Cercetari Privind Implemetare Fondurilor Structurale In Judetul Iasi 2007 2014

CERCETARI PRIVIND

IMPLEMETARE FONDURILOR STRUCTURALE

IN JUDETUL IASI

2007-2014

CUPRINS

Introducere

Metode de cercetare

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul . 1.: Politica agricola comunitară aspecte privind dezvoltarea regională nord Est

1.1.Aspecte generale

1.2.Instrumente ale dezvoltării regionale utilizate

1.3.Probleme regionale obiective politice

1.4.Surse de finantare pre-aderare si post-aderare

1.5.

1.6.

1.7. Dezvoltarea rurala GAL judetul Iasi

1.5.1 GAL Rediu Prăjeni

1.5.2 GAL Valea Prutului

1.5.3 GAL Iasi SUD VEST

1.5.4 GAL Microregiunea Focuri Belcesti

1.5.5 GAL Colinele Iașiului

1.5.6 GAL Stefan cel Mare

PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul .2.: Resurse existente in agricultura si ruralul judetului IAȘI

2.1 Potențialul agricol județului Iași

2.2 Potențialul forestier al județului Iași

2.3 Structura expolatațiilor

2.4 Evolutia 2011 – 2014

Capitolul.3. Analiza impactului politicii agricole comune asupar veniturilor fermierului

3.1. Prezentarea modelului construit

3.2. Încorporarea riscului activității de producție agricole în cadrul modelelor de programare economico matematică

Concluzii

Bibliografie

Anexe

ACRONIME

UE – Uniunea Europeană

FS – Fonduri Structurale

FEDR – Fondul European de Dezvoltare Regională

FSE – Fondul Social European

FC – Fondul de coeziune

IS – Instrumentele structurale

FEOGA – Fondul European pentru Orientare și Garantare Agricolă

IFOP – Instrumentul Financiar de Orientare Piscicolă

PND – Planul Național de Dezvoltare

CSC –Cadru de Sprijin Comunitar

PO – Program Operațional

POS – Program Operațional Sectorial

POR – Program Operațional Regional

PHARE – Poland and Hungary Aid for the Reconstuction of Economy

ISPA – Instrument for Structural Policies for Pre-Accession

SAPARD – Programul special de acțiune de ajutor în procesul de pre-aderare pentru agricultura și dezvoltare rurala

PC – Politica de coeziune

PDR – Politica de Dezvoltare Regională

CR – Comitetul Regiunilor

CM – Comitetul de Monitorizare

BEI – Banca Europeană pentru Investiții

IMM – întreprinderi mici și mijlocii

ECE – Europa Centrală și de Est

CES – Coeziune Economică și socială

Introducere

Romania undeva in EST

Dupa aderarea României la Uniunea Europeana, lucru ce a marcat infaptuirea unei vis al economiei agricole dupa 60 de ani de comunism si a conducerii centralizate a productiei, dupa 15 ani de zbateri si reforme agricole sub diverse guverne care a farmitat si distrus sistemul agricol, dar niciodata neterminând de retrocedat pamantul taranului roman, Romania trebuie sa se adapteze din mers economiei agricole si dezvoltarii rurale pentru a se putea integra pe piata interna a Uniunii Europene si a se adapta la Politica Agricola Comuna.

Sub o presiune crescândă, taranul roman neavînd experiența tehnologica a Vestului si nici puterea financiară de a se alinia cu agricultura Uniunii Europene, incearca din mers sa invețe din experiența mecanismului pieței libere urmand o politică ce adanceste si mai tare diferențele dintre piata agricola din România si piata agricola a Uniunii Europene. Masuri agricole din partea Statului duc si mai mult la crearea difentelor existente. Cresterea dierentelor de preț la inputu-rile agricole, liberalizarea preturilor la produsele agricole, eliminarea subventiilor producatorilor agricoli, reducerea si instabilitatea veniturilor din produsele agricole care nu reusesc sa acopere cheltuielile efectuate, toate duc la scadere a interesului de a dezvolta agricultura inregistrandu-se o scadere a productivitatii fața de țarile din Uniunea Europeana aparand mari discrepante.

Producatorul roman trebuie sa respecte sarcinile trasate de politica agricola , sa se alinieze noilor cerinte impuse de standardele de pe piata agricola comuna, pentru a putea beneficia de sprijinul financiar acordat de Uniunea Europeana ca ajutor pentru a putea face fata existente impuse, incercand o aliniere la standarde uneori prea inalte pentru simplul taran roman ce nu are cunostiinte de marketing, sa isi ofere o stabilitate si o eficienta economica lui si familiei sale, o bunastare cetatenilor din mediul rural si urban care beneficiaza de produsele sale, sa produca in conformitate cu ceea ce se cere pe piata interna si internationala, dar in acelasi timp sa aiba si el profit pentru a putea reinvesti crescand productia , diversificand-o prin aplicare de metode tehnice si economice noi, generatoare de profit si bunastare.

LISTA TABELELOR

Tabel nr. 1:Organizare regionala Romanaia NUTS …………………..

Tabel nr. 2:……………………… 30

Tabel nr. 3:… 33

Tabel nr. 4:…………………………………. 38

Tabel nr. 5:………………… 45

Tabel nr. 6: …………………………………. 46

Tabel nr. 7: ……………………………………………………………………………. 64

LISTA FIGURILOR

Figura nr. 1: Regiuni geografice Romania ……………………………………………………….

Figura nr. 2:…………………………………

Figura nr. 3:………………

Figura nr. 4:…………..

Figura nr. 5: ………….

Metode de cercetare

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul 1: POLITICA AGRICOLA COMUNITARAASPECTE PRIVIND DEZVOLATREA REGIONALA NORD EST

Aspecte generale

Spatiul rural in Romania este format din cele aproximativ 2800 de comune care există la momentul actual si cuprinde populatia rurală in baza Legi 2/1968 de organizare teritorial administrativa. Impreună cu suprafata spatiului rural ce cuprinde 89,9% din suprafața țarii si populația de peste 9,78 milioane locuitori constituie forța de dezvoltare a Romaniei.

Agricultura a devenit dominanta economiei romanesti dupa desfiintarea industriei iar populatia a migrat inapoi la sat in majoritatea regiunilor țării devenind un sector foarte bine reprezentat cu peste 69% din forța de munca ce exista in mediul rural.

Din cele 8 regiuni ale țării regiune NORD EST este cea mai mare ca intindere cu o suprafata de 36.851 kmp si o populație de 3,745 milioane locuitori dar fiind si cea mai saraca si cea mai slab dezvoltata din regiuni.

Decalajele dintre regiuni istorice sint direct proportionale cu dezvoltarea si progresele realizate de-a lungul timpului in toate domeniile de activitate, lipsa unei infrastructuri rutiere duce la pierderea interesului potențialilor investitori in regiune .

In Romania incepand cu anii 1960, anii industrializarii masive populatia tanara activa a inceput migrarea spre oraș, schimband mult fata satului romanesc populatia rurala scazund de la 78% pana la 45,6%. Dupa 1989 lucrurile s-au schimbat ca urmare intoarcerii populatiei in rural ca urmare a desfiintarii multor intreprinderi nerentabile.

Asa a aparut agricultura de subzistenta, populatia reîntoarsa la origini practica agricultura pentru autoconsum aceasta reprezentant principala sursă de venit a familiei de agricultori.

România, prin cei aproape 9,9 milioane de cetățeni ce domiciliază în mediul rural, care reprezintă 45% din populația rurala totală (INS, Anuarul statistic 2013), constituie statul cu cea mai ridicată  pondere a populației rurale la nivelul Uniunii Europene, fiind urmat de Polonia  și Bulgaria (Eurostat, 2012). La nivelul populației rurale active economic, ponderea lucrătorilor în agricultură se situează, conform statisticilor oficiale, în jurul valorii de 60% din totalul populației din această categorie (INS, Anuarul statistic 2013). În acest sens, analizele Băncii Mondiale (2005) arătau că, deși în România activau aproximativ o treime dintre ”fermierii” înregistrați la nivelul întregii Uniuni Europene, producția agricolă  totală  realizată  reprezenta doar o zecime din cea consemnată  la nivel comunitar, în acea perioadă.

Fig .1.Regiunile de dezvoltare în România

Tabel 1

Instrumente ale dezvoltării regionale utilizate

Probleme regionale obiective politice

Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana incepe o noua etapa in dezvoltarea agricola si rurala in care Romania trebuie sa se intergreze si sa se adapteze pentru a se putea intra in randul statelor membre U.E. creind o presiune pe reformarea agriculturii si economiei rurale necesitand o noua viziune strategică pe termen lung a obiectivelor care urmează a fi realizate.

Economia agricol slab dezvoltata trebuie reorientata spre o noua directie, o agricultura viabila, ecologica si profitabila, trebuind sa aplice noi mecanisme de piață o metodă obiectivă, sau “nepolitică” de colectare și alocare a resurselor , utilizarea de tehnici noi pentru cresterea productiei, un sistem care combină cofinanțarea cu parteneriatul, îmbunătățește responsabilitatea agricultorului fata de mediul inconjurator.

Producatorul este nevoit sa produca in conformitate cu cererile pietei de consum, sa reactioneze cu promtitudine la nevoile consumatorului, să se diferențieze cadrul legal intrand in asociatii de producatori, care stabilesc regulile generale ce reglementează implementarea întregii politici.

1.4. Surse de finantare pre-aderare si post-aderare

Calitatea de nou membru al Uniunii Europene, nu dădea României experiența implementării unor programe de dezvoltare rurală în perioada 2000-2006, la fel ca UE 25. Drept urmare, experiența românească în acest domeniu incepe prin implementarea instrumentuluide pre-aderare SAPARD.

Politica de solidaritate a UE este o politică complexă în concordanță cu strategia de extindere a Uniunii, avandu-se în vedere și țările în curs de aderare. Pentru acestea au fost create instrumente financiare specifice, cu rolul de a reduce decalajele de dezvoltare dintre acestea și statele comunitare și de a le pregăti din punct de vedere instituțional și al managementului încă înainte de aderare pentru utilizarea Fondurile structurale. Alături de „Parteneriatele de Aderare” au fost create instrumente și aranjamente financiare specifice, pentru a răspunde nevoilor acute ale acestora în domeniile infrastructurii, restructurării industriei, serviciilor, sectorului IMM, agriculturii și protecției mediului.

PHARE a fost creat în 1989 pentru a contribui la restructurarea economică a Poloniei și Ungariei În 1990 a fost extins și la celelalte țări din spațiul ECE iar în momentul de fațăconstituie principalul instrument de pre-aderare pentru aceste țări. Phare corespunde Obiectivului 1 al politicii de coeziune economică și socială în care acționează FS. Scopul programului a suferit modificări pe parcursul timpului, fiind în permanență adaptat nevoilor statelor beneficiare.

Astfel, începând din anul 2000 (perioda de programare 2000-2006), asistența Phare este este concentrată pe 2 priorități:

• dezvoltarea instituțională: întărirea capacității administrative și instituționale a țărilor candidate, în vederea implementării acquis-ului comunitar;sprijinirea investițiilor: etc.

La începutul anului 2000 au fost reformate și metodele de gestionare a programului, fiind trasate noi linii concentrarea pe proiecte ce au în vedere implementarea acquis-ului, creșterea dimensiunilor proiectelor, descentralizarea continuă a managementului programului și îmbunătățirea metodelor de implementare bugetară.

ISPA este un program creat în 1999 și funcțional din 2000, cu o abordare similară Fondului de Coeziune, concentrându-se pe finanțarea proiectelor de infrastructură în domeniile mediului și transportului și având în vedere 3 aspecte:

1) familiarizarea cu politicile și procedurile UE;

2) alinierea la standardele de mediu comunitare;

3) extinderea și conectarea la rețelele de transport trans-european.

SAPARD a fost creat în 1999 și funcțional din 2000, în scopul sprijinirii dezvoltării rurale și agriculturii durabile în țările candidate și pregătirii acestora în vederea adaptării treptate la politica agricolă comună. SAPARD corespunde în principal componentei de orientare a FEOGA, pentru componenta de garantare fiind necesare adaptări citar;sprijinirea investițiilor: etc.

La începutul anului 2000 au fost reformate și metodele de gestionare a programului, fiind trasate noi linii concentrarea pe proiecte ce au în vedere implementarea acquis-ului, creșterea dimensiunilor proiectelor, descentralizarea continuă a managementului programului și îmbunătățirea metodelor de implementare bugetară.

ISPA este un program creat în 1999 și funcțional din 2000, cu o abordare similară Fondului de Coeziune, concentrându-se pe finanțarea proiectelor de infrastructură în domeniile mediului și transportului și având în vedere 3 aspecte:

1) familiarizarea cu politicile și procedurile UE;

2) alinierea la standardele de mediu comunitare;

3) extinderea și conectarea la rețelele de transport trans-european.

SAPARD a fost creat în 1999 și funcțional din 2000, în scopul sprijinirii dezvoltării rurale și agriculturii durabile în țările candidate și pregătirii acestora în vederea adaptării treptate la politica agricolă comună. SAPARD corespunde în principal componentei de orientare a FEOGA, pentru componenta de garantare fiind necesare adaptări complexe ale cadrului legislativ și financiar.

Prin acest program sunt finanțate măsuri referitoare la ajustarea structurilor de producție agricolă calitatea produselor alimentare și protecția consumatorului, dezvoltarea rurală, protecția mediului și asistență tehnică. Câteva din prioritățile cărora le răspund aceste măsuri sunt reprezentate de: îmbunătățirea procesării și marketingului produselor agricole și piscicole, dezvoltarea și diversificarea activităților economice, creearea de grupuri de producători, îmbunătățirea formării si educarii profesionale, dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale, gestionareasi imbunătățirea resurselor de apă etc.

1.5 Proiecte derulate în regiunea N-E , județul Iași

Prin măsura Programului SAPARD s-a urmărit în primul rând facilitarea implementării acquis-ului comunitar. Cu această măsură s-a vizat diminuarea neajunsurilor care caracterizează agricultura din România, înainte de aderarea ei la Uniunea Europeană.

Principalele măsuri ale Programului SAPARD derulate în România sunt prezentate astfel:

Tabelul .2.

Proiecte depuse și contractate în județul Iasi

MASURA 1.1 „IMBUNĂTĂȚIREA PRELUCRĂRII ȘI MARKETINGULUI PRODUSELOR AGRICOLE ȘI PISCICOLE”

MĂSURA 3.1 „INVESTIȚII ÎN EXPLOATAȚIILE AGRICOLE”

MĂSURA 3.4 „DEZVOLTAREA SI DIVERSIFICAREA ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE CARE SA GENEREZE ACTIVITĂȚI MULTIPLE ȘI VENITURI ALTERNATIVE”

MASURA 2.1 IMBUNATATIREA SI DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII RURALE

MASURA 3.5 SILVICULTURA

Pentru ca sectorul agricol să devină atractiv pentru bănci si instituțiile de credit, pentru a elimina unele inconvenientele apărute datorită lipsei cofinanțării private și a garanțiilor ce trebuie asigurate de către beneficiari și pentru a asigura premisele finanțării prin credite a investițiilor din agricultură a fost înființat „Fondul pentru creditarea investițiilor în agricultură” conform Legii nr. 231/2005 privind stimularea investițiilor în agricultură.

De asemenea, pentru garantarea instrumentelor financiare pe care instituțiile de credit le-au pus la dispoziția producătorilor agricoli, procesatorilor de produse agricole și, după caz, autorităților publice locale, pentru asigurarea co-finanțării proiectelor realizate din fonduri SAPARD, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a constituit și un „Fond de garantare a creditelor pentru realizarea proiectelor din cadrul Programului SAPARD” conform Legii nr. 218/2005 privind stimularea absorbției fondurilor SAPARD prin preluarea riscului de către fondurile de garantare.

Pachetul normativ pentru finanțarea și garantarea investițiilor din agricultură, în special pentru asigurarea cofinanțării proiectelor realizate din fonduri SAPARD s-a intitulat Programul „Fermierul” și a constituit principalul instrument pentru creșterea absorbției fondurilor SAPARD.

Odată cu lansarea Programului „Fermierul” la sfârșitul anului 2005, numărul proiectelor depuse în perioada decembrie 2005 – iulie 2006 pentru măsurile 1.1 „Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole”, 3.1 „Investiții în exploatațiile agricole” și 3.4 „Dezvoltarea și diversificarea activităților economice care generează activități multiple și venituri alternative” s-a triplat față de perioada anterioară, astfel încât până la data de 31 iulie 2006 au fost depuse un număr de 6.509 proiecte în sumă de aproximativ 1,976 miliarde Euro cheltuială publică. Cheltuiala publică este nerambursabilă și este reprezentată de contribuția Comisiei Europene și contribuția națională.

1.6. Stadiul cererilor de finanțare depuse la CRPDRP 1 NORD-EST Iasi în cadrul Programului FERMIERUL

În marea lor majoritate , proiectelor au fost depuse de persoane fizice autorizate și societăți comerciale de profil agro-alimentar care au fost principalii beneficiari care s-au confruntat cu problema accesării fondurilor datorită aspectelor menționate. Constrânși de necesitatea respectării standardelor și normelor comunitare din domeniu, beneficiarii au pregătit și realizat documentațiile necesare pentru obținerea finanțării, de asemenea au obținut scrisorile de confort pentru respectarea conformității cu procedurile Programului SAPARD. Cu toate că aceste proiecte erau conforme și puteau îndeplini criteriile de eligibilitate pentru a fi selectate pentru finanțare SAPARD, din lipsa fondurilor comunitare acestea nu mai puteau fi contractate.

Necesitatea adoptării Ordonanței de Urgență nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanțării publice cu fonduri nerambursabile pentru proiectele de investiții din cadrul Programului SAPARD vine din faptul că, față de nivelul fondurilor allocate pentru derularea Programului SAPARD pentru perioada 2000 – 2006 în sumă de 1,511 miliarde Euro cheltuială publică, la data de 31 iulie 2006, au fost depuse suplimentar proiecte eligibile în valoare de aproximativ 270,0 milioane Euro cheltuială publică. Astfel, s-a ajuns în situația în care fondurile Programului SAPARD alocate prin acordurile anuale de finanțare pentru perioada 2000-2006 au fost epuizate, un număr foarte mare de proiecte conforme care depășesc alocarea financiară comunitară pentru măsurile 1.1 „Îmbunătățirea prelucrării și marketingului produselor agricole și piscicole”, 3.1 „Investiții în exploatațiile agricole” și 3.4 „Dezvoltarea și diversificarea activităților economice care generează activități multiple și venituri alternative”.

Scopul Ordonanței de Urgență a fost de a completa fondurile bugetare alocate prin Programul SAPARD cu fonduri naționale, pentru realizarea tuturor proiectelor de investiții privind modernizarea fermelor și dezvoltarea sectorului de procesare carne, lapte, vin, cereale în vederea aplicării cerințelor acquis-ului comunitar în sectorul agro-alimentar românesc, cu respectarea legislației în condiții de șanse egale pentru toți beneficiarii Programului SAPARD.

1.7 Analiza stadiului fizic de implementare al proiectelor depuse în cadrul programului SAPARD în județul Iași

a) Capacităti de procesare noi și modernizate realizate în județul Iași prin programul SAPARD Măsura 1.1

Din aceasta analiza observam cresterea capacitatilor de procesare in sectoarele in care s-au facut aceste investitii, respectiv se poate observa procentul de creștere față de cel existent la unele societăți comerciale de 100%.

Tabelul 4.4

Analiza stadiului fizic de implementare al proiectelor

b) În cadrul Măsurii 3.4. – „Dezvoltarea și diversificarea activităților economice care să genereze activități multiple și venituri alternative” au fost construite un număr de 7 pensiuni noi cu o capacitate de cazare de 63 de camere si au fost modernizate alte 2 pensiuni cu o capacitate de cazare de 15 camere si nivel de confort de trei margarete.Valoarea eligibilă a acestor proiecte a fost de 4.849.390 Euro.

Tabelul 4.4.

Proiecte derulate pe măsura 3.4. în județul Iași

Pentru perioada 2007-2013, principalele obiective strategice ale sectorului agroalimentar din România au vizat consolidarea si capitalizarea fermelor de tip familial, creșterea veniturilor populației rurale, dezvoltarea sectorului de procesare, asigurarea siguranței alimentare pentru populație, creșterea contribuției sectorului agroalimentar la produsul intern brut și ajustarea balanței comerciale pentru produsele agroalimentare.

Aceste obiective au fost atinse atât prin implementarea instrumentelor PAC, transpuse în prioritățile naționale, cât și prin mecanismele naționale menite să conducă la atingerea obiectivelor Planului Național Strategic.

Aceste programe vizează creșterea impactului FEADR, datorate:

– creșterea numărului de beneficiari și o mai bună absorbție a fondului prin creșterea capacității de cofinanțare (Programul Fermierul inclusiv politica de creditare si sistemul de garantare a creditului rural);

– pregătirea implementării măsurilor FEADR cum ar fi pensionarea timpurie a agricultorilor, servicii de consultanță, îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii (sprijinirea si dezvoltarea capacității de consultanță pentru agricultura și economia rurala, cadastru și comasarea terenului, renta viageră).

FEGA intervine pentru susținerea piețelor agricole

FEADR finanțează programele de dezvoltare rurală

Finanțarea măsurilor prin FEGA se efectuează prin cogestiunea dintre State membre și Comisie și în maniera centralizată la nivel comunitar.

FEGA finanțează, prin co-gestiune State membre si Comisie:

– restituirile fixate pentru exportul produselor agricole către țări terțe;

– intervenții destinate reglementării piețelor agricole;

– plățile directe către agricultori prevăzute în cadrul Politicii Agricole Comune;

– anumite acțiuni de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă a Comunității și în țările terțe, realizate de Statele membre.

In maniera centralizată, FEGA finanțează:

contribuția financiară a Comunității la acțiuni veterinare punctuale, la acțiuni de control în domeniul veterinar, în cel al mărfurilor alimentare și al alimentelor pentru animale, a programelor de eradicare și de supraveghere a bolilor animale precum și a acțiunilor fitosanitare, promovarea produselor agricole;

măsurile, adoptate conform legislației comunitare, destinate asigurării conservării, determinării, colectării și utilizării resurselor genetice in agricultura;

punerea în aplicare și menținerea sistemelor de informații contabile agricole;

sistemele de cercetare agricolă.

FEADR finanțează, exclusiv în sistem de co-gestiune, programele de dezvoltare rurală. Pentru perioada 2007-2013, pentru FEGA si FEADR au fost alocate peste 371 milioane euro. FEGA si FEADR sunt administrate de către Direcția generală pentru Agricultură din Comisia Europeană. In fiecare țară, autoritățile naționale selecționează proiectele, în parteneriat cu Comisia Europeană și administrează creditele FEGA și FEADR. Comitetele de monitorizare formate din reprezentanți la nivel regional, național și comunitar sunt responsabile pentru monitorizarea și evaluarea intermediară a oricărei acțiuni. Ca stat membru al Uniunii Europene, România, prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (MAPDR) trebuie să ia toate măsurile necesare privind gestionarea și derularea fondurilor destinate finanțării Politicii Agricole Comune. In conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1290/2005 din 21 iunie al Consiliului Uniunii Europene privind finanțarea Politicii Agricole Comune, au fost infinitate cele două fonduri europene pentru agricultură.

In România implementarea financiară a celor doua fonduri s-a realizat prin intermediul a două agenții de plăți:

1) Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) pentru FEGA

2) Agenția de Plăti pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) pentru FEADR.

Ambele sunt instituții publice române cu personalitate juridică în subordinea Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Alocare indicativă pentru măsurile de dezvoltare rurală

(în EURO, pentru întreaga perioadă)

Tabel 1

Procesul de finanțare a cheltuielilor către beneficiarii ajutorului financiar nerambursabil din fonduri naționale și comunitare este reglementat prin regulamente speciale și diferă în cadrul celor două agenții de plăți.

Efectuarea plăților lunare pentru cheltuielile finanțate din FEGA se vor efectua în prealabil din fonduri naționale mobilizate de la bugetul de stat sub forma pre-finanțării urmând ca aceste sume să fie rambursate de către Comisia Europeană în a treia zi lucrătoare din a doua lună care urmează celei în care s-a efectuat plata.

Finanțarea cheltuielilor pentru programele de dezvoltare rurală se efectuează folosind resurse financiare de la bugetul de stat pentru partea de co-finanțare, de la Bugetul Comunității Europene în conformitate cu angajamentele bugetare anuale și din contribuția privată a beneficiarilor de proiecte în proporțiile stabilite după negocierea cu Comisia Europeană și adoptarea programului de dezvoltare rurală.

O politică de dezvoltare rurală trebuie însoțită și completată de politici de sprijinire a pieței și veniturilor ale Politicii Agricole Comune și astfel să contribuie la îndeplinirea obiectivelor acestei politici așa cum sunt stipulate în Tratat. Politica de dezvoltare rurală trebuie să țină cont și de obiectivele generale ale politicii de coeziune socială și economică stipulate în Tratat și să contribuie la îndeplinirea lor, integrând în același timp alte priorități ale unor politici majore, așa cum se stipulează în concluziile Consiliilor Europene pentru competitivitate și dezvoltare durabilă de la Lisabona și Gotteborg. Conform Tratatului, în elaborarea Politicii Agricole Comune și a metodelor speciale pentru aplicarea sa, se ține cont de particularitățile activității agricole care rezultă din structura socială a agriculturii și din diferențele structurale și naturale dintre diverse zone rurale.

Reforma Politii Agricole Comune din iunie 2003 și aprilie 2004 a introdus schimbări majore care pot avea un impact semnificativ asupra economiei pe tot teritoriul rural al Comunității din punct de vedere al structurilor producției agricole, metodelor de administrare a pământului, ocuparea forței de muncă și condițiile economice și sociale din diversele zone rurale.

1.8 Dezvoltarea rurala Grupuri Actiune Locala judetul Iasi

Deși județele Iași dețin o mare suprafață de teren agricol, această resursă nu poate fi eficient valorificată, productivitatea fiind scăzută la toate tipurile de culturi, datorită influenței următorilor factori: calitatea terenului (cu o diversitate pronunțată), alternanța categoriilor de sol, fragmentarea acestora, în comparație cu alte unități de suprafață similare din țară; forța de muncă îmbătrânită (mai mult de 28% din populația rurală are peste 60 ani), migrarea tineretului către centrele urbane; gradul mare de sărăcie a proprietarilor care întâmpină mari dificultăți în realizarea culturilor și creșterea animalelor; lipsa capitalului pentru restructurarea și modernizarea agriculturii; instabilitatea și eroziunea solului, numeroasele alunecări de teren.

Sectorul privat în agricultură a luat naștere prin aplicarea Legii fondului funciar. Modul în care aplicarea Legii fondului funciar a fost gândită și pusă în aplicare, întârzierea cu care s-a realizat, au generat o serie de factori perturbatori, respectiv:

– fărâmițarea exploatațiilor agricole;

– necorelarea aplicării Legii fondului funciar cu apariția pieței funciare, aceasta apărând cu întârziere, în anul 1998 (Legea 54/1998 privind circulația juridica a terenurilor);

– lipsa mijloacelor adecvate pentru efectuarea lucrărilor agricole;

– blocarea circuitului terenurilor agricole.

Structura de organizare a producției agricole a județului Iași combină exploatații agricole mici fără personalitate juridică, orientate către auto-consum, cu exploatații agricole mari și foarte mari, de tip comercial, rezultate pe baza arendei sau concesionării terenului. Culturile care ocupă cea mai mare suprafață din terenul arabil sunt culturile de porumb, grâu și secară și de floarea soarelui. Structura culturilor agricole din județe a suferit modificări din cauza schimbării formei de proprietate de la începutul anilor '90 dar și din cauza sărăciei populației care folosește porumbul în cantități mari, nemăcinat, ca furaj pentru animale și ajunge să fie de multe ori în surplus. În plus, fermierii nu au șanse mari să opteze pentru o cultură mai profitabilă cum ar fisfecla de zahar, datorită cotelor impuse de Uniunea Europeană

1.8.1 GAL Rediu Prăjeni

Teritoriul GAL Rediu- Prăjeni se caracterizează printr-un grad de saracire ridicat, o dezvoltare economica slaba bazata pe agricultura. Nici facilitatile pentru turism nu sunt evindentiate de aceea este oportuna promovarea turismului religios și istoric in zona. Desi alarmante din punct de vedere socio- economic, aceste aspecte reprezinta un atu pentru conservarea biodiversitatii in zona si atragerea turistilor si prin folosirea brandului Natura 2000. Existenta unei politici coerente de promovare a acestor atribute ar face ca zona sa poata fi vizitata intr-o masura mai mare de turisti, romani, sau chiar straini. Elaborarea prezentului plan de dezvoltare al teritoriului GAL Rediu- Prăjeni ar conduce la coordonarea dezvoltarii agriculturii în contextul prezervarii biodiversitatii si a conservarii peisajelor rurale, la creșterea participarii fermierilor din zonă la promovarea conservarii biodiversitatii prin practici agricole traditionale, la înțelegerea prezentării privind valoarea ecologica a pasunilor semi-naturale;

Astfel, in cadrul GAL REDIU – PRĂJENI, economia are ca trasatura predominanta procentul foarte mare al fermelor de subzistenta, care produc in principal pentru autoconsum, comercializand pe piata doar intamplator produsele obtinute. In plus, fermele de subzistenta au acces dificil la alte surse de venituri si, de aceea, bunastarea unei parti semnificative a populatiei rurale depinde considerabil de nivelul de profitabilitate al fermelor. Numarul mare al exploatatiilor de subzistenta sau semisubzistenta constituie principala problema existenta la nivelul sectorului agricol din cadrul GAL REDIU – PRĂJENI. Pentru stimularea transformarii gospodariilor satesti in ferme agricole familiale cu caracter comercial, trebuie luate masuri pentru sustinerea investitiilor in mediul rural, pentru creditarea agriculturii. Teritoriul detine si in domeniul zootehnic un real potential, dar care ca si celelalte sectoare nu este suficient exploatat.

In concluzie:

potentialul agricol ridicat al GAL Rediu- Prăjeni este favorabil practicarii agriculturii, in special pomicultura si cresterea animalelor;

avand in vedere ca agricultura este practicata in cadrul GAL Rediu- Prăjeni in mod individual si fractionar, se impune crearea unor forme asociative atat in cazul cultivarii terenurilor agricole si cresterii animalelor cat si in materie de valorificare si comercializare a produselor obtinute;

sprijinirea constituirii grupurilor de producatori si a unor centre de preluare, prelucrare si desfacere a produselor locale;

1.8.2 GAL Valea Prutului

Pe teritoriul GAL Valea Prutului se remarcă un interes crescut pentru accesarea fondurilor europene. Astfel, în cele 10 comune și Orașul Ștefănești au fost implementate sau se află în curs de implementare diverse proiecte, de la modernizări de drumuri și școli până la creare de ferme de animale. Sursele de finanțare atrase au fost variate, la fel ca și beneficiarii, care au fost atât din sfera publică cât și din cea privată.

În teritoriul Grupului de acțiune locală Valea Prutului, au fost finanțate un număr de 163 proiecte cu finanțare europeană din care 17 au fost câștigate de beneficiari publici și 146 de proiecte de către beneficiari privați.

Din total proiecte, 47 de proiecte se instrumentează prin Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”, un număr de 42 de proiecte au fost depuse pentru Măsura 121 „Modernizarea exploataților agricole”, 42 de persoane sunt beneficiari de proiecte depuse pe Măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență”, 3 persoane sunt beneficiari ai măsurii 123 „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere” microîntreprinderile au primit ajutor public nerambursabile prin Măsura 312 „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi” prin care au primit sprijin 10 beneficiari, sectorul turistic a căpătat plus valoare prin implementarea a 2 proiecte pe măsura 313„Încurajarea activităților turistice” pe Măsura 322 „Renovarea și dezvoltarea satelor” reprezentanții publici din 15 comune au primit sprijin financiar pentru dezvoltare și alte 2 comune au primit sprijin prin măsura 125 „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii”.Toate aceste proiecte primesc ajutor sprijin prin programul FEADR.

1.8.3 GAL Iasi SUD VEST

1.8.4 GAL Microregiunea Focuri Belcesti

Masura 12 Instalrea tinerilorfermieri 20.00 0 20.00 7,40% 160.0 40.0 10%

Masura 121 Modernizareaexploatilor agricole

150.0

35.00

256.140

25.00

532.50

326.10

375.00

87.50

582.750

5,5%

13,13%

9,48%

120.0 284.00 204.912 30.0 71.00 51.28 40%

Masura 123 Crestera valoari

adaugate aproduselor agricole

si forestier

20.00 20.00 40.00 7,40% 160.0 40.0 50%

105.00 0 105.00 3.8% 84.00 21.00 10%

Masura 312 Sprijn pentru

crearea si dezvoltarea de

micro-intreprinderi

40.00

520.14

171.429

20.127

571.429

740.241

14,80%

19,24%

320.0

416.091

80.0

104.023 70%

Masura 313 Incurajreaactivtailor turistice

30.00

10.00

17.647

17.647

417.647

17.647

1,10%

3,70%

240.0

80.0

60.0

20.0

50%, 75%, 10%

85%

1.8.5 GAL Colinele Iașiului

1.8.6 GAL Stefan cel Mare

PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul.2. Resurse existente in agricultura judetului Iasi

2.1. Potențialul agricol

Potențialul agricol al unei zone este caracterizat cu ajutorul a patru indicatori economici fundamentali: fondul funciar, terenul agricol pe locuitor, structura folosinței agricole și încărcătura de animale la 100 hectare ( ).

Fondul funciar este constituit din totalitatea terenurilor existente, de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt definite sau de domeniul public ori privat din care fac parte. Fondul funciar definit astfel reprezintă o componentă esențială a avuției naționale, avuție care trebuie folosită, protejată și ameliorată în deplină concordanță cu interesele societății ( ).

În funcție de destinație, fondul funciar este alcătuit din următoarele grupe de terenuri:

terenuri cu destinație agricolă;

terenuri cu destinație forestieră;

terenuri aflate permanent sub ape;

terenuri din intravilan;

terenuri cu destinații speciale.

În județul Iași structura fondului funciar pe categorii de folosință este următoarea: terenuri agricole 379051 ha, terenuri cu destinație forestieră 99201 ha, terenuri aflate permanent sub ape 13087 ha, terenuri din intravilan 16974 ha și terenuri cu destinații speciale 39245 ha (tab.2.).

Resursele de fond funciar atrase în circuitul producției agricole reprezintă un factor de producție – care, prin cantitate (suprafața), particularități, calitate (nivelul fertilității) și preț determină potențialul, modul de organizare, structura și eficiența economică a producției agricole.

Terenul agricol pe locuitor, este un indicator de arealitate, care exprimă raportul dintre suprafața agricolă a comunei (județ, zonă, țară etc) și populația acesteia. Acest indicator oferă informații despre potențialul general de producție agricolă la nivelul unității teritorial-administrative investigate. Fiind un indicator de mare variabilitate în spațiu, rezultat al condițiilor geografice, economice și sociale specifice foiecărei zone, cunoașterea valorilor sale poate avea o funcție de orienatare pentru strategia agrară a diverselor zone rurale. Valoarea indicatorului este în medie pe total spațiu rural de 0,47 ha/locuitor și este inferioară mediei naționale (0,64 ha/loc.).

Examinarea datelor din teren evidențiază diferențieri mari ca urmare a faptului că terenul agricol ocupă suprafețe diferite la nivelul comunelor, datorită poziției lor în cadrul marilor unități geografice (câmpii, dealuri, podișuri), iar populația rurală totală variază și ea conform gradului de dezvoltare economico-socială în profil teritorial.

Nu se întâlnesc zone omogene întinse în ceea ce privește repartiția teritorială a acestui indicator. Grupa sau intervalul de grupare a comunelor după suprafața agricolă pe locuitor care indică 1-2 ha este cel mai bine reprezentată, însumând un procent de 38,2% din totalul comunelor (41,8% la nivel național). Grupele extreme: < 0,5 ha/loc. și > 4 ha/loc., se întâlnesc în “insule” izolate, nesemnificative ca suprafață în teritoriu.

Tabelul 2

Structura fondului funciar pe categorii de folosință – 2014

(17)

Structura terenului agricol pe categorii de folosință, caracterizează în linii generale potențialul de producție agricolă, direcțiile de specializare ale agriculturii și profilul general de producție (tab.3). Un alt indicator calitativ important al fondului funciar îl constituie structuria culturilor în terenul arabil (tab.4.).

Tabelul 3

Structura terenului agricol pe categorii de folosință -2014

Tabelul 4

Structura cuturilor în terenul arabil – 2014

(17)

Cunoașterea în detaliu a structurii folosinței agricole poate asigura pentru organele de decizie un instrument pentru aplicarea acelor măsuri economico-sociale care să ducă la utilizarea completă și corectă a resurselor funciare (amplasarea obhiectivelor economice în mediul rural, concentrarea și specializarea producției etc.).

La nivelul județului Iași există o structură avantajoasă a fondului funciar comparativ cu media națională, datorită ponderii înalte a terenurilor agricole (69,2%) și în primul rând a celor mai valoroase din punct de vedere economic – suprafețele arabile (66,1% din total agricol) și suprafețele cu vii și livezi (5,6% din total agricol).

Trăsătura caracteristică a răspândirii în profil teritorial a terenurilor arabile este pusă în evidență de modul diferențiat al frecvenței acestora pe unități majore de relief. Cele mai înalte valori – peste 80% teren arabil din total agricol corespund regiunilor de câmpie înaltă, Frecvențe de 60-80% teren arabil din agricol sunt înregistrate în cadrul comunelor din zonele de contact ale Câmpiei Moldovei cu Podișul Central Moldovenesc și Podișul Sucevei. Frecvențe între 50-60% se întâlnesc în regiunile mai înalte și fragmentare: la vest de Hârlău, Șaua Ruginoasa Strunga, Bârnova și Răducăneni.

Teritorial suprafețele viticole și pomicole sunt divizate în unități mai mari sau mai mici în funcție de particularitățile de masivitate, poziția geografică, elementele agroclimatice, de expunere, de soluri și nu în ultimul rând de tradiție. Aceste terenuri dețin în cadrul comunelor suprafețe reduse procentual din total agricol și sunt grupate în special în zona municipiului Iași și a localităților Hârlău, Cotnari, Strunga și Răducăneni. Pășunile și fânețele întâlnite în județul Iași sunt de dealuri și podișuri, de stepă și de luncă.

Densitatea (încărcătura) animalelor la 100 ha (UVM – unități vită mare/ 100 ha), se calculează ca raport între numărul total de animale exprimat în UVM (întregul efectiv se transformă pe bază de coeficienți – bovine = 1,00; porcine = 0,30; ovine = 0,15; păsări = 0,004) într-o unitate convențională – unitatea vită mare, oferind posibilitatea unei analize pertinente și a comparabilității.) și totalul terenului agricol al zonei analizate îmulțit cu 100. Indicatorul obținut reflectă relația existentă între potențialul agricol zootehnic și cel vegetal. El prezintă aspectul cantitativ al sectorului zootehnic.

Analiza încărcăturii medii de animale pe ansamblul județului Iași, de 85,0 UVM/100 ha, arată că acest indicator are o valoare mai mare decât media calculată la nivel național, care este de 54,5 UVM/100 ha teren agricol (tab. 4.4.). În același timp, analiza arată că 89% din suprafața județului (comparativ cu 95% la nivel național) are o încărcătură suboptimă (considerând optim: 1 UVM/1 ha teren agricol).

Tabelul 5

Densitatea (încărcătura) animalelor la 100 ha – 2014

(13, Calcule proprii)

În profil teritorial, gradul de încărcare cu animale la 100 ha teren agricol se prezintă foarte dispersat. O încărcătură optimă se întâlnește izolat (în 11% din numărul comunelor), în centrul și vestul județului. O scurtă trecere în revistă a densității speciilor de animale care participă prin însumare la formarea acestui indicator arată că: bovinele au o repartizare dispersată pe întreg teritoriul rural (în medie 35,1 capete/100 ha), atingând cele mai ridicate densități în majoritatea comunelor din vestul județului, iar cele mai scăzute în est; porcinele au o răspândire teritorială strâns legată de zonele de cultură ale porumbului și cartofului (densitatea medie este de 73,9 capete/100ha); ovinele urmează o răspândire conformă în principal cu zonele tradiționale (115,3 capete/100 ha).

Concluzionând, apreciem că din punct de vedere al resurselor funciare, județul Iași are un potențial agricol natural mediu (suprafața agricolă reprezintă 66,1% din total suprafață, revenind pe locuitor 0,47 ha teren agricol comparativ cu 0,63 ha în România cu 0,7 ha în Franța, 0,24 ha în Germania, 0,39 ha în Italia , 0,4 ha pe plan mondial.

2.2. Potențialul forestier

Terenurile cu destinație forestieră cuprind:

terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrare silvică;

terenurile destinate împăduririlor, determinate prin amenajamentele silvice;

terenurile neproductive – stâncării, abrupturi, bolovănișuri, râpe, ravene, torenți – dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice.

În conformitate cu prevederile Codului silvic, pădurile și terenurile afectate împăduririi sau care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrație forestieră constituie fondul forestier .

Noțiunea de pădure nu este identică cu aceea de fond forestier, pădurea constituind elementul component principal al acestui fond. Noțiunea de pădure în sensul atribuit prin normele silvice include terenul care face parte din fondul forestier și este acoperit cu vegetație forestieră, care a atins vârsta de exploatare și este cuprins în amenajamente silvice.

Terenurile acoperite cu vegetație forestieră ce nu sunt cuprinse în amenajamentele silvice nu sunt supuse regimului silvic, ci numai unor reguli tehnice silvice și de pază.

De asemenea, trebuie facută distincția între fond forestier și cea de patrimoniu forestier, care cuprinde ansamblul bunurilor mobile și imobile destinate exploatării, refacerii, apărării și pazei fondului forestier.

Pădurile – ca principal element al fondului forestier – se clasifică, în raport cu funcțiile pe care le îndeplinesc, în două grupe funcționale :

– păduri de producție și protecție destinate să producă material lemnos pentru industria de prelucrare a lemnului și pentru alte nevoi ale economiei naționale, precum și pentru a îndeplini un rol de protecție;

– păduri cu funcții speciale de protecție, care condiționează păstrarea și dezvoltarea unor obiective de interes economic, social sau științific.

Potențialul forestier, se apreciază cu indicatorul “suprafața forestieră pe locuitor”, care se calculează ca raport între suprafața forestieră a zonei analizate și numărul de locuitori . Indicatorul prezintă o importanță deosebită în mediul rural pentru că pădurea are atât un rol economic cât și un rol social și de protecție a mediului, el putând furniza elemente pentru fundamentarea politicilor sectoriale și pentru stabilirea unor priorități de intervenție în domeniul specific.

Pe baza datelor furnizate de CNS la nivelul anului 2014, analiza acestui indicator arată următoarele:

– media județului Iași de numai 0,12 ha/loc., comparativ cu media națională de 0,3 ha/loc, indică un potențial forestier scăzut. Media națională, situează România la un nivel mediu pe plan european, alături de Austria – 0,40 ha/loc., Bulgaria – 0,40 ha/loc., Portugalia 0,30 ha/loc etc. În mediul rural, media atinsă de acest indicator este aproape dublă 0,60 ha/loc.

– în condițiile climatice și geopedologice specifice din Județul Iași s-a dezvoltat o vegetație forestieră bogată și variată (1,7% rășinoase, 18,3% fag, 6,8% stejar, 40,5% diverse specii tari și 32,7% diverse specii moi).

În afara acestor constatări, în examinarea indicatorului suprafața forestieră/locuitor apar și o serie de particularități după cum urmează:

– inegalitatea repartizării terenurilor forestiere pe forme de relief, majoritatea acestora –concentrate în zona dealurilor și numai 9% la câmpie; există o inegalitate a repartizării terenurilor forestiere în raport cu densitatea populației.

Indicatorul analizat are valori superioare în comunele Strunga, Bârnova, Răducăneni etc. La polul opus cu valori reduse, se situează comunele din lunca Prutului și Jijiei

2.3. Potențialul turistic

Potențialul turistic este eterogen ca surse de formare (peisaj divers, tradiționalitate rurală în arhitectură, vestigii istorice și arheologice, resurse în ape minerale și termale etc) și este caracterizat printr-o subutilizare economică și o vizibilitate socială redusă.

Indicatorul “gradul de atractivitate turistică” se determină în funcție de prezența la nivelul comunelor a zonelor naturale protejate, a zonelor construite protejate, stațiuni balneare de importanță națională și locală, a turismului rural exprimat prin numărul de sate incluse într-un circuit de acest tip etc. (tab 6.).

Pentru aprecierea gradului de atractivitate turistică se poate avea în vedere o scală a potențialului turistic de felul următor :

– comune fără obiective sau potențial turistic (formează zonele dominant agricole, situate cu precădere în regiunile de câmpie și podiș din sudul, estul și centrul țării; în aceste zone prezența monumentelor naturii este mai rară decât în restul teritoriului – în această grupă se încadrează majoritatea comunelor (peste 85%) din județul Iași);

– comune cu potențial turistic redus (cu obiective turistice naturale și/sau construite, valorificate pe plan local – în această grupă se încadrează comunele din zona Strunga, Sinești, Voinești, Mogoșești, Bârnova);

– comune cu potențial turistic mediu (aflate în zona submontană sau montană, dispun de peisaje naturale deosebite, dar au infrastructura slab dezvoltată – nu este cazul în județul Iași);

– comune cu potențial turistic ridicat sau mare(au potențial turistic deosebit și infrastructură specifică, parțial realizată, favorabile dezvoltării prioritare a turismului – nu este cazul în județul Iași);

– comune cu potențial turistic foarte mare (pe teritoriul cărora se află rezervații ale biosferei cu valori de patrimoniu natural de interes național și mondial, parcuri naționale, monumente ale naturii– nu este cazul în județul Iași).

Tabelul 6

Activitatea turistică în județul Iași -2014

(17)

Din analiza distribuției comunelor pe această scală rezultă că zonele cu potențial turistic redus sunt caracteristice județului Iași.

Pentru a da o relevanță mai mare acestei clasificări se impune studierea unor aspecte cantitative privind potențialul turistic al zonelor prin cuantificarea următorilor indicatori: capacitatea de cazare turistică, indicele de utilizare a capacității turistice etc.

2.4. Potențialul industrial

Potențialul industrial este determinat de resursele primare și de resursele de capital locale, de situația geografică și de tradiții.

Exceptând industria energetică, activitatea neagricolă se desfășoară în cea mai mare parte în intreprinderi mici și mijlocii (care au între 1 și 250 de angajați) – tabelul 7. Din cele 14132 intreprinderi mici și mijlocii (661657 la nivel național), numai 14% funcționează în mediul rural (17% la nivel național).

Tabelul 7

Structura IMM-urilor pe clase de mărime, în anul (%)

(17)

Intreprinderile mici și mijlocii joacă un rol important atât la sate, cât și în orașe, deoarece creează locuri de muncă și dezvoltă cultura competiției. 14% din micile intreprinderi se ocupă de prelucrarea lemnului și a altor materiale, 2,7% de construcții, 70% de comerț, 3,2% de alimentație publică, 2,6% de transport, 3,1% de tranzacții imobiliare și diverse alte servicii și 4,4% alte domenii. De remarcat este faptul că circa 85% din intreprinderile din mediul rural se ocupă de comerț.

Numărul unităților de servicii din mediul rural – care funcționau în majoritatea cazurilor sub formă de cooperative de consum – s-a redus, pe de o parte din cauza scăderii cererii, dar pe de altă parte din cauza muncii defectuoase de organizare și marketing.

Potențialul industrial al unei regiuni se cuantifică printr-un indice complex calculat în funcție de principalele activități industriale din teritoriu care s-au manifestat în domeniul extractiv și al prelucrării materiilor prime (industriale, agricole, la care se adaugă cel al prelucrării și distribuției energiei electrice și termice).

2.5 Gradul de complexitate a activității industriale

Indicatorul gradul de complexitate a activității industriale este structurat pe trei categorii ce reflectă prezența/absența activității industriale la nivelul comunei . Culegerea datelor necesare pentru această analiză este realizată de la organele administrației de resort de stat și private, sistemul național de statistică fiind încă destul de deficitar în acest domeniu.

Datele de mai jos se referă la anul 2013. Alegerea acestui indicator a avut în vedere relevanța sa în aprecierea structurală a activităților industriale din rural. Indicatorul operează pe o scală ordonată pe trei niveluri: a) grad de complexitate zero – înseamnă absența activității industriale; b) grad de complexitate redus – ceea ce înseamnă prezența unei ramuri industriale; c) grad de complexitate mare – ceea ce presupune prezența a cel puțin două ramuri industriale.

Distribuția comunelor pune în evidență faptul că mai puțin de jumătate din numărul total (49,8%) desfășoară cel puțin una din activitățile industriale corespunzătoare unei ramuri dintre cele luare în considerare la constituirea indicatorului. Se constată că un grad de complexitate mare este reprezentativ pentru un număr relativ redus de comune (6,7%din totalul acestora). În plan teritorial, comunele cu activități industriale mai complexe au fost identificate în două areale compacte mai mari, situate în partea central-vestică (Podul Iloaiei, Strunga) și sub forma unor insule izolate din zonele de nord-est (Movileni, Popricani). În aceste comune sunt prezente activități ale industriei de prelucrare a argilei și/sau a produselor agricole.

Pentru 77,1% din totalul comunelor este specific un singur tip de activitate industrială, preponderent prelucrarea produselor agricole și prelucrarea lemnului. Utilizarea acestui indicator trebuie făcută cu o oarecare precauție din cauza calității informațiilor utilizate în analiza acestui indicator, datorită discrepanțelor majore privind distribuția teritorială, în special a industriei prelucrătoare de produse agricole. Această situație dovedește oportunitatea constituirii unui cadru statistic adecvat care să se modeleze pe noile structuri instituționale/organizatorice ale industriei românești și să surprindă cu veridicitate evoluția temporară și spațială a caracteristicilor sale demo-economice.

2.6 Prelucrarea produselor agricole

Prelucrarea produselor agricole se caracterizează prin gradul de prelucrare a produselor agricole în comunitatea rurală și se calculează raportând volumul produselor prelucrate la totalul potențialului agricol . Datele pentru 2013 arată că numai într-o mică proporție (19,3% din numărul comunelor) și-au dezvoltat cel puțin o activitate industrială de prelucrare a produselor agricole. Teritorial s-au identificat câteva zone compacte cu unități de prelucrare a produselor agricole (Răducăneni, Movileni, Podul Iloaiei).

Concluzionând apreciem că județul Iași dispune de un însemnat potențial de dezvoltare a industriei alimentare în spațiul rural (este asigurată o gamă largă de materii prime vegetale și animale, există resurse umane, iar capacitățile de producție existente sunt utilizate parțial – în industria cărnii în proporție de circa 20%, în cea a laptelui de 41%, în producția de ulei de soia 26%, în industria zahărului 49%, în industria de conserve de legume 12% etc).

2.7. Potențialul exploatației agricole

Exploatația agricolă este entitatea fundamentală a structurilor agricole și a economiei locale. Ea este studiată spațial, prin analiza dimensiunilor fizice cu ajutorul indicatorului suprafața medie a exploatației individuale și organizațional prin măsurarea comportamentului asociativ. Principalele tipuri de exploatații agricole din județul Iași sunt prezentate în tabelul 8.

Tabelul 8

Situația exploatațiilor agricole private la nivel de județ –2014

(17)

2.8 Suprafața medie a exploatației agricole individuale

Indicatorul economic ales ca instrument de analiză definește dimensiunea funciară medie a exploatației individuale și se exprimă în hectare. Acest indicator este relevant pentru caracterizarea structurilor organizatorice din agricultură în contextul economic actual marcat de absența unui cadru legal favorizant spiritului antreprenorial.

Potrivit datelor pe anul 2013 (tab.9.), pe ansamblul ruralului județului Iași suprafața medie a exploatației agricole individuale este de 2,38 ha, reprezentând un nivel foarte redus comparativ cu suprafața medie a fermei comunitare, de 18,7 ha sau cu cea corespunzătoare unor țări din Uniunea Europeană: 17,7 ha în Belgia; 26,4 ha în Irlanda; 28,1 ha în Germania; 35,7 ha în Franța; 67,1 ha în rRegatul Unit al Marii Britanii.

Tabelul 9

Dimensiunea exploatațiilor agricole individuale la nivel de județ – 2014

(17)

Acest indicator este folosit și pentru a exprima concentrarea producției agricole și potențialul de consolidare economică a acestora.

2.9 Suprafața medie a exploatației de tip asociativ juridic

Indicatorul economic folosit în analiza potențialului asociației agricole este numărul mediu de hectare care revine unei exploatații de tip asociativ cu statut juridic care se calculează ca raport între suprafața agricolă lucrată și numărul exploatațiilor de tip asociativ juridic aferent acesteia. Acest indicator este relevant pentru procesul de modelare a structurilor organizatorice de producție din agricultură în perioada de tranziție.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Alimentației pe 2013 dimensiunea medie, la nivelul ruralului a acestui tip de exploatație, este mai mică în județul Iași comparativ cu media națională, respectiv 321,4 ha față de 431,1 ha.

2.10 Suprafața medie a exploatației de tip asociativ familial

Acest indicator exprimă dimensiunea agricolă medie a exploatației de tip asociativ familial, cuantificată în hectare și se calculează prin raportarea suprafeței de teren agricol lucrată în asociații familiale la numărul total de expliatații de tip asociativ familial. Potrivit datelor de la MAA, pe ansamblul ruralului, suprafața medie a expoloatației de tip asociativ familial este de 108,9 ha (134,5 ha la nivel național).

Asemenea asociații sunt prezente în 39,5% din numărul total de comune, preponderent în partea de est și sud-est. Distribuția comunelor corespunzătoare intervalului de variație al indicatorului pune în evidență ponderea mai mică (18,55%) a celor cu o suprafață medie sub 25 ha și frecvențe relativ apropiate pentru cele cu valori peste 25 ha (29,8% cele cu o suprafață medie între 25-74,9 ha; 23,3% cele între 75-149,9 ha; 28,4% cele cu 150 ha și peste).

2.11 Gradul de asociere în exploatarea terenului agricol

Acest indicator exprimă proporția terenului agricol aflat în proprietate privată lucrat în exploatații de tip asociativ (juridic, familial) și se calculează prin raportarea suprafeâei agricole lucrate în exploatații de tip asociativ la total teren agricol, exprimându-se în procente. El este relevant pentru surprinderea unor fenomene socio-economice specifice diferitelor zone geografice ale țării. Potrivit datelor de la MAA, pe ansamblul ruralului, gradul de asociere în exploatarea terenului atinge în județul Iași o valoare medie de 41%, dublă față de media la nivel național (cca 20%).

Referitor la semnificațiile acestui indicator, sunt necesare studii privind opțiunile și motivațiile producătorilor agricoli pentru exploatarea terenului în asociații agricole, studii privind calitatea resurselor umane, a înzestrării tehnice și tehnologice din agricultura individuală, tradițiile și mentalitățile populației agricole din aceste zone.

2.12 Echiparea tehnică a exploatațiilor agricole

Nivelul de dotare a exploatațiilor agricole cu șeptel mort (este format din mijloacele mecanizate sau utilajul tehnic – tractoare, mașini, echipamente, instalații și utilaje pentru mecanizarea diferitelor procese de muncă), exprimă gradul și potențialul de dezvoltare al acesteia, respectiv furnizează informații în legătură cu:

a). productivitatea muncii – gradul de dotare al unei exploatații agricole cu utilaj tehnic contribuie la scăderea timpului de lucru și poate permite o creștere a suprafeței cultivate.

b). productivitatea resurselor primare – mașinile agricole permit creșterea productivității pământului, respectiv executarea lucrărilor în timpi optimi și de calitate superioară au ca efect creșterea randamentelor la unitatea de suprafață.

c). eficiența economică a diferitelor activități – ex: utilajul tehnic permite reducerea consumurilor specifice de materiale (piese de schimb, energie, carburanți).

d). condițiile de muncă;

Cuantificarea nivelului de dotare cu utilaj tehnic a unui teritoriu sau a unei întreprinderi se realizează prin analiza următorilor indicatori (tab. 10.):

a). gradul de dotare al agriculturii cu mașini agricole necesare pentru efectuarea lucrărilor în perioadele optime (în județul Iași indicatorul are următoarele valori – tractoare: 38%; combine recoltat cereale: 72%, pluguri: 32%, grape cu disc: 45%, semănători: 72%, mașini de erbicidat: 42%).

Tabelul 10

Echiparea tehnică a exploatațiilor agricole 2014

b). suprafața agricolă utilă ce revine pe tractor (din acest punct de vedere agricultura României se situează pe ultimele locuri în ierarhia țărilor europene, respectiv 60 ha comparativ cu 19,6 în UE, cu 8,3 în Germania, cu 12,2 în Italia și cu 20,8 în Franța).

2.13 Producțiile medii

Producțiile medii pe culturi și pe animal (tab.11., 12.) indică performanța exploatațiilor agricole, iar mutațiile înregistrate în ultimii ani arată o evoluție pozitivă.

Tabelul 11

Producțiile totale și medii obținute în zootehnie –media 2011-2014

(17)

Tabelul 12

Producțiile medii pe culturi în județul Iași –media 2011-2014

(17)

2.14 Structurile de proprietate

Complexitatea morfologică și funcțională a sistemului agriculturii implică cunoașterea structurilor de proprietate. Indicatorul relevant și accesibil din perspectiva informațiilor existente este ponderea suprafeței agricole private în totalul suprafețelor agricole, care definește structura de proprietate a terenului agricol și se exprimă în procente. El prezintă relevanța pentru transformările fundamentale în structurile proprietății funciare din agricultură, punând în evidență importanța sectorului privat al agriculturii.

Nivelul mediu de privatizare a terenului agricol din județul Iași, este superior mediei naționale, respectiv 78,2% față de 70,7%.

Capitolul 3 ANALIZA IMPACTULUI POLITICII AGRICOLE COMUNE ASUPRA VENITULUI FERMIERILOR

Utilizarea și dezvoltarea unor modele care să simuleze funcționarea exploatațiilor agricole are o tradiție și o practică deosebit de bogată atât în România cât și în lume.

La nivel european aceste practici au cunoscut o utilizare și o dezvoltare de concepte odată cu pregătirea reformei Politici Agricole Comune din anul 1992. În contextul evaluării impactului modificărilor propuse politicii agricole asupra producției agricole se pot remarca utilizarea a trei tipuri de metode matematice, acestea fiind: analiza unor exploatații agricole tip (metoda SIMULPAC); programarea liniară – mijloc tradițional de optimizare a structurii de producție în agricultură; programarea matematică pozitivă – metodă deosebit de atractivă având în vedere numărul redus de informații necesare pentru construirea unor modele (neliniare) care simulează foarte bine comportamentul decidentului agricol(prin calibrarea structurii de producție la un an de referință) H. B Lefer (1994).

Utilizarea acestor metode în simularea reacției exploatațiilor agricole la schimbările de macromediu s-a dovedit a fi complementară. Utilizarea unui anumit tip de model matematic depinde de gradul de cuprindere al informațiilor de care dispune cercetătorul despre structura de producție analizată, precum și de nivelul economic la care este realizată cercetarea.

Astfel de cercetări au devenit deosebit de intense odată cu continuarea reformelor Politicii Agricole Comune prin Agenda 2000. Prin astfel de preocupări s-a anticipat răspunsul fermierilor europeni (francezi, spanioli, italieni, germani, olandezi, etc.) la reformele propuse de către Comisia Europeană în domeniul agricol. Concluziile unor astfel de cercetări au stat la baza evaluării impactului reformelor realizate asupra crizei de supraproducție J.M. Boussard (1997), A. Barkaoui și J.P. Bautault (1998), C. Flury et all (2000), etc.

Astfel de preocupări sunt deosebit de actuale atât la nivel european cât mai ales la nivelul agriculturii românești. Agricultura românească se află în faza de a se pregăti pentru integrarea prognozată prin Tratatul de Aderare al României în cadrul Politicii Agricole Comune începând cu anul 2008. Analiza modului în care decidenții agricoli români vor reacționa la noile condiții în care-și vor desfășura activitatea reprezintă o provocare atât pentru Comisia Europeană cât și pentru factorii de decizie instituționali români. Aceștia din urmă au menirea de a gândi politici agricole care să permită o integrare rapidă a sectorului agricol românesc în piața comună prin evitarea unei risipe de resurse financiare. Resursele financiare disponibile Guvernului României pentru a întreprinde astfel de reforme sunt deosebit de limitate. Din această perspectivă identificarea acelor măsuri care trebuiesc a fi întreprinse cu prioritate constituie o preocupare centrală a acestui demers științific.

3.1. Prezentarea modelului construit

Ipoteza de bază utilizată în construcția modelului este aceea ca decidentul agricol maximizează venitul net al exploatației agricole ținând cont de riscul caracteristic propriei activități ; de constrângerile fizice ( suprafața de teren arabil disponibila; forța de muncă disponibilă; ramurile de producție utilizate astfel încât sa fie respectate anumite cerințe agronomice); constrângeri financiare (disponibilități de plăți; utilizarea diferitelor tipuri de împrumuturi; etc.).

Modelul construit este un model recursiv monoperiodic pozitiv. Cu ajutorul acestuia, optimizarea structurii de producție a fost realizata pe parcursul a patru ani calendaristici, începând cu anul 2011 care a fost considerat anul de baza în cadrul optimizării. Extinderea orizontului de previziune peste acest prag (2014) este dificil a fi realizata întrucât condițiile politicii agricole românești nu pot fi identificate cu certitudine. În alegerea unui orizont de previziune trebuie sa se țină cont de faptul ca deciziile cu adevărat importante sunt cele care vor fi luate imediat, în măsura în care deciziile strategice pot sa facă obiectul unor revizii importante pe măsură ce informații suplimentare sunt în viitor disponibile J.M. Boussard (1998).

Modelul este recursiv întrucât rezultatele obținute în urma optimizării structurii de producției a anului « i » sunt utilizate ca și date de pornire ale optimizării făcute pentru anul « i+1 » ( nivelul plăților ; nivelul plasamentelor efectuate ; nivelul îndatorării). Modul de utilizare a resurselor disponibile în fiecare exploatație agricolă modelizata, în anul de baza, este considerat a fi optim ( asolamentul practicat este optim raportat la nivelul riscului maxim pe care agricultorul dorește sa si-l asume Howitt, 1995 ) și de aceea modelul se numește pozitiv.

Prima problema care trebuie depășita în momentul construirii unui model este aceea a determinării activităților și respectiv a constrângerilor modelului. Astfel, culturile de câmp clasice au fost reținute ca și activități, respectiv: cereale, proteaginoase, oleaginoase, etc., întrucât: i) în România acestea au cel mai mare grad de incidența;

ii) PAC-ul va produce modificări macroeconomice importante în cadrul producției lor;

3.2. Încorporarea riscului activității de producție agricole în cadrul modelelor de programare economico matematică

Riscul reprezintă o variabila deosebit de importantă în cadrul simulării comportamentului exploatațiilor agricole. Chiar daca un model de programare economico matematică determină distribuția optima a resurselor, aceasta distribuție nu este optima pentru agricultorul în cauza pentru ca ea nu tine cont de aversiunea sa fata de risc. Variabila risc poate fi incorporata în cadrul modelelor de programare economico-matematice în mai multe maniere :

în construirea funcției obiectiv pot fi utilizate criterii de tipul « safty-first » Hazell și Norton (1986). în aceasta situație fermierul nu este sensibil decât la eventualele variații negative ale venitului sau. în aceasta metoda, în cadrul funcției obiectiv este introdus un coeficient de aversiune fata de risc ( acest coeficient reprezintă rata de substituție intre venitul sperat și variabilitatea venitului propriu). Acest coeficient este caracteristic pentru fiecare agricultor și nivelul sau depinde de aversiunea sau gustul pentru risc al fiecăruia. în practicam acest coeficient de aversiune fata de risc este utilizat ca și un dispozitiv de calibraj Lefer și Blaskovic (1994), Boussemart et aly (1996) și Blanchard (2004). Altfel spus, acest coeficient se alege astfel încât sa minimizeze ecartul dintre situația observată în cadrul exploatației agricole (asolamentul inițial) și rezultatele obținute în urma optimizării modelului. Cheia modelului este deci acest coeficient ales intr-o maniera exogena ceea ce face ca modelul construit sa nu fie foarte sensibil la modificările de politica agricola ;

coeficienții de aversiune fata de risc pot fi identificați independent de calibrajul modelului. în această situație se va tine cont de condițiile microeconomice ale exploatației agricole Howitt. Pentru a aplica aceasta metoda trebuie cunoscuți nu numai coeficienții tehnico-economici ai producție, dar și rezultatele economice : marja bruta la hectar ; costul mediu variabil la hectar ; prețul de comercializare al producției Gohin și Chantreuil (1999);

Pe baza acestor coeficienți modelul construit devine flexibil și în același timp sensibil la variațiile de politica agricola iar funcția obiectiv neliniara. Luarea în considerare a ne liniarității funcției obiectiv poate fi realizata în doua moduri:

prin introducerea în cadrul funcției obiectiv a unei funcții crescătoare de cost pentru fiecare cultura din cadrul asolamentului practicat în situația în care producția obținuta/unitatea de suprafața exploatata este considerata constanta o data cu creșterea suprafeței exploatate cu o anumita cultura;

prin introducerea în cadrul funcției obiectiv a unei funcții descrescătoarea a randamentului ( randamentul marginal este descrescător atunci când suprafața cultivata cu o anumita cultura creste) iar costul /unitatea de suprafața cultivata este considerat constant o data cu creșterea suprafeței exploatata cu o anumita cultura;

Cea de-a doua metoda de incorporare a riscului în cadrul modelelor de programare economico matematice este considerata a fi consistenta în raport cu efectele observate în practica, la nivel microeconomic, a diferențelor de calitate dintre diferite parcele de teren asupra randamentelor marginale Howitt (2005). Chiar și în aceasta maniera de exprimare a riscului procesul productiv este exprimat intr-o maniera deosebit de simplista. Cu ajutorul unui astfel de model se dorește identificarea răspunsurilor esențiale ale agricultorilor romani la noile condiții ale Sistemului de plăți cu ajutorul unui set de informații limitate asupra sistemului agricol romanesc.

Problematica de optimizarea pentru un agricultor care utilizează „m” resurse factoriale cu scopul de a produce „n” culturi devine în acest sens:

(1), unde:

et reprezintă termenul liber și respectiv panta (parametrii) funcției randamentului pentru producția « i ».

Pi – reprezintă prețul unei unități din producția i ;

A este o matrice de dimensiune m X n cu elemente aij care exprimă cantitatea din resursa j necesara pentru a produce o unitate din producția i;

xi reprezintă suprafața cultivata cu ramura de producție i;

reprezintă costul unei unități din imputul j .

In vederea determinării parametrilor funcției obiectiv au fost parcurse trei etapa Howitt (2005):

determinarea prețurilor umbră pentru acele activități agricole care în anul de baza ar fi putut ocupa o suprafața mai importanta în asolament, dar care datorita aversiunii fata de risc a fermierilor au fost cultivate pe o suprafața mai modesta:

În determinarea acestora se utilizează modelul liniar următor, model în care funcția obiectiv maximizează profitul obținut în cadrul exploatației agricole în anul de baza:

, ținând cont de următorul set de constrângeri:

(2)

Unde :

i reprezintă diferitele culturi practicate în anul de baza ( n este numărul lor complet) ;

pi este prețul de vânzare ale unei unități din producția i ;

est producția medie obținuta în ramura i în anul de baza ;

CMVi est costul mediu variabil necesar cultivării unui hectar din producția i ;

– este suprafața exprimata în hectare care a fost alocata în anul de baza culturii i ;

– reprezintă perturbațiile modelului Howitt .

Informațiile utilizate în determinarea preturilor umbra la nivelul celor trei exploatații agricole analizate sunt următoarele:

Tabelul 14

Datele utilizate în model

Unde:- pi reprezintă prețul unei tone din producția i exprimat în lei/tona;

est producția medie în tone/ha ;

CMVi este costul mediu variabil exprimat în LEI/tona ;

– reprezintă asolamentul observat în anul 2013

Sursa : DADR Iași – chestionare completate de către agricultori

In urma optimizării modelului (2) rezultatele obținute arata ca pentru prima exploatație agricolă cultura cea mai puțin performanta este grâul (tabelul 14), respectiv pentru a doua ovăzul iar pentru a treia cartofii. Deci acestea sunt culturile care au fost cultivate în anul 2013 datorita aversiunii fata de risc a decidentului agricol.

Tabelul 15

Costul de oportunitate plătit de către agricultor pentru a securiza venitul în LEI

Spre exemplu, primul agricultor a renunțat la 1157,5 LEI când a decis în anul 2013 să cultive grâu dur în locul porumbului. Acest plan de producție chiar daca este mai puțin performant, el corespunde nivelului de risc pe care acesta este gata sa și-l asume.

Cu ajutorul acestor costuri de oportunitate și respectiv a ecuațiilor și Howitt (2005) s-au determinat parametrii funcției de randament, funcții care apoi vor fi incluse în cadrul funcției obiectiv a modelului.

Tabelul 16

Parametrii funcției de randament

Funcția obiectiv a modelului maximizează venitul net al fiecărei exploatații agricole. Venitul net este important pentru agricultor pentru ca el reprezintă mijloacele financiare disponibile la finele unui exercițiu financiar pentru a face investiții în anul următor sau pentru a plăti dividende. Venitul net este definit, prin intermediul funcției obiectiv, ca și diferența intre veniturile degajate în cadrul exploatație agricole și costurile producției. Funcția obiectiv neliniara va avea forma următoare:

Unde:

« t » reprezintă diferitele tehnici de producție practicate în cadrul fermelor ;

« i » reprezintă diferitele tipuri de ramuri de producției vegetala practicate în cadrul exploatației agricole ;

Pi reprezintă prețul unei unități din inputul obținut în ramura i (lei/tone) ;

et sunt parametrii funcției de randament ;

xi reprezintă nivelul ramurii i în cadrul asolamentului (ha) ;

Pr reprezintă prețul valorificării unei unități din producția cea mai puțin performanta ;

reprezintă producția medie obținuta în ramura de producție cea mai nefavorabila ;

CMVi este costul mediu variabil necesar cultivării unui hectar din producția i (lei/ha) ;

INTPAY reprezintă dobânda plătita de exploatația agricola în anul 2010 pentru creditele contractate ( pe termen scurt sau lung)(lei);

INTRECU reprezintă eventualele dobânzi încasate pentru plasamentele efectuate cu eventualele disponibilități de plăți (lei);

CHARGI reprezintă cheltuielile generale de administrație (lei) ;

AMORTI sunt amortismentele constituite (lei) ;

INVAMORTI reprezintă valoarea noilor investiții realizate în anul de baza (lei) ;

Hsuplim orele de munca suplimentare necesare în cadrul exploatației agricole (sezoniere);

PH reprezintă prețul orar al unei ore suplimentare de munca (calculat pe baza salarului mediu în România) ;

FVI reprezintă suprafața de teren aflata în proprietate (ha) ;

PMT este costul de oportunitate al unui hectar de pământ (în LEI/Ha), determinat cu ajutorul dualei modelului ;

FERsuplim suprafața de teren luata în arenda ;

Prfer este prețul arendei în lei/ha (pentru anul de baza prețul arendei este cel efectiv plătit de agricultor, dar pentru anii următori acesta urmează evoluția costului de oportunitate al pământului) ;

1. Pagina de Internet a Delegației Comisiei Europene în România: http://www.infoeuropa.ro

2. Pagina de Internet a Direcției Generale a Comisiei Europene: http://www.europa.eu.int/comm pagina internet a Comisiei Europene

3. Pagina de Internet a Ministerului Finanțelor Publice: http://www.mfinante.ro

4. Pagina de Internet a Agenției Naționale Sapard: http://www.sapard.ro

5. Pagina de Internet a Ministerului de Finanțe: www.mfinante.ro http://www.mfinante.ro/fonduriUE pagina internet a MFP

6. http://arhiva.gov.ro/nota-de-fundamentare-o-u-g-nr-59-06-09-2006__l1a85187.html

7. Ministerul Economiei si Comerþului: www.minind.ro

8. Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului: www.mt.ro

9. Ministerul Mediului si Gospodãririi Apelor: www.mmediu.ro

10. Ministerul Muncii, Solidaritãtii Sociale si Familiei: www.mmssf.ro

11.Ministerul Integrãrii Europene: www.mie.ro

12. Ministerul Administratiei si Internelor: www.mai.gov.ro

13. Agenții regionale pentru Protectia Mediului: http://www.anpm.ro/

14. http://www.apdrp.ro/

15. http://www.adrnordest.ro/

16. http://www.inforegionordest.ro/

17. http://www.iasi.insse.ro

1. Pagina de Internet a Delegației Comisiei Europene în România: http://www.infoeuropa.ro

2. Pagina de Internet a Direcției Generale a Comisiei Europene: http://www.europa.eu.int/comm pagina internet a Comisiei Europene

3. Pagina de Internet a Ministerului Finanțelor Publice: http://www.mfinante.ro

4. Pagina de Internet a Agenției Naționale Sapard: http://www.sapard.ro

5. Pagina de Internet a Ministerului de Finanțe: www.mfinante.ro http://www.mfinante.ro/fonduriUE pagina internet a MFP

6. http://arhiva.gov.ro/nota-de-fundamentare-o-u-g-nr-59-06-09-2006__l1a85187.html

7. Ministerul Economiei si Comerþului: www.minind.ro

8. Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului: www.mt.ro

9. Ministerul Mediului si Gospodãririi Apelor: www.mmediu.ro

10. Ministerul Muncii, Solidaritãtii Sociale si Familiei: www.mmssf.ro

11.Ministerul Integrãrii Europene: www.mie.ro

12. Ministerul Administratiei si Internelor: www.mai.gov.ro

13. Agenții regionale pentru Protectia Mediului: http://www.anpm.ro/

14. http://www.apdrp.ro/

15. http://www.adrnordest.ro/

16. http://www.inforegionordest.ro/

17. http://www.iasi.insse.ro