Cercetări Privind Elaborarea Unei Tehnologii DE Cultură A Alunului ÎN Judetul Bihor

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Departamentul AGRUICULTURĂ, SCHIMBĂRI CLIMATICE ȘI SIGURANȚA ALIMENTELOR

Disciplina TEHNOLOGI SPECIALE ÎN AGRICULTURĂ ȘI HORTICULTURĂ DURABILĂ

RUBEN TEOFIL BRĂDĂU

PROIECT DE DIPLOMĂ

CERCETĂRI PRIVIND ELABORAREA UNEI TEHNOLOGII DE CULTURĂ A ALUNULUI ÎN JUDEȚUL BIHOR

Îndrumător științific

Conf. dr. AVRAM FIȚIU

Cluj-Napoca

2016

CERCETĂRI PRIVIND CULTURA ALUNULUI ÎN JUDEȚUL BIHOR

Autor: RUBEN TEOFIL BRĂDĂU

Îndrumător: conf.dr. AVRAM FIȚIU

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Agricultură, Calea Mănăștur nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România

[anonimizat]

REZUMAT

În lucrarea de față am analizat cultura alunului în județul Bihor. Cercetările asupra factorilor de mediu din județul Bihor, condițiile necesare alunului, agrotehnica culturii de alun și valorificarea acestea for fi prezentate fiecare separat, în detaliu.

Alunul este o plantă pomicolă regăsită în flora spontană pe tot teritoriul României. Alunele sunt gustoase și foarte hrănitoare, au o valoare nutrițională ridicată fiind încadrate ca super aliment. Produsele ecologice obținute din frunze, scoarță și alune sunt folosite în diferite terapii cu uz intern sau extern. Alunul a prezentat o importanță deosebită și în vremurile străvechi, atât în alimentație cât și în sectorul supranaturalului.

În zilele de astăzi alunul are o importanță deosebită pe plan economic. Cererea de alune este mai mare decât producția, motiv pentru care cultura de alun este în mare căutare de agricultorii cu dimensiuni economice mici sau medii, crescând astfel valoarea economică a acestora. Cultura alunului are un avantaj mare față de alte culturi prin faptul că poate fi valorificat în întregime, de la rădăcină până la fruct.

Cuvinte cheie: alun, ecologic, sănătate, agrotehnica, valoare economică

Capitolul 1

NOȚIUNI GENERALE DESPRE ALUN

1.1 Importanța alunului

Alunul a prezentat o atenție deosebită încă din antichitate, datorită importanței sale în alimentație, terapii medicale și a credințelor sacre.

O descoperire deosebit de interesantă a fost găsită în Scoția în anul 1995, ce prezintă o procesare a alunelor la o scară mai mare datând cu 9000 de ani în urmă, rezultat obținut în urma analizelor cu Carbon 14 (destepti.ro).

În China s-au descoperit fosile de alune cu vechime de peste 4000 de ani. Împăratul Yu, întemeietorul dinastiei Hia, 2205-2197 î.Hr., este sculptat într-o imagine în care ține în mână o vergea asemănătoare unei baghete. Scrierile îl caracterizează pe Yu ca fiind un bun cunoscător al zăcămintelor de metale și al izvoarelor subterane (www.fengshui.arts.ro).

Această practică s-a regăsit și în satele din România, folosită în meșteșugul fântânilor. Fântânarii alegeau o nuiaua de alun în formă de ”Y” ce trebuia să conducă radiațiile spre corpul acestora. Crenguța de la bază trebuie sa fie de doi ani iar celelalte două de un an. Se alege nuiaua de alun pentru că acesta crește departe de izvoarele subterane iar în prezența acestora încep să vibreze, avertizând pe cel ce o deține. Este o muncă destul de solicitantă, după terminarea căutărilor cel ce execută lucrarea prezintă semne de oboseală și dureri de cap (www.libertatea.ro).

Din punct de vedere nutrițional, fructele de alun au o valoare energetică de circa 408 kilocalorii la 100g. În tabelul 1.1 sunt prezentate și alte sâmburoase oleaginoase și aportul acestora în calorii, proteine, lipide și glucide. Alunele în coajă se remarcă printr-un raport de apă foarte redus și valori nutriționale ridicate.

Tabel 1.1

Valorile nutriționale ale semințelor oleaginoase

Sursă: www.doctor.info.ro/valori_nutritionale.html

În tabelul 1.2 sunt prezentate atât valorile substanțelor minerale cât și cele medicale pe care le are alunul. Calciul în combinație cu fosforul ajută la menținerea sănătoasă a oaselor și dinților. Potasiul acționează la menținerea echilibrului acidului bazic din organism și ajută la alimentarea creierului cu oxigen împreună cu aminoacizi fosforici. Magneziul și manganul pun în acțiune enzimele, ajută asimilarea vitaminelor C,E și B, și ajută la metabolismul glucidelor, lipidelor și proteinelor (www.nuci-aluni.ro).

Tabel 1.2

Valorile substanțelor minerale și medicale a alunului

Sursă: www.nuci-aluni.ro/p/componenti-utilizare-medicala.html

Alunele au valorii calorice și energetice mari, ele se apropie de cele a cărnii, dar sunt mai digerabile și toxicitatea este mai redusă. Sunt o sursă de aminoacizi, stimulează creșterea copiilor și fortifică sistemul nervos (sanatate.bzi.ro).

Sunt recomandate de către specialiști pentru neurastenie, stări de depresie și stres. Cei ce consumă alune nu sunt predispuși la nevroze avansate, pentru că potasiul ajută la odihnirea creierului și activează neuronii. Alunele vindecă anemia și ajută persoanele aflate în convalescență. Contribuie la puterea de concentrare și sunt bune în alimentația persoanelor care depun efort fizic constant (sanatate.bzi.ro).

Alunele au efect depurativ, antiparazitar și emolient. Eliminarea viermilor intestinali se poate realiza cu uleiul de alune obținut prin presarea la rece, care se administrează o linguriță dimineața și seara timp de 15 zile. Acest tratament este util și la scăderea tensiunii și la infecțiile respiratorii. Uleiul de alune este recomandat pentru afecțiuni ale ficatului, boli pulmonare, tulburări de menopauză și ale ciclului menstrual, diabet, menține sănătatea sistemului cardiovascular, pietre la rinichi cât și pentru impotență și hemoroizi (sanatate.bzi.ro).

Vitaminele și mineralele din alune au un caracter antiviral, anticancerigen, stimul pentru ganglionii limfatici și favorizează interferonul din celulele imunitare. Frunzele de alun pot și ele să fie valorificate, ele sunt utilizate în scop medicinal. Ele au proprietăți astringente, vasoconstrictoare, antiinflamatoare, antihemoragice, dezinfectante și cicatrizante (sanatate.bzi.ro).

Sunt utile pentru tratamentul varicelor și al umflăturilor picioarelor administrat sub formă de infuzie obținută din ceai. Ceaiul se prepară din 20g de frunze uscate la un litru de apa clocotită, se lasă la macerat opt ore, se strecoară și se beau două ceaiuri reci pe zi (sanatate.bzi.ro).

O altă modalitate de administrare este prin decoct. Acesta se obține din 25g de frunze și un litru de apă rece, după 20 de minute la foc domol se strecoară și se poate administra (sanatate.bzi.ro).

Alunele sunt printre fructele cu cele mai bune valori antioxidante după analizele ORAC (Oxygen Radical Absorbance Capacity), prezentată în figura 1.1. Alimentele care au valori ORAC ridicate sunt considerate ”super alimente” (www.westnut.com).

De asemenea alunele prezintă printre cele mai ridicate valori în proantocianidine (PACs), după cum se poate observa în figura 1.2.

Câteva din proprietățile proantocianidinelor:

antioxidant, mai bun ca vitamina C de 20 de ori și de 50 de ori decât vitamina E

întăresc vasele de sânge

suprimă trombocitele în arterele lipicioase

reduce riscul bolilor cardiovasculare

reduce tensiunea arterială

Noile cercetări realizate de laboratoarele Brunswick sugerează că alunele care nu au exocarpul îndepărtat au un conțin de fenol și ORAC de zece ori mai mare decât semințele cu exocarpul îndepărtat, deci este recomandat consumul alunelor cu exocarp (www.westnut.com).

Figura 1.1 Valorile ORAC

Sursă: www.westnut.com/pdfs/ANTIOXIDANT_RESEARCH_FINAL.pdf

Figura 1.2 Valorile PACs

Sursă: www.westnut.com/pdfs/ANTIOXIDANT_RESEARCH_FINAL.pdf

1.2 Aria de răspândire

Alunul este denumirea comună pentru speciile din genul Corylus, care este membru al familiei de mesteacăn, Betulaceae,din ordinul Fagales. Taxonomiști susțin că genul Corylus conține 25 de specii (journal.ashspublications.org). Însă doar 9 specii sunt de bază, celelalte fiind derivate ale acestora.

Vasile Cociu prezintă răspândirea geografică a celor 9 specii de bază, acestea sunt prezentate în tabelul 1.3. Toate speciile de Corylus se regăsesc doar în emisfera Nordică, în Asia, în Europa și America de Nord.

Tabelul 1.3

Speciile de bază ale genului Corylus și distribuția geografică

Sursă: V. Cociu și colab., 2007

C. avellana L. a dat naștere la cele mai multe soiuri, din această cauză se consideră cu o importanță economică mai ridicată față de celelalte specii. Această specie se găsește în România în flora spontană și care are o înfățișare de arbust cu numeroase tulpini ce poate să atingă până la 6 m. De asemenea în cadrul acestei specii se regăsesc trei varietăți destinate industriei ornamentale. Corylus avellana var. atropurpurea (figura 1.3) are frunzele de culoare roșie, Corylus avellana var. contorta (figura 1.4) are portul plângător, Corylus avellana var. quercifolia (figura 1.5) are portul erect.

Figura 1.3 Corylus avellana var. atropurpurea

Sursă: www.bee-paysage.fr/biblioplantes-fiche-plante.php?nomtaxon=Corylus%20maxima%20Purpurea

Figura 1.4 Corylus avellana var. contorta

Sursă: www.bee-paysage.fr/biblioplantes-fiche-plante.php?nomtaxon=Corylus%20avellana%20Contorta&page=1856

Figura 1.5 Corylus avellana var. quercifolia

Sursă: www.bee-paysage.fr/biblioplantes-fiche-plante.php?nomtaxon=Carpinus%20betulus%20Quercifolia&page=1850

Figura 1.6 Cantitatea de producție de alune in 2013

Sursă: www.factfish.com/statistic/hazelnuts%2C%20production%20quantity/bar-chart

Principali producători de alune se pot observa în figura 1.6. Cantitatea de producție pe plan mondial, la alune, este dominată de Turcia, cu o recoltă de 549000t în anul 2013, urmată de Italia cu 112643t, SUA cu 40500t și Georgia cu 39700t. România se situează pe locul 23 cu o producție de 110t. Cu toate acestea cultura alunului prezintă un interes tot mai mare în România, tot mai multe plantații de dimensiuni mici și mijloci încep să iau ființă în zonele colinare. De exemplu în județul Timiș sunt cultivate aproape 1000h de un singur investitor din Italia. Aceste plantații industriale, mari, ar putea fi o problemă pentru fermieri cu dimensiune de exploatare mai mică. Cu toate acestea investitorul se angajează să ajute fermieri locali la realizarea propriilor plantații de alun iar la recoltare producția va fi cumpărate de investitorul italian. Astfel s-a ajuns ca în localitatea Hitiaș să existe 330h cultivate cu alun, în Secaș 270h, în Coșari și Brestovăț 250h (timpolis.ro).

Figura 1.7 Producția de alune (tone) în Romania pe o perioadă de 10 ani

Sursă: www.factfish.com/statistic-country/romania/hazelnuts%2C%20production%20quantity

Cu toate că în momentul de față producția din România este la 0% față de cea mondială, statisticile arată o creștere semnificativă în ultimul deceniu conform site-ului factfish.com, în anul 2013 s-a înregistrat o creștere de șase ori mai mare decât în anul 2004 (figura 1.7)

Capitolul 2

ANALIZA FACTORILOR DE MEDIU DIN JUDEȚUL BIHOR

2.1 Cerințele alunului față de factorii de mediu

Pentru că alunul este destul de răspândit în flora spontană, pe teritoriul României, induce siguranța reușitei unei culturi de alun, neglijând astfel condițiile față de sol necesare în reușita culturii. Cu toate acestea solurile cu textură medie, lutoase, nisipo-lutoase, luto-nisipoase, sau luto-argiloase, sau dovedit a fi mai prielnice culturii de alun. Solicită soluri cu 6-7,8pH. Pentru pH mai scăzut este necesară amendarea solului cu calcar cu o concentrație maximă de până la 10-12% (V. Cociu și colab.,2007). ”În zona subcarpatică, precum și în zona colinară se întâlnesc o serie de soluri favorabile culturii alunului, ca: brune de pădure, brun-roșcate și chiar cele argilo-iluviale, cu un conținut mai scăzut în argilă” (V. Cociu și colab.,2007).

Apa freatică la o adâncime mai mică de 1,5-2m nu este favorabilă culturii de alun. De asemenea apa de deasupra orizontului B dacă nu este drenată corespunzător va împiedica dezvoltarea normală a sistemului radicular de rădăcini, prin reducerea oxizilor de fier în condiții de anaerobioză. Cerințele optime pentru apă la alun sunt destul de ridicate, necesită valori cuprinse între 700-1200mm, sub aceste valori este recomandat sistemul de irigație. Pe lângă apa din sol umiditatea relativă a aerului cu valori cuprinse între 70-80% este forte prielnică pentru alun (V. Cociu și colab.,2007).

Inițial cultura alunului s-a dezvoltat în zonele cu temperatura medie cuprinsă între 12°-16°C. Această limită s-a redus la temperaturi cu valori medii cuprinse între 9°-10°C. Acest lucru se datorează studiilor realizate pe cultura alunului care spun că ”temperatura acționează ca un factor limitativ nu prin temperatura medie anuală, ci prin valorile temperaturilor negative din cursul iernii și primăverii” (V. Cociu și colab., 2007). Alunul este afectat la temperaturi mai mici de -8°C, când amenții sunt în dezvoltare, la fel se întâmplă și în cazul florilor femeiești. În starea de repaus vegetativ rezistă până la -18°C (V. Cociu și colab.,2007).

Alunul este dependent de lumină. Lumina influențează atât creșterea cât și fructificarea alunului. Densitatea prea mare a tulpinilor, în cazul plantațiilor pe sistem de tufă, sau a ramurilor, în cazul plantațiilor pe sistem de mono-tulpină, sau o proastă dirijare a coroanelor cât și umbrirea duce la o fructificare mai slabă comparativ cu părțile bine luminate (V. Cociu și colab.,2007).

2.2 Factorii de mediu din județul Bihor

Județul Bihor se află în regiunea Crișana, situat în Nord-Vestul României. Județul Bihor are o suprafață de 7544km², fiind cuprins între 46°23’48” și 47°35’21” latitudine nordică și între 21°26’06” și 22°48’39” longitudine estică.

Conține toate formele de relief, câmpii (Câmpia de Vest), dealuri (Dealurile de Vest), munți (Munții Plopișului, Munții Pădurea Craiului, Mulții Bihor), ape (Crișul Negru, Crișul Repede), lacuri (Pețea, Cefa, Mădăras, Homorog).

Figura 2.1 Harta fizică a județului Bihor

Sursă: www.agromonitor.ro/judete/bihor/

Solul corespunzător fiecărei zone de relief este format din soluri silvestre, în zona montană, silvestre și podzolice, în zona submontană și deluroasă, cernoziomuri în zonele de câmpie. Terenurile agricole situate în clasele I-II de fertilitate reprezintă 41,6%, restul fiind încadrate în clasele III-IV de fertilitate (www.agromonitor.ro).

Precipitațiile sunt direct influențate de zonele de relief, astfel precipitațiile medii anuale în zona de câmpie are valori cuprinse între 500-700mm, în zona deluroasă 700-1000mm, în munții joși 1000-1200mm iar pe culmile montane depășește 1400mm (www.apm-bihor.ro). Pentru plantațiile de alun o importanță deosebită o reprezintă precipitațiile din perioada aprilie-iulie, acestea sunt prezentate în tabelul 2.1.

Tabel 2.1

Cantitățile lunare și anuale de precipitații din județul Bihor

Sursă: www.apm-bihor.ro/Staremed2007/rapmedcap1.2007.htm

Clima este continental-moderată, predomină aerul umed din Vest și Nord-Vest. Temperatura medie anuală are valori cuprinse între 10-12°C pentru zonele de câmpie, 8-10°C pentru zonele colinare, 7-8°C pentru munții joși și 2-7°C pentru culmile montane (www.apm-bihor.ro). În tabelul 2.2 sunt prezentate temperaturile medii lunare și anuale la stațiile meteo din județul Bihor, în tabelul 2.3 temperaturile minime lunare iar în tabelul 2.4 temperaturile maxime lunare.

Tabel 2.2

Temperaturile medii lunare și anuale din județul Bihor

Sursă: www.apm-bihor.ro/Staremed2007/rapmedcap1.2007.htm

Tabel 2.3

Temperaturile minime lunare din județul Bihor

Sursă: www.apm-bihor.ro/Staremed2007/rapmedcap1.2007.htm

Tabel 2.4

Temperaturile maxime lunare din județul Bihor

Sursă: www.apm-bihor.ro/Staremed2007/rapmedcap1.2007.htm

Necesită atenție deosebită situațiile în extremă, astfel pentru temperaturi minime sunt lunile decembrie și ianuarie, iar pentru temperaturi maxime sunt lunile iulie și august.

Strălucirea soarelui pe teritoriul României are valori cuprinse între 2300 ore pe litoralul Mării Negre și 2047 ore în Satu Mare (www.vremea.ro). În acest interval de ore alunul captează lumina necesară pentru a se dezvolta.

2.3 Interpretarea rezultatelor

Prin compararea cerințelor alunului față de factorii de mediu din județul Bihor obținem rezultatele prezentate în tabelul 2.5.

Tabel 2.5

Analiză comparativă

Condițiile față de sol sunt îndeplinite pentru că pH-u necesar alunului se regăsește în majoritatea solurilor, iar textura medie din sol este asigurată datorită amestecului între lut cu nisip și a solului silvestru din terenurilor agricole provenite prin despăduriri.

În linii mari cerințele alunului față de condițiile de mediu sunt îndeplinite în județul Bihor. Cu toate acestea se recomandă alegerea unor soiuri cu rezistență la ger, în cazul de față cu rezistență mai mare de -10°C.

Perioada de creștere vegetativă, lunile aprilie-iulie, este perioada din an în care alunul necesită cea mai mare cantitate de apă. Această cerință nu este satisfăcută doar din precipitații ci trebuie intervenit cu supliment de apă, prin irigații. De remarcat este și faptul că în luna iulie se înregistrează cele mai ridicate temperaturi, care în combinație cu insuficiența de apă provenită din precipitații poate să producă pagube uriașe plantațiilor de alun în care nu se regăsesc sistemele de irigație, deoarece este perioada în care se dezvoltă miezul în alune.

Condițiile de lumină sunt satisfăcute pe teritoriul României, deci și în județul Bihor. Această strălucire a soarelui generează lumina necesară pentru fotosinteza activă și suficientă a plantației de alun.

Capitolul 3

AGROTEHNICA CULTURII DE ALUN

3.1 Alegerea soiului

Pentru alegerea soiului în primul rând se vor efectua cercetări privind condițiile de mediu (sol, apă, temperatură, lumină) și dacă acestea satisfac cerințele alunului. Condițiile de sol, apă și lumină se pot manipula, însă cele referitoare la temperatură este necesar să fie respectate. Cultura alunului este sensibilă la temperaturi reduse în perioada de activitate a florilor mascule și a florilor femele. În funcție de perioada de înflorire, timpurie (1 ianuarie- 10 februarie) sau tardivă (după 1 martie), se va alege soiurile cu rezistență la temperaturi scăzute acolo unde sunt impuse astfel de situații.

Figura 3.1 Perioada înfloritului la soiurile de alun

Sursă: V. Cociu și colab., 2007

În figura 3.1 este prezentată perioada de înflorire la câteva soiuri de alun. Florile mascule sunt notate cu simbolul , iar florile femele sunt notate cu simbolul .

După cum se poate observa din figură soiurile Furfulak, Vâlcea 22, Tonda Romana și TGDL au o înflorire timpurie, iar soiurile Cosford, Lambert roșu, Romavel și Urias de Halle au o înflorire tardivă.

Un alt lucru de care trebuie să se țină seama este valorificarea fructelor de alun. Sunt două direcții în acest sens, alune pentru procesare industrializată, cu sâmburele mai mic, și alune de masă care au sâmburele mai mare. Pentru procesarea industrializată se folosesc soiurile de alun Tonda Romana, TGDL, Cosford sau Lambert roșu. În cazul alunelor de masă se folosesc soiurile Ennis, Uriaș de Halle, Vâlcea 22 sau Lungi de Spania.

De asemenea un lucru esențial în alegerea soiului este și modul de mecanizare a lucrărilor de întreținere și recoltare. Pentru culturi cu mecanizare totală este necesar sistemul de creștere cu mono-tulpină, unde mecanizarea nu este posibilă se va alege sistemul de creștere cu tufă.

Pentru sistemul cu mono-tulpină se va alege soiul cu drajonare mai slabă, de exemplu soiurile Gunslebert si Cozia. Pentru sistemul cu tufă se aleg soiurile cu drajonare mai puternică, de exemplu TGDL, Vâlcea 22 și Purple filbert.

În vederea asigurării obținerii unei recolte bune este indicat ca în aceeași plantație să fie cultivate și alte soiuri pe lângă cel de bază pentru a fi asigurată o polenizare cât mai eficientă. În general se practică inter-polenizarea a 2-4 soiuri. Se vor alege soiurile compatibile la polenizare cu soiul culturii de bază.

Compatibilitatea polenică este foarte importantă pentru că soiurile de alun nu pot să-și asigure singure o polenizare normală. Cercetările de la Stațiunea Pomicolă Râmnicu Vâlcea a făcut posibilă polenizarea optimă pentru cele 14 soiuri aflate sub cercetare (V. Cociu și colab., 2007). În figura 3.2 sunt prezentate grupele de inter-polenizare la soiurile de alun. Combinațiile au rezultat în situații de incompatibilitate (-), bun polenizator (*) și foarte bun polenizator (**).

Figura 3.2 Grupele de inter-polenizare la soiurile de alun

Sursă: V. Cociu și colab., 2007

3.2 Lucrările solului

3.2.1 Înainte de plantare

Culturile de alun se pot înființa după orice cultură anuală, alte specii pomicole sau chiar altă cultură de alun. În cazul cultivării alunului după specii pomicole sau silvice care drajonează, este necesară cultivarea solului un timp de 1-3 ani cu culturi anuale, pentru refacerea structurii și fertilității solului cât și a eliminării drajonilor nedoriți din culturile precedente.

Unde este posibilitate și necesitate se for efectua lucrări de nivelare. Alunul necesită un sol bine aerisit, pentru aceasta înainte de plantare se va realiza lucrări de desfundare, canalizare a surplusului de apă și scarificare la 70-90cm.

3.2.2 După plantare

După ce s-a realizat plantarea puieților, solul se poate menține în următoarele modalități:

Ogor negru lucrat: impune o arătură de toamna, înainte să cadă frunzele, la o adâncime de 12-15cm și în funcție de situația din teren se aplică 4-5 prășile mecanice în perioada de vegetație. Acest mod de menținere a solului este utilizat în plantațiile mecanizate de recoltare a alunelor.

Ogor negru erbicidat: practic este ogorul negru lucrat dar cu un număr de 2-3 prășile datorită erbicidelor administrate. Acest mod de menținere nu este recomandat în plantațiile tinere. Erbicide cu rezultate bune în plantațiile de alun: Ustinex (10 l/ha), Casoron (3 kg/ha) și Simazin (4 kg/ha).

Ogor negru cu plante pentru îngrășăminte verzi: este recomandat pentru plantațiile tinere. Sunt recomandate îngrășămintele verzi de toamna, când alunul este în starea de repaus vegetativ și nu apare concurența pentru apă și resurse. Culturile cu îngrășăminte verzi de toamna se încorporează în pământ în luna aprilie. Ca îngrășăminte verzi se folosește secara, lupin, rapița, trifoiul, muștarul etc.

Ogorul cultivat cu plante agricole: se recomandă în deosebi pentru solurile mai fertile acolo unde se dorește obținerea unor venituri suplimentare până la intrarea pe rod a alunului, anul 3-4

(V. Cociu și colab., 2007).

Pe lângă aceste modalități de menținere a solului se mai practică și mulcirea sau înțelenirea. Mulcirea presupune acoperirea solului în jurul alunului cu un strat din gunoi, paie, rumeguș, turbă etc. Înțelenirea presupune înierbarea permanentă a solului pentru o durată de 3-5 ani, când apare problema recoltatului.

3.3 Obținerea materialului săditor

Înmulțirea se poate face în două modalități, vegetativ și generativ. Înmulțirea generativă se realizează prin semințe. Materialul rezultat este variabil și necesită o îngrijire mai atentă, din această cauză această metodă este utilizată în pepiniere. Înmulțirea vegetativă se poate realiza prin drajoni, marcote, butași sau altoire.

Capacitatea naturală a alunului de a drajona este metoda cea mai simplă și ieftină. Drajonii se pot replanta după cel puțin un an, când aceștia și-au format un sistem radicular mai rezistent. De menționat este faptul că au un debut mai slab datorită rădăcinilor slab dezvoltate și este posibilă transmiterea bolilor virotice.

Marcotajul este de două feluri, prin aplecare sau prin ștrangulare (razant). Numărul marcotelor obținute depinde de soi, dar în cazul metodei prin ștrangulare se obține o cantitate dublă sau chiar triplă față de metoda prin aplecare. De exemplu în cazul marcotajului prin aplecare s-au obținut aproximativ 22,2 mii buc./ha la soiul Uriașe de Halle si 28,8 mii buc./ha la soiul Vâlcea 22, iar în cazul marcotajului prin ștrangulare s-au obținut 48,2 mii buc./ha la soiul Lambert alb și 69,4 mii buc./ha la soiul Vâlcea 22 (I. Botu, 1987). Marcotajul prin ștrangulare necesită o cheltuială suplimentară prin fortificarea marcotelor obținute, pentru a putea fi plantate în plantație. ”Terenul destinat marcotajului se fertilizează cu 40 t/ha gunoi de grajd și se desfundă la adâncimea de 40-45 cm. După nivelare și pichetare, marcotele înrădăcinate se plantează la distanța dc 3×1,5 m și se scurtează la 10-12 cm. Pentru stimularea creșterii lăstarilor și fortificarea tufei, în primii doi ani de vegetație solul se lucrează, se irigă și se fertilizează, iar in primăvara anului trei, în luna martie, se confecționează un șanț circular la 15-20 cm de tufa, lat de 15-20 cm și adânc de 10-15 cm, în care se apleacă, se arcuiesc și se fixează în șanț creșterile viguroase din anul precedent. Pentru fixarea și palisarea vârfurilor viitoarelor marcote, la marginea exterioară a șanțului se bat picheți de 50-60 cm lungime. Marcotele înrădăcinează mai ușor dacă șanțul este umplut cu un amestec de turbă, rumeguș de conifere și pământ și se confecționează în jurul tufei și a vârfului palisat câte un mușuroi. Acest mușuroi se va reface de 2-3 ori în timpul vegetației. Recoltarea marcotelor se face toamna, după căderea frunzelor, și constă în tăierea legăturilor care au fixat vârful marcotei de tutore, detașarea marcotei de planta mamă (cu foarfeca) și săltarea marcotei înrădăcinate din șanț și nivelarea șanțului. O marcotă de calitate trebuie să prezinte o zonă înrădăcinată de 25-30 cm și un număr de 10 rădăcini cu lungimea de peste 30 cm” (N. Cepoiu, 2000). În figura 3.3 este prezentă marcotajul prin mușuroire, descris mai sus, iar în figura 3.4 marcotajul prin ștrangulare (razant sau chinezesc).

Marcotajul razant presupune îndoirea nuielelor pe plan orizontal în brazde puțin adâncite la suprafața solului. Lăstarii ieșiți din mugurii nuielelor aplecate se mușuroiesc treptat. După căderea frunzelor nuiaua aplecată de taie de pe planta mamă, de asemenea aceasta se taie în bucăți astfel încât pe fiecare bucată să rămână un lăstar.

Figura 3.3 Marcotaj prin mușuroire

Sursă: archiv.szekelygyumolcs.ro/images/kiadvanyok/KepzesiKiadvany/ROMAN/I.4-ro.pdf

Figura 3.4 Marcotaj razant sau chinezesc

Sursă: archiv.szekelygyumolcs.ro/images/kiadvanyok/KepzesiKiadvany/ROMAN/I.4-ro.pdf

Înmulțirea prin butaș este folosită tot mai frecvent grație descoperirilor în domeniu ce administrează hormoni de înrădăcinare. Recoltarea butașilor se face la mijlocul lunii iunie și până la încetarea creșterii lăstarilor. Lăstarii trebuie să aibă lungimea de 10-12cm și să nu fie foarte suculenți. Înrădăcinarea se realizează în substrat de perlit sau rumeguș de conifere la o temperatură de 21°C. Înainte de plantare se vor trata butașii cu acid indolil butiric (V. Cociu și colab., 2007). Pomii altoiți sunt o altă metodă de înmulțire. În cadrul acestei metode există metoda altoirii cu mugure crescând sau cu mugure dormind. Cele mai bune rezultate se obțin cu mugurele crescând.

3.4 Plantarea

Epoca de planare începe toamna când frunzele au căzut, plantele sunt în repaus vegetativ, și se încheie la intrarea în vegetație a plantelor, respectiv luna martie.

Adâncimea de plantare trebuie să fie identică cu cea din starea inițială, dacă se plasează mai adânc se întârzie creșterea optimă a plantei, în cazul celălalt se expun rădăcinile la arșița soarelui și din nou este afectată creșterea plantei. În cazul în care plantarea se execută într-o perioadă mai secetoasă este recomandat administrarea a 20 l de apă la groapă.

Mărimea gropii se va realiza de 70-100cm, adâncime și lățime, pentru a asigura un sol bine aerisit rădăcinilor și pentru a asimila o cantitate mai mare de apă din precipitații. În groapă se va administra gunoi de grajd copt, în două etaje, unul la adâncime mai mare iar celălalt în apropierea sistemului radicular, dar fără a avea contact direct cu acesta. În practică există mai multe sisteme de poziționare a gropilor care definesc în final sistemul de plantare, și anume:

Sistemul ecologic. Este caracterizat prin densitatea redusă a pomilor. Distanța între rânduri este de 6m sau peste, iar pe rând între pomi distanța este de 5m sau mai mare. Densitatea pomilor este sub 300 buc./ha.

Sistemul intensiv. Necesită soluri fertile cu pante mici pentru o mecanizare totală a lucrărilor. Densitatea pomilor este mare, 500-1250 buc./ha. Distanțele de plantare utilizate sunt 5×4. sau 5x3m.

Sisteme de plantații familiale. Sunt realizate pe suprafețe mici, sau sunt formate din 3-5 pomi cu scop ornamental sau de producție a alunelor pentru familie

(V. Cociu și colab., 2007).

Înainte de fixarea pomilor în groapă se va executa o mocirlire a rădăcinilor. Mocirlirea se realizează din apă amestecată cu gunoi sau apă amestecată cu pământ de pădure.

3.5 Tăierile

În plantațiile de alun tăierile sunt de mai multe feluri, tăieri de formare, de fructificare, de întreținere și de regenerare. Principalele obiective urmărite la tăierile de alun sunt:

Influențarea creșterii puieților pentru a intra mai repede pe rod

Formarea coroanei pentru a satisface lucrările tehnologice din plantație

Coroana să fie la potențialul maxim de producție

Menținerea unui echilibru între creștere și fructificare

Calitatea producției sa fie la cel mai ridicat nivel

(V. Cociu și colab., 2007)

Tăierile de formare se execută în primi 3-5 ani. Prin tendința sa naturală alunul emite o mulțime de drajoni din zona coletului.

Pentru sistemul cu tufă se vor alege 4-6 brațe pentru a forma o structură bine aerisită și luminată, cu ramuri secundare organizate pentru o rodire cât mai eficientă. Figura 3.5 prezintă o cultură de alun sub formă de tufă. Dezavantajul culturi de alun sub formă de tufă este reducerea lucrărilor de întreținere mecanizate. Din acest motiv numărul acestor forme de culturi s-a redus foarte mult.

În cazul sistemului de cultură cu mono-tulpină, favorabil lucrărilor mecanizate, se va menține o coroană sub formă de vas aplatizat care va ajunge la formarea completă după anul 6 de la plantare. În majoritatea cazurilor plantele au un trunchi de 40-150cm înălțime (V. Cociu și colab., 2007). Figura 3.6 prezintă un sistem de cultură cu mono-tulpină.

Tăierile de întreținere și fructificare se execută concomitent și au ca scop menținerea dimensiunii coroanei la un potențial maxim, eliminarea ramurilor bolnave sau rupte și lăstarii lacomi. Rolul tăierilor de fructificare este de a menține un echilibru între creștere și rodire. Prin aceste tăieri se asigură o rodire constantă.

Pentru că alunul poate trăi o perioadă lungă de timp, 50-120 de ani, cu toate acestea după vârsta de 20 de ani producția începe să se reducă. În astfel de situații se vor efectua tăieri de regenerare care se realizează prin îndepărtarea masivă a masei lemnoase. Astfel pentru sistemul cu tufă se vor tăia brațele la aproximativ 130cm iar în cazul sistemului cu mono-tulpină se vor tăia șarpantele la aproximativ 35cm. Pentru a nu afecta foarte mult producția aceste tăieri se vor efectua pe parcele mai mici și pe o perioadă de câțiva ani (V. Cociu și colab., 2007).

Figura 3.5 Cultură de alun sub formă de tufă

Sursă: www.xn--e1agisjn3e.bg/hazelcultivation.html

Figura 3.6 Cultură de alun cu mono-tulpină

Sursă: pepinierelehida.ro/articole-publicate/cultura-alunului/

3.6 Fertilizarea

Fertilizarea se bazează pe urmărirea însușirilor agrotehnice ale solului, corelarea cerințelor pomilor cu capacitatea de aprovizionare a solului și stabilirea dozelor și a epocilor de administrare (agrocraiova.diviziaweb.ro).

Se practică trei moduri de fertilizare, prin aplicarea la sol, prin aplicarea odată cu apa de irigat sau prin aplicarea foliară. Concentrația de fertilizant administrată depinde de modul de agricultură, intensivă sau ecologică. În cazul agriculturii ecologice, fertilizarea, se bazează pe utilizarea îngrășămintelor organice dar și pe administrarea îngrășămintelor minerale, administrate numai pentru echilibrarea nutriției minerale în raport cu cerințele alunului și elementele minerale din sol (agrocraiova.diviziaweb.ro).

Federația Internațională a Mișcării Agriculturii Organice (IFOAM) a definit principiile și practicile agriculturii ecologice (organice), care are următoarele roluri:

de a produce hrană de calitate ridicată și în cantitate suficientă

de a lucra cu sistemele naturale

de a încuraja și de a întări ciclurile biologice din cadrul sistemului de agricultură

de a menține și mări fertilitatea pe termen lung a solurilor

de a utiliza cât se poate mai mult resurse regenerabile în sistemele agricole

de a lucra cât mai mult într-un sistem închis

de a asigura toate condițiile de viață animalelor pentru a le permite să îndeplinească toate aspectele comportamentului lor înnăscut

de a evita toate formele de poluare care pot rezulta din tehnicile agricole

de a menține diversitatea genetică a sistemului agricol și a împrejurimilor sale, inclusiv protecția plantelor și a habitatelor sălbatice

de a permite producătorilor agricoli obținerea unui venit adecvat și satisfacție din munca lor, inclusiv de a asigura un loc de muncă sigur

(www.uaiasi.ro).

Alunul are o producție bună dacă frunzele conțin 2,4-3,5% N; 0,15-0,40% P2O5; 0,6-2,5% CaO și 0,25-0,40% MgO. De asemenea este recomandat o dată la 4 ani administrarea a 30-40 t gunoi de grajd sau alte îngrășăminte organice (www.nuci-aluni.ro). În tabelul 3.1 sunt prezentate îngrășăminte organice lichide pentru o fertilizare ecologică.

În tabelul 3.2 este prezentată fertilizarea alunului din Spania în condițiile unui sol cu textură medie, insuficiență de Ca, un sol puțin acid cu 5-6.5pH și densitate de 400-600 plante/ha, deci o cultură în sistem intensiv. Aceste doze sunt orientative și se va ține cont de analiza solului și analiza foliară. Administrarea s-a realizat sub formă lichidă, prin sistemul de irigație.

Tabel 3.1

Îngrășăminte organice lichide

Sursă: www.nuci-aluni.ro/p/componenti-utilizare-medicala.html

Tabel 3.2

Program de fertilizare a culturii alunului în sistemul intensiv din Spania

Sursă: www.haifa-group.com/knowledge_center/recommendations/fruit_trees/ a_fertilization_program_for_growing_hazelnuts_in_spain.aspx

3.7 Irigarea

În plantațiile de pomi fructiferi se utilizează sistem de irigație prin aspersiune, prin conducte perforate, prin picurare și prin udarea pe brazde.

Udarea pe brazde presupune realizarea unor brazde de adâncime 16-20cm, lățimea bazei de 30-50cm și distanțate de pomi la 1,5m. Presupune soluri cu textură mijlocie, terenuri cu pante reduse, înclinare 1-1,5%, sau și terenuri cu pante mari, înclinare 15-20% cu brazdele orientate pe curba de nivel la o înclinare de 1-1,5%. Avantajele sunt cheltuielile reduse, realizarea fertilizării odată cu irigarea și previne degradarea structurală a solului. Dezavantajele sunt dependența de relief cu pantă foarte redusă, pierderi mari ale consumului de apă, necesită amânarea unor lucrări agrotehnice și fitotehnice iar eroziunea brazdelor provoacă pagube uriașe (agrocraiova.diviziaweb.ro).

Irigarea prin aspersiune este mai eficientă decât udarea pe brazde cu 25-30%. Avantajele sunt numeroase, se poate practica pe terenuri cu pantă până la 25%, nu împiedică efectuarea lucrărilor, se poate proiecta cu sistem de prindere mobil sau fix. Dezavantajul este costul ridicat în dotarea sistemului cât și în consumul de energie (agrocraiova.diviziaweb.ro).

Irigarea prin picurare este ceam mai răspândită metodă datorită costurilor mai reduse, atât la achiziție cât și la utilizare. Presupune transportarea apei pe rândul de pomi cu ajutorul unor conducte din plastic fixate pe spaliere la înălțimea de 30-40cm. Pentru că presiunea se pierde cu distanța, în amonte presiunea pe conductă este de 1,5 atmosfere iar în aval doar 0,3 atmosfere. Din această cauză diametrul orificiilor perforate în aval va fi crescător spre amonte, cu valori cuprinse între 1,6-2,5mm. În acest sistem se realizează un debit de 0,02l/sec (agrocraiova.diviziaweb.ro).

Irigarea prin conducte perforate presupune dirijarea apei cu exactitate la rădăcina pomilor cu ajutorul unor conducte din plastic plasate la adâncimea de 50-60cm. Este necesară o aerisire optimă a solului pentru a elimina excesul de apă și oxigenarea rădăcinilor. Dezavantajul este apariția pericolului de înfundare a orificiilor cu depuneri de carbonați, particule de sol sau a activității microorganismelor. Un alt dezavantaj este o investiție costisitoare la achiziție. Cu toate acestea prezintă cele mai multe avantaje și anume: reduce consumul de muncă manuală, reduce atacul bolilor criptogamice, favorizează lucrările mecanizate, economisirea apei cu până la 30-40%, favorizează combinarea cu operațiile de fertilizare, asigură o irigare uniformă și îndestulătoare, se poate implementa pe structuri de sol și relief foarte variate. Pentru a elimina problema înfundării cu carbonați se poate aplica tratament chimic cu hipoclorură în concentrație de 1mg/l (agrocraiova.diviziaweb.ro).

3.8 Combaterea bolilor și a dăunătorilor

Cultura alunului este atacată de numeroși agenți patogeni și dăunători. Cele mai întâlnite boli la alun sunt:

bacterioza alunului (Xanthomonas campestris pv. Corylina) – usucă mugurii, creșterile anuale, trunchiul. Este considerată cea mai periculoasă boală la alun

antracnoza alunului (Sphaceloma coryli) – afectează frunzele, florile și fructele. Pe fața inferioară a frunzelor apar pete mici alungite de culoare brună sau roșcată. Deformează florile femele

gleosporioza alunului (Gleosporium coryli) – afectează amenții, florile femele și mugurii vegetativi. Apare sub forma unei culori brune

monilioza fructelor (Monilinia fructigena) – provoacă putrezirea fructelor. Este mai dăunătoare în anii cu umiditate atmosferică mai ridicată

făinarea frunzelor de alun (Phyllactinia corylea) – apare în dosul frunzelor sub formă de pete de culoare albă-gălbuie.

(www.madr.ro)

Cei mai întâlniți dăunători la alun sunt:

gărgărița alunului (Balaninus nucum) – apare în plantație ca adult la sfârșitul lunii martie. Se hrănește cu frunzele tinere și involucru de la fructe

acarianul mugurilor de alun (Phytoptus avellanae Nal.) – iernează ca adult în mugure, generând deformarea acestora. În martie se depun ouăle de către femele, iar din aprilie până la sfârșitul lunii mai larvele se hrănesc cu muguri de pe extremitatea lăstarilor

păduchele verde al alunului (Corylobium avellanae) – iernează sub formă de ou iar în luna mai acestea eclozează și își fac apariția pe muguri

păduchele galben al alunului (Myzocallis coryli Goeze) – iernează sub formă de ou. Larvele apar în martie-aprilie și se hrănesc cu muguri care nu s-au dezvoltat încă

(www.madr.ro)

Pentru a menține o cultură de alun sănătoasă este necesară combaterea bolilor și dăunătorilor. Combaterea se poate realiza prin metode chimice, ecologice sau o combinație între cele două. În tabelele 3.3 și 3.4 este abordată metoda chimică de combatere pentru alun până la intrarea pe rod și după intrarea pe rod. În tabelul 3.5 este abordată metoda combinată de prevenire și combatere a bolilor și dăunătorilor culturilor de alun.

În combaterea ecologică a dăunătorilor se disting două metode, după o abordare cronologică, și anume cea clasică și cea modernă. Combaterea ecologică clasică se bazează pe utilizarea diferiților inamici naturali în combaterea bolilor și a dăunătorilor, cum ar fi păsările, anumite insecte prădătoare și microorganismele entomopatogene. Combaterea ecologică modernă se bazează pe utilizarea diferitelor proceduri, cum ar fi autocidia, utilizarea hormonilor, procedee genetice și fiziologice (bariere trofice) (G.E. Bandici și colab., 2007).

În combaterea ecologică a bolilor se are în vedere în primul rând prevenirea acestora prin introducerea de soiuri rezistente și menținerea densității coroanei și a densității pomilor întru-un mod favorabil aerisirii și tratamentelor aplicate. Ca și tratamente se folosesc fungicidele biologice sau preparatele comerciale. Ca și preparate comerciale se recomandă silicatul de sodiu, ulmasud, extractul de compost, fosfitul de potasiu, permanganatul de potasiu, produsele cuprice și produsele cu sulf (G.E. Bandici și colab., 2007).

În combaterea ecologică, pe lângă combaterea bolilor și dăunătorilor, apare și problema combaterii buruienilor. În primul rând se folosesc practicile de prevenire a buruienilor cum ar fi utilizarea doar a gunoiului de grajd bine fermentat în care capacitatea de germinare a semințelor este mult redusă, efectuarea cât mai rapidă a arăturii de primăvară, evitarea tasări pământului și înierbarea permanentă cu specii din flora spontană. În combaterea buruienilor se practică următoarele metode:

manual – se distrug buruienile din jurul trunchiului

mecanice – prin exercitarea lucrărilor de grăpat, prășit și cosit

termice – prin vapori la 180°C cu ajutorul unor dispozitive sau prins flacără

biologice – se bazează pe selectarea paraziților animali sau vegetali a buruienilor

(G.E. Bandici și colab., 2007)

Tabel 3.3

Combaterea bolilor și dăunătorilor până la intrarea pe rod. Metoda chimică

Sursă: www.madr.ro/docs/agricultura/legume-fructe/Ghid-Pomicultura-final.pdf

Tabel 3.4

Combaterea bolilor și dăunătorilor după intrarea pe rod. Metoda chimică

Sursă: www.madr.ro/docs/agricultura/legume-fructe/Ghid-Pomicultura-final.pdf

Tabel 3.4

Combaterea bolilor și dăunătorilor. Metoda combinată

Sursă: G.E. Bandici și colab., 2007

3.9 Recoltarea și păstrarea alunelor

Recoltarea alunelor se poate face manual sau mecanizat. Recoltarea mecanizată este mai eficientă și de dorit față de cea manuală. Mecanizarea manuală este folosită în mod special în plantațiile realizate pe pante abrupte unde accesul cu utilaje nu este posibil. De asemenea această metodă se mai folosește și în plantațiile tinere, până la intrarea acestea în producție, după anul 5 sau 6 în funcție se soiul de bază cultivat. În practică s-a constatat că recoltarea manuală a alunelor cu involucru, denumită și recoltarea în verde, are un randament mai mare decât în cazul alunelor fără involucru, denumită și recoltarea în uscat. Dacă recoltarea manuală s-a realizat cu alune în involucru este necesară îndepărtarea acestuia înainte de expunerea la soare. Cu toate acestea există un mod eficient și practic de recoltare manuală a alunelor fără involucru, acesta este realizat cu ajutorul plaselor de plastic (Figura 3.8). Plasele se pun sub aluni înainte de căderea fructelor. Plasele rezistă aproximativ 5 ani. Cu toate acestea metoda este destul de costisitoare și se justifică eficiența doar în producții de 3500-4000kg/ha (V. Cociu și colab., 2007).

Mașinile utilizate folosesc diferite tehnici. Recoltarea mecanizată prin aspirare folosește mașini ce pot fi tractate de tractor (Figura 3.7) sau manevrate manual. Există și aspiratoare mobile (Figura 3.9) ce se pot purta în spate, în cazul terenurilor cu înclinație mare. O altă metodă de recoltare mecanizată este prin mașini pe principiul măturări și adunări (Figura 3.10), cu diferite principii de funcționare. Recoltarea mecanizată are un randament de recoltare de 90-95%, iar restul de 5-10% impurități (V. Cociu și colab., 2007).

Păstrarea alunelor este corelată cu metoda de recoltare. Dacă recoltarea s-a realizat cu involucru, cantitatea de apă din conținutul acestuia este ridicată și se recomandă păstrarea la temperatura de 2°C, umiditate relativă 80% timp de 2-3 săptămâni. Dacă alunele s-au recoltat la maturitate trebuie trecute printr-un proces de uscare astfel încât să ajungă la o umiditate de 5-8%. Acest proces presupune expunerea la soare timp de 4-6 zile sau uscarea cu aer cald 35-47°C. Alunele în coajă uscate în acest mod se pot păstra un an la temperatura de 21°C și umiditate 65% dau până la 3 ani la temperatura de 3°C și umiditate 65% (V. Cociu și colab., 2007).

Figura 3.7 Mașină de recoltat prin aspirare

Sursă: www.feucht-obsttechnik.de/en/nuts-processing/hazelnut-vacuum/ch-eu-2000-hazelnut-vacuum.html

Figura 3.8 Plasă de plastic pentru recoltarea alunelor

Sursă: leoneitaly.blogspot.ro/

Figura 3.9 Aspirator portabil pentru recoltarea alunelor

Sursă: blog.cifarelli.it/wp-content/uploads/2014/08/V1200.jpg

Figura 3.10 Mașină de recoltat prin măturare

Sursă: waywardspark.com/hazelnut-harvest-at-hathaway-farms/

Capitolul 4

VALORIFICAREA ALUNULUI

Cel mai mare procent în valorificarea alunului îl reprezintă fructul acestuia, alunele. Cea mai mare parte din alune se consumă în industria alimentară. În stare proaspătă se consumă aproximativ 15%. După shop.greensense.ro un kilogram de alune decojite costă 16,5 euro.

Din alune se poate obține faină sau ulei. Făina de alune se poate folosi în prepararea deserturilor sau în băuturi proteice. După solarisplant.ro 150g de făină de alune costă 1,8 euro.

Uleiul de alune presat la rece poate fi folosit ca aliment, la prepararea deserturilor și a mâncărurilor rafinate, sau poate fi folosit în terapii și cosmetică. În utilizarea lui internă, administrare 2×1 linguriță/zi, are beneficii de tonificare a sistemului imunitar, antiinflamator, reduce riscul apariției bolilor de inimă și scade nivelul de colesterol din sânge. Ca și uz extern este folosit pentru toate tipurile de piele, cu efect nutritiv, hidratant și catifelat. Ajută la regenerarea și elasticitatea pieli și la diminuarea cicatricilor (medicamente24.ro). Resturile rămase din obținerea uleiului se pot folosi în cofetărie la fabricarea ciocolatei, a prăjiturilor, a înghețatelor, a halvalei sau a bomboanelor. După medicamente24.ro 100ml de ulei de alune presat la rece costă 5 euro.

Coaja de alune poate fi și ea valorificată. Un studiu realizat în 2015 de Carlos Torres, director al Centrului de Ingineria Sistemelor la Universitatea din Talca (Chile), încearcă să introducă coaja de alune la realizarea de biocarburanți. Testele au demonstrat că valoarea calorică a coji de alun, 17.5MJ/kg, se apropie de cea a lemnului, 18.5MJ/kg (utalca.cl). Coaja de alune mai poate fi folosită și în scopuri decorative în acoperirea pământului în zonele cu plante ornamentale, datorita rezistenței la descompunere.

Extractul din muguri de alun ajută la refacerea țesutului hepatic fibrosclerozat al ficatului și la refacerea elasticități țesutului pulmonar. După farmaciastejara.ro 50ml costă 4 euro.

Frunzele de alun se pot folosi în diferite tratamente naturiste, ca uz intern sau extern. Au proprietăți de a contracta pereții vaselor sanguine, antihemoragice, antibacteriene, antiinflamatoare și cicatrizante (magazinplantemedicinale.ro). După magazinplantemedicinale.ro 30gr de ceai de frunze de alun costă 0,86 euro.

Scoarța de alun are aceleași proprietăți ca și frunzele, deci se poate folosi ca și alternativă la tratamentele cu frunze de alun. După magazinplantemedicinale.ro 30gr de scoarță de alun costă 1,7 euro.

Rădăcinile de alun pot să aducă o plus valoare plantației prin recoltarea trufelor. Rădăcina alunului este gazda pe care se realizează micoriza ciuperci. Rădăcinile de alun favorizează creșterea rapidă a ciuperci fiind printre primele plante care intră pe rod dintre cele cu care ciuperca este compatibilă pentru a se dezvolta. Trufele sunt ciuperci foarte aromate și au o trecere deosebită și o valoare economică care o depășește pe cea a alunelor. Cu toate acestea prețul lor variază foarte mult, în funcție de specie, mărime sau recoltă. După știrileprotv.ro în anii 2013-2014 prețul la 1 kilogram a variat de la 400 euro la 60 euro. O recoltă mai bogată în anul 2014 a scăzut enorm prețul acestora. Cu toate acestea pot fi o sursă suplimentară de venit apreciabilă.

BIBLIOGRAFIE

1. Bandici Gheorghe Emil, Ioana Borza, Ileana Ardelean, 2007 – Ecoagricultură, Editura Universității din Oradea, Oradea, p. 86

2. Botu Ioan, 1987 – Cultura intensivă a alunului. Redacția de propagandă tehnică agricolă. București

3. Cepoiu Nicolae, 2000 – Pomicultura aplicată, Editura Științelor Agricole, București, p. 240-243

4. Cociu V. și colab., 2007 – Culturile nucifere, Ed. Ceres, București, p. 131-215

5. ***-agrocraiova.diviziaweb.ro/files/2012/09/Pomicultura-I-si-II.pdf, p. 54, p.115-118

6. ***- www.agromonitor.ro/judete/bihor/

7. ***- www.apm-bihor.ro/Staremed2007/rapmedcap1.2007.htm

8. ***-archiv.szekelygyumolcs.ro/images/kiadvanyok/KepzesiKiadvany/ROMAN/I.4-ro.pdf

9. ***-destepti.ro/alunele-de-padure

10. ***- www.factfish.com/statistic/hazelnuts%2C%20production%20quantity/bar-chart

11. ***-www.farmaciastejara.ro/extract-de-muguri-de-alun-p-1057.html

12. ***-www.fengshui.arts.ro/radiestezie.php

13. ***-journal.ashspublications.org/content/125/4/489.full.pdf

14. ***-www.libertatea.ro/stiri/magazin/radiestezia-magia-nuielei-de-alun-776645

15. ***-www.madr.ro/docs/agricultura/legume-fructe/Ghid-Pomicultura-final.pdf

16. ***-www.magazinplantemedicinale.ro/ceai-alun-frunze-30gr.html

17. ***-www.magazinplantemedicinale.ro/ceai-alun-scoarta-60gr.html

18. ***-www.medicamente24.ro/ulei-de-alune-ulei-100-ml.html

19. ***-www.nuci-aluni.ro/p/componenti-utilizare-medicala.html

20. ***-sanatate.bzi.ro/beneficiile-terapeutice-ale-alunelor-de-padure-7832

21. ***-shop.greensense.ro/fructe-crude/6-alune-de-padure.html#/3-gramaj-1kg

22. ***-stirileprotv.ro/stiri/social/sunt-apreciate-in-italia-insa-putini-si-le-permit-in-romania-cat-castiga-pe-saptamana-un-culegator-de-trufe.html

23. ***- timpolis.ro/alune-de-timis-pentru-celebrul-producator-de-ciocolata-ferrero-rocher

24. ***-www.utalca.cl/english/noticias/hazelnut_biofuel_15.html

25. ***-www.uaiasi.ro/FUSPA/agricultura_ecologica.pdf, p. 8

26. ***-www.vremea.ro/gt/durata-de-stralucire-a-soarelui/

27. ***-www.westnut.com/pdfs/ANTIOXIDANT_RESEARCH_FINAL.pdf