, cu excepția auditului, ce necesită o notificare prealabilă a operatotului din sectorul alimentar.

Conforn legislației sanitar veterinare actuale, controlul oficial pe filiera laptelui se referă la controlul exploatațiilor de animale pentru producerea laptelui; controlul centrelor de colectare a laptelui și a centrelor de standardizare; controlul unităților de tratare, de procesare, controlul transportului și comercializării laptelui și produselor lactate.

Scopul controalelor oficiale efectuate pe filiera laptelui este de a preveni, elimina sau reduce riscurile până la niveluri acceptabile pentru sănătatea publică și a animalelor și de a garanta aplicarea unor practici corecte în ceea ce privește comerțul cu produse lactate și protejarea consumatorilor, incluzând etichetarea corectă a alimentelor și alte forme de informare a consumatorilor.

Prin control oficial se înțelege orice formă de control pe care îl efectuează autoritatea competentă sau Comisia Europeană împreună cu statele membre ale UE, pentru a verifica conformitatea cu legislația în domeniul alimentelor (Bondoc I., 2007).

În țara noastră autoritatea competentă este reprezentată de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Ministerul Sănătății Publice.

Controalele oficiale trebuie efectuate utilizându-se metode de control și tehnici corespunzătoare. Principalele metode de control sunt: monitorizarea, supravegherea, verificarea, auditul, inspecția, prelevarea de probe și analiza.

Supravegherea pe piața produselor alimentare se face prin inspecții periodice inopinante sau ca urmare a reclamațiilor și sesizărilot din partea consumatorilor.

Controalele oficiale efectuate în unitățile de procesare a laptelui urmăresc următoarele obiective:

Verificarea condițiilor de igienă generală a unității și a condițiilor specifice;

Evaluarea procedurilor referitoare la bunele practici de fabricație, bunele practici de igienă și modul de implementare a sistemului haccp, ținându-se cont de utilizarea de ghiduri stabilite în conformitate cu legislația națională;

Interviuri cu operatorii cu activitate în domeniul alimentelor;

Examinarea materialelor scrise sau a altor înregistrări ce pot fi relevante pentru evaluarea conformității cu legislația în domeniul alimentelor;

Controale efectuate ca instrumente proprii ale autorității competente, pentru a se verifica măsurătorile efectuate de operatorii cu activitate în domeniul procesării laptelui.

3.1 Inspecția și controlul sanitar veterinar al laptelui materie primă

3.1.1 Controlul oficial al exploatațiilor al animalelor pentru procesarea laptelui

Controalele oficiale la nivelul exploatațiilor de animale sunt efectuate de reprezentanți ai autorității veterinare centrale și ai autorității veterinare județene, cu atribuții în domeniul supravegherii și controlului sanitar veterinar.

Principalele elemente urmărite sunt cele ordin igienic și anume igiena generală a exploatației, igiena mulsului (a spațiilor, echipamentelor, utilajelor și igiena personalului), igiena producției, a condiționării primare și igiena transportului.

Controlul laptelui crud prin examene de laborator presupune recoltarea unui număr reprezentativ de probe, randomizat, din exploatațiile de producere a laptelui.

Laptele materie primă, care nu corespunde parametrilor de calitate și salubritate, va fi prelucrat numai în produse semifabricate, destinate procesării ulterioare în brânzeturi topite.

Probele de lapte materie primă recoltate în cadrul programelor de autocontrol se vor analiza în laboratoare autorizate de către autoritatea veterinară competentă. În scopul monitorizării adecvate, cantitățile de lapte din care au fost recoltate probele și rezultatele analizelor vor fi înregistrate în scris.

Probele de lapte materie primă recoltate în cadrul programelor de autocontrol, vor fi analizate obligatoriu pentru minimum următorii parametrii: număr total de germeni, număr de celule somatice, punct crioscopic și conținutul de grăsime.

Rezultatele neconforme sunt aduse la cunoștințs operatorului economic. Acesta are obligația de a lua măsuri pentru a remedia situația.

Dacă operatorul nu a corectat situația în decurs de 3 luni de la prima notificare, privind neconformitatea referitoare la numărul total de germeni și numărul celulelor somatice, livrarea de lapte materie primă din exploatația respectivă urmează să fie suspendată.

Controlul oficial al centrelor de colectare/standardizare a laptelui

Prin centru de colectare se înțelege acel tip de unitate în care laptele crud poate fi colectat și eventual răcit și filtrat.

Centrul de standardizare reprezintă o unitate atașată sau nu unui centru de colectare sau a unei unități de tratate sau procesare, în care laptele crud poate fi degresat sau pot fi modificați constituienți naturali ai acestuia.

Centele de standardizare trebuie să dispună de următoarea dotare minimă:

Containere pentru depozitarea la rece a laptelui crud, echipamente pentru standardizare și containere pentru depozitarea laptelui standardizat

Instalație de centrifugaee sau orice alt aparat pentru purifiarea fizica a laptelui.

Controlul ofical al unităților de tratate sau procesare a laptelui

Unitățile de tratare/ procesare a laptelui din România trebuie să fie autorizate sanitar veterinar.

Inspecția și controlul sanitar veterinar al produselor lactate acide

Principalele produse acide supuse inspecției și controlului sanitar veterinar sunt cele obținute prin fermentație lactică (iaurt, lapte bătut) și prin fermentație dublă, lactică și alcoolică (chefirul).

Prin comercializare acestora se întelege depozitarea sau expunerea produselor în vederea vânzării, vânzarea, livrarea sau orice alta metodă de vânzare cu excepția vânzării cu amănuntul, care se supune condițiilor stabilite de legislația în vigoare.

Laptele și materialele auxiliare folosite la fabricarea iaurtului trebuie să corespundă normativelor în vigoare și să respecte normele sanitar veterinare în vigoare.

Verificarea calității iaurtului se face prin verificări ale fiecărui lot și prin verfificări periodice.

Prin lot se înțelege maximum 500 kg iaurt de același tip, același sortiment, aceeași dată de fabricație, același tip de ambalaj și prezentată în același timp la verificare.

Pentru fiecare lot se verifică masa, ambalarea și marcarea, proprietățile organoleptice și proprietățile fizico-chimice.

Iaurtul va fi păstrat în reșeaua de desfacere în vitrine frgiorifice care să asigure menținerea produsului la temperaturi de maxim +4°C, în vederea păstrării caracterosticilor fizico-chimice și microbiologice.

Se interzice expunerea produsului în rețeaua de comercializare la temperatura mediului ambient. În momentul livrării, produsul va fi însoțit de declarația de conformitate, eliberată de firma producătoare.

Termenul de valabilitate se referă la produsul ambalat, depozitat, transportat și livrat în condițiile prevăzute de standardul de firmă și în normele tehnice pentru depozitarea bunurilor alimentare.

Iaurtul corespunzător organoleptic prezintă următoarele însușiri: coagul bine prins, cremos, compact, sub forma unei mase omogee, fără grunji și fără separări de zer, culoare albă-uniformp la iaurtul fr vacă, mirosul și gustul sunt specifice, placute.

Examenele fizico-chimice au drept scop aprecierea calității și a stării de prospețime. Acestea constau în determinarea conținutului de grăsime, determinarea acidității totale și a substanței uscate.

Conform actelor normative în vigoare, se confiscă și se distrug produsele alterate și cele la care s-au adăugat aditivi alimentaro nepermiși de Ministerul Sănătății Publice.

3.3. Inspecția și controlul sanitar veterinar al smântânii

Acestea se efectuează de la unitatea de procesare până la rețeaua de comercializare. Examenul fizic al produsului constă în aprecierea însușirilor organoleptice, aprecierea calității, a stării de prospețime și a salubrității.

În urma inspecției se pot constata o serie de defecte sau procese alterative. Defectele smântânii pot fi originare sau confiscate sau castigate, datorită nerespectării tehnologiei de fabricație.

Produsele cu defecte ușosre se admit în consum imediat. Produsele cu defecte pronunțate și smântâna alterată se confiscă și se distrug.

PARTEA A II-A

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4 SCOPUL LUCRĂRII ȘI METODE DE CERCETARE

Laptele conține numeroase substanțe nutritive și aduce o contribuție importantă la satisfacerea nevoilor organismului pentru calciu, magneziu, seleniu, riboflavină, vitamina B12 și acid pantotenic (vitamina B5).

O dată cu creșterea veniturilor și a producției, laptele și produsele lactate au devenit o parte importantă din alimentație in unele părți ale lumii unde în anii 1970 se consumau cantități mici de lapte sau chiar deloc.

4.1 Scopul lucrării

Scopul lucrării este de a cerceta problemele de care se lovesc consumatorii de produse lactate și modul de soluționare a problemelor.

Obiectivele cercetării sunt:

Studierea legislației cu privire la protecția consumatorului

Studierea legislației cu privire la lapte și produse lactate

Prezentarea unor cazuri încălacare a normativelor aflate în vigoare

Recomandări cu privire la cumpărarea de produse lactate.

4.2 Evoluția consumului de produse lactate

Consumul de lapte și produse lactate a crescut foarte mult în Asia și America Latină, iar India a devenit de curând cel mai mare producător de lapte din lume, totuși consumul pe locuitor este încă foarte mic.

Miliarde de oameni din întreaga lume consumă zilnic lapte si produse din lapte. Produsele lactate nu sunt doar o sursa bogată de nutrienți pentru consumatori, dar și mijloace de existență pentru fermieri, procesatori, comercianți. Pentru a se obține aceste lucruri, consumatorii au nevoie de informații despre modul în care laptele și produsele lactate pot contribui în alimentația umană și cum industria produselor lactate poate contribui la creșterea securității alimentare.

În anul 2011, producția de lapte a fost estimată la 748 milione de tone, dintre care 620 de milioane de tone a fost lapte de vacă. În Uniunea Europeană producția totală de lapte a fost estimată la 152 milioane de tone. Principalele state producătoare ale Uniunii Europene sunt Germania, Franța, Marea Britanie, Olanda, Italia și Polonia care, împreună, reprezintă mai mult de 70 % din producția Uniunii Europene (www.fao.org).

O alimentație bună și accesul la o alimentație adecvată sunt esențiale pentru creșterea și dezvoltarea copiilor, pentru menținerea corporală și protecția atât împotriva bolilor infecțioase cât și a celor netransmisibile în viața unui adult.

CAPITOLUL 5 – CALITATEA ALIMENTELOR ȘI SIGURANȚA ALIMENTARĂ

Alimentația reprezintă un proces important prin care organismul uman asimilează și utilizează substanțele necesare pentru a face față nevoilor fiziologice organismului.

Calitatea este o noțiune cu o utilizare foarte largă, ceea ce face definirea ei din punct de vedere științific foarte grea. Calitatea produselor este definită ca reprezentând:

Satisfacerea cerințelor clienților

Disponibilitatea produslui

Un demers sistematic către excelență

Conformitatea cu specificațiile

Corespunzâtor pentru utilizare.(Olaru M., 2005)

Conform standardului SR EN ISO 9000:2006 calitatea reprezontă măsura în care un ansamblu se caracteristiciintrinseci îndeplinește cerințele.

Calitatea reprezintă acel nivel al însușirilor unui produs, sau serviciu care îl fac să se distingă de cele similare lui și care îi confer aptitudinea necesară satisfacerii într-un anumit grad a necesității explicite, implicite, de reglementare precum și a celor identificate de organizațe, pe termen lung (Pop C., 2002).

Din punctual de vedere al clientului un produs de calitate este adecvat scopului și utilizării, din punctual de vedere al producătorilor pentru a fi de calitate produsul trebuie să fie conform cu cerințele, iar din punct de vedere al marketingului, un produs este de calitate daca clientul este satisfăcut.

Conform SR EN ISO 22000:2005 siguranța alimentului este un concept conform căruia produsul alimentar nu va dăuna consumatorului dacă este preparat și/sau consumat potrivit utilizării prevăzute.

5.1 Cadru organizațional al calității produselor alimentare

La nivelul Uniunii Europene, cele mai importante documente referitoare la calitatea alimentelor sunt:

Regulamentul 852/2004 privind Igiena Alimentelor

Regulamentul 853/2004 privind reguli specifice de igienă pentru alimentele de orgine animală

Regulamentul 882/2004 privind controlul oficial al nutrețurilor și alimentelor

În România, cele mai importante documente referitoare la calitatea produselor alimentare sunt:

HG 1196/2002 privind controlul oficial al alimentelor

HG 924/2005 – Reguli Generale pentru Igiena Produselor Alimentare

Legea 54/2002 de aprobare a Ordonanței de Urgență 977/2001 referitoare la reglementarea producției, circulației și comercializarea produselor

Legea 150/2004 privind Siguranța Alimentelor

Preocuparea pentru siguranța alimentară datează de mii de ani. Câteva persoanele dintre cele ce s-au implicat în primele eforturi în ceea ce privește reglementarea produselor au fost Theophrastus (370 -285 Î.Hr.) care a raportat utilizarea aromelor artificial în produsele alimentare, Cato (234-149 Î. Hr.) care a recomandat o metodă de a determina dacă în vin s-a adăugat apă și Plinius cel Bătrân (131-201) care a descries falsificarea pâinii prin adaos de cretă în făină (Burditt G., 1995).

Reglementarea 178/2000 aprobată de Parlamentul European, trasează baza asigurării unui înalt grad de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor în legătură cu alimentele, luând în considerare în special, diversitatea în aprovizionarea cu alimente, inclusiv produse tradiționale și asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne. Aceasta reglementare conține principiile generale și cerințele legii alimentului precum și informații despre înființarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor.

Produsele alimentare ocupă un rol important în politica Uniunii Europene, exigențele calitative impuse se datorează perspectivelor creșterii numerice a consumatorilor odată cu acceptarea de membrii noi, și de numeroasele crize din domeniul agroalimentar ce au pus în pericol încrederea în calitatea și siguranța alimentelor din Uniunea Europeană. În acest context, Uniunea Europeană recomandă monitorizarea produselor alimentare începând cu etapa obținerii materiilor prime și până la consumatorul final (fig 5.1) (Pop. C.,2008).

Figura 5.1 Calitatea produselor alimentare în politica Uniunii Europene

(***sursa: Pop C., 2008)

Siguranța alimentară reprezintă asigurarea accesului tuturor consumatorilor și în mod permanent, la hrana necesară unei vieți active și sănătoase, asigurarea disponibilității alimentelor, asigurarea și respectarea dreptului oricărui on de a se hrăni, precum și dorinței de a avea o alimentație sănătoasă și asigurarea unor alimente corespunzătoare sub aspect nutritiv.

Asigurarea siguranței alimentare implică atât executivul, reprezentat în țara noastră de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, cât și producătorii, procesatorii și distribuitorii.

Cel mai avansat sector în ceea ce privește asigurarea și siguranța calității alimentelor este cel al industriei laptelui, programul calității are o aplicabilitate practică de peste 90% dintre fabricile de produse lactate (Pop C., 2008).

HACCP este un sistem care permite ientificarea, evaluarea și controlul permanent al riscurilor asociate produselor alimentare. Rezultatele practice obținute prin implementarea acestui sistem îl recomandă ca fiind cea mai eficientă soluție pentru asigurarea inocuității produselor alimentare.

Siguranța alimentelor presupune proiectarea și implementarea unui sistem de management al siguranței alimentului bazat pe principiile HACCP (Hazzard Analysis and Critical Control Points).

Principiile HACCP sunt:

Identificarea și evaluarea riscurilor

Determinarea punctelor critice de control

Stabilitea limitelor critice

Stabilirea procedurilor de monitorizaee a limitelor critice

Stabilirea acțiunilor corrective

Organizarea sistemului de documentare și înregistrare a datelor

Stabilirea procedurilot de verificare a funcționării sistemului HACCP.

CAPITOLUL 6 – CERCETĂRI PRIVIND PROTECȚIA CONSUMATORILOR DE PRODUSE LACTATE

6.1 Istoricul Protecției Consumatorului

Primele preocupări în ceea ce privește consumatorul au apărut în America prin filosofi precum Marcuse, economiști precum Galbrait și Vance Packars și a culminat cu mesajul Președintelui Kennedy în 1962, atunci când masa consumatorilor a fost proclamată ca fiind cel mai important grup economic, a cărei voce nu trebuie depășită. Atunci a apărut noțiunea de “dreptul consumatorului la securitate” și a devenit unul dintre cele mai importante subiecte ale societății (Goicovici J., 2006).

Primul document în care au fost conturate drepturile consumatorului în constituie ”Cartea drepturilor consumatorilor” definite de președintele J.F.Kenedy în martie 1962. Cartea structurează problematica legată de protecția consumatorului pe patru drepturi fundamentale:

Dreptul fiecărui cumpărător la o alegere liberă

Dreptul de a fi informat

Dreptul la petiție și înțelegere

Dreptul la protecție (Pop C., 2002).

10 ani mai târziu, Europa Occidentală recunoaște importanța consumatorilor, iar legislatorii încep să reglementeze protecția consumatorilor.

În 1975, Comisia Europeană a prezentat primul program de acțiune denumit “Programul preliminar al CEE pentru protecția consumatorilor și politica de informare”(Dinu V., 2006).

Atât consumatorii cât și producătorii au interesele lor specifice ce trebuiesc protejate, însă la un moment dat și producătorul devine consumator, de aceea toată lumea are interesul să fie protejați în calitate de consummator (Mihuț I, 1996).

Protecția consumkatorului reprezintă promovarea și apărarea drepturilor acestora (Turcu I, 1997).

Protecția consumtorului ia forma unor dispoziții menite să asigure respectarea drepturilor și intereselor acestora. Politica consumatorilor din Uniunea Europeană a parcurs un drum lung de la primul program de informare și protecție a consumatorilor adoptat in 1975. De atunci s-au luat un număr mare de măsuri pentru a proteja cele mai răspândite interese ale consumatorilor.

În decembrie 2006, Uniunea Europeană a adoptat un noi program pentru protecția consumatorilor pentru perioada 2007 – 2013 cu un buget total de 157 milioane de euro, iar ăn martie 2007 Comisia a adoptat “Consumer Policy Strategy” pentru anii 2007 – 2013. Această strategie a avut două mari obiective, și anume să asigure protecția consumatorilor la un nivel înalt și să asigure aplicarea efectivă a regulilor pentru protecția consumatorului. Prioritățile acestei strategii au fost:

O mai bună monitorizare a consumatorilor

O legislație mai bună în ceea ce privește protecția consumatorilor

O mai bună informare și educare a consumatorilor

În februarie 2007, Comisia Europeană de specialitate a adoptat Cartea Verde cu privire la revizuirea normelor în vigoare legate de protecția consumatorului pentru a le adduce la zi în funcție de evoluția comerțului cu bunuri din dorința de a crește încrederea consumatorilor.

Politica Uniunii Europene de protecție a consumatorului are patru obiective principale:

Să protejeze consumatorul de riscurile și amenințările grave pe care le pot înfrunta pe cont propriu ;

Să asigure consumatorului posibilitatea de a face alegeri bazate pe informații clare și corecte;

Să protejeze drepturile consumatorului și să garanteze accesul la procedure rapide și eficiente de soluționare a litigiilor comerciale;

Să adapteze drepturile consumatorilor la evoluțiile economice și sociale (În prim – plan consumatorii, 2006).

În România, actele normative care au reglementat domeniul protecției consumatorului, au apărut după 1990, o dată cu adoptarea Ordonanței Guvernului nr 21/1992.

În prezent, actul normativ ce reglementează organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului este Hotărârea Guvernului nr 700 din iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial.

Drepturile consumatorului

Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt:

Dreptul la satisfacerea cerințelor esențiale pentru viață;

Dreptul la siguranță;

Dreptul de a fi informat;

Dreptul de a fi protejat împotriva informației, publicității și a practicilor frauduloase;

Dreptul de a fi desbăgubit;

Dreptul de a alege;

Dreptul de a fi ascultat;

Dreptul la educare.

Legislația Uniunii Europene cu privire la protecția consumatorilor

La nivelul Uniunii Europene, a fost inițiat un program complex de protecție a consumatorului printr-o serie de directive precum 85/374/CEE din iulie 1985 privind aproprierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor member cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect. Ideea îmbunătățirii calității vieții cetățenilor Uniunii Europene, precum și evitarea viitoarele catastrofe alimentare și sanitare a fost ideea principală a acestor directive.

Legislația alimentară, atât la nivel național cât și european, stabilește dreptul consumatorului la o alimentație sigură și la informații corecte și oneste. Unul din scopurile principale ale Uniunii Europene este de a armoniza cerințele naționale existente cu scopul de a asigura libera circulație a produselor alimentare în Uniunea Europeană (Petrescu – Mag R., 2011).

Reglementările Uniunii Europene asigură minimul de protecție pentru consumatori, indifferent de țara de origine a acestora. Modul în care este asigurată protecția consumatorului poate varia, deoarece atunci când legislația este transpusă la nivel național se pot introduce măsuri mai stricte decât cele ikmpuse de Uniunea Europeană (În prim-plan, cosumatorii, 2014).

Politicile de siguranță alimentară în Uniunea Europeană ia în considerare întregul lanț alimentar destinat consumului. Acestea oferă reglementări detaliate cu privire la responsabilitățile producătorilor și furnizorilor în ceea ce privește participarea lor la asigurarea calității alimentelor.

Regulamentele Uniunii Europene cu privire la Protecția Consumatorului sunt:

Regulamentul Consiliului (CE) 2368/2002 din 20 decembrie 2002 de punere în aplicare a sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind comerțul internațional cu diamante brute

Regulamentul (CE) nr 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 cu privire la cooperarea dintre autoritățile naționale ce au sarcina de a asigura aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului (“Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”).

Regulamentul (CE) nr 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004, ce stabilește reguli în ceea ce privește compensarea pasagerilor în cazul refuzului la îmbarcare și al anulării sau întârzierii zborurilor

Regulamentul (CE) nr 1372/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar

Regulamentul (CE) nr 764/2008 al Parlamentului European și al Consiuliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor procedure de aplicare a unoi norme tehnice naționale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru

Regulamentul (CE) ne 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 cu privire la normele commune pentru operarea serviciilor aeriene din Comunitate

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr 924/2009 cu privire la plățile transfrontaliere în Comunitate

Regulamentul (UE) nr 181/2011 privind drepturile pasagerilor ce călătoresc cu autobuzul și autocarul (http://www.anpc.gov.ro/ ).

Legislația Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor este împărțită pe o serie de domenii precum:

Probleme de ordin general;

Informarea, educația și siguranța consumatorilor;

Protecția sănătății și siguranței consumatorilor;

Protecția accesului consumatorilor la justiție (Șuteu, D., 2010).

În cazul în care într-una din țările din Uniunea Europeană identifică produse ce prezintă un risc ridicat pentru securitatea și siguranța consumatorului, autoritățile au obligația de a informa Uniunea Europeană prin sistemul de alerta rapid RAPEX. Informațiile sunt transmise tuturor țărilor din Comunitate și sunt luate măsurile necesare îndepărtării pericolului.

În Cartea Albă din 1985, Comisia Europeană a utilizat o nouă abordare a politicii de protecției consumatorilor, ce a permis Consiliului de Miniștri să adopte directivele privind protecția sănătății și siguranței pe categorii de produse. Astfel s-au introdus în standardele produselor, cerințe de bază pentru siguranța alimentelor, iar respectarea lor presupune aplicarea marcajului CE (Dinu V., 2006). Produsele ce poartă marcajul CE sunt în conformitate cu legislația în vigoare și pot circula pe piața europeană. Prin aplicare acestui marcaj, fabricantul declară că produsul respectă toate cerințele legale (ec.europa.eu).

Cadrul instituțional

În prezent în Uniunea Europeană există un cadru instituțional bine structurat în domeniul protecției consumatorului. Acesta s-a dezvoltat în timp și cuprinde un număr mare de actori instituționali și privați, sau grupuri de interese ce îndeplinesc roluri executive, legislative, juridice, de promovare și de reprezentare (Tabelul 6.1).

Tabelul 6.1

Cadrul instituțional al politicii europene de protecție a consumatorilor

(sursa: Dinu V., 2006)

În Figura 6.1 sunt prezentate înstituțiile, cadrul politic și instrumentele împlicate în politica pentru protecția cosumatorului.

Figura 6.1 Instituții, cadru politic și instrumente europene implicate în protecția consumatorului

(Preluare dupa Dinu V., 2006)

Cadrul instituțional al protecției consumatorilor din România este legiferat și se compune din numeroase organizații și asociații, guvernamentale și neguvernamentale precum:

ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR (ANPC) – ce are rolul de a realiza și coordona strategia și politica Guvernului în acest domeniu. Aceasta s-a înființat în 1992 în baza OG nr. 21/1992 și are în subordine 42 de oficii teritoriale și un Centru Național pentru Încercarea și Expertizare a Produselor

Centrul de Consiliere și Informare a Consumatorilor București

Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC) înființată în 1990 cu scopul de a milita pentru promovarea și apărarea consumatorilor români. Activitățile desfășurate de acestea vizează:

Participarea la comitetele tehnice de Standardizare;

Reprezentarea consumatorilor în comitetele de conducere ale unor organisme de certificare;

Organizarea de testări și încercări comparative de produse;

Editarea de material instructiv și publicitar pentru informarea consumatorilor.

Oficiul pentru Protecția Consumatorilot (OPC) – organizație guvernamentală ce are atribuții de control, inspecție și sancționare.

Oficiul pentru Protecția Consumatorilor din București

Oficiul Concurenței

Consiliul Consultativ pentru Protecția Consumatorilor

6.5 Legislația privind laptele de consum, laptele conservat și untul

Laptele constituie unul dintre alimentele de bază pentru toate categoriile de vârstă și materia primă pentru toate o gamă extrem de diversificată de produse (Bondoc I., 2007).

Conform normelor FAO/OMS, denumirea de lapte este rezervată exclusiv produsului de secreție al glandei mamare, obținut prin una sau mai multe mulsori, fără nici un fel de adaosuri sau sustrageri.

Laptele crud este definit ca „produsul de secreție al glandei mamare a uneia sau a mai multor vaci, oi caprine sau bivolițe, neîncălzit la temeperaturi de peste 40ºC sau supus unui tratament cu efect echivalent”. (Ordinul 389/2002).

Conform normativelor actuale, armonizate cu cele ale Uniunii Europene, imediat după muls laptele trebuie plasat într-un loc curat, astfel, echipat incât să asigure evitarea deprecierii calitative. Dacă laptele nu este colectat în maximum 2 ore de la muls, acesta trebuie răcit la o temperatură de 8ºC sau mai mică, în cazul colectării zilnice și la o temperatură de 6°C sau mai mică, în cazul în care colectarea nu se face zilnic (Ordinul 389/2002).

Actele normative cu privire la calitatea și comercializarea laptelui de consum, laptelui conservat și al untului sunt:

Regulamentul (CEE) NR 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP).

Regulamentul (CE) nr 1153/2007 de modificare a Regulamenntului (CE) nr 2597/ 97 de stabilire a unor norme suplimentare privind organizarea comun a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate în ceea ce privește laptele de consum

Comunicare a Comisiei (2008/C-27/05) privind includerea în Regulamentul (CE) nr 1234/2007 al Comisiei a reformelor recente ale politicilor din sectorul laptelui și produsele lactate și din sectorul zahărului

Ordinul 230/457/76/2002 pentru aporbarea Normei privind denumirile sub care se vinde și condițiile de calitate ale laptelui de consum

Ordinul 521/832/321/2003 pentru aprobare Normei privind definirea și denumirile sub care se vând, etichetarea și condițiile de calitate ale unor sortimente de lapte: conservat, parțial sau total deshidratat, destimate consumului

Ordinul 524/958/8/2003 pentru aprobarea Normei privind denumire sub care se vând și condițiile de calitate ale grăsimilor tartinabile destinate comercializării (www.anpc.ro).

6.6. Abateri și măsuri

A.N.P.C-ul are obligația de a aplica legislația în domeniul industriei alimentare, de a urmări modul în care unitățile de producție agro-alimentare, de procesare, distribuție și comercializare, aplică sistemul HACCP,de a scoate din circuit produsele alimentare cu termenul de valabilitate depășit, de a sancționa falsificarea alimentelor și de a controla unitățile în ceea ce privește respectarea cantităților de ingrediente ce intră în compoziția produselor finite și respectarea ghidurilor de bună practică și igienă.

A:N:P:C este condusă de un președinte, ajutat de doi vicereședinți, numiți prin decizie a primului – ministru.

Producătorii, procesatorii și distribuitorii trebuie să respecte ghidul de bună practică și igienă, șă asigure calitatea și controlul materiilor prime și a alimentelor procesate, să utilizeze procese și tehnologii adecvate și să eticheteze corect și complet produsele alimentare.

Consumatorul este acea persoană care achiziționează de pe piață și consumă diverse produse și/sau servicii de la diverși producători.

Protecția consumatorului reprezintă un ansamblu de reglementări privind inițiativa publică și privată menită a asigura și a ameliora continuu respectarea drepturilor consumatorilor (Șuteu D., 2010).

Supraveghera pe piața produselor alimentare se face prin inspecții periodice inopinante sau ca urmare a unor reclamații și sesizări.

În perioada 10 iunie – 20 iunie 2014, ANPC a desfășurat o acțiune de control pentru a verifica modul de respectare a prevederilor legale în ceea ce privește comercializarea, conformitatea, modul de etichetare și prezentare a laptelui și produselor lactate.

Au fost controlați circa 1000 operatori economici, la 70% dintre aceștia constatându-se abateri.

Dintre cele aproximativ 160 de tone de lapte și produse controlate, 17% (aproximativ 27 tone), nu au respectat normativele în vigoare.

Au fost prevelate 87 de eșantioane de lapte și produse lactate, care în urma analizelor de laborator efectuate de laboratorul Larex și IBA București a rezultat ca 26% nu se încadrau în parametri fizico-chimici impuși de lege sau declarați de producători.

Structura eșantioanelor este prezentată în Figura. 6.2.

Figura 6.2 Structura eșantioanelor de produse lactate analizate de ANPC în perioada 10-20 iunie 2014

În figura 6.3 este prezentat procentajul de produse neconforme găsite în urma analizelor fizico –chimice realizate în urma acțiunii de control efectuate de ANPC în perioada 10 – 20 iunie 2014 pentru fiecare categorie de produse lactate.

Figura 6.3 Procentajul neconformităților găsite în urma anlizelor de laborator

Principalele abateri constatate în urma acțiunii de control sunt:

Lipsa conformității laptelui și a produselor lactate:

Comercializarea produselor lactate cu caracteristici organoleptce necorespunzătoare;

Neîncadrarea în parametrii fizico – chimici;

Lapte și produse lactate comercializate în afara datei durabilității minimale, respectiv a datei limită de consum stabilite de producători;

Starea necorespunzătoare a ambalajelor.

Lipsa informațiilor obligatorii care să permită alegerea sortimentului dorit:

Lipsa totală sau parțială a elementelor de caracterizare, comercializarea produselor neetichetate, elemente de identificare și caracterizare greu lizibile și vizibile;

Comercializarea de produse la care prin forma de înscriere a informațiilor, consumatorii ar putea fi induși în eroare;

Înscrierea incorectă sau incompletă a etichetării nutriționale;

Lipsa inscripționării sau inscripționare incorectă a datei durabilității minimale/ datei limită de consum;

Elemente de identificare netraduse în limba română.

Abateri de la afișarea prețului:

Lipsa afișării prețurilor sau afișarea acestora într-o formă ce îngreuna vizibilitatea;

Nerespectarea condițiilor de depozitare și comercializare a produselor:

Modul de prezentare al produselor, comercializarea produselor la alte temperaturi decât a celor impuse de lege, neînregistrarea temperaturilor realizate.

Practici incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii.

Conformittatea laptelui și a produselor lactate

Comercializarea produselor cu parametrii neconformi celor declarați sau prevăzuți de lege

Comercializarea produselor cu caracteristici organoleptice necorespunzătoare:

În București S-a găsit telemea de vacă, ambalată în vid, cu caracteristici organoleptice calitatitve nespecifice, și anume, consistență moale, exprimare de zer în ambalaj.

Tot în București s-a găsit telemea de oaie ce prezenta culoarea modificată și impurități în conținut și telemea de capră și brânză proaspătă de vaci cu caracteristici calitative necorespuzătoare ce puteau afecta sănătatea consumatorilor, ce proveneau din surse neautorizate precum producători particulari neidentificabili și care prezentau gust și mirosputernic de acru, nespecific sortimentelor.

În județul Satu-Mare s-au găsit 40 de bucăți de cașcaval ce prezentau modifcări de culoare la suprafața produsului (maronie pană la verde), mai ales la muchii, în colțuri, lucru ce îl face impropriu consumului uman (figura 6.4)

Figura 6.4 – Cașcaval ce prezintă modificări de culoare

În județul Cluj s-a găsit brânză telemea vrac, ce prezenta la suprafața consumului colonii de mucegai verde

Neîncadrarea în parametrii fizico-chimici

26% dintre eșantioanele inspectate prezentau parametrii fizico-chimici neconformi, respectiv, cu conținut de grăsime sau umiditate diferite de cele impuse

În județul Argeș, produslui brânză telemea ce prezenta conținut de apă 60,8% fașă de maxim 55% prevăzut.

În județul Constanța, produsul telemea de vacă integral prezenta, în urma analizelor de laborator, un conținut de apă de 63%, față de maximum 60% prevăzut de standardul SR 1981/2008 pentru ”Brânză telemea”.

În județul București s-a găsit telemea de capră, ce în urma analizelor de laborator a demonstrat că încalcă Regulamentul CE nr 1234/2007 care stipulează că denumirea de brânză este rezervată numai produselor derivate exclusiv din lapte, iar în urma analizelor s-a constatat că acesta era un produs pe bază de grăsimi vegetale.

Tot în București produsul unt de masă nu corespundea inscripției de pe ambalaj la parametrul ”conținut de grăsimie”, determinându-se 62,5% față de baloarea de 65% declarată.

În județul Bihor s-a constata că la produsul brânză de burduf prezenta parametrul substanță uscată 47,63% față de minim 52% cât era prevăzut de actele normative în vigoare.

În Satu Mare s-a constatat, în urma analizelor de laborator, în produsul unt cu conținut redus de grăsime, prezența conservantului acid ascorbic, aditiv ce nu este acceptat în produsele lactate, conform Regulamentului (UE) nr 1129/2011.

În județul Hunedoara, s-a constatat la produsul telemea de capră, faptul că nu se încadra în cantitatea netă declarată de producător, determinându-se 541g față de 635 cât era inscripționat pe ambalaj.

Durabilitatea minimală

În 62% dintre județe se comercializau lapte de consum și produse lactate în afara datei durabilității minimale, respectiv a datei limită de consum stabilite de producători.

În urma unei acțiuni de control, în județul Vas lui s-a găsit s mântână expirată de trei zile, în județul Sibiu, brânză de burduf expirată de o zi, brânză Ricotta expirată de o zi, unt expirat de cinci zile și iaurt expirat de o zi.

În județul Giurgiu s-au găsit două kilograme de lapte praf a cărei dată limită de consum era depășită de 93 zile, iar în județul Cluj, produse lactate (lapte, brânză telemea, iaurturi și unt) cu data durabilității minimale depășitp de minimum 48 de ore.

Stare ambalaje

În județul Cluj s-a găsit lapte de consum ambalat în sticle din plastic refolosite, iar în județul Botoșani, iaurt cu ambalajul deteriorat datorită manipulărilor la transport.

Lipsa informațiilor obligatorii care să permită alegerea sortimentului dorit

În urma acțiunii de control s-au constatat abateri privind lispa totală sau parțială a elementelor de caracterizare – identificare, comercializare de produse neetichetate, elemente de identificare greu lizibile și comercializare de produse la care prin forma de înscriere a informațiilor, consumtorii puteau fi induși în eroare.

În județul Neamț, într-un magazin de desfacere produse din producție proprie, erau expuse la comercializare următoarele produse la care s-au constatat abateri de etichetare:

Telemea de vacă sărată, ambalată, la care era indicat procentajulde sare;

Lapte proaspăt de vacă comercializat prin intermediul automatului la care nu erau înscrise pe eticheta de prezentare privind starea de comercializare ”crud”, mențiunea ”necesită fierbere”, iar prețul afișat nu era pe înțelesul consumatorului mediu, respectiv nu era specificat dacă prețul exprimat se referea la unitatea de măsură sau la unitatea de amabalaj.

În judeșul Suceava s-au găsit diferite sortimente de brânzeturi, preambalate în bucăți de 200-300g de către operatorul economic, ce erau însoțite de o etchetă autocolantă, la care elementele de idetifcare – caracterizare nu erau înscrise integral comparativ cu etichetele originale.

În județul Brașov s-a găsit brânză de burduf, preambalată care nu prezenta etichete cu elemente de identificare și caracterizare.

În județul Maramureș, s-a expus spre comercializare brânză de burduf a cărei etichetă era umedă, ilizibilă,

În județul Ialomița s-au găsit lapte, sana și smântână pe ale căror etichete existau texte care sugerau că alimentul are caracteristici speciale atunci când de fapt toate produsele similare au astfel de caracteristici: ”bogat în proteine, calciu și microorganisme benefice”, ”bogat în proteine, hrănitor, gustos și energizant”.

6.6.3Abateri în ceea ce privește afișarea prețului

Contolul a depistat lipsa afișării prețurilor, afișarea acestora într-o formă ce îngreuna vizibilitatea, cât și lipsa afișării prețurilor pe unitatea de măsură.

Nerespectarea condițiilor de depozitatea și comercializare

În București nu s-au respectat condițiile de expunere spre comercializare a brânzeturilor vrac, acestea fiind expuse alături de carne de pasăre neambalată.

Tot în județul București, s-au expus spre comercializare produse lactate la alte temperaturi față de cele impuse de producători (figura 6.5).

Figura 6.5 Unt expus la ate temperaturi față de cele impuse

(Sursa:https://www.facebook.com/pages/Problemele-de-Siguranta-Alimentara-in-CORA/1377803632532946?fref=ts)

Practici incorecte în relația cu consumatorii

În urma acțiunii de control s-au constat următoarele abateri:

Produse care indicau la raft mențiunea promo, fără a se menționa prețul vechi și durata promoției (figura 6.6).

Produse etichetate sub denumirea de Telemea de capră, in timp ce denumirea corectă fată de producător era de ”Specialitate cu lapte de vacă”.

La standul de produse BIO, existau lactate sub sigla ”produse BIO”, fără ca acestea să fie certificate BIO.

Iaurt care era însoțit de informația ”5+1, 6 la preț de 5”, pe ambalajul pachetului cu prețul 8,43 lei/pachet. Prețul individual al produsului care ar trebui să fie practicat la raft este de 1,69 lei, iar de fapt prețul afișat fiind de 1,75lei/ bucată, preț superior celui promovat.

Produse lactate care aveau inscripția PROMOȚIE, la raft existau aceleași produse cu același preț ca la raftul cu afișul PROMOȚIE, fără a exista o diferență de preț pentru cele cu promoție.

Figura 6.6 Produse ce indicau mențiunea promo, fără a se menționa prețul vechi și durata promoției

(Sursa :https://www.facebook.com/pages/Problemele-de-Siguranta-Alimentara-in-CORA/1377803632532946?fref=ts)

Măsuri aplicate

În urma acțiunii de control s-au luat următoarele măsuri:

Oprirea și scoaterea din consum a circa 672 kg produse improprii consumului uman;

Oprirea temporară de la comercializare a circa 14,4 tone de lapte de consum și produse lactate până la remedierea neconformităților constatate;

Aplicarea de 815 sancțiuni contravenționale, constând în 505 amenzi contravenționale și 310 avertismente pentru încălcarea regulamentelor privind protecția consumatorilor.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Laptele și produsele lactate au devenit o parte importantă a alimentației datorită numeroaselor substanțe nutritive ce le conțin, pentru ca produsele să fie sigure acestea trebuie să fie conforme cu actele normative în vigoare

Este necesară educarea consumatorilor și operatorilor economici în ceea ce privește calitatea și siguranța produselor;

Față de anii precedenți există mai multe proiecte privind planuri de educare a consumatorilor cu privire la drepturile acestora, însă trebuie acordată o mai mare atenție si mediatizării pentru ca aceste informații să ajungă la cât mai mulți dintre consumatori;

Trebuie acordată o atenție deosebită condițiilor de depozitare a produselor lacte;

Operatorii economici trebuie să respecte toate prevederile legii pentru a nu pune în pericol sănătatea consumatorilor;

Scopul controalelor oficiale efectuate pe filiera laptelui este de a preveni, elimina sau reduce riscurile până la niveluri acceptabile pentru sănătatea publică și a animalelor și de a garanta aplicarea unor practici corecte în ceea ce privește comerțul cu produse lactate și protejarea consumatorilor, incluzând etichetarea corectă a alimentelor și alte forme de informare a consumatorilor;

Controalele oficiale se efectuează fără informare prealabilă;

Controalele oficiale se efectuează pe întrg lanțul alimentar;

Supraveghera pe piața produselor alimentare se face prin inspecții periodice inopinante sau ca urmare a unor reclamații și sesizări.

Recomandări pentru consumatorii de produse lactate:

Acordați o mare atenție la cumpărarea de lapte și produse lactate și aupra modului de prezentare a ambalajului, în cazul în care acesta este bombat rezultă că a început procesul de fermentare și produsul este impropriu consumului uman;

Verificați dacă produsele sunt păstrate la temperatura indicată de producător; refuzați să achiziționați produse ce au fost expuse altor temperaturi față de cele indicate de producător;

Refuzați produsele pentru care aveți îndoieli în ceea ce privește calitatea și modul de informare prin etichetă;

Refuzați produsele care prezintă data durabilității minimale sau data limită de consum modificată sau depășită;

La cumpărarea laptelui și produselor lactate, solicitați și păstrați bonul de casă pentru a putea demostra, în cazul în care doriți să reclamați calitatea sau siguranța unui produs.

Nu cumpărați lapte și produse lactate din locuri neautorizate deoarece comerciantul nu poate oferi informații cu privire lacondițiile de transport, depozitae și comercializare și nu poate emite bon cu care să demonstrați tranzacția comercială în cazul în care doriți să faceți o reclamație.

BIBLIOGRAFIE

Banu C.,1998, Tratat de inginerie alimentară, Ed. Tehnică, Bucrești

Bondoc I., 2002- controlul sanitar veterinar al calității și salubtității alimentelor, Vol. 1, Ed. ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași

Bondoc I., 2007 – Tehnologia și contolul calității laptelui și produselor lactate, Vol 1, Ed. ”Ion Ionescu de la Brad”, Iași

Bulancea M., Râpanu G., 2009, Autentificarea și identificarea falsificărilor produselor alimentare, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Burduitt G.,1995, Food and Drug Law Journal, – The History of Food Law

Dinu V., 2006, The European dimrnsion of the Consumer protection policy

Goicovici J., 2006, Dreptul consumației, Ed Sfera Juridică, Cluj – Napoca

Mihuț I., Pop M., 1996, Consumatorul și Managementul ofertei, Ed. Dacia, Cluj – Napoca

În prim-plan consumatorii, pliant ANPC, 2014

Olaru M.,2005, Managementul Calității, Ed. Economică – Preuniversitaria, Bucureși

Paccalin J și col, 1986, Valeur nutritionelle du lait et des produits laitiers, Lavoisier Paris

Petrescu – Mag R., Petrescu D.,2011, Consumer protection using the legal instrument of infringement in order to sanction member states failure to fulfill obligation of Directive 93/13 ECC on unfair terms in consumer contractes, Studia Universitates Babes Bayai

Pop C., 2002, Merceologie Generală, Editura Junimea, Iași

Pop C., Managementul calității

Popa G. și col, 1986, Toxicologia produselor alimentare, Ed. Academiei Române, București

Șindilar E., 2000, Controlul igienic al produselor și subproduselor de orgine animală, Vol. 2, Ed. I.N.R.C.S., Iași

Șindilar E., Ciotău C., Bondoc I., 2002, Aspecte privind dinamica lunarp a încărcăturii bacteriene și a numărului de celule, somatice a laptelui recepționat pe două rute, Lucrări științice U.S:A:M:V, vol 45 (4)

Șuteu D., 2010, Calitatea produselor și protecția consuatorilor , Ed. Performantica, Iași

Turcu I., Pop L,1997, Contractele Comerciale, Ed. Lumina Lex., București

Usturoi M.G., 2010, Controlul și expertiza calității laptelui și a produselor lactae, Ed PIM, Iași

SR EN ISO 9000/2006

SR EN ISO 22000/2005

Ordinul 975/1998

Ordinul 389/2002

Ordinul 106/2004

Ec.europa.eu/enterprise, accesat la data de 16.03.2015

www.anpc.gov.ro – accesat la data de 12.11.2014

http://foodsafety.org – accesat la data de 10.04.2014

http://fao.org: – accesat la data de 23.01.2015

https://www.facebook.com/pages/Problemele-de-Siguranta-Alimentara-in-CORA/1377803632532946?fref=ts – accesat la data de 26.04.2015