Cercetări Privind Normele Specifice DE Securitate A Muncii
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
SPECIALIZAREA INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIA PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
LUCRARE DE DIPLOMĂ
CERCETĂRI PRIVIND NORMELE SPECIFICE DE SECURITATE A MUNCII
PENTRU ALIMENTAȚIA PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
PROF.UNIV.DR. ROMEO CREȚU
ABSOLVENT:
IONESCU GH. MIRCEA
2015
CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………3
CAPITOLUL 1. AUTORIZAREA UNITĂȚILOR DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ ȘI AGROTURISM …………………………………………………………………………….4
CAPITOLUL 2. REGULI GENERALE ȘI CRITERII OBLIGATORII PRIVIND CLASIFICAREA STRUCTURILOR DE PRIMIRE TURISTICE CU FUNCȚIUNI DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ……………………………………………………….….…12
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ: NORMELE SPECIFICE DE SECURITATE A MUNCII PENTRU ALIMENTAȚIA PUBLICĂ ȘI AGROTURISM………………………………………………………………………….24
INTRODUCERE
Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate națională care cuprind prevederi minimale obligatorii pentru desfășurarea principalelor activități din economia națională, condiții de securitate a muncii. Respectarea conținutului acestor prevederi nu absolvă agenții economici de răspunderea pentru prevederea și asigurarea oricăror altor măsuri de securitate a muncii, adecvate condițiilor concrete de desfășurare a activității respective prin instrucțiuni proprii.
Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementări privind asigurarea sănătății și securității în muncă, sistem compus din:
-Norme generale de protecție a muncii care cuprind prevederile de protecție a muncii, general valabile pentru orice activitate;
-Norme specifice de securitate a muncii care cuprind prevederile de securitate a muncii, specifice anumitor activități sau grupe de activități, detaliind prin aceasta prevederile normelor generale de protecție a muncii.
Prevederile tuturor acestor norme specifice se aplică cumulativ și au valabilitate națională indiferent de forma de organizare sau proprietate în care se desfășoară activitatea pe care o reglementează.
Structura sistemului național de norme specifice de securitate a muncii urmărește corelarea prevederilor normative, cu pericolele specifice uneia sau mai multor activități și reglementarea unitară a măsurilor de securitate a muncii pentru activități caracterizate prin pericole comune.
CAPITOLUL 1.
AUTORIZAREA UNITĂȚILOR DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
Baza legală
Hotărârea Guvernului 121/2013 privind eliberarea certificatelor de clasificare, a licențelor și brevetelor de turism;
Ordinul 65/10.06.2013 pentru aprobarea normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licențelor și brevetelor de turism.
Definiții – În sensul prezentelor norme, termenii de mai jos au următorul înțeles:
a) operator economic: persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală sau familială, societatea comercială sau altă persoană juridică constituită conform legii, care desfășoară activități economice specifice agențiilor de turism, respectiv activități de cazare, alimentație publică și alte servicii specifice în structuri de primire turistice ca proprietar și/sau administrator al acestora.
b) structură de primire turistică cu funcțiune de cazare: hoteluri, hoteluri-apartament, hosteluri, moteluri, vile turistice, cabane turistice, bungalow-uri, sate de vacanță, campinguri, popas turistic, căsuțe tip camping, apartamente și camere de închiriat în locuințe familiale, nave fluviale și maritime inclusiv pontoane plutitoare, pensiuni turistice și pensiuni agroturistice și alte unități cu funcțiuni de cazare turistică
c) structură de primire turistică cu funcțiune de alimentație publică: unități de alimentație din incinta structurilor de primire cu funcțiuni de cazare (inclusiv cele care deservesc acestora), unități de alimentație publică situate în stațiuni turistice, precum și cele administrate de societăți comerciale de turism, restaurante, baruri, unități de fast food, cofetării, patiserii și care sunt atestate conform legii
d) certificat de clasificare: document eliberat de către instituția publică centrală responsabilă în domeniul turismului, care reprezintă o formă codificată de prezentare sintetică a nivelului de confort, a calității dotărilor și a serviciilor prestate în cadrul structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și/sau alimentație publică. Certificatul de clasificare este însoțit de fișa privind încadrarea nominală a spațiilor de cazare pe categorii sau de fișa privind încadrarea și organizarea spațiilor în structurile de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică, constituind parte integrantă a acestuia.
e) agenție de turism – orice unitate specializată, persoană juridică, care organizează, oferă și vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora, în calitate de intermediar între prestatorul de servicii turistice (cazare, alimentație publică, transport, tratament balnear, agrement, etc) și consumatorul final. În România agențiile de turism pot fi de două tipuri: touroperatoare sau detailiste;
f) agenție de turism touroperatoare – agenție de turism, având ca obiect de activitate organizarea și vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari;
g) agenție de turism detailistă – agenție de turism care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenții de turism touroperatoare, pachete de servicii turistice sau componente ale acestora contractate cu agenția de turism touroperatoare
h) filiala / sediul secundar (sucursala, reprezentanța sau orice alt asemenea sediu fără personalitate juridică) agenției de turism au înțelesul dat de dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
i) licență de turism – document eliberat de către instituția publică centrală responsabilă în domeniul turismului, prin care se atestă capacitatea unei persoane juridice, titularul licenței, de a comercializa servicii turistice în condiții de calitate și siguranță pentru turiști/consumatori finali;
k) brevet de turism – document eliberat de către instituția publică centrală responsabilă în domeniul turismului, prin care se atestă capacitatea profesională în domeniul turismului a persoanelor fizice care asigură conducerea agențiilor de turism și/sau a structurilor de primire turistice.
Criterii obligatorii privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare de tipul pensiunilor turistice și a pensiunilor agroturistice
Pensiune turistică este o structură de primire turistică, având o capacitate de cazare de până la 15 camere, totalizând maximum 40 locuri, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădire independentă, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condiții de pregătire și de servire a mesei.
Amplasarea pensiunii turistice din mediul rural trebuie realizată pe un teren de cel puțin 1.000 mp.
Pensiune agroturistică este o structură de primire turistică, având o capacitate de cazare de până la 8 camere, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădire independentă, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei, precum și posibilitatea participării la activități gospodărești sau meșteșugărești.
În pensiunile agroturistice, turiștilor li se oferă masa preparată din produse naturale, preponderent din gospodaria proprie sau de la producători autorizați de pe plan local iar gazdele se ocupă direct de primirea turiștilor și de programul acestora pe tot parcursul sejurului pe care îl petrec la pensiune.
În cadrul pensiunilor agroturistice se desfășoară cel puțin o activitate legată de agricultură, creșterea animalelor, cultivarea diferitelor tipuri de plante, livezi de pomi fructiferi sau se desfășoară o activitate meșteșugărească, cu un atelier de lucru, din care rezultă diferite articole de artizanat. Activitățile în cauză trebuie să se desfășoare în mod continuu sau în funcție de specific și sezonalitate, să aibă caracter de repetabilitate.
Amplasarea pensiunilor agroturistice trebuie realizată pe un teren de cel puțin 1.000 mp, în locuri ferite de surse de poluare și de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau siguranța turiștilor.
Dotările din camerele și din grupurile sanitare destinate turiștilor vor fi puse în exclusivitate la dispoziția acestora. În interiorul spațiilor de cazare nu se admit lucruri personale ale locatorului (articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, bibelouri sau alte obiecte care ar putea stânjeni turiștii).
Spațiile pentru prepararea și servirea mesei sunt destinate în exclusivitate pentru turiștii cazați și sunt dimensionate adecvat capacității de cazare. Administratorul pensiunii poate oferi servicii de preparare și servire a mesei pentru turiștii săi, în regim de circuit închis. În cazul în care aceste servicii sunt destinate și consumatorilor din afară, este obligatorie deținerea unei structuri de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică, clasificată potrivit normelor specifice prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.
Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de campare vor respecta, pentru montarea corturilor și rulotelor, criteriile privind echiparea sanitară și dimensiunea parcelelor, conform prevederilor anexei nr. 1.6 la prezentele norme metodologice.
Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea criteriilor prevăzute în prezenta anexă și de realizarea punctajului minim, rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevăzute în anexa 1.5.1 la prezentele norme metodologice.
Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul:
– la 5 margarete 160 puncte
– la 4 margarete 130 puncte
– la 3 margarete 90 puncte
– la 2 margarete 50 puncte
Criterii suplimentare privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare de tip pensiune turistică și pensiune agroturistică
CAPITOLUL 2. REGULI GENERALE ȘI CRITERII OBLIGATORII PRIVIND CLASIFICAREA STRUCTURILOR DE PRIMIRE TURISTICE CU FUNCȚIUNI DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ
1.Restaurant: este local public care îmbină activitatea de producție cu cea de servire la masă, punând la dispoziție clienților o gamă diversificată de preparate culinare, produse de cofetărie-patiserie, băuturi și unele produse pentru fumători.
1.1. Restaurant clasic: este local public cu profil gastronomic, în care se servește un larg sortiment de preparate culinare (gustări calde și reci, preparate lichide calde, mâncăruri, minuturi, salate, dulciuri de bucătărie), produse de cofetărie, patiserie, înghețată, fructe, băuturi nealcoolice și alcoolice, produse din tutun etc. Pentru crearea unei atmosfere animate-distractive poate dispune de formație muzical-artistică. Organizează servicii suplimentare: banchete, recepții etc.
1.2. Restaurant specializat: servește un sortiment specific de preparate culinare și băuturi care se află permanent în lista de meniu, în condițiile unor amenajări și dotări clasice sau adecvate structurii sortimentale (pescăresc, vânătoresc, rotiserie, zahana, dietetic, lacto-vegetarian etc.) care formează obiectul specializării.
1.2.1. Restaurant pescăresc: este o unitate gastronomică care se caracterizează prin desfacerea, în principal, a unui sortiment variat de preparate culinare din pește. Este decorat cu obiecte sugestive din activitatea de pescuit și de prelucrare a peștelui.
1.2.2. Restaurant vânătoresc: este o unitate gastronomică specializată în producerea și servirea de preparate culinare din vânat (iepure, căprioară, porc mistreț, urs, gâște, rațe sălbatice etc.), care este organizată și funcționează pe principii similare restaurantului clasic, având însă prin amenajare, dotare și prezentarea personalului elemente specifice, particulare.
1.2.3. Rotiserie: este un restaurant de capacitate mică (20 – 50 de locuri la mese), în care consumatorii sunt serviți cu produse din carne la frigare – rotisor (pui, mușchi de vacă și porc, specialități din carne etc.), kebab cu garnituri, unele gustări reci (pe bază de ouă, brânză, legume etc.), salate, deserturi, precum și băuturi răcoritoare, cafea, vin (în special vin roșu servit în carafe), un sortiment redus de băuturi alcoolice fine.
Spațiul de producție se află chiar în interiorul sălii de consumație și este dotat cu rotisor sau frigărui și cu vitrină frigorifică în care se află expuși pui și alte specialități din carne pentru fript în fața consumatorilor.
1.2.4. Restaurant-zahana: este o unitate gastronomică în care se servesc, la comandă, în tot timpul zilei, produse (specialități din carne de porc, vacă, batal, miel) și subproduse din carne neporționată (ficat, rinichi, inimă, splină, momițe, măduvioare etc.), mici, cârnați etc., pregătite la grătar și alese de consumatori din vitrine de expunere sau din platourile prezentate de ospătari la masă. Mai poate oferi: ciorbă de burtă, ciorbă de ciocănele, tuslama, tochitură, salate combinate de sezon, murături, dulciuri de bucătărie, băuturi alcoolice (aperitive și vinuri).
1.2.5. Restaurant dietetic/lacto-vegetarian: este o unitate gastronomică în care se desfac în exclusivitate sortimente de preparate culinare pe bază de lapte și produse lactate, ouă, paste făinoase, orez, salate din legume, precum și dulciuri de bucătărie, lactate proaspete, produse de patiserie, înghețată și băuturi nealcoolice calde și reci; restaurantul dietetic oferă preparatele sub îndrumarea unui cadru medical.
1.2.6. Restaurant familial sau restaurant pensiune: este o unitate cu profil gastronomic care oferă, în mai multe variante, meniuri complete la preț accesibil. Preparatele și specialitățile solicitate în afara meniurilor se servesc conform prețurilor stabilite în listele de meniu. Băuturile alcoolice, răcoritoare, apă minerală și bere sunt limitate la un număr redus de sortimente. Poate funcționa și pe bază de abonament. La nevoie se poate organiza și ca secție în cadrul unui restaurant clasic.
De regulă, asemenea unități se organizează în stațiuni turistice sau în pensiuni turistice și pensiuni agroturistice.
1.3. Restaurant cu specific: este o unitate de alimentație pentru recreere și divertisment, care, prin dotare, profil, ținuta lucrătorilor, momente recreative și structură sortimentală, trebuie să reprezinte obiceiuri gastronomice locale sau naționale, tradiționale și specifice diferitelor zone.
1.3.1. Cramă: desface o gamă largă de vinuri. Acestea se pot servi atât îmbuteliate, cât și neîmbuteliate. Se realizează și se desface o gamă specifică de preparate culinare: tochitură, preparate din carne la grătar sau trase la tigaie. Vinurile se servesc în carafe sau căni din ceramică. Este dotată cu mobilier din lemn masiv, iar pereții sunt decorați cu scoarțe, ștergare etc. Poate avea program muzical, tarafuri de muzică populară. Se poate organiza și ca secție în cadrul unui restaurant clasic.
1.3.2. Restaurant cu specific local: pune în valoare bucătăria specifică unor zone geografice din țară sau a unor tipuri tradiționale de unități (crame, colibe, șuri etc.).
Sunt servite vinuri și alte băuturi din regiunea respectivă, utilizându-se ulcioare, carafe, căni etc. Efectul original al acestor unități este realizat prin îmbinarea cadrului natural cu cel arhitectural al sistemului constructiv, al finisajelor inspirate după modelul popular, al elementelor de decorație, al mobilierului și obiectelor de inventar de concepție deosebită, de gama sortimentală a mâncărurilor pregătite și prezentarea personalului. La construirea unităților se utilizează materiale prelucrate sumar, specifice regiunii respective, cum sunt: piatră, bolovani de râu, lemn (brut sau prelucrat), cărămidă, trestie, stuf, răchită etc.. Ospătarii au uniforma confecționată în concordanță cu specificul unității (costume de daci, de romani, ciobănești etc.).
1.3.3. Restaurant cu specific național: pune în valoare tradițiile culinare ale unor națiuni (chinezesc, arăbesc, mexican etc.), servind o gamă diversificată de preparate culinare, băuturi alcoolice și nealcoolice specifice. Ambianța interioară și exterioară a saloanelor, programul muzical, uniformele personalului de servire și celelalte sunt specifice țării respective.
1.4. Restaurant cu program artistic: este o unitate de alimentație pentru turiști care prin dotare și amenajare asigură și derularea unor programe de divertisment gen spectacol (muzică, balet, circ, recitaluri, scheciuri, programe specifice barurilor de noapte etc.).
1.5. Braserie sau bistrou: asigură în tot cursul zilei servirea consumatorilor, în principal cu preparate reci, minuturi, un sortiment restrâns de mâncăruri, specialități de cofetărie-patiserie, băuturi nealcoolice calde și reci, băuturi alcoolice de calitate superioară, un bogat sortiment de bere.
1.6. Berărie: este o unitate specifică pentru desfacerea berii de mai multe sortimente, în recipiente specifice (țap, halbă, cană) de diferite capacități și a unor produse și preparate care se asociază în consum cu acestea (crenvurști cu hrean, mititei, cârnați, chifteluțe, foietaje, covrigei, migdale, alune etc.), precum și brânzeturi, gustări calde și reci, minuturi (din ouă, legume), specialități de zahana (1 – 2 preparate), precum și băuturi alcoolice (coniac, rom, sortiment restrâns de vinuri și băuturi nealcoolice).
1.7. Grădină de vară: este o unitate amenajată în aer liber, înconjurată de arbori și arbuști, dotată cu mobilier specific "de grădină" și decorată în mod adecvat. Oferă un sortiment diversificat de preparate culinare, minuturi, grătar, salate, dulciuri de bucătărie și cofetărie-patiserie, un larg sortiment de băuturi alcoolice (vinuri selecționate de regiune, îmbuteliate sau neîmbuteliate, băuturi spirtoase, bere etc.) și nealcoolice, cafea, fructe, produse din tutun.
1.8. Terasă: este o unitate independentă, amenajată în aer liber, dotată cu mobilier specific sezonului estival și decorată în mod adecvat. Oferă un sortiment diversificat de preparate culinare, minuturi, grătar, salate, dulciuri de bucătărie și cofetărie-patiserie, un larg sortiment de băuturi alcoolice (vinuri, băuturi spirtoase, bere etc.) și nealcoolice, cafea, fructe.
2. Bar: este o unitate de alimentație cu program de zi sau de noapte, în care se servește un sortiment diversificat de băuturi alcoolice și nealcoolice și o gamă restrânsă de produse culinare.
Cadrul ambiental este completat cu program artistic, audiții muzicale, video, TV.
2.1. Bar de noapte: este o unitate cu caracter distractiv, cu un orar de noapte care prezintă un program variat de divertisment, de music-hall și dans pentru consumatori și oferă o gamă variată de băuturi alcoolice fine, amestecuri de băuturi de bar, băuturi nealcoolice, specialități de cofetărie și înghețată asortate, roast-beef, fripturi reci etc., fructe și salate de fructe (proaspete și din compoturi), cafea, jardiniere cu delicatese. De obicei este realizat în amfiteatru, pentru ca de la toate mesele să se poată viziona programul artistic muzical. Este dotat cu instalații de amplificare a sunetului, orgă de lumini, instalații de proiecție a unor filme.
2.2. Bar de zi: este o unitate care funcționează, de regulă, în cadrul hotelurilor și restaurantelor sau ca unitate independentă. Oferă consumatorilor o gamă variată de băuturi alcoolice și nealcoolice, simple sau în amestec, și gustări în sortiment restrâns, tartine, foietaje, specialități de cofetărie și înghețată, produse din tutun (țigări) și posibilități de distracție (muzică discretă, televizor, jocuri mecanice etc.). În salonul de servire se află tejgheaua-bar cu scaune înalte, un număr restrâns de mese cu dimensiuni mici, cu scaunele respective.
2.3. Café-bar sau cafenea: este o unitate care îmbină activitatea de desfacere a cafelei cu cea recreativă; oferă consumatorilor și gustări calde și reci, minuturi, produse de cofetărie-patiserie, înghețată, băuturi nealcoolice calde (cafea filtru, șvarț, cafea cu lapte, ciocolată, ceai etc.), băuturi alcoolice fine (lichior, coniac, vermut etc.).
2.4. Club sau Disco-bar (discotecă, videotecă): este o unitate cu profil de divertisment pentru tineret, activitatea comercială fiind axată pe desfacerea de gustări, produse de cofetărie-patiserie, înghețată și, în special, amestecuri de băuturi alcoolice și nealcoolice. Divertismentul este realizat prin intermediul muzicii de audiție și de dans, înregistrată și difuzată prin instalații speciale și prin disc-jockey, care asigură organizarea și desfășurarea întregii activități. Videoteca este o încăpere special amenajată cu instalații electronice de redare și vizionare în care se prezintă videoprograme și filme.
2.5. Bufet-bar: oferă un sortiment restrâns de preparate calde și reci (gustări, sandviciuri, minuturi, mâncăruri, produse de patiserie) pregătite în bucătăria proprie sau aduse din afară, băuturi nealcoolice calde și reci, băuturi alcoolice (aperitive), bere, vinuri, la pahar.
3. Unitate fast-food: este o unitate de alimentație cu servire rapidă a preparatelor culinare de bucătărie, cofetărie, patiserie, minuturi, finger-food, salate-entrée, precum și a băuturilor nealcoolice calde și reci, a băuturilor slab alcoolizate și a unui sortiment restrâns de băuturi alcoolice. De regulă servirea se face prin vânzători direct către consumatori, cu plata în avans a produselor.
3.1. Restaurant-autoservire: este o unitate cu desfacere rapidă în care consumatorii își aleg și se servesc singuri cu preparatele culinare calde și reci (gustări, produse lactate, băuturi calde nealcoolice, supe-ciorbe-creme, preparate din pește, antreuri, preparate de bază, salate, deserturi, fructe) și băuturi alcoolice (bere) și nealcoolice, la sticlă, așezate în linii de autoservire cu flux dirijat și cu plata după alegerea produselor.
3.2. Bufet tip expres: este o unitate cu desfacere rapidă, în care fluxul consumatorilor nu este dirijat, servirea se face de către vânzător, iar plata se face anticipat. Unitatea este dotată cu mese tip "expres".
3.3. Pizzerie: este o unitate specializată în desfacerea sortimentelor de pizza. Se mai pot desface gustări, minuturi, salate, produse de patiserie, răcoritoare, bere, vin la pahar sau băuturi slab alcoolizate.
3.4. Snack-bar: este o unitate caracterizată prin existența unei tejghele-bar, cu un front de servire care să permită accesul unui număr mare de consumatori, serviți direct cu sortimente pregătite total sau parțial în fața lor. Oferă în tot timpul zilei o gamă diversificată de preparate culinare (crenvurști, pui fripți, sandviciuri, cârnăciori, unele preparate cu specific), precum și băuturi nealcoolice calde și reci și băuturi alcoolice în sortiment redus.
4. Cofetărie: este o unitate specializată pentru desfacerea unui sortiment larg de prăjituri, torturi, fursecuri, cozonac, înghețată, bomboane, patiserie fină, băuturi nealcoolice calde și reci și unele băuturi alcoolice fine.
5. Patiserie: este o unitate specializată în desfacerea pentru consum, pe loc sau la domiciliu, a producției proprii specifice, în stare caldă (plăcintă, ștrudele, merdenele, pateuri, covrigi, brânzoaice, gogoși, cornuri etc.). Sortimentul de băuturi include bere la sticlă, băuturi nealcoolice, băuturi calde, răcoritoare, vin la pahar, diferite sortimente de produse lactate (iaurt, chefir, lapte bătut etc.). Se poate organiza și cu profil de plăcintărie, simigerie, covrigărie, gogoșerie sau patibar.
Criterii minime obligatorii privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică
Norme metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice
Dispoziții generale privind condițiile și criteriile pentru eliberarea și radierea certificatului de clasificare sau încetarea temporară a activității
Art. 3 (1) Structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică se clasifică pe stele și respectiv, margarete în cazul pensiunilor turistice și agroturistice, în funcție de caracteristicile constructive, dotările și calitatea serviciilor pe care le oferă, potrivit condițiilor și criteriilor minime obligatorii și suplimentare cuprinse în anexele nr. 1, 1.1, 1.1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5, 1.5.1, 1.6, 1.7, 1.8, 2 și 7 care fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
(2) Clasificarea structurilor de primire turistice are ca scop prioritar protecția turiștilor, constituind o formă codificată de prezentare sintetică a nivelului de confort și a ofertei de servicii.
(3) Clasificarea structurilor de primire turistice se face, potrivit prevederilor din hotărâre și a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, aprobată și modificată prin Legea nr. 755/2001 cu modificările și completările ulterioare, de către instituția publică centrală responsabilă în domeniul turismului, instituție abilitată să desfășoare activități de autorizare în domeniul turismului.
Art. 4 Documentația necesară pentru eliberarea și preschimbarea certificatului de clasificare sau modificarea fișei anexe, este după caz:
(1) Eliberare certificat de clasificare – în vederea eliberării certificatului de clasificare, operatorii economici proprietari și/sau administratori de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare și/sau alimentație publică depun la sediul instituției publice centrale responsabile în domeniul turismului, documentația cu următorul conținut:
a) cerere standardizată, conform modelului prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice;
b) certificat constatator (forma extinsă) emis de Oficiul Registrului Comerțului în baza Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, cu modificările și completările ulterioare, din care să rezulte activitățile autorizate a fi desfășurate la punctul de lucru și codul/codurile CAEN corespunzătoare, pentru structura de primire turistică respectivă, conform art. 15 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare. În cazul instituțiilor publice, organizațiilor, asociațiilor, fundațiilor, cultelor religioase și alte asemenea – copia documentului de înființare (hotărâre de guvern, hotărâre instanță, etc), copia documentului de înregistrare fiscală, statutul sau documentul care atestă posibilitatea desfășurării activității de cazare și/sau alimentație publică și documentul din care să rezulte dreptul de administrare (proprietate, comodat, închiriere sau alt drept de folosință) a structurii(lor) de primire turistică(e) precum și adresa unității(lor) respectivă(e);
c) fișă standardizată privind încadrarea nominală a spațiilor de cazare pe categorii și tipuri, conform anexei nr. 4 la prezentele norme metodologice, după caz;
d) fișă standardizată privind încadrarea și organizarea spațiilor în structurile de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică, conform anexei nr. 5 la prezentele norme metodologice, după caz;
e) dovada înregistrării contractelor de muncă în registrul general de evidență a salariaților (extras REVISAL – vizat pentru conformitate de semnatarul cererii standardizate prevăzute la lit. a) din prezentul alineat) a personalului minim necesar asigurării funcționării structurii de primire turistice (conducere operativă, șef recepție cazare și/sau șef producție și servire pentru unitățile de alimentație publică, după caz) și a documentelor care atestă pregătirea profesională a fiecăruia, conform anexei nr. 7 la prezentele norme metodologice, celelalte documente privind încadrarea cu personal calificat vor fi prezentate la data verificării la fața locului a structurii de primire turistice supuse procedurii de clasificare;
f) copia avizului de specialitate emis conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentațiilor de urbanism privind zone și stațiuni turistice și a documentațiilor tehnice privind construcții din domeniul turismului de instituția publică centrală responsabilă în domeniul turismului asupra documentațiilor tehnice privind amplasamentul, conformarea și funcționalitatea construcțiilor noi cu destinație turistică sau pentru documentațiile tehnice privind amplasamentul, conformarea și funcționalitatea construcțiilor existente în circuitul turistic supuse lucrărilor de modernizare, reamenajare, extinderi sau altor lucrări care modifică funcția turistică a acestora sau în cazul construcțiilor existente ce urmează a fi modificate structural și funcțional în scopul primirii unei funcționalități cu profil turistic, după caz.
(2) Reclasificare unitate la un alt tip de structură și/sau categorie de clasificare – în vederea preschimbării certificatului de clasificare emis pentru același operator economic, în situația reclasificării unității la un alt tip de structură și/sau categorie de clasificare:
a) cerere standardizată, conform modelului prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice;
b) memoriu justificativ de reclasificare;
c) fișă standardizată privind încadrarea nominală a spațiilor de cazare pe categorii și tipuri, conform anexei nr. 4 la prezentele norme metodologice, după caz;
d) fișă standardizată privind încadrarea și organizarea spațiilor în structurile de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică, conform anexei nr. 5 la prezentele norme metodologice, după caz;
e) certificatul de clasificare emis anterior însoțit de fișa anexă, în original.
f) dovada înregistrării contractelor de muncă în registrul general de evidență a salariaților (extras REVISAL – vizat pentru conformitate de semnatarul cererii standardizate prevăzute la lit. a) din prezentul alineat) a personalului minim necesar asigurării funcționării structurii de primire turistice (conducere operativă, șef recepție cazare și/sau șef producție și servire pentru unitățile de alimentație publică, după caz) și a documentelor care atestă pregătirea profesională a fiecăruia, conform anexei nr. 7 la prezentele norme metodologice, celelalte documente privind încadrarea cu personal calificat vor fi prezentate la data verificării la fața locului a structurii de primire turistice supuse procedurii de clasificare;
(3) Schimbare titular al certificatului de clasificare – în cazul schimbării operatorului economic, titular al certificatului de clasificare, care desfășoară activitate de cazare și/sau alimentație publică prin intermediul structurii de primire turistice în cauză, documentația va cuprinde:
a) cerere standardizată, conform modelului prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice;
b) certificat constatator (forma extinsă) emis de Oficiul Registrului Comerțului în baza Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, cu modificările și completările ulterioare, din care să rezulte activitățile autorizate a fi desfășurate la punctul de lucru și codul/codurile CAEN corespunzătoare, pentru structura de primire turistică respectivă, conform art. 15 din Legea nr. 359/2004. În cazul instituțiilor publice, organizațiilor, asociațiilor, fundațiilor, cultelor religioase și alte asemenea – copia documentului de înființare (hotărâre de guvern, hotărâre instanță, etc), copia documentului de înregistrare fiscală, statutul sau documentul care atestă posibilitatea desfășurării activității de cazare și/sau alimentație publică și documentul din care să rezulte posibilitatea administrării (proprietate, comodat, închiriere sau alt drept de folosință) structurii(lor) de primire turistică(e) precum și adresa unității(lor) respectivă(e);
c) fișă standardizată privind încadrarea nominală a spațiilor de cazare pe categorii și tipuri, conform anexei nr. 4 la prezentele norme metodologice, după caz;
d) fișă standardizată privind încadrarea și organizarea spațiilor în structurile de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică, conform anexei nr. 5 la prezentele norme metodologice, după caz;
e) dovada înregistrării contractelor de muncă în registrul general de evidență a salariaților (extras REVISAL – vizat pentru conformitate de semnatarul cererii standardizate prevăzute la lit. a) din prezentul alineat) a personalului minim necesar asigurării funcționării structurii de primire turistice (conducere operativă, șef recepție cazare și/sau șef producție și servire pentru unitățile de alimentație publică, după caz) și a documentelor care atestă pregătirea profesională a fiecăruia, conform anexei nr. 7 la prezentele norme metodologice, celelalte documente privind încadrarea cu personal calificat vor fi prezentate la data verificării la fața locului a structurii de primire turistice supuse procedurii de clasificare;
(4) Schimbare denumire structură de primire turistică – în situația schimbării denumirii structurii de primire turistice, operatorul economic, titular al certificatului de clasificare, depune la sediul instituției publice centrale responsabile în domeniul turismului, o documentație cu următorul conținut:
a) cerere de modificare a denumirii structurii de primire turistice în cauză, din care să rezulte noua denumire;
b) certificatul de clasificare și fișa anexă emisă anterior – în original.
(5) Eliberare duplicat certificat de clasificare/fișă anexă – în vederea eliberării unui duplicat al certificatului de clasificare/fișei anexe, în cazul pierderii sau deteriorării/distrugerii acestora, operatorul economic, titular al certificatului de clasificare/fișei anexe, depune la sediul instituției publice centrale responsabile în domeniul turismului, o documentație cu următorul conținut:
a) cerere privind eliberarea unui duplicat al certificatului de clasificare/fișei anexe;
b) anunțul din presă privind dovada publicării pierderii/distrugerii certificatului de clasificare/fișei anexe, declarate nule.
CAPITOLUL 3.
STUDIU DE CAZ:
NORME SPECIFICE DE SECURITATE A MUNCII
PENTRU ALIMENTAȚIA PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
3.1 Prezentarea normelor
Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate națională care cuprind prevederi minimale obligatorii pentru desfășurarea principalelor activități din economia națională, condiții de securitate a muncii. Respectarea conținutului acestor prevederi nu absolvă agenții economici de răspunderea pentru prevederea și asigurarea oricăror altor măsuri de securitate a muncii, adecvate condițiilor concrete de desfășurare a activității respective prin instrucțiuni proprii.
Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementări privind asigurarea sănătății și securității în muncă, sistem compus din:
-Norme generale de protecție a muncii care cuprind prevederile de protecție a muncii, general valabile pentru orice activitate;
-Norme specifice de securitate a muncii care cuprind prevederile de securitate a muncii, specifice anumitor activități sau grupe de activități, detaliind prin aceasta prevederile normelor generale de protecție a muncii.
Prevederile tuturor acestor norme specifice se aplică cumulativ și au valabilitate națională indiferent de forma de organizare sau proprietate în care se desfășoară activitatea pe care o reglementează.
Structura sistemului național de norme specifice de securitate a muncii urmărește corelarea prevederilor normative, cu pericolele specifice uneia sau mai multor activități și reglementarea unitară a măsurilor de securitate a muncii pentru activități caracterizate prin pericole comune.
Structura fiecărei norme specifice de securitate a muncii are la bază abordarea sistemică a aspectelor de securitate a muncii, practicată în cadrul Normelor generale de protecție a muncii. Conform acestei abordări, procesul de muncă este tratat ca un sistem complex structurat, compus din următoarele elemente care interacționează :
-Executantul: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă.
-Sarcina de muncă: totalitatea acțiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul mijloacelor de producție și anumite condiții de mediu, pentru realizarea scopului procesului de muncă.
-Mijloacele de producție: totalitatea mijloacelor de muncă (instalații, utilaje, mașini, aparate, dispozitive, unelte etc.) și a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se utilizează în procesul de muncă.
-Mediul de muncă: ansamblul condițiilor fizice, chimice, biologice, psihologice în care unul sau mai mulți executanți își realizează sarcina de muncă.
Reglementarea măsurilor de securitate a muncii în cadrul Normelor specifice de securitate a muncii, vizând global desfășurarea uneia sau mai multor activități în condiții de securitate a muncii, se realizează prin tratarea tuturor aspectelor de asigurare a securității muncii la nivelul fiecărui element al sistemului executant – sarcina de muncă – mijloace de producție – mediu de muncă, propriu proceselor de muncă din cadrul activităților care fac obiect de reglementare.
Prevederile sistemului național de reglementări normative pentru asigurarea securității muncii constituie, alături de celelalte reglementări juridice referitoare la sănătatea și securitatea în muncă, bază pentru:
– activitatea de concepție a echipamentelor tehnice și tehnologice;
– autorizarea funcționării unităților;
– instruirea salariaților cu privire la securitatea muncii;
– cercetarea accidentelor de muncă și stabilirea cauzelor și responsabilităților;
– controlul realizării măsurilor de securitate a muncii;
– fundamentarea programului de protecție a muncii.
Normele specifice de securitate a muncii pentru turism și alimentație publică au fost elaborate ținând seama de reglementările existente în domeniul securității muncii pentru aceste activități, precum și pe baza studierii proceselor de muncă și stabilirea riscurilor specifice astfel încât, pentru fiecare risc, normele să cuprindă cel puțin o măsură de prevenire la nivelul fiecărui element component al procesului de muncă.
Structura acestor prevederi este făcută pe domenii de activități, astfel:
– industria hotelieră și de cazare;
– alimentația publică;
– agrement;
Pe lângă prevederile specifice de securitate a muncii, norma cuprinde și un capitol cu prevederi de proiectare privind echipamentele de munca utilizate în industria hotelieră, alimentația publică și agrement.
Art.1
Normele specifice de securitate a muncii pentru turism, alimentație publică și transport de persoane cu instalații pe cablu, cuprind măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și bolilor profesionale specifice activității industriei hoteliere, alimentației publice, agrementului și transportului de persoane cu instalații pe cablu.
Scop
Art.2
Scopul prezentelor norme este eliminarea sau diminuarea riscurilor de accidentare existente în cadrul acestor activități, proprii celor patru componente ale sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producție, mediu de muncă).
Domeniu de aplicare
Art.3
Normele se aplică persoanelor juridice, precum și persoanelor fizice care desfășoară activități în structurile de primire cu funcțiuni de cazare turistică (hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, vile, cabane, bungalouri, sate de vacanță, campinguri, pensiuni turistice, ferme agroturistice, camere de închiriat în locuințe familiale, nave fluviale și maritime), în unități de alimentație destinate serviciilor turistilor (restaurante, baruri, unități de fast food, cofetării, patiserii, plăcintării etc.), de agrement (jocuri mecanice, acționate de curentul electric, carusel, electroscutere și miniscutere, minicar, bowling, utilaje zburătoare, tir cu plumb și tir cu egretă) de transport de persoane cu instalații pe cablu (telecabină, telegondolă, telebenă, telescaune și teleschiuri).
Legătura cu alte acte normative
Art.4
Prevederile prezentelor norme se aplică cumulativ cu prevederile normelor generale de protecție a muncii.
Art.7
Încadrarea și repartizarea personalului pe locuri de muncă se va face conform normelor generale de protecție a muncii.
Art.8
Exploatarea, întreținerea și repararea utilajelor și instalațiilor din dotarea structurilor de primire turistice precum și a celor pentru transportul persoanelor cu instalații pe cablu se vor executa de personal specializat numit prin decizie de conducerea persoanei juridice.
Art.9
Manevrarea instalațiilor pentru întreținerea fațadelor se va face numai de către persoane autorizate ISCIR.
Art.11
Instruirea personalului care desfășoară activități în structurile de primire turistice precum și a celor pentru transportul persoanelor cu instalații pe cablu se va face conform prevederilor Normelor generale de protecție a muncii.
Art.12
Personalul care manipulează și utilizează în activitate substanțe insecticide va fi instruit asupra modului de folosire și a pericolului ce îl prezintă pentru organismul uman.
Art.13
Persoanele care manevrează sau efectuează revizii și reparații la dispozitivele pentru întreținerea fațadelor vor fi instruite de către persoane competente în domeniu, numite de conducerea persoanei juridice sau de persoana fizică.
Art.14
Acordarea echipamentului individual de protecție se va face conform prevederilor Normativului-cadru de acordare și utilizare a echipamentului individual de protecție aprobat prin Ordinul M.M.P.S. nr. 225 din 27 iulie 1995.
Art.18
Repartizarea sarcinii de muncă se va face conform prevederilor Normelor generale de protecție a muncii.
Art.19
La repartizarea sarcinii de muncă, conducătorul locului de muncă (șef de echipă, maistru etc.) va indica procedeul corect de lucru (nepericulos) și măsurile de securitate a muncii ce trebuie respectate. De asemenea, va verifica starea echipamentului de protecție și a echipamentului de lucru care va fi folosit de muncitori la lucrarea respectivă.
Art.20
Deservirea aparatelor și dispozitivelor se va face de către personal specializat.
Art.21
Se interzice aplicarea unui proces tehnologic sau introducerea în lucru a unor utilaje pentru care nu există norme sau instrucțiuni proprii de protecție a muncii.
Art.22
În cazul prestărilor de servicii (construcții, montaj instalații etc.) de către diferiți agenți economici, în contract se pot stabili clauze referitoare la obligațiile și răspunderile privind protecția muncii.
Art.23
Pe căile de acces unde se circulă cu mijloace auto sau alte mijloace, precum și la locurile periculoase se vor pune panouri cu semne de interzicere și avertizare potrivit reglementărilor în vigoare.
Art.24
Pe ușile de intrare în încăperile în care sunt montate instalații prin a caror manevrare sau atingere se pot produce accidente, se vor fixa tăblițe cu inscripția "INTRAREA INTERZISĂ PERSOANELOR STRĂINE".
Art.25
La locurile unde există pericol de incendiu, explozii, intoxicații și surse de zgomot sau vibrații se vor efectua măsurători pentru determinarea nivelului noxelor în comparație cu CMA și în scopul anihilării surselor acestora.
Art.26
Lucrătorii cu atribuții de întreținere a utilajelor și instalațiilor din dotare sunt obligați ca înainte de începerea lucrului să verifice dacă uneltele pe care le folosesc sunt în stare bună și corespund din punctul de vedere al securității muncii. Se interzice folosirea de unelte și utilaje care nu corespund acestor verificări.
Art.27
În atelierele de întreținere nu se admite aglomerarea locurilor de muncă cu materiale sau diferite piese, iar sculele vor fi păstrate astfel încât să nu producă accidente.
Art.28
Este interzisă modificarea sculelor utilizate.
Art.29
Zilnic, înainte de începerea lucrului, conducătorul locului de muncă (șef de echipă, maistru etc.) va verifica starea de sănătate și oboseală a muncitorilor. Persoanele care au consumat băuturi alcoolice nu vor fi admise la lucru.
Art.30
Persoanele cu atribuții de serviciu vor urmări și vor interzice introducerea și consumul băuturilor alcoolice în unitate și la locul de muncă, cunoscând că răspund personal de starea și capacitatea de muncă a personalului din subordine pe tot timpul lucrului.
Art.31
Înainte de începerea lucrului, persoanele cu atribuții de serviciu vor verifica funcționarea tuturor instalațiilor, utilajelor și dispozitivelor de protecție. De asemenea, vor verifica legătura la centura de împământare a tuturor utilajelor acționate electric. În cazul în care se constată defecțiuni, se vor lua măsuri pentru remedierea acestora.
Art.36
Iluminatul locurilor de muncă și curățarea corpurilor de iluminat se vor realiza conform prevederilor normelor generale de protecție a muncii.
Art.37
În încăperile cu pericol de incendiu și explozii sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc deschis. În acest scop pe ușa de la intrare se vor monta plăcuțe avertizoare.
Art.38
Este interzisă păstrarea vaselor, a bidoanelor cu combustibili lichizi, cu ulei, acizi, vopsele, diluanți, carbit, în interiorul atelierelor, cu excepția locurilor special amenajate.
3.2 Norme specifice structurilor de primire turistice
Operații și activități desfășurate zilnic
Art.39
Personalul de administrație și salariații cu atribuții de control vor efectua zilnic:
– verificarea prizelor electrice la care sunt conectate televizoare, frigidere, veioze, aparate pentru bărbierit, fönul pentru uscarea părului;
– verificarea sistemului de condiționare a aerului,
– verificarea funcționării ascensoarelor,
– verificarea stării ferestrelor și a geamurilor,
– verificarea stării mobilierului,
– verificarea instalațiilor sanitare,
– verificarea sobelor de încălzit, în special cele ce utilizează gazele naturale.
Art.40
Remedierea eventualelor defecțiuni depistate în urma verificărilor prevăzute la Art.39 vor fi executate de persoane corespunzător calificate (electricieni, mecanici).
Art.41
Curățenia și aranjamentul spațiilor de cazare, a sălilor comune, culoare și anexe, schimbarea lenjeriei, prosoapelor, halatelor de baie și aprovizionarea zilnică cu materiale consumabile (săpun, hârtie igienică, becuri, pahare etc.) se va efectua de personal instruit în acest scop (cameriste).
Art.42
Activitatea de curățenie se va desfășura conform instrucțiunilor proprii, după tehnologii specifice gradului de amenajare și dotare a fiecărui hotel.
Art.43
Substanțele folosite la curățarea și dezinfectarea obiectelor sanitare se vor utiliza conform reglementărilor organelor sanitare și instrucțiunilor emise de furnizori.
Art.44
Este interzisă curățarea și dezinfectarea obiectelor sanitare fără utilizarea echipamentului de protecție și lucru din dotare (mănuși din cauciuc, halate etc.).
Art.45
Este interzisă spălarea cu lichide inflamabile a covoarelor, carpetelor, parchetului etc., precum și uscarea lor în interiorul spațiilor ce nu sunt destinate acestui scop.
Art.46
În timpul spălării pardoselilor cu petrosin sau alte lichide inflamabile, focul în camere va fi stins, nu se va fuma și nu se va utiliza focul deschis, iar geamurile vor fi deschise.
Art.47
Substanțele inflamabile și combustibile se păstrează în bidoane închise sau cisterne, indicându-se prin etichete conținutul acestora, asigurând respectarea normelor PSI.
Art.48
Materialele inflamabile de întreținere și curățenie (neofalina, benzina, ceara de parchet) vor fi păstrate în boxe separate cu respectarea normelor PSI.
Art.49
Utilizarea substanțelor insecticide se va face de către personal de la firme specializate sau de personal propriu specializat în acest scop.
Art.50
Este interzisă folosirea substanțelor insecticide necunoscute.
Art.51
Substanțele insecticide se vor păstra în spațiu, special amenajat, ventilat natural, în recipiente sau cutii cu etichete care să semnalizeze pericolul pe care îl prezintă.
Art.52
Camerele și locurile de odihnă vor fi dotate cu scrumiere, iar holurile, coridoarele și scările vor fi dotate cu scrumiere și vase cu picior pentru aruncarea resturilor de țigări și chibrituri aprinse.
Art.53
Este interzisă amplasarea ghivecelor de flori pe pervazul ferestrelor, lângă balustradele scărilor sau pe căile de evacuare.
Art.54
Aprinderea și stingerea focului în camerele cu sobe încălzite cu gaze naturale se vor efectua de către personalul de serviciu, instruit în acest scop, care va controla la intervale relativ scurte dacă focul arde.
Art.55
Cheile de închidere și deschidere a gazului metan se vor păstra de către persoanele de serviciu, fiind interzis chiriașilor să manevreze robinetele de gaze de la sobele de încălzit din camere.
Art.56
Este interzisă funcționarea lifturilor fără verificările tehnice periodice, prevăzute de cartea tehnică a instalației și a Prescripțiilor tehnice ISCIR.
Art.57
Întreținerea și reviziile tehnice ale lifturilor se fac numai de către persoane specializate și autorizate în acest scop.
Art.58
Covoarele care acoperă scările vor fi bine fixate pe trepte pentru a se evita alunecarea accidentală a personalului și a chiriașilor.
Art.59
Este interzisă utilizarea aparatelor care prezintă pericol de incendiu (reșouri, spirtiere, lămpi cu gaze etc.) în camerele destinate cazării din vile, cabane și popasuri turistice construite din lemn.
Art.60
Activitățile cu privire la spălătorie, croitorie, lustruit încălțăminte etc. se vor desfășura pe baza normelor specifice pentru prestări de servicii.
Art.61
Centralele termice proprii structurilor de primire turistice vor fi exploatate de personal calificat și autorizat, conform normelor specifice și a Prescripțiilor tehnice ISCIR.
Art.62
Este interzisă curățarea geamurilor din exteriorul construcțiilor, fără schele, platforme, nacele special amenajate și fără asigurarea cu centuri de siguranță a executanților.
Folosirea aparatelor și dispozitivelor
Art.63
Aspiratorul de praf, indiferent de tip și capacitate, trebuie să fie dotat cu cordon electric care să aibă conductor de nul.
Art.64
Este interzisă folosirea aspiratorului cu defecțiuni de funcționare a motorului sau cordonul de alimentare cu izolația deteriorată.
Art.65
Utilizarea aspiratorului se va face după o verificare a funcționării motorului, starea furtunului, a anexelor și a cordonului de alimentare cu energie electrică. Dacă se constată defecțiuni în funcționare, se va solicita intervenția persoanelor cu calificare (electrician, mecanic).
Art.66
Folosirea aspiratoarelor care efectuează și alte operații pentru care sunt prevăzute o serie de dispozitive, se va face cu respectarea prevederilor de exploatare, elaborate de către firma producătoare.
Art.67
Este interzisă utilizarea aspiratoarelor pentru pulverizarea substanțelor insecticide sau a substanțelor explozive.
Art.68
Mașina de curățat podele se va utiliza conform prevederilor instrucțiunilor elaborate de firma constructoare.
Art.83
Pe fiecare instalație se vor afișa instrucțiuni cu măsurile ce trebuie asigurate la utilizarea acestora fără pericole, precum și verificările ce se impun a fi efectuate înainte de punerea în funcțiune, prevăzute de cartea tehnică.
3.3 Norme specifice structurilor de servire a mesei
Art.86
Structurile de servire a mesei sunt obligate să respecte prevederile normelor sanitare și ale normelor generale de protecție a muncii.
Art.87
(1) Activitățile ce se desfășoară în structurile de servire a mesei sunt legate de aprovizionarea cu marfă, depozitarea acesteia, prepararea alimentelor în bucătării și laboratoare de cofetărie-patiserie, precum și servirea acestora în saloane sau în alte locuri destinate acestui scop.
(2) Prevederile de normă privind structurile de servire a mesei se referă la activitățile de pregătire a alimentelor prin tratare termică și la rece.
Art.88
Pentru desfășurarea activității în condiții de igienă și de securitate a muncii, spațiile de producție pentru prepararea alimentelor trebuie organizate în funcție de volumul activității și în funcție de tehnologiile din producția culinară.
Art.89
În structurile de servire a mesei cu un numar sub 150 locuri la mese prelucrările primare – tranșare, pregătirea cărnii, peștelui și a legumelor se pot efectua în cadrul bucătăriei propriu-zise, în locuri special repartizate sau în nișe dotate cu utilaje și mobilier adecvat acestor operații. Fiecare loc de muncă va fi marcat prin indicatoare și va fi dotat cu mese și ustensile separate pentru carne crudă și carne fiartă, pentru pește, zarzavat etc.
Art.90
Este obligatorie evacuarea resturilor de la prelucrarea cărnii, peștelui, zarzavatului și legumelor, la fiecare preparare de meniuri sau ori de câte ori este nevoie.
Art.91
Resturile menajere nerecuperabile sau nefolositoare rezultate din procesul de producție și din operația de servire a clienților se vor colecta în saci din material plastic, în recipiente etanșe, confecționate din materiale rezistente, evacuarea făcându-se înainte ca acestea să depășească capacitatea de depozitare sau să intre în descompunere.
Art.92
Unitățile de alimentație publică care au secții de producție trebuie să-și stabilească o zonă pentru depozitarea gunoiului menajer care să fie la distanță mare de locul alimentar și amenajat conform normelor sanitare.
Art.93
La instalarea, exploatarea, întreținerea și repararea utilajelor, aparatelor, precum și a altor echipamente tehnice folosite în alimentația publică (restaurante, cantine, bufete, baruri etc.) se vor respecta următoarele:
– tehnologia stabilită prin documentația elaborată de proiectant sau cea indicată prin cartea tehnică, privind exploaterea utilajelor, instalațiilor, aparatelor etc.;
– prevederile documentației tehnice emise de furnizor referitoare la cunoașterea componentei, a caracteristicilor tehnice și funcționale precum și a condițiilor tehnice de execuție, montaj și recepție, a mijloacelor tehnice din dotare;
– prevederile documentației tehnice referitoare la periodicitatea și condițiile tehnice de efectuare a verificărilor și reparațiilor;
– instrucțiunile tehnice specifice fiecărui mijloc de producție, privind exploatarea acestuia;
– exploatarea mijloacelor din dotare numai cu aparatură de măsură, control și automatizare prevăzută.
Art.94
Personalul din bucătării (bucătari, ajutori de bucătari și bucătari auxiliari) este obligat să poarte echipamentul de protecție și de lucru prevăzut de normative.
Art.95
În bucătării sau alte spații de pregătire la cald este interzis lucrul fără asigurarea ventilării încăperilor.
Art.96
Curățarea locului de muncă se va efectua ori de câte ori este necesar pentru prevenirea alunecării persoanelor în zona de lucru.
Art.97
Lucrătorii din bucătărie trebuie să fie instruiți asupra modului de utilizare a agregatelor la care lucrează (mașini de gătit, roboți, marmite cu aburi, tigăi basculante, friteuză, cuptoare de diferite tipuri etc.) pentru prevenirea accidentelor.
Art.98
Este interzisă aprinderea focului la mașinile de gătit la care se utilizează combustibil gazos sau injectoare cu combustibil lichid, de către persoane neinstruite.
Art.99
Eventualele defecțiuni ce apar în funcționarea unor agregate, roboți de bucătărie etc. vor fi remediate numai de către persoane calificate de specialitate (mecanici, electricieni etc.).
Art.100
Personalul din bucătărie va purta încălțăminte bine fixată pe picior. Este interzisă folosirea încălțămintei tip papuc (neasigurată la călcâi).
Art.101
Este interzisă așezarea pe pardoseli a vaselor cu lichide fierbinți, pentru prevenirea accidentelor prin opărire.
Art.102
Vasele ce se folosesc la prepararea meniurilor și ustensilele se vor păstra în mod ordonat pe rafturi.
Laboratorul de cofetărie-patiserie
Art.103
Exploatarea utilajelor și instalațiilor cu care este dotată cofetăria-patiseria (malaxoare, mixere, roboți universali, cuptoare electrice și cu gaze etc.) se va face numai de către persoane instruite, conform prevederilor cărților tehnice respective.
Art.104
Persoanele care manevrează semipreparatele și preparatele în camerele sau dulapurile frigorifice vor evita trecerea bruscă de la cald la rece, pentru prevenirea îmbolnăvirilor.
Carmangerie
Art.105
Activitatea se va desfășura în succesiunea operațiilor, în flux fără încrucișări (tranșat, tocat carne, malaxor, tras mici și cârnați, afumat etc.).
Art.106
Este interzisă folosirea utilajelor acționate electric din carmangerie fără asigurările măsurilor de electrosecuritate prevăzute de Normele generale de protecție a muncii, Normele specifice din Anexa 1 -poz.11 și standardele în vigoare, precum și fără apărători la organele de mișcare.
Art.107
Afumătorul va fi prevăzut cu sistem de evacuare a fumului. Este interzisă funcționarea afumătorului în situația în care emană fum în interiorul încăperii de lucru.
Art.108
Ferăstraiele acționate electric pentru tăiatul oaselor se vor utiliza conform prevederilor din cartea tehnică, referitor la măsurile de securitate ce trebuie respectate, iar personalul va fi instruit în acest scop.
Art.109
Cuțitele utilizate la tranșarea cărnii se vor purta în suporturi speciale (teci). Este interzisă purtarea cuțitelor în buzunare.
Art.110
Resturile rezultate din prelucrarea cărnii și oasele nefolositoare vor fi colectate în recipiente speciale cu care se vor transporta zilnic la punctul de depozitare a deșeurilor menajere.
Art.111
Pentru prevenirea riscurilor de alunecare cât și a unui focar de infecție, pardoseala se va spăla zilnic, după terminarea operațiilor respective.
Pregătirea peștelui
Art.112
Bazinele de apă vor fi prevăzute cu grătare de lemn amplasate pe pardoseală, pentru prevenirea riscurilor de alunecare.
Art.113
Tranșarea peștelui se va efectua cu atenție, folosind cuțite speciale.
Art.114
Operațiile legate de prepararea peștelui crud se efectuează în condițiile prevăzute de Normele de igienă a alimentelor și protecția sanitară a acestora.
Pregătirea preparatelor reci
Art.115
Utilizarea instalațiilor din dotare (instalații frigorifice, vitrine frigorifice, dispozitive pentru stors fructe, mașină de tăiat mezeluri) se va face cu respectarea prevederilor din cărțile tehnice respective, cu privire la măsurile de prevenire a accidentelor.
Art.116
La fiecare utilaj, instalație, aparat din dotare se vor afișa, în mod obligatoriu, instrucțiuni de utilizare în condiții sigure, iar personalul care le exploatează va fi instruit în acest scop.
ANEXE
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE
ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ – BUCUREȘTI
Birou Securitatea Muncii și P.S.I.
R E C T O R,
Instrucțiuni proprii
de sănatate și securitate a muncii
în timpul practicilor studentești
(ghid practic)
In timpul activităților de practică studențească pot surveni accidente. Ce este de făcut în asemenea situații
Observați cu atenție situația.
Care a fost motivul accidentarii? Daca prezența voastră nu este absolut necesara, lasați-i pe cei îndreptatiți să acționeze.
Evaluați
Evaluați eventualele riscuri care mai exista pentru răniți și ajutoare. Gândiți-vă în liniște pentru a putea acționa eficient.
Actionați
protejați-vă;
asigurați-vă că nu au mai avut loc și alte accidente;
îndepartați în mod civilizat curioșii sau trimiteți-i după ajutor;
transportați răniții in afara zonei periculoase;
verificați care este starea generala a răniților: răspund la întrebări, respira, sângerează, au pulsul normal?
In cazul in care accidentul a fost deosebit de grav si este nevoie de intervenție medicala imediata, dați alarma;
telefonați de urgenta la salvare si la politie;
dați date despre cel care telefonează;
relatați exact cele întamplate, ora si locul la care s-a petrecut accidentul, numărul de răniți si tipul rănilor acestora, alte informații pe care le considerați importante, particularitățile zonei etc.
Pana la sosirea Salvarii incercati sa stabiliti consecintele accidentului asupra ranitilor.
Infirmeria:
– Este obligatorie existenta unei infirmerii in camp;
– Daca tabara este amplasata intr-o cladire trebuie rezervata o camera pentru infirmerie;
– Pentru taberele alcatuite in intregime din corturi se poate utiliza un cort tip "familial", de preferinta cu o camera si un antreu ferite de soare si de caldura excesiva situata in apropierea responsabilului;
– Un cort sau o incapere trebuie sa fie rezervate izolarii bolnavilor care nu necesita transportare la spital;
– Infirmeria trebuie semnalizata cu semne distinctive si cunoscuta de toti. Este bine sa se indice pe usa: numele resposabililor calificati pentru acordarea ingrijirilor medicale si orarul;
– Infirmeria trebuie sa fie curata, de aceea va fi spalata mereu;
– Medicamentele si produsele periculoase vor fi puse sub cheie, dupa ce se verifica data de expirare;
– Infirmeria este un loc de refugiu, unde fiecare poate gasi calm, securitate, confort…
Cine este responsabilul cu infirmeria?
un responsabil calificat, brevetat in acordarea primului ajutor;
daca exista mai multi responsabili calificati este cu atat mai bine;
ei sunt singurii care asigura ingrijirea medicala, in cadrul competentelor lor; este important pentru toti sa stie cine sunt responsabilii calificati.
Ce trebuie retinut?
– Trebuie sa existe un loc (o camera sau un cort) pentru izolare;
– Diagnosticul si prescriptiile sunt acte medicale; acestea tin de competenta unui medic;
– Trebuie sa existe cel putin un responsabil calificat;
– Tinerea sub cheie a medicamentelor si produselor.
Ce se gaseste in infirmerie?
– unul sau doua paturi, pături;
– o farmacie de camp curata, bine aranjata si bine aprovizionata cu instrumente;
– truse de prim ajutor, verificate dupa fiecare iesire;
– o parte rezervata administratiei cuprinzand:
caietul infirmierului cu explicatii exacte;
retete si tratamentele care se afla in desfasurare;
numerele de telefon utile (afisate);
un sistem de iluminare autonom;
un cos de gunoi rezervat deseurilor rezultate dupa acordarea ingrijirilor medicale;
Pentru studenti:
fisele medicale personale completate si semnate de catre medicul de familie;
Pentru responsabili:
fise medicale;
un certificat medical ce autorizeaza practicarea unui sport (daca este cazul)
Rolul responsabilului cu infirmeria:
asigura primele masuri de ajutor si acorda ingrijirile medicale dupa prescriptiile unui medic;
evita sa puna singur diagnostice si nu ezita faca apel la un medic;
se ocupa de relatiile cu medicul sau medicii si cu spitalul;
asigura urmarirea exacta a prescriptiilor medicale;
se ocupa de farmacia campului si reinnoieste produsele necesare si pe cele perimate;
verifica intretinerea truselor de prim ajutor;
nu va lasa pe nimeni sa se ingrijeasca (medical) singur; are rol de formator pentru invatarea unor metode elementare de prim ajutor si igiena (in particular pentru infirmierii unitatilor);
completeaza si semneaza caietul infirmierului dupa fiecare ingrijire medicala; intretine o relatie afectiva, privilegiata si de protectie cu participantii;
se ocupa de alimentatia, toaleta bolnavilor, de animarea lor; merge in vizita la spital (daca exista participanti care au fost spitalizati);
Remarci asupra ingrijirilor medicale:
Nu se acorda ingrijire medicala unui student decat dupa consultarea fisei medicale personale;
Pentru fiecare medicament verificati inainte de folosire, printre altele, prescriptia medicala, indicatiile, contraindicatiile, doza prescrisa (atentie sa nu administrati un medicament destinat adultilor unor copii) si data expirarii;
Ustensilele trebuie sa fie curate si dezinfectate dupa fiecare utilizare;
Efectuarea ingrijirilor se va face la ore fixe, cunoscute de toti;
Atentie, anumite persoane sunt alergice la anumite medicamente;
Pentru pansarea ranilor este de preferat, in mod special, folosirea manusilor de protectie (chirurgicale).
Cateva sfaturi:
– Pentru a-ti calcula ritmul de mers cu un rucsac greu de 5 kg:
pe un teren drept – 4 km/h
pe teren in panta – 2 km/h
– Cand mergeti sub soarele torid de vara purtati o palarie pentru evitarea radiatiilor solare. Poate aveti pielea mai fragila? Atunci ganditi-va la procurarea unor creme de protectie.
Intepaturi (muscaturi) de insecte: nu aveti incredere in viespi sau bondari, pot fi periculosi. In acest caz nu va instalati intr-un loc unde aceste insecte sunt numeroase sau aproape de un roi sau un furnicar. Aveti grija sa nu inghititi vreuna in timp ce mancati.
Beti lichide in mod frecvent atunci cand va intoarceti dintr-o calatorie pentru a nu va dezhidrata.
Aveti grija de posibila crestere a apelor. Chiar daca nu ploua, nu va instalati intr-o rapa, prea aproape de un rau sau intr-o groapa.
Inainte de plecare ganditi-va sa va notati numerele de telefon de urgenta ale: taberei, pompierilor, medicului, centrului medical, politiei, etc.
In cazul unei muscaturi de vipera asezati si calmati ranitul, iar cat se poate de repede acordati ingijirile medicale necesare.
Basicile din talpa:
Spargerea lor se fac cu ajutorul unui ac dezinfectat si un fir. Strapungeti cu acul basicile treceti firul prin ele, lasandu-l acolo pentru scurt timp.
Daca aveti posibilitatea schimbati-va incaltamintea.
Pentru evitarea formarii basicilor puneti un pansament pe zonele semsibile.
Asigurati-va ca apa este potabila.
Animalele care pasc in zonele cu izvoare, pot transmite paraziti in apele paraiaselor. Daca nu sunteti siguri de curatenia apei, fierbeti-o inainte de a o consuma.
Nu uitati sa va informati asupra starii vremii inainte de a incepe o calatorie pe munte.
Cateva sfaturi de prim-ajutor:
1. Respiratie artificiala
Cand functia organismului de absorbire a oxigenului din aer si de eliminare a acidului carbonic inceteaza (inec, strangulare sincopa, asfixie, lesin) se recurge la respiratia artificiala.
Semnele lesinului: un om lesinat se cunoaste dupa :
– ingalbenirea la fata;
– caderea pe spate;
– bolnavul nu face nici o miscare.
Primele masuri : Cand se observa semnele unui inec, asfixie, lesin etc. se iau in primul rand urmatoarele masuri :
– se indeparteaza toate legaturile (curea, fular, esarfa, sireturi) care pot sa-l jeneze pe bolnav;
– se aseaza cu corpul putin mai ridicat decat capul;
– i se desface gura cu o lingura;
– se curata fundul gurii de toate mucozitatile;
– se excita pielea prin: frectie cu mustar, cataplasma si flagelare (palme usoare);
– se gadila omusorul si nu se administreaza nici un fel de bautura;
– se produce un curent de aer facand vant cu un basc sau cu o hartie;
– i se da sa respire eter, amoniac sau otet;
– daca bolnavul isi revine i se dau cateva picaturi de apa cu rachiu, eter sau rom;
– un inecat se aseaza pe burta cu capul in jos; i se tine gura deschisa si limba scoasa pentru a i se elimina apa din plamani. Apoi, tinandu-se limba scoasa, este asezat pe o parte, asteptand sa-i revina respiratia.
Daca bolnavul nu si-a revenit nici dupa aceste masuri i se face respiratie artificiala.
Din metodele de respiratie artificiala ne oprim asupra sistemului Schafer, intrebuintat la inec sau asfixiere.
Principiul pe care se bazeaza acest sistem este scoaterea din plamani a aerului si readucerea lui in plamani.
Se procedeaza astfel :
1. Se culca inecatul pe burta cu fata intr-o parte si bratele intinse iar salvatorul se aseaza cu fata spre capul inecatului.
2. Salvatorul, asezat calare peste coapsele inecatului, ii pune mainile pe sale in partea de jos, degetele neatingand decat ultimele coaste.
3. Salvatorul se apleaca cu bratele intinse lasandu-si toata greutatea corpului pe maini timp de 3 secunde. Prin aceasta miscare toracele inecatului primeste o presiune verticala, puternica si continua, pantecele este apasat de pamant iar aerul din plamani este dat afara.
4. Fara sa ridice mainile, salvatorul se ridica in sus incetand presiunea timp de doua secunde.
Se continua presiunea toracelui, ca mai sus, cu un ritm de 12 presiuni pe minut pana cand inecatul, incetul cu incetul, isi revine si apoi se continua pana cand respira normal. Nu trebuie sa va descurajati daca nu-si revine repede; s-au vazut cazuri cand si-au revenit dupa 3 – 4 ore de respiratie artificiala. Dupa ce inecatul si-a recapatat respiratia, va fi invelit cu paturi, flanele sau se vor folosi sticle cu apa calda puse la talpile picioarelor si sub brate. Salvatorul continua sa supravegheze pe cel aproape readus la viata din inec inca una – doua ore.
La inecati respiratia artificiala se face asezand victima cu fata in jos, iar la asfixiati cu fata in sus.
2. Muscaturi si intepaturi
In cazul muscaturilor de serpi, masurile imediate de prim ajutor sunt:
– se leaga strans garoul deasupra muscaturii;
– se spala rana cu amoniac, apa sarata, alcool;
– se tine victima tot timpul treaza;
– se stoarce rana;
– bolnavul se prezinta cat mai repede la medic.
In zonele in care se stie ca exista serpi, din trusa campului nu trebuie sa lipseasca serul antiveninos (antiviperin).
Muscaturile de caini:
Turbarea se propaga ca o epidemie printre animalele salbatice (mai ales vulpile). Ea poate fi transmisa la animalele domestice sau oameni prin muscatura. Boala conduce, cand apare, la moarte, chiar si pentru oameni. Animalele turbate se comporta foarte ciudat: ele dau tarcoale asezarilor, pot parea foarte familiare (prietenoase) pentru ca apoi sa devina dintr-o data agresive si sa inceapa sa muste. Saliva acestor animale bolnave este purtatoarea bolii care se instaleaza cu cateva zile inainte ca ele sa aiba acest comportament bizar.
Cum se evita infectarea?
Nu trebuie sa va apropiati de un animal cu un comportament bizar sau dubios si nu lasati sa va linga astfel de animale.
Nu aveti incredere, in mod particular, in animalele salbatice ce se apropie cu o incredere putin naturala.
Nu atingeti animalele moarte.
Izgoniti orice animal agresiv.
Semnalati primului post de politie sau unui veterinar orice animal suspect de turbare care este viu, mort sau pe moarte, indicand locul precis unde se gaseste acesta.
In caz de muscatura:
– se dezinfecteaza rana si se panseaza;
– se transporta cat mai repede bolnavul la medic;
– cainele se tine sub supraveghere.
Intepaturi
Intepaturile de albina, viespe, tantar, paianjen, musca de camp, se ingrijesc astfel :
– se scoate acul insectei (atentie pentru a nu descarca punga cu venin in rana);
– se freaca locul intepat cu sare, otet, alcool, amoniac sau se unge cu tinctura de iod;
– se pun comprese reci.
In locurile cu tantari se pleaca cu spray-uri sau alte metode contra tantarilor.
3. Hemoragii
Hemoragia se opreste cu ajutorul mai multor mijloace :
1. Comprimarea nasului (cu degetul sau cu un tampon).
2. Compresiune cu tub elastic (cauciuc).
3. Compresiune cu fase si o bucata de lemn.
4. Compresiunea Garot (un dublu nod sub care se introduce un bat; se strange fasa prin rotirea lemnului pana se comprima artera).
5. Medicamente ca: apa oxigenata, solutie de antiperina dizolvata in apa, (un vas) alcool, cenusa de carpa arsa.
6. Legaturile facute de medic.
Scurgerea sangelui din nas (epistaxis) se opreste astfel :
– se apasa narile (nu se sufla niciodata nasul);
– se pun comprese reci pe frunte si pe cap;
– se ridica bratul de pe aceeasi parte cu nara prin care curge sangele;
– se tamponeaza nara cu o solutie de antiperina, apa oxigenata, spirt, apa sarata. Nu se trage apa pe nas.
4. Insolatie
Semnele insolatiei :
– ameteala, dureri de cap;
– figura rosie si umflata.
Ingrijirile ce se dau sunt :
– bolnavul se intinde orizontal la umbra sau in loc racoros, oferidu-i-se libertatea miscarilor respiratorii si circulatorii;
– se pun comprese reci pe cap si mustar la picioare;
– se stropeste fata cu apa rece;
– se pun ventuze;
– se face respiratie artificiala (în cazurile grave).
5. Arsuri si degeraturi
Orice arsura trebuie considerata infectata.
Arsurile sunt de 3 grade:
– gradul 1- pielea se inroseste, se umfla si devine dureroasa;
– gradul 2 – se formeaza basici cu lichid;
– gradul 3- tesuturile sunt modificate.
Primul ajutor consta in :
– se curata regiunea arsa cu apa si sapun (arsurile produse de acizi se spala cu apa calda, si putin bicarbonat de sodiu);
– se pun deasupra carpe fierte sau comprese sterile;
– se prepara un medicament din doua parti egale de untdelemn si apa de var, bine amestecate;
– se inteapa (cu un ac dezinfectat) basicile si se scurge lichidul fara a se ridica sau taia bucatile de piele arsa;
– se aplica apoi un pansament cu medicamentul preparat ca mai sus (sau miere de albine);
– bolnavul este tinut apoi la caldura sau i se ofera bauturi calde (ceai, lapte);
– cel mai bun tratament este insa cel cu tanin.
Ca medicamente se mai intrebuinteaza: (in afara celor din farmacii) untdelemn, miere de albine, albus de ou, smantana, unt.
Hipotermia (temperaturi scazute ale organismului sau degeraturi)
In cazul unei protectii insuficiente impotriva frigului, mainile, picioarele, nasul, urechile si obrajii sunt alimentate mai putin cu sange si, deci, devin foarte sensibile. Degeraturile se disting prin dureri, pierderea sensibilitatii in partea corpului atinsa, de asemenea se disting printr-o culoare rosiatica ce se schimba intr-una palida si uneori apar basici.
Inghetarea generala poate apare daca cineva este prins de o avalansa sau dupa ce a cazut in apa foarte rece pe timp de iarna. Se poate recunoaste dupa urmatoarele simptome: raceala pielii, pielea gainii si tremurat, oboseala, dureri ale muschilor si membrelor, si, in cazurile grave, pierderea cunostintei.
Cum puteti evita aceste dureri cauzate de frig?
Schimbarea imbracamintei umede.
Imbracarea cu haine calduroase si moi. Mai multe straturi subtiri, izoleaza mai bine decat unul singur si gros.
Faceti miscari rapide.
Acoperiti-va reciproc.
Masati in directia inimii partile de corp care par a fi in pericol si miscati-va mult.
Atentie! Somnul, fumatul si alcoolul pot fi fatale.
Cum procedati in cazul unei inghetari generale?
Protejati-l pe cel inghetat de frig, de umiditate, de vant; incalziti-l de la miloc spre membre, administrati-i bauturi calde; incalziti apoi progresiv partile periferice ale corpului, imbracati-l cu haine suplimentare, incalziti-l pana la o temperatura normala (o crestere prea rapida de temperatura ii poate pune viata in pericol).
Cum procedati in cazul unei degeraturi locale?
Miscati membrul degerat, incalziti-l printr-o baie calda (nu mai mult de 45 0C) in jur de 30 minute, nu spargeti basicile; in cazurile grave (partea de corp degerata este insensibila, palida si dura) trebuie de la inceput tratata ca si degerarea generala.
6. Intoxicatiii
In general, primul ajutor in cazuri de intoxicatii (otraviri) se refera la: golirea stomacului, golirea intestimului subtire, golirea intestinului gros si la administrarea antidotului.
Golirea stomacului
Alimentele nu stau mai mult de 3 ore in stomac.
Golirea stomacului se poate face astfel :
– cu degetul sau cu o pana se gadila omusorul;
– prin cantitate mare de apa calduta cu sare (1/2 kg)
– faina de mustar (o lingura la un pahar cu apa calduta, la fiecare 3 minute).
– prin purgative.
– prin clisme.
Se pot produce intoxicari prin introducerea in organism a unei otravi necunoscute. In situatia aceasta se administreaza bolnavului:
– apa cu albus de ou;
– praf de carbune (4 – 5 lingurite in apa);
– lapte dulce (fiert sau nefiert).
Impotriva otravurilor cu vitriol, esenta de otet, apa tare, acid fenic, se administreaza: apa cu bicarbonat de sodiu, apa cu sapun, var de pereti, cenusa cu apa, lapte dulce, apa de var. Nu trebuie provocata varsatura, existand arsuri pe esofag si stomac.
Impotriva intoxicarilor cu baze (var nestins, soda caustica) se administreaza: otet, lamaie, bors, untdelemn, multa apa calda, sare de lamaie dizolvata in apa.
Contra otravirii cu cocleala (vase de arama) se administreaza: apa albuminoasa, zahar in cantitate mare, ceai de orz, lapte, cataplasme calde pe burta.
Contra otravirii cu arsenic: apa sarata in cantitate mare, apa albuminoasa, apa de var, lapte, cafea neagra.
Impotriva otravirii cu sublimat – mercur. Nu se administreaza acid ci: apa albuminoasa, apa calda, lapte.
Transportati-l cat mai repede pe cel otravit la medic.
Intoxicatia cu ciuperci
In primul rand cercetasii sunt cei care trebuie sa deosebeasca o ciuperca buna de una otravitoare.
In general caracteristicile celor doua tipuri de ciuperci sunt :
Ciupercile bune: miros proaspat, placut, gust placut, carnea tare, alba, sfaramicioasa, nu isi pierd prin taiere culoarea, au fata neteda fara luciu, lamelele sub palarie sunt roz. Ciupercile otravite: miros gretos de iarba, gust putin sarat, carnea moale, isi schimba culoarea prin apasare, au fata scortoasa, lucioasa, lamelele sub palarie sunt albe. Nu se vor consuma ciupercile care traiesc la umbra si in locuri intunecoase.
Semnele otravirii cu ciuperci apar dupa cateva ore, timp in care otrava s-a raspandit in organism si cu greu se mai poate inlatura. Ele sunt: dureri de burta, ameteli, tremuraturi, respiratie accelerata, batai rapide de inima, lesin, delir, sudori reci, tulburari ale vederii. Pana la sosirea medicului i se vor provoca bolnavului varsaturi si apoi i se vor administra: multa apa calda, ricina (purgativ), clisma, cafea tare, picaturi de eter cu zahar, picaturi de rachiu cu zahar, lapte.
7. Lovituri, entorse, fracturi
Lovitura (vanataie)
In cazul unei lovituri, sub piele se formeaza o umflatura unde are loc o sangerare interioara.
Se imobilizeaza membrul in cauza, apoi pe rana se pun comprese cu apa rece, eventual se aplica sulfat de aluminiu.
Entorse
O miscare exagerata sau neobisnuita a unei articulatii pot face ca ligamentele care tin legate oasele intre ele sa se deplaseze sau sa se rupa. Durerea si umflatura sunt cauzate de patrunderea sangelui in urma ranirii.
Luxatia
In urma unei lovituri sau a unei miscari neobisnuite, osul se scranteste. Articulatia se deformeaza si nu se mai poate misca. Membrul trebuie imobilizat intr-o pozitie care sa provoace cat mai putina durere.
Atentie! Nu incercati sa puneti articulatia la loc (e periculos pentru rana). Adresati-va repede unui medic sau conduceti ranitul la spital.
Fractura este ruperea sau plesnirea oaselor. Deosebim fracturi simple (osul nu a iesit din piele), deschise (osul a patruns pielea) si cominutive (osul sfaramat in mai multe bucatele). Fracturile pot fi sau nu insotite de rana (plaga).
O fractura se recunoaste dupa urmatoarele semne :
– in locul unde s-a produs fractura se localizeaza si durerea;
– echimoza (vanataia) apare mult mai tarziu (1 – 2 zile dupa accident);
– regiunea fracturata se deformeaza sau se scurteaza;
– bolnavul nu poate misca membrul fracturat.
In toate cazurile se imobilizeaza fractura cu ajutorul atelelor (sau lopatele de lemn, cartoane tari, sindrila, jgheaburi de tinichea, impletituri de sarma) astfel: se inveleste partea fracturata cu vata (la o fractura complicata se panseaza si se bandajeaza plaga); cand lipseste vata atelele se imbraca in fulare, bluza, camasa, batiste, prosop, ciorapi.
Atelele invelite de, asemenea, in vata se aseaza deoparte si de alta a membrului fracturat. Se fixeaza atelele printr-un bandaj spiral de jos in sus sau cu fulare, sfoara, curele, etc. Cu multa grija spre a nu produce deplasarea osului sau dureri, pacientul se aseaza pe targa si se transporta fara intarziere la medicul cel mai apropiat.
8. Pansamente
Ranile nu se pot vindeca daca sunt lasate in contact cu microbii din aer si sub actiunea efectelor atmosferice. O rana trebuie pansata. Pansamentul grabeste si asigura vindecarea plagii deoarece :
– o fereste de intemperii si loviri;
– o pune la adapost de microbi, muste, insecte si praf;
– absoarbe lichidul (secretia) sau puroiul din rana si deci ajuta la vindecarea bolnavului.
Un pansament uscat se compune din: o compresa sterilizata, vata hidrofila (sterilizata) iar la cel umed se adauga si o folie de plastic sau gutaperca, panza cauciucata sau hartie impermeabila. Pansamentul se fixeaza cu bandaj. Cand nu se dispune de pansamente, acestea se improvizeaza din carpe curate, bine fierte si stropite apoi cu alcool. Pansamentul astfel improvizat se pune pe rana iar peste pansament alt rand de carpe curate dar uscate si totul se fixeaza cu ajutorul fularului de cercetas (esarfa) sau al batistei.
Atentie ! Nu puneti pe rani comprese muiate in tinctura de iod.
9. Bandaje
Bandajul fixeaza pansamentul pe plaga. Un bandaj are: un inceput si un glob. Globul se tine in mana stanga iar inceputul la dreapta cu fata in sus.
Bandajul circular – fasa se roteste in jurul capului (la frunte), la mana, la picior, mijloc, etc.
Bandajul oblic – se bandajeaza un ochi.
Bandajul spiral – fesa inconjoara mana sau picorul la fel ca moletierele.
Bandaj spica – se face in doua regiuni – la subtioara si intre picioare.
Bandajul plastic – se face la barbie, nas si buze.
10. Transportul ranitilor. Targa
Ranitii la cap vor fi transportati de o singura persoana, in spate (in carca).
Cei raniti la picioare sau la cap vor fi transportati de doua persoane.
Cand sunt disponibile doua persoane, in cazul ranitilor la cap sau picioare, se poate improviza un scaun utilizand un inel confectionat prin rulare. In lipsa de altceva, se poate utiliza esarfa.
Se poate improviza o targa cu ajutorul a doua bastoane legate cu franghii, curele, pantaloni, fulare, infasurate intr-o patura sau trecute prin manecile a doua bluze de cercetas sau se improvizeaza un scaun de brat.
Intocmit,
Birou Securitatea Muncii și P.S.I.
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE
SI MEDICINA VETERINARA – BUCURESTI
Birou Securitatea Muncii si P.S.I.
R E C T O R,
PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENTARE
Accidente provocate de curentul electric
În caz de electrocutare, în primul rând se va scoate accidentatul de sub acțiunea curentului electric prin deconectarea porțiunii din instalație În contact cu accidentatul.
Dacă accidentatul lucrează la înălțime și dacă este posibil ca el să cadă la întreruperea curentului, se vor lua măsuri pentru prevenirea căderii.
Dacă întreruperea curentului electric nu este posibilă imediat, la curentul de joasă tensiune (sub 500 V) se poate acționa pentru tragerea accidentatului cu condiția asigurării izolării mâinilor și picioarelor salvatorului. La curentul de înaltă tensiune (peste 500 V), accidentatul nu va fi atins decât după ce curentul va fi întrerupt.
După Întreruperea curentului electric se procedează imediat la acordarea primului ajutor care constă în deschiderea hainelor, încălzirea picioarelor și a corpului și aplicarea cât se poate mai rapidă a respirației artificiale. Primul ajutor se acordă chiar la locul accidentului; transportarea accidentatului se va face numai când pe acest loc pericolul de accidentare continuă să amenințe pe accidentat și pe salvator, sau există alte pericole (explozie, intoxicație). Măsurile de prim ajutor (respirație artificială) se acordă și În timpul transportului.
Leșin, insolație, șoc caloric și intoxicație cu oxid de carbon.
În cazul unei tendințe de leșin (amețeală, accese de vomă, întunecarea vederii, lipsa de aer) sau leșin efectiv, accidentatul este culcat cu capul în jos și picioarele puțin ridicate, i se dă să miroasă soluție de amoniac. Se va stropi fața cu apă rece.
La insolații sau șoc caloric, manifestate prin slăbiciune, dureri de cap, mers nesigur, slăbirea pulsului etc., accidentatul trebuie dus imediat la aer și umbră, dezbrăcat, culcat, stropit cu apă rece pe față și piept. Dacă accidentatul este conștient i se dă să bea apă. La întreruperea sau tulburarea bruscă a respirației, i se va face respirație artificială.
Intoxicarea cu oxid de carbon se produce fără o sesizare prealabilă (oxidul de carbon neavând miros) și se manifestă prin dureri de cap, bătăi la tâmple, accelerarea bătăilor inimii, slăbiciune generală, amețeală, greață, pierderea cunoștinței. La apariția simptomelor, victima trebuie scoasă la aer curat și dacă este posibil i se va da să respire oxigen (nu industrial) dintr-un balon sau o butelie. În caz de respirație sacadată sau de întrerupere a respirației se va face respirație artificială.
Cei care dau primul ajutor la pătrunderea în încăperea în care aerul este poluat cu oxid de carbon, vor fi echipați cu măști de protecție contra gazelor.
Intoxicarea cu solvenți: acetat de etil, benzină , toluen, se produce datorită degajării de vapori la temperatura obișnuită. Muncitorul intoxicat datorită inhalării vaporilor degajați, se transportă într-o încăpere bine aerisită. I se scoate îmbrăcămintea și se depărtează de corp orice urmă de solvent, prin spălare cu apă și săpun. I se aplică sticle cu apă caldă, se învelește cu pături, iar dacă se constată că respiră greu, i se administrează oxigen. Se va transporta de urgență la spital.
Produsele care conțin metanol au o acțiune toxică și sunt inflamabile (datorită metanolului). Metanolul poate pătrunde în organism prin inhalare sau prin contact cutanat. Vaporii de metanol provoacă: iritarea mucoaselor nazale, oculare, amețeli, dureri de cap și tulburări digestive. Simptomele dispar rapid dacă accidentatul este îndepărtat urgent din atmosfera poluată și scos la aer curat. În cazul inhalărilor masive și prelungite, pot apărea tulburări grave oculare, care în final duc la orbire. Concentrația maximă admisibilă de alcool metilic în atmosfera zonei de muncă este de 250 mg/m3. În cazul stropirii cu produse care conțin metanol, se șterg părțile atinse ale corpului cu un tampon de vată, după care urmează o spălare cu multă apă. Îmbrăcămintea îmbibată cu alcool metilic va fi îndepărtată imediat de pe corpul muncitorului.
Răniri
Orice rană poate fi ușor infectată cu microbii aflați pe pielea rănii, în aerul din mediul înconjurător, în pământ pe mâinile salvatorului sau pe un pansament necorespunzător. Sunt în special periculoase rănile acoperite cu pământ, la care este obligatorie executarea (de către medic, soră sau oficiant) injecțiilor cu ser antitetanos.
Pentru a evita fonnarea puroiului, la aplicarea pansamentului se va ține seama de următoarele reguli:
a) salvatorul trebuie să se spele bine pe mâini cu săpun, sau dacă nu este posibil, să-și ungă degetele cu tinctură de iod; totuși, nu va atinge rana cu degetele;
b) nu este îngăduit spălarea rănilor cu apă sau cu orice medicament sau acoperirea ei cu prafuri sau unsori; se evită astfel formarea ulterioară de puroi;
c) nu este permisă curățirea rănii de nisip, pământ etc.;
d) nu este pennisă înlăturarea de pe rană a cheagurilor;
e) pe rană se vor aplica numai pansamente sterilizate din trusa de prim ajutor.
Materialul de pansament va fi despachetat astfel ca să nu se atingă cu mâinile partea care unnează a fi aplicat pe rană.
În cazul lipsei pansamentului steril, se va întrebuința o bati stă curată (de preferat călcată proaspăt) sau o fășie de pânză curată.
HEMORAGII
Hemoragiile externe pot fi venoase, arteriale sau capilare. Hemoragiile venoase se caracterizează prin curgerea continuă de sânge roșu clar, cu jet sacadat.
Primul ajutor unnărește oprirea imediată a hemoragiei, în care scop este necesar:
a) să fie ridicată în sus extremitatea rănită;
b) să fie acoperită rana ce sângerează cu pansamente sterile, luate din pachet, mcute ghemotoc și presate ușor pe rană, mră atingerea rănii cu degetele; deasupra se aplică un strat de pansamente sau vată și se bandajează strâns. acest pansament compresiv nu se aplică atunci când pe rană sunt corpi străini (schije, bucăți de sticlă etc.), sau când este vorba de o tractură cu fragmente de os în plagă;
c) dacă hemoragia nu se oprește cu pansamentul compresiv, se procedează prin apăsarea pe vasele sanguine care alimentează cu sânge regiunea rănită, prin îndoirea ex'tremităților la încheietura de deasupra hemoragiei cu legarea extremităților și se trimite de urgență accidentatulla medic, sau se aduce medicul.
– 4 Oprirea hemoragiei arteriale prin apăsare cu degetul a vasului sanguin pe osul apropiat se face cu eficiență în următoarele puncte:
a) hemoragiile de la obraz, buze, bărbie, prin apăsarea arterei faciale pe maxilarul inferior;
b) hemoragiile de la gât și cap prin apăsarea arterei carotide (la nivelul gâtului) spre vertebre;
c) hemoragiile de la subsuoară și umăr, prin apăsarea asupra arterei de sub braț (artera axilară) care se simte pulsând în axilă (subsuoară);
d) hemoragiile din palme și degete, prin apă sarea arterei humerale de la încheietura bratului:
e) hemoragiile de la exiremitățile inferioare, prin apăsarea arterei femurale pe oasele bazinului la aplica inguinală (stinghie) de la baza coapsei și a arterei poplitee În spațiul popliteu (de dinapoia genunchiului).
Apăsarea vasului sanguin pe osul respectiv trebuie să fie făcut cu destulă putere.
Pentru oprirea hemoragiei prin îndoirea eAiremităților la încheieturi se va face un ghemotoc sau sul, din orice materiale, care se așează în cavitatea formată din îndoirea încheieturii situată mai sus de locul rănii și apoi se îndoaie încheietura până la refuz, peste ghemotoc sau sul. În această poziție, piciorul sau mâna se leagă de corp.
Când îndoirea încheietuȚii nu este posibilă din cauza unor fracturi concomitente, pentru oprirea hemoragiilor puternice se va proceda la legarea jurîmprejur, cu un cordon, a membrului respectiv, deasupra hemoragiei. Drept cordon poate servi orice țesătură elastică, tub de cauciuc, jartieră, bretele etc. Înainte de a aplica cordonul, membrul respectiv va fi ridicat cât mai sus, iar cordonul va fi pus cât mai aproape de umăr sau șold.
Locul unde se aplică legătura (cordonul) trebuie să fie înfășurat în prealabil, cu o țesătură moale.
Legătura aplicată pentru oprirea hemoragiei nu va fi ținută mai mult de 1 1/; ore, pentru a nu produce moartea țesuturilor lipsite de sânge. Accidentatul va fi transportat imediat la policlinică sau la spital, având fixată vizibil pe haină o indicație cu ora când a fost aplicată legătura (cordonul).
În cazul hemoragiei din nas, accidentatul va fi culcat sau așezat cu capul pe spate i se va desface cămașa la gât, se vor pune pe nas prișnițe cu apă rece, i se vor strânge nările cu degetele, apoi se va introduce în nas un tampon de vată sau tifon steril, îmbibat în apă oxigenată.
Arsuri
Arsurile sunt de trei grade: gradul 1 – înroșirea pielii gradul II – înroșirea pielii cu bășici gradul lll – distrugerea țesuturilor atât la suprafață cât și în adâncime. Ele sunt provocate de diverși agenți: aburi, arc electric, substanțeJichide sau solide fierbinți etc.
După scoaterea, cu multă precauție a îmbrăcămintei, arsurile vor fi pansate ca orice rană proaspătă, cu material sterilizat sau pânză curată, fără a fi unse cu alifii, uleiuri, vase lină sau alte soluții și fără a fi atinse cu mâinile. După aceea, accidentatul va fi indrumat la spital.
Nu este permis:
-spargerea bășicilor formate de arsuri înlăturarea eventualelor materiale lipite de rană_ smulgerea părților de haine arse, lipite de corp.
La arsurile la ochi cu arcul electric se vor aplica prișnițe reci cu acid boric.
Arsurile provocate de acțiunea substanțelor chimice (acizi și alcaline) vor fi spălate imediat cu multă apă sau într-un curent repede de apă curgătoare. După spălare se va aplica o prișniță cu soluție de sodă (2% bicarbonat de sodiu) în cazul arsurilor cu acizi, sau cu soluție slabă de oțet sau acid boric (1,5% acidboric) în cazul arsurilor alcaline.
Fracturi -luxări
În primul rând se va asigura o imobilitate perfectă a părții vătămate pentru a preveni transformarea fracturii închise într-o fractură deschisă, pentru a preveni secționarea unei vene sau artere din vecinătate printr-un fragment de os ascuțit și pentru a ușura durerile.
Reducerea (îndreptarea) luxației va fi făcută de medic, nu de muncitorul care acordă primul ajutor. După asigurarea imobilității părții vătămate, accidentatul va fi transportat la spital.
La fracturile cutiei craniene, provocate de lovituri la cap sau căderea în cap, se vor aplica comprese reci.
Când se presupune o fractură a coloanei vertebrale (cădere de la înălțimi etc.), accidentatul va fi ridicat de pe pământ cu ajutorul unei scânduri introduse cu mare grijă sub corpul lui. Se va urmări cu strictețe să nu se provoace nici o îndoire a corpului, întrucât se poate secționa măduva spinării, provocându-se paralizii ale membrelor și chiar moartea.
La fracturarea sau luxația claviculei se va pune în golul subsuorii un ghemotoc sau sul de vată sau alt material, se va bandaja brațul (membrul superior fiind îndoit în articulația cotului formând un unghi drept) lipit de corp cu bandajul aplicat dinspre partea bolnavă spre spate, se va lega membrul superior de gât cu o legătură prinsă de antebraț sub cot și se va aplica o compresă rece pe regiunea vătămată.
La fracturarea sau luxația oaselor brațelor se vor aplica scândurele (atele) pe ambele părți ale brațului fracturat legate cu bandaje, feși etc. În lipsa scândurelelor se va lega membrul superior de gât, ca la fractura claviculei, dar fără aplicarea ghemotocului sau sulului în golul subsuorii. Se vor aplica, de asemenea, comprese recI.
La fracturarea sau luxația 9aselor palmei se va pune în palmă puțină vată apoi se va bandaja pe o scândură lată cât palma mâinii. Se aplică comprese reci.
La fracturi sau luxații ale membrelor inferioare se va pune în repaus complet partea bolnavă prin sprijinirea cu o scândură, băț, carton gros etc., astfel ca un capăt al sprijinului să fie până la subsuoară, iar celălalt până la talpă (sau gleznă).
La fracturarea coastelor se va bandaja strâns pieptul sau se va strânge cu un prosop în timpul expirației.
La contuziile primite în regiunea abdomenului, însoțite de leșin sau la contuziile pe tot corpul, produse prin cădere va fi chemată imediat salvarea pentru transportarea accidentatului la spital întrucât există pericolul unei rupturi de organ și a hemoragiei interne.
În cazul pătrunderii sub piele sau sub unghii, a unui corp străin, acesta va fi extras Întreg iar locul dezinfectat cu tinctură de iod și bandajat.
7 În cazul unei întinderi sau luxații a tendoanelor se vor aplica comprese reci, bandaje strâns și repaus.
Alte accidente
Corpii străini pătrunși În ochi, vor fi eliminați printr-un curent de apă curată cu acid boric, turnată dintr-un ceainic sau cu ajutorul unei bucăți de vată, tampon sau compresă îmbibate în soluție de acid boric 4%.
Transportarea rănitilor
La ridicarea și transportul accidentatului, se vor lua măsuri potrivite pentru a nu i se pricinui dureri, zguduiri și poziție incomodă sau periculoasă.
Ridicarea accidentatului și așezarea lui pe o targă făcută dintr-un material potrivit se vor face cu atenție și coordonat, eventual după o comandă sau numărătoare. Operatorii, stând pe același genunchi și în partea sănătoasă a corpului accidentatului, bagă concomitent mâinile sub spate și șezut, astfel ca degetele să apară În partea cealaltă.
Se recomandă ca accidentatul să nu fie transportat la brancardă, ci aceasta să fie împinsă (introdusă) sub corpul ridicat de către ceilalți operatori.
În cazul fracturii coloanei vertebrale sau a oaselor maxilarului inferior, dacă brancarda este moale, accidentatul va fi așezat cu fața în jos.
Transportul accidentatului cu brancarde pe locul plan, se face cu picioarele înainte;
la urcarea unei scări sau pante, cu capul Înainte. Brancarda va fi mențiuta tot timpul În poziție orizontală.
Pentru a preveni cIătinarea brancardei, transportorii vor merge cu genunchii puțin îndoiți și nu vor ridica prea mult picioarele.
Coborârea accidentatului de pe brancardă se face în același mod ca și la ridicarea lui pe brancardă.
Întocmit,
Birou Securitatea Muncii și P.S.I.
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE
ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ – BUCUREȘTI
Birou Securitatea Muncii și P.S.I.
R E C T O R,
Primul ajutor în caz de electrocutare
Electrocutarea = trecerea unui curent electric prin corpul omului, ceea ce are drept consecințe contracții musculare puternice, arsuri locale, pierderea cunoștinței, oprirea respirației și inimii, fenomene care pot deveni ireversibile, daca nu se intervine imediat.
A. SCOATEREA CELUI ACCIDENTAT DE SUB CURENT
La instalatiile electrice, atingerea partilor conducatoare de curent care se gasesc sub curent(tensiune) provoaca in majoritatea cazurilor o contractare brusca si involuntara a muschilor. Din aceasta cauza, cand accidentatul tine conductorul in maini, degetele se strang atat de tare, incat desclestarea lor de pe conductor devine imposibila. Daca acesta ramane in atingere cu partile conductoare de curent, atunci este necesar sa se stie ca fara aplicarea masurilor necesare de securitate, atingerea celui aflat in sub curent este periculoasa si pentru viata celui ce intervine. Prima actiune de intreprins este deconectarea partii de instalatie de care este prinsa persoana accidentatului. Cu aceasta ocazie trebuie sa se tina cont de urmatoarele :
1. In cazul in care accidentatul se gaseste agatat la o inaltime oarecare, deconectarea instalatiei si eliberarea acestuia de sub curent poate sa provoace un rau mai mare decat cel cauzat de curentul electric, de aceea trebuie luate toate masurile care sa garanteze securitatea celui accidentat in caz de cadere.
2. In caz de deconectare, pot fi stinse concomitent si luminile. De aceea, trebuie luate masuri pentru a avea alte surse de iluminat: (felinare, faclii, lumanari, un iluminat de rezerva, felinare cu acumulatoare, etc.) fara sa se intarzaie din aceasta cauza deconectarea instalatiei si masurile de prim ajutor pentru cel accidentat.
3. In cazul in care deconectarea instalatiei nu poate fi executata suficient de repede, atunci trebuie luate masuri de separare a persoanei accidentate de partile conducatoare de curent de care este agatata si anume:
Pentru separarea celui accidentat de partile conducatoare de curent sau a conductei electrice de aceasta, trebuie sa se faca uz de o haina, o franghie uscata sau un bat, sau orice mijloc asemanator neconductor si uscat; nu se pot intrebuinta in aceste cazuri obiecte metalice sau umede; pentru ca accidentatul sa fie separat repede de partile conducatoare de curent, se poate trage de haina lui, daca este uscata si este departata de corp (poalele hainei), evitand in acelasi timp atingerile de obiectele metalice inconjuratoare si de partile corpului neacoperite de haine;
De asemenea, nu se recomanda sa se traga cel accidentat de picioare, fara a se lua masurile necesare, deoarece incaltamintea poate fi umeda iar cuiele batute si ochiurile pentru sireturi sunt bune conducatoare de electricitate; persoana care intervine isi va pune manusi sau isi va infasura mainile cu o haina uscata; in cazul cand nu are asemenea obiecte, isi va pune sub picioare un covor de cauciuc electroizolant, scanduri uscate sau va incalta cizme electroizolante.
Cand, in vederea salvarii, este nevoie sa se atinga cel accidentat pe partile corpului ce nu sunt acoperite cu haine, trebuie sa se puna manusile de cauciuc si galosii sau sa se infasoare mainile cu un fular uscat, cu o sapca de postav sau cu maneca ori pulpana propriei haine uscate etc. sau acoperind persoana accidentata cu o haina de cauciuc ori cauciucata (impermeabil) sau cu simpla stofa uscata. Se mai poate interveni stand cu picioarele pe o scandura sau pe orice alt asternut uscat, neconductor de curent, pe o legatura sau pachet de haine etc. Se mai recomanda sa se foloseasca, daca se poate, numai o singura mana.
La joasa tensiune, cand curentul se scurge in pamant prin corpul celui accidentat prin electrocutare si acesta strange convulsiv in maini un conductor, iar reteaua nu se poate deconecta urgent, este mai bine ca cel accidentat sa fie izolat fata de pamant (de exemplu impingand sub el scanduri uscate sau orice alt material izolant uscat, astfel incat sa nu mai atinga solul, peretii sau alte obiecte din imediata apropiere) decat sa se incerce desprinderea mainilor. Persoana care intervine trebuie sa respecte masurile ce trebuie luate la atingerea celui accidentat, aratate mai sus. De asemenea, se va avea grija ca cel accidentat prin electrocutare sa nu sufere alte accidente la luarea acestor masuri. In caz de nevoie trebuie taiate conductoarele de joasa tensiune, cu ajutorul unui topor cu coada de lemn uscat, cu foarfeci izolate sau cu ajutorul unui aparat cu o izolatie corespunzatoare. Operatia trebuie executata cu precautie (nu se ating conductoarele, se taie fiecare conductor in mod separat, cu manusile de cauciuc si cu galosii pusi). La inalta tensiune, pentru izolarea celui accidentat fata de pamant sau de partile conducatoare de curent, cel care intreprinde acest lucru trebuie sa poarte incaltaminte de cauciuc dielectrica si manusi si sa actioneze cu o prajina sau clesti izolati la o tensiune corespunzatoare. Pe liniile electrice de transport, cand scoaterea accidentatului de sub tensiune printr-una din metodele aratate mai sus nu se poate executa suficient de repede si fara pericole, trebuie sa se recurga la scurt-circuitarea (prin aruncarea unor conductoare) a tuturor conductoarelor de linie si legarea lor sigura la pamant (dupa regulile generale de tehnica securitatii). In acest caz, trebuie luate masuri ca bucla aruncata sa nu atinga corpul persoanei care acorda ajutorul. De asemenea trebuie sa se tina cont de urmatoarele:
a) daca accidentatul se gaseste la inaltime, trebuie sa se previna sau sa se evite pericolul de cadere ;
b) daca accidentatul atinge un singur conductor, este adesea suficient sa se lege la pamant numai acest conductor ;
c) pentru a realiza legarea la pamant si scurt-circuitarea, este necesar in primul rand ca conductorul intrebuintat in acest scop sa fie pus la pamant apoi aruncat peste conductoarele de linie care urmeaza sa fie puse la pamant;
d) trebuie de asemenea retinut ca, daca in linie exista o capacitate electrica mare, prin deconectare poate ramane o sarcina periculoasa pentru viata si numai legarea la pamant a liniei o poate face inofensiva.
B. PRIMELE MASURI DUPA SCOATEREA ACCIDENTATULUI DE SUB CURENT
Modul de aplicare a masurilor de prim-ajutor este in functie de starea in care se afla accidentatul dupa scoaterea de sub curent. In cazul cand acesta se afla in deplina cunostinta, desi pana atunci fusese in lesin sau a stat mult timp sub tensiune, el va fi indrumat sau transportat la un medic, spre a preveni o eventuala agravare a starii sale; in situatii grave, trebuie sa fie chemat medicul sau salvarea la fata locului. Pana la venirea medicului si pentru ca sa nu existe din nou pericolul inghitirii limbii sau al inecarii cu voma in cazul unui nou lesin, accidentatul se aseaza in decubit ventral.
Cand cel accidentat si-a pierdut cunostinta, el trebuie intins pe un loc neted si comod; i se desface imbracamintea la piept si la gat, se iau masuri pentru improspatarea aerului, se evacueaza din incapere persoanele de prisos, apoi i se da sa miroase o solutie de amoniac, se stropeste cu apa (nu din gura !), i se fac frictiuni pe corp pentru incalzirea corpului. Medicul trebuie sa fie chemat cat mai urgent. In cazul cand accidentatul respira greu, foarte rar si convulsiv, la fel ca un muribund, i se va face respiratie artificiala si un masaj in regiunea inimii. In cazul cand persoana accidentata nu mai da semne de viata (respiratia, bataile inimii, pulsul sunt absente) nu trebuie sa fie considerata pierduta. Moartea poate fi adesea numai aparenta, dar cel accidentat va muri daca nu i se va acorda primul ajutor, facandu-i-se respiratie artificiala. Respiratia artificiala trebuie facuta in mod continuu, pana la sosirea medicului, care, in aceste cazuri, trebuie chemat urgent. Pulsul se verifica la artera carotida, fara a presa excesiv.
In operatia de readucere la viata a acelui accidentat prin electrocutare, care in aparenta este mort, fiecare secunda este pretioasa, de aceea primul ajutor trebuie dat imediat, daca este posibil chiar la fata locului; el va fi transportat in alt loc numai in cazul cand pericolul continua sa ameninte atat pe cel accidentat cat si pe cel care acorda primul ajutor sau in cazul imposibilitatii acordarii primului ajutor in timpul transportului. Electrocutatul poate fi considerat mort numai in cazul unor grave leziuni externe, de exemplu fracturarea cutiei craniene in cadere sau carbonizarea intregului corp. Moartea poate fi declarata de catre medic. In nici un caz nu trebuie sa se aplice celui accidentat mijloace empirice.
C. PRINCIPALELE INSTRUCTIUNI OBLIGATORII APLICABILE LA EXECUTAREA RESPIRATIEI ARTIFICIALE
Respiratia artificiala va fi executata numai in cazurile in care cel accidentat nu respira deloc sau respira rar, convulsiv, cu sughituri, ca un muribund, sau daca respiratia se inrautateste. Executarea respiratiei artificiale trebuie sa fie inceputa imediat ce accidentatul a fost scos de sub curent si se continua apoi fara intrerupere. Ea va fi continuata pana la obtinerea rezultatului pozitiv (revenirea la viata) sau pana la aparitia semnelor neindoielnice ale mortii reale (a petelor cadaverice sau a rigiditatii corpului). S-au observat cazuri cand cei considerati morti datorita leziunilor provocate, au fost readusi la viata peste cateva ore socotite din momentul accidentului (chiar 8-11 ore). In timpul cat se executa respiratia artificiala, se va observa atent fata accidentatului. In cazul cand se observa o miscare a buzelor, a pleoapelor sau a marului lui Adam, facand impresia ca inghite, se va verifica daca nu cumva accidentatul a inceput sa respire singur si regulat, se opreste respiratia artificiala, deoarece continuarea ei poate fi periculoasa. Daca insa dupa cateva clipe de asteptare se va observa ca acesta nu mai respira, se va relua imediat respiratia artificiala. Inainte de a se proceda la executarea respiratiei artificiale, este necesar :
Sa se elibereze imediat accidentatul de partile de imbracaminte care impiedica respiratia (gulerul de la camasa, fularul), sa se desfaca cureaua de la pantaloni.
Sa se elibereze imediat gura celui accidentat de obiecte straine (sa se inlature protezele dentare daca exista);
Daca gura accidentatului este inclestata, ea trebuie deschisa, in care scop falca inferioara este impinsa in afara; pentru aceasta cel care da primul ajutor aplica cele patru degete de la ambele maini in spatele colturilor falcii inferioare, apoi, prin apasarea degetelor mari deasupra marginii falcii, aceasta este impinsa in afara, astfel ca dintii maxilarului inferior sa fie adusi in fata dintilor celui superior. In cazul cand in modul mai sus indicat nu se reuseste sa se deschida gura, atunci se va recurge la ajutorul unei lame metalice sau unei linguri care se va introduce intre masele la colturile gurii si nicidecum in fata (caci dintii se pot rupe) si cu precautie se desclesteaza dintii. (Inainte de a se folosi lama metalica/lingura, se inveleste cu un material textil pentru a proteja dantura. Sunt preferabile de asemenea unelte din lemn.)
D. METODE DE RESPIRATIE ARTIFICIALA
Exista mai multe metode de respiratie artificiala(Silvester, Schäfer, Howard) care se aplica de la caz la caz. Oricare ar fi metoda, este necesar a se actiona foarte rapid pentru a realiza primele cinci inspiratii fortate pentru a asigura oxigen creierului, altfel dupa 3 minute fara oxigen, creierul se lezeaza ireversibil.
Metoda Silvester. Mentionam ca aceasta metoda este cea mai buna dintre metodele de respiratie artificiala prezentate. In cazul cand se dispune de ajutoare, se aplica aceasta metoda. Pentru aplicarea acesteia sunt necesare mai multe schimburi de echipe, procedeul fiind obositor. La aplicarea metodei Silvester se aseaza accidentatul pe spate, pe un sul de haine ca sa se largeasca toracele, se scoate si se retine limba afara cu un carlig de rufe, batista uscata sau cu ajutorul unei fesi sau bucati de panza care se trece in jurul gatului; operatorul se aseaza in genunchi la capul accidentatului iar bratele acestuia se prind de sub incheietura cotului si se apasa fara violenta pe partile laterale ale pieptului (expiratie), numarand: unu, doi, trei- se ridica apoi bratele accidentatului in sus si se trag inapoi peste cap (inspiratie); numarand: patru, cinci, sase- se vor apasa din nou bratele accidentatului pe partile laterale ale pieptului. In cazul cand se dispune de ajutoare, la aplicarea metodei Silvester sunt intrebuintati doi oameni, fiecare stand pe un genunchi de fiecare parte a accidentatului, actionand in concordanta si dupa numaratoare. Un al treilea ajutor tine scoasa limba accidentatului. In cazul unei executari corecte a respiratiei artificiale se aude un sunet (care seamana a geamat) produs de aerul ce trece prin traheea accidentatului, la comprimarea pieptului si eliberarea lui. Daca sunetele nu se produc, aceasta inseamna ca limba a cazut si impiedica trecerea aerului; in acest caz trebuie sa fie scoasa mai mult afara . In cazul fracturarii unei maini sau unui umar, metoda Silvester NU trebuie aplicata.
Metoda Schäfer.In cazul cand respiratia artificiala trebuie facuta de o singura persoana, este mai usor de aplicat metoda Schäfer. Avantajele ei constau in usurinta aplicarii procedeului, deoarece acesta poate fi usor insusita, dupa cateva exercitii de scurta durata. In cazul aplicarii metodei Schäfer, accidentatul trebuie asezat cu spatele in sus, cu capul sprijinit pe o mana, cu fata in laturi. Cealalta mana trebuie intinsa in lungul capului si se va asterne ceva sub fata. Daca este posibil i se va scoate limba afara; aceasta nu trebuie tinuta deoarece ea va sta singura. Apoi operatorul trebuie sa se aseze in genunchi deasupra accidentatului, cu fata inspre capul acestuia, in asa fel incat soldurile sale sa fie cuprinse intre genunchii persoanei care da ajutorul. Se aplica apoi palmele pe spatele accidentatului, pe coastele inferioare, cuprinzandu-le lateral cu degetele indoite, numarand unu, doi, trei operatorul se apleaca inainte in asa fel ca prin greutatea corpului sau sa apese cu mainile pe coastele accidentatului. Numarand in continuare: patru, cinci, sase, operatorul se ridica brusc de pe spatele accidentatului, revenind la pozitia de la inceput, fara a ridica mainile de pe accidentat.
Metoda Howard.Se aplica (in locul metodei Schäfer) in cazul in care cel accidentat are arsuri pe spinare si leziuni la maini. In cazul aplicarii metodei Howard se aseaza accidentatul pe spate asternand sub locul cu arsuri o batista sau o panza curata si i se intind mainile in lungul capului. In cazul cand mainile sunt fracturate, acestea nu se vor intinde, ci se vor aseza deasupra capului. Limba accidentatului trebuie scoasa afara si tinuta de o a doua persoana. Apoi operatorul se aseaza in genunchi deasupra persoanei accidentate, procedand identic ca si la aplicarea metodei Schafer: apasa pe coastele inferioare (nu pe burta), numarand la apasare si la ridicare. Oricare ar fi metoda aplicata, sa se evite apasarile intense pe piept sau pe spate, mai cu seama in regiunea abdomenului, deoarece poate produce impingerea alimentelor din stomac spre gura, ceea ce ar putea astupa caile respiratorii. Trebuie sa fie evitate miscarile violente ale accidentatului, (in special metoda Silvester) pentru a nu se produce fracturi sau luxatii. La aplicarea oricarei metode de respiratie artificiala, trebuie avut grija ca accidentatul sa nu raceasca; de aceea nu trebuie sa fie lasat pe pamant umed sau pardoseala de piatra, de beton sau fier. Pentru aceasta, sub accidentat trebuie asezat ceva calduros, va fi invelit si daca este posibil incalzit aplicandu-i-se pe corp si la picioare sticle cu apa fierbinte, caramizi sau pietre incalzite si bine acoperite pentru a nu cauza arsuri. Toate acestea trebuie facute repede fara sa se intrerupa operatia de respiratie artificiala. In timpul respiratiei, bratele celui care face respiratia, in cazul aplicarii metodelor Schafer si Howard, sau ale accidentatului, la aplicarea metodei Silvester, pot fi indepartate pentru 2-3 secunde de cutia toracica a accidentatului. La toate metodele de respiratie artificiala trebuie sa se faca 15 miscari complete pe minut, adica de inspiratie si respiratie. Pentru a obosi mai putin, cel care face respiratia artificiala trebuie sa respire in ritmul miscarilor pe care le face accidentatului.
Metoda respiratiei artificiale gura-la-gura Este cea mai buna metoda pentru ca este usor de invatat si practicat, poate fi folosita asupra persoanelor de toate varstele. In plus, ofera rata mare de succes pentru salvatorul singur, asa cum este cel mai probabil sa fie in cazul radioamatorilor, care lucreaza in grup restrans iar in grupuri mai mari se aduna rar, doar in cazul concursurilor sau simpozioanelor.
Pasii care trebuie urmati sunt urmatorii:
– Verificati gura accidentatului pentru a va asigura ca nu este obstructionata.
– Plasati corpul accidentatului pe spate, astfel incat pieptul sa fie in extensie
– Prindeti mandibula si ridicat-o in sus astfel incat capul sa aiba o pozitie inspre inapoi(vezi imaginea anterioara); Aceasta actiune va debloca caile respiratorii blocate de baza limbii, care este deseori inghitita de persoana in stare de inconstienta.
Acum se incepe respiratia artificiala: Cu o mana se strang narile accidentatului. Dupa aceea salvatorul inspira rapid si adanc, apoi insufla aerul prin gura accidentatului. Daca maxilarele sun inclestate, inca se mai poate folosi aceasta metoda, aerul trecand printre dinti, altfel se poate folosi si metoda gura-la-nas. Expiratia accidentatului trebuie sa se produca natural, la oprirea insuflatiei. Daca e nevoie, respiratia artificiala(metoda Silvester sau gura-la-gura) trebuie combinata cu masajul cardiac. In cazul a doi salvatori ritmul este de 10-12 inspiratii pe minut – o data la 5 compresii cardiace; In cazul unui singur salvator, se face o succesiune de 2 inspiratii dupa fiecare 15 compresii cardiace. In cazul cand accidentatul este copil, ritmul de respiratie artificiala este de 20 inspiratii pe minut, se continua cu succesiunea de 2 inspiratii la 15 compresii cardiace pana la revenire sau sosirea medicului. Nu pierdeti nici un moment in inceperea respiratiei artificiale, cea mai mica intarziere poate fi fatala!
Masajul inimii se executa in felul urmator : persoana care da primul ajutor pune mana sa dreapta pe regiunea inimii accidentatului, avand degetele indreptate in directia capului acestuia si mana stanga peste mana dreapta si apasa uniform, cu mainile indreptate, in ritmul batailor inimii (la un om sanatos 70-80 pe minut, sau pentru comoditate la fiecare secunda, dupa ceas) face cu podul palmei 20-30 apasari slabe pe coastele de deasupra inimii.
Vizat,
Birou Securitatea Muncii și PSI
FACULTATEA_______________________________
SERVICIUL (Catedra)__________________________
FIȘĂ COLECTIVĂ DE INSTRUCTAJ
privind securitatea muncii
întocmită azi______________
Subsemnatul……………………………………………………………..având funcția de……………………………………………..în cadrul serviciului (catedrei) ………………………. …………………………………………asistat de dl./dna…………………………………………….
am procedat la instruirea unui număr de……………..persoane de la…………………………………
conform tabelului nominal de pe verso, în probleme de Securitatea Muncii și PSI, pentru prezența în unitatea noastră în ziua/ zilele……………………………………………………………
În cadrul instructajului general s-au prelucrat următoarele materiale:
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
care cuprind norme de protecția muncii, norme de siguranța circulației interne și norme de PSI, ce trebuie respectate în incinta unitătii.
Prezenta fișă de instructaj se va păstra la serviciul (catedra)…………………………..
Verificat, Semnătura celui care a efectuat instructajul
____________________ _____________________________________
PROCES VERBAL
cu persoanele participante la instruire
Am luat la cunoștință, cu privire la materialele prelucrate și consemnate în fișa colectivă de instructaj pentru Securitatea Muncii și în domeniul PSI, riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională și ne obligăm să le respectăm întocmai.
Numele și prenumele________________________________
Semnătura_________________________________________
CONCLUZII
În această lucrare am dorit să prezint care sunt normele specifice de securitate a muncii pentru alimentația publică și agroturism. Prevederile sistemului național de reglementări normative pentru asigurarea securității muncii constituie, alături de celelalte reglementări juridice referitoare la sănătatea și securitatea în muncă, bază pentru:
– activitatea de concepție a echipamentelor tehnice și tehnologice;
– autorizarea funcționării unităților;
– instruirea salariaților cu privire la securitatea muncii;
– cercetarea accidentelor de muncă și stabilirea cauzelor și responsabilităților;
– controlul realizării măsurilor de securitate a muncii;
– fundamentarea programului de protecție a muncii.
Normele specifice de securitate a muncii pentru turism și alimentație publică au fost elaborate ținând seama de reglementările existente în domeniul securității muncii pentru aceste activități, precum și pe baza studierii proceselor de muncă și stabilirea riscurilor specifice astfel încât, pentru fiecare risc, normele să cuprindă cel puțin o măsură de prevenire la nivelul fiecărui element component al procesului de muncă.
Structura acestor prevederi este făcută pe domenii de activități, astfel:
– industria hotelieră și de cazare;
– alimentația publică;
– agrement;
Pe lângă prevederile specifice de securitate a muncii, norma cuprinde și un capitol cu prevederi de proiectare privind echipamentele de munca utilizate în industria hotelieră, alimentația publică și agrement.
BIBLIOGRAFIE
1. Antonoaie Niculaie, Foriș Tiberiu, Crețu Romeo ș.a – “Management în turism. Ecosturismul – componentă a tursimului modern”, Ed. Psihomedia, Sibiu, 2002.
2. Anghel I., Axinte V., Dumitru E., Ergonomie. Aplicații și perspective, Cluj-Napoca, 1978
3. Baciu I., Dekevenco P., Bazele fiziologice ale economiei, vol. II, Cluj-Napoca, 1986
4. Crețu Romeo Cătălin – “Legislație în alimentație publică și agroturism”, Editura CERES, 2012
5. Ghidul pesiunilor, ANTREC, 2015
6. Institutul național de statistică. “Tursimul Romaniei – breviar statistic”. 2000 – 2015
7. Monitorul Oficial al României, Legislația din domeniul turismului 2009 – 2015
8. Nicolescu Radu, Tehnologia activității în restaurant și bar, Bucuresti, 1981
9. Revista vacanța la tara, 2006 – 2015
10. Site web I.N.C.D.T.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cercetări Privind Normele Specifice DE Securitate A Muncii (ID: 111508)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.