Cercetari Privind Performantele Productive la O Populatie de Taurine de Rasa Baltata cu Negru Romaneasca din Scdcb Dancu, Judetul Iasi
[NUME_REDACTAT], Gh. și col. – „Tratat de creștere a bovinelor (Ameliorare partea I)”, Ed. Ceres, București, 1998;
Georgescu, Gh., Velea, C., Stanciu, G., Ujică, V., Georgescu, D., Râmneanțu, E. – „Tehnologia creșterii bovinelor”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1990;
Georgescu, Gh. și col. – Creșterea bovinelor – [NUME_REDACTAT], 1995.
[NUME_REDACTAT], Pascal A. Oltenacu – „Programe de ameliorare genetică în zootehnie” [NUME_REDACTAT], București, 2005
Iacob, T., Vântu, C., Samuil, C. – „Plante furajere”, Ed. Junimea, Iași, 1997;
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – „Tehnologia creșterii bovinelor”
Maciuc, Vasile, Ujică, V., Nistor, I., – Ghid practic de ameliorare genetică a bovinelor pentru producția de lapte, Ed. Alfa, Iași, 2003
Maciuc, Vasile – Managementul creșterii bovinelor, [NUME_REDACTAT], Iași, 2006;
Popescu E.C., [NUME_REDACTAT], Dascălu L., [NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]., Pîntea M.,Studiu privind caracterele morfoproductive la vacile cu producții ridicate, de rasă Bălțată cu [NUME_REDACTAT] din S.C.D.C.B. Dancu, Iași, Lucrări științifice, [NUME_REDACTAT], Vol.52 (14), 2009
Ujică V. Și col. 1992-1993 – Descrierea liniară, metoda modernă de ameliorare genetică a însușirilor de exterior, Lucr. St., vol.35-36 U.Ș.A.M.V [NUME_REDACTAT] V., [NUME_REDACTAT], Maciuc V., Nistor I., Creangă ȘT, Structura intrapopulațională la taurinele de rasă BNR exploatate în fermele private din zona de N-E a [NUME_REDACTAT] V., [NUME_REDACTAT], Maciuc V., Nistor I., Creangă ȘT, Nistor I, 2009 Cercetări de genetică cantitativă la populația de rasă B.N.R. exploatate în fermele private din zona de N-E a României, Lucrări științifice, [NUME_REDACTAT], Vol.52 (14).
[NUME_REDACTAT], 1999, – Tehnologia creșterii bovinelor, Ed.Brumar, Timișoara.
[NUME_REDACTAT], V. Maciuc, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (coordinator) – “Creșterea animalelor”, Editura ALFA Iasi- 2003
Al. Furtunescu – “Zootehnie general”, [NUME_REDACTAT] – Silvică.
CUPRINS
Lista tabelelor
Lista figurilor
Introducere
PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1 SITUAȚIA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CU PRIVIRE LA ÎNSUȘIRILE BIOLOGICE GENERALE ALE BOVINELOR
1.1 Însușirile biologice generale și semnificația lor în realizarea performanțelor productive
Precocitatea productivă
Longevitatea biologică și productivă
Rezistența organică
Starea de sănătate
1.2 Studiul cercetărilor din literatura de specialitate cu privire la evaluarea longevității și folosirea acestor însușiri în programele de ameliorare
1.2.1. Considerații privind importanța studiului longevității productive la taurine
1.2.2. Studii efectuate pe rase și populații în diferite țări
Studii și cercetări pe rase din România
1.2.4.Rezultate privind longevitatea productivă la taurii de reproducție folosiți la însămânțări artificiale
1.3. Prezentarea rasei Bălțată cu [NUME_REDACTAT]
1.3.1. Insușirile rasei Bălțată cu [NUME_REDACTAT] privind producția de lapte
CAPITOLUL 2 LAPTELE
2.1. Importanța laptelui în alimentația umană. Generalități
2.2. Structura și compoziția chimică a laptelui
2.2.1. Componenții majori ai laptelui
2.2.2. Micii componenți ai laptelui
CAPITOLUL 3 PREZENTAREA UNITĂȚII S.C.D.C.B. DANCU
3.1. Situația geografică și social-economică
3.2. Geomorfologia și hidrologia zonei
3.3. Tehnologia practicată în unitate
3.3.1. Adăpostirea
3.3.2. Tehnologia de hrănire
3.3.3. Programul de grajd
3.3.4. Tehnica de muls
CAPITOLUL 4 OBIECTIVE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. Scop și obiective
4.2. Materialul biologic cercetat
4.3. Metodologia de lucru
4.4. Rezultate
4.5. Discuția rezultatelor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
PROIECT DE DIPLOMĂ
CERCETĂRI PRIVIND PERFORMANȚELE PRODUCTIVE LA O POPULAȚIE DE TAURINE DE RASĂ BĂLȚATĂ CU NEGRU ROMÂNEASCĂ DIN SCDCB DANCU, JUDEȚUL IAȘI
CUPRINS
Lista tabelelor
Lista figurilor
Introducere
PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1 SITUAȚIA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CU PRIVIRE LA ÎNSUȘIRILE BIOLOGICE GENERALE ALE BOVINELOR
1.1 Însușirile biologice generale și semnificația lor în realizarea performanțelor productive
Precocitatea productivă
Longevitatea biologică și productivă
Rezistența organică
Starea de sănătate
1.2 Studiul cercetărilor din literatura de specialitate cu privire la evaluarea longevității și folosirea acestor însușiri în programele de ameliorare
1.2.1. Considerații privind importanța studiului longevității productive la taurine
1.2.2. Studii efectuate pe rase și populații în diferite țări
Studii și cercetări pe rase din România
1.2.4.Rezultate privind longevitatea productivă la taurii de reproducție folosiți la însămânțări artificiale
1.3. Prezentarea rasei Bălțată cu [NUME_REDACTAT]
1.3.1. Insușirile rasei Bălțată cu [NUME_REDACTAT] privind producția de lapte
CAPITOLUL 2 LAPTELE
2.1. Importanța laptelui în alimentația umană. Generalități
2.2. Structura și compoziția chimică a laptelui
2.2.1. Componenții majori ai laptelui
2.2.2. Micii componenți ai laptelui
CAPITOLUL 3 PREZENTAREA UNITĂȚII S.C.D.C.B. DANCU
3.1. Situația geografică și social-economică
3.2. Geomorfologia și hidrologia zonei
3.3. Tehnologia practicată în unitate
3.3.1. Adăpostirea
3.3.2. Tehnologia de hrănire
3.3.3. Programul de grajd
3.3.4. Tehnica de muls
CAPITOLUL 4 OBIECTIVE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. Scop și obiective
4.2. Materialul biologic cercetat
4.3. Metodologia de lucru
4.4. Rezultate
4.5. Discuția rezultatelor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
[NUME_REDACTAT] de lapte, fiind considerată "doica omenirii" ([NUME_REDACTAT] Hoard), a reprezentat și reprezintă pentru populația Terrei cel mai important animal de lapte, asigurând peste 95% din producția totală de lapte.
De-a lungul secolelor importanța vacii pentru om a fost ilustrată în numeroasele mărturii istorice care s-au păstrat până astăzi (picturile rupestre din India, care datează de mai bine de 6000 ani, decorurile existente pe ulcioare din timpul culturii [NUME_REDACTAT]- Irak, sigilii descoperite în India și Irak, versuri din Avesta-cartea de căpătâi a persanilor).
La noi în țară, cărturarul [NUME_REDACTAT] într-una din lucrările de bază ale literaturii române "[NUME_REDACTAT]" înfățișază frumoasele turme de boi crescute pe plaiurile noastre care luau drumul marilor centre comerciale ale Europei apusene.
Laptele, care la început era utilizat numai la ocazii festive, astăzi a devenit un "produs de importanță strategică", un om consumând în medie în cursul vieții zece mii litri de lapte. Acest "sânge alb", cum mai este denumit, a fost folosit pentru gustul și proprietățile sale terapeutice și nutriționale încă din [NUME_REDACTAT].
Oamenii au început să perfecționeze rasele, să le direcționeze pentru a produce mai mult lapte (recordul astăzi fiind de 98 kg lapte/zi) și de calitate mai bună.
În această perioadă, în care omenirea se confruntă cu probleme majore (creșterea populației globului și poluarea mediului înconjurător), laptele rămâne un produs indispensabil pentru dezvoltarea armonioasă a unui popor.
Valoarea nutritivă a laptelui crud integral reprezintă capacitatea laptelui de a satisface cerințele organismului uman în energie și substanțe cu rol plastic și biostimulator, de a influența pozitiv starea de sănătate a consumatorului. Valoarea nutritivă este dată de conținutul în energie al laptelui și de valoarea sa biologică.
Valoarea energetică a laptelui crud integral reprezintă energia degajată în urma digestiei lipidelor, glucidelor și proteinelor.
Valoarea biologică reprezintă rația de azot asimilată de organism pentru a acoperi cerințele azotate. Aceasta este numită și coeficient de retenție a substanțelor azotate. În plus, valoarea biologică a laptelui este dată și de raportul între fracțiunile proteice, compoziția în aminoacizi, în săruri minerale și în vitamine. Laptele conține 20 aminoacizi. Prin conținutul său, acesta asigură necesarul de proteină pentru copiii în vârstă de până la 6 ani și 50-60 % din necesar pentru tineretul în vârstă de până la 20 ani.
Un litru de lapte furnizează organismului uman substanțele nutritive ca și 750 g carne de vițel, 600g carne de vacă, 500g pește, 400 g carne de porc, 100 g brânză, 8-9 ouă, 100 g ouă, 125 g pâine, 1400 g mere și 2600 g varză.
În compoziția laptelui, apa deține cca 7/8, iar substanța uscată 1/8 (12-13%). Grăsimea, substanțele proteice, lactoză, sărurile minerale se găsesc în proporții moderate. Laptele de vacă, are în compoziție 87,3% apă și 12,7% substană uscată. Substanța uscată este formată din 3,3% proteine, 3,9% grăsime, 4,8% lactoză și 0,7% săruri minerale.
Producția mondială de lapte, în perioada 1995-1998 a înregistrat o creștere cu 1,08%. Cele mai spectaculoase creșterii în producția de lapte le înregistrază țările din America de Sud ( Brazilia cu 20,27%, Chile cu 17,45%), dar și China (cu 27,34% mai mult în 1998 față de 1995), Africa de Sud (12,12%), Australia (14,75%). Dintre țările europene cea mai mare creștere o înregistrează în această perioadă Bulgaria (20,28%) și Croația (10,26%), România a realizat în 1998 cu 5,56% mai mult lapte decât în 1995.
În ceea ce privește producția medie de lapte/cap de vacă primul loc în lume este deținut de Israel cu 8444 kg lapte/cap de vacă (1998), după care urmează SUA cu 7690 kg lapte/ cap de vacă și Japonia cu 6552 kg lapte/ cap de vacă, după care urmează Canada cu 6225 kg lapte/capde vacă. (după F.A.O.)
Un indicator al nivelului de trai în orice țară a lumii îl reprezintă consumul de lapte/locuitor alături de consumul de carne/locuitor. În anul 1998 conform datelor F:A.O. primul loc la consumul de lapte și produse lactate era deținut de Oceania (662 kg), urmată de Europa (306 kg), iar dintre țările europene- Elveția (542 kg). Astăzi, când în țările europene se consumă peste 300 kg lapte, locuitorii României consumă în medie cca 200 kg lapte/ locuitor/ an.
Lista figurilor
Figura 2.1. Compoziția chimică a laptelui integral de vacă ………………………………………….pg.
Figura 3.1. Stațiunea de Cercetare și [NUME_REDACTAT], Dancu – Sediu………………………..pg
Figura 3.2. Sistem de întreținere 7de tip Gräbner…………………………………………………………pg
Figura 3.1. Întreținerea și hrănire vacilor de lapte rasa BNR, ferma Dancu, Iași………………pg
Figura 3.2. Instalație de muls la bidon………………………………………………………………………..pg
Figura 4.1. Analiza ascendenței populației de vaci BNR – Dancu (valori medii ale producției de lapte, performanțe mame – MM și bunici după tată – MT)…………………………………………….pg
Figura 4.2. Analiza ascendenței populației de vaci BNR – Dancu (valori medii ale proteinelor și grăsimilor din lapte, performanțe mame – MM și bunici după tată – MT)………………………..pg
Figura 4.3. Valorile medii și estimatele variabilității însușirilor producției de lapte pe lactații la populația de vaci BNR Dancu…………………………………………………………………………………….pg
Figura 4.4. Producția medie de lapte la vacile BNR pe cele 5 lactații normale………………….pg
Figura 4.5 Valorile medii ale procentului de grăsime din lapte (%) pe durata celor 5 lactații…
Figura 4.6 Valorile medii ale procentului dproteină din lapte (%) pe durata celor 5 lactații…..
Figura 4.7 Valorile medii ale dezvoltării corporale (talia) în funcție de lactații la vacile BNR – Dancu……………………………………………………………………………………………………………………..pg
Figura 4.8 Valorile medii ale greutății corporale în funcție de lactații la vacile BNR – Dancu…
Lista tabelelor
Tabelul 1.1. Evaluarea genetică pentru longevitate în diferite țări (Popșor, 2008)……………….pg.
Tabelul 1.2. Longevitatea vieții productive în diverse populații de Friză (sinteză bibliografică, Brands și col., 1997)……………………………………………………………………………………………………..pg.
Tabelul 1.3. Analiza evoluției structurii de rasă în anumite perioade (din 1935-perspectivă)…pg.
Tabelul 1.4. Valori medii și variabilitatea indicilor longevității productive la populația de taurine BNR din Moldova (D. Pantazi, 2000)………………………………………………………………………………pg.
Tabelul 3.1. Programul de grajd………………………………………………………………………………………pg
Tabelul 4.1. Valorile medii și estimatele variabilității însușirilor de producție la ascendența populației de tip BNR din SCPCB Dancu……………………………………………………………………….pg
Tabelul 4.2. Valorile medii și estimatele variabilității însușirilor de producție pe lactații, la populația de tip BNR din SCPCB Dancu…………………………………………………………………………pg
Tabelul 4.2. Valorile medii și estimatele variabilității însușirilor de producție pe lactații, la populația de tip BNR din SCPCB Dancu (continuare)……………………………………………………..pg
Tabelul 4.3.Valorile medii și estimatele variabilității dezvoltării corporale, pe lactații, în cazul populației de tip BNR din SCPCB Dancu………………………………………………………………………pg
Tabelul 4.4. Valorile coeficientului de heritabilitate (h2) la unele caractere morfoproductive, lactația I-a normală, în cazul populației de tip BNR din SCPCB Dancu…………………………….pg
Tabelul 4.5. Valorile coeficientului de repetabilitate (R) la unele caractere morfoproductive la populația de tip BNR din SCPCB Dancu………………………………………………………………………pg
Tabelul 4.6. Valorile coeficientului de corelație fenotipică (rP), genotipică (rG) și de mediu (rE) la unele cupluri de caractere morfoproductive, lactația I-a normală, în cazul populației de tip BNR din SCPCB Dancu…………………………………………………………………………………………………….pg
PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1 SITUAȚIA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE CU PRIVIRE LA ÎNSUȘIRILE BIOLOGICE GENERALE ALE BOVINELOR
1.1. Însușirile biologice și semnificația lor în realizarea performanțelor productive
Pe lȃngă factorii care determină și condiționează cantitatea și calitatea fiecărei producții, există o serie de însușiri organice sau de calități biologice ale întregului organism care influențează producția animalelor.
Fiecare fel de producție este determinată și condiționată de anumiți factori, care acționează fie direct asupra organului sau aparatului ce elaborează producția respectivă, fie indirect, asupra unor organe sau aparate care condiționează activitatea productivă.
În afara acestora, producția animalelor este condiționată și de anumite însușiri biologice ale organismelor, care nu sunt legate numai de aparatul sau de organul productiv sau de anumite organe și aparate care influențează activitatea acestora, ci care se referă la starea întregului organism.
Cunoașterea acestor însușiri generale ale organismelor prezintă o importanță deosebită, întrucît ele condiționează atît capacitatea de producție a animalelor, cît și randamentul lor economic, productivitatea.
De aceea ele trebuie avute în vedere și urmărite cu atenție în creșterea rationala a tineretului animal, în aprecierea valorii animalelor, în selecția și potrivirea perechilor și, în general, în toate acțiunile privitoare la ameliorare.
Dintre însușirile generale care influențează producțiile animale trebuie amintite în primul rînd constituția și exteriorul animalelor. Se știe că producția animalelor se găsește într-o strînsă legătură cu aceste două însușiri.
În primul rînd exteriorul trebuie privit din punct de vedere al corectitudinii conformației corporale, sau, cum se spune în limbajul consacrat în exterior, din punct de vedere al “frumuseților absolute”, iar constituția trebuie privită din punct de vedere al “calității”, în sensul unei constituții bune, unor semne de slăbire a constituției etc.
În al doilea rînd, atît exteriorul cît și constituția trebuie privite din punct de vedere al armoniei dintre tipul de conformație și de constituție, cu tipul de producție sau, în limbaj zootehnic, din punct de vedere al “frumseților relative” pentru conformație, iar pentru constituție, din punct de vedere al tipului fiziologic și constituțional.
Armonia dintre tipul morfologic și constituțional și tipul de producție garantează o dezvoltare și o funcționare corespunzătoare a acelor organe și părți constitutive ale corpului care sunt legate, direct sau indirect, de elaborarea producției respective.
În afara constituției și exteriorului, printre însușirile generale care condiționează atît capacitatea productivă, cît și producția animalelor, deci randamentul lor economic, mai sunt precocitatea, prolificitatea, puterea de folosire a hranei, rezistența, longevitatea și sănătatea.
Precocitatea productivă
Este aptitudinea pe care o prezintă unele animale de a atinge într-un interval de timp mai scurt dezvoltarea corporală caracteristică vîrstei adulte și maturitatea sexuală. Precocitatea înseamnă deci atingerea într-un interval mai scurt, a maturității economice, adică a dezvoltării normale și a momentului în care animalele pot fi folosite pentru diferite scopuri economice.
Precocitatea este una din însușirile importante care condiționează eficiența economică în creșterea animalelor; animalele care pot fi folosite la o vîrstă mai tînără pentru obținerea diferitelor producții necesită cheltuieli mai puține în faza lor neproductivă, care este mai scurtă decît la animalele tardive.
Noțiunea de precocitate a apărut în primul rînd în legătură cu formarea raselor de taurine și ovine de carne și a raselor perfecționate de porci, cînd s-a urmărit că produșii din aceste rase, ținuți în condiții de hrănire și întreținere asemănătoare cu ale celor din rasele comune, să atingă dimensiunile corporale ale animalelor adulte și deci să poată fi sacrificați la o vîrstă mult mai mică decît produșii din rasele comune.
S-a constatat însă că pe lîngă atingerea dimensiunilor corporale de adult într-un interval de timp mai scurt, și instinctul genezic apare mai devreme, animalele putînd astfel să fie folosite mai de timpuriu la reproducție.
Totodată s-a văzut că nu numai animalele din rasele de carne, ci și cele din rasele specializate pentru alte producții pot manifesta semnele unei precocități, în sensul că devin apte pentru folosirea în scopuri economice la o vîrstă mai mică.
La taurinele din rasele de lapte sau chiar din rasele mixte ameliorate, maturitatea economică este atinsă la o vîrstă mai mică decît la rasele comune.
Precocitatea se manifestă în mod diferit, în raport cu caracterul producției, deosebindu-se:
precocitatea în sensul atingerii timpurii a dimensiunilor și proporțiilor corporale proprii animalelor adulte;
precocitate în sensul de a deveni mai timpuriu apt pentru producție;
precocitate în sensul de a deveni mai timpuriu apt pentru reproducție.
1.1.2. Longevitatea biologică și productivă
Longevitatea constituie o însușire care ne interesează mult atît din punct de vedere economic, cît și în acțiunile de ameliorare. Aici de fapt nu ne interesează atît durata vieții propriu-zis, cît mai ales durata folosirii animalelor pentru diferitele producții economice pe care le dau sau pentru folosirea lor la reproducție.
La unele specii de animale longevitatea interesează într-o măsură mai mică. La porcine, de exemplu, nu se pune problema aceasta, deoarece producția urmarită se obține tocmai prin sacrificarea animalelor. Aici se urmărește, dimpotrivă, obținerea unei greutăți vii cît mai mari într-o perioadă de timp cît mai scurtă. Rareori se pune problema păstrării în crescătorie, pe o perioadă mai îndelungată, a unor exemplare care dau produși foarte buni și de la care deci se urmărește să se obțină cît mai mulți descendenți.
Longevitatea interesează mai mult la taurine și ovine – cu excepția raselor de carne – și la cabaline. La aceste specii longevitatea înseamnă obținerea unei producții globale individuale mai ridicată față de cheltuielile investite cu creșterea indivizilor în perioada neproductivă a lor, adică pînă ce au atins vîrsta adultă. De aceea, în prezent capacitatea producției de lapte a unei vaci se exprimă prin producția globală de lapte dată în tot timpul vieții.
Condițiile necorespunzătoare de hrănire și întreținere atît în perioada de creștere, cît și la vîrsta adultă, exploatarea nerațională etc. determină scurtarea duratei de folosire a animalelor, deci a randamentului lor economic.
1.1.3. Rezistența organică
Rezistența animalelor față de unii agenți infecțiosi sau rezistența lor față de unii factori de mediu nefavorabili este de asemenea o însușire biologică generală individuală. Natural că aceste două moduri de manifestare a rezistenței trebuie privite în mod deosebit, prin prisma factorilor care acționează și a modului cum reacționează organismele.
Rezistența față de agenții infecțioși este în primul rînd o problemă a puterii de imunitate, care poate fi moștenită sau cîștigată. În al doilea rînd aici intervine puterea organismelor de a lupta împotriva stărilor patologice instalate și asupra agenților ce au invadat organismul. Acesta este un aspect al constituției, după cum s-a vazut mai înainte, și el se explică prin aceea că organismele cu constituție bună prezintă un complex funcțional bine armonizat și o intensitate a desfășurării diferitelor funcțiuni care asigură autoapărarea lor.
Rezistența față de unii factori de mediu nefavorabili reprezintă modul cum reacționează animalele față de unele condiții de climă mai aspre, la frig, arșiță etc.
În legătură cu puterea de apărare a animalelor, atît față de agenții patogeni cît și față de condițiile nefavorabile de mediu, atenția cercetătorilor s-a îndreptat în ultimul timp spre bazele morfo-fiziologice ale adaptării, considerîndu-se că intervenția în viața unui organism viu, a unui factor neobișnuit de mediu, obligă organismul să reacționeze în sensul de a se “adapta” noilor condiții create, de a-și pune în acord existența lui cu noile condiții, spre a supraviețui.
Se știe, de exemplu, că animalele din rasele neameliorate sunt în general mai rezistente decît cele din rasele perfecționate. Animalele din rasele locale, chiar dacă sunt întreținute în adăposturi mai puțin corespunzătoare , nu se resimt în privința sănătății, așa cum se resimt animalele din rasele ameliorate. Transformarea animalelor în sensul îmbunătățirii capacității productive a făcut ca ele să piardă rezistența naturală, puterea lor de a se apăra împotriva factorilor nefavorabili de mediu. Mai mult, se constată chiar că la animalele din rasele specializate exclusiv în direcția unei anumite producții, această rezistență este și mai slabă.
Aceasta face ca animalele de mare productivitate să fie mai pretețioase în privința regimului de hrănire, întreținere și îngrijire, lucru compensat de altfel prin cantitatea și calitatea producției obținute.
Rezistența animalelor, legată deci în mare măsură de gradul de ameliorare a animalelor, depinde și de condițiile în care au fost ținute animalele în perioada de creștere.
Condițiile necorespunzătoare de hrană, adăposturile neigienice, lipsa de spațiu, de lumină, lipsa de mișcare etc., determină întotdeauna o slăbire a rezistenței animalelor, atît față de agenții patogeni, cît și față de condițiile mai aspre de climă. Asemenea condiții duc în cele din urmă și la slăbirea puterii productive a animalelor.
Prezența într-o crescătorie a unor animale cu o rezistență scăzută constituie un pericol pentru animalele normale. Pe ele se grefează mult mai usor diferitele maladii. Diferiți agenți infecțioși, lipsiți de virulență față de animalele normale, pot deveni virulenți și pot declanșa boala pe animalele slăbite. Totodată are loc și o exaltare a virulenței lor, devenind un punct de plecare pentru îmbolnăvirea animalelor sănătoase. Astfel, animalele slăbite, constituind focare de infecție, pun în pericol sănătatea întregului efectiv de animale din crescătorie.
1.1.4. Starea de sănătate
Sănătatea nu este de fapt o însușire, dar este o stare biologică care influențează deosebit de puternic capacitatea productivă a animalelor. Ea depinde în oarecare măsură de rezistența pe care o prezintă animalele, dar în cea mai mare măsură este determinată de condițiile în care sunt crescute animalele, de alimentație, adăpostire și îngrijire.
Alimentația influențează starea sănătății animalelor prin cantitatea furajelor administrate, prin valoarea biologică a rațiilor și prin modul de administrare a acestora, precum și prin calitatea furajelor ce intră în componența rațiilor.
Hrănirea cu rații nutritive insuficiente provoacă o debilitare a organismelor și predispoziția lor la îmbolnăvire. Valoarea biologică a rațiilor, adică prezența în rație a tuturor substanțelor nutritive într-o anumită proporție influențează de asemenea starea sanitară a animalelor.
Lipsa de săruri minerale, ca și carența în vitamine produc stări anormale, ca rahitism, osteomalacie sau diferite hipovitaminoze și avitaminoze. Animalele carențate constituie întotdeauna un mediu favorabil pentru grefarea diferitelor maladii și mai departe focare de infecție pentru întregul efectiv. În plus, unele vitamine, cum este de exemplu vitamina C, au o influență netă în determinarea rezistenței la îmbolnăviri a animalelor.
Administrarea defectuoasă a rațiilor de hrană poate determina îmbolnăviri grave, cum sunt, de exemplu, colicile la cabaline sau indigestiile și timpanismele la rumegătoare.
Calitatea furajelor influențează de asemenea starea sănătății, furajele alterate putînd provoca afecțiuni foarte grave, ce se pot termina cu moartea animalelor.
Adăposturile influențează puternic sănătatea animalelor, în primul rînd prin factorii de mediu pe care îi oferă: lumină, umiditate, ventilație, temperatură, spațiu etc. Ele influențează și prin starea de igienă, prin curățenie, prin dezinfecție etc.
Îngrijirea animalelor, îndeosebi igiena corporală, mișcarea regulată etc. contribuie foarte mult la menținerea sănătății animalelor.
Dat fiind faptul că animalele cu producții ridicate sunt mult mai sensibile față de toți acești factori ai mediului artificial, înseamnă că trebuie să se acorde o atenție deosebită atunci cînd se cresc animale din rase ameliorate.
1.2. Studiul cercetărilor din literatura de specialitate cu privire la evaluarea longevității și folosirea acestor însușiri în programele de ameliorare
1.2.1. Considerații privind studiul longevității productive la taurine
Longevitatea taurinelor este influențată atât de factorii intrinseci (genetici) cât și de factorii extrinseci (tehnologici).
Longevitatea unei vaci corespunde capacității sale de a întârzia data reformei, care poate avea diferite cauze. Cele mai multe reforme sunt numite „voluntare”, adică crescătorul elimină animalul când are o producție mică de lapte. Alte reforme sunt „involuntare”, ale căror cauze de eliminare nu le reprezintă nivelul scăzut de producție, ci o inaptitudine de a produce (Curelariu și col., Fișteag și col., 1967).
Longevitatea funcțională a unei vaci corespunde capacității sale de a întârzia reforma sa involuntară, ceea ce înseamnă pentru cauze nelegate de producție. Această noțiune este foarte sintetică și interesează numeroase caractere cum ar fi: sensibilitatea la boli, temperamentul, fecunditatea, morfologia. Ameliorarea lor permite reducerea costului total al creșterii și lărgirea cauzelor reformei voluntare, crescătorul având la îndemână mai multe posibilități de selecție pentru lapte (Murat, 1995, Mureșan, 1984, Ujică și col., 1975).
Criteriile utilizate pentru evaluarea longevității funcționale și duratei vieții productive au în vedere numărul de zile între data reformei și data primei fătări (Backer, 1975)
Metodele de evaluare genetică a longevității productive în diferite țări se bazează pe analiza procentului de supraviețuire a descendenților sau pe analiza multifactorială folosind metodele „[NUME_REDACTAT]” și „Multi-trait [NUME_REDACTAT]” (Popșor, 2008). O sinteză a metodelor folosite în diferite țări este prezentată în tabelul 1.
În mod concret longevitatea productivă poate fi estimată astfel:
Producția din prima lactație x % vacilor în prima lactație
Producția din lactația a doua x % vacilor din lactația 2
Producția din lactația a treia x % vacilor din lactația 3.
Tabelul 1.1
Evaluarea genetică pentru longevitate în diferite țări
(Popșor, 2008)
1.2.2. Studii efectuate pe rase și populații în diferite țări
Aplicarea tehnologiilor de creștere și exploatare în fermele de vaci pentru lapte au drept scop obținerea efectivelor cu o longevitate productivă cât mai mare, fapt care contribuie la sporirea economicității și profitului din creșterea vacilor de lapte.
În literatura de specialitate consultată, doar câteva lucrări analizează durata optimă de exploatare a vacilor de lapte. În literatura de specialitate din străinătate, în ultimii ani, sunt numeroase studii, ceea ce subliniază importanța longevității productive ca însușire biologică generală de bază pentru programele de selecție și ameliorare a populațiilor de taurine.
Având în vedere ponderea mare a vacilor în structura efectivului total de taurine apare necesitatea stabilirii duratei optime de exploatare, pe rase și populații, pe zone ecologice și în condiții tehnologice diferențiate de la o exploatație la alta. În continuare vom prezenta rezultatele unor studii și cercetări recente efectuate de diverși autori în diferite țări.
Astfel, în Franța, cercetătorii [NUME_REDACTAT] și François Beaudeau de la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] au studiat longevitatea productivă la rasa Prim` Holstein din 79 exploatații situate în Bretania și Pay de la Loire, în perioada 1989-1993. Din analiza datelor privind motivul reformei, într-o perioadă de 5 ani au fost reformate 5335 vaci datorită următoarelor cauze: 25% infertilitate, 21% cauze sanitare, 31% reformă voluntară, 16% producție de lapte insuficientă, 7% reformă de necesitate și mortalitate.
Autorii au constatat că 45% din vaci au fost reformate după primele două lactații și numai 5% după lactația a VII-a.
Ca factor de producție, longevitatea productivă este foarte importantă, din punct de vedere economic. Este ca și cum un tractor ar fi amortizat în cinci sau zece ani. Privind vacile de lapte este decisiv dacă amortizarea costului creșterii este repartizată pe trei sau patru lactații. În plus, este o obligație etică de a crește animale care au o producție bună pe toată durata anilor. [NUME_REDACTAT] este cunoscută ca o rasă robustă cu o bună longevitate.
Durata vieții, ca și caracter de producție propriu-zis, reprezintă un caracter foarte important, având în vedere rentabilitatea creșterii animalelor de lapte, pentru că longevitatea reprezintă rentabilitatea (productivitatea) și robustețea (sănătate, fecunditate).
Bobner (1994) descrie avantajele duratei de viață prelungite:
Un preț mai bun pentru reconstituirea cirezii
Potențialul de producție maximal care se realizează de animalele mai avansate în vârstă
Un mai bun progres zootehnic grație selecției foarte severe a vacilor folosite la reproducție (mame de tauri)
În ultimii ani, durata de utilizare a câștigat încă în importanță, pentru că s-a înregistrat, în țările din străinătate și la noi o diminuare crescută a longevității. Această tendință indezirabilă este diferită ca urmare a randamentului pentru lapte care crește considerabil.
Comparația între rase
La ora actuală, durata de utilizare a vacilor Brună este în jur de 3,5 ani, ceea ce înseamnă că ea se situează în cadrul economic rezonabil. [NUME_REDACTAT], în prezent nu dispunem de date privind durata de utilizare a rasei Bălțată cu roșu și Holstein.
Datele oferite de rezultatele controlului oficial al producției de lapte a federațiilor de creștere permite în același timp comparații corecte între rase. Toate federațiile publică tabele cu randamentul pe lactații sau pe categorii de vârstă.
Longevitatea vieții productive a unei vaci se definește ca perioada de timp de la prima fătare și până la eliminarea din crescătorie. Pentru a verifica durata medie a longevității productive a bovinelor de rasă Friză italiană a fost inițiat un studiu, utilizând date provenite de la 12605 ferme a căror vaci au produs în perioada 1980-1995. (Brands și col., 1997).
Longevitatea medie a vieții productive a rasei Friză a fost de 1068±292 zile, adică circa 35 luni, cu o durată minimă de 67 zile și maximum de 3544 zile. Dacă considerăm un interval între fătări de cea 400 zile, valoarea longevității productive corespunde la aproximativ 2,67±0,73 lactații. Atunci când CI este foarte scurt numărul de lactații este superior.
Tabelul 1.2
Longevitatea vieții productive în diverse populații de Friză
(sinteză bibliografică, Brands și col., 1997)
Analizând datele din perioada 1980-1990, se poate constata că valoarea medie a longevității a fost de 1164±388 zile, adică cu circa 3 luni mai lungă decât cea obținută în perioada 1980-1995.
În realitate această diferență din perioada 1980-1995 se datorează faptului că 15% din vacile analizate se găseau încă în producție și estimarea longevității a fost considerată parțial, adică pe animale care nu și-au terminat cariera productivă.
Aceste rezultate sunt similare celor obținute de Bagnato (1993), care a găsit o valoarea medie de 26,6 luni, corespunzătoare la 2,2 lactații. Autorul constată că longevitatea depinde de nivelul de producție, verificată prin lungimea medie a vieții productive a vacilor ridicată, media fiind de 19,8,28,8 și 31,3 luni. Aceasta semnifică faptul că vacile au fost înlocuite, în medie, după 3 lactații, cu un cost relativ mare al vacilor reformate.
Valorile obținute în Italia nu fac notă discordantă față de cele obținute în alte țări din lume, după cum se poate observa din tabelul 1.2, unde se prezintă valorile medii ale longevității calculate de către diferiți autori în diferite areale de creștere a rasei Friză.
Din analiza acestor date se poate observa că longevitatea vieții productive a rasei Frisonă italiană este asemănătoare celei din Canada și SUA, dar este mai mică (inferioară) celei realizate de vacile crescute în [NUME_REDACTAT] și Australia. Aceasta se datorează similitudinii sistemelor de creștere utilizate în Italia și regiunile nord americane, dar trebuie precizat că, în cazul [NUME_REDACTAT] și Australiei, valorile se referă și la alte rase utilizate în producția de lapte precum și existența unor diferențe tehnologice față de țările europene și nord americane.
Longevitatea funcțională este capacitatea unui animal de a rămâne un timp cât mai îndelungat în fermă pentru a produce lapte. Pentru aprecierea acestui caracter este necesar a face referiri asupra caracterelor morfologice (Ducrocq, 1990).
Selecția animalelor semnifică identificarea lor pentru reproducție în vederea obținerii generației viitoare. Pentru bovinele de lapte, selecția este în principal focalizată asupra cantității de lapte și în planul secund asupra caracterelor morfologice.
Obiectivul selecției este de a maximiza aceste caractere și a reduce costul de exploatare. În mare parte, într-o fermă de vaci, veniturile se obțin din valorificarea laptelui, dar și prin realizarea unor animale cu o anumită morfologie, o capacitate mare de reproducție și rezistentă la boli. Toți acești factori sunt într-o strânsă corelație și garantează o durată lungă de exploatare a unei vaci pentru lapte.
Indicele longevității. Între preocupările cercetătorilor și practicienilor de a elabora un indice de selecție pentru longevitatea funcțională sunt și cele efectuate de [NUME_REDACTAT] și Maria del [NUME_REDACTAT], de la Comisia tehnică centrală a Oficiului de cercetări și ameliorare Anafi, în strânsă colaborare cu Universitatea din Milano și Padova.
Conformația ugerului și longevitatea productivă
Ugerul este organul principal de producere al laptelui, iar calitatea sa poate influența durata vieții productive a unei vaci. Pentru vaca de lapte ugerul trebuie să îndeplinească anumite cerințe.
Astfel, trebuie să producă o cantitate cât mai mare de lapte, cu o calitate superioară și pe o perioadă lungă de timp. Elementele care determină o perioadă lungă de exploatare se referă la:
Ugerul nu trebuie să arate bine, el trebuie să funcționeze corect;
Ugerul trebuie să aibă ligamente puternice și largi, un ligament median puternic și sfârcuri centrate;
Când de la o vacă se obține o producție mare de lapte, timp de mai multe lactații, înseamnă că are un uger bun, cel puțin din punct de vedere funcțional;
O corelație între forma ugerului și producția de lapte, cât și între vârsta vacii și forma ugerului. Acest aspect apare evident la junicile, care la prima fătare au o conformație diferită a ugerului față de vacile multipare.
Forma ugerului, dorită de orice crescător, este cea globulară, cu extindere anterioară și posterioară, cu sferturi egale și fără a fi înclinate.
Ligamentul central, un element destul de important, este o „bandă elastică” ce susține ugerul; acesta trebuie să fie puternic iar dacă nu poate susține ugerul atunci devine unul „atârnând” și atunci mulsul va fi dificil de făcut.
În aprecierea ugerului trebuie acordată mai multă atenție formei și mărimii mameloanelor, aspect pe care de multe ori fermierii îl neglijează.
Lungimea ideală a mameloanelor mulse mecanic este de 4,5-5 cm și pentru mulsul manual de 6-7 cm. Mameloanele cilindrice sunt cele dorite, vârful acestora trebuie să fie la fel de lat ca și baza. Forma și mărimea mamelonului poate fi influențată negativ de anumite metode de muls. Un vacuum prea mare poate cauza o deschidere foarte mare a sfincterului canalului galactofor ceea ce conduce la risc crescut pentru apariția mastitelor.
În același timp, vacile cu mameloane lungi sumt mult mai predispuse la mastite. Viteza de muls în cazul mameloanelor lungi și subțiri este mai mică decât la cele cilindrice.
1.2.3. Studii și cercetări pe rase din [NUME_REDACTAT] România, până în deceniul al V-lea al secolului trecut, s-au crescut numai rase autohtone. În perioada 1845-1848 se importă 96 taurine din diferite țări (Elveția, Turcia, Iugoslavia și Austria), iar după 1860 importurile de taurine se intensifică treptat. Aceste importuri (tauri, vaci și tineret) influențează în timp structura de rasă, care se modifică treptat. Structura de rasă a taurinelor din țara noastră, începând cu anul 1935 este prezentată în tabelul 1.
Din analiza evoluției structurii de rasă (tabelul 3), se desprind următoarele: în perioada interbelică rasele naturale erau preponderente (55,4%); în perioada postbelică se constată o creștere rapidă, până în anul 1969, a ponderii raselor Bălțată românească, Brună și metișii lor (43,9%, respectiv 27,2%), în dauna raselor naturale, care scad la 6,9%; rasele Pinzgau, și în special Roșie, înregistrează un ritm de creștere rapid până în 1969; după 1969 și până în prezent se constată o tendință de scăderea rasei Bălțată românească (cu 8%), o creștere semnificativă a rasei Brună (cu 7,1%) și un salt spectacular la rasa Friză-Bălțată cu negru și metișii lor (înregistrând o creștere de 57 ori); celelalte rase naturale și ameliorate, în special [NUME_REDACTAT] și rasele de carne, înregistrează o scădere foarte mare, reprezentând, în prezent, circa 3%; în perspectivă, se prevede creșterea numai a trei rase de bază (Bălțată românească-40%, Brună-30%, Bălțată românească-25% și Pinzgau de Transilvania cu metișii-5%).
Tabelul 1.3
Analiza evoluției structurii de rasă în anumite perioade (din 1935-perspectivă)
*- este inclusă și [NUME_REDACTAT]
**- se observă genofondurile de Brună și Pinzgau de [NUME_REDACTAT] studiată a realizat, în funcție de fermă, între 10.549,08 kg lapte și 410,35 kg grăsime la ferma Dulbanu și 18.889,12 kg lapte, cu 750,80 kg grăsime la ferma Pantelimon; celelalte ferme au valori medii cuprinse între aceste limite.
Cercetări efectuate în Transilvania și [NUME_REDACTAT] țara noastră, studii privind influența vârstei primei fătări asupra duratei vieții și longevității productive au fost efectuate de Fișteag și colaboratorii, pe efectivele de taurine din Banat, Velea C. și [NUME_REDACTAT], pe efectivele din Transilvania, [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT] și alții, pe taurinele din sudul țării, Ujică V. și col. pe efectivele din Moldova.
Studii cu privire la influența vârstei primei fătări asupra producției de lapte la rasa Bălțată românească au fost efectuate, în Transilvania, de către Velea C. și col. dar și de către alți autori.
Pentru sporirea eficienței creșterii și exploatării vacilor pentru producția de lapte s-au efectuat, în ultimul deceniu, cercetări ce au pus în evidență posibilitatea de a reduce durata de investiție în producerea materialului destinat exploatării pentru producția de lapte, respectiv a perioadei de la naștere la prima fătare.
Aprecierea vârstei la prima fătare reprezintă un factor important în producția taurinelor, unde se menționează că în procesul de înmulțire al acestei specii influențând direct economicitatea. Prelungirea duratei reproductive duce la micșorarea raportului vacă-tineret și deci la efecte negative.
Pentru rasa Bălțată românească cercetările au fost efectuate de către Al. Furtunescu, C. Drăgănescu, Creța și M. Stoica. Aceștia au vizat structura de vârstă, vârsta medie și durata medie de exploatare. Acestea fiind în mare măsură influențate de factori conjuncturali cum ar fi realizarea performanței maxime.
Diferența de vârstă medie între vacile de rasă Bălțată românească și Brună este aproape cu un an mai mare la primele. Durata medie a vieții productive a fost de 3,58 lactații la Bălțată românească și de 3,82 la Brună.
Cercetări efectuate în zona de Est a țării
V. Ujică și col., datorită faptului că taurinele din rasa BNR dețin o pondere importantă în structura efectivelor din această parte a țării, a efectuat un studiu în vederea stabilirii longevității productive și biologice în condițiile tehnologice specifice zonei de Est a țării și pe această bază să conducă la optimizarea duratei de exploatare.
După cercetările care au cuprins un număr de 5 ferme cu un efectiv de 1514 vaci de rasă BNR, s-a analizat vârsta la prima fătare, durata vieții biologice, a vieții productive, parametrii producției de lapte, numărul de lactații și produși obținuți, cantitatea de lapte și grăsime pe zi de viață biologică și pe zi de exploatare, cauzele ieșirii din efectiv.
Tabelul 1.4
Valori medii și variabilitatea indicilor longevității productive la populația de taurine BNR din Moldova (D. Pantazi, 2000).
Din efectuarea analizei asupra populației de taurine BNR din zona de Est a țării se constată valori medii scăzute în ceea ce privește însușirea de longevitate, care scoate în evidență o exploatare ineficientă. Animalele sunt scoase prea devreme din efectiv, fără a-și exterioriza potențialul genetic productiv în totalitate.
Obținerea rezultatelor duce la o influență puternică a factorilor tehnologici asupra longevității productive.
Acest studiu a fost efectuat de către D. Pantazi, 2000 cu privire la longevitatea productivă în populația BNR din zona centrală a Moldovei și evidențiază următoarele (tabelul 1.4).
Durata vieții productive la cele 2744 vaci, care și-au încheiat cariera de producție în fermele studiate, a fost de 931,53 zile, ceea ce înseamnă o variabilitate foarte pronunțată.
Vacile din această populație au fost exploatate, în medie, numai 3,05 lactații normale și nu și-au exprimat potențialul maxim de producție în cursul vieții.
Datele din tabelul 1.4 evidențiază valoarea genetică superioară a efectivelor din analizarea unor ferme.
Din analiza procentului de supraviețuire în populația BNR din Moldova se observă că după prima lactație a rămas 79,24% din efectivul inițial, iar după primele patru lactații 33,62%. Numai 20 de vaci (0,72%) au supraviețuit până la lactația a VIII-a din efectivul inițial de 2742 vaci la prima lactație.
Între ferme au existat diferențe semnificative, dar și în interiorul fermelor, în funcție de grupa genetică paternă, proveniență, morfologie și rezistență organică.
1.3. Prezentarea rasei Bălțată cu [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT] (BNR)
Această rasă s-a format ca urmare a folosirii de reproducători și material seminal congelat de tip Friză de diferite proveniențe (daneză, olandeză, canadiană, americană, engleză, germană, suedeză) începând din 1957, la împerecheri cu fermele din rasele Brună, [NUME_REDACTAT], Roșie dobrogeană, Sură de stepă și diverși metiși.
Populația creată, omologată ca rasă în anul 1987, sub denumirea “Balțată cu negru românească” (BNR), reprezintă astăzi cca 32% din taurinele din Romania. Aria de răspândire a rasei o constituie în principal, județele din sudul, sud-estul și estul țării.
Însușirile morfoproductive sunt asemănătoare raselor de tip Friză, dar cu o mai mare variabilitate, în funcție de gradul de ameliorare și condițiile de exploatare.
Rasa are aptitudini bune pentru producția de lapte la populația activă este de cca 4000 kg, cu 3,7-3,8% grăsime, față de un potențial de peste 6000 kg pe an. Aptitudinile pentru mulsul mecanic se caracterizează printr-o viteză de muls sw 1,4-2,4 l/minut și un indice mamar de 45-46%. Precocitatea în producția de lapte este bună, astfel că vacile realizează la lactația I cca 70% din lactația maximă.
Din cercetările efectuate de V. Maciuc, V. Ujică în anul 2005 a rezultat că vacile din rasa Bălțată cu negru românească exploatate în zona de N-E a țării au o bună dezvoltare corporală, rasa fiind de tip eumetric având culoarea bălțată negru cu alb, talia fiind de 131,29 – 135,14 cm, lungimea oblică a trunchiului 149,15 – 159,58 cm, perimetrul toracic 198,75 – 212,36 cm și greutatea corporală de 535,5 – 624,99 kg, valori medii obținute în primele trei lactații pe un efectiv de 1.800 capete. Taurinele aparținând acestei rase au o înfățișare zveltă, uscățivă iar privit din profil, formatul corporal se înscrie într-un trapez cu baza mare orientată la nivelul trenului posterior. Constituția este fin compactă și temperamentul vioi. Capul este relativ larg, cu regiunea feței lungă și subțire, profilul este drept, exceptând regiunea frunții, care, datorită arcadelor orbitare bine dezvoltate imprimă acestuia o formă concavă.
Gâtul este mijlociu de lung și potrivit de îmbrăcat în mușchi. Trunchiul este lung și profund cu linia spinării dreaptă. Toracele este bine deschis în partea anterioară și larg în partea lui posterioară, continuându-se cu un abdomen voluminos și bine dezvoltat. Regiunea șalelor este dreaptă, solidă și largă, continuându-se cu o crupă orizontală, dreaptă, de formă pătrată.
Membrele sunt de structură compactă, puternice și mijlociu de lungi. Pielea este de grosime mijlocie, fină, elastică și ușor detașabilă. Ugerul este dezvoltat, bine prins, extinzându-se mult înainte spre abdomen și spre înapoi. Are formă globuloasă, sfârcuri potrivit de lungi, simetrice și bine depărtate, defectele ugerului fiind mai puțin evidente decât la restul raselor autohtone. Culoarea robei este bălțată alb cu negru, petele negre și albe având răspândire variabilă pe trunchi.
Rasa are aptitudini bune pentru producția de lapte și acceptabile pentru producția de carne. Producția medie de lapte este de 4700 kg lapte, cu 3,85 % grăsime și 3,35 % proteină. V. Maciuc și col., 2005, analizând însușirile de producție la populația BNR din N-E țării, a constatat pe parcursul lactațiilor o evoluție ascendentă a producției de lapte de la 5500 kg lapte în lactația I-a la peste 6000 kg în următoarele lactații, respectiv până în lactația a VII-a.
De aici, rezultă că potențialul genetic al rasei este mult mai mare decât nivelul de producție realizat până în prezent. Aptitudinile bune de lapte sunt evidențiate și prin viteza de eliberare a laptelui peste 1,8 kg/min, indicele de lapte – 45 %, indicele de constantă – 80 % iar consumul de hrană 1-1,1 UN/kg lapte. În producția de carne se comportă, de asemenea, bine. Tineretul îngrășat intensiv realizează un spor mediu zilnic de cca 900 g, cu un consum specific de cca 7 UN iar la cea semiintensivă de 750 g cu un consum specific de 9 UN la un kg spor în greutate. Randamentul este în medie de 52-54 %.
Calitățile organoleptice ale cărnii sunt inferioare raselor Bălțată românească și Brună. Rasa se pretează la exploatarea intensiv-industrială, atât pentru producția de lapte cât și de carne. Solicită însă condiții corespunzătoare de creștere și exploatare. În perspectivă, BNR va fi principalul furnizor de lapte din țara noastră.
Titlul de campioană națională a rasei pe anul 2000 îl deține vaca Lumina, nr. matricol 942673 proprietatea S.C.A. Simnic-Dolj, cu producția de 13.388 kg lapte și 3,69% respectiv 475 kg grăsime la a II-a lactație normală.
Aptitudinile in productia de carne pot fi considerate satisfăcătoare deoarece tineretul supus la îngrășare intensivă realizează un spor mediu zilnic de cca 900g, cu un consum de 9-10 UN. Randamentul la tăiere este în medie de 52-54%, iar carnea este de calitate corespunzătoare.
Precocitatea este superioară raselor locale, la fel și economicitatea producției realizată, ca urmare, rasa se pretează la exploatare intensivă atât în direcția producției de lapte cât și a celei de carne.
Perspective și obiective de ameliorare.
Direcția de ameliorare este mixtă (60% lapte și 40% carne), preconizîndu-se urmatoarele obiective: masivizarea corporală (talia la vaci 132 cm, greutatea 600 kg și amplificarea musculaturii); sporirea potențialului productiv pentru lapte (5 600 kg lapte, cu 3,75% grăsime și 3,3% proteină, respectiv 210 kg grăsime pură și 185 kg proteină pe lactație normală la EM) și pentru carne (greutatea vie la 14-15 luni de 460 kg, iar la 23-24 luni de 520 kg, consecutiv unui spor de 950 g, respectiv 700g/zi); îmbunătățirea vitezei de muls la 2,5 kg/min., a precocității la 80% la lactația I din cea maximă și a economicității (consum 0,9 UN/kg lapte și 6,2 UN/ kg spor).
În perspectivă, BNR va fi principalul furnizor de lapte din țara noastră și va reprezenta 25% în structura de rasă. Se prevede să se crească în sud-estul țării (Constanța, Tulcea, Brăila, Ialomița, Călărași, Giurgiu, SAI), în alte județe (Iași 60%, Vaslui 35%, Galați 42%, Olt 39%, Dolj 47% și Mehedinți 23%), precum și în alte județe, cu precădere în jurul centrelor populate (Alba, Arad, Argeș, Baia-Mare, Bihor, Botoșani, Brașov, Caraș-Severin, Dîmbovița, Hunedoara, Mureș, Neamț,Prahova, Satu-Mare, Sibiu, Suceava, Timiș, Vrancea), într-o proporție de 7-12%.
În viitor rasa se va crește în actuala zonă de răspândire. Ea va fi ameliorată în direcția producției de lapte, care va avea o pondere de 90% și pentru fitness (fertilitate, uțurința la fătare, persistența lactației) de 10%.
Principalele obiective ale ameliorării vizează: masivizarea rasei, prin creșterea taliei la 136 cm și a greutății corporale la 600-650 kg; realizarea unei producții de lapte de peste 6000 kg pe lactație cu 4% grăsime și 3,4% proteină, cu un consum specific sub o unitate nutritivă ; îmbunătățirea aptituinilor pentru mulsul mecanic, mai ales prin creșterea vitezei de muls.
Realizarea obiectivelor respective presupune creșterea în rasa curată și practicarea încrucișărilor cu rase de tip Friză și îndeosebi cu Holstein.
1.3.1. Însușirile rasei Bălțată cu [NUME_REDACTAT] privind producția de lapte
Datele obținute prin controlul oficial al producției de lapte, bazele de date existente la OARZ (origine, producție și reproducție) din județ, care au fost preluate, prelucrate și interpretate statistic în zona Moldovei precum și din cercetările asupra populației de taurine din sectorul privat-individual, date despre stadiul actual de ameliorare, nivelul performanțelor productive, modul cum răspund la tehnologiile specifice și managementul factorilor tehnologici, efectul genetic al menținerii în exploatare pe o durată cât mai mare de timp a vacilor cu performanțe productive foarte variabile (teza doctorat „Contribuții la studiul producției de lapte a vacilor exploatate în unele ferme private din zona de Est a țării“ ing. [NUME_REDACTAT], USAMV Iași).
Din evaluările făcute asupra performanțelor de producție și reproducție în populația activă BNR și din analiza indicilor producției de lapte, pe lactații succesive, rezultă următoarele:
Durata lactației totale (DLT) la populația Bălțată cu negru românească a fost cuprinsă între 365,15 zile în lactația II-a și 336,21 zile în lactația a VI-a. Sa observt tendința de a prelungi lactația, în special, la vacile cu producții bune de lapte.
Producția cantitativă de lapte, la rasa Bălțată cu negru românească, pe lactație normală, pe lactații succesive, înregistrează o curbă normală a producției, înregistrând producția maximă la lactația a III-a, de 5681,91 kg lapte, cu limite cuprinse între 2264 kg și 15664 kg, dar cantitatea minimă s-a obținut la lactația I-a, de 5165,60 kg, cu limite între 2218 kg și 12260 kg. Din analiza evoluției producției de lapte, pe lactații succesive, se constată că rasa Bălțată cu negru românească din arealul studiat are o precocitate productivă bună, în prima lactație realizându-se 90,91%, respectiv 94,14% din lactația maximă.
Conținutul laptelui în proteine pe lactații succesive la lactația normală a înregistrat la rasa Bălțată cu negru românească valori medii cuprinse între 3,30% în lactația a III-a și 3,26% în lactația a VI-a. Din analiza principalilor indici de reproducție (VP, CI, SP), se desprinde concluzia generală că funcția de reproducție s-a desfășurat în limite acceptabile, crescătorii fiind interesați în obținerea unui vițel de la fiecare vacă, anual.
Vârsta primei fătări (VP) la populația Bălțată cu negru românească a fost, în medie, de 946,99 zile (≈31 luni), cu limite între 702 și 1258 zile. . Din acest punct de vedere vacile crescute în exploatațiile private din zona de Est a țării au o precocitate bună, aspect care este determinat, nu atât de fondul genetic, cât de tehnologia de creștere a tineretului de reproducție.
Intervalul între fătări (CI), apreciat ca un indicator sintetic al funcției de reproducție, la rasa Bălțată cu negru românească are valoarea medie de peste 408,27 zile la primele cinci lactații, durata acestui interval a fost de 394,53 zile între lactațiile V și VI.
Repausul mamar (RM), în funcție de lactație, avut o valoare medie cuprinsă între 65,69 zile la lactația a VI-a și 68,99 zile la lactația IV-a la populația Bălțată cu negru românească.
Service–periodul (SP) a fost luat în calcul și de la naștere la prima însămânțare fecundă, care a avut valoarea medie la întreaga populație Bălțată cu negru românească de 661,29 zile (≈22 luni), având limite cuprinse între 415 și 972 zile (≈14, respectiv 32 luni).
Cu privire la heritabilitatea (h²), repetabilitatea (R), corelațiile fenotipice (rp) și genetice ( rG ) a principalelor caractere de selecție, valorile medii fenotipice a însușirilor de producție, reproducție, prezentate lucrare, au scos în evidență existența unor subpopulații cu o mare variabilitate individuală. Coeficienții de heritabilitate ai producției cantitative de lapte indică o slabă transmitere ereditară, fapt ce indică o deficitară consolidare genetică a însușirii, în populație, și posibilități de realizare a ameliorării printr-o selecție genotipică. Coeficienții de repetabilitate pentru caracterele de selecție luate în studiu au valori superioare heritabilității, ceea ce înseamnă o exprimare mai fidelă a genotipurilor componente și un determinism genetic mai bine evidențiat.
Analizând valorile coeficienților de corelație fenotipică între producția cantitativă de lapte și principalele însușiri de producție și reproducție, rezultă că în toate județele, corelațiile sunt date conforme cu literatura de specialitate.
Referitor la corelațiile genetice, între producția de lapte și celelalte însușiri analizate, rezultă că ele rămân la un grad mai slab decât corelațiile fenotipice, de același semn. Există o corelație genetică foarte strânsă între cantitatea de lapte și cantitatea de grăsime, respectiv de proteină, situație deosebit de favorabilă ameliorării acestui parametru, având în vedere și corelațiile puternice între procentul de grăsime și proteine din lapte.
Coeficienții de heritabilitate ai producției cantitative de lapte indică o slabă transmitere ereditară, fapt ce indică o deficitară consolidare genetică a însușirii, în populație, și posibilități de realizare a ameliorării printr-o selecție genotipică.
Coeficienții de repetabilitate pentru caracterele de selecție luate în studiu au valori superioare heritabilității, ceea ce înseamnă o exprimare mai fidelă a genotipurilor componente și un determinism genetic mai bine evidențiat.
Analizând valorile coeficienților de corelație fenotipică între producția cantitativă de lapte și principalele însușiri de producție și reproducție, rezultă că în toate județele, corelațiile sunt date conforme cu literatura de specialitate.
Referitor la corelațiile genetice, între producția de lapte și celelalte însușiri analizate, rezultă că ele rămân la un grad mai slab decât corelațiile fenotipice, de același semn. Există o corelație genetică foarte strânsă între cantitatea de lapte și cantitatea de grăsime, respectiv de proteină, situație deosebit de favorabilă ameliorării acestui parametru, având în vedere și corelațiile puternice între procentul de grăsime și proteine din lapte.
CAPITOLUL 2 LAPTELE
2.1. Importanța laptelui în alimentația umană. [NUME_REDACTAT] constituie unul din alimentele de bază pentru toate categoriile de vȃrstă și materia primă pentru o gama extrem de diversificată de produse, atȃt de uz alimentar, cȃt și de uz industrial.
Producția și implicit consumul de lapte și produse lactate au ȋnregistrat o creștere continuă, la nivel global, dar ȋn special ȋn [NUME_REDACTAT] ale Americii și ȋn țările [NUME_REDACTAT]. Producția mondială de lapte este estimată ȋn prezent la peste 560 milioane de tone, din care Europa realizează cca un sfert. Creșterea producției se datorează pe o parte sporirii efectivelor de animale producătoare de lapte, iar pe altă parte, procesului accentuat de selecție genetică a raselor de lapte, fenomen accentuat ȋn țările [NUME_REDACTAT] și ale Americii de Nord. Astfel, ȋn Franța, ȋn anul 2000 s-au colectat 22,6 milioane tone, de la un efectiv de 4,5 milioane vaci lapte (producția medie fiind de 5022 litri/animal/an).
Ȋn țara noastră, producția anuală de lapte este estimată la aproximativ 5 milioane tone, bovinele participȃnd cu cca 87% din producția totală, producția medie pe animal depășind 3000 litrii anual ( [NUME_REDACTAT]., Calin I. și col., 2000).
Laptele poate fi definit din punct de vedere fiziologic, igienic și structural ( compoziția fizico-chimică).
Din punct de vedere fiziologic, laptele se definește ca fiind produsul de secreție al glandei mamare a femelelor mamiferelor, dupa actul parturiției și care deservește ca hrană puilor.
Sub raport igienic, există mai multe modalități de definire a laptelui. Conform normelor [NUME_REDACTAT], laptele este definit ca produsul integral, obținut prin muls complet, neȋntrerupt și igienic al femelelor ȋn lactație, sănătoase, bine hrănite și odihnite (Definiție stabilită inițial la [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] din 1990).
Conform accepțiunii clasice, prin lapte, fără indicarea speciei de la care provine, se ȋnțelege laptele de vacă. Pentru laptele provenit de la alte specii se indică obligatoriu specia de la care provine, respectiv: lapte de bivoliță, lapte de capră, lapte de oaie, lapte de cămilă etc.
Ca aliment, laptele conține ȋn proporții echilibrate, aproape toate substanțele necesare dezvoltării organismelor (uman și animal).
Structura și compoziția chimică a laptelui
Datorită numeroșilor componenți din structura sa, laptele este un aliment aproape complet, ideal pentru alimentația copiilor și recomandat ȋn alimentația tuturor categoriilor de vȃrstă, dar cu precădere ȋn cea a persoanelor ȋn vȃrstă, a covalescenților și a persoanelor care lucrează ȋn medii cu toxicitate sporită.
Din punct de vedere structural, laptele este compus din doua faze mari: faza continuă și faza discontinuă. Laptele este un sistem fizico-chimic complex, schematic putȃnd fi considerat ca o emulsie de grăsimi ȋntr-o soluție coloidală, a cărui lichid intermicelar este o soluție cristaloidă sau adevărată (Sindilar E., 2000). Acesta este compus din patru faze fizice: faza apoasă (faza hidrică), faza coloidală, faza grasă și faza gazoasă (Adrian J. și col., 1995).
2.2.1. Componenții majori ai laptelui
Componenții majori ai laptelui sunt: apa, grăsimile, componentele neazotate, glucidele și sărurile minerale.
Apa. Apa reprezintă componenta cu ponderea cea mai ȋnsemnată. Conținutul mediu de apă al laptelui este de 87,5%, cu variații individuale cuprinse ȋntre 85,5-89,5%. Studiile efectuate pȃnă ȋn prezent au demonstrat ca ȋn ceea ce privește laptele de mare amestec (laptele de colectură), variația acestui parametru este mai restrȃnsă, limitele obișnuite fiind cuprinse ȋntre 87 și 88%. Apa ȋmpreună cu substanțele dizolvate ȋn ea formează faza continuă a laptelui (Ciotau C. și col., 2000).
Aparent fără ȋnsemnătate, apa constituie un component important al laptelui, aceasta influiențȃnd mai ales proprietățile fizice ale laptelui. Apa este de asemeni solventul pentru lactoză, clorura de sodiu și numeroase alte substanțe, de tipul baze și acizi.
Grăsimile laptelui. Grăsimile din lapte fac parte din categoria produșilor de sinteză. Sinteza grasimilor se efectuiează la nivelul glandei mamare,substanțele precursoare fiind reprezentate de diferiți acizi grași rezultați consecutiv digestiei ([NUME_REDACTAT] și col., 2000). Laptele are un conținut mediu de grăsime de 3,5%. Variațiile individuale sunt foarte mari, fiind cuprinse ȋntre 2,8-6%.
Din punct de vedere biologic, grăsimele laptelui sunt reprezentate de lipide simple, lipide complexe și substanțe nesaponificabile.
Lipidele din lapte se află ȋn stare de emulsie globulară, globulele de grăsime au o formă sferică și un diametru de 2-10 microni. Imediat după mulgere, globulele de grăsime sunt reprezentate uniform ȋn plasma laptelui, pentru ca apoi să manifeste tendința de a se separa la suparafață.
Principalele lipide din lapte sunt reprezentate de trigliceride, care au o cota de participare de 98-99% din faza grasă a laptelui.
Numărul de acizi grași din lapte este foarte mare, pana ȋn prezent fiind cunoscuți 142; ȋn laptele de vacă, amintim; acidul palmitic (26,9%); acidul oleic (26,4%); acidul miristic (10,7%) și acidul stearic (10,1%).
Componentele azotate. Se găsesc ȋn lapte ȋn proporție de 2,9-5%. Ele reprezintă partea cea mai complexă a laptelui și, ȋn funcție de comportarea față de diferiți agenți de participare, se ȋmpart ȋn protide și substanțe azotate neproteice.
Cea mai importantă dintre protide este cazeina, care are o pondere de 80% din totalul de protide. Aceasta a fost izolată ȋn anul 1939, de către Mellander prin metoda electroforezei. Cazeina conține ȋn structura sa, 4 fracțiuni cazeinice: alfa, beta, gama, kapa, ulterior adăugȃndu-se și alte fracțiuni, astfel că la ora actuală sunt cunoscute 20 de fracțiuni cazeinice:
Alfa s-cazeina (variantele A, B, C și D) reprezintă 35-63% din proteinele laptelui;
Beta-cazeina (variantele A,B și C) 19-35%;
Kapa-cazeina (variantele A și B) 8-15%;
Gama-cazeina (variantele A și B) 1-3%.
Cea mai mare proporție de cazeine se prezintă sub formă de fosfocazienat de calciu care, ȋn mediu acid (pH=4,6) sau pe cale enzimatică, precipită formȃnd coagulul.
Proteinele serice (cele din zer) reprezintă 20% din totalul de protide și sunt reprezentate de beta-latoglobuline, alfa-lactoglobuline, serumalbumine, imunoglobuline și fracțiunea proteozo-peptone.
Substanțele azotate neproteice reprezintă 5% din totalul componentelor azotate ale laptelui. Din această grupă fac parte ureea, creatinina, creatina, nucleotidele, bazele azotate, hipoxantina, aminoacizii liberi, amoniacul, vitaminele din complexul B, derivați ai glucidelor și fosfolipide.
Glucidele. Principala glucidă din lapte este lactoza, sintetizată de glanda mamară din glucoza sanguină. Ȋn prima zi de fatare conținutul laptelui ȋn lactoză este scăzut 2-3%, după 2-3 zile ajunge la 4,6-4,7% și se menține constant. Ȋn lapte lactoza se gasește ȋn două forme: alfa și beta, ȋntre care nu s-au găsit diferența ca valoare nutritivă și efect fiziologic asupra organismului.
Microorganismele din lapte transformă lactoza ȋn acid lactic, producȃnd acidifierea laptelui, de unde și rolul important al fermentației lactice a lactozei ȋn obținerea produselor acido-dietetice, a untului și a brȃnzeturilor. După ȋnchegarea laptelui, lactoza trece ȋn zer.
Pe lȃngă lactoză, ȋn lapte mai există cantității mult mai mici de glucoză și galactoză, fie sub formă liberă, fie parțial legate de proteine, lipide sau fosfați.
Sărurile minerale. Dintre macroelemente, o pondere ridicată o au calciul, fosforul, potasiul, sodiul, clorul, magneziul, și sulful.
Magneziul este legat de cazeină ȋntr-o proporție de 33% din cantitatea totală ce se află ȋn lapte, tot de cazeină este legat ȋn 20% din totalul de calciu și de fosfor, formȃnd ȋmpreună complexul fosfo-cazeinat de calciu. Restul de calciu se gasește sub formă de săruri anorganice insolubile (50% din total calciu) și de săruri anorganice solubile (30%).
Dintre microelemente amintim: fier, cupru, molibden, litiu, vanadiu, strontiu, crom, cobalt, etc cu rol foarte important ȋn asigurarea fenomenelor vitale ale organismului.
2.2.2. Micii componenți ai laptelui
Micii componenți ai laptelui sunt: vitaminele liposolubile și hidrosolubile, enzimele, hormonii, pigmenții și gazele.
Vitaminele. Laptele conține vitamine liposolubile și vitamine hidrosolubile. Ȋn lapte conținutul de vitamine variază foarte mult, fiind dependent de o serie de factori: alimentație, anotimp, expunerea laptelui la soare, tratament aplicat laptelui.
Vitaminele liposolubile sunt:
Vitaminele A cu origine din carotenul existent ȋn furaje, furajele verzi au un conținut dublu ȋn astfel de vitamine, comparȃnd cu cele uscate. Carotenoizii dau culoare galbenă a grăsimii din lapte, prin oxidarea grăsimilor carotenii sunt distruși aproape ȋn totalitate.
Vitaminele D previn rahitismul și se găsesc ȋn cantități mari ȋn laptele obținut vara, ca urmare a acțiunii radiațiilor ultraviolete asupra ergosteronului. Aceste vitamine se concentrează ȋn serul laptelui.
Vitaminele E au rol important ȋn asigurarea rezistenței la oxidare a grăsimilor din lapte, concentrația lor ȋn lapte variind ȋn funcție de alimentația asigurată. Tocoferolii rezistă la ȋncălzirea ușoară a laptelui, dar nu și la temperaturi de pasteurizare.
Vitaminele K sunt sintetizate ȋn rumen, de către flora microbiană specifică. Concentrația lor ȋn lapte este redusă, dar constantă.
Vitaminele hidrosolubile sunt:
Vitamina B1 este sintetizată de bacteriile din rumen; ȋn lapte se gasește parțial liberă și parțial legată de o proteină. Pasteurizarea o distruge ȋn proporție de 10-25%, iar ultrasterilizarea o distruge ȋn totalitate.
Vitamina B2 este sintetizată ȋn rumen, ȋn lapte se gasește fie ȋn stare liberă, fie la suprafața globulelor de grasime legată de proteine și fosfați. Este fotosensibilă, fiind distrusă ȋn proporție de 80% ȋn cazul expunerii laptelui la soare timp de 4 ore.
Vitamina B3 se găsește ȋn cantitate mare la laptele aflate la mijlocul vieții productive. Nu este distrusă de tratamentul termic.
Vitamina B6 proporția sa ȋn laptele de vaca este de 5-10 ori mai mare decat ȋn laptele uman. Este distrusă ȋn mare parte de expunerea la soare dar și de sterilizare.
Vitamina B12 este sintetizată ȋn rumen ȋn lapte se gasește ȋn proporție de aproximativ 95% legată de proteinele din lactoser. Este stabilă la aer dar sensibilă la lumină.
Vitamina PP se gasește ȋn cantități mari ȋn laptele animalelor care pășunează. Este stabilă la aer și lumina.
Vitamina C este sintetizată din acidul glucuronic și se gasește ȋn lapte ȋn cantități reduse.
Acidul folic se gasește ȋn cantități foarte reduse ȋn lapte, fiind legat de proteinele acestuia
Biotina ȋn lapte se găsește ȋn stare liberă și ȋn cantități foarte mici, este stabilă la lumină și căldură.
Enzimele. Sunt biomolecule de natură proteică, ce se pot clasifica după origine, astfel: enzime de origine mamară; enzime de origine sanguină; enzime de origine microbiană; enzime de dublă origine (mamară și microbiană).
Laptele, ca element complet, conține peste 60 de enzime, cele 6 clase formate fiind larg reprezentate. Ȋn funcție de tipul de reacție și substratul asupra căruia acționează se ȋmpart ȋn : oxidaze și reductaze (peroxidaza, catalaza reductaza) și respectiv ȋn hidrolaze și fosforilaze (fosfataza, lipaza, proteaza, lactaza etc.).
Hormonii. Laptele conține hormoni estrogeni și prolactine, a căror concentrație scade pe măsură ce lactația progresează. De asemenea, se mai găsește progesteron, a cărui conținut este proporțional cu cel de lipide. Activitatea biologică a hormonilor naturali din lapte asupra organismului uman, este practic, nulă.
Pigmentii. Ȋn lapte există două tipuri de pigmenți: pigmenții endogeni (sunt produși de către organismul animal, mai importanți fiind lactocromul, care conferă o culoare albastruie-verzuie, ce se transmite și laptelui smȃntȃnit, și riboflavina ce dă culoarea crem-galbui) și pigmenții exogeni (provin din furaje sau ca urmare a contaminării laptelui cu microorganisme producătoare de pigmenți. Cel mai important pigment din această categorie este carotenul care conferă culoarea galben-portocalie, dar mai ȋntȃlnim xantofila și clorofila).
Gazele. Reprezintă 3-8% din volumul laptelui proaspăt muls, ponderea principală este deținută de bioxidul de carbon, azot și oxigen, iar ȋn cantități foarte mici se mai ȋntȃlnește amoniacul și hidrogenul.
1.3. Valoarea nutrițională și biologică a laptelui
Valoarea nutritivă a laptelui include două componente: valoarea energetică, reprezentată de energia degajată de lapte ȋn urma combustiei lipidelor, glucidelor și proteinelor și valoarea biologică – reprezintă cantitatea de azot asimilată și reținută de organism, pentru a acoperi cerințele azotate. Poartă denumirea și de coeficient de retenție a substanțelor azotate, avȃnd valoarea de 0,75. Valoarea biologică a laptelui mai este dată de coeficientul de eficacitate proteică (3,4g spor de greutate/ proteină absorbită) și de indicele de utilizare proteică net.
Din punct de vedere nutritiv și biologic, fiecare componentă a laptelui are rolulul său bine definit ȋn apărarea și menținerea stării de sănătate a organismului uman, astfel:
– Fracțiunile proteice ale laptelui sunt reprezentate de cele albuminice și globulinice 18% și de cazeina 82%. Laptele asigură integral necesarul de proteine pentru copii de pana la 6 ani și de 50-60 % pentru cei pȃnă la 20 de ani. Ȋn lapte se găsesc 20 de aminoacizi, mare parte dintre ei fiind esențiali, astfel ca la un consum zilnic de 250 ml lapte, se acoperă integral necesarul de leucină, izoleucină, lizină, tronină și valină și cca. 50% din cel de metionină, fenil-alanină și tritofan;
– Lipidele laptelui, au un nivel ridicat de digestibilitate, datorită punctului relativ scăzut de topire, dar și a conținutului ȋn acizi grași cu numar mic de atomi de carbon;
– Lactoza, stă la baza formării acidului lactic, ȋmpiedicȃnd dezvoltarea ȋn intestin a microflorei saprofite de putrefacție. Acidul lactic favorizează trecerea calciului din lapte, ȋn circuitul sanguin.
– Laptele este bogat ȋn calciu și fosfor, un litru de lapte conținȃnd necesarul de calciu pentru un copil de pana la 10 ani, pentru o femeie gravidă sau care alăptează;
– Ȋn lapte se găsesc cantități mari de vitaminele A și B. La copii, un litru de lapte asigură necesarul integral de vitamine B și 40-80% din vitamina A, iar la adulți acoperă 30 % din necesarul pentru vitaminele amintite;
– Laptele conține și hormoni naturali, dar care nu au activitate biologică.
Valoarea energetică, cȃt și cea biologică a laptelui, sunt dependente de compoziția sa chimică și care, la randul ei, variază de la o specie la alta.
Laptele are un conținut scăzut ȋn fier, cobalt, cupru, mangan și ȋn vitaminele C și D, iar ȋn cazul unei alimentații exclusive și prelungite cu lapte, poate apărea anemia, mai ales la noi născuți.
De asemenea, ȋn lapte și produsele lactate se pot ȋntȃlni și substanțe nedorite (pesticide, antibiotice, elemente radioactive, nitrați și nitriți) uneori ȋn concentrații periculoase pentru consumator; astfel de substanțe pot genera diferite afecțiuni, mai mult sau mai puțin periculoase pentru organismul uman, ca de exemplu: boli metabolice congenitale la copii, manifestate ca intoleranță față de lapte sau ca alergii la proteinele din laptele animal; boli legate de lipidele laptelui, determină incapacitatea de a metaboliza anumiți acizi grași; boli specifice la conținutul laptelui ȋn proteine; apariția rahitismului hipovitaminic; riscuri potențiale la bătrȃni și adulți (osteoporoza, hipertensiune arterială, cataracta etc); riscul transmiterii unor boli contagioase (tuberculoza, bruceloza etc) prin laptele infestat și consumat fără a fi tratat termic.
Toate aceste riscuri nu diminuiază cu nimic importanța laptelui și a produselor lactate pentru alimentația umană, ci atrage atenția asupra adoptării unei strategii judicioase de integrare ȋn consum a acestora.
Figura 2.1. Compoziția chimică a laptelui de vacă integral
PARTEA A II A
CERCETARI PROPRII
CAPITOLUL 3 PREZENTAREA UNITĂȚII DE LUCRU
Stațiunea de [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] a luat ființă în anul 1981, prin [NUME_REDACTAT] de Stat nr. 17 din 1981 nr. 170/1981, inițial ca Stațiune de Cercetare și Producție pentru [NUME_REDACTAT], instituție publică cu personalitate juridică și cu finanțare bugetară. Din anul 2002 conform Legii 290/2002, iar din 12.01.2006, conform HG nr. 35, funcționează ca unitate de cercetare-dezvoltare în domeniul zootehniei, fiind instituție publică cu personalitate juridică, în coordonarea Academiei de [NUME_REDACTAT] și Silvice "[NUME_REDACTAT] Șișești".
Este o instituție specializată în cercetarea științifică în domeniul creșterii taurinelor, acumulând o experiență în domeniu de peste 25 de ani, cu un portofoliu important de proiecte naționale și internaționale.
În prezent S.C.D.C.B – Dancu funcționează cu statut de instituție publică cu personalitate juridică și finanțare din venituri proprii și bugetare, în baza Legii 72/2011. Unitatea are în alcătuire 3 sectoare de activitate:
Sectorul de [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de Cercetare dispune de următoarele laboratoare:
Laboratorul de genetică – ameliorare;
Laboratorul de reproducție și biotehnologii de reproducție;
Laboratorul de nutriție și tehnologii de creștere și exploatare a taurinelor;
Laboratorului de patologie bovină;
Laboratorului de control al calității produselor de origine animală.
(Sursa: http://www.scdb-dancu.ro)
Figura 3.1 Stațiunea de [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]
Laboratorul de Genetică-Ameliorare și-a axat activitatea pe crearea de genotipuri superioare privind potențialul de producție și calitativ, rezistența și adaptabilitatea la factorii de mediu, precum și formarea de populații performante la rasa de taurine Balțată cu Negru românească. În anul 2002 a fost adus în unitate un nucleu de taurine din rasa Sura de Stepă constituit din 23 capete vaci, 10 juninci și 16 capete tineret în cadrul unui program de conservare a raselor pe cale de dispariție.
Laboratorul de reproducție și biotehnici de reproducție a desfășurat activități precum: intensivizarea procesului de reproducție prin biotehnici și biotehnologii, inducerea estrului, sincronizarea estrului, poliovulația și transferul de embrioni; creșterea fecunditatii la vaci la însămânțare; aplicarea unor scheme de tratament în diferite stări de infertilitate.
Laboratorul de nutriție și tehnologii de creștere și exploatare a avut ca obiective optimizarea rațiilor la diferite categorii de vârstă, stări fiziologice, nivele de producție, îmbunătățirea tehnologiilor de creștere și exploatarea pentru vacile de lapte înalt productive.
Laboratorului de patologie bovină activitatea științifică va viza monitorizarea stării de sănătate a animalelor prin analize specifice de laborator și studii epidemiologice.
Laboratorului de control al calității produselor de origine animală – lapte și carne activitatea științifică va urmări obținerea unor produse de origine animală – lapte și carne, conform standardelor europene.
Tematica de cercetare a fost diversă, cu referire la următoarele aspecte:
cercetări privind optimizarea perioadei puerperale în vederea creșterii fertilității vacilor cu producții mari de lapte;
metode de profilaxie specifică a Pododermatitei infecțioase la rumegatoare, produsă de Fusobacterium necrophorum prin utilizarea unui autovaccin;
cercetări privind conservarea rasei Sura de stepa in vivo, in situ prin biotehnologii moderne, congelare de embrioni;
elaborarea unei tehnologii optime privind organizarea și desfășurarea proceselor de producție și reproducție la vacile de rasă Bălțată cu Negru romanească, cu producții de lapte de peste 8000 litri/cap în ferme mici și mijlocii;
metode tehnologice de eficientizare a fermelor de 15-50 vaci în vederea obținerii unui lapte de calitate în conformitate cu necesitățile UE în județele Iași și Neamț;
biotehnologii de creștere a fecundității vacilor și vițelelor;
metode de prevenire și combatere a infertilității datorate unor tulburări lezionale sau funcționale la vaci și vițele;
optimizarea alimentației vacilor de lapte de mare productivitate, în condițiile valorificării unor resurse furajere specifice zonelor de Est ale României;
utilizarea de markeri moleculari în ameliorarea animalelor în interes economic;
stabilirea unei metodologii de determinare a condiției corporale și de utilizare la optimizarea hrănirii vacilor recordiste în perioada repaosului;
testarea unei metode rapide pentru determinarea momentului optim de recoltare a lucernei.
Sectorul de Dezvoltare cuprinde ferma zootehnică și ferma vegetală.
Ferma zootehnică are un efectiv total de taurine din rasa Balțată cu Negru românească, 640 capete și un nucleu în conservare de 60 vaci, rasa Sura de Stepa. Sistemul de exploatare cu circuit închis, precum și respectarea tehnologiilor și a normelor sanitar veterinare au contribuit la menținerea stării de sănătate a întregului efectiv de taurine care este indemn la bolile infecto –contagioase. Ferma vegetală asigură furajerele necesare efectivului de vaci și tineret din unitate. Structura furajeră permite alcătuirea unor rații adecvate pe stări fiziologice, vârstă, nivele de producție și rasă.
Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru creșterea Bovinelor – [NUME_REDACTAT], are ca obiect de activitate creșterea, ameliorarea și exploatarea taurinelor pentru lapte având o contribuție însemnată în cercetarea științifică și în dezvoltarea sectorului bovin în zona Moldovei.
Sistemul de creștere aplicat în cadrul S.C.D.C.B – Dancu este de tip intensiv, în stabulație liberă, în 2 adăposturi închise, cu capacitate de 200 capete fiecare (fig. 4.2), remarcându-se printr-un nivel de concentrare a efectivelor, specializate și cu producție integrată, datorită tehnologiilor de exploatare intensive și moderne. Exploatarea intensivă a vacilor pentru lapte în ceea ce privește partea economică, solicită sume mari de banii, investițiile făcându-se în construirea adăposturilor, cu confortul corespunzător cerințelor organismului, precum și cu diversele instalații, mașini, utilaje, aparatură etc. Fluxul tehnologic este mecanizat, automatizat, muncitorii sunt calificați în domeniu, efectivele de vaci pe fermă, sunt mari, permițând recuperarea într-un timp relativ scurt a investițiilor.
(Sursa:foto originală)
Figura 4.2 – Adăpost întreținere taurine (exterior), capacitate de 200 de capete
Efective de taurine în cadrul S.C.D.C.B – [NUME_REDACTAT] – Unitatea dispune în prezent de o fermă, cu un efectiv de peste 700 capete, din care 60 capete reprezentate de rasa Sură de Stepă, 640 capete rasa Bălțată cu [NUME_REDACTAT] (BNR), din care 320, turmă de bază pentru producția de lapte, iar diferența este reprezentată de tineret femel grupat pe categorii de vârste.
Începând cu anul 1961, în România, au fost introduse taurine [NUME_REDACTAT], pe baza cărora s-au realizat importuri de junici, tauri precum și material seminal din Canada, Anglia, și Polonia intensificându-se mai apoi în perioada 1967-1978 din Olanda, Danemarca, Germania, S.U.A., Suedia, etc.
Efectivul de taurine de rasă Bălțată cu [NUME_REDACTAT] are la origine un nucleu de juninci Holstein – Friză, importat din Danemarca în 1965. În anul 1983 nucleul a fost omologat ca rasă Balțată cu [NUME_REDACTAT]. În ceea ce privește materialul biologic acesta păstrează, în prezent, o asemănare genetică de 8% cu rasele substituite și 92% cu rasele participante la încrucișările de absorbție. În anul 1987, populația obținută a fost omologată sub denumirea de “Bălțată cu [NUME_REDACTAT]” (fig.4.3 – BNR).
(Sursa: http://www.scdb-dancu.ro)
Figura 4.3 – [NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT] (BNR)
Producția de lapte variază în funcție de zonă, de condițiile de creștere și exploatare asigurate, acestă rasă având calități deosebite pentru producția de lapte care în medie ajunge în jurul valorii de 4700 kg, cu 3,85% grăsime și 3,35% proteină.
Analizând însușirile productive la populația Bălțată cu [NUME_REDACTAT], din N-E țării, V.Maciuc și col., în anul 2005, a constatat pe parcursul lactațiilor o evoluție favorabilă și ascendentă a producției de lapte de la 5500 kg lapte în lactația I-a la peste 6000 kg lapte în lactațiile următoare, până în lactația a VII-a. De aici, rezultă că această rasă are un potențial genetic deosebit, nivelul acesteia fiind mult mai ridicat decât nivelul producției realizată până în prezent. Aptitudinile bune de lapte sunt evidențiate și prin viteza de eliberare a laptelui peste 1,8 kg/min. În producția de carne se comportă bine, se pretează la îngrășatul intensiv, realizând un spor mediu zilnic de cca 900g cu un consum specific de cca 7,46 UNC (Unități nutritive carne), iar la cel semiintensiv de 750g cu un consum specific de 7,7 – 8,5 UNC (Unități nutritive carne) la un kg spor în greutate.
În prezent, Stațiunea de [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Dancu – Iași este proprietara Registrului genealogic național pentru rasa Sură de Stepă.
[NUME_REDACTAT], rasa Sura de Stepă, uitată multă vreme și considerată lipsită de importanță, datorită potențialului genetic productiv inferior raselor ameliorate, a revenit în actualitate, acum când specialiștii abordează problema biodiversității genetice în lumea animală și urmăresc conservarea fondului de gene al raselor rustice, acțiune coordonata de FAO. Conform clasificărilor FAO, rasa Sura de stepă face parte din grupa populațiilor în pericol de dispariție (grupa E), cărora le sunt necesare programe de prezervare „in situ“, în scopul menținerii neschimbate a structurii genetice. Prezervarea „in situ“ a populațiilor în pericol de dispariție este, ca tehnologie, o problemă de reproducție a liniilor stabile genetic.
[NUME_REDACTAT] de Stepă (fig. 4.4) pe cale de dispariție, este cuprinsă într-un program de conservare a resurselor genetice animale, fiind crescută într-un nucleu redus la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT].
Aptitudinile acesteia sunt universale: lapte-carne, durata lactației fiind scurtă (7-8 luni), producția de lapte variind între 800-1500 kg lapte, în condiții bune de exploatare putând realiza și 2500 kg lapte, cu 4,1-4,6% grăsime și 65-90 kg grăsime totală. În primele trei lactații producția de lapte arată o curbă ascendentă, sporul de producție în lactația a II-a fiind de 53,96%, iar în lactația a III-a de 107,54% comparativ cu lactația I-a. Producția de carne este relativ mică de 500 g/zi, iar consumul specific de hrană este mare de 1,8 UNL (Unități nutritive lapte)/kg lapte și peste 11 UNC (Unități nutritive carne)/kg spor.
(Sursa:foto originală)
Figura 4.4 – [NUME_REDACTAT] de Stepă, S.C.D.C.B. – [NUME_REDACTAT]
Astfel, ambele rase de taurine s-au adaptat foarte bine condițiilor climatice din Moldova și datorită procesului continuu de selecție și amelioarare au ajuns la performanțe foarte bune și însușiri valoroase, ajungând ca astăzi să reprezinte unul din cele mai reprezentative și valoroase nucle de rasă BNR – Holstein din țară.
Sistemul preferat de întreținere al vacilor este cel nelegat, datorită eficienței economice în exploatare, dar se găsesc și ferme cu întreținere legată a vacilor. Iarna întreținerea tineretului se realizează în stabulație liberă pe categorii de vârstă, iar vara întreținerea se realizează în tabere de vară în aer liber, astfel vacile beneficiază de influența favorabilă a factorilor de mediu.
Fluxul tehnologic este în totalitate mecanizat și automatizat, hrănirea, adăparea, mulgerea, evacuarea dejecțiilor, depistarea vacilor în călduri, toate realizându-se cu utilaje specifice sistemului de întreținere practicat.
Capacitatea unui adăpost este de 200 de vaci cu standul scurt de 1,6-1,8 m ceea ce ajută la defecarea și urinarea rapidă în rigolă, vacile menținându-se mult mai ușor curate. Standurile sunt delimitate prin separatoare, realizate din țeavă metalică, cu înălțimea de 90-100 cm (fig.4.5).
Munca este organizată pe principiul echipelor specializate care efectează anumite lucrări, precum prepararea și administrarea furajelor, mulsul mecanic, supravegherea animalelor etc.
În ciuda costurilor, rentabilitatea exploatării este ridicată, întrucât productivitatea muncii este cea mai mare, iar producțiile de lapte depășesc 6500 kg pe vacă și an, cu un consum specific de sub o unitate nutritivă lapte (UNL).
(Sursa:foto originală)
Figura 4.5 Adăpost întreținere taurine (interior), capacitate de 200 de capete
Aleea de furajare comunică cu exteriorul prin intermediul ușilor largi, iar pentru operațiunile de muls, evacuarea dejecțiilor și mișcarea animalelor se folosesc două alei de circulație, ce comunică cu exteriorul prin două uși amplasate pe peretele longitudinal.
Dejecțiile sunt evacuate la exterior cu ajutorul racleților batanți, montați în canalul colector, iar ca material pentru așternut se folosesc paie.
Ventilația este naturală prin intermediul ușilor, ferestrelor, dar pentru eficientizarea acestui proces există mijloace suplimentare de ventilație mecanică, schimburile de aer dintre adăpost și mediu se realizează prin intermediul amenajărilor și instalatiilor pentru ventilație.
Datorită faptului că, bovinele sunt animale care își asigură temperatura optimă din adăpost, nerealizarea temperaturilor optime influențează sănătatea animalelor prin producerea de boli, duce la scăderea producțiilor și întârzie reproducția la animale.
Particularitățile de hrănire – În vederea asigurării furajării animalelor, aleea centrală are lățimea de 3 m, pentru a permite accesul utilajelor de furajare, iar ușile frontale care comunică cu aleea centrală, cu dimensiunea de 3/3 m, ajută la distribuirea furajelor mecanizat, cu remorca tehnologică, în timp ce adăparea se face la adăpători. Pentru a obține o cantitate mare de energie și proteină la hectar, cu costuri reduse, suprafețele proprii de teren ale S.C.D.C.B. [NUME_REDACTAT], sunt destinate obținerii bazei furajere și sunt exploatate intensiv.
Furajarea este reprezentată de furajul unic compus din: porumb siloz, fân natural, lucernă; concentrate precum: uruială, porumb, șrot soia, șrot floarea-soarelui, șrot tărâțe, șrot orz, acest furaj unic fiind suplimentat iarna: cu fân plantă întreagă natural sau lucernă plantă întreagă naturală; iar vara: masa verde din cultură proprie (borceag de primăvară, lucernă masă verde, iarbă de Sudan masă verde, borceag de toamnă).
Cerințele de hrană pentru vacile de lapte cu producții ridicate se referă la necesarul zilnic de nutrienți, proteine, substanțe energetice (glucide și lipide), fibră (polizaharide non-amidonice: celuloză, hemiceluloză, pectine, lignină), săruri minerale, macroelemente (calciu, fosfor, magneziu) și microelemente (fier, mangan, cobalt, seleniu, zinc) și vitamine corespunzator nivelului productiv propus a se obține.
Cerințele de hrană trebuie să se exprime în același mod, adică unități de măsura în care este exprimată și valoarea nutritivă a nutrețurilor: cerințele de fibră în substanță uscata (SU); cerințele de energie în unități furajere lapte (UFL); proteina digestibilă intestinală de origine microbiană permisă de conținutul în azot a rației (PDIN), cerințele în proteină digestibilă intestinală de origine microbiană permisă de conținutul în energie a rației (PDIE).
Cerințele organismului în diferiți nutrienți sunt împărțite în cerințe pentru întreținere și respectiv producție și reproducție. În calculul cerințelor în diferiți nutrienți s-au respectat normele de hrană în vigoare cu privire la următoarele:
– capacitatea de ingerare s-a asigurat între: 1,30 -1,60 (în medie 1,50) kg SU/ 100 kg greutate vie pentru întreținere și 0,46 kg SU / l lapte, astfel că pentru o vacă cu o producție de 8000 l lapte / lactație normală și o greutate de 650 Kg au revenit 22,17 kg SU din care 9,75 kg SU pentru întreținere și respectiv 12,42 kg SU pentru lapte;
– necesarul de energie s-a asigurat între: 0,85-1,20 (în medie 1,02) UFL/ 100kg greutate vie pentru întreținere și 0,44 UFL / l lapte, astfel că pentru o vacă cu o producție de 8000 l lapte/lactație normală și o greutate de 650 Kg au revenit 19,70 UFL din care 7,80 UFL pentru întreținere și respectiv 11,90 kg UFL pentru lapte;
– necesarul de proteină s-a asigurat între: 60-90 g PDIN /100 kg greutate vie pentru întreținere și 50 g PDIN/ l lapte, astfel că pentru o vacă cu o producție de 8000 l lapte/ lactație normală și o greutate de 650 Kg au revenit în medie 1935 g PDIN din care 585 g PDIN pentru întreținere și respectiv 1350 g PDIN pentru lapte;
– necesarul de elementele minerale la vacile de lapte sunt: calciu, fosfor și sare s-au stabilit: pentru funcțiile vitale: 6- 10 g calciu / 100 kg greutate vie, 4-5 g fosfor/ 100 kg greutate vie și 5 sare / 100 kg greutate vie; pentru un litru lapte: 3,5 g calciu; 2,1 g fosfor și 2 g sare. Pentru o vacă cu o producție de 8000 l lapte/lactație normală și o greutate de 650 Kg au revenit în medie 153 g calciu și 82,50 g fosfor.
Mulsul vacilor are influență asupra cantității și calității laptelui, trebuie să fie complet, realizat într-un timp cât mai scurt, efectuat la ore fixe, la intervale egale de timp și în perfectă liniște, se realizează mecanic cu instalația de tip “braduleț”, de două ori pe zi (fig. 4.6)..
(Sursa:foto originală)
Figura 4.6 – Sală de muls de tip “braduleț” S.C.D.C.B. – [NUME_REDACTAT]
Reproducția și ameliorarea – Materialul biologic este de mare valoare genetică, reproducția realizându-se cu material seminal congelat (MSC) de la rase precum: Holstein-Friză și Sură de Stepă. Pentru realizarea reproducției se are în vedere: urmărirea căldurilor, folosirea însămânțării artificiale, controlul gestației, controlul fecundelor, urmărirea fecundelor și asistența la fătare. Introducerea progresului genetic se realizează prin intermediul taurilor de reproducție, folosind material seminal de la reproducători testați și amelioratori, organizarea reproducției fiind pe principiul fătărilor eșalonate, ceea ce permite realizarea unor producții ritmice de lapte pe tot parcursul anului.
Maternitatea – vacile gestante se aduc în boxe individuale cu dimensiuni de 4×4 m2, cu 2-3 săptămâni înainte de fătare, în total existând între 50-70 de boxe destinate maternității. Vițeii nou născuți se separ de mame de la o zi până la 1-1,5 luni fiind cazați în boxe individuale, cușete în afara adăpostului, ulterior sunt transferați în creșă, la boxă colectivă de 6 indivizi până la 3 luni, pentru ca în final după ce sunt înțărcați la 3 luni sa ajungă în padoc. Vițeii se hrănesc la biberon în primele 6 zile, apoi la găleată cu lapte integral în primele 20 de zile, ulterior cu lapte normalizat, introducându-se treptat în hrana lor nutrețuri vegetale, fibroase și concentrate.
Capitolul 4 OBIECTIVE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. Scopul lucrării
Ferma de taurine Dancu – Iași deține unul din cele mai performante nuclee de taurine BNR din România. În această fermă s-a folosit material genetic superior de la taurii de import care a contribuit la ridicarea potențialului genetic la nivel mondial.
Lucrarea de față își propune studierea nucleului de vaci BNR de la [NUME_REDACTAT] în ceea ce privește performanțele de producție și reproducție, nivelul de ameliorare la care s-a ajuns precum și perspectivele de viitor.
4.2. Materialul biologic cercetat POZE cu: zona, vaci, grajduri, furajarea
A fost luat în studiu întregul efectiv de vaci BNR din populația activă care are peste 300 indivizi luați în controlul oficial al producției. Cu ajutorul acestui material s-au studiat unele aspecte:
– cadrul natural al zonei;
– originea materialului biologic și dezvoltarea corporală în primele trei lactații;
– curba lactației normale și potențiale;
– valoarea de ameliorare genetică a taurilor folosiți la reproducție;
– starea de sănătate și cauzele ieșirii din efectiv.
4.3. Metoda de lucru
În caracterizarea rasei BNR din ferma Dancu s-a folosit banca de date existentă în unitate și la UARZ Iași, completată cu observații directe în fermă și în evidențele primare.
Prelucrarea statistică a datelor se face după un soft elaborat de prof. dr. V. Ujică și șef lucr. [NUME_REDACTAT], adecvat cercetărilor din zootehnie și specificului fermelor de vaci pentru lapte, principalii estimatori statistici calculați fiind:
media aritmetică,
varianța,
eroarea standard,
abaterea standard,
coeficientul de variație.
Datele prelucrate statistic au fost sintetizate în tabele și interpretate conform normelor metodologice folosite în cercetările din zootehnie.
4.4. Rezultate obținute și discuția rezultatelor
În tabelul 4.1., figura 4.1 și figura 4.2 se prezintă valoarea genetică a ascendenței nucleului de taurine de tip BNR, luat în studiu la SCPCB [NUME_REDACTAT].
Tabelul 4.1
Valorile medii și estimatele variabilității însușirilor de producție la ascendența populației
de tip BNR din SCPCB [NUME_REDACTAT] analiza ascendenței a rezultat că nucleul din această unitate a provenit din mame cu performanță medie de 6.826,97 kg lapte, 4,01 % grăsime, 274,72 kg grăsime pură și 219,31 kg proteină pură. Bunicile după tată (MT) au realizat performanțe superioare mamelor (MM) având valori medii de 10.246,18 kg lapte, 4,31% grăsime, 451,28 kg grăsime pură.
Figura 4.1. Analiza ascendenței populației de vaci BNR – Dancu
(valori medii ale producției de lapte, performanțe mame – MM și bunici după tată – MT)
Figura 4.2. Analiza ascendenței populației de vaci BNR – Dancu (valori medii ale proteinelor și grăsimilor din lapte, performanțe mame – MM și bunici după tată – MT)
Tabelul 4.2
Valorile medii și estimatele variabilității însușirilor de producție pe lactații,
la populația de tip BNR din SCPCB [NUME_REDACTAT] 4.2. (continuare)
Valorile medii și estimatele variabilității însușirilor de producție pe lactații,
la populația de tip BNR din SCPCB [NUME_REDACTAT] 4.3. Valorile medii și estimatele variabilității însușirilor producției de lapte
pe lactații la populația de vaci BNR [NUME_REDACTAT] analizată (Tab. 4.2), a realizat în lactația I-a (305 zile) o producție medie de 5849,37 kg lapte, 4,16% grăsime și 3,21% proteină cu o variabilitate între 1373 kg și 8682 kg lapte. Pe lactație totală, producția medie a fost de 6703,54 kg lapte și 4,19% grăsime cu o variabilitate între 1373 kg și 13375 kg lapte.
Figura 4.4. Producția medie de lapte la vacile BNR pe cele 5 lactații normale
De remarcat faptul (fig.4.4.) că producția medie de lapte (305 zile) pe cele cinci lactații are o evoluție ascendentă de la 5849,37 kg lapte în lactația I-a și până la 7108,89 kg lapte în lactația a V-a. O evoluție asemănătoare s-a constatat și la cantitatea de grăsime pură 244,09 kg și 296,44 kg respectiv la cantitatea de proteină pură 186,50 kg și 223,11 kg.
Cât privește durata lactației totale a fost de 357,20 zile la lactația I-a cu limite extreme între 199 zile și 1064 zile.
Figura 4.5 Valorile medii ale procentului de grăsime din lapte (%)
pe durata celor 5 lactații
Figura 4.6 Valorile medii ale procentului dproteină din lapte (%)
pe durata celor 5 lactații
Tabelul 4.3.
Valorile medii și estimatele variabilității dezvoltării corporale, pe lactații, în cazul populației de tip BNR din SCPCB [NUME_REDACTAT] 4.7 Valorile medii ale dezvoltării corporale (talia)
în funcție de lactații la vacile BNR – [NUME_REDACTAT] principalelor dimensiuni corporale (tab. 4.3, fig. 4.7 și fig. 4.8) relevă următoarele aspecte: talia a evoluat de la 134,16 cm în lactația I-a la 137,39 cm în lactația a III- a (fig. 4.7.) iar greutatea corporală de la 532,06 kg în lactația I-a la 576,65 kg în lactația a III-a (fig. 4.8.) ceea ce subliniază o bună dezvoltare corporală pe parcursul lactațiilor.
Figura 4.8 Valorile medii ale greutății corporale
în funcție de lactații la vacile BNR – [NUME_REDACTAT] de la semnificația heritabilității în fundamentarea programelor de ameliorare a taurinelor prezentăm în tabelul 4.4 valoarea acesteia la unele caractere morfoproductive.
Astfel, valoarea lui h2 pentru conținutul de grăsime în lapte și conținutul de proteină în lapte încadrează aceste însușiri ca fiind puternic determinate genetic. Producția cantitativă de lapte, cantitatea de grăsime, cantitatea de proteină, talia și greutatea corporală se încadrează în limitele însușirilor intermediar determinate genetic (h2= 0,36 – 0,46). Însușirile de reproducție au un determinism genetic slab (h2= 0,22).
Valorile repetabilității (tabelul 4.5.) pentru caracterele studiate reflectă aceleași aspecte menționate și la coeficientul de heritabilitate.
Tabelul 4.4.
Valorile coeficientului de heritabilitate (h2) la unele caractere morfoproductive,
lactația I-a normală, în cazul populației de tip BNR din SCPCB [NUME_REDACTAT] 4.5.
Valorile coeficientului de repetabilitate (R) la unele caractere morfoproductive
la populația de tip BNR din SCPCB [NUME_REDACTAT] corelațiilor fenotipice, genotipice și de mediu la unele cupluri de caractere morfoproductive, la lactația I-a, sunt prezentate în tabelul 4.6.
Tabelul 4.6.
Valorile coeficientului de corelație fenotipică (rP), genotipică (rG) și de mediu (rE) la unele cupluri de caractere morfoproductive, lactația I-a normală,
în cazul populației de tip BNR din SCPCB [NUME_REDACTAT] obținute relevă:
corelații negative între cantitatea de lapte și următoarele caractere:
– durata lactației normale,
– conținutul de grăsime din lapte,
– conținutul de proteină din lapte,
– vârsta primei fătări.
corelații pozitive între cantitatea de lapte și următoarele caractere este evidentă (valori cuprinse între: 0,74 – 0,96):
– cantitatea de lapte,
– cantitatea de grăsime,
– cantitatea de proteină.
– talie și greutatea corporală (rp=0,60, rg=0,63 și rE=0,59).
Rezultate productive și economice obținute
Producția medie de lapte pe fermă este 4869,23 Kg/cap de vacă pe lactație normală, însă sunt înregistrate vaci cu o producție de 6029 kg lapte pe lactație normală și de 6533 kg lapte pe lactație totală.
Ca și beneficii am preconizat un venit mediu lunar de 659 – 1040 USD.
CONCLUZII
Din datele prezentate putem concluziona că în „Stațiunea de Cercetare și producție pentru [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]” este prezentată tehnologia de creștere aplicată în această fermă. Ferma S.C.P.C.B. Dancu – Iași prezintă un efectiv total de 1166 capete, din care efectivul matcă 451 capete în cadrul fermei se practică atât întreținerea legată, pe două rânduri, cap la cap, dar și liberă în taberele de vară.
Pentru programul de furajare se folosesc rații echilibrate, rația fiind alcătuită în principal de lucernă masă verde, porumb siloz, fân lucernă, șrot de floarea soarelui.
Adăparea se face la adăpători cu nivel constant. Mulsul se realizează cu instalații de muls tip Banat. Evacuarea dejecțiilor se face mecanic prin racleți batanți.
Ameliorarea genetică a populației de taurine, pe lângă creșterea potențialului producției de lapte și carne, implică ameliorarea altor însușiri, în primul rând al exteriorului, fiind bine știută legătura directă dintre însușirile de exterior și capacitatea productivă.
Cu privire la evoluția efectivelor de animale din ferma [NUME_REDACTAT] efectivului de bovine înregistrat în anul 2008 se observă o ușoară scădere a acestuia comparativ cu anul 2004. Astfel, în anul 2008 se înregistra un efectiv total de 1166 animale, pe când în 2004 s-a înregistrat un efectiv total de 1174 taurine.
Cu privire la valoarea ascendeței primiparelor BNR din ferma [NUME_REDACTAT] analiza valorii de ameliorare pentru indicii morfiproductivi au rezultat următoarele:
Mama tatălui: înregistrează o cantitate de lapte în medie de 9148,68 tg lactația normală, cu un conținut mediu de grăsime de 4,21% și o cantitate medie de grăsime de 388,53 kg;
Mama: înregistrează o cantitate de lapte în medie de 6942,73 kg/lactația normală, cu un conținut mediu de grăsime de 4,10% și o cantitate medie de grăsime de 284,80 kg;
Taurii folosiți: valoarea de ameliorare medie este de 112,2,%.
Cu privire la valorile medii și variabilitatea indicilor morfo-productivi la primiparele BNR din ferma [NUME_REDACTAT] analiza valorilor medii și ale variabilității pentru însușirile de producție și reproducție se remarcă următoarele aspecte:
Durata lactației normale este în medie de 298, 56 zile, înregistrându-se o cantitate medie de lapte de 5784,95 kg/lactația normală cu 4,23% grăsime;
Vârsta primei fătări este în medie de 824,48 zile (27,48 luni), fiind destul de precoce;
Prezintă o bună dezvoltare corporală. Datorită procentului scăzut al variabilității rezultă că populația este omogenă;
Punctajul total obținut este de 82,50, ceea ce înseamnă că animalele prezintă o valoare genetică a exteriorului superioară.
Cu privire la heribilitate
Valoarea coeficienților de heribilitate atestă consolidarea genetică a populației și posibilitatea ameliorării acelor însușiri cu un deteriminism genetic mediu sau puternic care se corelează genotipic și fenotipic.
Valorile obținute pentru durata lactației normale, cantitatea de lapte și cantitatea de grăsime, înălțimea la crupă și vârsta primei fătări, încadrează caracterele respective în cadrul caracterelor cu heribilitatea mică, deci cu o afluență pregnantă a factorilor de mediu.
Comparând valorile obținute de primiparele din ferma Dancu pentru cantitatea de lapte, cantitatea și conținutul de grăsime, precum și cantitatea și conținutul de proteine, cu media acestor caractere la primiparele BNR din țară se observă că populația din ferma Dancu este net superioară altor ferme din țară, populație care a rezultat dintr-o ascendență foarte valoroasă.
Deci primiparele din ferma Dancu prezintă o populație cu un potențial genetic superior.
Studiul tehnico-științific și managerial privind creșterea rasei Bălțată cu negru românească în ferma Dancu a S.C.D.B Iași evidențiază valoarea genetică deosebită a acestui nucleu și managementul corect aplicat de specialiștii unității. Drept urmare rezultatele științifice, economice și de producție situează această unitate de cercetare și producție printre cele mai performante din țară.
Bibliografie
(teza doctorat „Contribuții la studiul producției de lapte a vacilor exploatate în unele ferme private din zona de Est a țării“ ing. [NUME_REDACTAT],USAMV Iași).
(teza doctorat „Cercetari privind exploatarea vacilor de lapte în module de ferme etalon pentru sectorul privat“ ing. [NUME_REDACTAT] USAMV București).
[NUME_REDACTAT], Gh. și col. – „Tratat de creștere a bovinelor (Ameliorare partea I)”, Ed. Ceres, București, 1998;
Georgescu, Gh., Velea, C., Stanciu, G., Ujică, V., Georgescu, D., Râmneanțu, E. – „Tehnologia creșterii bovinelor”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1990;
Georgescu, Gh. și col. – Creșterea bovinelor – [NUME_REDACTAT], 1995.
[NUME_REDACTAT], Pascal A. Oltenacu – „Programe de ameliorare genetică în zootehnie” [NUME_REDACTAT], București, 2005
Iacob, T., Vântu, C., Samuil, C. – „Plante furajere”, Ed. Junimea, Iași, 1997;
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – „Tehnologia creșterii bovinelor”
Maciuc, Vasile, Ujică, V., Nistor, I., – Ghid practic de ameliorare genetică a bovinelor pentru producția de lapte, Ed. Alfa, Iași, 2003
Maciuc, Vasile – Managementul creșterii bovinelor, [NUME_REDACTAT], Iași, 2006;
Popescu E.C., [NUME_REDACTAT], Dascălu L., [NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]., Pîntea M.,Studiu privind caracterele morfoproductive la vacile cu producții ridicate, de rasă Bălțată cu [NUME_REDACTAT] din S.C.D.C.B. Dancu, Iași, Lucrări științifice, [NUME_REDACTAT], Vol.52 (14), 2009
Ujică V. Și col. 1992-1993 – Descrierea liniară, metoda modernă de ameliorare genetică a însușirilor de exterior, Lucr. St., vol.35-36 U.Ș.A.M.V [NUME_REDACTAT] V., [NUME_REDACTAT], Maciuc V., Nistor I., Creangă ȘT, Structura intrapopulațională la taurinele de rasă BNR exploatate în fermele private din zona de N-E a [NUME_REDACTAT] V., [NUME_REDACTAT], Maciuc V., Nistor I., Creangă ȘT, Nistor I, 2009 Cercetări de genetică cantitativă la populația de rasă B.N.R. exploatate în fermele private din zona de N-E a României, Lucrări științifice, [NUME_REDACTAT], Vol.52 (14).
[NUME_REDACTAT], 1999, – Tehnologia creșterii bovinelor, Ed.Brumar, Timișoara.
[NUME_REDACTAT], V. Maciuc, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (coordinator) – “Creșterea animalelor”, Editura ALFA Iasi- 2003
Al. Furtunescu – “Zootehnie general”, [NUME_REDACTAT] – Silvică.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cercetari Privind Performantele Productive la O Populatie de Taurine de Rasa Baltata cu Negru Romaneasca din Scdcb Dancu, Judetul Iasi (ID: 1311)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.