CERCETĂRI PRIVIND FUNDAMENTAREA CUNOȘTINȚELOR PRIVIND BIOLOGIA, ECOLOGIA ȘI TEHNOLGIA DE CULTIVARE LA [302217]

[anonimizat] (SORGHUM BICOLOR)

ÎN CONDIȚIILE DIN PODISUL CASIMCEI

Coordonator științific:

Conf. Univ. Dr. Ing. Liliana Panaitescu

Absolvent: [anonimizat] 2016-

[anonimizat] (Sorghum Bicolor) în condițiile din Podisul Casimcei

Cuprins

Introducere

Sorgul este o plantă cerealieră cultivată din cele mai vechi timpuri datorită numeroaselor utilități pe care le are. [anonimizat], [anonimizat] ([anonimizat]); [anonimizat].

[anonimizat], dar și datorită faptului că sorgul este o [anonimizat] i se acorde o atenție mai ridicată față de momentul actual.

Lucrarea „[anonimizat] (Sorghum Bicolor) în condițiile din Podisul Casimcei” este structurată în șapte capitole ce prezintă în mod sintetic toate etapele de cultivare a [anonimizat].

În primul capitol denumit „ DESCRIEREA ZONEI DE EXPERIMENTARE” am realizat o [anonimizat], susținând toate aceste informații cu hărții reprezentative.

[anonimizat] „STUDII PROPRII PRIVIND BIOLOGIA ȘI ECOLOGIA SORGULUI PENTRU BOABE” [anonimizat] a particularităților biologice.

Capitolul trei ”Aspecte practice din ferma unde au fost desfășurate experimentele” [anonimizat], personalul și utilajele acesteia.

În capitolul patru ”Descrierea materialului biologic folosit” sunt descrise caracteristicile hibrizilor utlizați în experiment și anume: ES FOEHN și TARGGA.

Al cincilea capitol ” [anonimizat]” face referire la tehnlogia geenerală de cultivare a sorgului și la cea aplicată efectiv în cadrul fermei la care s-a realizat experimentul.

În capitolul șase ” Rezultate de producție obținute la hibrizii de sorg studiați”, cititorul va regăsi rezultatele cercetărillor din prisma graficelor și tabelelor efectuate.

[anonimizat]. Univ. Dr. Ing. [anonimizat].

CAPITOLUL I

[anonimizat]spectiv în comuna Topolog, județul Tulcea. Podișul Casimcei este unitatea predominantă și majoră de relief în care se află câmpul experimental.

Poziția geografică și limite

Comuna Topolog este situată în partea de Sud-Vest a județului Tulcea și are o suprafață de 198,229 km2. Vecinii acestei unități administrativ teritoriale sunt: comuna Dorobanțu la Nord, la Est de comuna Ciucurova, la Sud-Est de Stejaru, la Sud de Casimcea, la Sud-Vest de Dăeni și la Nord-Vest de comuna Ostrov. (Fig. 1.1.).

Fig. 1.1 Localizarea geografică a comunei Topolog în Romania și în județul Tulcea (Costina-Ionela Tarcea, 2015)

Relieful

Cea mai mare parte a comunei Topolog se suprapune pe Podișul Casimcei, însa ca unități de relief de dimensiuni mai mici, mai putem enumera podișul Gârliciului în Est și Dealul Ciucurovei în nord-est, așa cum putem observa în Fig.1.2.

Fig. 1.2. Unitățile de relief existente pe spașiul comunei Topolog (după Tarcea Costina-Ionela, 2015)

Podișul Casimcei este cel mai mare podiș al Dobrogei Centrale și are ca limite: pâraiele Aiorman, Slava și Hamangia la Nord; localitățile Tichilești-Stupina-Crucea-Dorobanțu-Nicolae Bălcescu-Mihail Kogălniceanu reprezintă limita sudică; limita vestică trece prin localitățile Fântâna Oilor-Măgurele-Făgărașu-Nou-Rahman-Haidar-Stejaru și Saraiu la altitudini de 130-150 m; iar limita estică trece prin localitățile Baia-Panduru-Cogealac-Gura Dobrogei-Mihail Kogalniceanu (L. Badea si colab., 2010).

Suprafața podișului este de 1 860 km2 , iar altitudinile sunt cuprinse intre 250 m (sud) și peste 300 m (nord). Relieful este unul de tip carstic dezvoltat pe calcare jurasice. Din punct de vedere al vegetației, regiunea nordică este cunscuta pentru pâlcurile sale de pădure, regiunea centrală pentru silvostepa, iar cea sudică pentru vegetația de tip stepă. De asemenea, putem afirma despre Podișul Casimcei că este un podiș ce se pretează utilizării agricole. (M. Ielenicz, I. Săndulache, 2008).

Comuna Topolog înregistează valori alttudinale cuprinse între 65 m, în Podișul Gârliciului și 394 m în estiul Podișului Casimcei. Studiind Fig. 1.3. putem aminti, ca și vârfuri altitudinale cuprinse între aceste valori: Movila lui Ghiață cu 164,7 m și Movila Buzoienilor cu 138,2 m alttudine ce se regăsesc în zona Podișului Gârliciului, precum și Dealul lui Poțincu cu 313,8 m pe spațiul Podișului Casimcei.

Fig. 1.3. Valorile altitudinale regăsite pe spațiul comunei Topolog (Tarcea Costina-Ionela, 2015)

Pantele reprezintă de asmenea un indicator morfometric care are un impact puternic asupra zonelor în care se poate practica agricultura. Dacă analizăm (Fig. 1.4) putem să observa că spațiul comunei Topolog, așa cum menționau M. Ielenicz și I.Săndulache este unul ce nu impune probleme culturilor agricole deoarece valorile geodeclivității sunt mici, cuprinse între 3 și 5 grade. De alfel, cel mai mari pante se regăsesc pe areale restrânse în nord-vestul comunei, la vest de Movila lui Ghiață, în jurul localităților Sâmbăta Nouă și Cerbu, precum și de-a lungul râurilor Topolog, Roștilor, Hagiomer acolo unde malurile sunt foarte abrupte.

Fig. 1.4. Harta pantelor – valori regăsite pe spațiul comunei Topolog (Tarcea Costina-Ionela, 2015)

Hidrografia

Hidrografia comunei Topolog constă în apele subterane și cele de suprafață.

Apele subterane întâlnite pe această suprafață sunt reduse și au adâncimi diferite, acest lucru datorându-se șisturilor verzi ce se află în subsol și care nu permit infiltrarea apei. Această apă, se cantoneză, de cele mai multe ori, la baza depozitelor formate în Cuaternar și anume a loessurilor. Apa freatică se găsește la adâncimi de 30 m pe interfluvii, iar în zonele joase din apropierea râurilor la 3-6 m. Apa freatică comunică cu apa de suprafața, mai ales în timpul secetei ce se instaleza în verile călduroase și din cauza lipsei apei de precipitații, dar și a evapotranspirației ce atinge cote ridicate la nivelul apei din râuri, acestea alimentându-se doar din apa subterană de unde izvorasc. (I.Rădulescu, 1966)25

Apele de suprafață din spațiul comunei Topolog sunt Pârâul Roștilor, Pârâul Topolog și Pârâul Hagiomer, acestea fiind cele mai importante.

Pârâul Roștilor este cursul de apă ce traversează localitățile Măgurele și Luminița, având locul de izvorare în apropierea Topologului. Pantele sale longitudinale sunt mari (10m/m), iar regimul său este de natură torențială. Locul de vărsare al acestui pârâu este în apropierea localității Ostrov în Dunărea Veche, mai exact în Brațul Măcin. (I.Ujvari, 1972).

Pârâul Topolog izvorăște de la poalele Dealului Topologului, ajungând să se verse la 3 km de localitatea Gârliciu, în Lunca Dunării, respectiv în lacul Hâzârlac. Lungimea pârâului este de 102,9 km dacă adăugăm și lungimea afluenților săi (pe partea dreaptă: Stejaru și Valea Lungă și pe stânga: Sâmbăta, Osâmba, Haidar, Derea, Mahomencea, Dulgheru). Analizând regimul hidrologic, putem afirma că seacă în anii secetoși, pe anumite portiuni. Alimentarea se face in proportie de 49% din apele subterane, 42% pluvial si 9% nival. Cel mai mic debit de apă il are în luna noiembrie, atunci când are un volum de apă egal cu 5,2% din total, iar cel mai mare debit se înregistrează în luna februarie cu un volum de apă egal cu 11,8% din volumul total de apă. Acest pârâu intră în categoria apelor bicarbonatate calcice, deoarece are un conținut ridicat de SO4 și Cl. (G.Posea și colab., 2005).

Pârâul Hagiomer sau Pârâul Râmnicel, străbate localitatea Sâmbata noua și se varsă în Pârâul Topolog la Nord-Est de localitatea Calfa.

Clima

Clima acestei regiuni este specifică celei temperat continentale, în sectorul de interferență a anticilconilor continentali euro-asiatici cu ciclonii mediteraneeni, peste care se suprapun influențele Dunării, particularitățile reliefului (altitudine, varietate morfologică etc.) și gradul de împădurire. Uscăciunea și seceta sunt fenomenele dominante, cu o frecvență și intensitate dintre cele mai mari din țară (caracter semiarid).

Temperatura medie anuală este de 10 ̊ C. Temperaturile medii lunare sunt moderate, iarna ajung la -2 C (luna ianuarie), iar vara la 22 0C si 22,5 0C (luna iulie).

Valorile extreme ale temperaturii aerului sunt sub influenta fluviului Dunarea și ajung la -25 0C cele minime, iar cele maxime pot atinge 39-40 0C.

Regimul termic de iarna se carcterizeaza prin fenomene de îngheț, iar durata intervalului fără îngheț este de 200-210 zile. Regimul termic de vară determină procese intense de evapotranspirație potențială care sunt ≥700, astfel înregistrându-se un deficit mediu anual de circa 300 mm de apă.

Cantitățile de precipitații sunt mici în această zonă și au valori cuprinse între 400-450 mm pe an. Deasemnea vânturile sunt puternice, mai ales pe direcția Nord-Sud. Conform datelor statistice cuprinse în intervalul de timp 1961-2000 durata medie de stralucire a Soarelui se încadrează în intervalul 2200-2300 de ore pe an.(Costina-Ionela Tarcea, 2015)

Structura geologică

Podișul Dobrogei Centrale peste care se suprapune cea mai mare parte a Podișului Casimcei reprezintă una dintre cele mai vechi formațiuni de relief existentente pe spațiul României. Acesta s-a format în orgeneza Calednică, moment în care au început miscările de cutare ale bazinului oceanic, cutări ce au dat naștere unui relief exondat din roci vechi numite șisturi verzi. (M. Ielenicz, Ieana Pătru, 2005). Acestea din urmă se regăsec pe areale extinse pe spațiul comunei Topolog, mai ales în zona nord-estică, estică și sudică, în jurul localitățior Luminița, Topolog, Sămbăta Nouă, Cerbu și Calfa. Pe areale mai restrânse le puem observa și în nord-vestul, nord-estul și sudul localității Măgurele. (Fig. 1.5. și Fig. 1.7.)

Cea mai mare parte a comunei Topolog prezintă, ca formatiuni geologice, loessurile și depozitele leossoide ce s-au format în pleistocenul mediu și superior. Loessul este practic o rocă prăfoasă, necimentată, de origine eoliană, de culoare galben-cenușie. (Fig. 1.6.)

Fig.1.7. Formațiunile geologice din spațiul comunei Topolog

(Tarcea Costina-Ionela, 2015)

Solurile

Solul din aceasta zona este unul mozaicat, datorită varietății sale. Aici întâlnim: faeoziomuri, kastanoziomuri, aluviosoluri, regosoluri, litosoluri, erodosoluri, cernoziomuri. (Fig. 1.8).

Faeoziomurile sunt soluri cu o fertilitate mai ridicată decât cea a cernoziomurilor și sunt foarte bune pentru cultivarea pomilor fructiferi, sfeclei de zahăr, cartofului, și inului de fuior. Acest tip de sol se găsește cu precădere în zona estică a comunei Topolog.

Kastanoziomurile sau solurile bălane, au o fertilitate moderată si sunt utilizate in general pentru culturile de câmp, cum ar fii cele de porumb, floarea-soarelui, grâu etc. Nord-Vestul și Vestul comunei Topolog este locul unde putem găsi acest tip de sol.

Aluviosolurile sunt soluri fertile pe care se cultivă legume și cereale. Aceste soluri se găsesc în general pe văile râurilor Topolog, Casimcea, Hamangia și Rostilor.

Regosolurile sunt soluri cu fertilitate redusă, dar pe care se pot cultiva vița de vie și livezi. Întâlnim aceste soluri la Nord de localitatea Topolog.

Erodosolurile sunt soluri neproductive sau slab productive datorită faptului că primul orizont al acestuia a fost erodat. Pentru a cultiva acest tip de sol trebuie să aplicăm lucrări de ameliorare (împădurire, lucrări antierozionale realizate prin ziduri, etc).

Litosolurile sunt soluri neevoluate cu fertilitate scăzută și foarte scăzută. Aceste solurie se găsesc în Nord, Nord-Vest și Est-ul localității Topolog și ocupă spații restrânse. Pe acestea se dezvolta bine pajiștile și tufărișurile și mai sunt utilizate și pentru creșterea arboretelor de productivitate inferioară.

Cernoziomurile sunt soluri foarte bune din punct de vedere agricol. Au o cantitate ridicată de humus si sunt afânate, acest lucru permițând apei și aerului să circule cu usurință. Loess-ul și depozitele loessoide reprezintă materialul parental pe care acest sol s-a dezvolat. (R. Oprea, 2005).

Fig. 1.8. Tipurile de sol ce se regăsesc pe spațiul Comunei Topolog (Tarcea Costina-Ionela, 2015)

Vegetația

Comuna Topolog are o vegetație variată și bogată alcătuită din plante ce aparțin zonei forestiere, de stepă și de silvostepă.

Zona forestieră conține un amestec de specii balcanice cu cele de tip mediteraneean, aceste sunt: stejarul pufos (Querqus pubescens), scumpia (Cotinus coggygria), cărpinița (Carpinus orientalis). Stratul erbaceu conține elemente xerofile ce aparțin zonei de stepă.

Zona de silvostepă este situată în Sud preponderent. În zonele de Vest si Nord-Vest ale comunei, care sunt mai sărace din cauza defrișărilor, au mai ramas doar cateva petece la Fagarașu-Nou și Calfa.

Zona de stepă este prezentă în restul teritoriului. Caracteristicile naturale care au dus la instalarea vegetației de acest tip sunt: clima (temperat continentală cu influențe aride), pânza freatică (prezentă la mari adâncimi) și tipurile de sol bălane (Vest și Est) și cernoziomurile (centru).

Zona de pajiște este foarte degradată datorită pășunatului excesiv. Plantele specifice care se mai regasesc în această zonă sunt: volbura (Convolvulus lineatus), măturica (Centaurea difussa) si iarba vântoasă (Kochia prostrata). (G. Posea și colab., 2005 ).

Fauna

Fauna acestui teritoriu este specifică zonei predominante, și anume, zonei de stepa. Speciile de mamifere rozătoare prezente sunt: popândăul (Spermophillus citellus), șobolanul de câmp (Apodemus agrarius), șacalul (Canis aureus), ), orbetele mic (Spalax leucodon) și, vulpea (Vulpes vulpes). Păsări specifice sunt: ciocârlanul (Galerida cristada), șorecarul comun (Buteo buteo), ciocârlia de câmp (Anthus campestris) si multe altele. (Costina Tarcea, 2015)

CAPITOLUL II

STUDII PROPRII PRIVIND BIOLOGIA ȘI ECOLOGIA

SORGULUI PENTRU BOABE

Importanță, biologie și ecologie

Sorgul se cultivă din cele mai vechi timpuri pentru: boabe, mături, furajarea animalelor sub formă de siloz sau nutreț, sirop bogat în zahăr, etc.

Boabele sunt folosite în unele zone din Africa, India, China pentru alimentație sub formă de făinuri, iar în industrie se utilizează la fabricarea amidonului, alcoolului și berii în amestec cu boabe de orz. Sorgul tehnic servește la confecționarea măturilor, a periilor și a altor împletituri. Bogat în zaharoză, sorgul zaharat este folosit în industria alimentară datorită sucului dulce ce este extras din acesta. În China și Africa, din frunze, teci și flori se obține un colorant ce se utilizeaza la vopsirea pieilor, lânii și stofelor.

În alimentația animalelor sorgul se utilizează ca furaj fibros, însilozat sau ca boabe având valori nutritive asemanatoare cu porumbul. Acesta poate fi folosit ca nutreț verde fiind foarte important în zonele secetoase pentru că, după recoltare plantele se regenereaza rapid și poate fi folosit ca pășune. (M. Axinte; I. Borcean; G.V. Roman; L.S. Muntean 2006)

Compoziția chimică

Boabele de sorg au o compoziție chimică ce se aseamănă cu cele de porumb, de aceea conținutul de amidon este de 75,37%, proteine 11,84%, grăsimi 3,79%, celuloză 2,18% și cenușă 1,28%.

La sorgul zaharat predomină substanțele dulci, acestea fiind în proporție de 16-18%. (G.V. Roman și colab. 2011).

Răspândire

Sorgul ocupă locul 5 în lume ca și suprafață cultivată, după grâu, orez, porumb și orz, ocupând circa 42,68 mil. ha (2005). Africa deține suprafața cea mai mare cu 52,7 % ( Nigeria 17 mil. ha, Niger 12 mil. ha etc), dupa care urmeaza Asia cu aproximativ 7,9% (India 9,4 mil. ha, China 0,672 mil. ha etc).

America de Nord și Centrala deține 14% din suprafața totală mondială, iar America de Sud circa 2,3%.

În Europa nu se cultivă decat 187 mii ha, ceea ce e destul de puțin în comparație cu celelalte continente.

În România, în anul 1980, suprafața cultivată cu sorg a fost de 21,3 mii ha, iar după 1989 a scăzut drastic la 7 mii de ha de pe care s-a obținut o producție de 1664 Kg boabe/ha. Acordând atenție acestei culturi, ea poate realiza o producție de 6000 kg boabe/ha în condiții neirigate și 10.000 Kg/ha în condiții de irigare.

Sistematica

Genul Sorghum aparține tribului Andropogoneae din familia Poaceae.

Specia Sorghum Bicolor (2n=20 de cromozomi) conține 4 varietăți de interes:

sorgul pentru boabe (S. Bicolor var. Eusorghum) aici există și câțiva hibrizi românești cum ar fii: Fundulea 21 – hibrid timpuriu; Fundulea 32 – hibrid semitimpuriu;

sorgul tehnic (S.Bicolor var. Technicum) unde întâlnim soiurile Siret (România) și Donaris;

sorgul zaharat (S.Bicolor var. Saccharatum) care prezintă soiurile F 135ST (România) și Rona 5 (Ungaria).

Iarba de sudan ( S.Bicolor var. Sorghum sudanense) are o rezistență mare la secetă și e o valoroasă plantă furajeră. România a dezvoltat 2 soiuri pentru aceasta varietate, și anume Sabin și Sorin. (G.V. Roman si colab. 2011)

Particularități biologice

Sorgul este o plantă cu o plasticitate ecologică mare. Acesta se poate cultiva în condiții dificile, de la climatul arid la cel semiumed.

Sorgul produce o singură radăcină embrionară, iar la maturitate sistemul radicular este foarte dezvoltat și ajunge până la 150-200 cm adâncime. Rădăcinile au perișori radiculari foarte deși, mai deși de 2 ori decât porumbul, ceea ce îl face mai rezistent la secetă si la solurile mai putin fertile.

Tulpina ajunge de la 1 până la 4,5 m înălțime și este plină cu măduvă. La sorgul pentru boabe, tulpina nu depășește 1,2 m, în timp ce la cel tehnic și zaharat talia este înaltă.

Lăstărirea este foarte accentuată la sorg, acest lucru fiind favorabil la sorgul pentru furaj, dar nefavorabilă la cel pentru bobe și cel zaharat.

Frunzele sunt asemănătoare cu cele de porumb și au aceeași capacitate de răsucire pentru diminuarea evapotranspirației.

Inflorescența este un panicul cu ramificații scurte la sorgul pentru boabe și mai lungi la sorgul tehnic, iar la cel zaharat sunt compacte sau mijlocii. Spiculetele sunt dispuse în pereche, unul este lung și îngust, atașat de un pedicel ți conține doar flori mascule, iar celălalt este lat sesil și fertil. Fiecare spiculet deține două flori, una normală și cealaltă sterilă.

Polenizarea este în majoritatea timpului autogama, dar sunt și cazuri frecvente de alogamie. Realizarea seminței hibride de sorg se realizează pe baza fecundării alogame a formelor parentale.

Bobul de sorg este o cariopsă golașă, dar sunt și cazuri în care după treierat unele forme de sorg rețin și glumele. Forma și mărimea boabelor diferă în funcție de varietatea de sorg. MMB (masa a o mie de boabe) este de 20-60 g, masa hectolitrică variază de la 70,8 kh/hl la 76 kh/hl, iar masa specifică de la 1,26 g/cm3 la 1,38 g/cm3. Conținutul de pleve este de 5-15%.

Cariopsa este compusă din 3 părți importante: învelișuri (pericarp și testa), embrion și endosperm.

Pericarpul este lipit de sămânță și este subdivizat în 3 părți diferite: epicarp, mezocarp și endocarp.

Sămânța propriu zisă este din al doilea înveliș, și anume testa, endosperm și embion. Aceste straturi influențează modul în care bobele se comportă in timpul procesării și digestibilitatea sorgului. (G.V. Roman și colab. 2011).

Relații cu factorii de vegetație

Sorgul este o cultura cerealieră cu o mare capacitate de adaptare din punct de vedere al:

Altitudinii – se poate cultiva de la nivelul mării până la 3000 m;

Regimului precipitațiilor – 300-1800 mm anual;

Lungimii zilei;

Condițiilor de sol;

Factorilor biotici;

Factorii abiotici.

Sorgul este o plantă ce se pretează foarte bine zonelor aride și cu puține precipitații.

În ceea ce privește temperatura, sorgul trebuie sa aibă minim 10 ̊C pentru ca semințele să germineze, iar temperatura optimă este de 21 ̊C. Temperatura minimă pentru dezvoltarea plantelor este de 15 ̊C, iar cea optimă este de 27-28 ̊C. Când temperaturile depășesc 30 ̊C devin dăunătoare, iar cand scad sub 15 ̊C vegetația încetează.

În cazul temperaturilor ridicate și arșiței, sorgul își încetinește ritmul proceselor biologice și astfel rezistă și unei medii de precipitații sub 350 mm anual, dar pentru a scoate o recoltă bună de boabe trebuie ca valorile să fie peste acest nivel. (G.V. Roman și colab. 2011).

Față de sol nu este pretențios, el reușind să se dezvolte pe soluri cu pH = 4,5 – 8,5. Prin urmare valorifică eficient solurile sărăturate și pe cele nisipoase, dar nu suportă solurile mlăștinoase și cele cu pânză freatică la suprafață.

În România, sorgul se cultivă în arealul porumbului, acolo unde acesta din urmă dă un randament scăzut. (M. Axinte; I. Borcean; G.V. Roman; L.S. Muntean, 2006); (G.V. Roman și colab., 2011)

CAPITOLUL III

ASPECTE PRACTICE DIN FERMA UNDE AU FOST

DESFĂȘURATE EXPERIMENTELE

Descriere fermă

Ferma la care s-au efectuat experimentele se numește LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ. Sediul acesteia se află în satul Făgărașu-Nou, Comuna Topolog, Strada Trandafirilor, Nr. 38, Județul Tulcea. (Fig 3.1.)

Activitatea principală este Cultivarea legumelor și a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor. Data înființării fermei este 17.04.2013.

Fig 3.1. Localizarea sediului fermei unde s-au desfășurat experimentele

(sursa: google maps)

Localizarea fermei

Parcelele pe care s-au efectuat experimentele sunt localizate în comuna Topolog. Parcela 1 are o suprafață de 1 ha, este situată la Sud – Vest de localitatea Făgărașu-Nou și aparține blocului fizic 1631, iar parcela 2 are o suprafață egală cu parcela 1 și se află la Sud de aceiași localitate, iar blocul fizic de care aparține este 1655.

Fig. 3.2 Localiarea celor două parcele luate in studiu (sursa: google maps)

Personalul fermei este format din patru persoane, și anume: Lungu Ionuț-Alexandru în calitate de administrator, Lungu Laurențiu șef de fermă, Prundis Ion zootehnist și Zamfir Gheorghe tractorist.

Utilaje

Utilajele folosite pentru lucrările agricole sunt:

Tractor Belarus 950 (Fig. 3.2.);

Grapă cu discuri (Fig. 3.6.);

Plug cu 3 cormene (Fig. 3.7.);

MA (mașină de împrăștiat îngrăsăminte); (Fig. 3.9);

Greblă mecanică (Fig. 3.8.);

Cositoare rotativă (Fig. 3.4.);

Presă de balotat New Holland 370 (Fig. 3.3.);

Semănătoare SUP;

Semănătoare SPC (Fig. 3.3.);

MET (mașină de erbicidat tractată); (Fig. 3.10);

Remorcă auto (Fig. 3.5.;

Prășitor ( Fig. 3.11).

Fig. 3.1 Tractor BELARUS 950

Fig. 3.2 Presă balotat NEW HOLLAND 370

Fig. 3.3 Semănătoare SPC

Fig. 3.4 Cositoare rotativă cu doi tamburi

Fig. 3.5 Remorcă auto

Fig. 3.6 Grapă cu discuri

Fig 3.7 Plug cu trei cormene

Fig. 3.8 Greblă mecanică

Fig. 3.9 M.A (mașină de împrăștiat îngrășăminte)

Fig. 3.10 M.E.T (mașină de erbicidat tractată)

Fig. 3.11 Prășitor

Capitolul IV

DESCRIEREA MATERIALULUI BIOLOGIC FOLOSIT

Materialul folosit la P.F.A LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER pentru înființarea culturii de sorg a fost alcatuit din doi hibrizi de sorg, și anume hibridul ES FOEHN și hibridul TARGGA.

Pentru a avea un rezultat mai complex în legătură cu comportamentul plantei de sorg în condișiile din Podisul Casimcei am ales două parcele cu o suprafață de 1 ha fiecare, pe care au fost semănate cele două tipuri de sorg menționate mai sus.

Hibridul ES FOEHN a fost semănat pe parcela numarul 1.

Acesta este un hibrid simplu ce are un panicul compact cu boabele de culoare cărămizie. Înalțimea la care ajunge hibridul ES FOEHN este de 125 cm si are un potențial ridicat de producție atât în condiții de secetă cât și în condiții normale.

Din punct de vedere morfologic acest hibrid are o toleranță foarte bună la cădere, o toleranță foarte bună la scuturare cât și la Fusarium și o vigoare timpurie.

Desnsitatea la semănat recomandaă este de 300 mii boabe/ha.

Hibridul TARGGA a fost semănat pe parcela numărul 2cu aceiași suprafață ca și parcela numărul 1. Acesta este un hibrid semitimpuriu pentru boabe, de talie mică cu un panicul semicompact și cu boabe de culoare portocalie. Vigurozitatea la răsărire este la fel de bună ca în cazul hibridului ES FOEHN.

Hibridul Targga are o uscare rapidă a boabelor la sfârșitul periodei de vegetație. În condiții de secetă densitatea la semnănat rcomandată este de 250 mii – 280 mii boabe/ha, iar în condiții de irigat 300 mii – 330 mii boabe/ha.

CAPITOLUL V

STUDII PROPRII PRIVIND APLICAREA TEHNOLOGIEI

DE CULTIVARE LA SORGUL PENTRU BOABE

LA PFA LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER

Rotația culturilor

Sorgul este o plantă care suportă monocultura și nu este pretențios la planta premergătoare. Dar trebuie să avem în vedere că dacă il cultivam mai mulți ani la rând, dăunătorii și bolile specifice acestuia se vor înmulți și implicit producția va scădea progresiv.

La începutul perioadei de vegetație sorgul are o creștere lentă și permite buruienilor să se înmulțească mai ușor, de aceea este recomandat să fie semanat după o cultura care lasă solul curat de buruieni.

Cele mai bune plante premergatoare pentru sorg sunt cele cerealiere, leguminoase pentru boabe, sfecla pentru zahăr, floarea soarelui și porumbul. Datorită efectului remanent al erbicidelor antigramineice trebuie evitat cultivarea acestuia dupa o cultura care a necesitat acest tip de erbicid. Deasemenea ar fi recomandat să nu se cultive pe un teren care a fost îmburuienat cu costrei.

Sorgul nu este considerat o plantă premergătoare prea bună, deoarece sărăcește solul în substanțe nutritive și datorită activității microorganismelor, acesta blochează o parte din azotul din sol. Astfel se recomandă ca după sorg să se cultive o cultura de primăvară, de dorit o leguminoasa pentru boabe pentru a restabili fertilitatea solului și fixarea azotului în sol. (M. Axinte; I. Borcean; G.V. Roman; L.S. Muntean, 2006); (G.V. Roman și colab. 2011).

Cum am spus și mai devreme, sorgul este o plantă care suportă monocultura și nu este pretențios la planta premergatoare. Cu toate acestea insă, specialiștii în domeniul agriculturii consideră că acesta ar trebui cultivat dupa culturile cerealiere, leguminoase pentru boabe, dupa sfecla de zahăr, foarea soarelui, și porumb.

Ținând cont de toate acestea, la ferma P.F.A LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER s-au ales 2 terenuri cu suprafața de 1 ha fiecare, pentru realizarea experimentului privind cultura de sorg.

Pe prima parcelă a fost semănat, așa cum am menționat în capitolul anterior, hibridul ES FOEHN, iar pe cealaltă hibridul TARGGA.

Cultura premergătoare sorgului pentru cele două parcele, a fost lucerna. Deși acet tip de cultură nu urmează exclusiv indicațiile specialiștilor amintite mai sus, terenurile au fost alese astfel din două motive. În primul rând, datorită proprietăților lucernei ca plantă premergatoare, iar în al doilea rând din cauza limitelor pe care le are ferma la care s-a realizat experimentul. Alfel spus, nu a existat posibilitatea alegerii altor parcele pe care anterir sa se fii cultivat leguminoase, porumb, sau sfeclă de zahăr. Acest lucru nu împiedică obținerea unei producții bune de sorg, dat fiind faptul că acest tip de cultură nu este pretențioasă la cultura premergatoare.

În ferma P.F.A LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER în anul precedent anului în care a fost efectuat experimentul, respectiv în anul 2014 a fost cultivat o cultură de lucernă.

Fig. 4.1. Cultura premergatoare (lucernă) lotului experimental de sorg

În anul în care s-a efectuat experimentul, respectiv anul 2015, a fost cultivat pe o suprafață de 1 ha hibridul ES FOEHN și pe aceeași suprafața s-a cultivat hibridul TARGGA.

Fig. 4.2 Sămânța de sorg

Administrarea îngrășămintelor

Sorgul este o plantă care valorifică foarte bine substanțele nutritive din sol și remanența îngrășămintelor ce au fost aplicate la cultura premergătoare.

La sorgul pentru boabe este recomandat să se aplice amendamente cu 20-150 kg N/ha si 60-100 P2O2/ha, iar pe solurile mai nisipoase aplicăm 20-40 kg K2O2/ ha și gunoi de grajd;

Pentru solurile nisipoase este recomandată aplicarea fracționată a amendamentelor cu azot pentru a preveni pierderile rezultate prin levigare. (G.V. Roman și colab. 2011)

La P.F.A LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER, în anul 2015, sorgul pentru boabe a beneficiat de efectul ameliorator al lucernei în asolament, si anume:

Cantități mai mare de materie organică ramasă in sol bogată biologic, mai ales in azot (200-300 kg/ha)

Datorită sistemului radicular profund (10 cm adâncime), lucerna penetrează straturile greu permeabile ale solului, ceea ce duce în final la cresterea capacității de aprovizionare cu apa a acestuia

Sistemul radicular mai are proprietatea de a valorifica fosforul din combinațiile greu solubile și împreuna cu calciul adus la suprafață ajută la restabilirea structurii solului

Lucerna prezintă o relație de simbioză cu bacteriile din genul Rhizobium ceea ce determină captarea azotului din atmosferă și transformarea acestuia în azot amoniacal ce ulterior este fixat in sol

Trebuie mentionat faptul că asupra celor două parcele nu s-a intervenit cu îngrasaminte chimice. Cultura de sorg s-a bazat numai pe substanțele nutritive existente în sol la momentul respectiv.

Lucrările solului

Lucrările solului la sorg sunt asemănătoare cu cele ale porumbului, numai că aici patul germinativ trebuie să fie mai mărunțit și curat de buruieni datorită faptului că sămânța este mică ți semănatul se realizează superficial și mai târziu.

Trebuie ținut cont de faptul ca un volum mare de lucrări ale solului duce la formarea crustei și implicit la o umiditate a solului mai scăzută, de aceea se recomandă ca ultima lucrare înainte de semănat trebuie sa fie cu combinatorul pentru a nu încorpora sămânța prea adânc.

La ferma P.F.A LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER, în anul 2014, la ambele parcele experimentale s-a efectuat o lucrare, în data de 15 noiembrie, cu plugul cu 3 cormene la o adâncime de 22 cm, cu agregat cu grapa stelată. Apoi la două zile de la arat, s-a realizat o trecere cu grapa cu discuri ce a avut ca scop uniformizarea si sfărâmarea bolovanilor.

În primavara anului 2015, respectiv în data de 2 mai s-a mai realizat o lucrare cu grapa cu discuri la adâncimea la care urma sa fie efectuat semanatul.

Sămânța și semănatul

Sămânța de sorg este recunoscută pentru faptul că, în sol, germinația se reduce cu 30-50% față de laborator, de aceea aceasta trebuie sa aibă o puritate de cel putin 97% și o germinație de minim 85%. Este obligatoriu ca sămânța să fie tratată cu: fungicide pe bază de tiram, insecticide contra atacului rățișoarei porumbului și viermii sârmă.

Perioada în care trebuie efectuat semănatul este în principiu după 20 aprilie, atunci când temperatura din sol ajunge la 15 ̊C.

Densitatea culturii este foarte importantă și depinde de tipul de sorg și de scopul în care e cultivat.

La sorgul pentru boabe densitatea de semănat recomandată este de 200-300 mii boabe germinabile/ha, pentru a răsării 150-200 mii plante recoltabile/ha.

Norma de semănat este cuprinsa între 10 si 15 kg, depinzând de tipul de sorg.

Adâncimea de însămânțare este de 3-5 cm sau 5-6 cm pe soluri nisipoase.

Distanta între rânduri trebuie sa fie de 50 cm . (G.V. Roman și colab. 2011).

La ferma P.F.A LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER, sămânța de sorg utilizată pentru ambele parcele, a avut o puritate de minim 75% si o germinație de minim 85%.

Ambele soiuri de sămânță de sorg au fost tratate cu fungicide, și anume: Concept III și influx XL, acestea combătând fungii Fusarium și Pythium.

Semănatul a fost efectuat cu o semănătoare de tip SPC, pe data de 4 mai la o adâncime de 4-5 cm pentru ambele parcele experimentale, iar distanța între randuri a fost de 50 cm.

Densitatea de semănat a avut valori cuprinse 250-300 mii de boabe germinabile/ha, iar norma de semanat era de 13 kg/ha.

Lucrările de îngrijire

Lucrările de îngrijire ce se aplică culturii de sorg sunt: combaterea buruienilor, combaterea dăunătorilor, prășitul, răritul, copilitul și irigarea.

Combaterea buruienilor este o strategie complexă ce trebuie atent administrată, deoarece sorgul are un ritm lent de creștere în incipitul perioadei de vegetație și întampină o serie de probleme cum ar fi îmburuienarea frecventă și formarea crustei.

În tehnologia clasică, se recomanda 1 – 2 prășile manuale și 2 – 3 prășile mecanice. Putem folosi în acest proces de combatere a buruienilor și erbicide care se administrează preemergent (erbicide pe bază de pendimetalin + terbutilazin) sau eribicide care se administrează postemergent (pe bază de 2,4 D) pentru combaterea dicotiledonatelor, acesta din urmă fiind recomandat a se aplica la in inceputul înfrățitului (cand apar primele 4 – 5 frunze sau planta ajunge la 10 – 30 cm înalțime).

.

Combaterea dăunătorilor se realizeaza atat la nivelul sămânței cât și în vegetație. La sămânța se aplică tratamente cu Nuprid Al 600 FS sau alt insecticid de același tip, contra rățișoarei (Tanymecus dilaticollis) (vezi fig. 4.3) și viermilor sârmă (Agriotes sp) , iar în vegetație contra păduchelui verde al cerealelor (schizaphis graminum) cu produse deltametrin sau alfa-cipermetrin.

Rățisoara (Tanymecus dilaticollis) este principalul dăunător ce a afectat cultura experimentală de sorg. Aceasta face parte din ordinul Coleoptera, familia Curculionidae, genul Tanymecus.

Ca fizionomie, adulții de Tanymecus au o talie mică 5 – 8 mm lungime și un corp alungit. Pe partea dorsală se găsesc solzi și peri dispuși caracteristic, formând dungi longitudinale, iar culoarea fondului este cenușie. Capul este reprezentat printr-un rostru scurt și lat.

În ceea ce privește larvele acestei specii, ele sunt eucefale și apode, de culoare albicoasă cu peri pe segmentele toracelui și pe abdomen.

Adulții iși fac prima dată simțită prezența la începutul lunii aprilie în flora spontană după care trec pe plantele de sorg care au la momentul respectiv două sau trei frunze.

Ponta este depusă la 10 cm adâncime în sol, iar larvele apar dupa 2 – 3 săptămâni și încep a se hrăni cu părțile subterane ale plantelor.

La începutul lunii iulie larvele se împupează, iar dupa eclozare adulții rămân în sol și hibernează până primăvara viitoare.

Dăunarea cu Tanymecus dilaticollis se poate recunoaște în prima fază a atacului după rosăturile de pe marginea frunzelor, iar mai apoi în cazul unui atac mai puternic plantulele de sorg pot fii retezate de la suprafața solului.

PED-ul (Pragul Economic de Dăunare) este de 25 – 30 adulți pe m2, densitate la care cultura poate fi total distrusă.

Combaterea acestei specii se face în primă fază prin rotația culturilor. De preferat ar fii ă fie înființată o cultură de mazăre după cea de sorg, deoarece reduce mult populațiile de acest tip de dăunător. De asemenea reducerea suprafeței ocupată de flora spontană aflată în jurul zonei de cultură duce la scăderea numărului de dăunători.

Tratamentele chimice pe bază de Carbofuran și Sinoratox s-au dovedit a fi cele mai eficiente.

Fig. 4.4. Efectele atacului rățișoarei

PED-ul (pragul economic de dăunare) este de 25 – 30 adulți/m2, densitate la care cultura poate fii cu totul distrusă și aplicarea unui insecticid la momenutul respectiv nu ar avea rentabilitate din punct de vedere economic.

Combaterea acestei specii se face în primă fază prin rotație culturilor, astfel insectele sunt nevoite să migreze spre o alta sursa de hrană și astfel numărul acestora se reduce și la următoarea cultură de acest tip atacul de Tanymecus va fii mult mai redus.

Cultura de mazăre este recomandat a se implementa dupa cultura de sorg, deoarece reduce cu mult populațiile de acest tip de dăunător. De asemenea, reducerea suprafeței ocupată de flora spontană aflată in jurul zonei de cultură reduce numărul de dăunători.

Tratamentele chimice pe baza de carbofuran si sinoratox s-au dovedit a fii cele mai eficiente.

Fig. 4.3. Rățișoara (Tanymecus dilaticollis)

Răritul se recomanda a fii efectuat culturii de sorg tehnic pentru a înlesni dezvoltarea acestuia. Aceasta lucrare se realizeaza cand planta de sorg are 4 – 5 frunze.

Copilitul, o alta lucrare de îngrijire efectuată de aceasta dată la sorgul zaharat, care consta în îndepartarea lăstarilor, deoarece prin dezvoltarea acestora, planta consumă din glucidele prezente în tulpină.

Irigarea este importantă pentru planta de sorg deși ea se comportă foarte bine la secetă. Nevoia cea mai mare de apă o regăsim cu 8 – 10 zile înainte de faza de burduf.

La ferma P.F.A LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER, pe data de 5 iunie, a fost efectuată o lucrare de erbicidare cu erbicid Dicopur Plus, folosind MET-ul din dotare. (vezi fig. 4.5)

Fig. 4.5. M.E.T

Dicopur Plus este un erbicid sistemic ce se absoarbe prin frunze. Acesta determină o creștere anormală a celulelor, inhibă respirația și dezvoltarea sistemului radicular al buruienilor. Cantitatea de erbicid aplicată a fost de 1L/ha.

În data de 15 iunie s-a mai efectuat o lucrare de îngrijire, și anume prășitul, pentru combaterea buruienilor rămase si pentru distrugerea crustei formate dupa o ploaie puternică, crustă care creștea gradul de evaporare a apei din sol.

În ceea ce privește insecticidele, zona afectată de dăunatori era pe o suprafață mult prea mică pentru a se interveni cu o astfel de lucrare. Aceasta nu era rentabilă din punct de vedere economic, deoarece costul administrării insecticidului era mult peste profitul rezultat în urma aplicării acestuia.

Întregul experiment a fost efectuat în condiții de neirigare, dat fiind faptul că în aceasta zonă nu exista această posibilitate. De aceea rezultatele obținute sunt bazate strict pe cantitatea de precipitații din anul respectiv și pe gradul de umiditate al solului deja existent din anul precedent. Țin să precizez că pânza freatică nu este una de suprafață, ea se află la aproximativ 30 m adancime, de unde putem deduce că nu influențeaza in nici un fel cultura experimentală de sorg.

Recoltarea

La sorgul pentru boabe din cauza inflorescenței de tip panicul și din cauza fraților, coacerea este esalonată, lucru care face ca recoltarea sa fie efectuată când boabele sunt uscate (17% umiditate).

Perioada de recoltare este sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie cu combina universală. Datorită ultimei frunze încă verde de sub panicul, care îngreunează treieratul, se recomandă în unele situații aplicarea unui tratament cu diquat (REGLONE 2 – 4 l/ha), când boabele au o umiditate de 30%. Astfel recoltarea se va face după 10 – 15 zile de la aplicarea tratamentului.

Productivitatea este de aproximativ 5000 – 8000 kg boabe/ha și poate ajunge și la 10.000 kg boabe /ha.

Păstrarea bobelor este dificilă, deoarece acestea se încing din cauza porozitații reduse. Acest lucru poate fi evitat prin depozitarea în strat subțire și lopatat până când umiditatea acestuia ajunge la 12 – 13%. (G.V. Roman și colab. 2011).

La P.F.A LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER, nu au fost aplicate tratamente pentru coacere uniformă, de aceea coacerea completă a acesteia a fost mai intârziată, iar recoltarea s-a efectuat la o dată mai târzie, și anume 15 octombrie.

După recoltare s-a obținut o producție de 4 tone/ ha la hibridul ES FOEHN, iar la hibridul TARGGA a fost de 3.5 tone/ ha.

Depozitarea acestuia a fost făcută în primă instanță pe o platformă de beton timp de 7 zile. În această perioadă pentru a evita ca producția să nu se incingă și sa fie compromisă, a fost lopătată periodic și lăsată să se usuce complet.

În cele din urmă a fost depozitată in hambare și păstrată pentru alimentația animalelor.

Capitolul VI

Rezultate de producție obținute la hibrizii de sorg studiați

Rezultate obținute la hibridul de sorg ES FOEHN

Rezultatele obținute dupa recoltat la hibridul de sorg ES FOEHN au fost calculate, analizate și interpretate în tabelele și graficele de mai jos.

Greutatea rădăcinii plantei de sorg studiate în parcela experimentală numarul 1 este de 40,8 g, a întregii plante (toate cele trei tulpini) este de 83,2 g, iar MMB (masa a o mie de boabe) este egală cu 27 g.

Tabelul 6.1 Numărul de semințe al fiecărui panicul

Fig. 6.1 Graficul ce indică numărul de semințe din fiecare panicul

Analizând Tabelul 6.1 și Fig. 6.1 putem observa că paniculul 2 are numar cel mai mare de semințe, și anume 1514, iar la ceilalți doi frați numărul este mai mic, respectiv 1150 și 430. Media de semințe aflate pe panicul este de apoximativ 1031.

Tabelul 6.2 Greutatea semințelor de la fiecare panicul

Fig 6.2 Graficul ce indică greutatea semințelor de la fiecare panicul

Din ananliza datelor de mai sus putem observa că greutatea semințelor din paniculul 2 este cea mai ridicată, și anume 44,7 g, iar celelate două probe sunt cu o greutate mai mică, respectiv 28,2 g la paniculul 1 și 9,9 g la panicul 3. Acest lucru indică faptul că media greutății semințelor pe panicul este de 27,3 g.

Tabelul 6.3 Greutatea fiecărui panicul cu semințe

Fig 6.3 Graficul ce indică greutatea fiecărui panicul cu semințe

Interpretând datele din Tabelul 6.3 și Fig. 6.3 putem deduce că paniculul principal, și anume paniculul 2 are greutatea cea mai mare (56,1 g), iar ceilalți doi frați au greutațile paniculelor mai reduse, respectiv 38,1 g paniculul 1 și 13,2 g paniculul 3. Din acest lucru rezultă că media greutații fiecărui panicul cu semințe este de 38,5 g.

Rezultate obținute la hibridul de sorg TARGGA

Rezultatele obiținute dupa recoltat de pe parcela semănată cu hibridul de sorg TARGGA sunt exemplificate mai jos prin aceeași metodă ca și la hibridul ES FOEHN, respectiv prin tabele și grafice.

Din punct de vedere al greutății, rădăcina hibridului TARGGA este de 36,5 g, a întregii plante (toate cele trei tulpini) este de 75,4 g, iar MMB (masa a o mie de boabe) este egală cu 22 g.

Tabelul 6.4 Numărul de semințe al fiecărui panicul

Fig. 6.4 Graficul ce indică numărul de semințe al fiecărui panicul

Din rezultatele obținute în tabelul și graficul de mai sus putem observa că paniculul 2 este cel principal și are cel mai mare număr de semințe, în număr de 1103, iar celelate două panicule aparțin celor doi frați și au numărul de semințe egal cu 1005, respectiv 356. Astfel deducem că media numărului de semințe pe panicul este de 821.

Tabelul 6.5 Greutatea semințelor de la fiecare panicul

Fig. 6.5 Graficul ce indică greutatea semințelor de la fiecare panicul

Interpretând datele de mai sus observăm că paniculul principal are o greutate a semințelor mai mare decat a celorlalte două panicule. Panicul 2 are 41,5 g, paniculul 1 are 26,4 g, iar cel de-al 3-le are 7,9 g rezultând o medie a greutății semințelor pe panicul de 25 g.

Tabelul 6.6 Greutatea fiecărui panicul cu semințe

Fig. 6.6 Graficul ce indică greutatea fiecărui panicul cu semințe

Analizând datele din Tabelul 6.6 și Fig. 6.6 putem observa că paniculul 1 are o greutate de 35 g, paniculul 2 are 51,2 g și paniculul 3 are greutatea de 13,2. Astfel deducem că paniculul 2 este cel principal și cu greutatea cea mai mare, iar media greutății fiecărui panicul cu semințe este de 33.

Capitolul VII

Concluzii

În urma studiilor efectuate pe cultura de sorg în zona Podișului Casimcei, putem afirma că acesta plantă se pretează bine la condiițiile prezente în această zonă.

Pentru a determina acest lucru, în ferma P.F.A LUNGU IONUȚ-ALEXANDRU FERMIER, aflată în satul Făgărașu-Nou, comuna Topolog, județul Tulcea, s-au semănat 2 ha de sorg. Primul a fost semănat cu hibridul ES FOEHN, iar al doilea a fost semănat cu hibridul TARGGA. Au fost alese două tipuri de sorg pentru ca rezultatul sa fie mai complex și pentru a putea compara și determina care hibrid se comportă mai bine în această zonă.

Menționez că ambele culturi au avut parte de aceeași tehnologie de cultivare, și anume:

Nu s-a intervenit cu îngrasaminte chimice. Cultura de sorg s-a bazat numai pe substanțele nutritive existente în sol la momentul respectiv, acestea fiind procurate de planta premergătoare, și anume lucerna.

În toamna dinaintea anului de cultură a fost efectuată o lucrare de arat si una de discuit, iar in primavara anului de cultură a fost efectuată o lucrare de discuit înainte de semănat

Ambele soiuri de sămânță de sorg au fost tratate cu fungicide, și anume: Concept III și influx XL, acestea combătând fungii Fusarium și Pythium.

Semănatul a fost efectuat cu o semănătoare de tip SPC, pe data de 4 mai la o adâncime de 4-5 cm pentru ambele parcele experimentale, iar distanța între rânduri a fost de 50 cm.

Densitatea de semănat a avut valori cuprinse 250-300 mii de boabe germinabile/ha, iar norma de semanat era de 13 kg/ha.

La începutul vegetației a avut loc un atac minor de Tanymecus dilaticollis, dar nu s-au aplicat insecticide

Pe data de 5 iunie s-a efectuat o erbicidare cu Dicopur Plus

Întregul experiment s-a efectuat în condiții de neirigare

Conform analizelor efectuate în urma recoltării s-a determinat că hibridul ES FOEHN se comportă mai bine decât hibridul TARGGA la condițiile pedoclimatice din această zonă. Producția totală a primului hibrid a fost de 4 tone, iar la cel de-al doilea de 3,5 tone. Acest lucru întarește ideea prezentată mai sus, și anume aceea că sorgul se comportă bine la condițiile pedoclimatice din Podișul Casimcei, dintre cei doi hibrizi, hibridul ES FOEHN se comportă mai bine decât hibridul TARGGA.

ANEXE

Imagini din perioada de vegetație a culturilor de sorg

Bibliografie:

L. Badea, (***), 2010, Unitatile de relief ale Romaniei, vol IV, Podisuri pericarpatice, Editura Docendi, Bucuresti, (cap 4.2.1)

M. Ielenicz, I. Săndulache, 2008, România, Podișuri și dealuri, vol III, /editura Universitară

I. Rădulescu, 1966, Podișul Casimcei. Studiu de geografie fizică – teză de doctorat, București

I. Ujvari, 1972, Geografia apelor României, Editura Stiințifică, București

G. Posea, Octavia Bogdan, I. Zăvoianu, M. Buză, D. Bălteanu, Gh. Niculescu, 2005, Geografia Romaniei, vol V, Editura Acedemiei Române, București, (Podișul Dobrogei, pag 729-753).

Google maps

M. Ielenicz, Ileana Pătru, 2005, Geografia fizică a Rmâniei, Editura Universitară

Dicționarul Explicativ al Limbii Române

R.Oprea, 2005, Gografia solurilor României, Editura Credis, București

M. Axinte; I. Borcean; G.V. Roman; L.S. Muntean (2006), ”FITOTHNIE”, Editura ”ION IONESCU DE LA BRAD”, Iași

Costina Tarcea, (2015), COMUNA TOPOLOG (JUDEȚUL TULCEA), EVOLUȚIA UTILIZĂRII TERENURILOR, Bucuresti (Lucrare de licenta);

G.V. Roman;V. Tabara; M. Axinte; G. Morar; T Robu;S. Cernea; P. Pârsan;M. Ștefan (2011);”FITOTEHNIE VOL I CEREALE SI LEGUMINOASE PENTRU BOABE”; Editura ”EDITURA UNIVERSITARĂ”; Bucuresti.