CERCETĂRI PRIVIND EFECTUL UNOR ERBICIDE ASUPRA CULTURILOR TRATATE ȘI REMANENȚA LOR ÎN SOL ÎN ZONA DE SUD -EST A ROMÂNIEI Îndrumător științific Prof…. [631337]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ
-BUCUREȘTI –
TEZĂ DE DOCTORAT
CERCETĂRI PRIVIND EFECTUL UNOR ERBICIDE ASUPRA
CULTURILOR TRATATE ȘI REMANENȚA LOR ÎN SOL ÎN
ZONA DE SUD -EST A ROMÂNIEI
Îndrumător științific
Prof. Dr.Costică CIONTU
Doctorand: [anonimizat]. PETCU Victor
BUCUREȘTI
2015

UNIVERSITY OF AGRONOMIC SCIENCE AND VETERINARY MEDICINE
-BUCHAREST –
PhD THESIS
RESEARCHES REGARDING THE EFFECT OF SOME
HERBICIDES ON THE TR EATED CROPS AND THEI R SOIL
REMANEN CE IN SOUTH -EAST PART OF ROMANIA
Scientific coord inator
Prof. Dr. Co stică CIONTU
Student: [anonimizat]. PETCU Victor
BUCHAREST
2015

UNIVERSIT ÉDES SCIENCES AGRICOL ES ET DE M ÉDECINE
VETERINAIRE
BUCAREST
THÉSE DE DOCTORAT
RECHERCHE SUR L’EFFE T DES CERTAINS HERBICIDES SUR
LES CULTURES TRAITEES ET LEUR SOL REMANENCE DANS
LA ZONE SUD -EST DE LA ROUMANIE
Coordonnateur scientifique
Prof. Dr. Costică CIONTU
Doctorante
Ing. PETCU Victor
BUCAREST
2015

CUPRINS
Cuprins I
Rezumat VII
Introducere XXIX
Partea I. Aspecte generale 1
Capitolul I. Stadiul actual al cercetărilor 1
1.1.Importanța și istoricul erbicidelor 1
1.2. Avantajele și dezavantajele folosirii erbicidelor 9
1.3.Clasificarea erbicidelor 12
1.4.Factorii care influențează acțiunea erbicidelor asupra combaterii buruienilor și
persistenț a17
1.4.1.Proprietățile fizice și chimice ale erbicidelor 18
1.4.2.Doza de erbicid 19
1.4.3.Modul de acțiune al erbicidelor 20
1.4.4.Planta 21
1.4.5.Factorii climatici 23
1.4.6.Proprietățile fi zice și chimice ale solului 25
1.4.7.Tipurile de microorganisme prezente în sol 28
1.4.8.Practica culturală 29
1.5.Acțiunea erbicidelor asupra calității solului 31
1.5.1.Carbonul organic din sol 32
1.5.2.Respirația solului 33
1.5.3.Activitatea enzimatică a solului 34
1.6.Fixarea nesimbiotică a azotului atmosferic 35
1.7.Utilizarea biotestelor pentru studiul erbicidelor 38
Capitolul II. Condițiile podoclimatice ale zonei de experimentare 42
2.1. Așezarea geografică și geomorfologi a 42
2.2. Caracteristicile fizice, chimice și biologice ale solului 43
2.3. Vegetația 46
2.4. Clima 47
2.5.Particularitățile condițiilor climatice ale anilor agricoli în perioada de
experimentare50
Capitolul III. Scopul cercetărilor, Material și metode de lucru 55
3.1. Scopul cercetărilor 55
3.2. Materialul și metodele de lucru 56
3.2.1.Evaluarea eficienței erbicidelor ariloxiacizi, amestecuri și ALS în
combaterea buruienilor la culturile de porumb și floarea -soarelui în relație cu
condițiile climatice56
3.2.2. Evaluarea efectului erb icidelor studiate asupra calității biologice a solului în
relație cu planta de cultură, sistemul de agricultură și condițiile climatice58
3.2.3.Evaluarea efectului erbicidelor ALS și sistemului de agricultură asupra
fixării nesibiotice a azotului atmosf eric64
3.2.4. Evaluarea peristenței în sol a erbicidelor prin metode biologice 65
Partea a II -a. Rezultatele cercetărilor 68
Capitolul IV. Cercetări privind e ficacitatea erbicidelor din grupe chimice
diferite (după modul lor de acțiune: ariloxiaciz i, amestecuri, ALS) asupra
combaterii buruienilor din culturile de porumb și floarea -soarelui și efectul
acestora asupra calității biologice a solului68

ii4.1.Cercetări privind e ficacitatea erbicidelor ariloxiacizi și amestecuri aplicate la
porumb asupra combaterii buruienilor și producției69
4.2.Eficacitatea erbicidelor ALS (imazamox, tribenuron -metil) aplicate la floarea –
soarelui asupra combaterii buruienilor și producției73
4.3.Efectul erbicidelor ALS, ariloxiacizi și amestecuri asupra calității biologice a
solului în relație cu planta cultivată și condițiile climatice77
4.4. Efectul sistemului de agricultură și plantelor asupra activității celulozolitice și
respirației solului86
Concluzii 95
Capitolul V. Studii privind implicațiile utiliză rii erbicidelor și sistemului de
agricultură asupra fixării azotului nesimbiotic98
5.1.Studii privind i mplicațiile utilizării erbicidelor asupra fixării azotului
nesimbiotic99
5.2.Fixarea diazotului atmosferic în sistemul de agricultură convențional și
organic104
Concluzii 109
CAPITOLUL VI. Studii privind persistența erbicide lorALSîn sol 110
6.1.Bioteste cu muștar și grâu pentru evidențierea persistenței erbicidelor ALS în
sol111
Concluzii 124
CAPITOLUL VII Concluzii Generale 125
Lista publicații lor autorului tezei 128
Bibliografie 129

iiiCONTENTS
Contents I
ABSTRACT VII
INTRODUCTION XXIX
Part I.General aspects 1
Chapter I. Current status of research 1
1.2.The importance and history of herbicides 1
1.2. Advantages and disadvantages of herbicides 9
1.3.Classification of herbicides 12
1.4. Factors influencing the action of herbicides on weed control and persistence 17
1.4.1.Physical and chemical properties of herbicides 18
1.4.2.The dose of the herbicide 19
1.4.3.Mode of acti on of herbicides 20
1.4.4.Plant 21
1.4.5.Climatic factors 22
1.4.6.Physical and chemical properties of soil 25
1.4.7.The types of microorganisms from the soil 28
1.4.8.Cultural practice 29
1.5. The action of herbicides on soil quality 31
1.5.1.Soil organic matter content 32
1.5.2.Soil respiration 33
1.5.3.Soil enzymatic activity 34
1.6. Non-symbiotic fixing of atmospheric nitrogen 35
1.7. Using bioassay for studying herbicides 38
Chapter II. Pedoclimatic conditions from areaofexperiment ation 42
2.1.Geographical and geomorpholo gy 42
2.2. Physical, chemical and biological properties of thesoil 43
2.3. Vegeta tion 46
2.4. Clima te 47
2.5.Climatic conditions during the agricultural years of experimentation 50
Chapter III. Objectives of research, M aterial and methods 55
3.1.Objectives of research 55
3.2.Material and methods 56
3.2.1. Assessing the effectiveness of aryloxiacids, mixtures and ALS herbicides
for weed control in corn and sunflower in relation to climatic conditions56
3.2.2.The effect of herbicides studie d on soil quality in relation with crop,
farming system and climatic conditions58
3.2.3.The effect of ALS herbicides and farming system on the non-symbiotic
atmospheric nitrogen fixation64
3.2.4. Evaluation of herbicidal persistance in soil by bioass ay 65
Part II. Research results 68
Chapter IV.Research on t he efficacy of diferent herbicides (as mode of
actions: aryloxiacids, mixtures ,ALS) for weed control in maize and
sunflower crop and soil quality68
4.1.The efficacy of herbicides aryloxiacid and mixtures for weed control and the
yield of maize69
4.2.The efficacy of herbicides ALS (imazamox, tribenuron -methyl)for weed 73

ivcontrol and the yield of sunflower
4.3.The effect of herbicides aryloxiacid, ALS and mixtures on soil quality i n
relation with crop and climatic conditions77
4.4.The effect of farming system and crop on cellulolityc activity and soil
respiration86
Conclusions 95
Chapter V.Research on the implications of using herbicides and farming
system innon-symbiotic nitrogen fixation98
5.1.The implications of using herbicides in non-symbiotic nitrogen fixation 99
5.2.Non-symbiotic nitrogen fixation under conventional and organic farming
system104
Conclusions 109
Chapter VI.Research on the persistance in soi l ofALSherbicides 110
6.1. Bioassays with mustard and wheat to study the persistence in soil of ALS
herbicides111
Conclusions 124
Chapter VII. General conclusions 125
List of articles published by author 128
Bibliogra phy 129

vTable des matières
Table des matières I
Rezumè VII
Introduc tion XXIX
Partie I. Dispositions générales 1
Chapitre I. État actuel de la recherche 1
1.8.L'importance et l'histoire des herbicides 1
1.2. Avantages et inconvénients de l'utili sation des herbicides 9
1.3.Classification des herbicides 12
1.4. Les facteurs qui influencent l'action des herbicides sur le contrôle des
mauvaises herbes et la persistance17
1.4.1.Les propriétés physiques et chimiques des herbicides 18
1.4.2.La dose de l'herbicide 19
1.4.3.Le mode d'action des herbicides 20
1.4.4.La plante 21
1.4.5.Les facteurs climatiques 22
1.4.6.Les propriétés physiques et chimiques du sol 25
1.4.7.Les types de micro -organismes présents dans le sol 28
1.4.8.Pratique culturelle 29
1.5.L'action des herbicides sur la qualité des sols 31
1.5.1.Teneur en matière organique du sol 32
1.5.2.La respiration du sol 33
1.5.3.L'activité enzymatique du sol 34
1.6.Fixation symbiotique de l'azote atmosphérique 35
1.7.Utilisation de bio -essai pour étudier herbicides 38
Chapitre II. Conditions pod oclimatiques de la zone d'expérimentation 42
2.1.Géographique et la géomorphologie 42
2.2.Les caractéristiques physiques, chimiques et biologiques du sol 43
2.3.Végétation 46
2.4.Climat 47
2.5.Conditions climatiques pendant les années agricoles d 'expérimentation 50
Chapitre III. Le but de la recherche, des matériaux et des méthodes de
travail55
3.1.But de la recherche 55
3.2.Matériel et méthodes de travail 56
3.2.1.Évaluer l'efficacité des herbicides aryloxyalcanoïque, mélanges et ALSdes
mauvaises herbes dans le maïs et de tournesol par rapport aux conditions
climatiques56
3.2.2.Évaluer l'effet des herbicides étudié la qualité biologique du sol par rapport
à des plantes cultivées, système d'exploitation et des conditions météorologi ques58
3.2.3.Évaluer l'effet des herbicides ALSet le système de l'agriculture sur la
fixation symbiotique de l'azote atmosphérique64
3.2.4.Evaluation de la résistance aux herbicides dans le sol par des méthodes
biologiques65
Partie II. L es résultats des recherches 68
Chapitre IV. La recherche sur efficacité des herbicides dans les différents 68

vigroupes de produits chimiques (comme leur mode d'action:
aryloxyalcanoïque, mélanges ,ALS) sur le contrôle des mauvaises herbes dans
le maïs et le tourneso l et de leur effet sur la qualité biologique du sol
4.1.L'efficacité des herbicides aryloxyalcanoïque et des mélanges appliqué à maïs
sur le contrôle des mauvaises herbes et de la production69
4.2.L'efficacité des herbicides ALS (de l'imazamox, tri bénuron-méthyle)
appliquée à tournesol sur le contrôle des mauvaises herbes et de la production73
4.3.Effet des herbicides ALS, aryloxyalcanoïque et les mélanges surde qualité
biologique du sol par rapport à la culture des plantes et des conditions cli matiques77
4.4.L'effet de système de production et de plantes cultivées surl'activité
cellulolytique et la respiration du sol86
Conclusions 95
Chapitre V. La recherche sur les implications de l'utilisation d'herbicides et
de système d'exploitation sur la fixation de l'azote non sy mbiotique98
5.1.Les implications de l'utilisation des herbicides sur la fixation nonsymbiotique
de l'azote99
5.2.Les implications du système agricole sur la fixation nonsymbiotique de
l'azote104
Conclusions 109
Chapitre VI. La recherche sur la persistance des herbicides ALSdans le sol 110
6.1.Bioassays avec de la moutarde et du blé pour mettre en surbrillance
persistante herbicides ALS dans le sol111
Conclusions 124
Chapitre III Conclusions générales 125
Liste des publications de la thèse de l'auteur 128
Bibliographie 129

viiPrezenta teză conține: 128 pagini
Rezumat: 7 pagini
Parte generală: 67 pagini
Parte specială: 61 pagini
Tabele (partea specială) : 34
Figuri (partea specială) :32
Bibliografie: 263titluri
CUVINTE CHEIE : porumb, floarea -soarelui, erbicide pre și post -emergente, erbicide ALS,
eficacitate, calitatea biologică a solului, persisten ță în sol, teste biologice.
REZUMATUL
Tezei de doctorat cu titlul
CERCETĂRI PRIVIND EFECTUL UNOR ERBICIDE ASUPRA
CULTURILOR TRATATE ȘI REMANENȚA LOR ÎN SOL ÎN
ZONA DE SUD -EST A ROMÂN IEI
Tematica de cercetare abordată în acest studiu a fost axată pe studiul eficacitățiiunor
erbicideaplicate laporumb și floarea-soareluiasupra controlul ui buruienilor și calității solului.
Cercetările au fost orientate pe linia sprijinirii activități lor de agrotehnică și biologia solului prin
studiiintegrate, metode și criterii noi de analiză , în vederea utilizării durabile a erbicidelor .
Teza cuprinde 128pagini și este structurată în șapte capitole.
Prima parte, (aspecte generale)se extinde în tr ei capitole .In capitolul întâi s-au sintetizat
principalele date bibliografice din literatura de specialitate cu privire la importanța, istoricul și
clasificarea erbicidelor. Sunt prezentați în detaliu factorii care influențează acțiunea erbicidelor
asupra combaterii buruienilor, efectul erbicidelor asupra calității solului, importanța biotestelor
pentru studiul persistenței erbicidelor în sol .Deasemenea sunt prezentate obiectivele
cercetărilor. Capitolul al doilea este dedicat prezentării cadrului natur al în care s -au desfășurat
cercetările. S -a realizat o caracterizare a condițiilor climatice, a vegetației din zonă precum și a
solului din punct de vedere fizico -chimic, mineralogic și microbiologic , dar sunt prezentate și
temperaturile și precipitațiile înregistrate în anii de experimentare comparativ cu media
multianuală.În altreilea capitol sunt prezentate date despre materialul și metodele de lucru
utilizate în acest studiu. Ca material d e lucru s-au folosit la porumb două erbicide simple (pe
bază dedimethenamid -P, respectiv acetoclor) și opt erbicide amestecuri ( dimethenamid -P +

viiipendimethalin; metolaclor + terbutilazin; dimethenamid -P + terbutilazin; isoxaflutol +
terbutilazin; bentazon + dicamba; acid 2,4 D + dicamba; bromoxinil + acid 2,4 D; isoxaflutol +
tiencarbazon -metil +ciprosulfamide ) iar la floarea -soareluis-au folosit două erbicide ALS –
inhibitoare a le enzimei ace tolactat sintaza (imazamox, tribenuro n-metil) și două pe bază de
dimethenamid respectiv cicloxidim .
Parteaa doua,(rezultatele cercetărilor ),cuprinde trei capitole (IV, V, VI) în care sunt
redate cercetările proprii efectuate cu privire la:
eficacitatea erbicidelor studiate asupra combaterii buruienilor la cultur ile de porumb și
floarea-soarelui,
efectul erbicidelor studiate a supracalității biologice a solului în relație cu: planta
cultivată, sistemul de agricultură și condițiile climatice;
efectul sistemului de agricultură și plantei cultivate asupra activității celulozolitice ,
respirației solului și fixării-libere a dinitrog enului atmosferic
Studii privind persistența unor erbicide în sol
Ultimul capitol (VII)prezintă concluziile generale.
Lucrarea este ilustrată în partea specială cu 32 figuri și34 de tabele originale.
Toată lucrarea se bazează pe studiul a 263 lucrăribibliografice .
IMPORTAN ȚA CERCET ĂRILOR
În România, porumbul ( Zea mays L .) și floarea -soarelui ( Helianthus annuus L .)
reprezintă cele mai importante culturi cerealiere , respectiv oleaginoase și sunt folosite ca
alimente de bază pentru hrana animalelor, a omului, ca materie primă pentru industrie etc.
Ambele sunt culturi prășitoare și sunt sensibile la îmburuienare ,în special în primele faze de
dezvoltare, deoarece au ocreștere lentă, iar numărul redus de plante pe metru pătrat cre ează în
culturi, încă de la început o concurență puternică în favoarea buruienilor. Combaterea buruienilor
din culturile de porumb și floarea -soarelui este, prin urmare, foarte importantă pentru obținerea
unor recolte bune. Evoluția conceptelor și metodelor de combatere a buruie nilor este influențată
de descoperirile științifice și tehnologice din ultimii ani .Pentrufermieri, combaterea buruienil or,
a fost șieste una dintre activitățile care necesită multă forță de muncă, mai ales în zonele și anii
în care temperaturile ridicat e și precipitații le favorizează c reșterea rapidă a buruienilor. Î n
general, metodele mecanice sunt utile, dar sunt scumpe, laborioase și consumatoare de timp. Prin
urmare, combaterea chimică a buruienilor este un mod important ș i eficient, (Schaub și colab,
2006.).

ixAstăzi sunt disponibile în piață diferite tipuri de erbicide pre și post emergente, sunt
stabilite dozele și metod ele de aplicare , dar nu este studiată suficient eficacitatea lor în diferite
condiții agro -climatice, în plus s -a neglijat cunoaște rea efectelor negative sau pozitive ale acestor
substanțe asupra vieții solului. Este necesar să se înțeleagă dependența eficacității erbicidelor de
sănătatea solului, de starea fizică, biochimică și biotică a solului cultivat în vederea realizării
unei agriculturi durabile.
OBIECTIVELE CERCETĂRILOR ABORDATE
Pentru agricultură și silvicultură c are ocupă cca. 70% din suprafața uscatului, pesticidele
sunto sursă de poluare, reprezintând o categorie specială de risc sub aspectul integrit ății
echilibrului e cologic. Cu toate acestea , erbicidele (care dețin ponderea cea mai mare din totalul
pesticidelor utilizate) vor rămâne și în agricultura viitorului un instrument eficient pentru
controlul buruienilor în cadrul luptei integrate.
Progresele obținute, în ulti mii ani, de cercetarea științifică în domeniul tehnologiilor
plantelor de câmp , precum și în domeniul ameliorării acestora , prin crearea de hibrizi rezistenți
la erbicide a condus la apariția unor noi tehnologii pentru combaterea buruienilor (Ex.
Clearfield®, ExpressSun ) care, oferă soluții mai bune împotriva unei game vaste de buruieni,
contribuid la reducerea poluării și la sporirea continuă a producțiilor. O mare parte a fermierilor
din România aplică noile tehnologii , care implică utilizarea de hibrizi de floarea -soarelui
rezistenți la diferite erbicide (ex. imazamox și tribenuron -metil). Principale le avantaje constau în
eficiența împotriva buruienilor dicotiledonate ( Cirsium, Xanthium, Chenopodium, Sorghum ),
considerate "buruieni problemă" pentru condiț iile României și eficacitate împotriva buruienilor
paraziteOrobanche cumana , care a devenit o mare problemă odată cu intensificarea secetei. La
porumb combaterea chimică a buruienilor se a xează pe tratamente pre și post emergente care să
cuprindă un spect ru cât mai vast de combatere.
Pentru a optimiza utilizarea erbicidelor sunt necesare studii integrat e, care să includă atât
cercetări privind eficacitatea utilizării erbicidelor în contextul schimbărilor climatice cât și studii
privind sănătatea solului. În acest sens , scopul acestei teze a fost de a determina atât eficacitatea
noilor erbicide (imidazolinone și tribenuro n-metil la floarea soarelui și amestecuri de erbicide la
porumb) asupra controlul ui buruienilor dar și de a evidenția efectul remanent în s ol prin analiza
calității solului și bioteste
Principalele obiective urmărite în cercetările privind utilizarea unor erbicide la culturile
de porumb și floarea -soarelui au vizat următoarele aspecte :

xEvaluarea eficienței noilor erbicide în combaterea buruie nilorla culturile de
porumb și floarea -soarelui în relație cu condițiile climatice;
Evaluarea efectului noilor erbicide asupra calitățiichimice și biologice a solului în
relație cu: planta cultivată, sistemul de agricultură și condițiile climatice;
Evaluarea efectului utilizării erbicidelor asupra capacității solului de a fixaazotul
atmosferic, pe cale nesimbiotic ă.
Evidențierea persistenței în sol a erbicidelor prin metode biologice .
CERCET ĂRI PROPRII
Eficacitatea erbicidelor din grupe chimice diferi te (după modul lor de acțiune:
ariloxiacizi, amestecuri, ALS) asupra combaterii buruienilor din culturile de porumb și
floarea-soarelui și efectul acestora asupra calității biologice a solului
În cadrul acestui capitol mi -am propus evidențierea eficacități i noilor tehnologii /sisteme
de combatere a buruienilor la culturile de porumb și floarea -soarelui în condițiile pedo -climatice
din sud-estul țării, concomitent cu studierea efectului acestora asupra calității biologice a solului.
Dintre tratamentele efect uate la porumb, cel e cuerbicidele co mbinate pe bază de
dimethenamid -P+ pendimethalin și bentazo n + dicamba (denumire comercială Wing P și
Cambio), aufost superio arerealizândo combatere de97%.
La floarea -soarelui, superioritate î n combaterea buruieni lorîn ambii ani de experimentare
a avut-o tratamentul cu imazamox (97-98%). Rezultatele obținute au evidențiat că v arianța
datorată tratamentelor asupraeficacității de combatere a erbicidelor a fost mai mare decât
varianța datorată anilor de experimentar e.
Erbicidele studiate au avut o influență diferențiată asupra respirației solului și activității
enzimatice dependentă de tipul de erbicid folosit, de momentul aplicării tratamentelor , condițiile
climatice și sistemul de agricultură .
Studii privind impl icațiile utilizării erbicidelor și sistemului de agricultură asupra
fixăriinesimbiotice a di azotuluiatmosferic
Pornind de la realitatea că aplicare a erbicidelor în agricultur ă duce la creșterea riscul ui de
poluare a solului, care include un efect secunda r negativ asupra microflorei din sol , s-a studiat
efectul aplicării erbicidelor asupra fixării nesimbiotice a diazotului. Rezultatele obținute au
evidențiat că erbicidele utilizate nu au afectat fixarea nesimbiotică a diazotului, cu excepția
erbicidului pe bază de imazamox care a avut inițial un efect benefic.

xiFixarea diazotului atmosferic a fost relativ influențat ăde condițiile climatice și planta de
cultură. La cultura grâului , indiferent de anul de experimentare , se fixează o cantitate mai mare
de diazot atmosferic în sistemul de agricultură organic ă.La culturile de porumb, soia și floarea –
soarelui, în condiții optime de umiditate a solului , fixarea nesimbiotică a diazotului a fost
superioară în agricultura convențională.
Studii privind evidențierea per sistenței erbicidelor în sol prin metode biologice
(biotest)
S-a studiat efectul rem anent al er bicidelor imazamox și tribenuron -metilprin analiza
reacției muștarului ( Sinapis arvensis ), aleasă ca plantă sensibilă la aplicarea e rbicidelor
respective. Rezultatele obținute au evidențiat persistența în sol a erbicidelor studiate numai în
sezonul aplicării dar și importanța temperaturilor ridicate coroborate cu prezența apei în sol
pentru accentuarea biodegradării erbicidelor . Testele efectuate cu grâu cultivat după floarea –
soarelui pe solul tratat cu erbicide ce inhibă activitatea enzimei ALS, au evidențiat că ambele
erbicide(Pulsar® și Express®)nu au afectat această plantă în anul aplicării și cu atât mai puțin la
un an de la aplicarea tratamentelor.
CONTRIBUȚII ORIGINALE ALE TEZEI
Înlucrarea de față s-au obținut rezultate original e referitoare la:
-eficiența noilor tehnologii utilizate pentru controlul chimic al buruienilor în
culturile de porumb și floarea -soarelui. Experiențele efectuate în ani cu condiții contrastante
deaprovizionare cu apă și sub influența temperaturil or ridicate, generate de încălzirea globală au
evidențiat la porumb superioritatea utilizării tratamentelor în pre și post -emergență cu erbicide de
ultimă generație. La floarea -soareluiatât sistemul Clearfield cât și Express au fost superioare
tehnologiei clasice privind combaterea buruienilor.
-efectul erbicidelor și al sistemului de agricultură convențional ă și organic ă asupra
calității biologice a solului .Activitatea celulozolitică a solului a fost influențată de condițiile
climatice, tipul de erbicid folosit și de momentul aplicării tratamentelor.
Stresul hidric a influențat negativ activitatea celulozolitică a solului. Î n condiții optime de
umiditate, a tât la porumb dar și la floarea-soarelui s -a evidențiat o intensificare a activității
celulozolitice , excepție în cazul erbicidării cu produsul pe bază de dimethenamid -P+ terbutilazin
(Akris), ceea ce sugerează o îmbunătă țire a condițiilor biologice din sol (cu excepția erbicid ului
amintit).
Erbicidele formulate amestecuri pe bază de dimethenamid-P +pendimethalin (denumire
comercială Wing P), dimethenamid +terbutilazin (Akris) și i soxaflutol+terbutilazin (Merlin

xiiDuo) aplicate pre -emergent la porumb au avut o influență negati vă asupra activității
celulozolitice a solului comparativ cu erbicidele cu substanț a activădimethenamid -P (Frontier
Forte)- aplicat atât la porumb cât și la floarea -soarelui și acetoclor (Guardian) la care valorile au
fost similare martorului netratat.
Tratamentele cu imazamox aplicate la floarea -soarelui nu au influențat activitatea
celulozolitică a solului în condițiile anul ui 2012, iar tratamentele cu trib enuron-metil și
cicloxidim au stimulat activitatea bacteriilor celulozolitice .
Unele erbicide ( isoxaflutol+ terbutilazin, denumire comercială Merlin Duo) au influențat
negativrespirația solului, altele [(dimethenamid -P, denumire comercială Frontier Forte ,
dimethenamid-P +terbutilazin , (Akris) și dimethenamid-P +pendimethalin , (Wing P)] au avut
efect benefic. Acest efect benefic s -ar putea explica prin efecte de utilizare a erbicidelor de unele
microorganisme ca sursă de carbon, ceea ce duce la creșterea respirației solului (1) sau simulare
de tip „homeopatic” /’hormetic” al proceselor vitale.
Sistemulconvențional de agricultură a condus la diminuarea pH -lui în condiții de secetă.
Cultura de grâu a avut cel ma i evident efect în acest sens. Î n timp ce în condiții de aprovizionare
normală cu apă, pentru culturile în sistemul de agricultură organică, p H-ul solului a avut valori
comparabile cu cel din agricultura convențională.
Activitatea celulozolitică a fost mai intensă în sistemul de agricultură organic ă în cultura
de porumb.
Respirația solului a fost stimulată de sistemul de agricultură practicat și de ineracțiunea
dintre cultură și sistemul de agricultură.
Potențialul celulozolitic s-a corelat pozitiv cu respirația solului iar respirația solului s -a
corelat negativ cu pH -ul solului în condiții optime de umiditate a solului.
-efectul erbicidelor, s istemului de agricultură (convențional și organic ) asupra
fixării nesimbiotice a azotului atmosferic. Rezultatele au arătat că a existat potențial pentru
fixarea nesimbiotică a azotului în solul folosit pentru experimentare. Cantitățile de diazot fixat –
liber, în solul erb icidat cu imazamox și tribenuron -metil au fost foarte importante și la aproape
același nivel cu cele din solul neerbicidat (148 -188 kg/ha/lună).
Cantitatea de diazot fixat -liber a fost în corelație cu conținutul de carbon total al solului
(humus), indiferent de erbicidele aplicate, condițiile climatice sau sistemul de agricultură ,ceea
ce sugerează dependența cantităților de azot fixat nesimbiotic de cantitatea de materie organică
oxidabilă din sol.
În condiții de stres hidric, pH-ul solului a fost unul din factorii care au limitat
randamentul fixării azotului de către bacteriile nesimbiotice.

xiiiÎn condiții optime de umiditate a solului , cantitatea de diazot fixat -liber s-a corelat, cu
conținutul de fosfor din sol , ceea ce sugerează că aplic area erbicidelor a stimulat creșterea și
intensificarea activității bacteriilor care fixează diazotul dar și a microorganismelor implicate în
solubilizarea fosfaților , ceea ce a condus la creșterea disponibilității azotului și fosforului în sol ,
în acestecondiții.
Sistemul de agricultură și cultura au influențat cantitățile de diazot fixat -liber. Sub cultura
grâului, cantitățile de diazot fixat -liber au fost superioare în sistemul de agricultură organic , în
timp ce la culturile de porumb, soia și floarea -soarelui s-a fixat o cantitate mai mare de diazot în
sistemul convențional. Aceasta sugerează cărăspândirea microorganismelor fixatoare de azot
este limitată, probabil de exigențele lor față de alimentul energetic astfel că fixarea mai intensă a
azotului d epinde de existența unei cantității suficiente de material energetic (cultura grâului prin
cantitatea mare de paie /resturi vegetale asigurăo cantitate substanțială de materie organică ușor
oxidabilă în sol ).
Rezultatele sugerează că p rocesul de fixare -liberă a diazotului atmosferic ar putea fi
folosit ca test de apreciere a efectului pozitiv sau negativ al erbicidelor asupra vitalității solului
alături de respirația solului și de celulozoliză, cu condiția ca testarea să se facă înainte de
administrarea îng rășămintelor minerale cu azot, care blochează fixarea (nesimbiotică) liberă a
diazotului atmosferic. Această condiție nu se mai pune pentru agricultura organică.
Teza induce astfel, ca originalitate, testul fixării nesimbiotice (libere) a azotului
atmosfericpentruevidențierea impactului folosirii erbicidelor asupra solului ,(poatemai
importantă decât toate celelalte teste agrochimice).
-Efectul persistenței erbicidelor în sol evidențiat prin test e biologice.
Rezultatele testelor biologice privind eviden țierea persistenței erbicidelor în sol după
aplicarea tratamentelor cu erbicidele inhibitoare ale enzimei acetolactat sintaza (ALS) la culturile
de floarea -soarelui, prin utilizarea muștarului ca plantă detectoare au indicat existența acesteia
atât la erbi cidul sulfonilureic (Express® 50) cât și la cel din grupa imidazolinonelor (Pulsar® 40).
Cercetările efectuate în ani , cu condiții climatice foarte diferite , au remarcat factorii determinanți
și modul de biodegradare a erbicidelor evidențiind importanța te mperaturilor ridicate , coroborate
cu prezența apei în sol , pentru accentuarea biodegradării erbicidelor.
Testele privind comportarea grâului , în primele faze de vegetație, după tratamentele cu
erbicide, în același sezon de cultivare ,respectiv următorul se zon de la aplicare nu au evidențiat
diferențe semnificative între tipul de erbicid utilizat și martorul netratat.
Teza induce astfel, ca originalitate, biotestul (cu muștar, Sinapis arvensis ) pentru
detectarea prezenței erbicidelor ALS în sol, ceea ce permite obținerea de informațiirapidecu
privire la biodisponibilitate erbicid ului pentruplantăși eventual alorfitotoxicitate .

xivThe PhD thesis contains: 128 pages
Abstract: 7 pages
General part: 67 pages
Research part: 61 pages
Tables (research part): 34
Figures(research part): 32
References: 2 63 titles
KEYWORDS : corn, sunflower, pre and post -emergence herbicides, ALS herbicides,
effectiveness, soilquality, persistence in soil, bioassays .
ABSTRACT
of the PhD thesis entitled
RESEARCHES REGARDING THE EFFE CT OF SOME
HERBICIDES ON THE TR EATED CROPS AND THEI R SOIL
REMANENCE IN SOUTH -EAST PART OF ROMANIA
The research was focused on the study of the effectiveness of someherbicides on weed
control and soil quality in maize and sunflower. Research was aimed on supporting a gricultural
technology and soil biology by integrated studies, methods and newcriteria of analysis, in order
tosustainable use of herbicides .ThePhDthesis contains 128 pages and is divided into seven
chapters.
First Part, (General aspects ) is extended in three chapters. First chapter summarizes the
main bibliographic database of scientific literature for the importance, history and classification
of herbicides .Factors influencing the action of herbicides on weed control, the effect of
herbicides on soil quality, theimportance ofbioassay for studying the persistence of herbicides
in soil are presented in detail .The objectives of the research are presented.
The second chapter is dedicated to presenting the natural environment in which the
research took place. We performed a characterization of climatic conditions, vegetation and soil
(physico-chemical, mineralogical and microbiological properties) buthave been presented the
temperatures and rainfall recorded during the experiment al years compared to the multiannual
average of the zone . The chapter three summarizes data of material and methods used in this
study.As material I used for maize two herbicides simple(based on dimethenamid, acetochlor,
respectively) and eight herbicidal mixtures (dimethenamid P + pendimethalin; metolachlor +

xvterbuthylazine; dimethenamid P + terbuthylazine; isoxaflutole + terbuthylazine; bentazone +
dicamba; 2,4 D+ dicamba ; bromoxynil + 2,4 D; soxaflutol + t hiencarbazone -methyl +
cyprosulph amide). For sunflower t wo herbicides ALS – inhibitory ofacetolactat synthase
enzyme (imazamox, tribenuron -methyl), and two on the basis of dimethenamid respectively
cycloxydim were used.
The second part (research results) includes three chapter s (IV, V, VI) , which presented
the results of systematic own studies, performed on:
the effectiveness of herbicides studied on weed control in corn and sunflower
the effect of herbicides studied on soil biological quality in relation to: cultivated plant,
farming system and weather cond itions;
theeffectof farming system andcrop on cellulolytic activity, soil respiration and free-
fixation ofatmospheric dinitrogen ;
study on the persistence of herbicides in soil .
The final chapter presents the general conclusions.
Theresearch part is illustrated with 32 original figures and 34 tables. All researches are
based on the study of 2 63 bibliographyc words .
IMPORTANCE OF RESEARCH
In Romania, maize (Zea mays L .)and sunflower (Helianthus annuus L .) are most
important cereals or oilseeds crops andare used as food , feed or as raw material for industry, etc.
Both are weeding crops and are sensitive to weed competition , especially in early stages
of development, because they slow growth and the small number of plants per square meter
createsastrong competition for weeds .
Weed control in corn and sunflower is therefore very important to obtain good harvests.
The evolution of concepts and methods for weed control is influenced by scientific and
technological discoveries from recent years. Forfarmers, weed control, was and is one of the
activities which require much labor, especially in areas and years with high temperatures and
precipitation which favors rapid growth of theweeds.
In general, mechanical methods are useful, but theseare expens ive, laborious and time
consuming .Therefore, chemical control of weeds is an important and effective , (Schaub și colab,
2006.).
Today there are available in the market different pre and post emergen ce herbicides ,has
beenfixed the dose and method s of application , but it is not sufficiently studied their efficacy

xviunder different soil andclimatic conditions .In addition to knowledge neglected the negative or
positive effects of these substances on soillife. It is necessary to understand the effectiveness of
herbicides dependence of soil health, physical condition, biochemical and bio logyofcultivated
soil in ord er to achieve sustainable agriculture.
OBJECTIVES OF RESEARCHERS
For agriculture and forestry, which occupyiesabout 70% of the Earth’s land surface ,
pesticides are a source of pollution effectively, represents a category of risk in terms of the
integrity of ecological balance. However, herbicides (which hold the largest share of the total
pesticides used) will remain an effective tool for integrated weed control inthe future
agriculture, too .
As a result of progress made in recent years , new technolo gies and new herbicide –
resistant hybrids have been developed and introduced in production for weeds control (ex.
Clearfield®, ExpressSun )which, provides better solutions against a wide variety of weeds,
helping to reduce pollution and increase cropproduction.A large proportion of Romanian
farmers tend to apply new technologies whichinvolves the use of sunflower hybridsresistant to
different herbicides (eg. imazamox and tribenuron -methyl). The main advantages consist in
efficiency against dicotyledonous weeds ( Cirsium, Xanthium , Chenopodium, Sorghum ),
considered “weed problem” for Romanian conditions and efficacy against p arasitic weed
Orobanche cumana ,which becomes a big problem with intensifying drought .
Chemical weed control in corn focuses on pre – and post-emergence treatments covering a
high spectrum of combat .
To optimize the use of herbicides integrated studies are needed that include both research
on the efficacy of herbicides in the context of climate change and soil health studies , too.
In this respect, the aim of this thesis was to determine both the effectiveness of new
herbicides (trib enuron-methyl and imidazolinone forsunflower and mixtures of herbicides for
maize) on weed control and todetermine the residual effect in the soil by soil q uality analysis
and bioassays .
The main objectives of the research on the use of herbicides in corn and sunflower
focused on the following aspects:
Assess the effectiveness of new herbicides for weed control in corn and sunflower
in relation with climaticconditions ;

xviiEvaluation of the effect of new herbicides on soil chemical and biological quality
in relation with:crop, farming system and weather conditions ;
Evaluationofthe use of herbicides on soil capacity for freeatmospheric nitrogen,
fixation.
Evaluation of the persistence of ALSherbicides in soil by bioassay .
PERSONAL RESEARCHES
The efficacy of diferent herbicides (as mode of actions: aryloxiacids, mixtures, ALS)
on weed control and soil quality in maize and sunflower crop
The research presente d in this chapter was based on highlighting the ef fectiveness of new
technologies/ systems for weed control in corn and sunflower under the climatic conditions from
the southeast part of Romania , while studying their effect on soil biological quality .
Among the treatments performed in maize, the combined herbicides based on
dimethenamid e-P + pendimethalin and bentazone + dicamba (trade name Wing P and Cambio),
were superior to weed control ( 97%).
The treatment with imazamox performed in sunflower was superio r to weed control in
both years of experimentation (97 -98%).
The results showed that the variance due to herbicides onthe effectiveness of weed
control was higher than the variance due to the years of experimentation.
Herbicides studied had a differential effect on soil respiration and enzyme activity
dependent on the type of herbicide used, the time of treatments application, climatic conditions
and farming system .
Research on the implications of using herbicides and farming system innon-
symbiotic nitro gen fixation
Starting from the fact that the application of herbicides in agriculture increase the risk of
soil pollution, which includes a negative effect on soil microflora was studied the effect of
applying herbicides onnon-symbiotic dinitrogen fixati on. The results obtained showed that the
herbicides used were not affect the non-symbiotic dinitrogen fixation, with the exception of
herbicide imazamox that originally had a positive effect.
Free atmospheric dinitrogen fixation was relatively influenced b y climatic conditions and
plant.Regardless of year of experimentation, theamount of atmospheric dinitrogen free-fixed
was higher in organic farming system under wheat crop . In maize, soybean and sunflower, under

xviiioptimum soil moisture, theamount of atmos pheric dinitrogen free-fixed was superior in
conventional farming.
Research on the persistance in soil of herbicides by bioassay
We studied the residual effect of her bicides, imazamox and tribenuron -methyl by
analyzing the reaction ofmustard ( Sinapis arv ensis), chosen as sensitive plant forthose
herbicides. The results showed thepersistence of herbicides in soil only in the same seasonof its
applications and the importance of high temperatures combined with the presence of water in the
soil to emphasiz ethebiodegradation of herbicides. Tests with wheat cultivated after sunflower
on soil treated with herbicides that inhibit the ALS enzyme activity, showed that both herbicides
(Pulsar® and Express®) did not affect this plant in the year of itsapplicatio n and the less one
year from treatment application.
ORIGINAL CONTRIBUTION OF THE PhD THESIS
In this PhD thesis I obtained the following original results :
-effectiveness of new technologies used for chemical control of weeds in maize and
sunflower .Experiments conducted in years with contrasting conditions of water and under the
influence of high temperatures caused by global warming have shown the superiority ofpre and
post-emergence treatments with new herbicide mixed for weeds control in corn. Both the
Clearfield and Express sunflower system were superior toclassic technology on weed control.
-the effect of herbicides, conventional and organic farming system on soil biological
quality.Soil cellulolytic activity was in fluenced by climatic conditio ns,the type of herbicide
usedand time of treatment application.
Water stress negatively influenced soil cellulolytic activity. Under optimum conditions of
humidity, the soil from maize and sunflower cropsshowed a highcellulolytic, except for the
treatment with herbicide basedon dimethenamid e-P + terbuthylazine (Akris), suggesting an
improvement of soil biological conditions (except herbicide remembered).
Herbicides formulated asmixtures based on dimeth enamid-P + pendimethalin (trade
name Wing P) , dimethenamide-P + terbuthylazine (Akris) and i zoxaflutole + terbuthylazine
(Merlin Duo) applied pre -emergence in maize had a negative influence on soil cellulolytic
activity compared with herbicides with active substance dimethenamid -P (Frontier Forte) –
applied both maize and sunflower and acetochlor (Guardian) which were similar values to
untreated control.

xixUnder drought conditions (2012) , imazamox applied to sunflower not affect cellulolytic
activityfrom soil and treatments with some herbicides ( tribenuron -methyl and cicloxidim ), had a
positiveeffect, stimulated the activity of cellulosolytic bacteria from soil. U nder climatic
conditions of 2013 the herbicides not affected significant cellulase activity from soil.
Some herbicides applied in corn crop ( izoxaflutole + terbuthylazine, trade name Merlin
Duo)negatively influenced soil respiration , while others [(dimethenamid -P(Frontier Forte ),
dimethenamid-P + terbut hylazin(Akris) and dimethenamid-P + pendimethalin , (Wing P)]had a
positive effect .Thispositiveeffect could be explained by the effects of simulation like as
"homeopathic" / "hormesis" ofvital processes.
The conventional farmingled to lower pH under drought conditions. Wheat was the most
obvious effect in this respect. While under normal water supply for crops under organic farming
system, soil pH values were comparable to that of conventional farming.
Cellulolytic activity was greater under organic farming system in maize.
Soil respiration was stimulated byfarming system practiced and ineraction between
culture and farming system.
Cellulolytic potential and soil respiration were correlated positively and soil respiration
wasnegatively correlated with soil pH fromoptimum soil moisture conditions .
-the effect of herbicides, conventional and o rganic farming system on non-symbiotic
dinitrogen fixation . The results of measurement shown that there exist a non -symbiotic nitrogen
fixation potential in the soil used for the experiments. Q uantitiesof dinitrogen free fixed in the
soilunder imazamox a nd tribenuron -methyltreatment were very important and almost level with
theuntreated soil (148-188 kg / ha / month).
Quantitiesof dinitrogen free fixed were correlated with total carbon content from the soil
(humus), regardless of herbicides applied, cl imatic conditions or farming system, suggesting that
the quantity of dinitrogen free fixed (non symbiotic) depends by oxidizable organic matter from
the soil.
Under water stress soil pH was one of the factors that have limited the efficiency of
nitrogen fi xation by non symbiotic bacteria.
Under optimal soil moinsture conditions the quantity of dinitrogen free fixed was
correlated with soil phosphorus content, suggest ing that the application of herbicides increased
andstimulated activity of bacteria involve d in dinitrogen free fixed and microorganisms
involved in phosphate solubilizing, which led to increased availability of nitrogen and
phosphorus in the soil in these circumstances.
Thefarming system and culture have influenced the quantities of dinitrogen fixed-free.In
organic farming system the high values were found in soil samples originating from winter

xxwheat. In conventional farming system the high values were found in soil samples originating
from corn, soybean and sunflower.
This suggests that the spread of free -living nitrogen fixing microorganisms in soil is
limited, probably to the food needs, sothe quantity of nitrogen fixation is dependdent upon the
presence of enough amounts of energetic matters (wheat crop due to the large amount of straw /
plant debris ensure a substantial amounts of easily oxidizable organic matter in soil).
The results sugests that the proceess of non -symbiotic nitrogen fixation of soil can be
used as a test for assessment of the positive or negative effect of herbicide s on soil vitality beside
by soil respirations and soilcellulolytic activity, provided that testing be done before
administration of nitrogen fertilizers, which blocks the free fixation of atmospheric dinitrogen
(non-symbiotic) . This condition is no longe rfor organic farming conditions.
Thesis induce such as originality, non-symbiotic fixation test (free) ofatmospheric
nitrogen to highlight the impact of using herbicides on soil, (perhaps more important than all
other agrochemical tests).
-The effect of t he persistance in soil of herbicides evidenced by bioassay
The results of bioassay concerning the persistance in soil of herbicides inhibiting the
enzyme acetolactate synthase (ALS) in sunflower crop, with mutard as detectors plant, indicated
their existen ce both sulfonylurea herbicide (Express® 50) and at im idazolinones group (Pulsar®
40) following the treatment with herbicides
Quantitative and qualitative differences recorded in mustard detected the persistence of
studied herbicides more during season of its application and over time this effect was
significantly reduced.
Research conducted in years with different climatic conditions have remarked
determinants and how biodegradation of herbicides highlighting the importance of high
temperatures combined w ith the presence of water in the soil to emphasize biodegradation of
herbicides.
Tests on the behavior of wheat in the early stages of vegetation after herbicide treatments
in the same growing season revealed no significant differences between the type of herbicide
used and untreated check.
Thesis induce such as originality, bioassay ( withmustard, Sinapis arvensis ) for detecting
the presence of ALS herbicides in the soil, which allows to obtain fast information on the
bioavailability of the herbicide to th e plant and its possible phytotoxicity.

xxiCette thèse contient 128 pages
Résumé:7 pages
Partie générale: 67 pages
Partie spéciale: 61 pages
Tableaux (partie spéciale): 34
Figures (partie spéciale): 32
Bibliographie: 2 63 titres
MOTS-CLÉS: maïs, tourn esol,pre and post emergence herbicides, herbicides ALS, l'efficacité,
la qualité biologique du sol, la persistance dans le sol, essais biologiques
RÉSUMÉ
de la thèse de doctorat avec le titre
RECHERCHE SUR L’EFFET DES CERTAINS HERBICIDES
SUR LES CULTURE S TRAITEES ET LEUR SOL REMANENCE
DANS LA ZONE SUD -EST DE LA ROUMANIE
Les thèmes de recherche abordés dans cette étude a été axée sur l'étude de l'efficacité des
herbicides appliqués dans le maïs et le tournesol sur le contrôle des mauvaises herbes et la
qualité du sol. La recherche a été axée sur le support desactivitiés de technologie et la biologie
des sols agricoles avecdes études intégrés , méthodes d' analyse et de nouveaux critères pour
l'utilisation durable des herbicides.
La thèse contient 128 page s et est divisé en sept chapitres .
La première partie (aspects généraux) se étend en trois chapitres. Dans le premier
chapitre ont été synthétisés principale base de données bibliographique de la littérature sur
l'importance, l'histoire et la classificatio n des herbicides. Ils détaillent les facteurs qui influencent
l'action des herbicides sur le contrôle des mauvaises herbes, l'effet des herbicides sur la qualité
des sols, de l'importance essai biologique pour étudier la persistance des herbicides dans le sol.
Les objectifs de la recherche sont présentés. Le deuxième chapitre est consacré à la présentation
de l'environnement naturel dans lequel la recherche a eu lieu. Nous avons effectué une

xxiicaractérisation des conditions climatiques, de la végétation et de s sols dans le domaine de
physico-chimique, minéralogique et microbiologique mais présenté et des températures et des
précipitations enregistrées au cours de l'expérience par rapport à la moyenne annuelle. Dans le
troisième chapitre présente des données su r les matériaux et les méthodes de travail utilisées
dans cette étude.
Comme le matériel de travail, pour lemaïs, les deux herbicides simples ont été utilisés
(basées sur diméthénamide -P, acétochlore, respectivement) et huit mélanges herbicides
(diméthén amide-P + pendiméthaline, métolachlore + terbuthylazine; diméthénamide +
terbuthylazine, isoxaflutole + terbuthylazine, bentazone + dicamba, 2,4 D+ dicamba ,
bromoxynil + 2,4D; isoxaflutole + thiencarbazone -méthyl + cyprosulfamide) et de tournesol ont
été utilisés deux herbicides ALS – inhibitrice de l'enzyme ace tolactat synthase (imazamox, le
tribénuron -méthyl ) et deux sur la base de diméthénamide , cycloxydime, respectivement.
La deuxième partie (résultats de recherche), se compose de trois chapitres (I V, V, VI),
consacrés aux recherches syst ématiques effectu éessur:
• Les études sur les mauvaises herbes efficacité des herbicides dans le maïs et le
tournesol,
• étudier l'effet des herbicides sur la qualité biologique du sol par rapport à: la culture des
plantes, système d'exploitation et des conditions météorologiques;
• L'effet sur système d'exploitation et la culture de plantes sur l'activité cellulolytique, la
respiration du sol et libre fixation de l'azote atmosphérique
• Les études sur la persistance des herbicides dans le sol
Le dernier chapitre (VII) presente l es conclusions générales.
La thése est illustré dans des32figures et 34 tableaux originaux.
Tout le travail est basé sur l'étude de 2 63 travaux bibliographiques.
IMPORTAN CE DE LA RECHERCHE
En Roumanie, le maïs ( Zea mays L .) et de tournesol ( Helianthus annuus L .) est céréales
et oléagineux les plus importants et utilisé comme aliments de base pour nourrir l'homme, en tant
que matière première pour l'industrie etc.
Les deux sont sensibles à l a culture et la houe désherbage, surtout dans les premiers
stades de développement parce qu'ils croissance lente et faible nombre de plantes par mètre carré
crée la culture, de la forte concurrence départ pour les mauvaises herbes. contrôle des mauvaises
herbes dans le maïs et le tournesol est donc très important d'obtenir de bonnes récoltes.
L'évolution des concepts et des méthodes de contrôle des mauvaises herbes est influencée par les

xxiiidécouvertes scientifiques et technologiques au cours des dernières ann ées. Pour les agriculteurs,
les mauvaises herbes, a été et est l'une des activités qui nécessitent beaucoup de travail, surtout
dans les zones où les températures et les années forts et des précipitations favorise la croissance
rapide des mauvaises herbes. En général, les procédés mécaniques sont utiles, mais ils sont
coûteux, laborieux et prend du temps. Par conséquent, la lutte chimique contre les mauvaises
herbes est un important et efficace (Schaub et al, 2006). Les deux sont cultures en rangs et sont
sensibles aux mauvaises herbes, en particulier dans les premiers stades de développement parce
qu'ils croissance lente et faible nombre de plantes par mètre carré crée la culture, de la forte
concurrence départ pour les mauvaises herbes. Contrôle des mauvai ses herbes dans le maïs et le
tournesol est donc très important d'obtenir de bonnes récoltes .L'évolution des concepts et des
méthodes de contrôle des mauvaises herbes est influencée par les découvertes scientifiques et
technologiques au cours des dernière s années. Pour les agriculteurs, les mauvaises herbes, a été
et est l'une des activités qui nécessitent beaucoup de travail, surtout dans les régions et des
années avec des températures élevées et précipitations quifavorisant la croissance rapide des
mauvaises herbes. En général, les procédés mécaniques sont utiles, mais ils sont coûteux,
laborieux et prend du temps. Par conséquent, la lutte chimique contre les mauvaises herbes est un
important et efficace méthode (Schaub et al, 2006).
Aujourd'hui, sont di sponibles sur le marché, différents types d'herbicides appliqués avant
et après la levée, sont mis en doses et méthodes d'application, mais pas suffisamment étudié leur
efficacité dans différentes conditions agro -climatiques, en outre, il a été négligée connaissances
négative ou positive des effets de ces substances sur la vie du sol. Il est nécessaire de
comprendre l'efficacité des herbicides dépendance de la santé des sols, la condition physique, le
biochimique et biotique dusol cultivée afin de parvenir à une agriculture durable.
OBJECTIFS DE LA RECHERCHE
Pour l'agriculture et la sylviculture quioccupe environ. 70% de la surface de la terre, les
pesticides sont une source de pollution etreprésente effectivement une catégorie de risque en
termes de l' intégrité de l'équilibre écologique. Toutefois, les herbicides (qui détiennent la plus
grande part du total des pesticides utilisés) resteront dans l'agriculture de l'avenir, un outil
efficace dans la lutte intégrée contre les mauvaises herbes.
Les progrè s réalisés au cours des dernières années de la recherche scientifique dans les
technologies agricoles et à les améliorer en créant des hybrides résistants aux herbicides a
conduit à l'émergence de nouvelles technologies pour le contrôle des mauvaises herbe s (Ex.
Clearfield®, ExpressSun) qui offre des solutions meilleur contre une grande variété de

xxivmauvaises herbes, ce qui contribue à réduire la pollution et l'augmentation continue de la
production. Une grande partie des agriculteurs de la Roumanie d'appliqu er de nouvelles
technologies impliquant l'utilisation des hybrides de tournesol résistant à divers herbicides (ex.
Imazamox et tribenuron -méthyl). Les principaux avantages sont l'efficacité contre les
dicotylédones (Cirsium, Xanthium, Chenopodium, Sorghum), considérés comme "problème de
mauvaises herbes" pour les conditions Roumanie etefficacité contre mauvaise herbe parasite
Orobanche cumana , qui est devenu un gros problème avec l'intensification de la sécheresse.
Dans le maïs, la lutte chimique contre le s mauvaises herbes se concentre sur les traitements pré
et post-levée couvrant un vaste spectre combat.
Pour optimiser l'utilisation des herbicides, des études intégrées sont nécessaires qui
comprennent à la fois la recherche sur l'efficacité des herbicides dans le contexte du changement
climatique et des études de santé du sol. À cet égard, l'objectif de ce tte thèse était de déterminer à
la fois l'efficacité de nouveaux herbicides sur le contrôle des mauvaises herbes (imidazolinone et
tribenuron -méthylpour letournesol et des mélanges d'herbicides pour le maïs) et de déterminer
l'impact de l'utilisation d'h erbicides sur l'effet résiduel dans le sol par l'analyse de la qualité des
sols et des essais biologiques .
Les principaux objectifs de la recherche sur l'utilisation d'herbicides dans le maïs et le
tournesol a porté sur les questions suivantes:
• Évaluer l 'efficacité des nouveaux herbicides dans le contrôle des mauvaises herbes dans
le maïs et le tournesol en fonction des conditions climatiques;
• Évaluation de l'effet de nouveaux herbicides sur la qualité des sols en relation avec:
plante cultivée, système d'exploitation et des conditions météorologiques;
• Évaluer l'utilisation d'herbicides sur la capacité des sols à fixer l'azote atmosphérique,
par des non symbiotique.
• Mise en évidence la persistance des herbicides dans le sol par des méthodes
biologiqu es.
RECHERCHE PROPRE
L'efficacité de mauvaises herbes de combat chimiques dans le maïs et le tournesol,
l'application d'herbicides dans les différents groupes de produits chimiques (comme leur
mode d'action: aryloxyalcanoïque, des mélanges ,ALS) et de le ur effet sur la qualité
biologique du sol

xxvDans ce chapitre, je voulais souligner l'efficacité des nouvelles technologies / systèmes
pour le contrôle des mauvaises herbes dans le maïs et le tournesol dans les conditions
climatiques dans le sud -est, tandis q ue l'étude de leur effet sur la qualité biologique des sols.
Parmi les traitements effectués sur le maïs, les herbicides c ombinés basés sur
diméthénamide -P + pendiméthaline et bentazone + dicamba (nom commercial Wing P et
Cambio) étaient plus élevés ,résultant en un contrôle des mauvaises herbes 97%. Pour le
tournesol, l a supériorité pour contre les mauvaises herbes dans les deux années d'expérimentation
avait imazamox traitement (97 -98%). Les résultats ont montré que la variance due aux
traitements, surl'efficacité des herbicides dans le contrôle des mauvaises herbes était plus grande
que la variance due à des années d'expérimentation.
Herbicides étudiés avaient un effet différentiel sur la respiration du sol et l'activité
enzymatique dépend du type d'her bicide utilisé, le temps de traitements d'application, les
conditions climatiques et le système agricole.
Les études sur les implications de l'utilisation d'herbicides et de système de
l'agriculture sur la fixation du diazote atmosphérique non symbiotique
Partant du fait que l'application d'herbicides dans l'agriculture augmentent le risque de
pollution des sols, qui comprend un effet secondaire négatif sur la microflore du sol a été étudié
l'effet de l'application d'herbicides sur la fixation non symbiotiq ue de diazote. Les résultats ont
montré que les herbicides utilisés ne affectent pas la fixation non symbiotique diazote sauf
herbicide imazamox qui a eu un effet bénéfique.
Fixation de l'azote a été relativement influencé par les conditions climatiques et plante
cultivée. La récolte de blé, indépendamment de l'année de l'expérimentation, de garantir une plus
grande quantité de diazote atmosphérique dans lesystème d'agriculture biologique. Dans le maïs,
le soja et le tournesol, l'humidité du sol optimale, la fixation de diazote non symbiotique était
supérieur dans lesystèmed'agriculture conventionnelle.
Études mettent en évidence la persistance des herbicides dans le sol par des
méthodes biologiques (bio -essai)
Nous avons étudié l'effet résiduel de l'imaz amox et tribénuron -méthyle herbicide s par
l'analyse de la réaction de la moutarde ( Sinapis arvensis ), choisi comme sensibles plante aux
herbicides en question. Les résultats ont montré la persistance des herbicides dans le sol
seulement dans la saison de l 'application mais aussi l'importance de températures élevées
combinées à la présence d'eau dans le sol pourà souligner biodégradation des herbicides. Tests
avec du blé cultivé après tournesol sur sol traité avec des herbicides qui inhibent l'activité de
l'enzyme ALS, ont montré que les deux herbicides (Pulsar et Express®) ne affectent pas cette
plante dans l'année d'application et moins d'un an à l'application du traitement.

xxviLES CONTRIBUTIONS OR IGINALES DE LA THESE
Dans la présente étude ont été obt enus des résultats originaux concernant:
-l'efficacité des nouvelles technologies utilisées pour la lutte chimique contre les
mauvaises herbes dans le maïs et le tournesol.
Les expériences menées au cours des années avec des conditions contrastées en ter mes de
précipitations et sous l'influence de températures élevées générées par le réchauffement
climatique, ont montré auxmaïs la supériorité de traitements avecherbicides de nouvelle
génération effectué en pré- et post- émergence . En tournesol, les deux technologie s Clearfield et
Express, ont été plus élevés par rapport à la technologie traditionnelle ,sur les mauvaises herbes .
-l'effet des herbicides et des systèmes agricoles conventionnelles et biologiques sur
la qualité biologique des sols.
L’activité cellulolytique du sola été influencée par les conditions climatiques et le type
d'herbicide utilisé lors de l'application des traitements.
Le stress hydrique influencé négativement l'activité cellulolytique dans le sol. Dans des
conditions optimales d' humidité, de maïs et de tournesol ont montré une activité cellulolytique à
accroître, à l'exception du produit à base de diméthénamide -P + terbuthylazine (Akris), ce qui
indique une amélioration de l'état du sol biologiques (sauf herbicide rappeler). Herbicides
formulés mélanges à base de dimeth énamid-P + pendiméthaline (nom commercial P Wing) de
dimethénamide-P + terbuthylazine (Akris) et isoxafluton + terbuthylazine (Merlin Duo) appliqué
en pré-émergence dans le maïs a e u une influence négative sur l’ activité cellulolytique du sol
rapport à herbicides avec la substance active diméthénamide -P (Frontier Forte) – appliqués à la
fois le maïs et le tournesol et acétochlor (Guardian) qui étaient similaires aux valeurs témoins
non traités.
Traitements de imazamo x appliquées à tournesol ne ont pas affecté l'activité
cellulolytique du sol en termes de 2012 et les traitements tribénuron -méthyle et cycloxydime
stimulées l'activité de bactéries cellulolytiques.
Certains herbicides (isoxaflutole + terbuthylazine – Merlin Duo,nom commercial)
influence négative la respiration du sol, d'autres [(dimethénamide-P, (Frontier Forte ),

xxviidimethénamid-P + terbutilazin , (Akris) etdimethénamid-P + pendimethalin , (Wing P)] ont eu un
effet positif. Cet effet pourrait se expliquer par les effets de simulation par type
«homéopathiques» / de «hormèse» de processus vitaux du sol.
L'agriculture conventionnelle a conduit à un pH plus bas dans des conditions de
sécheresse. Le blé était l'effet le plus évident à cet égard. Alors que sous l'eau d'alimentation
normale pour les cultures dans le système de l'agriculture biologique, les valeurs de pH du sol
étaient comparables à celle de l'agriculture conventionnelle.
Activité cellulolytique était plus grande dans le système de l'agriculture biologi que dans
le maïs.
La respiration du sol a été influencé par le système de l'agriculture pratiquée etpar
l’ineraction entre la culture et système d'exploitation.
Cellulolytique potentiel du solest positivement corrélé avec la respiration du sol tout en
respiration du sol était corrélée négativement avec le pH du sol dansoptimale humidité du sol.
-l'effet des herbicides, système agricole (conventionnelle et biologique) sur la
fixation non symbiotique de l'azote atmosphérique . Les résultats ont montré qu e le sol utilisé
pour l'expérience avait le potentiel pour la fixation d'azote non symbiotique.
Laquantite de diazote fixes non symbiotique dans le sol traité avec imazamox et
tribénuron -méthyle, était très important pour presque le même niveau que dans l e sol de contrôle
(de 148 à 188 kg / ha / mois).
Dans des conditions de sécheresse, le pH du sol est l'un des facteurs qui ont limitées
efficacité de fixation de l'azote par les bactéries non symbiotiques.
Dans des conditions de l'humidité optimale dans le sol, la quantité d'azote fixé librement
a été corrélée avec la teneur en phosphore du sol, ce qui suggère que l'application d'her bicides a
stimulé la croissance, l 'intensification des activités de bactéries pourfixation libre de l'azote
atmosphérique maiset les micro -organismes impliqués dans la solubilisation des phosphates,
conduisant ainsi à une augmentation de la disponibilité de l'azote et du phosphore dans le sol
dans ces conditions..
Système de l'agriculture et de la culture ont influencé les quan tités de diazote fixe – libre.
Sur le blé d'hiver, les quantités de diazote fixes – libres étaient plus élevés dans le système de
l'agriculture biologique tandis que le maïs, le soja et le tournesol de fixer une plus grande
quantitéde diazote dans le syst ème conventionnel. Cela suggère que la propagation de micro –
organismes fixateurs d'azote est limitée, probablement pour les besoins alimentaires de leur
énergie,de sorte que l'augmentation de la fixation d'azote dépend d'une quantité suffisante de
matière de l'énergie (récolte de blé par la grande quantité de débris de paille / plante fournit une
quantité importante de matière organique dans le sol facilement oxydable).

xxviiiLes résultats suggèrent que la fixation de l'azote atmosphérique libre pourrait être ut ilisé
comme un test pour évaluer l'effet des herbicides positivement ou négativement sur la vitalité de
lasol avecrespiration du sol et l’activité cellulolytique, à condition que le test sera fait avant
l'administration d'engrais azotés que les blocs de fixation libre (non symbiotique) de diazote
atmosphère. Cette condition ne est plus une agriculture biologique.
Thèse induire tels que l'originalité, test de fixation libre (non symbiotique) d’azote
atmosphérique pour mettre en évidence l'impact de l'utili sation d'herbicides sur le sol, (peut -être
plus important que tous les autres tests agrochimiques).
-Effet des herbicides de la persistance du sol en évidence par des tests
biologiques .
Les résultats des tests biologiques sur la preuve de la persistance de l'herbicide dans le sol
après l'application des traitements aux herbicides inhibant l'enzyme acétolactate synthase (ALS)
dans les cultures de tournesol, l'utilisation de la plante de moutarde deux détecteurs indiquent son
existence à la sulfonylurée herbi cide (Express® 50) et dans le groupe des imidazolinones
Pulsar® (40).
Les recherches effectuées au cours des années à des conditions climatiques très
différentes, et les déterminants de noter comment la dégradation des herbicides mettant en
évidence l'impo rtance de la température élevée, combinée à la présence d'eau dans le sol, afin
d'améliorer la biodégradation des herbicides.
Tests sur le comportement du blé dans les premiers stades de la croissance après
traitements herbicides dans la même saison de cro issance ou la saison prochaine après
l'application ne ont pas révélé de différences significatives entre le type d'utilisation de pesticides
et de témoin non traité.
Thèse induire tels que l'originalité, essai biologique (moutarde, Sinapis arvensis )pour
detecter présence d'herbicides ALS dans le sol, ce qui permet obtention une information rapide
sur la biodisponibilité de l'herbicide à l a plante et de son éventuelle phytotoxicité.

xxixINTRODUCERE
Creșterea producției agricole, cantitativ și calitativ, este o preocu pare esențială la nivel
mondial.In contextul creșteriipopulației Terrei și a cerințelor tot mai mari de materii prime , de
provenien ță agricolășipentru industrializare, dezvoltarea agr iculturii este un deziderat
primordial .In agricultura modernă folosirea erbicidelor pentru c ontrolul buruienilor (menținerea
unui lan curat de buruieni) este una dintre cele mai dificile verigi din tehnologia unei culturi. In
țările dezvoltate pierderile de recoltă datorate buruienilor, bolilor și dăunătorilor sun t de 15-
20%,în timp ce în țările mai puțin dezvoltate reducerile pot fi de peste 50%.
Strategiile pentru co mbaterea buruienilor se bazează din ce în ce mai mult pemetoda
chimică,astfel că utilizarea produselor chimice de sinteză a crescut în mod dr astic în ultimele
decenii. Utilizarea produselor de protec ție a plantelor este de aceea o sursă de îngrijorare pentru
societatea d inacest secol , care are un interes tot mai mare pentru mediul înconj urător,
conservarea naturii și a sănătă ții publice în general. Această situa ție a dus la schimbări profunde
în obiectivele de cercetare din agricultura. Dezvoltarea și implementarea unei agriculturi durabile
implică o utilizare ra țională a produselor de pr otecție a plantelor. Organismele de reglementare
(naționaleși internaționale)și industria chimică a pesticidelor au luat măsuri pentru a red uce
impactul asupra mediului al unor compuși organici. În acest context, există acum o preocupare
marecu privire la natura chimică a prod uselor utilizate în agricultură, impactul acest ora asupra
ecosistemelor adiacente și toxicitatea acestor substan țe în solșiîn apele de suprafa ță (Sandin-
Espana și colab., 2011) .
Porumbul și floarea -soarelui sunt culturi cu tradiți e în România, dar sunt infestate de un
spectru larg de buruieni greu de combătut. Ambele sunt sensibile la îmburuienare în primele
două săptămâni de la răsărire, datorită creșterii inițiale lente și numărului redus de plante pe
metrul pătrat, ceea ce condu ce încă de la început la o concurență în favoarea buruienilor.
Progresele înregistrate în ultimul timp (hibrizii rezistenți la anumite substanțe cu efect
erbicid, apariția unor noi formulări de erbicide amestecuri etc.) a condus la apariția unor noi
tehnologii/strategii de combatere, care oferă soluții tehnologice de combatere a unei game vaste
de buruieni din culturile de porumb și floarea -soarelui.
Cercetările efectuate până în prezent s-au concentrat pe înțelegerea factorilor care
reglementeaz ă productivitatea culturilor și a legătur ilor dintre producția culturilor și o agricultură

xxxdurabilă, iar impactul pe care strategiile de combatere a buruienilor îl poate avea asupra calității
solului ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare. Solul, fiind cel mai important rezervor
de carbon din ecosistemele teres tre, este direct și indirect conectat cu alte rezervoare de carbon
prin procese ca : fotosinteza , sechestrarea carbonului în biomas ă, respirați a și descompunerea
materiei organice moarte etc.
De aceea prezentul studiu și -a propus :
investigarea unor strategii de combatere chimică a buruienilor asupra producției
de porumb și floarea -soarelui;
investigarea strategiilor de combatere chimică a buruienilor din culturile de
porumb și floarea -soarelui asup ra calității biologice a solului ;
investigarea sistemului de agricultură asupra calității biologice a solului ;
stabilirea efectului erbicidelor ALS, sistemului de agricultură și condițiilor
climatice asupra fixării nesimbiotice a azotului atmosferic ;
stabilirea efectului remanent al erbicidelor ALS prin teste biologice.

xxxiINTRODUCTION
Increasing of theagricultural production, quantitatively and qualitatively, is a major
challenge of the worldwide. In the context of growing human pop ulation and increasing demands
for raw materials, farming and industrialization, agricultural development is a primary goal . In
modern agriculture use of herbicides for weed control ( maintaining a weed -free field) is one of
themost difficult sequence of crop technology. In developed countries harvest losses due to
weeds, pests and diseases are 15 – 20%, while in less developed countries reductions can be over
50%.
Strategies for weed control are based primarily on chemical methods, so that the use of
synthetic chemical products has been dramatically increased. The use of plant protection
products is a source of concern for the society of developed countries, which has a growing
interest in the environment, nature conservation and public health in general. T his situation has
led to deep changes in the objectives of the research on agriculture. The development and
implementation of sustainable agriculture implies a rational use of plant protection products . The
regulatory organisms (national and international) and the chemical industry of pesticides have
taken steps to reduce the environmental impact of such organic compounds. In this context, there
is now a great concern about the chemical nature of the products used in agriculture and its
impact on adjacent e cosystems and the toxicity of these substances in ground and surface water
(Sandin-Espana et al., 2011).
Corn and sunflower are traditional culture in Romania, but are infested by a broad
spectrum of weeds difficult to combat. Both are susceptible to weeds in the first two weeks after
emergence, due to slow initial growth and low number of plants per square meter, leading from
the start to the competition for weeds. Progress in recent years (hybrids resistant to certain
herbicide, the emergence of new formu lations of herbicides mixtures etc. ,) has led to the
emergence of new technologies / strategies to combat that provides technology solutions to
combat a wide range of weeds in corn and sunflower.
Research conducted up to present has focused on understandin g the factors that influence
thecrop yields andreletionswips between crop production and sustainable agriculture ,but the
impact of weed control strategies can have on soil quality should also be taken moreinto
account. The soil, the most important rese rvoir of carbon in terrestrial ecosystems is directly and

xxxiiindirectly connected to other carbon sinks as processes: photosynthesis, carbon sequestration in
biomass, respiration and decom position of dead organic matter etc.
Therefore, this study aims:
• investigation of chemical weed control strategies on the production of corn and
sunflower;
• investigate the effect of chemical weed control strategies in maize and sunflower on soil
biological quality;
• investigati on of farming system on soil biological qual ity;
• determin ate the effect of ALS herbicides, farming system and climatic conditions on
non-symbiotic nitrogen fixation ;
• determinate of residual effect of ALS herbicides by bio assay tests.

xxxiiiINTRODUCTION
L'augmentation de la production agricole, quantitativement et qualitativement, est une
préoccupation majeure dans le monde entier. Dans le contexte de la croissance de la population
de la Terre et la demande croissante pour les matières premières, l'ag riculture et
l'industrialisation, le développement agricole est un objectif primaire. Lors de l'utilisation de
l'agriculture moderne des herbicides pour le désherbage (maintien d'une chaîne de mauvaises
herbes) est l'un des liens les plus difficiles dans u ne technologie de culture. Dans les pays
développés récolter les pertes dues aux mauvaises herbes, les ravageurs et les maladies sont de
15 à 20%, tandis que dans les pays moins développés réductions peuvent être plus de 50%.
Les stratégies de lutte contre les mauvaises herbes se appuient de plus en plus sur la
méthode chimique, de sorte que l'utilisation de produits chimiques synthétiques a augmenté de
façon spectaculaire au cours des dernières décennies. L'utilisation de produits
phytopharmaceutiques est donc une source de préoccupation pour la société en ce siècle, qui a un
intérêt croissant pour l'environnement, conservation de la nature et la santé publique en général.
Cela a conduit à de profonds changements dans les objectifs de recherche agricole.
Développement et mise en œuvre d'une agriculture durable implique une utilisation
rationnelle des produits phytopharmaceutiques. Les organismes de réglementation (nationales et
internationales) et de pesticides chimiques ont pris des mesures pour réduire l'i mpact
environnemental de composés organiques. Dans ce contexte, il ya maintenant une plus grande
préoccupation au sujet de la nature chimique des produits utilisés dans l'agriculture, leur impact
sur les écosystèmes adjacents et la toxicité de ces substanc es dans le sol et les eaux de surface
(Sandin-Espana et al., 2011).
Le maïs et le tournesol sont la culture traditionnelle en Roumanie, mais sont infestés par
un large spectre de mauvaises herbes difficiles à réfuter. Les deux sont sensibles aux mauvaises
herbes dans les deux premières semaines après la levée, en raison de ralentir la croissance initiale
et faible nombre de plantes par mètre carré, ce qui conduit depuis le début de la compétition pour
les mauvaises herbes.
Progrès ces dernières années (hybr ides résistants à certaines substances à un herbicide,
l'émergence de nouvelles formulations d'herbicides mélanges etc.) a conduit à l'émergence de

xxxivnouvelles technologies / stratégies de lutte contre qui fournit des solutions technologiques pour
lutter contre un large éventail de mauvaises herbes dans le maïs et le tournesol.
Les recherches menées à ce jour ont porté sur la compréhension des facteurs qui régissent
la productivité des cultures et la production agricole et les liens entre l'agriculture durable et
l'impact des stratégies de lutte contre les mauvaises herbes peut avoir sur la qualité du sol devrait
être aussi pris en compte. Le sol, le réservoir le plus important de carbone dans les écosystèmes
terrestres est connecté directement et indirectement à d'autres puits de carbone que les processus:
la photosynthèse, la séquestration du carbone dans la biomasse, la respiration et la décomposition
de la matière organique morte etc.
Par conséquent, cette étude vise à:
• l'étude des stratégies de désherbage chimique sur la production de maïs et de tournesol;
• étudier les stratégies de désherbage chimique dans le maïs et le tournesol sur la qualité
biologique des sols;
• étude de système agricole sur la qualité biologique des sols;
• déterminer l'effet desherbicides ALS, système agricole et des conditions climatiques
surnon symbiotique fixer l'azote atmosphérique;
• détermination effet résiduel des herbicides ALS par des tests biologiques.

PARTEA I
CAPITOLUL I
STADIU L ACTUAL AL CERCETĂR ILOR
1.1.IMPORTANȚA ȘI ISTORI CUL ERBICIDELOR
Importan ța erbicidelor
Dintre factorii care pun în pericol producția agricolă, buruienile, atunci când invadează
culturile, pot provoca pierderi semnificative în r andamentul și calitatea recoltei. Prin urmare,
pentru acrește productivitatea și calitatea culturilor, eliminarea buruienilor din culturile agricole
este foarte importantă.
Buruienile au fost o problemă pentru agricultură dela începutul cultivării plante lor. Ele
au reprezentat întotdeauna unul dintre principalii factori limitativi în cultura plantelor (Avery,
2006).Fără a avea la dispoziție mijloacele adecvate pentru controlul buruienilor, nupot fi
asigurate nici producția și nici calitatea dorită a rec oltei. Controlul buruienilor (menținerea unui
lan curat de buruieni) este una dintre cele mai dificile verigi din tehnologia unei culturi.
Prin buruiană înțelegem orice plantă străină într -o cultură agricolă , care produce pagube,
consumând apă și substanț e nutritive din sol și care duce la scăderea recoltei (Gh. Ionescu –
Șișești, 19 55). Mai recent se definește prin buruiană orice plantă sau vegetație, excluzând fungii,
care interferează cu obiectivele și necesitățile omului sau o plantă care crește unde nu este dorită
(Naylor, 2002).
În general, buruienile reprezintă un obstacol în desfășurarea normală a activităților
agricole, fiind concurente cu plantele de cultură pentru lumină, apă și nutrienți (Figura 1).
Fig. 1:Infestare cu buruieni la cultura grâului. Sursă: date personale
Fig. 1. Weedinfestations in wheat crop. Source: personal data

2Buruienile ,datorită caracteristicilor lor biologice și morfologice ,se dezvoltă, de regulă,
mai rapid și înaintea plantelor cultivate, acoper ă terenul când acestea sunt mici, apoi înăbușă
cultura, o împiedică să primească lumina solară și implică o concurență puternică pentru apă și
substanțele nutritive din sol.
De regulă, buruienile produc pagube prin consumarea rezervelor din sol care, în m od
normal, ar trebui să servească la formarea recoltei.
Părintele științei agricole moderne din România, Gheorghe Ionescu Șișești , constata în
1955 că buruienile consumă, pe suprafețele cultivate cu plante prășitoare, 84,6 t apă/ha. Această
risipă este imp ortantă întotdeauna, dar în anii secetoși , ea devine covârșitoare.
Pe lângă azot, buruienile consumă și alte elemente chimice care servesc la formarea
recoltei– fosfor, potasiu și altele. Din acest motiv, recolta este redusă cantitativ și de calitate
slabă (cu un conținut scăzut de proteină).
Buruienile transmit de la un an la altul microorganismele care provoacă boli cu
importanță economică asupra culturilor și conferă frecvent adăpost insectelor dăunătoare
acestora.
Unele buruieni produc în sol substan țe care frânează creșterea plantelor cultivate.
Buruienile prin prezența lor pe terenurile cultivate, stânjenesc recoltarea mecanizată a
porumbului mărind costurile, uzura mașinilor și îngreunează chiar recoltatul manual.
În fine, dar nu în cele din urmă, semințele unor buruieni sunt toxice pentru consumatorii
finali ai produselor agricole .
Lupta cea mai eficientă de combatere a buruienilor din culturile agricole este combaterea
integrată care cuprinde metode de control culturale și controlul chimic. Erbicidele sunt substanțe
chimice folosite în agricultură pentru combaterea buruienilor. Indiferent de metoda folosită se
are în vedere să se elimine concurența buruienilor sub nivelul pragului de dăunare pe toată
perioada de vegetație, în vederea reducerii cons umului de apă și al elementelor nutritive de către
acestea, pentru ca în continuare plantele de cultură să aibă o dezvoltare normală, ceea ce va
conduce, în final, la obținerea de producții mari, calitative și cât mai aproape de nivelul
potențialului biolo gic al hibrizilor și soiurilor cultivate.
Erbicidele sunt substanțe chimice care manifestǎ acțiune fitotoxică asupra buruienilor din
culturi, plantații pomicole și viticole, parcuri, margini de șosele, cǎi ferate etc. Efectul fitotoxic al
erbicidelor se po ate masifesta imediat ce au venit în contact cu suprafața plantei (erbicidele de
contact) sau dup ǎ ce pǎtrund în plant ă la câteva zile sau chiar s ǎptǎmâni de la aplicare (erbicidele
sistemice).

3Istoricul erbicidelor
De-a lungul anilor, pe plan mondial, în tehnologia de combatere chimică a buruienilor din
culturile de câmp , s-a înregistrat un progres semnificativ, fiind în strânsă corelație cu sinteza și
apariția noilor tipuri de erbicide.
Astfel, controlul chimic al buruienilor a început în urmă cu apro ape un secol cu câțiva
compuși anorganici, cum ar fi acidul sulfuric, săruri de cupru, ș i clorură de sodiu (Cremlyn,
1991).
Introducerea , în anii 1940 , a erbicidelor pe baza de 2,4 D și MCPA , a marcat o nouă eră,
în care producătorii au avut o alternativă viabilă la controlul buruienilor dicotiledonate din grâu
(Burnside și colab., 1996).
În 1951 au început s ǎ fie folosiți substituienții fenil ureici ca erbicide. Exemplu:
monurom, diurom (inhibitori ai fotosintezei)
Ulterior în anul 1955 au fost descoperit e erbicidele triazinice: atrazin, simazin și velpar
(inhibitori ai fotosintezei) caracterizate printr -o selectivitate foarte bună și un efect satisfăcător în
combaterea buruienilor anuale din cultura porumbului. Aceste erbicide au îns ǎ o activitate
rezidualǎ puternicǎ.
În anii 1960 , au fost introduse dinitroalaninele (trifluralin) iar în anul 1971 cele pe baz ǎ
de glifosat (R oundup), un inhibitor al unei enzime a căi i acidului shikimic, care au jucat un rol
esențial în schimbarea pieței de erbicide.
O importanță majoră o au cercetările efectuate pe plan mondial după 1987, care au permis
sintetizarea și utilizarea de erbicide „selective”, aplicate în vegetație, la cultura porumbului,
pentru combaterea speciei Sorghum halepense din rizomi, fapt ce a determinat organizarea și în
țara noastră a experiențelor „specifice” privind aplicarea post -emergentă a noilor tipuri de
erbicide selective (primsulfuron, nicosulfuron, rimsulfuron, foramsulfuron), pentru combaterea
costreiului din rizomi ,specie dominantă în zonel e din sud, sud -est și vestul țării.
Cercetările efectuate la Fundulea au evidențiat faptul că prin aplicarea primelor
„combinații” de erbicide (2,4 D + dicamba, MCPA + bromoxynil), a erbicidelor simple –
bromoxynil, clorsulfuron, precum și a unor combinați i de erbicide, (metosulam + 2,4 D,
triasulfuron + dicamba, fluroxypir + 2,4 D, florasulam + 2,4 D, flumetsulam + florasulam,
bentazon + dicamba, tritosulfuron + dicamba, amidosulfuron + iodosulfuron + safener ), s-a
obținut o eficacitate superioară în comba terea buruienilor dicotiledonate, anuale și perene (peste
90%), fiind distruse și speciile dicotiledonate „rezistente” la erbicidele pe bază de 2,4 D și
MCPA și s -au înregistrat sporuri de producție semnificative față de variantele martor netratat și
standard tratate cu 2,4 D și MCPA , (Popescu, 2007).

4Nagy și colab., 19 82; Șarpe și colab., 1970, 1982 au evidențiat eficacitatea ridicată
obținută la cultura grâului în combaterea speciilor monocotiledonate anuale: Apera spica venti
(iarba vantului), prin apli careaînpre-emergență sau post -emergență a erbicidelor pe bază de
clortoluron, terbutrin, isoproturon, diclofop methyl, și a speciei Avena fatua (odos), cu erbicidele
pe bază de trialat, difenzoquatmetil, benzoilpro -petil, isoproturon și diclofopmetil.
Rezultatele obținute în cadrul cercetărilor efectuate în această perioadă, în combaterea
buruienilor din cultura cerealelor (Șarpe și colab.,1990), au condus la următoarele concluzii (citat
dupǎ Popescu, 2007):
selectivitatea foarte bună a erbicidelor studia te aplicate în doze și la epoci optime, nefiind
înregistrate fenomene fitotoxice asupra plantei de cultură și nici prezența reziduurilor în
producția finită;
realizarea unei eficacități ridicate în combaterea buruienilor atunci când sunt respectate:
dozele/ha și faza optimă a buruienilor la momentul tratamentului;
cultivarea porumbului în sistem „minim tillage” și „zero tillage”, cu obținerea a
numeroase avantaje: reducerea consumului de combustibil/ha, a cheltuieli lor/ha, economie de
timp aferent lucr ărilor agrotehnice (Șarpe, 1967, 1981, Penescu și Șarpe ,1986).
Încă din 1990, era evident că piața de protecție a culturilor era apoape de maturitate, fiind
din ce în ce mai dificil s ǎ se descopere noi produse agrochimice, cu avantaje semnificative fațǎ
de produsele existente. Într -adevăr, cifra de afaceri anuală la nivel mondial pentru produsele de
protecție a culturilor a atins un maxim în mijlocul anilor 1990, și a fluctuat în USA între 25 și 35
miliarde dolari pe an î n ultimii 15 de ani, erbicidele reprezentând aproape 50% din această sumă.
Au fost o serie de lucruri care au contribuit la o dinamic ǎ în domeniul protecției culturilor:
politica UE (de exemplu, reforma PAC), cursurile de schimb, prețurile materiilor prime, factorii
de mediu, cum ar fi seceta și inundațiile, dezvoltarea economică în țările agricole cheie (de
exemplu Brazilia), precum și apariția și răspândirea bolilor noi, cum ar fi rugina asiaticǎ a soiei.
De asemenea, a existat o creștere a participării pe piaț ă a produselor generice de protecț ie a
culturilor ieftine, provenite din țǎri cum ar fi India și China. Acest lucru a dus la o scădere a
valorii produselor de protec ție a culturilor la nivel global. Schimbarea cea mai drastică în
agricultură cu toate acestea, a fost introducerea culturilor modificate genetic, care au revolu ționat
și au schimbat complet controlul buruienilor. După 1990, firma Cyanamid, în colaborare cu
firma Pioneer, a u obținut primii hibrizi „nemodificați genetic”, rezistenți la erbicidele
„imidazolinonice” (tip „IR” și „IT ”, sistemul Clearfield ), dar în aceeași perioadă au fost obținuți
„primii hibrizi modificați genetic” tip „RR” și „LL”, care au permis aplicarea post -emergentă a
erbicidelor glifosat (sistemul Roundup Ready ) șiglifosinat (sistemul Liberty Link ), pentru
combaterea buruienilor mono și dicotiledonate, anuale și perene (Popescu și colab., 2009).

5Folosirea erbicidelor sulfoni lureice la floarea -soarelui a fost posibilă după anul 2000 ,
când cercetările mondiale au condus la obținerea de către firma Pioneer a pri milor hibrizi de
floarea-soarelui„rezistenți la erbicide sulfonilureice” (tribenuron), fapt ce a determinat stabilirea
unei noi strategii de combatere a buruienilor rezistente, prin aplicarea post -emergentă a
erbicidelor respective, obținându -se o eficaci tate ridicată (peste 90%) în combaterea buruienilor
dicotiledonate anuale și perene inclusivXanthium și Cirsium(Ciontu și colab., 2003, 2005; 2008,
Popescu,A.,2004,2007).
În prezent sunt mai multe sistemede combatare a buruienilor pentru culturi tolerante la
erbicide HT , (Tabelul 1).
Tabelul 1
Sisteme HT la principalele cultur i agricole
(HT systems for main crops)
Sistemul HT Erbicidele Culturile
Roundup Ready glyphosate, sulphosate Rapița, porumb, bumbac, soia,
sfecla de zah ǎr
Liberty Link glufosinate Rapițǎ, porumb, bumbac
Clearfield imazapyr, imazamox, imazapic,
imazethapyrRapițǎ, porumb, orez, floarea –
soarelui, grâu
STS (Sulfonyl -urea
tolerant soybeans)chlorimuron -ethyl, thifensulfuron –
methylsoia
Triazine Tolerance atrazine, simazine Rapițǎ
ExpressSun tribenuron Floarea-soarelui
Aceste sisteme implică așadarculturi modificate, fie prin gene mutante prin tehnologie
genetică (biotehnologie), fie prin culturi de celule și țesuturi (care nu au fost modificate prin
tehnologie genetică). Întabelul 2 sunt prezentate culturile HT și anul intoducerii pe piață.
Tabelul 2
Anul introducerii pe piață a culturilor rezistente la erbicide
(Marketing year for herbicide resistant crops )
An Cultura Tip
1992 Porumb Netransgenic
1995 Rapiță, bumbac, soi a Transgenic
2001 Grâu Netransgenic
2002 Orez Netransgenic
2003 Floarea-soarelui Netransgenic
2006 Linte Netransgenic
2011 Rapiță de toamnă Netransgenic
Culturile HT oferă unele avantaje față de alte culturi; erbicidele utilizate au un spectru
largde acțiune, pot fi aplicate la stadii de creștere diferite, iar fermierii au la dispoziție o
perioadă mai lungă în care pot să aștepte pentru a evalua infestarea cu buruieni, fără a fi nevoie

6să se aplice tratamente profilactice. Sistemele HT diferă de la țară la țară și de la cultură la
cultură, în funcție de nevoie și voi nță politică. Astfel la rapița canadianǎ (Brassica napus L .) se
folosește mai mult sistemul biotehnologic, Roundup ready și Liberty Link. Soiurile tolerante la
triazine sunt folosite dom inant în Australia, und e biotehnologia nu este așa de acceptatǎ. În
viitorul apropiat, noi sisteme de HT vor intra înpiață: soiuri de soia Liberty Link ( Glycine max
(L.) Merr) și cultura Optimum -GAT. Culturile optimum – GAT vor conține gene tolerante pentr u
glifosat, sulfoniluree și chiar glufosinat. Culturile dicamba și 2,4 -D tolerante sunt, de asemenea,
în dezvoltare.
Poate că în nici un alt moment din istoria erbicidelor nu s -au acumulat atât de multe
cunoștințe despre un nou grup de erbicide într -un timp atâtdescurt ca în cazul erbicidelor pe
bază de sulfoniluree (Beyer și colab., 1988). La numai câțiva ani după descoperirea lor, locul de
acțiune s -a dovedit a fi inhibarea enzimei acetolactat sintaza, care formează o parte a c ăii
responsabile pentru b iosinteza valinei, leucinei și izoleucinei. Absența acestei enzime la om și
alte animale ajută la explicarea toxicității scăzut e a sulfonilureelor. Datorită locului specific de
acțiune și varietății în structurile moleculare, a fost posibilă dezvoltarea ne intenționată de
biotipuri de buruieni rezistente la sulfonilureice, după doar câțiva ani de utilizare .
Primele cercetări din țara noastră după apariția hibrizilor de floarea – soarelui„rezistenți la
erbicide sulfonilureice” s-au bazat pe experiențe „specia le” în diverse zone pedoclimatice, fiind
înregistrate rezultate deosebite privind combaterea buruienilor dicotiledonate „problemă”
(Cirsium, Xanthium, Abutilon ) din cultura florii -soarelui (peste 90%), la aplicarea post –
emergentă a erbicidelor „DPX 75” și „Express” (pe bază de tribenuron), singure sau asociate cu
adjuvant – în functie de faza buruienilor rezistente la momentul tratamentului, precum și o
selectivitate foarte bună (nota EWRS = 1), nefiind înregistrate simptome fitotoxice la faza
optimă a floarii-soarelui ( 4-6 frunze) și nici în faza avansată la 6-8 frunze (Popesc u și colab.,
2004,Ciontu și colab., 2005, Popescu, 2007).
Se poate menționa faptul că, în prezent, la cultura florii -soarelui, se poate stabili o
tehnologie optimă „zonală” d e combate re a buruienilor mono și dicotiledonate, în funcție de
gradul de infestare și dominanța buruienilor, precum și condițiile climatice locale. Astfel
sistemul de producție Clearfield® utilizează o combinație de genetică superioară – hibrizi
adaptați la condiț iile locale de mediu -și erbicidul Pulsar®, ușor de aplicat, pentru a furniza cele
mai bune soluții integrate pentru nevoile producției vegetale. Erbicidul Pulsar® asigură controlul
post-emergent pe scară largă al buruienilor, inclusiv a antofitei Orobanche spp.- lupoaia, pe
parcursul întregului sezon, printr -o singură aplicare. Prin combinarea noului sistem de producție
Clearfield® cu u tilizarea hibrizilor de floarea -soarelui rezistenți la Orobanche , se rezolvă
eficient problema combaterii parazitului, c u efecte îndelungate. Ciclul de viață al genelor de

7rezistență de la floarea -soarelui se prelungește, contribuind totodată la împiedicarea apariției
rezistenței buruienilor la erbicide, (Figura 2).
Sistemul ExpressSun® folosește hibrizi de floarea -soarelui ce conțin gena DuPontTM
ExpressSunTM și oferă multe avantaje fermierilor.
Acestea sunt următoarele:
Noile generații de hibrizi de floarea -soarelui au un scor de toleranță semnificativ mai
mare la erbicide și de aceea tehnologia este mai sigură, fără riscu l apariției nici unui semn de
fitotoxicitate. Aceasta înseamnă că se permite utilizarea în amestec cu tribenuron -metil a unor
erbicideantigramineice.În cazul unei perioade mai lungi de germinație a buruienilor, fermierii
pot utiliza aplicarea secvențială a erbicidului Express® pentru un control mai bun al infestărilor
tardive cu buruieni.
Fig.2. Floarea-soarelui în sistemul de cultur ǎClearfield® .Sursǎ: date personale, 2012
Fig. 2.Sunflower under Clearfield® system. Source: personal data, 20 12
Sub aspectul eficacității, ExpressSun oferă o soluție bună împotriva Cirsium spp . și
Xantium spp ., iar prin aplicarea secvențială aceasta poate combate foarte bine și Ambrosia .
Tehnologia implică două elemente: erbicidul (Express®) și hibridul tolerant cu gena
ExpressSunTM. Niciunul dintre acestea nu se poate înlocui; în caz contrar prin folosirea
hibrizilor convenționali pot apăreafenomene de fito-toxicitate gravă sau distrugerea în totalitate
a culturii.
Erbicidele au avut nu numai un impact profund asupra combaterii buruienilor în
agricultură, dar, de asemenea, au jucat un rol important în extinderea înțelegerii proceselor
fundamentale din plante (Dayan și colab., 2010). Multe grupuri academice din Statele Unite ale
Americii, cât și din Europa s -au angajat pe acest drum, fie în studierea modului de acțiune a
erbicidelor sau utilizarea erbicidelor pentru a studia metabolismul plantelor. Astfel, în ultimii ani,
atenția cercetării în domeniul erbicidelor s -a mutat din nou spre screening -ul aleatoriu al
Sistemul
CLEARFIELD

8compușilor sintetici în seră și la utilizarea de chit -uri ca puncte de plecare pentru procesele de
optimizare specifice. În cazul în care este identificat un compus fitotoxic cu bioeficacitate
interesantă, sunt efectuate studii pentru a găsi modul de acțiun e care stă la baza acestora și să
utilizeze aceste informații în abordările chimice. Progresele tehnologice din biologia moleculară,
cum ar fi expresia genelor profilare (transcriptomics), au fost adoptate pentru aceast scop (Eckes
și Busch, 2007). Când o plantă este tratat ă cu un erbicid, unele procese vitale ale plantelor sunt
afectate. Acest lucru se reflectă prin modificări distincte, mod de acțiune -dependente de ale
transcriptomului. Prin compararea transcriptomului unei plante tratate cu un compus f itotoxic,
dintr-o bază de date cu compuși cu moduri de acțiune, poate fi posibilă clasificarea compusul ui
într-unul cu mod de acțiune cunoscut. Dacă compusul nu poate fi încadrat într -unul cu mod de
acțiune deja existent, se poate presupune că aceasta are un nou mod de acțiune, pentru care baza
de date poate furniza, de asemenea, indicii.
Cu toate acestea, în ciuda schimbărilor majore în utilizarea produselor agrochimice,
buruienile cele mai dominante au rămas aceleași de zeci de ani (Leeson și colab., 2005 ).
Concluziile grupului de lucru al societății Weed Science au fost că utilizarea erbicidelor a dus la
schimbarea spectrului de buruieni cu practicile agricole și condițiile de mediu, unele specii sunt
mai bine adaptate la climatul mai cald din zona medite raneană, cum ar fi Abutilon theophrasti
sauSorghum halepense , în timp ce altele sunt mai frecvente în nordul Europei, cum ar fi
Alopecurus myosuroides sauApera Spica -Venti. Speciile de buruieni Chenopodium album și
Echinochloa crus -galli sunt caracteriza te printr-o aptitudine ecologică largă (Kraehmer, 2010) și
pot fi găsite peste tot în Europa, în multe culturi.
Creșterea cererii pentru alimente și energie a condus deja la schimbări considerabile în
strategiile de producție a culturilor. Subvenționarea p roducției de etanol și creșterea cererii din
Indiași din China au condus la creșterea suprafaț ei de porumb cultivate în SUA cu 20% în 2007,
în detrimentul suprafațelor cultivate cu bumbac, care a u scăzut cu aproape 30%. Costurile cu
fertilizarea aproape c ǎ s-au dublat între 2005 și 2008, și tendința de creștere se menține. Piața
globală de protecție a culturilor a depășit un platou de 35 miliarde dolari în 2007, dar se așteaptǎ
creșteri în continuare. Agricultorii vor încerca să evite costurile de energie acolo unde este
posibil, și vor aplica amestecurile de erbicide cu spectru larg, în loc sǎ aplice de două sau de trei
ori același erbicid cum se mai face astăzi la unele culturi. Utilizarea intensivă a unui produs unic
va duce în mod inevitabil la selectar ea unor specii de buruieni rezistente și mai tolerante.
Monitorizarea rezisten ței a devenit o necesitate pentru agricultura modern ă.Aceasta pentru că a
fost semnalată deja apariția de buruieni rezistente la glifosat, firma M onsanto va realiza cultivare
care pot fi tratate simultan cu glifosat și dicamba ( Amy Coombs, 2012) .

91.2.AVANTAJELE ȘI DEJAVA NTAJELE FOLOSIRII ER BICIDELOR
Pagubele cauzate de buruieni asupra producției agricol e globale sunt foarte mari.
Utilizarea de erbicide pentru combaterea burui enilor a fost o practică comună în agricultură
globală, în principal cu scopul de a cre ște producția agricolă.
De aceea vânzǎrile de pesticide, pe plan mondial au fost în creștere. Cre ștereavânzărilor
în Europa, a fost în mare măsură determinată de volumul mare al vânzărilor realizateîn Europa
de Est. În același timp, vânzările au stagnat mai mult sau mai pu țin în Orientul Mijlociu și Africa
(Figura3).
02000400060008000100001200014000
Anul
2000Anul
2001Anul
2002Anul
2003Anul
2004Anul
2005Anul
2006Anul
2007Anul
2008Anul
2009Anul
2010Anul
2011Anul
2012Milioane &America de Nord America Latina Asia Europa Orientul mijlociu, Africa
Fig.3.Dinamica v ânzǎrilor de pesticide în perioada 2000 -2012.(www.washintonpost .
com)
Fig. 3. Dynamics of pesticide sales in the period 2000 -2012.
Folosirea erbicidelor în combaterea buruienilor prezint ǎ avantaje și dezavantaje.
Ca avantaje pot fi menționate:
reducerea n ecesarului de forțǎ de muncǎ;
creșterea productivit ǎții muncii;
reducerea num ărului de treceri pe terenul agricol în cadrul tehnologiei de cultivare a
plantelor, evitandu -se tasarea solului.
Dintre dezavantajele utilizăriierbicidelor se pot evidenția:
poluarea solului, aerului și apei (la nerespectare a dozelor, timpului de aplicare etc);
fluxul de gene. Transferul de gene de la o populație la alta poate duce la efecte
nedorite pentru managementul buruienilor și mediului. Fluxul de gene poate determina tran sferul
genelor de rezistență de la varietǎțile rezistente la erbicide (HR) la cele nerezistente, poluând
astfel o cultură care este considerată nemodificatǎ genetic. Pe de altǎ parte , rǎmânerea pe câmp a

10samulastrei poate determina probleme privind riscul încrucișǎrilor dintre specii înr udite dar și a
apariției de buruieni rezistente la erbicidele respective datoritǎ fluxului de gene dintre speciile de
buruieni înrudite cu culturile agricole (Hall și colab., 1999).
uneori, impiedic ă realizarea unui asolament rațional
rămân în sol și recol tǎ, cantitǎți mai mari sau mai mici de reziduuri (remanența
erbicidelor).
Alături de faptul că eficacitatea erbicidelor în controlul buruienilor este foarte important ǎ
trebuie luat în considerare și efectul benefic (fenomenul “hormesis” ) al erbicidelor .
Hormeza este un termen folosit de toxicologi pentru a desemna un r ăspuns bifazic la un
agent de mediu caracterizat în doză mică printr -o stimulare și efect inhibitor în dozǎ mare. În
domeniile biologiei și medicinei hormeza este definitǎ ca un r ăspuns adap tativ al celulelor și
organismelor la o creștere moderat ă (de obicei intermitent) de stres, (Mark P. Mattson , 2010)
Încercǎrile din trecut , pentru a folosi efectul de stimulare al plantelor de cultur ǎ prin
intermediul erbicidelor , au eșuat, cu excepția fol osirii glifosatului pentru trestia de zahar (Dalley
și Richard, 2010). In ciuda propunerii în brevete și lucrǎri științifice, tehnologii care s ă ținǎ cont
de acest efect nu au fost aplicate. Pulver și Ries (1973) au dezvoltat cercetǎri în care au
evidențiat cǎ doze mici de triazine îmbunǎtǎțesc metabolismul azotului în cazul anumitor culturi
dar aceast ǎ informație nu a fost folositǎ. Așadar se știe de ceva vreme de efectul hormetic al
erbicidelor pentru a m ǎri recoltele.
Dezvoltarea unui erbicid implic ǎ timp și costuri mari, de ace ea se pune problema dac ǎ
extinderea portofoliul hormetic este rezonabilă și are un potențial considerabil pentru
îmbunătățirea tehnologiilor culturilor. Astfel, întrebarea este dac ǎ stimularea maximă , care poate
fi realizat ǎ, este suficient de mare pentru a justifica exploatarea acestui fenomen și dacă protecția
culturilor, combinat ǎ cu creșterea producției poate oferi perspective suplimentare pentru
producția vegetală , (Appleby, 1998) .
Valorile din literatur ǎ pentru stimularea ma ximǎ, în cazul erbicidelor , variazǎ în medie
între 20% și 30% față de varianta martor , în condiții de laborator și între 10% și 25% în condiții
de experimentare în câmp, ceea ce reprezint ǎ un spectru mic de creștere pentru un efect
hormetic, dar considerab il, dacǎ raportǎm la creșterile care se pot obține prin ameliora rea
plantelor sau biotehnologie, (Cedergreen și colab, 2009). Alte cercetări au arătat că tratarea
porumbului cu triazine poate ameliora, în oarecare măsură, calitatea fracțiilor proteice din
porumb (Hera și colab., 1976 , 1982).
Un efect hormetic puternic s -a observat la testele pe salat ǎ pentru douǎ erbicide
(sesquiterpene lactones parthenin și tetraneurin -A) (Figura4A) și anti -auxin PCIB (Fig ura4B).
In comparație cu acestea glifosatul și a uxina natural ă (IAA– acidul indolil acetic) nu au s timulat

11alungirea r ǎdǎcinilor de salatǎ, deși efecte pozitive au fost constatate de alți cercetǎtori
(Cedergreen, 2008, Cedergreen și colab., 2009) (Figura 4C).
Fig.4. Relația dintre doza de erbicid și lungimea r ǎdǎcinii la salatǎ (dupǎ Belz și
Cedergreen, 2010)
Fig.4.The relationship between the dose of herbicide and lettuce root length(after Belz
and Cedergreen, 2010)
O problem ǎ majorǎ asociatǎ cu efectul de hormezǎ la plante se pare ca este expun erea la
multitudinea de factori variabili în condițiile de câmp.
În cazul stresului nutrienților , efectul hormetic se observ ǎ doar când culturile sunt slab
aprovizionate cu substanțele minerale necesare creșterii și dezvoltǎrii. Așadar aplicarea unei
fitotoxine în doz ǎ micǎ poate ajuta planta sǎ își atingǎ potențialul genetic , dar nu s ǎ îl
depǎșeascǎ.În comparație cu variantele martor , la temperaturi mai ridicate , hormeza are o
magnitudine mai mic ǎ, iar la temeraturi joase poate fi absent ǎ.
Factorii care c auzeazǎ variabilitatea fenomenului nu sunt pe deplin cunoscuți. Datoritǎ
interesului din ultima vreme pentru hormeza erbicidelor și progresul cercetǎrii în acest domeniu ,
putem înțelege mai bine caracteristicile și pri ncipiile aplic ǎrii dozelor mici de sub stanțe
fitotoxice.
Sunt o serie de factori care influențeazǎ hormeza plantelor, care ar putea explica
nepredictibilitatea ei și împiedicǎ punerea în practicǎ a fenomenului pentru a stimula creșterea
recoltelor.

121.3. CLASIFICAREA ERBIC IDELOR
Erbicidele se pot grupa în trei grupe: chimice, bioerbicide și amestecuri sau combinații de
erbicide.
Grupul I .Clasificarea din punct de vedere chimic a erbicidelor se face dup ǎ mai multe
criterii.Principalele criterii pentru clasificarea erbicidelor , după util izarea și modul lor de acțiune
asupra plantelor , sunt:
a) dupǎgradul de selectivitate se grupeaz ǎ în erbicide selective și erbicide neselective;
b) dupa epoca de aplicare:
– erbicide pre -emergente (pre), aplicarea obligatorie înainte de r ǎsarirea cultu riiși a
buruienilor. Unele din ele se aplica înainte de se manat (ppi), fiind obligatorie î ncorporarea mai
profundă în sol a celor volatile și superficial ă a celorlalte, sau neîncorporate (peliculare);
– erbicide post -emergente (postem) se aplic ă întotdeauna după răsăritul buruienilor fie
înainte, fie dup ă răsărireaplantelor de cultur ă. Deosebim aici aplicare postem timpurie sau târzie
funcție de dezvoltarea plantelor cultivate și a buruienilor;
c) dupǎ mecanismul de acțiune. De la mijlocul anilor 1980 pân ă în prezent, mai mult de
140 de noi erbicide au fost comercializate (Gerwick, 2010). La început studiile privind modul de
acțiune au fost mai puține și de abia după anii 50 s -a dat o importanță majoră modului de acțiune.
Clasificarea f ǎcutǎ de Societatea American ǎ de Stiința Buruienilor – WSSA este următoarea:
– inhibitori ai enzimei acetil carboxilaza CoA. Acestea sunt e rbicidele cu
ariloxifenoxipropionați (FOPs) , ciclohexanedioni (DIMs) și fenilpirazolini (DENs) și inhibǎ
enzima acetil -CoA carboxilaza (A CCase). Aceast ǎ enzimǎ este catalizatoare pentru sinteza
acizilor grași (Burton , 1989; Focke și Lichtenthaler 1987);
– inhibitori ai enzimei ace tololactat sintaza (ALS)sau acid acetohidroxil sintaza (AHAS).
Aici sunt incluse i midazolinonele, pirimidinilti obenzolate, sulfonilamino -carbonil-triazolinone,
sulfonilureice, și triazolopirimidinele care sunt erbicide c e inhibǎ sinteza enzimei acelolactat
sintaza, denumit ǎ și acetohidroxi acid sintaza (AHAS), enzima cheie în biosinteza lanțului
aminoacizilor izole ucinǎ, leucinǎ și valinǎ (LaRossa și Schloss , 1984). Planta moare ca rezultat
al inhibǎrii ALS și reducerii ramificǎrii aminoacizilor, dar, procesul fitotoxic nu este prea clar;
– inhibitori ai mitozei. Benzamidele, acidul benzoic (DCPA), dinitroanilina,
fosforamidatele și erbicidele piridin sunt exemple de erbicide care se leagǎ de tub ulina,
microtubulinul principal al proteinelor. Complexul erbicid -tubulinǎ inhibǎ polimerizarea
microtubulilor care ansambleaz ǎ capǎtul final al proteinelor dar nu are nici u n efect asupra
depolimeriz ǎrii de la celălalt capăt (Vaughn și Lehnen, 1991), ceea ce duce la o pierdere a
structurii și funcției microtubulilor;

13- inhibitori ai auxinei. Acizii benzoic, fenoxilcarboxilici, carboxilic piridinici și quinolin
carboxilici sun t erbicide ceacționeazǎ similar cu auxina (IAA) , deși mecanismul nu este
cunoscut. Principalul efect se pare c ǎ este afectarea plasticitǎți i peretelui celularși
metabolismul ui acizilor nucleic i;
– inhibitori al fotosistemului II al fotosintezei. Fenilca rbamatele, piridazinonele,
triazinele, triazinonele, amedele, benzotiazinonele, nitrili și fenilpiridazinele sunt exemple de
erbicide care inhib ǎ fotosinteza prin legarea de protein a D1 a complexului fo tosintetic II din
membranele tilacoide ale cloroplastu lui;
-inhibitori ai acizilor grași și biosintezei lipidelor. Benzofuranii și tiocarbamații sunt
exemple de erbicide cunoscute ca inhibit ori ai unor procese care includ: biosinteza acizilor grași
și lipidelor (1), biosinteza proteinelor, antocianilor și gi berelinelor (2);
– inhibitori ai enolpiruvat shikimat fosfat sintazei (EPSP C).Glicinele (glifosat) sunt
erbicide care inhib ǎ acestǎ enzimǎ (Amrhein , 1980), a c ǎrei inhibare duce la epuizarea
aminoacizilor aromatic i triptofan, tirozin ǎ și fenilalaninǎ, n ecesari pentru sinteza proteinelor sau
pentru alte c ǎi biosintetice care contribuie la creștere;
– inhibitori ai sintezei glumaninelor. Acizii fosfinici (glufosinat și bialaf os) inhib ǎ
activitatea glutamat sintazei, enzima care convertește glutamatul și am oniacul în glutamine (Lea ,
1984). Acumularea de ammoniac în plante duce ladistrugerea celulelor și inhibarea direct ă a
fotosistemului I și II (Tachibana , 1986). Amoniacul reduce pH -ul în membrane care poate afecta
procesul de fotofosforilare (Sauer , 1987).
– inhibitori ai carotenoizilor. Amidele, piridiazinonele și piridinele sunt exemple de
componen ți care blocheaz ǎ biosinteza carotenoizilor (Bartelsși Watson, 1978; Sandmann și
Böger, 1989). Carotenoizii au un rol important în disiparea energiei oxidati ve. Are loc
distrugerea integrit ǎții membranelor celulare ceea ce conduce la desicarea rapidǎ a țesuturilor.
-inhibitori ai protoporfirinogen -oxidazei. Difenieterii, fenilftalimide, oxadiazole,
fenilpiridazole, tiadiazole și triazolinone sunt erbicide car e inhibǎ protoporfirinogen oxidaza
(PPG sau Protox), enzim ǎ a clorofilei și biosintezei hemului care catalizeazǎ oxidarea
protoporfirinogenului IX (PPGIX) în protoporfirin IX (PPIX). Inhibarea Protox duce la
acumularea de PPIX. Lipidele și proteinele sunt afectate și oxidate , ceea ce duce la sc ǎderea
conținutului de clorofil ǎ, carotenoizi și afectarea membranelor celulare care determin ǎ
deshidratare acelulelor și org anitelor celulare și dezintegrarea rapidǎ a acestora (Duke, 1991).
-potențiali inhibitori a i acizilor nucleic i.O serie de erbicide au un mod de acțiune
necunoscut. Aici sunt cele din grupul arsenilor organici, acizii arilaminopropionici și alte
erbicide neclasificate.

14- inhibitori ai dihidropteroat sintazei. Erbicidele carbamat și asulam inhib ǎ se pare
diviziunea celular ǎ și creșterea meristemelor plantelor probabil prin interfața cu ansamblarea
microtubulilor sau funcționarea ace stora(Fedtke, 1982, Sterrett și Fretz , 1975).
-inhibitori ai transportului auxinei. Ftamatele (naptalam) și semica rbazonele
(diflufenzopir) sunt componente care inhib ǎ transportul auxinelor, ceea ce cauzeazǎ acumularea
anormalǎ de IAA și auxinǎ sinteticǎ în regiunile meristematice din tulpinǎ și rǎdǎcinǎ,
distrugându -se echilibrul necesar creșterii;
– inhibitori ai ce lulozei. Benzamidele, nitrili și triazolocarboxamidele sunt erbicide care
inhibǎ biosinteza pereților celulari (celulozei) la buruienile sensibile (Heim și colab., 1990).
-inhibitori ai fo tosistemului I. Bipiridiliume sunt exemple de erbicide care accept ǎ
electroni de la fotosistemul I și îi reduce în forme de radicali ai erbicidelor. Acești radicali reduc
moleculele de oxigen în radicali superoxi zi, toxici pentru buruieni;
-necuplarea fosforil ǎrii oxidative. Dinitrofenoli (dinoterb) sunt erbicide care d ecupleazǎ
procesul de fosforilare oxidativ ǎ cauzând distrugerea rapidǎ a membranelor conducând la
necrozarea buruienilor;
– neclasificate. In acest ǎ grupǎ sunt erbicidele neclasificate de WSSA.
In figura 5 este prezentată o sinteză a apariției erbicidelor în funcție de modul lor de
acțiune, ( dupăKraehmer și colab., 201 4).În mod surprinzător, după cum se vede și din figură
doar la două dintre acestea, erbicidul pe bază de cinmetilin cu spectru îngust și oxaziclomefonă,
nu este necunoscut și încă nu a fost înțeles pe deplin modul de acțiune, în ciuda publicațiilor care
descriu efectele biochimice atribuite acestor compuși.
Fig. 5. Dinamica apariție i erbicidelor în perioada 1950 -2010,clasificate după modul de
acțiune (după Kraehmer și cola b., 2014).
Fig. 5. Dynamics ofherbicides in the period 1950 -2010, classified by mode of action

15ADSS, adenilosuccinat sintetaza; AMPDA, AMP deaminaza; Auxina, erbicide auxinice;
Celuloza, inhibitori ai biosintezei de celuloză; CytOx, c itokinin oxidaza; D HPS, sintaza
dihidropteroatelor; DXR, 1 -deoxi-D-xiluloză 5-fosfat reductoi zomerază; DXS, 1 -deoxi-D-
xiluloză 5-fosfat sintetaza; EPSPS, 5 -enolpiruvilshikimat 3 -fosfat sintetaza; FPS, inhibarea
farnesil-difosfat sintetazei; Gibb, biosinteza acidului gibereli c; GPAT, Gin fosforibosilpirofosfat
amidotransferaza; GS, Gin sintetaza; GSAT, Glu aminotransferazei semialdehidă; IGPD,
imidazol dehidrataza fosfat glicerol; IMDH, dehidrogenaza 3 -izopropilmalat; KARI, ketol acid
reductoizomeraza; LyCyc, inhibarea licopen ciclazei; asamblarea microtubulilor, inhibitori
ansamblării microtubulilor; organizarea microtubulilor, inhibitori de organizare a microtubulilor;
ObtDM, demet ilaza obtusifoliol; PDS, fiton desaturaza; PPO, protoporfirinogenului IX oxidaza;
PyrDH, piruvat dehidrogenază; TrpS, Trp sintaza; VLCFA, biosinteza acizilor grași cu lanț
foarte lung; ZDS, ζ-caroten desaturaza. Sunt molecule obținute în ultimii 60 de ani care
constituie principala sursă de formulare a numeroase produse comerciale cu acțiune erbicidă .
Se poate observa din ilustrația grafică (Figura 5) faptul că din 1971 până în anul 1985, s –
au descoperit erbicide cu opt noi moduri de acțiune, printre ele inhibitori ai biosintezei de
aminoacizi (glifosat, glufosinat și inhibitori ALS), biosinteza lipi delor (inhibitori ACCase) și
biosinteza pigmenților ( fiton desaturaza și inhibitori HPPD), moduri de acțiune care și astăzi
domină în continuare piața de erbicide (Figura 6).
Fig. 6. Cota de piață a erbicidelor în anul 2010, în conformita te cu modul de acțiune
(dupăKraehmer și colab., 2014)
Fig. 6.Themarket share of the herbicides during 2010, according to the mode of action
(after Kraehmer et al., 2014)
d) Din punct de vedere fizic, erbicidele se clasifică î n:
– erbicide fabricate su b forma de soluții (prescurta t "LS"), sunt amestecuri fizice a două
sau mai multe substanț e (SDMA, Icedin, Basagran, Gramoxone, Reglone etc);
– erbicide f abricate sub forma de emulsii ( prescurtări folosite "EC" sau "CE"), sunt
erbicide dizolvate î n ulei (Eradicane, Lasso, Treflan, Balan, Ro -Neet, Betanal etc);

16- erbicide fabricate sub forma de pulberi muiabile (se utilizeaz ă indicațiile "PU", "PM",
sau "WP"). Aceste erbicide au o solubilitate foarte redusă în apă sau în ulei;
– erbicide fabricate sub for mă de granule sau microgranule. Granulele se aplică în stare
uscată cu mașinile speciale, asemănător îngrășămintelor;
– erbicide fabricate sub formă de pastile fluide (indicația folosită pentru aceste erbicide
"PF" sau "FW"). Sunt erbicide diluate într -un lichid, de regulă, în apă, având aspect vâscos;
– erbicide fabricate pentru tratarea cu volum ultraredus (VUR). Sunt erbicide fabricate
după rețete speciale, care permit aplicarea acestora într -un volum redus de apa (5 -10 l/ha) sau
fără apă.
e) după met oda de aplicare
– foliare
– de sol
f) după translocarea în plante:
– sistemice
– de contact
Grupul II – bioerbicidele
Bioerbicidele sunt preparate din extracte din plante /părți de plante, spori de ciuperci sau
produsele lor de fermenta ție. Au apărut în ultimul deceniu, ca o nouă abordare a controlului
buruienilor și anume biologică, numităși control bio erbicidal.A fost dezvoltatde o companie cu
capital privat și presupune pulverizare acu spori de ciuperci specific i sau a produselor de
fermentație, împot riva buruienilor țintă.Aceste produse sunt identificate sub denumirea de
mycoerbicide și încă nu sunt folosite în România, (Tabelul 3).
Tabelul3
Produse comerciale mycoerbicide
Commercial products my coherbicides
Nr.crt.Produsul ConținutBuruienile
combătute/controlate
1De-vineSuspensie lichidă cu spori din ciuperca
Phytopthora palmyora . Cauzează moartea
rădăcinilor buruienilorMorrening odonata
2CollegoPudră umectabilă care conține sporii din
ciupercaColletotrichum gloeosporoides sp.
Aeschynome. Distruge frunzele și tulpina
buruienilorAeschynomes spp.
3BipolarisSuspensie cu sporii ciupercii Biopolaris
sorghicola.Sorghum halepenese
4BiolophosToxină microbiană produsă prin fermentația
ciuperciiStreptomyces .Vegetație nespecifica

17Grupul III: combina ții sau erbicide amestecuri
Combinații le sau amestecuri le de erbicid e sunt folosi te pentru controlul buruienilor
eficientși economic. Amestec ul de erbicide se face după anumite avantaje, cum ar fi spectru larg
de acțiune. Efecte le sinergice sau active, prev in detoxifiere a unuia dintre erbicid eledin amestec,
reducerea dozelor de erbicide , etc.Practic întâlnim două tipuri de amestecuri de erbicide :
1) Amestecurile realizate cu erbicide le dorite șidoze chiar înainte de aplicare , efectuate de
utilizatorii profesioniști în câmp (Tank -Mix).
2) Amestecurile deerbicide inventate formulate de furnizorii de produse chimice în
momentul fabrica ției.
Sunt mai mult de 500 de amestecuri diferite care se folosesc în Europa înfiecare an .
1.4. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ ACȚIUN EA
ERBICIDELOR PRIVIND COMBATEREA BURUIENIL OR ȘI
PERSISTENȚA LOR ÎN S OL
Creșterea producției agricole, cantitativ și calitativ, este o preocu pare esențială la nivel
mondial.În contextul creșterii populației Terrei p ânăîn anul 2030 și a cerințelor tot mai mari de
materii prime de provenien ță agricolă pentru industrializare, dezvoltarea agriculturii este un
deziderat primordial .În agricultura modernă folosirea erbicidelor pentru c ontrolul buruienilor
(menținerea unui lan curat de burui eni) este una dintre cele mai dificile verigi din tehnologia unei
culturi.În țările dezvoltate , pierderile de recoltă , datorate buruienilor, bolilor și dăunătorilor , sunt
de 15- 20%, în timp ce în țările mai puțin dezvoltate , reducerile pot fi de peste 5 0%. Problemele
datorate folosirii intense a erbicidelor ar trebui abordate multidisciplinar. Aplicarea incorectă
poate afecta negativ sănătatea plantelor, animalelor și populației umane.Timpul de înjumătățire
a diferitelor erbicide variază de la 9 la 116 ani.Aceasta înseamnă determinarea unor consecințe
imprevizibile . Uniunea Europeană a optat pentru oagricultură durabilă,reducerea utilizării
pesticidelorși monitorizarea toxicității acuteși genetice asupra ecosistem ului (Petsikos –
Panagiotarou, 2000). Deosebit de peri culoase au fost erbicidele slab degradabile (triazinele) a
căror persistență a condus la acumularea în sol pe termen lung.
Erbicidele ajung în sol în mod direct, în timpul tratări i plantelor, indirect, prin intermediul
apei sau a reziduuril or de origine vegetală. După aplicare, erbicide se pot evapora (volatiliza),
pot fi spălate de pe suprafețele aplicate, se pot infiltra în straturile adânci ale solului și în apele
subterane, pot fi inactivate de plante, absorbite în sol sau degradate micr obiologic.

18Efectul erbicidelor asupra combaterii buruienilor și persistenței în sol depinde de o serie
de factori, cum ar fi:
– proprietățile fizice și chimice ale substanței aplicate (Mishustin și Emtsev, 1987 citat
dupăMiloševia și Govedarica, 2002 ),
– doza de erbicid (Schust er și Schröder, 1990 ),
– modul de acțiune (Penescu și colab., 2001),
– planta, (Rao, 2000),
– factorii climatici (temperatur ă, precipitații),
– factorii edafici (proprietățile fizice și chimice ale solului (Willems și colab, 1996 ),
tipurile de microorganisme prezente însol, (Barriuso și Houot, 1996;.Willems și colab., 1996,
Miloševia și Govedarica, 2002 ),
– practica culturală, ( Miloševiași colab., 1995 ,Penescu și colab., 1999 , Ciontu și colab.,
2008, 2014 ),
1.4. 1. Proprietăț ile fizice și chimice ale erbicidelor
În funcție de structura lor, erbicide le pot fi acizi carbonici și derivații acestora, acizi
ariloxialchil carbonici și derivați i acestora, derivații acidului carbamic, derivate carbamide,
derivați ai acidului tio -și ditiocarbamic, derivați dipyridil, nitrofenoli, nitroaniline sau compuși
heterociclici care conțin azot în nucleu (diazina și triazina). Modul cum proprietățile chimice
acționează asupra buruienilor și plantelor de cultură a fos t descris la subcapitolul 1.2 .
Clasificarea erbicidelor.
Proprietǎțile chimice ale unui erbicid , cum ar fi solubilitatea în apă, adsorbția, presiunea
vaporilor și susceptibilitatea pentru modificarea chimică și degradarea microbiană afect ează și
persistența acest uia.Solubilitatea în apă a unui erbicid ajută la determinarea potențialului sǎu de
levigare. Levigarea erbicidelor este determinată nu numai de solubilitatea în apǎ, ci, de
asemenea, de către capacitatea de a fi adsorbite în particulele de sol. În plus, textura solului și a
apei disponibile din sol afecteaz ǎ levigare a erbicidelor.
Levigarea este un mecanism responsabil de diminuarea cantității erbicidelor în sol.
Solubilitatea unui erbicid în apă ajută la determinarea potențialului său de levigare. Solubilizarea
are loc atunci când un erbicid se dizolvă în apă și se deplasează în jos, pe profilul solui. Erbicidele
care selevigă ușor pot fi deplasate în afara zonei de cultură și de germinare a buruienilor.
Levigarea este determinată și de alți factori. Acestea includ proprietăț i de legare a erbicidului de
sol, caracteristicile fizice ale solului, frecvența și intensitatea precipitațiilor, concentrarea
erbicidului și timpul de aplicare a erbicidului. În general, erbicidele care sunt mai puțin solubile în

19apă și puternic atrase de particule de sol sunt mai puțin probabil levig ate, în special în anii
secetoși.
Presiunea de vapori a unui erbicid determină volatilitatea sa. Erbicide le volatile (cele cu
presiuni mai mari de vapori) în general, dis par mai rapid decât erbicide le cu presiuni mai mici de
vapori. Volatilizare a crește cu temperatura și umiditate a. Cele mai multe erbicide sunt relativ
nevolatile în condi ții normale de utilizare încâmp. Erbicidele mai volatile sunt, în general,
încorporate, pentru a seevita pierderile prin volatilizare . Erbicide le volatile aparțin familiilor
tiocarbamat, EPTC (Eradicane, Eptam), butilat (Sutan), dinitroanaline , trifluralin (T reflan),
etalfluralin (Sonalan) și clomazon (Command).
Structura chimică a unui erbicid îi dictează modul în care se v a degrada în sol. Unele
erbicide sunt descompuse rapid de microorganisme dacă tipul estecorectșiîn număr suficientiar
însol sunt asigurate condițiile favorabile pentru cre ștereamicroorganismelor specifice .
Erbicidele însădiferă foarte mult din punct de vedere al sensibilitățiila descompunere a
microbiană. De exemplu, s tructura chimică a 2,4 -D, permite micro organismelor o detoxifiere
rapidă amoleculei până la metaboli ți inactivi, în timp ce atrazin ul nu este la fel de predispus la
acțiunea microbian ă,prin urmare degradare este mai lentă.
Unele erbicide sunt predispu se la reac ții chimice. Membrii familiei erbicid elor
sulfonilure ice, de exemplu, sunt degradate atâtprin hidroliză chimică cât și prin procese
microbiene. Pentruunele sulfonilureice precum triazine le, hidroliza chimică este dependentă de
pH-ul solului. Imazetapirul este un erbicid rapid și reversibil absorbit de sol, cu un timp de
înjumǎtǎțire de la 60 la 90 de zile, fiind relativ imobil peprofilul sol ului, unde predomin ǎ în
stratul sup erficial de 15 cm, dar poate ajunge pân ǎ la 30 cm, (Vencill , 2002). Este foarte
fototoxic chiar și la doze foarte mici, fitotoxicitate a a fost raportat ǎ la culturi , la nivel uri
reziduale în sol de 30 µM (Jourdan și colab., 1998; Bresnahan și colab., 2000).
Determinările efectuate în laboratorul de la Fundulea (Mariana Turcu și colab., 1995) au
dat un timp de înjumătățire al erbicidului Pivot de 82 -93 zile, ceea ce evidențiază un rol
important al levigării în procesul de detoxificare. Sensibilitatea la imaze tapir este urm ǎtoarea:
Rapițǎ > Sorg >Floarea -soarelui>Ov ǎz > Grâu > Porumb > Lucernǎ > Soia
1.4.2. Doza de erbicid
Problematica pusă inițialdefolosirea pesticidelor era mult mai complexă, mai ales că
datele oferite de literatura mondială asupra acestor substanțe nuerau suficient de edificatoare ,
limitându-se aproape exclusiv la problemele de tehnologie. Nu exista nici măcar o metodică de
dozare a fiecărui pesticid folosit, în funcție de diferite consider ente (soluri diferite, diferitele
plante de cultu ră etc.,), la concentrațiile minimale care se puteau regăsi în diferitele medii

20naturale.Dozarea chimică a reziduurilor de pesticide s -a dovedit insuficientă pentru evidențierea
multiplelor efecte determinate de erbicide în sol și în plantă .Atrazinul se administa, de regulă, în
doze de 1,5 -2 kg/ha, astfel încât să se realizeze în sol concetrații de 0,1 -1 mg/kg sol. Chiar și
concentra ții multmai mici de atrazin pot provoca sc ăderea produc ției plantelor sensibile (soia,
grâu, in), iar la plantele foarte se nsibile (floarea -soarelui, rapi ța, sfecla de zah ăr)scăderi
importante se înregistreaz ă chiar la 1% din doza de atrazin ini țial încorporat . Aceasta este
explicația pierderilor înregistrate frecvent la culturile postemergătoare porumbului tratatat cu
atrazin în deceniul 1970 -1980, în special la grâu (Ghinea și colab., 2007) . Soluția cea mai exact ă
pentru a evita remanen ța atrazinului la grâu era biotestarea.
În ceea ce privește efectele remanente la trifluralin , s-au înregistrat scăderi de producție
la grâu, dar mai ales la porumb și sfecla de zahăr, scăderile fiind proporționale cu cantitățile
erbicidului în sol. Este interesant de observat că uneori nu se înregistrează scăderi de producție la
grâul semănat în octombrie, imediat după recoltarea soiei, dar, d acă în anul următor după
recoltarea grâului se seamănă porumb, această din urmă cultură poate fi afectată. Solul tratat cu
trifluralin este detoxificat, procesul de inactivare fiind descris de o curb ă logaritmică.
Cercetările efectuate în țara noastră cu d ouă erbicide reziduale (atrazin și simazin) au
evidențiat faptul că folosirea lor exagerată, pe o perioadă îndelungată, a condus la modificări
semnificative privind spectrul și dominanța buruienilor, înregistrându -se creșteri ale infestărilor
cu speciile d e buruieni necombătute și în mod special cu Sorghum halepense , fiind astăzi
principala „buruiană -problemă” din culturile prășitoare , (Ghinea și Sarpe, 1973) .
La sfârșitul secolului al XX -leași în prezent printre cele mai importante erbicide sunt
sulfonilureidele.Două sulfonilureide (nicosulfuronul și amidosulfuronul) într -un sol foarte
permeabil (psamosolul de la Dăbuleni) migrează pe întreg profilul solului, cu acumulare între
20-80 cm. În ceea ce privește persistența în sol, nicosulfuronul aplicat în do za de 60 g/ha și -a
redus concentrația la 87,85%, în cazul dozei de 80 g/ha reducerea a fost de 94,08% iar în cazul
dozei de 120 g/ha reducerea a fost de 96,16%, (Ghinea și colab., 2007)
1.4.3. Modul de acțiune
Modul de acțiune a fost prezentat și la subp unctul “clasificarea erbicidelor”. Se poate
sublinia că c ele mai multe erbicide distrug plantele prin perturbarea sau modificarea unuia sau a
mai multor procese metabolice. Unele perturbă membranele celulare ale plantelor, ceea ce duce
la scurgerea sucului celular, dar nu perturbă în mod direct alte procese metabolice. Aceste
erbicide (ex. acifluorfen, paraquat) trebuie să fie aplicate pe țesuturile frunzelor pentru a fi
eficiente. Cele care inhibă creșterea (ex. trifluralin, alaclor etc.,) trebuie sa fie a plicate pe sol
pentru a combate în mod eficient buruienile abia germinate.

21Deoarece semințele multor specii de buruieni sunt destul de mici și germineză în stratul
superficial al solului, este important ca erbicidele aplicate pe sol, să fie încorporate în sol
(mecanic sau prin precipitații) la adâncimea de 1 -2 cm în sol, pentru a fi eficiente. Odată ce un
erbicid vine în contact cu planta, absorbția prin rădăcini este foarte importantă. Un erbicid care
este absorbit prin rădăcini va fi preluat atât timp câ t solul tratat cu erbicid rămâne în contact cu
regiunea de absorbție respectiv vârfurile rădăcinilor. Pe măsură ce rădăcinile cresc la adâncimi
mai mari de sol, absorbția erbicidului scade, (Gunsolus și Curran, 2002).
Spre deosebire de erbicidele aplicate la sol, eficacitatea celor cu aplicare post -emergentă
depinde de contactul adecvat cu tulpina și frunzele. Prin urmare, este important ca presiunea de
pulverizare și volumul folosit să acoperire foarte bine plantele. De asemenea, sunt foarte
importanți o s erie de factori, cum ar fi mărimea și vârsta plantelor, stresul hidric, temperatura
aerului, umiditatea relativă, dar chiar și aditivii, care pot influența cantitatea și viteza absorbției
erbicidului. Aditivi precum concentratele pe bază de ulei, agenți te nsioactivi, sau soluțiile de
îngrășăminte lichide pot crește absorbția erbicidului în plante. Aplicarea erbicidelor la
temperaturi ridicate, stres hidric sau la un stadiu mai avansat de dezvoltare a buruienilot pot
reduce cantitatea de erbicid absorbit. Ac easta explică variația anuală în eficacitatea unui erbicid.
Unele specii sau grupuri întregi de plante nu sunt susceptibile la anumite erbicide,
deoarece folosesc diferite căi biochimice sau au diferite enzime. Cele mai multe din erbicidele
vândute astăzi nu au efect asupra animalelor sau acestea suferă foarte puțin deoarece erbicidele
afectează în principal procese exclusiv caracteristice pentru plante, cum ar fi fotosinteza sau
producția de aminoacizi alifatici. Plantele care pot degrada rapid sau dezact iva un erbicid pot
scăpa de efectele toxice ale erbicidului. Sunt însă și situații/accidente când o cultură poate fi
afectată de un erbicid pentru care este în mod normal este tolerantă. Acest lucru se întâmplă de
multe ori deoarece factorii de mediu, cum ar fi temperaturile calde sau reci, umiditate relativă
ridicată, sau grindină reduc capacitatea naturală a plantelor de a reduce absorbția erbicidului sau
dezactivarea erbicidului respectiv. De exemplu în condiții de vreme rece și umedă tratamentul cu
cianazin (Bladex) poate afecta porumbul (Gunsolus și Curran, 2002).
1.4.4. Planta
Sensibilitatea unei plante la un anumit erbicid poate fi afectată de moștenire genetică,
vârsta, rata de creștere, morfologia, fiziologia și biochimia acesteia.
Suprafața frunz elor și tulpina sunt de obicei acoperite cu substanțe ceroase și grase. Prin
urmare, stropirile cu soluții apoase care sunt polare sunt respinse de majoritatea plantelor,
picăturile fiind sferice au tendința de a aluneca de pe frunze. Aceste probleme pot f i rezolvate

22prin adăugarea de agenți de umectare (surfractanți) și spray -uri care reduc tensiunea superficială
sau utilizarea de erbicide nepolare care sunt eficiente în astfel de cazuri.
Genetica plantei respective, determină nu numai cum planta va răspun de la erbicide , dar
și la condițiile de mediu (Rao, 2000). Acetoclor este fitotoxic doar la semințe încolțite (WSSA,
2002). Toți ceilalți factori care influențează sensibilitatea plantei la un anumit erbicid sunt
afectate de genetica plantei, astfel genoti pul pare să fie cel mai important factor în determinarea
toleranței plantei la un erbicid dat. Sunt cercetători care au constatat diferențe de sensibilitate
între soiuri în cadrul aceleiași specii de plante la erbicide pe bază de cloracetanilidină. Alleman n
și Ceronino (2007, 2009 ) au raportat că sunt soiuri de floarea -soarelui diferite ca toleranță la
alaclor. Kanyomeka și Reinhardt (2006) au descoperit că la porumb ( Zea mays L. ), liniile
consangvinizate și hibrizi i au răspuns diferit la unele erbicide. Hibriziiau fost mai toleranți la
metazaclor decât linii le consangvinizate de porumb . Hiraseși Molin (2002) au descoperit c ă
liniile consangvinizate de porumb aufost mai susceptibile la alaclor, probabil datorită variației
conținutului de cisteină sintetiz ată de liniile consangvinizate și hibrizi , (citat după Mphundi,
2009). Vârsta plantei determină adesea cât de bine acționează un erbicid, plantele tinere tind să
fie mai sensibile la erbicide decât plantele mai dezvoltate. La floarea -soarelui alaclor ul, aplicat la
scurt timp după semănat nu a avut efecte fitotoxice ,în timp ce metolaclor și propaclor aplicate
înainte de transplantare au fost dăunătoare pentru salat ă,(Scheffer și colab., 2002). Acest efect
depinde, de asemenea, de locul principal de absorbț ie al erbicidului, așa cum s -a arătat după faza
de plantulă, acetoclorul se absoarbe prin rădăcini (WSSA, 2002).
Erbicide pre -emergente, cum ar fi acetoclor sunt active numai în timpul procesul ui de
germinare și au un efect redus asupra plantei mai în vâr stă. Plantele care au creștere rapidă sunt
de obicei mult mai sensibile la erbicide prin procesele biochimice, cum ar fi transpirație,
respirație și translocarea mai rapidă a erbicidelor. Acest lucru facilitează absorb țiași circulația
erbicidului în plant ă, sporind astfel activitatea acestuia (Rao, 2000; Bayer, 2002).
Creșterea plantelor este influen țată de mărimea semin țelordeoarece sămânța este
considerată punctul de plecare al plante i (Chaudhry și Üllar, 2001). Dimensiunea seminței
determină performan țaplăntuței care provine din sămân ța,și în cele din urmă capacitatea sa de
competitiv itate. Dintr-o sămânță m ai mareva rezulta o plăntuță mai viguro asăîn compara ție cu
celedezvoltate din semin țe mici,datorită rezervelor nutritivemari conținute în sem ințele mari
(Bonfil, 1998). Dimensiunea semin țelor poate juca de asemenea un rol în toleran ța plantelor la
erbicide. Plăntuțele din semințe mici de porumb ceros s -au dovedit a fi mai sensibile la
metolaclor, probabil din cauza duratei de timp care le -a luatcasă apară. Ace asta a dus la
concluzia căexpunerea prelungită a coleoptile lor,locul principal de absorbț iea
cloracetanilid inei,a avut ca rezultat o creștere a absorb ției erbicid uluiceea ce amărit

23fitotoxicitate a (Billotși Nel, 1977). De asemenea s-a observat că f itotoxicitate a a fost mai redusă
la soia și fasole a provenită din semințe mari (Andersen, 1970; Meissner, 1974 , citați după
Mphundi, 2009).
1.4.5. Factorii climatici
Factorii climatici, cum ar fi temperatura, precipitațiile, vântul, umid itatea și radiațiile
influențează procesele care afectează acțiunea erbicidelor ( Ghinea și colab., 1992, Roa, 2000).
Temperatura, de expemplu influențează proprietățile fizice și chimice ale erbicidelor prin
solubilitatea și vaporizarea erbicidelor prin p rocese care pot duce la pierderea erbicidelor în sol ,
(Koskinen și Harper, 1987) .Multe erbicide care au activitate rezidual ǎ sunt degradate în sol prin
hidrolizǎ și/sau degradare microbialǎ (Ghinea, 2002 ; Vencill, 2002). Joshi și colab., (1985) au
evidențiat cǎ erbicidele sulfonilureice se degradeazǎ mai rapid în solurile acide deoarece au loc
ambele moduri de degradare. În solurile alcaline, degradarea microbian ǎ este principala cale de
degradare, de aceea rata de disipare este mai lent ǎ.
Temperatura și u miditatea solului au efecte semnificative asupra populației și activității
microbiene. Beckie și McKercher (1989) au evidențiat cǎ temperaturile și solurile uscate au
contribuit la detectarea erbicidelor reziduale dup ǎ o perioadǎ de timp mai mare de la apl icare.
Degradarea triazinelor în sol încetează la umidit ăți mai mici de 10 -13% și la temperaturi sub
10°C (Ghinea și colab., 1996). Timpul de înjumătățire al atrazinului în cernoziomul de la
Fundulea este de 55 de zile la 10°C și de 32 de zile la 20 -30°C.
Precipitațiile , pe de altă parte, sunt necesare pentru pătrunderea erbicidelor pre -emergente
în sol (ex. acetoclor). Precipitațiile excesive, totuși, cresc gradul de levigare în sol și reduc
eficacitatea erbicidelor (Buhler și Burniside, 1984; Walker și Allen, 1984).Ploile survenite la
scurt timp de laaplicareafoliară reduce eficacitatea erbicidelor datorită spăl ării depunerilor de
erbicid prin pulverizare a pe frunze. Erbicide le polare, cum ar fi dalapon, săruri ale acidului 2,4-D
etc., care sunt foarte solubile în apă și penetrează suprafe țelefoliare foarte lent po t fi spălate de
ploaia care apar e în termen de 4 până la 6 ore delaaplicare (Johhson și colab., 1995) .
Absorbțiaaltor erbicide, cum ar fi paraquat, esteri ai2,4-D, care pătrund foarte rapi d nu
sunt afectate grav deprecipitațiile care apar chiar și în termen de o oră de la aplicare. În general,
erbicidele formulate în ulei sau emulsii de ulei sunt mai pu țin afectate de ploi decât cele
formulate ca soluții apoase. Ploile abundente după aplic area erbicidelor po t provoca percolare ași
levigarea erbicidelor dar șidegradare sub influența microorganismelor din sol (Ionescu N.,
2008).Trebuie specificat că pentru absorb ția corectă și translocarea erbicidelor în plantă este
esențială o umiditate co respunzătoare a solului în zonaradiculară . Stresulhidric poateafecta

24grosimea cuticulei , iaro grosime mai mare a cuticulei frunzelor va diminua pătrunderea și
translocarea erbicidelor prin frunze .
Precipitațiile reduc cantitatea de rezidu uri fitotoxice de erbicide sulfonilureice în sol
(Beyer și colab., 1988; Shinnși colab., 1998). Aceasta sugereaz ǎ cǎ în anii cu temperaturi
ridicate în sezonul de creștere și/sau precipitații reduse, erbicidele reziduale pot persista mai mult
în sol, ceea ce poate avea un efect negativ asupra rotației speciilor sensibile.
Adsorbția e rbicidelor este mairedusă în solurile umede decât în cele uscate ș i, prin
urmare, molecule le de erbicide rămân în soluți a solului mai mult , sunt supuse mai mult timp
spălării, absorbției plantelor,și degradării microbiene ( Ghinea și Gheorghiade, 1970; Cobucciși
colab., 1998).
Creșterea umidității și temperaturii accelere ază degradarea atrazinului și 2, 4D (Wille ms
și colab., 1996). Viteza de mineralizarea a atrazinului a fost mai lentă (<2 %) cu descreșterea
adâncimii, temperaturii și umidității solului. Vischetti (2002) a stabilit că timpul de înjumătățire
pentru imazamox a fost de 27 (± 2) zile la 25° Cșioumiditate de 75% dincapacitatea de câmp,
dar că scăderea temperatur ii la 10°Cșilao umiditate de 75%a crescut timpul de înjumătă țire la
83 (± 8) zile. Determinările efectuate la tratamentele cu imazetapir (Turcu și colab., 1995) au
evidențiat, la 180 zile de la aplicare, prezența a 89,3% din doza inițială în solul brun -luvic de la
Lugoj și 85,2% în cernoziomul cambic de la Lovrin, în cazul solului incubat la 5°C, 67,6%,
respectiv 65,3% în aceleași soluri incubate la 15°C și 54,3%, respectiv, 48,3% în solurile
incubate la 35°C. Ca urmare, s -au determinat următorii timpi de înjumătățire (în zile) (T50): 559 –
607 la 5°C; 208 -316 la 15°C; 153 -182 la 35°C în cazul solurilor incubate în laborator.
Determinările din câmpul experimental au dat însă un timp de înjumătățire de numai 82 -93 zile,
ceea ce evidențiază un rol impor tant al levigării în procesul de detoxificare.
Levigarea este influențată de umiditatea solului, care influențează activitatea erbicidelor
în sol prin modificarea concentrațieiși mobilității erbicidelor în sol (Zhang și colab., 2001;
Moyer, 1987). Cu toate acestea, erbicide le aplicate foliar au demonstrat oactivitate redusă atunci
cânds-au aplicat pe soluri cu co nținut scăzut de umiditate (Zhang și colab., 2001 ). Ballși colab.
(2003)și Cobucci colab. (1998) a u observat că umiditate a insuficient ă a solului ,pentru
degradarea microbian ă, poate limita descompunerea imazamox uluișiduce la creșterea
potențialulde vătămare la culturile d in rotație.
Rata de degradare a erbicidelor crește în general cu tem peratura și umiditatea solului.
Problemele de remanență sunt întotdeauna mai mari după o secetă. Precipitațiile influențează
remanența, în sensul creșterii capacit ății de levigare și deplasare a erbicidelor pe profilul de sol
0-25 cm, reducându -se în același timp ritmul de descompunere al moleculelor de erbicid.
Prezența fenom enului de levigare este și consecin ța legăturilor slabe formate între moleculele de

25erbicide, argilă și humus și evident , valorilor solubilitații în ap ă șialecoeficientului de separare
apa-octanol. De asemenea valoarea constantei n, măsură a intensitații de sorbție favorizează
capacitatea de levigare și de contaminare a apelor subterane și de suprafață , odată cu creșterea
concentrațiilor , (Curran, 2010) . Importanța relativă a precipitațiilor, conținutului de argilă și
humus (materie organică), pH -ul solului în persistența unorerbicide selective este prezentată în
tabelul4.
Lumina soarelui ajută lapenetrarea erbicid elor prin stimularea deschider ii stomatelor.
Lumina activeaz ă, de asemenea, fotosinteza șiintensifică circulațianutrienților ș i erbicide lor din
frunze la rădăcini și alte păr ți ale plantei. Lumina soarelui este un alt factor important în
degradarea erbicidelor. Fotodegradarea, sau de scompunerea la lumină , a fost raportată pentru
multe erbicide. Astfel, dinitroanilina (trifluralin și pendimet alin) sunt sensibile la lumină. În
consecință, degradarea este accelerată în zilele foarte însorite. Această sensibilitate la lumină și
pierderile prin volatilizare sunt motivele principale pentru încorporarea acestora în sol.
1.4.6.Proprietățile fizice și chim ice ale solului
Factorii legați de sol care afectează efectul erbicidelor și persistența acestora includ
compoziția solului, reacțiile chimice și activitatea microbiană. Compoziția solului este un factor
fizic determinat de cantitățile relative de nisip, a rgilă din sol (textura solului), precum și de
conținutul de materie organică. O proprietate chimică importantă a solului, care poate influența
persistența erbicidelor este pH -ul solului. Aspectele microbiene ale solului includ tipurile și
abundența microor ganismelor prezente in sol.
Compoziția solului afectează activitatea erbicide lorși persisten ța acestora prin fenomenele
deadsorbție,desorbție, levigare șivolatilizare .
Adsorbția este determinată de conținutul de argile din sol (factorul principal), de
procentul de substanță organică (de humus) și de pH -ul solului dar și de concentrația și
solubilitatea erbicidelor în soluția solului, capacitatea de schimb ionic, temperatura solului etc.,
(Pestemer și colab., 19 90; Ghinea și colab.,2007).De asemenea desorbția erbicidelor depinde de
proprietățile fizice și chimice ale solului. Solurile grele au o capacitate de absorbție a pesticidelor
mai mare comparativ cu solurile ușoare (nisipoase) .În general, solurile bogate în argilă , materie
organică sau ambele a u un poten țial mai mare de persistență din cauza leg ăturilorputernice dintre
erbicidși particulel e de sol, cu o scădere corespunzătoare a levigării șiapierderilor prin
volatilizare. Drept urmare pe aceste soluri absorbția erbicidelor de către plante și activitatea
acestora sunt mai scăzute. Mai mult , erbicidelesuntca orezervă, p utândvătămaculturile
sensibileulterioare. Îngeneralsolurile cu textură medi eși fină, cu un con ținut de materie organică
mai mult de 3 % au cel mai mare potential de a le ga sau să rețină erbicideleși de aafecta culturile

26sensibile din rotație.Adăugarea materiei organice în sol poate acționa modificând căile și rata de
degradare a pesticidelor. Materia organică promovează sorbția, reducând disponibilitatea
pesticidelor ș i de aici, scăderea biodegradării lor. Pe de altă parte, aceasta poate accelera
degradarea pesticidelor printr -o stimulare generală a biomasei microbiene. Intr -un sol neadaptat la
mineralizarea atrazinului, aplicarea materiei organice stimulează mineraliza rea atrazinului, dar
mineralizarea a fost întodeauna mai scăzută decât în solul adaptat (Stefanic și Săndoiu, 2011).
Loux și Reese,1993 au arătat că persistența imidazolinonelor crește cu conținutul de
argilǎ și materie organică a solului. Koskinen și cola b., (2002) au g ǎsit cǎ erbicidele
sulfonilamino -carbonil triazolinone s -au hidrolizat mai rapid în solurile nisipoase comparativ cu
solurile argiloase. Creșterea hidrolizei s -a datorat reducerii adsorbției în solurile nisipoase.
Inițial s-a apreciat că atr azinul nu ridic ă probleme sub raportul levigării sale în sol: erau
substanțe slab sau mediocru solubile în apă (5 -70 mg/l) și cu o mare afinitate pentru coloizii
solului.Ca urmare, s -a apreciat că atrazinul și alte triazine nu migrează în sol cu mai mult de 20-
40 cm. În 1986 însă, experiențe efectuate în colaborare de cerce tători de la SCDA Livada,
INCDA Fundulea și ICPA București (Vlǎduțu și colab., 1986) cu doze mari de atrazin /ha au
evidențiat levigarea atrazinului la adâncimi mai mari de 1 m. Cercetări cu triazin ă marcată au
evidențiat că adsorbția triazinelor pe solurile din România este de 2 -3 ori mai puternică în
comparație cu solurile din Europa Occidentală (Ghinea și colab., 2007). Aceleași cercetări au
evidențiat că există un decalaj între adsorbț ia și desorbția triazinelor în sol, fenomen descris
ulterior de către alți cercetători ca histerezis.
Cercetările de la Fundulea au condus la concluzia că degradarea triazinelor în sol este, de
regulă, un proces cometabolic (co -metabolismul este procesul d e descompunere de către
microoganisme a pesticidelor, fără a fi utilizate de către acestea direct în metabolism), deși
descompunerea poate avea loc mai rapid în prezența concentrațiilor mari de reziduuri triazinice
în sol, ceea ce conduce la tendința de eg alizare a acestora, indiferent de doza de la care se
pornește. Totuși, întotdeauna vor exista diferențe în funcție de doza admin istrată.Ulterior,
atrazinul a fost regăsit în ape freatice și de suprafață în întreaga Europa (Austria, Italia,
Germania, Franț a). La Fundulea, cercetări le efectuate într -o experienț ă în staționar, veche de 19
ani, au evidențiat prezențaatrazinului în sol până la 3 m adâncime (Pestemer, Ghinea și colab.,
1982, 1990) și chiar în apa freatică. De fapt, levigarea atrazinului până la pânza freatică a fost
principalul argument pentru interzicerea majorității triazinelor (cu excepția terbutilazinului) în
Uniunea Europeană. Totuși, având în vedere toxicitatea foarte slabă a triazinelor, aceste
substanțe n -au fost interzise în majoritatea țărilor cultivatoare de porumb, în principal în SUA.
Au fost efectuate cercetări asupra principalelor tipuri de sol din Romania, neîngrășate,
fertilizare cu NP și fertilizate cu gunoi de grajd (Hera și colab., 1982).

27Reacția solului, poate influența per sistența unor erbicide, în special triazine și
sulfonilureice (Tabelul 4).Reacțiile chimice șiactivitatea microbiană, două căi importante de
degradare a erbicidelor în sol, sunt adesea mai lente în solurile cu pH mare. În particular,
degradarea triazinel or și erbicidelor sulfonilureice scad cu creșterea pH -ului peste 7. La valori ale
pH-ului sub 6 aceste erbicide dispar mai rapid. I n soluri acide, erbicidele pe bază de atrazinsunt
legate de particule de sol mai puternic , ceea ce le face mai puțin disponibile pentru combaterea
buruienilor, dar, în acela și timp, ele sunt degradate chimic mai repede. Din contră, la un pH
scăzut, persistența erbicidelor imidazolinone, imazaquin și imazethapyr crește.Shaner și
Hornford (2005) au ar ǎtat cǎ la un pH mai mare de 6, erbicidele imidazolinone tind s ǎ se
gǎseascǎ în forma anionicǎ , ceea ce conduce la o cantitate mai mare de erbicid disponibil pentru
plantă. Chiar dacă adsorb ția este mai mare în solurile cu pH mai mic, erbicidul poate fi în să
eliberat câteva luni mai târziu, deveni nd disponibil pentru absorb ția decătreplanteși potențial
vătămător pentru o cultură sensibil ă din rotație .
Tabelul4
Solul și condițiile pedo-climatice care cresc persisten ța erbicidelor, (după Cur ran, 2010)
The soil and climatic conditio ns that increase the persistence of herbicides (after Cu rran, 2010)
Importanța Clomazon Dinitroalanine Imidazolinone Pyridine Sulfonilurea
Foarte
importantPrecipitații
puținePrecipitații
puținePrecipitații
puținePrecipitații
puținepH mare
ImportantArgilă
multă/materie
organicăPrecipitații
puținePrecipitații
puținePrecipitații
puținePrecipitații
puține
Uneori
importantpH mare sau
scăzutpH mare sau
scăzutpH scăzutpH mare sau
scăzutPrecipitații
puține
Procesul de degradare cu ajutorul microorganismele din sol, esteprobabil, cea mai
important ă cale pentru de scompunerea erbicidelor. Tipurile de microorganisme (ciuperci, bacterii,
protozoare etc) și numărul lordetermină cât de repede se produce descompunerea.
Microorganismele au nevoie de an umite condiții de mediu pentru o creștere optimă. Factorii care
influențează activitatea microbiană sunt umiditatea, temperatur a, pH-ul, oxigenul și elemente le
minerale nutritive. De obicei, un sol bine aerat, cald, fertil , cu un pH aproape neutru, este cel mai
favorabil pentru cre șterea microbiană și, prin urmare, pentru descompunerea unuierbicid.
În straturile mai profunde ale solului mineralizarea este mai rapidă, probabil din cauza
interacțiunii complexe între activitatea microbiană, structura popula ției microbiene, starea de
nutriție, proprietă țile fizice și chimice ale solului. În sol se acumulează prin activitatea
microorganismelor, a organismelor vegetale și animale diferite pedoenzime.

28Prezența primei exoenzime în sol (catalaza) a fost semnalată în a doua jumătate a
secolului al XIX -lea de către fiziologul francez Boussignault. Prima lucrare de pedoenzimologie
a unui român a fost publicată de I. F. Radu (1928) și ea se referea tot la catalază. Puțin mai
târziu,în 1936, Ionescu și apoi Pavlosc hi și Ionescu au semnalat rolul fosfatazele lor din sol.
După 1950, Kiss și colaboratorii săi au dezvoltat la Universitatea Babeș -Bolyai un important
centru de studiu al enzimelor care transformă glucidele în sol, iar la Fundulea au fost reluate
cercetările pri vind activitatea fosfatazică a solului. S tefanic și colaboratorii (1965), S tefanic
(1971) au dezvoltat noi metode de evaluare a potențialului fosfatazic total, pentru a evidenția atât
contribuția diferitelor substanțe organice cu fosfor , cât și activitatea tuturor fosfatazelor existente
în sol (metoda este citată de R. G. Burnes, ed. 1979 –Soil Enzymes). Ulterior metoda a fost
îmbunătățită de Mirela Irimescu și Stefanic (19 98), Stefanic (1999, 2006).
1.4.7. Tipurile de microorganisme din sol
În sol descomp unerea erbicidelor are loc prin reacții chimice (hidrolizǎ, oxi dare și
reducere) și biochimice, microorganismele având un rol decisiv. Astfel, c ercetările privind
degradarea atrazinului în sol a u evidențiat că procesul este de natură biologică și în acesta sunt
implicate numeroase microorganisme: mucegaiuri din genurile Aspergillus șiPenicillium (mai
alesP. frequentans , specia dominantă în micoflora cernoziomului de la Fundulea) și Fusarium ;
bacterii nesporogene (din genul Pseudomonas ) și chiar sporogene.
Cercetări ulterioare au evidențiat un metabolit dehidroxilat al atrazinului, acesta fiind
legat de ciupercile din genul Fusarium , care produc metilmetoxibenzoxazolinonă (MBOA), care
catalizează acest proces (Ghinea și Viorica Gheorghiade, 1970). Pe de altă parte, mucegaiurile
din genurile Aspergillus șiPenicillium produc dezalchilarea atrazinului, iar cercetările ulterioare
(Pestemer și colab., 1990) au evidențiat în sol, cu regularitate, desetilatrazin și, accidental,
deizopropilatrazin, ceea ce atest ăcă în sol sunt utilizate ambele căi de dezalchilare, dar mai ales
desetilarea. De altfel, cercetări ulterioare efectuate în alte țări au evidențiat desetilatrazinul ca
metabolitul cel mai obișnuit al atrazinului, el fiind evidențiat și în atmosferă de cătr e cercetătorii
germani. Deizopropilatrazinul și desetilatrazinul sunt mai greu biodegradabile decât atrazinul
(Ghinea și colab., 1992 ).
Activitate fitotoxică au numai moleculele de erbicide libere în soluția solului, nu și cele
adsorbite pe argile și diver se fracții humice.
Materialele humificate sau humificabile, sporind adsorbția atrazinului în sol, reduc
efectul fitotoxic al acestuia, dar îi lungesc perioada de activitate, deoarece microorganismele
descompun și ele tot numai moleculele de atrazin libere în soluția solului. Determinări le
efectuate de Ghinea și colab., (1986), Ghinea (19 87) au evidențiat ușoare inhibări ale procesului

29de mineralizare -nitrificare în cazul triazinelor (atrazin, simazin) și substituienților ureici
(monolinuron, benzomarck) și efecte nesemnificative ale aminotriazolului, tiolcarbamaților
(butilat, cicloat, molinat), acetanilidelor (alaclor, propaclor), toluidinelor (trifluralin, nitralin),
bromoxinilului și clorambenului. Cercetările au determinat că dicamba are o acțiune mai s labă
asupra microflorei solului decât bromoxinilul și acesta a fost unul din argumentele pentru
extinderea sa mai mare la tratarea grâului (Chirițǎ, Ghinea și Ștefanic, 197 6).Printrealte
erbicide, nicosulfuronul a avut acțiunea cea mai agresivă asupra mi neralizării și nitrificării în sol.
De asemenea, o acțiune inhibitoare a avut fluocloridona, în vreme ce glufosinatul de amoniu și
mai ales rimsulfuronul au fost lipsite de acțiune toxică. Este interesant de comparat efectul
nicosulfuronului (Mistralul) și al rimsulfuronului (Titus), produse cu compoziție similară, dar
totuși diferite ca efect biologic (Ghinea și colab., 1997).
Factorii care cresc activitatea microbiană a solului, cum ar fi temperaturile ridicate și
umiditate a corespunzătoare a solului, cre sc rata dedegradare a erbicidelor în sol (Beyerși colab.,
1988; Cobucci și colab., 1998; Loux și Reese 1993). Căldura extremă, temperaturile scăzute,
lipsa sau umiditatea sc ăzută a solului diminuează sever activitatea microbiană a solului
(Cantwell și colab.1989).
Modul de acțiune pentru erbicidele sulfonilureice este inhibarea enzimei acetolactat
sintetaza, o componentă a căii biosintetice a formării aminoacizilor ( valină,leucină și
izoleucină). Această cale este prezentă în multe bacterii, de exemplu , unele bacterii
Pseudomonas sunt inhibate de erbicidele sulfonilureice (Boldt și Jacobsen, 1998).
Unele erbicide sunt folosite pentru distrugerea totală a vegetației, caz în care răspunsul
microbial este datorat atât efectului toxic al componentelor erbi cidului dar și efectului indirect al
distrugerii vegetației care limitează sursa de carbon pentru microflora solului. Sunt studii care
confirmă că aplicarea normală a erbicidelor nu are efect negativ asupra microrganismelor din sol
(Seifert și colab., 2001 citat după Locke și Zablotowicz, 2004 ).
1.4.8. Practica culturală
Modificărea sistemelor de lucrare a solului (cizel sau disc în loc de arat) afectează mul ți
factori agronomic i importan ți pentru formarea recoltei;gradul de îmburuienare ,fiind unul din
aceștia. Experien ța fermierilor indică faptulcă utilizarea erbicid elor poate cre ște în timpul
perioadei de tranzi ție(de 3-5 ani) de lasistemul convenționalla sistemul de agricultură
conservativă.
Renner și Powell (1991) au evidențiat cǎ lucrarea solulu i poate reduce efectul negativ al
reziduurilor de erbicid e asupra culturilor succesive. Î n special la acele erbicide care au mobilitate
redusǎ. Prin încorporarea în sol cu materia organicǎ poate crește activitatea micro bianǎ și

30descompunerea în sol. Metodele delucrare a solului afect ează în mod semnificativ activitatea
microbiologică a solului (Miloševiă și colab., 1995 ). În solurile bine lucrat e, aerate,viteza de
degradare a erbicidelor este accelerat ă din cauza pro ceselor microbiologice dinamice care au loc.
În solurile necultivat e sau excesiv de compactat e, undepredomină procesele anaerobe ,viteza de
degradare aerbicidelor este scăzută.
Practicile culturale cum ar fi rotația culturilor, lucrarea solului, amendarea solului și epoca
de aplicare a erbic idelor pot influența efectul (Penescu și colab., 1999 ; Ciontu și colab., 2010,
2014) dar șidegradarea erbicidelor , (Miloševia și Govedarica, 2002 ). Factorii agronomici pot
reduce aerația solului prin compactare, se reduce creșterea microoganismelor și/sau infiltrarea
apei în sol, ceea ce are impact asupra proceselor chimice din sol cum ar fi hidroliza. Rotația
culturilor poate contribui semnificativ (21 -27%) la reducerea gradului de îmburuienare (Ciontu și
colab., 2010) iar a legerea culturii în rotație poa te fi importantă în sensul că o cultură rezistentă la
un erbicid aplicat anterior poate reduce concentrația acestuia în sol prin absorbția și metabolizarea
erbicidului respectiv într -un ritm mai rapid decât s -ar produce în mod direct în sol.
Alegerea unei culturi tolerante după aplicarea unui erbicid persistent aplicat anterior poate
oferi suficient timp pentru disiparea erbicidului, evitându -se astfel prejudiciul dat de o cultură
sensibilă în rotație . Pe termen lung, alegerea culturilor poate avea impact asupra conținutul ui de
materie organică din sol prin cantitatea de nutrienți consumată și reziduurile rămase în urma
recoltării. Acest lucru este posibil din cauza interceptării, absorbției și metabolizării diferențiate a
erbicidului de speciile de plante. Mai mult în solurile cultivate cu plante degradarea erbicidelor
este de obicei mai rapid ă decât în solul lăsat necultivat (Appleby, 1985).
Modul de lucrare a terenului (adâncime, num ăr de treceri etc.,) poate avea un impact
major asupra disipării unui erb icid în sol. O lucrare a acestuia mai profundă și / sau mai frecventă,
aerează mai bine solul și crește gradul de infiltrare a apei în sol. Se reduce concentrația de erbicid
în zona de dezvoltare a rădăcinilor, precum și scoaterea mai în suprafață și deci o expunere mai
mare la activitatea microbiană. Utilizarea sistemului no -tillage influențează, de asemenea
persistența erbicidelor deoarece reziduurile de laculturile anterioare rămân ca mulci pe suprafața
solului. Mulci i de paie pot afecta proprietățile s olului, cum ar fi pH -ul, temperatura, umiditatea, și
populația microbienă (Schmitz și colab., 2 001).In același timp mulciul de paie po ate afecta
persistența erbicidelor prin inhibarea mișcării erbicidului în sol sau prin modificarea micro -florei
solului (Walker și Allen, 1984). Hager și Nordby (2007) arată că nutrienții din solreprezintă un
factor important de degradare a pesticidelor, dar care este adesea trecut cu vederea. Stare a de
nutrienție poate afecta potențialul de creștere al plantelor de cultură care pot adsorb i și metaboliza
erbicidele și pot modific a unele caracteristici fizice, chimice și microbiene ale solului în mod
direct (pH -ul) și indirect (materia organică din sol, diversitatea și densitate a microbiană).

311.5.ACȚIUNEA ERBICIDELOR ASUPRA CALI TĂȚII SOLULUI
Cercetările efectuate până în prezent s-au concentrat pe înțelegerea factorilor care
reglementeaza productivitatea culturilor și a legătur ilor dintre calitatea solului, producția
culturilor și o agricultură durabilă (Karlen și colab., 2001), iar impactul pe care strategiile de
management/combatere al buruienilor îl poate avea asupra calității solului ar trebui să fie, de
asemenea, luate în considerare. Solul, fiind cel mai important rezervor de carbon din
ecosistemele teres tre, este direct și indirect conectat cu alte rezervoare de carbon prin procese ca
fotosinteza, sechestrarea carbonului în biomas ă, respirație și descompunerea materiei organice
moarte.Efectele directe și indirecte ale combaterii buruienilor asupra calității solului pot var ia de
la negativ la pozitiv ,(Figura7).
Efectele directe ale practicilor de combatere a buruienilor asupra calității solului au fost
relativ bine studiate (Smith și colab., 2011) și multe aspecte ale proceselor asociate solului sunt
destul de bine înțele se (Sollins și colab. , 1996;. Robertson și co lab, 1999; Six și colab. , 2002).
În schimb, efectele indirecte ale managementului buruienilor asupra calității solului, –
efecte care apar prin schimbarea numărului și spectrului de buruieni care afectează natu ra și
cantitatea de materie organică, precum și feedback -ul între buruieni și biota solului – sunt mult
mai puțin înțelese.
Efect direct
Efect indirect
Fig. 7. Modelul conceptual al efectelor directe și indirec te ale combaterii buruienilor
asupra calității solului (după Smith și colab., 2011).
Fig. 7. Conceptual model of direct and indirect effects of weed control on soil quality
(after Smith et al., 2011).Managementul
buruienilorCalitatea soluluiModificarea fizică a solului
Reacții chimice cu fauna solului
Schimbarea gradului de îmburuienare
Schimbări ale cantității și calității materiei organice a solului
Schimbări ale compoziției floristic e
Schimbări ale exudatelor radiculare
Feedbeack cu microorganismele din sol

32În același timp sunt mai multe variabile care pot fi f olosite ca indicatori de calitate a
solului. Ne vom concentra în principal pe carbonul organic, respirația și procesele enzimatice ca
esențiale pentru exprimarea stării de sănătate a solului.
1.5.1. Carbonul organic din sol
Disponibilitatea mare de erbici de sintetice din ultimii 60 de ani a făcut posibilă reducerea
abordării mecanice pentru combaterea buruienilor și a crescut adoptarea sistemelor de produc ție
cu lucrări reduse și no-tillage. Interesul crescut pentru aceste practici a fost, de asemenea,
determinat de în țelegerea efectelor negative asupra calității solului în cazul combaterii
buruienilor bazate prin lucrări mecanice, în special în regiunile predispuse la eroziune a solului
(Gebhardt și colab., 1985). Reducerea intensită ții lucrării solului po ate avea un impact pozitiv
asupra dinamicii carbonului din sol, ratei de formare a agregatelor de sol, modului de infiltrare a
apei, reținerea umidității solului, precum și asupra poten țialului de formare a crustei (Karlen și
colab., 1994).
Deși este clar că sistemele cu lucrări reduse și no -tillage pot avea un impact benefic
asupra parametrilor de calitate ai solului, cercetarea și practica de producție au arătat că
dependența mare de erbicide sintetice creează probleme în management. Erbicidele putând ave a
în afară de un efect nedorit asupra calității solurilor, o presiunea crescută pentru a selecta
biotipuri de buruieni rezistente la erbicide (Heap, 201 2), impact negativ asupra calității apei și a
sănătății umane (Gilliom și colab., 2006, Liebman și Staver, 2001). Aceste efecte apar în primul
rând, prin schimbări în calitatea, cantitatea, și diversitatea intrărilor organice în sol respectiv din
biomasa buruienilor (Hipps și Samuelson, 1991).
Efectele nocive ale practicilor mecanice și chimice utilizate pe ntru combaterea
buruienilor asupra conținutului de carbon organic din sol pot fi compensate prin așa zise practici
de consolidare a solului, cum ar fi aplicarea gunoiului de grajd sau compost și culturi de
acoperire.
În ciuda lucrării intensive a solului a plicate în sistemele de agricultură organic ă, biomasa
microbiană a solului, respira țiași populațiile de ciuperci arbusculare au fost mai mari decât în
sistemul conven țional (Douds și colab, 1993;. Harris et al, 1994; Douds și Millner, 1999 , citați
de Smith și colab., 2011 ). În mod similar, rezultatele de la un sistem cu rotație de 9 ani comparat
cu sistemul organic, no -tillageși sistemele conven ționale, a arătat că în sistemele de cultură
ecologică cu culturi de acoperire și folosire a gunoiului de grajd nivelul de carbon din sol a fost
mai ridicat, în pofida utilizării mai intense a lucrărilor mecanice (Teasdale și colab., 2007 , citat
de Smith și colab., 2011 ).

331.5.2. Respirația solului
Fluxul de carbon datorat respirației solului este considerat ca fiind al doilea ca mărime în
ecosistemele terestre. Dovezi privind efectele directe ale aplicării repetate a erbicidelor asupra
comunității microbiene din sol și efectul lor asupra calității solului sunt relative. Într -un studiu
recent, Bünemann și colab., 2006 au raportat câteva efecte negative semnificative ale erbicidelor
asupra organismelor din sol. În mod similar, Hartley și colab. , 1996 au indicat că nu au existat
efecte ale unui erbicid rezidual (terbutilazină) în sol respectiv asupra respirației sau degr adării
celulozei în comparație cu alte practici ecologice de combatere a buruienilor. Pe de altă parte,
Santos și colab. , 2006, sugerează că efectele erbicidelor asupra comunității microbiene din sol
pot depinde de sisteme le de lucrare a solului. Mai mult decât atât, Zilli și colab. (2008) a
constatat că în timp ce erbicidele pe bază de glifosat și imazaquin nu au avut nici un efect asupra
biomasei microbiene, respirației și coeficientului metabolic, au existat schimbări în profilul
bacterian al rizosferei, sugerând că erbicidele pot modifica structura microbiană a solului. În mod
similar, atunci când au examinat impactul bromoxinilului asupra comunităților microbiene din
sol, Baxter și Cummings (2006) arată că aplicarea erbicidului exercită o selecție asupr a
comunității microbiene. În cele din urmă, într -o critică a studiilor de evaluare a efectelor
glifosatului cu privire la bolile asociate cu specii de Fusarium , Powell și Swanton (2008) indică
necesitatea continuării cercetarilor pentru a determina dacă ex istă într-adevăr efecte directe
negative asupra sănătății solului la aplicarea glifosatului.
Cercetările privind efectele erbicidelor asupra respirației solului și emisiilor de N 2O pe un
sol fertilizat cu diferite îngrășăminte cu azot (Sun și colab., 2012) au aratat că, respirația solului
și a emisiilor de N 2O la tratamentele cu atrazin și paraquat pe solul amendat cu sulfat de amoniu
nu au avut nici o diferență semnificativă în comparație cu martorul. Glifosatul a inhibat
semnificativ respirația solului cu 21,5% și nu a avut nici o influență evidentă asupra emisiilor de
N2O (P> 0,05). Tribenuron -metilul a favorizat în mod semnificativ r espirația solului cu o creștere
de 14,3% și de asemenea, nu a avut nici o influență evidentă asupra emisiilor de N 2O (P> 0,05).
Acetoclor a crescut semnificativ respirația solului și a emisiilor de N 2O cu o creștere de 6,1%,
respectiv 45,1%. La aplicarea de uree, atrazinul și acetoclorul nu au avut nici o influență
semnificativă asupra respirației solului și a emisiilor de N 2O.
Tratamentul cu p araquat a crescut semnificativ emisiile de N 2O (cu 43,5%) și nu a avut
nici o influență semnificativă asupra respirației solului. Glifosatul a inhibat semnificativ
respirația solului cu 17,5% (P <0,05), și nu a avut nici o influență semn ificativă asupra emisiilor
de N2O (P> 0,05). Tribenuron -metil a favorizat și în acest caz respirația solului îmbunătățind și
emisiile de N 2O semnificativ (1,3 și 1,6 ori mai mari decât cele din variantele martor).

34Datorită complexității efectelor diferite lor erbicide asupra metabolismului microbian, pe
termen lung trebuie efectuate studii pentru a înțelege mai bine efectul diferitelor erbicide asupra
emisiilor de gaze cu efect de seră.
1.5.3.Activitatea enzimatică a solului
Solul conține enzime libere, e nzime extracelulare imobilizate și enzimele din interiorul
celulelor microbiene. Ele sunt un indicator al echilibrului biologic, fertilității; calității solului dar
și al schimbărilor în starea biologică a solului din cauza poluării ( Ștefanic, 1968, Kucharskiși
colab., 2000). Rolul enzimelor din sol și activitățile acestora sunt definite de relațiile lor cu solul
și alți factori de mediu (de exemplu, ploile acide, metalele grele, pesticidele, precum și
îngrăsămintele dar și alte produse chimice industriale ), care afectează activitatea lor (Burns,
1982, Săndoiu și colab., 2012 ). Pesticidele care ajung în sol pot deranja local activitățile
metabolice sau enzimatice (Engelen și colab., 1998;. Liu și colab., 2008; Topp și colab., 1997 ,
citați de Das și Varma, 2 011).
Impactul negativ al pesticidelor asupra enzimelor din sol, cum ar fi hidrolazele,
oxidoreductazele și activitatea dehidrogenazei au fost pe larg raportate în literatură ( Ștefanic și
colab., 1970, Hussain și colab., 2009). Există, de asemenea, dovezi că activitatea enzimatică a
solului și conținutul ATP sunt favorabil influențate de unele pesticide (Shukla și colab. ,2006).
Conținutul ATP este corelat cu activitatea enzimelelor specifice din sol și poate furniza
informații valoroase cu privire la tend ințele de transformare a pesticidelor în sol (Kanazawa și
Filip, 1986).
Un număr de factori, de exemplu, natura chimică a pesticidelor, doza utilizată, structura
comunității microbiene, tipul de sol, și condiții meteo au contribuit la obținerea unor rezul tate
divergente. Malkomes (1997) a atribuit acest comportament dual al pesticidelor (atât dăunătoar
dar și benefic pentru enzimele din sol), diversității și diferitelor stadii ale proceselor care au loc
în sol, care sunt frecvent suprapuse.
Activitatea en zimelor în soluri reflectă nu numai enzimele din soluția solului și țesuturile
vii, dar, de asemenea, enzimele legate de coloizii solului și substanțele humice (Nannipieri și
colab, 1990;. Skujins, 1976 citat de Hussain și colab., 2009). Așa se face că efe ctul pesticidelor
asupra enzimelor din sol în special a enzimelor extracelulare nu este clar.
Alături de nitratreductaza, dehidrogenaze, fosfataze și enzimele ß-glucozidaza, celulaza și
invertaza sunt de asemenea, foarte importante deoarece aceste enzime s unt implicate în
transformarea/descompunerea materiei organice în sol.
Celulaza catalizează hidroliza celulozei în D -glucoză și fiind cel mai abundent
polizaharid din pereții celulari ai plantelor reprezintă un input important pentru sol. În tabelul 5

35sunt prezentate cunoștințele actuale privind schimbări în activitatea celulazei ca urmare a
aplicării unor pesticide. Aplicarea pesticidelor a crescut, a scăzut, sau nu a afectat activitățile
acestei enzime în sol, în funcție de natura și concentrațiile de pe sticide utilizate, perioada de
aplicare, starea enzimelor din sol, precum și condițiile din sol.
Tabelul 5
Efectul unor pesticide asupra activității c elulazei (după Hussain și colab., 2009)
The effect of some pesticides on c elullase activity in soil (afte r Hussain et al., 2009)
Pesticidul Enzima din sol Comentariu Bibliografie
Benlate, calixin,
captanCelulaza Inhibă activitatea celulazei Arinzee și Yubedee,
2000
Brominal, selecron Celulaza,
arylsulfatazaInhibare Omar și Abdel -Sater,
2001
Methamidoph os Celulaza Activitatea celulazei s -a
redus cu 38% în 6
săptămâniIsmail și colab., 1999
Tridemorph, captan Celulaza,
invertazaLa doze mic i a crescut iar
la doze mari și perioadă
mare de incubare a scăzut
activitatea ambelor enzimeSrinivasulu și
Rangaswamy, 2006
În general o activitate enzimatică mare este asociată cu un conținut mare de materie
organică dar unele studii au eviden țiat o concentrare scăzută a invertazei în soluri cu conținut
mare de materie organică și o activitate a invertazei mai mar e în sol cu conținut mare de argi lă
(Gianfreda și colab., 1995).
1.6. FIXAREA NESIMBIOTICĂ A AZOTULUI ATMOSFER IC
Este cunoscut faptul că azotul este principalul factor de cre ștere a producț iei și calității ei.
În aproape toate ecos istemele, azotul trece din sol în plantași din planta (reziduuri) înapoi în sol
prin intermediul biomasei microbiene, suferind numeroase transformari, cunoscute sub
denumirea de ciclul azotului .
In ecosistemele naturale, acest ciclu este mai mult sau mai puț inînchis, cantitatea d e azot
pierdută fiind în echilibru cu cantitatea de azot primit ă. In ecosistemele agricole acest echilibru
este perturbat de pierderile de azot extras cu recolta. Ca ur mare utilizarea de î ngrășăminte este
necesară pentru a menține sau î mbunătăți productivi tatea solului. Suplinirea nevoii de azot a
plantelor cu produse industriale n u poate depăși un anumit punct. Pentru înlocuirea az otului
exportat prin recolte, s au pierdut prin denitrificare, o importanță deosebită o are fixarea biologică

36a azotului molecul ar din atmosferă . Dealtfel, al doilea mare proces biologic de pe Ter ra, după
fotosinteză, este fixarea azotului.
În sol există bacterii și actinomicete care fixează azotul asociativ, nesimbiotic sau
simbiotic. În forma asociativă de exemplu, în cazul cer ealelorși a altor specii de graminaee,
întâlnim bacteria Azospirillium , care începe să fixeze azot numai dacă planta lansează în sol un
exudat radicular format din proteine, gluco -proteine, zaharuri, stimulatori și atractanți care atrag
bacteriile, le hră nesc, iar acestea produc din ce în ce mai mult azot pe măsură ce plantele
consumă mai mult. Azospirillium produce până la 80 kg azot s.a., ceea ce înseamnă de fapt o
producție de grâu de aproape 4 to ne.Dacă adăugăm și faptul că alte specii azoto-fixatoare-libere
cum ar fi Azotobacter , care fixează și liber, dar și asociativ, adaugă alte 20 kg/ha azot prin fixare
în solurile cultivate cu cereale, rezultă că putem avea o producț ie de 5 to ne grâu/ha fără nicio
îngrășare cu produse de sinteză , dacă procesele d e fixare biologică sunt bine conduse, sau mai
degrabă protejate (Berca, 2008) .
Microorganismele nesimbiotice , sunt de dou ă feluri:
– care trăiesc libere în sol. Acestea la r ândul lor pot fi aerobe: genulAzotobacter , sau
anaerobe : genulClostridium .
– care traiesc în asociațiiîn rizosfera. Din aceast ă categorie fac parte bacteriile din genul
Azospirillum șiAzotobacter ,care traiesc at ât liberîn sol, dar șiîn asociere cu r ădăcinile de
ierburi graminee, de mei , de sorg sau de porumb. In rizosfer a plantelor trăiescși bacteriile din
genulEnterobacter .
Microorganismele simbiotice , din aceast ă categorie fac parte genurile Rhizobium și
Bradyrhizobium ,care formeaza simbioze cu plantele leguminoase ,șiActinomyces, care traiesc î n
simbioză cu specii nelegum inoase (specii lemnoase, de p ădure, de exemplu Alnus).
Datele recente , din literatura de specialitate , arată că fixarea nesimbiotică a azotului
atmosferic nu este neglijabilă cantitativ, cum se credea (Feher, 1954, Eliade și Chiriță, 1977) ci
din contră ca ntitățile de azot fixat -liber (nesimbiotic) sunt destul de mari putând ajunge la 190 –
245 kg/ha/lună ( Ștefanic și colab., 2012).
Deasemenea, pentru ansamblul biosferei , procesul este demn de luat în seamă, deoarece
interesează toate suprafețele agricole ș i neagricole, în primul rând imensa suprafață acoperită de
mări și oceane. Fixarea aerobă a azotului în sol crește paralel cu umiditatea până la valoarea
capacității de câmp, apoi scade; cea anaerobă crește liniar odată cu umiditatea.
Oxigenul inhibă reve rsibil sau ireversibil, în funcție de concentrație, fixarea azotului.
Acesta crește de trei ori când procentul de oxigen din aer scade de cinci ori (Eliade și colab.,
1975). Factorii care limitează randamentul fixării azotului de către bacteriile nesimbiot ice sunt

37reprezentați pe de o parte de slaba răspândire a acestor microorganisme în sol, iar pe de altă
parte, de cantitățile mici de azot fixat în raport cu materialul energetic consumat.
Răspândirea microorganismelor fixatoare de azot este limitată, pro babil de exigențele lor
față de materialul energetic. Ele nu pot folosi substanțe bogate în energie aflate în cantități mari
în sol: celuloze, hemiceluloze, lignină. De asemenea nu pot utiliza substanțe humice. Ele pot
folosi hexoze, pentoze, dioze, polioz ide, alcooli, acizi organici, care se găsesc în sol în cantități
limitate și în utilizarea cărora pot fi concurate de alți germeni cu putere mare de mobilizare a
substratului. Fixatorii de azot pot concura aceste microorganisme numai în cazul în care în so l nu
există suficient azot combinat (Eliade și colab., 1975)
Utilizarea de erbicide pentru combaterea buruieni lordin culturile agricole a crescut în
mod constant zi de zi. In timpul aplicării erbicidelor, o mare parte din aceste produse chimice se
acumulează în stratul superior al solului (0-15 cm), unde au loc și cele mai multe dintre
activitațiile microbiologice .Este cunoscut faptul că pesticidele, în general, reduc capacitatea de
fixare a azotului simbiotic (Fox și colab., 2007) dar studii privind efe ctul erbicidelor asupra
fixării nesimbiotice a azotului sunt foarte puține, ( Schwintzer, 1983, Atanosova și Bakalivanov
2009, Stefanic și colab., 2012).
Microorganismele, în general, degrad ează o mare varietate de substan țe pe bază de
carbon, inclusiv erb icidele acumulate în sol pentru a ob ține energia necesară lor, precumși alte
elemente nutritive pentru metabolismul lor celular (Debnath și colab, 2002;. Dasși colab., 2003).
Ca rezultat, creștebiomasa microbi ană care influen țează favorabil procesul de
transformare a nutrien țilordin solnecesari plantelor (Sandhu și colab, 1990;. Dasși colab.,
2003). Astfel, într -o experiențăcarea fost efectuat ă în condiții de laborator pentru a investiga
efectul a două erbicide sistemice ( preemergen te), anilofos șipendimetalin, aplicatefie singure
sau în combina ție, asupra cre șteriiși activității bacteriilor fixatoare de azot nesimbiotic și
microorganismelor care solubilizează fosfații au arătat că a plicarea erbicidelor, în general, a
stimulat cre ștereași activit atea bacteriilor de fixare nesimbiotică a azotului atmosferic ș i
microorganismelor care solubilizează fosfații. C a rezultat a fosto disponibilitate crescută a
azotuluiși fosforului în sol , (Nongthombam și colab., 2008).
Pe de altă parte, sunt de asemen eacercetări disponibil ecu privire la efectul negativ al
erbicidelor asupra cre șteriiși activității microorganisme lor benefice din sol . Studiile efectuate de
Atanosova și Bakalivanov (2009) au evidențiat un efect de inhibare a fixării biologice a azotulu i
în sol în funcție de erbicid ul utilizatșide speciile bacteriene din sol. Scăderea numărului de
colonii bacteriene de Azotobacter a fostde la 22% la 56% pentru erbicidul Gardianși de la 20%
la 50% pentru erbicidul P ivot. In cazul specieiAzospirillum rezultatele arată o inhibare de la
25% la 75% pentru G uardianșiîntre17%- 56%la tratamentul cu erbicidul P ivot.

381.7. Utilizarea biotestelor pentru a studia efectele remante ale
erbicidelor
Strategiile pentru co mbaterea buruienilor se bazează din ce în ce mai mult pemetoda
chimică,astfel că utilizarea produselor chimice de sinteză a crescut în mod dramatic în ultimele
decenii. Utilizarea produselor de protec ția plantelor este de aceeao sursă de îngrijorare pentru
societatea d ințăriledezvoltate, care ar e un interes tot mai mare pentru mediul înconjurător,
conservarea naturii și a sănătă ții publice în general. Această situa ție a dus la schimbări profunde
în obiectivele de cercetare din agricultur ă.Dezvoltarea și implementarea uneiagriculturii
durabile,implică o utilizare ra țională a produselor de protec ție a plantelor. Organismele de
reglementare (na ționaleși internaționale)și industria chimică a pesticidelor au luat măsuri pentru
a reduce impactul asupra mediului al unor compuși organici , de exemplu . În acest context, există
acum o preocupare marecu privire la natura chimică a prod uselor utilizate în agricultură,
impactul acest ora asupra ecosistemelor adiacente și toxicitatea acestor substan țe în solșiîn apele
de suprafa ță (Sandin-Espana și colab., 2011).
Așa cum s -a prezentat , utilizarea pe scară largă a erbicidelor poatecrea, de asemenea,
îngrijorare privind riscul de fitotoxicitate asupra altor specii care nu fac obiectul direct al
tratamentului. Pe de o parte, riscul implicat în rota ția culturi lorprin acumula reaîn sol a
erbicidelor care au o persisten ță ridicată și sunt aplicate în mod repetat în fiecare an, iar pe de
altă parte, culturile sau plantele adiacente cultur ii tratate, pot fi afectate de răspândirea
erbicidului în timpul aplicării (Pestemer și Zwerger, 1999). Pe baza acestor considerente,
evaluarea riscului de utilizare a produselor de protec ție a plantelor asupra plantelor ne tratate
trebuie să crească,și să ia în considerare utilizarea agronomic ă a produsului. În acest context,
tehnicile biologice (biotestele) reprezintă un instrument util care completează metodele analitice
și oferă informa ții cu privire la biodisponibilitate erbicid ului pentruplantăși eventual alor
fitotoxicitate (Stork și Hannah, 1996).
Cercetările au arătat c ăîn cazul erbicidelor, putem defini două grupe , în funcție de bune le
practici agricole: vegeta ția adiacentă zonelor agricole și culturile succesive din rotație. Testele
biologice (sau biotestele) se folosesc pentru astudiaefectul remanent al unui erbici dpe baza
reacțieiunor specii diferite, alese ca martori, la aplicarea erbicidului respectiv, putândoferi și o
imagine de ansamblu a rela țiilor sol-plantă-erbicide (Hernández -Sevillano și colab,2001). Deși,
există metode chimice de analiză (preciseși simple), testele biologice au anumite avantaje în
studiul erbicide lor:
– detectează atât substan ța activăcât șieventualii produșidedegradare aierbicidului,

39-testele biologice ofere informa ții practice, fiind bazat e pe observarea răspunsul plantei
la erbicid,
-metodologia și materialele necesare pentru a efectua teste biologice sunt în general
simpleși ieftine,(Blacklow și Pheloung, 1991).
Dezavantajul testelor biologice constă în faptul că prin ele însele nu pot furniza informa ții
complete cu priv ire la performan țeleîn mediu a erbicidelor , respectiv natura chimică a
reziduului. Prin urmare, este de asemenea necesar să se studieze natura reziduu rilor prin metode
analitice conven ționale, pentru identificarea posibile lor cauze ale problemelor de medi uși
posibilele solu ții. În acest sens, este foarte important să se știe dacă efectul de fitotoxi edetectat
prinbiotest este datorit substanței active aplicate, unora dintre metaboli ții săi sau unorproduși de
degradare. În acest caz, este necesar să se c unoascăcaleași rata de degradare nu numai pentru
substanța activă, dar, de asemenea, pentru produsele de degradare (Parris hși colab., 1995).
Cercetǎrile efectuate în România , au arǎtat cǎ dozarea chimică a reziduurilor de pesticide
este insuficientă pen tru evidențierea multiplelor efecte determinate de erbicide în sol și în plantă,
fiind nevoie să se elaboreze metode de testare biologică a diferitelor acțiuni ale acestor substanțe
(Ghinea și colab., 2007 ). Folosirea acestei metodologii complexe a permis determinarea
volatilizării pesticidelor, adsorbției pe componentele solului, levigării lor, chiar până la apa
freatică, în plante sensibile și rezistente, biodegradarea pesticidelor în plante (prin procese
enzimatice și neenzimatice), sol (prin metabolizar e și cometabolizare microbiană sau prin
cataliza pur chimică) sau în atmosferă (prin procese de fotoliză).
Evaluarea riscului de utilizare a produselor de protec ția plantelor asupra plantelor a fost
inclusă acum ca o evaluare generică de înregistrare a pr odusului de protec ție a plantelor în
Uniunea Europeană (UE). In general, seafirmă că trebuie raportate toate efectele poten țial
adverseșișă serealizeze studii suplimentare , în cazul în care există indicii ale unor astfel de
efecte. Comisia Europeană re comandă utilizarea de teste biologice , ca o metodă acceptabilă
pentru a detecta un nivel scăzut de reziduuri de erbicide în sol. O astfel de recomandare a fost
publicat în cadrul „European Commission Guidance Document Residue Analytical Methods ”
care a acceptat teste le biologice ca test e de screening, care pot fi utile pentru a evidenția
concentra ții mici de reziduuri de compu și fitotoxic i.
Testele biologice au devenit un instrument necesar pentru detectarea reziduurilor de
erbicide d in solși rezultatele acestor teste biologice sunt acum utilizate pentru a garanta non –
prejudiciu l culturiisuccesive în rotația culturilor (Pestemer șiZwerger 1999.). În plus, sunt
disponibile date de fitotoxicitate a pesticidelor asupra speciilor de cultură și culturilor neincluse
în dosarele transmise de statele membre ale UE , de evaluare a substan țelor active , care ar putea fi
comercializat în Europa în conformitate cu cerin țele Directivei 91/414/ EEC privind introducerea

40pe piață a produselor de protec ție a plant elor în cad rul Uniunii Europene, care prevede o
procedură armonizată pentru aprobarea acestor produse. Această directivă prevede că produsele
de protecție a plantelor, comercializate și utilizate în UE ,să îndeplinească următoarele cerin țe: a)
sănu produc ă efecte no cive asupra sănătă ții umane sau animale și nici un efect inacceptabil
asupra mediului, și b) deșeurile rezultate din aplicarea lor sănu aibăefecte nocive asupra
sănătății umane și animale, asupra apelor subterane sau influen țe negative asupra mediului, și
caresăpoată fi măsurat e prin metode în general simple. In plus s tatele membre , recomandă ca
posesorul unei autorizații sau cei cărora le -a fost acordată o extindere a domeniului de aplicare în
conformitate cu cerințele Directivei 91/414 ,să comunice im ediat autorității competente , toate
informațiile noi privind efectele periculoase potențiale ale unui produs fitofarmaceutic sau ale
reziduurilor unei substanțe active asupra sănătății umane șianimale, a apelor subterane sau cu
privire la efectele pericul oase potențiale asupra mediului.
Agenția Federală a Mediului din Germania , folosește teste de fitotoxicitate cu cel pu țin
șase specii de plante, ( Füllși colab., 2000.). Muștarul, castravetele, sorgul, porumbul și ovǎzul
sunt printre cele mai folosite pla nte în bioteste (Horowitz, 1976), deoarece au o creștere rapidǎ și
o sensibilitate la erbicide.
Răspunsul plantelor indicator la erbicide poate fi evaluat în diferite moduri, cum ar fi:
-testele de germinație. Multe erbicide inhibă puternic germinarea spe ciilor sensibile, iar
unele teste s-au bazat pur și simplu pe numărarea semințelor germinate . Concentra țiile subletal e
produc frecvent o inhibare a alungirii radăcinuțelor și tulpinei , suficient de mare pentru a permite
măsurători valide. De obicei, se obs ervăo afectare a alungirii rădăcinii sautulpinii la o perioadă
de 24-96 de ore. Castravete, sorg ul și ovăzul sunt principalele specii utilizate în testele de
germinare dar aceste teste nu sunt sensibile la inhibitori ifotosintetic i (Kratkyși Warren 1971 ).
– evaluarea plantelor. Determinarea conținutului de substan ță uscată este parametrul de
evaluare cel mai frecvent utilizat în test ele biologice. În general, sunt cântărite tulpinile, nu și
rădăcinile dinsoldeoarece scoaterea lor din sol este laborio asă. Observa țiile bazate pe greutatea
în stare proaspătă și greutatea uscată au furnizat , în general, estimări bune.
Pentrumulte erbicide inhibitoare a fotosintez ei,creșterea tulpinii este redus ă înainte de
apariția simptomelor de vătămare . Măsurarea înăl țimii plantelor sau lungime a frunzelorpoate
furniza o evaluare a activită ții erbicide lorșipoate înlocui cântărire a.Determinările de înălțime a
plantelor, în general, dau rezultate bune, dar, la erbicidelecare induc deformare aplantelor,
valorile de înă lțime/taliea plantei artrebui să fie folosite cu grijă. Korenși colab., (1968) a
constatat că, latiocarbama ți reducerea înăl țimii a fost mai mare decât scăderea în greutate.
Înregistrarea ambii lor parametrii este utilă în experimente, care folosesc diferite tipuri de
erbicide (Horowitz și Blumenfeld, 1973 , citat după Sandin -Espana și colab., 2011 ).Se poate

41folosi de asemenra e stimarea vizuală a dezvoltării relative sau aintensitățiivătămarilor (Scifres
și colab., 1972).
-efecte fiziologice și morfol ogice. Reducerea activită ții fotosintetice de erbicidele
inhibitori de fotosinteză a fost măsurat pe discuri de frunze (De Silva și colab., 1976). Cloroza
poate fi evaluată prin determinarea con ținutului de clorofilă prin spectrofotometr ie (Horowitz ,
1976)iarestimarea viabilit ățiițesutului răd icular, poate fi evaluată cuajutorul testuluicu
tetrazolium(Duffy,1972, citat după Sandin -Espana și colab., 2011 );
– simptomele. Simptomele tipice unui anumit grup de erbicide sau a unui compus dat , pot
fi folosite pentruuntest calitativ numai în cazul în care intensitatea simptomelor sunt relevant e,
acesta poate fi de asemenea utilizat pentru determinări cantitative. Ex. epinastiala bumbac a fost
utilizată pentru a măsura efectul 2, 4 – D.

42CAPITOLUL II
CONDIȚIILE PODOCLIMA TICE ALE ZONEI DE
EXPERIMENTARE
Datele prezentate în această lucrare sunt obținute din experi ențe efectuate în condiții de
câmp, casă de vegetație și analize de laborator.
Experiențele efectuate în condiții de câm p au fost realizate în localitatea Fundulea,
județul Călărași la socitetatea Profa rma Holding SRL și INCDA Fundulea. Caracterizarea
regimului termic și pluviometric pentru perioada de experimentare, s -a făcut pe baza datelor
climatice primare înregistrate de Stația Meteorologică Fundulea.
2.1. AȘEZ AREA GEOGRAFICĂ ȘI G EOMORFOLOGIA
Localitatea Fundulea este așezată în partea de sud -est a țării și în partea de nord a
județului Călărași, la aproximativ 44°30’ latitudine nordică și 24°20’ longitudine estică, î n zona
temperată , cu climat continental extrem. Aflată la o distanță de 33 de kilometri față de București,
localitatea Fundulea beneficiază de condiții favorabile de amplasare în teritoriu fiind str ăbătută
de linia principală de cale ferată București -Constanța.
Vecinii localitățiii sunt:
– la nord-est, comuna Belciugatele;
– la sud-vest, comunele Fundeni și Plătărești
– la sud, comuna Sohatu;
– la sud-est, comuna Să rulești;
– la est, comuna Tămădău l Mare;
– la nord-est, comuna Dragoiești.
Localitatea este amplasată în zona Câmpiei Române de Est, situat ă pe cursul de apă al
Mostiștei, pe linia de separare a Câmpiei Vlasiei și a Bărăganului de Sud .
Teritoriul este, prin excelență, o zona de câmpie cu altitudini ce nu depașesc 50 – 60 de
metri altitudine . Localitatea Fundulea este situată pe râul Cătana, râu propriu localității Fundulea,
deoarece bazinul sau hidrografic se întinde în cea mai mare parte a lui pe teritoriul acestei
localități, la 2 kilometri de confluența cu bazinul Mostiștea.
Adâncimea ape i freatice la Fundulea este la cca. 14 m. Altitudinea medie 56 m. Zona de
vegetație în care se găsește institutul este la limita de trecere între stepă și silvostepă .

43Roca mamă pentru soluri aproape în întregime o formeaz ă în aceast ă zonă materialul
loessoid care ajunge la grosimi ce variază între 8 -10 m iar sub acesta se g ăsesc straturi de 5 până
la 25 m de nisipuri și pietrișuri.
Geomorfologia este de tip Bărăgan, șes brăzdat de fluvii ce -l împart în forme lunguiețe, a
căror lățime variază între 10 – 45 km cu crovuri care sporadic prezintă băltiri.
Bazinul Mostiștei, format pe vechiul curs al râului Ialomița se prezintă ca o vale
secundară cu pante mici. Debitul este intermitent, v ara scade foarte mult transformâ ndu-se într-o
salbă de lacuri izolate. Ace st fenomen a necesitat în ultimii ani executarea unor lucrări speciale
de îmbun ătățiri funciare în zonă prin care să se asigure debite mai mari de apă pentru sistemele
de irigație.
Gradul de mineralizare al apei este de aproximativ 100 mg/l.
Lipsa unor s traturi argiloase ca suport în depozitele loessoide determină o mare
variabilitate a adâncimii pânzei de apă freatică cuprinsă între 10 – 60 m.
2.2. CARACTERISTICIL E FIZICE, CHIMICE ȘI BIOLOGICE ALE
SOLULUI
Condițiile ce caracterizează trecerea de la st epă la silvostepă, au permis ca în aceast ă
zonă să se formeze în mare parte solurile cernoziomice de tip cernoziom cambic. Umiditatea mai
mare decât în step ă a determinat o intensificare a proceselor de argilizare. Astfel, o bună parte
din conținutul de ar gilă din orizintul A a migrat pe profil la limita între orizonturile A și B.
Conținutul în humus este mai ridicat în primii 15 cm datorită fostelor liziere și scade în
mod treptat către adâncime.
Conținutul în azot total (N t) este în general ridicat (0,18 – 0,13 %) la fel ca și cel în fosfor
total (0,018%). De obicei pe cernoziomul cambic, cultivat mai mult timp, se constată o scădere
apreciabilă a conținutului de humus și azot în stratul arabil.
Orizontul A are trei suborizonturi și se întinde pe o adânc ime de 45 cm:
Ap(0-18 cm); lut argilo -prăfos de culoare brun cenușiu foarte închis (10YR 3/2) în stare
umedă și brun cenușiu foarte închis -brun cenusiu închis (10YR 3,5/2) în stare uscată; reavăn
deranjat prin cultivare; friabil în stare umedă; dur în st are uscată; moderat compact; goluri; pori
fini frecvenți; radacini subțiri, frecvente; trecere net ă dreaptă;
Aph: (18 -30 cm); lut argilo -prăfos; aceeași culoare ca în orizontul precedent; tasat;
astructurat (masiv); potrivit de umed, cu crotovine și restu ri de rădăcini fine; trecere netă dreaptă;

44Am (30-45 cm); lut argilo -prăfos; brun foarte închis -brun cenușiu foarte închis (10YR
2.5/2) în stare umedă și brun cenușiu foarte închis -brun cenușiu închis (10YR 3,5/2) în stare
uscată; reavăn; structură grăunț oasa și poliedrică subangulară medie, bine dezvoltată; friabil în
stare umedă; dur în stare uscată; afânat; goluri rare; pori fini, frecvenți; cervotocine rare; rădăcini
subțiri frecvente; trecere treptată, ondulată;
AB: (45-62 cm); lut argilos (lut argil o-prăfos-argilă prăfoas ă), brun cenușiu foarte închis –
brun închis (10YR 3/2,5) în stare umedă și brun (10YR 4/3) în stare usc ată; reavăn; stuctura
poliedrică subangulară medie, bine dezvoltată ; friabil în stare umeda; dur în stare uscata; goluri
rare; pori fini, mijlocii frecvenți; rădăcini subțiri, frecvente; trecere treptata;
Bv1 (62-82 cm); lut argilos (lut argilo -prăfos); brun închis (10YR 3/3) în stare umedă și
brun (10YR 4/3) în stare uscată; reavăn; stuctura poliedrică subangulară medie, bine dezvol tată;
friabil-tare în stare umedă; dur în stare uscată; goluri rare; pori fini, frecvenți; rădăcini subțiri,
rare; trecere treptată, ondulată;
Bv2 (82-112 cm); lut argilo -prăfos; brun galbui închis (10YR 4/4) în stare umedă și brun
gălbui (10YR 5/4) în st are uscată; reavăn; structura poliedrică subangulară medie, bine
dezvoltată; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; goluri rare; pori fini și mijlocii, foarte
frecvenți; coprolite și cervotocine; rădăcini subțiri, rare; trecere treptată, ondulată;
Bv3 (112-140 cm); lut argilo -prăfos; brun gălbui închis -brun gălbui (10YR 4,5/4) în stare
umedă și brun gălbui închis (10YR 5,5/4) în stare uscată; reavăn; astructurat, masiv; friabil în
stare umedă; moderat coeziv în stare uscată; pori fini frecvenți; copr olite și cervotocine rare;
trecere treptată, ondulată;
Cnk1 (140-170 cm); lut prăfos (lut argilo -prafos); brun g ălbui (10YR 5/6) în stare umedă
și brun gălbui deschis (10YR 6/4) în stare uscată; reavăn; astructurat, masiv; friabil în stare
umedă; slab coe ziv în stare uscată; pori fini și mijlocii foarte frecvenți; efervescență puternică;
pseudomicelii și vinișoare de CaCO 3; trecere treptată , ondulată;
Cnk2 (170-200 cm); lut (lut argilo -prăfos); galben bruniu (10Y R 6/6) în stare umedă și
brun gălbui deschi s (10YR 6/4) în stare uscată; astructurat, masiv; friabil în stare umedă; slab
coeziv în stare uscată; pori fini și mijlocii foarte frecvenți; efervescență foarte puternică; pete
numeroase, pseudomicelii, vinișoare și concrețiuni mici, rare de CaCO 3.
Principalele proprietati fizice, hidrice și chimice ale solului sunt prezentate în tabelul 2.1.
În ceea ce priveș te porozitat ea, raportul pori ocupaț i cu apă/pori ocupaț i cu aer, acesta se
prezintă foarte favorabil fiind cuprins între 0,9 – 1,1 pe adâncimea de la 30 la 130 cm.
În stratul 0 -30 cm predomină apa, în timp ce sub 130 cm substratul este puțin alterat iar
aerația este mai mare.

45Pe întregul profil raportul între porii ocupați de apă și cei ocupați de aer este favorabil
creșterii plantelor.
Conținutul cel mai ridicat în humus, de 3,0% se g ăsește în stratul 0 – 30 cm și scade brusc
în suborizontul Am la 2,4%. În continuare, pe profil, cantitatea de humus scade treptat.
Tabelul 2.1
Principalele proprietăți fizice, hidrice și chimice ale solului
de tipcernoziom cambic de la Fundulea *
The main physical , hydric and chemical properties of cambic chernozem soilfrom Fundulea
Orizonturi și adâncimea, (cm)
Proprietăți ApAphAmA/BBv1Bv2Bv3CnK1 CnK2
0-1818-3030-4545-6262-8282-112112-140149-170170-200
Nisip grosier
(2-0.2 mm)0,00,00,00,00,00,00,0 0,0 0,0
Nisip fin
(0.2-0.02 mm)28,128,026,228,129,829,732,2 34,5 39,7
Praf
(0.02-0.002 mm)33,134,233,832,132,535,035,0 33,2 29,8
Argilă (0.002 mm) 38,837,840,039,837,735,332,8 32,3 31,0
Argilă fizică
( 0.01 mm)53,852,855,553,652,451,349,7 46,8 44,6
Textura LLLLLLLALALALA LA LA
Densitatea aparentă
g/cm31,191,401,411,441,441,441,44 1,32 1,36
Porozitate totala % 56484846464646 51 49
Porozitate de aerație
%18121310111111 15 15
Grad de tasare % -967111099 -1 2
Coeficient de ofilire
%11,910,911,910,810,39,48,8 9,0 8,5
Capacitatea de câ mp
%32262525242424 27 25
Conductivitatea
hidraulică mm/h21,115,616,112,210,417,812,2 20,0 7,8
pH (în apa) 6,36,56,87,27,27,27,4 8,1 8,2
Humus % 3,03,02,42,11,51,20,9 0,8 0,6
C:N 11,411,810,810,1– – –
Nt % 0,180,170,150,14– – –
P2O5 total % 0,080,070,060,04– – –
P2O5 mobil ppm 281433– – –
K mobil ppm 9887108108– – –
Baze de schimb me/100
g sol18,818,919,419,719,218,117,4 16,7 14,7
Grad de saturaț ie în baze
%89,188,795,193,496,096,397,6 100 100
* Sursa: Dumitr u Elisabeta, 1997. Conferința Națională pentru Știința solului. Publ. SNRSS nr.
29, p 158.

46Reacția solului este slab acidă la suprafață apoi devine neutră și treptat trece către slab
alcalină înregistrâ nd valoarea maximă de 8,2 unități pH în orizontul Cnk 2, datorită prezenței
unor cantități mai mari de carbonat de calciu.
Capacitatea totală de schimb cationic are valori ridicate și indică o reprezentare foarte
bună a complexului absortiv al solului (argilă + humus).
Aprovizionarea solului cu substanțe nut ritive este foarte bună.
Structura solului este glomerulară, în orizontul A prezintă într -o proporție mare agregate
stabile. În orizontul B agregatele devin tot mai mari, structura evoluând spre nuciformă sau
prismatică.
Capacitatea capilară este 39%. Pe rmeabilitatea bună în orizontul A devine mai slabă în
orizontul B datorită texturii argiloase.
2.3. VEGETAȚIA
Din punct de vedere al resurselor vegetale ale zonei se poate evidenția că pe terenurile
situate la limita de trecere dintre stepă și silvostepă s-a observat inducerea în timp a unor serii de
modificări ale dezvoltării vegetației lemnoase și ierboase ca rezultat al interacțiunii zonelor
vecine (stepă respectiv zonă de pădure).
Alternanța în timp a vegetației lemnoase/ierboase și complexul de fact ori externi au
determinat principalele caracteristici ale acestor cernoziomuri.
Vegetația lemnoa să. Pădurile naturale se găsesc în aceasta zonă sub formă de pâlcuri,
predominâ nd esențele de Quercus (Q. pedunculata ,Q. pubescens, Q. pedunculiflora șiQ. cerris)
care sunt însotițe de arbuști ( Crataegus monogina ,Cornus mas ). Din loc în loc, în luminișurile
pădurii se întâlnesc specii ierboase ca: Poa pratensis ,Salvia pratensis ,Medicago minima ,
Medicago falcata ,Festuca vallesiaca , etc.
Pe marginea drumuri lor și pe hotarele dintre teritorii se pot întâlni perdele de protecție
formate din: salcâm ( Robinia pseudocacia ), plop (Populus ssp ), oțetar (Rhus ssp).
În livezi predomină sâmburoasele: cais, prun și cireș iar dintre sămânțoase mărul și părul.
Vegetația ierboasă spontană este alcatuită din asociații aparținând diferitelor familii
botanice. Cele mai raspândite sunt speciile din familiile Cruciferae șiGramineae .
Speciile întâlnite cel mai frecvent sunt: muștarul de câmp ( Sinapis arvensis ), rapița
sălbatică (Brassica rapa ), pungulița ( Thlaspi arvense ), traista ciobanului ( Capsella bursa
pastoris), pirul târâtor ( Agropyron repens ), pirul gros ( Cynodon dactylon ), mohorul galben
(Setaria glauca ), mohorul verde ( Setaria viridis ), mohorul lat ( Setaria vertici llata), costreiul
(Sorghum halepense ), rugul (Rubus caesius ), hrișca urcătoare ( Polygonum convolvulus ), troscot

47(Polygonum aviculare ), zamoșița ( Hibiscus trionum), volbura ( Convolvulus arvensis ), sângele
voinicului ( Lathyrus tuberosus ), pălămida ( Cirsium a rvense), știrul alb ( Amaranthus albus ),
cânepa salbatecă ( Canabis sativa ), loboda ( Chenopodium album ), albăstrița ( Centaurea cyanus ),
pătlagina ( Plantago lanceolata ), macul (Papaver rhoeas) și mușețelul nemirositor ( Matricaria
inodora), (foto 2.1) .
Foto2.1.Imagini cu specii din vegetația ierboasă spontană în Fundulea
Foto 2.1. Images of species of herbaceous vegetation spontaneous from Fundulea
Vegetația ierboasă cultivată găsește în această zonă condiții de creștere și dezvoltare
foarte bun e.Zona este considerată cerealieră, fiind potrivită pentru cultura grâului și porumbului
alături de care se pot cultiva cu succes plantele industriale (floarea -soarelui, inul pentru ulei,
rapița, sfecla de zahăr), leguminoasele pentru boabe (mazărea, faso lea, năutul) și plantele
furajere anuale sau perene.
2.4. CLIMA
Din punct de vedere climatic, zona orașului Fundulea, se caracterizeaza prin aspectul
unei forme de tranziție între clima stepei uscate și a zonei subumede forestiere încadrată în
climatul d e tipDfax,temperat continental, dupaKÖPPEN .

482.4.1. Regimul termic
Luna cea mai caldă a anului este luna iulie în care temperatura medie depășește 22°C iar
în luna ianuarie, luna cea mai rece a anului, temperatura medie a aerului scade până la -2,6°C.
Temperatura medie anuală era în jur de 10,5°C dar se observă o creștere a temperaturii
medii în ultima perioadă de aproximativ 1.3°C ( Figura 2.1), ceea ce core spunde cu previziunile
privind încălzirea globală.
1010.210.410.610.81111.211.411.6
1971-1980 1981-1990 1991-2000 2001-2013Temperatura medie (°C)
Fig.2.1.Temperaturile medii, 19 71-2013,Fundulea
Fig.2.1.Average temperatures, 1971 -2013, Fundulea
Amplitudinea termică anuală măsoara 26,2°C iar cea absolută 73,3°C. Valorile termice
extreme înregistrate la Fundulea au fost de 37 C în sezonul cald al anului și d e- 26C în sezonul
rece.
În general iernile sunt aspre iar verile foarte călduroase. Brumele târzii de primavară nu
depășesc data de 11 aprilie iar cele timpurii de toamna nu cad mai devreme de 21 octombrie.
Durata anuală a zilelor fără îngheț este cuprinsă între 201 -210 zile.
Umezeala aerului este unul dintre parametrii climatului zonal care se corelează în general
cu temperatura aerului. La valori mari ale temperaturi i aerului (peste 28 C) corespund valori
mici ale umezelii aerului (60 -65%) iar la temperaturi mai sc ăzute umezeala aerului crește
semnificativ având valori între 85 -90%.
Pentru cultura plantelor de câmp, um iditatea aerului, prezintă importanță mai ales în
perioada înfloritului și fructificării. Valorile mari ale acesteia putând inhiba procesele de
dezvoltare a plantelor în detrimentul producției prin prelungirea și accentuarea fenomenelor de
secetă atmosferică.

492.4.2. Regimul precipitațiilor
Suma precipitațiilor anuale este în medie de 565 mm repartizată neuniform în cursul
anului. Analiza datelor climatice multianuale (temperatură și umiditate) de la Fundulea prin
metoda climogramelor pune în evidență o perioadă de peste 60 de zile cu condiții de ariditate
(iulie-octombrie, pr ima decadă ) în care precipitațiile cazute sunt mult mai mici decât
evapotranspirația potențiala maximă ( Figura2. 2).
-50510152025303540
IIIIIIIVVVIVIIVIIIIXXXIXIITemperatura (°C), Precipitatii (mm)Temperatura medie
Precipitatii 1/2
Precipitatii 1/3
Fig.2. 2. Climograma, Fundulea 1961 -2013
Fig.2. 2. Climograma, Fundulea 1961 -2013
Repartiția neuniformă a precipitațiilor în cursul anului, determinată în mare masură de
evoluția fronturilor atmosferice, poate indica pentru fiecare an agricol condiții specifice încât
perioadele secetoase pot surveni atât în timpul iernilor cât și în diferite momente ale parcurgerii
perioadei de vegeta ție a plantelor. De aceea în mod curent discutăm de condiții climatice
specifice ale anului de cultură.
Pentru culturile de primavară în condiții de neirigare, atât precipitațiile c ăzute în perioada
de vegetație și mai ales cele din perioadele cuprinse în tre momentul executării lucrărilor de baza
ale solului până în momentul semănatului contribuie nemijlocit la formarea recoltelor și
reprezintă unul din principalii factori limitativi ai producției.
2.4.3. Alți parametri climatici (vânturile)
Acțiunea vâ nturilor influențează foarte mult procesul de evaporație atât la suprafața
solului cât și în sol. De asemenea poate provoca fenomene de eroziunea solului, influențează
precipitațiile și unele procese legate de biologia plantelor. Pentru zona Fundulea vântu rile

50predominante bat din est (3.1 m/s) și din nord -est (4.4 m/s), fiind reprezentate de Crivăț din sud –
est, Baltărețul din vest și Austrul din sud -vest.
În general în toț i anii, în lunile de primavară mișcările aerului sunt mai accentuate
comparativ cu c ele de vară care sunt mai calme.
2.5. PARTICULARITĂȚI LE CONDIȚIILOR CLIMA TICE ALE
ANILOR AGRICOLI ÎN P ERIOADA DE EXPERIMEN TARE
Anul 2012
Anul 2012 a fost un an cald, cu temperaturi și fenomene extreme: vara a fost extrem de
călduroasă și secetoasă, tem peraturamedie a fost cu 1.2°C peste media multianuală, maximul
fiind în luna iulie, cu 4.7°C peste media multianuală , în timp ce iarna a fost una geroasă, cu
temperaturi sub media multianuală în luna februarie (Figura 2. 3).
Media 2012 = 11.9°C
Media MA = 10.7°C
-10-5051015202530
IIIIIIIVVVIVIIVIII IXXXIXII
LunaTemperatura medie lunara (°C)Anul 2012
Media multianuala (1960-2010)
Fig. 2.3. Temperaturile medi i lunare înregistrate la Fundulea în anul 2012
Fig. 2.3. Monthly average temperatures recorded at Fundulea in 2012
Anii din deceniul 2001 -2011 sunt cunoscuți ca unii dintre cei mai călduroși înregistrați
atât în România dar și global, iar nouă luni ale an ului 2012 (martie – noiembrie) sugerează că
nici acest an nu a făcut excepție. La nivel planetar "Instabilitatea naturală a climatului s -a datorat
unor fenomene de încălzire anormală ca El Nino și La Nina, care au un efect asupra
temperaturilor și precipit ațiilor sezoniere și anuale, dar nu pun în pericol tendința generală de
încălzire pe termen lun g precum schimbările climatice antropice , mai exact cele care sunt legate
de activitatea umană ”, (Michel Jarraud, www.medi afax.ro).Cantitățile de precipitații înregistrate
la Fundulea în cursul anului 2012 au totalizat 562,8 mm, cu numai 15.9 mm sub media
multianuala. Cu toate că precipitațiile au căzut într -o cantitate apropiată de norma pluviometrică
a zonei, anul 2012 a fost secetos. Acest lucru s -a datorat faptului că precipitațiile au fost în mod

51neuniform distribuite pe parcursul a nului, cele mai însemnate căzâ nd în lunile mai – 159,5 l/mp
și decembrie – 87,9 l/mp. Precipitațiile din lunile ianuarie, februarie, mai, de și au avut valori ce
au depășit media multianuală, au fost distribuite inegal și au căzut în timp scurt, acestea
nereușind să acopere deficitul de precipitații din lunile iunie, iulie, august, cand a plouat foarte
puțin, (Figura 2. 4).
Suma 2012 = 562.8
Suma MA = 578.7
020406080100120140160180
IIIIIIIVVVIVIIVIIIIXXXIXIIPrecipitatii (mm)Anul 2012
Precipitatii multianuale (1960-2010)
Fig. 2.4. Precipitațiile lunare înregistrate la Fundulea în anul 2012
Fig. 2.4. Monthly rainfall recorded in Fundulea in 2012
Analiza climogramei anului 2012 evidențiază o perioadă de secetă prelungită începând cu
luna iunie care s -a prelungit până în luna august (Figura 2.5).Prin aceste caracteristici anul 2012
poate fi considerat anul cel mai secetos din perioada de experimentare.
-20-100102030405060708090
IIIIIIIVVVIVIIVIIIIXXXIXII
LunaTemperatura (°C), Precipitatii (mm)Temperatura medie
Precipitatii1/2
Precipitatii 1/3
Fig. 2.5.Climograma, Fundulea 201 2
Fig. 2.5.Climograma, Fundulea 201 2

52Anul 2013
De asemenea șianul 2013 s -a caracterizat prin t-o vremecaldă, chiar deosebit de caldă,
temperatura medie a anului fiind peste media multianuală cu 1,4°C. S -au evidențiat valorii medii
ale temperatur ii aerului situate cu 3,8 și 2,9°C peste mediile perioadei în lunile octombrie și
noiembrie, (Figura 2. 6).
Media 2013 = 12.1°C
Media MA = 10.7°C
-5051015202530
IIIIIIIVVVIVIIVIII IXXXIXII
LunaTemperatura medie lunara (°C)Anul 2013
Media multianuala (1960-2010)
Fig. 2.6. Temperaturile medii lunare înregistrate la Fundulea în anul 2013
Fig. 2.6. Monthly average temperatures recorded at Fundulea in 2013
Conform datelor de la ANMH, pe ansamblu, este vorba de o toamnă și un decembrie
călduros în întreaga zonă continent ală a Europei . Contextul baric care a dus la înregistrarea
acestor temperaturi mai ridicate decât ar fi obișnuit a fost constituit șide activitate ciclonică
intensă din Atlanticul de Nord și existența ariilor anticiclonice ce au ocupat sudul, centrul și e stul
continentului. Această distribuție a condiționat în toată Europa o circulație a maselor de aer din
sector predominant sudic și vest -sud-vestic, calea avansului către continent a maselor de aer
nord-african, în cazul circulațiilor sudice, fie atlantice -aer cald și umed, în cazul circula țiilor
dinspre sud -vest și vest.
Cantitățile de precipitații înregistrate la Fundulea în cursul anului 201 3 au totalizat 700,6
mm, cu121,9 mmpeste media multianuala, (Figura 2. 7).

53Suma 2013 = 700.6
Suma MA = 578.7
020406080100120140
IIIIIIIVVVIVIIVIIIIXXXIXIIPrecipitatii (mm)Anul 2013
Precipitatii multianuale (1960-2010)
Fig. 2.7. Precipitațiile lunare înre gistrate la Fundulea în anul 2013
Fig. 2.7.Monthly rainfall recorded at Fundulea in 2013
Acest an s -a caracterizat prin cantități mari de precipitații în lunile mai, iunie și iulie.
Excedentul pluviometric din aceste luni și valorile termice ale aerului în perioada de vegetație a
exclus apariția perioadelor de stres hidric, întâlnite în ceilalți ani. Totuși, condițiile de secetă s -au
manifestat în luna august (Figura 2. 8).
-10010203040506070
IIIIIIIVVVIVIIVIIIIXXXIXII
LunaTemperatura (°C), Precipitatii (mm)Temperatura medie
Precipitatii1/2
Precipitatii 1/3
Fig. 2.8.Climograma, Fundulea 2013
Fig. 2.8.Climograma, Fundulea 2013

54Caracterizarea anilor de experimentare în perioada de vegetație a culturilor
agricole studiate
Anii de experimentare au fost diferiți atât în privința sumei precipitațiilor cât și a
distribuției lunare a acestora pe parcursul perioadei de creștere și dezvolta re a culturilor agricole.
Temperaturile medii lunare înregistrate în anii de experimentare au fost peste media
multianuală cu 2.8°C în anul 2012 respectiv 1.2°C în anul 2013. Precipitațiile înregistrate în
perioada de vegetație a culturilor, din anul 2012, a fost sub media multianuală cu 30.7 mm în
timp ce în anul 2013 acestea au depășit cu 127 mm media multianuală. In prima parte a
sezonului de creștere a plantelor a fost un deficit de precipitații în anii de experimentare, urmat
de un excedent de precipit ații în luna mai comparativ cu normala zonei (100.5 mm în anul 2012).
In lunile următoare , în anul 2012 s-au înregistrat din nou deficite de precipitații începând cu luna
iunie, iar în anul 2013 numai în luna august, (Tabelul 2.2).
Tabelul 2.2
Temperatur ile medii lunare (°C) și distribuția precipitațiilor (mm) în timpul
perioadei de vegetație a porumbului și florii -soarelui. Fundulea, 201 2- 2013.
Monthly average temperatures (° C) and distribution of rainfall (mm) during the growing
season of maize and s unflower. Fundulea, 2012 – 2013.
Luna IV V VIVIIVIII IXSuma
Temperatura (°C) 2012 14.2 1823.3 27.225.119.5 148.5
Temperatura (°C) 2013 13.2 18.9 21.7 23.123.816.8 137.1
Media multianuală 11.11 16.89 20.6 22.521.917.2 128.6
Diferențe (± t°C),2012 3.1 1.1 2.7 4.73.12.3 2.8
Diferențe (± t°C), 2013 2.1 2.0 1.1 0.61.8-0.41.2
Precipitații (mm) 2012 35.1 159.5 20.7 247.849.1314.2
Precipitații (mm) 2013 38.5 97.1 126.7 96.122.291.4 472
Media multianuală 44.1 60.5 71.8 69.350.2 49344.9
Diferențe (±mm), 2012 -9.5100.5 -51.6-70.2-3.2-1-30.7
Diferențe (±mm), 2013 -5.636.6 54.9 26.8-2842.4127.1
In concluzie a existat o variație mare a regimului termic din anii agricoli studiați și o
repartiție neuniformă a precipitațiilor. Resursele termice efective în perioada aprilie -septembrie,
au asigurat anual o sumă a temperaturilor medii zilnice pozitive cuprins ă între 134.8 – 148.5°C
peste media multianuală (128.6), suficientă pentru formarea producțiilor de porumb și floarea –
soarelui. Apariția fenomenului de secetă prelungită în perioadele critice pentru plantele de
porumb și floarea -saorelui s -a manifestat pregnant în anul 2012.

55CAPITOLUL III
SCOPUL CERCETARILOR. MATERIALUL ȘI METODE DE
LUCRU
3.1. SCOPUL CERCETĂR ILOR
Pentru agricul tură și silvicultură care ocupă cca. 70% din suprafață uscatului, pesticidele
sunt principalele surse de poluare, reprezintând o categorie specială de risc sub aspectul
integritații echilibrului ecologic. Cu toate acestea erbicidele (care dețin ponderea ce a mai mare
din totalul pesticidelor utilizate) vor rămâne și în agricultura viitorului un instrument eficient
pentru controlul buruienilor în cadrul luptei integrate.
Progresele obținute, în ultimii ani, de cercetarea științifică în domeniul tehnologiilor
plantelor de câmp precum și în domeniul ameliorării acestora prin crearea de hibrizi rezistenți la
erbicide a condus la apariția unor noi tehnologii (Ex. Clearfield®, ExpressSun) care, oferă soluții
mai bune împotriva unei game vaste de buruieni, contribui d la reducerea poluării și la sporirea
continuă a producțiilor. O mare parte a fermierilor din România aplică noile tehnologii care
implică utilizarea de hibrizi de floarea -soarelui rezistenți la diferite erbicide (ex. imazamox și
tribenuron -metil). Princi palele avantaje constau în creșterea eficacității în combaterea buruienilor
dicotiledonate ( Cirsium, Xanthium, Chenopodium, Sorghum ), considerate "buruieni problemă"
pentru condițiile României și eficacitate împotriva buruien i parazite Orobanche cumana , care a
devenit o mare problemă odată cu intensificarea secetei.
Pentru a optimiza utilizarea erbicidelor sunt necesare studii integrate. În acest sens scopul
acestei teze a fost de a determina atât eficacitatea noilor erbicide (imidazolinone și tribenuro n-
metil la floarea -soarelui și amestecuri de erbicide la porumb) asupra controlul buruienilor dar și
de a evidenția efectul remanent în sol prin analiza calității solului și bioteste .
Principalele obiective urmărite în cercetările privind utilizarea unor erbicide la culturile
de porumb și floarea -soarelui au vizat următoarele aspecte :
Evaluarea eficienței noilor erbicide în combaterea buruienilor la culturile de
porumb și floarea -soarelui în relație cu condițiile climatice;
Evaluarea efectului noilor erbicide asupracalitățiichimice și biologice a solului
în relație cu: planta cultivată, sistemul de agricultură și condițiile climatice;
Evaluarea efectului utilizării erbicidelor și sistemului de agricultură asupra
capacității solului în fixarea azotului nesimbi otic.
Evidențierea persistenței în sol a erbicidelor prin metode biologice

563.2. MATERIALUL ȘI M ETODELE DE LUCRU
Observațiile și determinările care fac obiectul de studiu al prezentei lucrări s -au efectuat
în condiții de câmp ( la SC Profarma Holding SRL din Fundulea șiîn câmpul experimental al
laboratoarelor de Agricultură ecologică și Sisteme de Agricultură Durabilă de la Institutul
Național de Cercetar e-Dezvoltare Agricolă Fundulea ) în cadrul a două experiențe. Alte două
experiențe au fost realizate în co ndiții de casă de vegetație și laborator (la USAMV București) .
3.2.1. Evaluarea eficienței erbicidelor ariloxiacizi , amestecuri șiALSîn combaterea
buruienilor la culturile de porumb și floarea -soarelui în relație cu condițiile climatice
Cercetările pent ru evaluarea eficienței noilor erbicide în combaterea buruienilor la
culturile de porumb și floarea -soarelui au fost efectuate în condiții de neirigare pe unsolde tip
cernoziom cambic din sud-estul României (la SC Profarma Holding SRL din Fundulea, jud.
Călărași) în anii 2012 și 2013.
Variantele experimentale au fost amplaste după metoda blocurilor randomizate, în trei
repetiții, având suprafața de 25 m2 fiecare. Plantele premergătoare la porumb au fost grâul de
toamnă în anul 2012 și floarea-soarelui în anul 2013.
Substanțele active și dozele de erbicide studiate la porumb sunt prezentate în tabelul 3.1.
Tabelul3.1
Variantele experimentale la porumb
Experimental variants for maize
Tratamente
pre-
emergenteSubstanța activăDoza,
(l/ha)Tratamente
post-
emergenteSubstanța activăDoza,
(l/ha)
V1 Netratat V1-Netratat
V2
Frontier
ForteDimethenamid P,
720 g/l1.2V2
CambioBentazon, 320 g/l + 90 g/l
Dicamba1.2
V3
GuardianAcetoclor , 820-860
g/l + Antidot2,5V3
Ceredin2,4 D,300 g/l+100 g/l
Dicamba1
V4
Wing PDimethenamid P,
212.5 g/l +
Pendimethalin, 250
g/l4V4
CambioBentazon, 320 g/l + 90 g/ l
Dicamba2 l
V5
GardorpimMetolaclo r, 312.5g/l
+ Terbutilazin, 181
g/l4V5
CambioBentazon, 320 g/l + 90 g/l
Dicamba2
V6
AkrisDimetenamid P,
25.2 g (280 g/l) +
Terbutilazina 22.5 g
(250 g/l))4V6
Buctril
UniversalBromoxinil, 280 g/l + acid
2,4 D, 280 g/l)1
V7
Merlin DuoIsoxaflutol 37.5 g/l
+ terbutilazin 375
g/l)2,5V7
AdengoSoxaflutol 225 g/l+
tiencarbazon -metil
90g/l+cip rosulfamide 150 g/l0.35

57La porumb tratamentele aplicate post -emergent au fost realizate în stadiul 13 -14 BBCH
(trei-patru frunze formate).
Lafloarea-soarelui în anul 2012 , planta premergătoare a fost grâul de toamnă , iar în anul
2013, planta premergăto are a fost rapița de toamnă .
Substanțele active și dozele de erbicide studiate pentrufloarea-soareluisunt prezentate în
tabelul3.2.
Tratamentele aplicate post -emergent la floarea -soarelui au fost realizate în faza de 4 -6
frunze respectiv stadiul de cre ștere 14-16 după scara de evaluare BBCH.
Erbicidul Express®50 SG având o aderență mică cu buruienile a fost folosit cu adjuvantul
Trend®90 în concentrație de 0,1 % (250 ml/ha) iar erbicidul Pulsar® 40 s -a folosit ca atare.
Tabelul3.2
Variantele exper imentale la floarea -soarelui
Experimental variants for sunflower
Tratamente
Denumire comercialăSubstanța activă Timpul de aplicareDoza,
(l,g)/ha
Tehnologie convențională – hibrid: Performer
Martor netratat –
Frontier Forte®720 g/l Dimethenamid -P Pre-emergent 1,4
Stratos Ultra® + Dash®HC100 g/l Cicloxidim + adjuvant Post-emergent
32-33 BBCH2 + 2
Tehnologia Clearfied®– hibrid LG 56.63
Martor netratat
Pulsar® 40 40 g/l Imazamox Post-emergent
14-16 BBCH1,2
Tehnologia Express – hibrid P R64LE20
Martor netratat
Frontier Forte®720 g/l Dimethenamid -P Pre-emergent 1,4
Express® 50 SG
+ Trend® 9050 g/kg T ribenuron -metil +
adjuvantPost-emergent
14-16 BBCH30
+0,1%
Stratos Ultra® + Dash® HC100 g/l Cicloxidim+ adjuvant Post-emergent
32-33 BBCH2+2
S-au efectuat determinări privind efectul erbicidelor aplicate asupra compoziției floristice
și eficienței de combatere a buruienilor și producției obținute.
Determinarea infestării variantelor experimentale cu buruieni s -a făcut prin meto da
numerică iar eficiența combaterii buruienilor (ECB) s -a apeciat vizual ca procent de vătămare
(0% = fără vătămare, 100% = total distrus).

583.2.2.Evaluarea efectului erbicide lor studiate asupracalității biologice a solului în
relație cu: planta cultiva tă, sistemul de agricultură și condițiile climatice
Pentruevidențierea efectului erbicide lor asupraprincipalilor indici biologici ai solului în
relație cu: planta cultivată, sistemul de agricultură și condițiile climatice s-aurecoltat probe de
sol, dela SC Profarma Holding SRL din Fundulea, jud. Călărași, dincele două experiențe
efectuate la porumb și floarea -soarelui cu diferite erbicide . Paralel s -au utilizat probe de sol
recoltate di n câmpul experimental al laboratoarelor de Agricultură Ecologică și Sisteme de
Agricultură Durabilă de la Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare Agricolă Fundulea . Solul
a fost de tip cernoziom cambic.
Au fost prelevate probe de sol din stratul de sol 0 -20 cm, în perioada de vegetație a
culturilor agricole studiate (pe data 20 iulie 2012 și 23 iulie 2013).
Experiențele au fost efectuate în condiții de neirigare.
Variantele experimentale la INCDA Fundulea au fost bifactoriale de tipul 2 x 4 :
-factorul A – sistemul de agricultură: a 1- agricultură organică; a2- agricultură
convențională;
-factorul B – cultura:b1- soia, b 2- grâu, b 3- porumb, b 4- floarea soarelui.
In sistemul de agricultură organic ă s-a practicat o rotație de 8 ani (grâu/soia, porumb,
floarea-soarelui– lucernă (4 ani, ca solă acoperitoare) , iar lucrăr ile efectuate au fost: dezmiriștit,
discuit (la 18 cm), lucrat cu combinatorul, semănat și în cazul culturilor prășitoare 2 prașile
mecanice și 2 manuale.
In sistemul de agricultură convențional s -a practicat o rota ție de 4 ani ( 1. grâu, 2. soia-3.
porumb, 4.floarea-soarelui) și s -au efectuat în plus lucrări de fertilizat și tratamente chimice,
astfel: la grâu s -a fertilizat toamna cu 80 kg s.a N/ha și s -a erbicidat cu Icedin; la soia, porumb și
floarea-soarelui s -a fertilizat cu 100 kg/ha ingrășăminte co mplexe NPK (15,15,15) s -a aplicat un
tratament pe vegetație pentru combaterea buruienilor, o prașilă manuală și două mecanice.
Probelede solau fost condiționate după metoda Peterbur gsski. Metoda presupune
alegerea atentă a tuturor impurităților, resturil or vegetale și sitarea probelor.
S-au efectuat analize vitale (activitatea potențială de respirație , activitatea celulozolitică a
solului) după metoda Ștefanic (1994; 2006) și analizele chimice (pH -ul solului și carbonul
organic) după metoda Elena Stoica ( 1986) și Salfeld (1974).
Activitatea celulozolitică este exprimată în % celuloză biodegradată iar respirația în
miligrame CO 2 eliberat de 100 g sol s.u. /24 ore
Prelucrarea statistică s -a făcut după Snedecor (1968), Ceapoiu (1968)și Ștefanic (2010).

59Descrierea metodelor de lucru
Determinarea respirației potențiale a solului
Definiție
Respirația solului – eliberarea de bioxid de carbon (CO 2) din sol, este un parametru de
evaluare globală a activității mic roflorei solului și reprezintă o măsură a intensității cu care se
desfășoară diferite procese din sol în care este implicată microflora solului (Ștefanic, 1999).
Bioxidul de carbon rezultă din mai multe surse: descompunerea microbiană aerobă a materiei
organice din sol, rădacinile plantelor, din r espirația faunei din sol și eventual din dizolvarea
carbonaților în soluția solului. Viteza de eliberare a CO 2 se poate exprima în CO 2–mg/100 g
sol/24 ore sau în C lbs/acru/ zi sau kg/ha/zi. In timpul descompunerii microbiene a materiei
organice a solului, conținutul de nutrienți organici (ex. fosforul organic, azotul și sulful) sunt
convertite în forme anorganice care sunt disponibile pentru a fi absorbite de către plante. Ac eastă
conversie este cunoscută ca mineralizare. Respirația solului este de asemenea, cunoscută sub
numele de mineralizarea carbonului.
Importanță
Respirația solului reflectă capacitatea solului de a susține viața, inclusiv culturile,
animalele din so l și microorganismele. Descrie nivelul de activitate microbiană, conținutul de
materie organică și descompunerea acesteia. In laborator, respirația solului poate fi folosită
pentru a estima masa microbiană a solului și a face unele interferențe privind cic lul nutrienților
în sol. Respirația solului este de asemenea un indicator al abilității solului de a susține creșterea
plantelor. Respirația excesivă și descompunerea microbiană a materiei organice au loc după
lucrarea mecanică a solului datorită distruger ii agregatelor care anterior au protejat materia
organică a solului și creșterii aerării solului. Epuizarea materiei organice, reducerea agregatelor
solului și limitarea nutrienților necesari plantelor și microorganismelor pot avea ca rezultat
reducerea pr oducției culturilor în absența inputurilor adiționale
În general, valorile mai mari ale respira ției solului indic ăo calitate mai bun ăa solului.
Reducerea respirației solului indică faptul că există o cantitate redusă de materie organică
sau activitate microbială aerobă. Poate de asemenea indică faptul că, proprietățile solului care
contribuie la respirația solului (temperatura, umiditatea, aerația, azotul disponibil) lim itează
activitatea biologică, descompunerea și sinteza materiei organice. Dacă respi rația solului este
redusă, nutrienții nu sunt eliberați de materia organică a solului pentru a hrăni plantele și
organismele din sol. Aceasta afect ează respirația plantelor, care poate avea ca rezultat moartea
plantelor. Mineralizarea incompletă a materiei organice apare adesea in solurile saturate cu apă

60sau inundate, rezultând formarea de compuși dăunători pentru plantă (ex. acizi organici
nesaturați,metan sau alcool , hidrogen sulfurat și denitrificare ). In astfel de medii anaerobe, are
loc adesea denitr ificarea și volatilizarea sulfului, ceea ce contribuie la emisiile de gaze cu efect
de seră și depozitele de acid.
Principiul metodei de determinare a respirației potențiale a solului
În țara noastră, testarea respirației solului a fost posibilă în an ul 1994 când Gheorghe
Ștefanic, cercetător la INCDA Fundulea, a realizat un aparat simplu(respirometru) și o tehnică
de măsurare a CO 2 respirat de micropopulația solului, prin metoda autoalimentării cu oxigen .
Principiul metodei constă în determinarea n ivelului potențial al respirației solurilor în
condițiile întreținerii concentrației oxigenului în respirometru. Se înlocuiește automat oxigenul
consumat în procesul respirației solului și se captezeză CO 2 degajat de sol (Ștefanic G., 1998
după Dommergue, Y., 1960).
Descrierea respirometrului
Dispozitivul constă dintr -un flacon de respirație (1) de 150 ml , un pahar cilindric
prevăzut cu două orificii la partea superioară (2), un alt pahar identic așezat deasupra ( 4), un
rezervor cu H 2O2 cu rol de tub comunicant și un dop de cauciuc (5), (Fig. 3.1.)
Fig. 3.1. Respirometrul Ștefanic
Metoda de lucru
Se iau 20 g sol reavăn, cernut, se amestecă cu 0,4 g de pulbere de paie de grâu (pentru
menținerea unei stări afânate a slului, ca la dezmiriștire) , prealabil sterilizate în autoclav , și se
introduc în paharul 2 a în jurul tubului de drenaj. Solul este tasat prin 10 lovituri ușoare. Prin
tubul de drenaj se introduc 3 -4 ml apă distilată, pentru a aduce solul la 40 – 60% din capacita tea

61totală(capilară) pentru apă, optimă pentru procesul de respirație a microflorei aerobe din sol.
Paharele se țin la incubat timp de 3 zile, la temperatura de 28°C, pentru declanșarea proceselor
biologice stimulate de adaosul de pulbere de paie. În flac onul de sânge se introduc 20 ml 0,2n
NaOH, apoi paharul cu sol este introdus în flaconul de sânge, cu ajutorul unei pensete speciale.
Peste paharul cu sol se introduce paharul cu catalizator (MnO 2), iar în acesta se introduce tubul
comunicant care conține H2O2 și odată cu aceasta se fixează etanș dopul de cauciuc prin care se
trece spre exterior coada tubului comunicant. După montare, respirometrul se introduce la
termostat la 28°C. După o incubare de 24 ore, flaconul este scos din termostat, cu ajutorul u nui
ac lung de seringă se extrage apa oxigenată, rămasă în tubul comunicant și se continuă operațiile
inverse de demontare a respirometrului, scoțând dopul cu tubul comunicant, apoi paharul cu
catalizator (care se introduce într -o etuvă la 100°C pentru a s e evapora apa și astfel paharul cu
MnO2se poate refolosi), apoi cu ajutorul pensetei speciale se scoate pe jumătate paharul cu
pământ și în poziția aceasta cu ajutorul unui jet mic de apă distilată este spălat de urmele de
NaOH. Apele de spălare sunt recu perate cantitativ în flaconul de sânge. După acestă operație,
flaconul este așezat pe un agitator magnetic și în timpul rotirii baghetei se pipetează 2 ml soluție
de 20% clorură de bariu și o picătură de soluție alcoolică de 1% timolftalein care va color a
lichidul din flacon în albastru. Cu ajutorul unei biurete de precizie se va începe titrarea excesului
de NaOH cu ajutorul unei soluții de 0,1n HCl, titrarea se termină în momentul în care dispare
culoarea albastră. Reacția este foatre sensibilă, astfel î ncât virajul culorii se produce cu o singură
picătură de acid clorhidric.
Calcularea rezultatelor
Cantitatea de 1 ml 0,1 n HCl corespunde la 0,1 m.e. de CO 2, adică, la 2,2 mg CO 2. Pentru
a elimina eroarea produsă de cantitatea necontrolată de CO 2 pe care o absoarbe NaOH din
atmosfera flaconului de sânge în timpul manipulării, sau pe care îl conține NaOH, se introduc, în
paralel, o dată cu montarea flacoanelor de sânge cu probele de sol și 3 flacoane asemănătoare,
montate identic, dar în loc de sol se p une un volum egal de apă distilată. Din cantitatea (mililitri)
de acid clorhidric consumat la titrare în flacoanele de contol se va scădea cantitatea (mililitri) de
acid clorhidric folosiă la titrare în flacoanele de sol, obținându -se astfel cantitatea de CO2
respirată de proba de sol, conform formulei de calcul:
CO2mg/100g sol s.u.= (A -B)*f*2,2*5*Ku, adică (A -B)*11*Ku, în care:
A reprezintă mililitri de 0,1 n HCl cu care s -au efectuat titrările (media celor 3 repetiții);
B- mililitri de 0,1 n HCl cu care s-a efectuat titrarea conținutului de NaOH necombinat din
respirometrul cu sol;
f- factorul solu țieideHCl0,1 n;

625- coeficient de raportare a celor 20 g de sol luate în analiză la 100 g de sol ;
Ku- coeficient de corecție pentru umiditatea solului.
Determinarea potențialului celulozolitic al solului
Definiție
Celuloza,fiindcomponenta principală ațesuturilor vegetale(30-60%),vafișicelmai
important compuscucarbondinsolșiape.Biodegradarea celulozei pânalaCO2șiapăse
numeștecelulozolizășiesterealizatădeomarevarietatedemicroorganisme celulozolitice, aerobe
șianaerobe, aparținând bacteriilor șiciupercilor. Celemaiimportante genurișispecii de
bacterii sunt:Vibrio,Cellvibrio, Cellfacicula, Cellulomonas, Cromobacteri um,Bacillus
termocellulolyticus, Bacterium albidum, Streptomyces, Micronospora, Cytophaga,
Sporocytophaga, Clostridium termocellum, C.cellulosolvens .Elesuntaerobeșianaerobe. Dintre
ciupercile micromicete (mucegaiuri) celemaiactivegenurisunt:Trichoderma, Aspergillus,
Penicillium, Vetricillium, Sporotrichum, Monosporium, Alternaria, Cladosporium .
Importanță
Înnatură,descompunerea microbiologică acelulozei estefoartemultinfluențată de
factoriidemediu,printrecarepotențialul deoxido-reducere,pH-ulșiconținutul soluluiînazot
asimilabil suntceimaiimportanți.
Îngeneral,celulozoliza estemaiactivăînorizonturile superioare alesolului,acolounde
potențialul redoxestemairidicat.
Bacteriile celulozolitice auactivitatea optimălapH=5,7–7,actinomicetele lapH=4,6
–9,5,iardintremucegaiuri unelesuntmaiactivelapHacid,altelelapHneutru.
Înceeacepriveștenecesarul deazot,folosescazotorganic,sărurideamoniu,azotați.
Toatemicroorganismele celulozolitice secaracterizează prinsintezașieliminarea
extracelulară acelulazei,uncomplex enzimatic formatdinmaimultecomponente (celulaze,
celobiază, beta-glucozidază).
Toateacesteenzimehidrolizează întreptecelulozalaglucoză.
Celulaze extracelulare carepotatacafibrelecelulozice naturalesuntprodusenumaide
unelemicroorganisme.
Celulazele produse dealteviețuitoare potacționanumaiasupracelulozei parțial
transformate pecalechimicăsaumecanică.
Principiul metodei.
Principiul metodei (d upă Vostrov ș i Pertova, 1961) și Unger (1960), cu modific ările
introduse de Stefanic G., (1994 ), și anume î nlocuirea pânzei de bumbac pur cu p ânzăcare

63conține 25 % bumbac + 75 % poliester, tors în fir comun pentru ca , după producerea degrad ării
celulozei pe cale enzimatic ă, la spălarea pânzei, să nu se produc ă pierderi mecanice de celuloz ă
din pânza, nebiodegradat ă,și să apară astfel o celuloliz ă exagerat ă. O ultim ă modificare
introdusă se refer ă la arderea cu flacar ă a marginii peticului de p ânzăpentrua împiedica
destrămarea pânzei (o alt ă sursă important ă de eroare de determinare a nivelului de celuloliz ă).
Metoda de lucru
În vase Petri (ø = 10 cm) se introduce un strat de pământ reavăn de cca. 3 mm, se
umectează la cca. 40 % din capacitatea pentr u apă (capilară), se acoperă cu o bucată de pânză
numerotată, cântărită și notată în caietul de evidență cu greutatea (s.u) și apoi se adaugă un nou
strat de sol, umectat la fel ca cel de sub pânză, această operație se efectuează în 3 repetiții.
Se închide vasul Petri și se trece în termostat, la 28°C pentru trei săptămâni, asigurând din
timp în timp nivelul de umiditate. După trei săptămâni, cu jet mic de apă se îndepărtează
pământul din vasul Petri, iar pânza este bine spălată cu apă și apoi uscată la e tuvă la temperatura
de 105°C, timp de patru ore. După răcire în exicator, pânza se cântărește din nou.
Diferența de cântărire, la aceeași bucată de pânză se raportează la greutatea inițială a
bucății de pânză și se exprimă în procente de pânză dispărută. Acest rezultat se înmulțește cu 2,5
pentru a exprima corect procentul de bumbac (celuloză) biodegradat, deoarece pânza conține
numai 25 % bumbac.
Analizele biologice care caracterizează evoluția stării de fertilitate a solului din parcelele
experimentale au fost interpretate și prin calcularea indicatorului potențialului activităților vitale
(IPAV), (după Stefanic, 1994).
IPAV % = (R+Cel)/2, în care
IPAV % = Indicatorului Potențialului Activităților Vitale, (%)
R = Potențialul respirației
Cel = Potențialul celulozolitic .
Determinarea reacției solului, pH.
Definiție
NoțiuneadepHafostintrodusădeSorensen înanul1909subdenumirea deexponent
dehidrogen șiadevenit familiară tuturor specialistilor chimiștișibiochimiști,
semnificațiaeirămanând însașiînprezentunsubiectcontroversat. Datorită unor inconveniente
de ordin experimental al metode lordedeterminare alpH-ului,s-acăzutdeacordcanoțiunea
depHsafiedefinităpurexperimental, înfuncțiedemetodademăsurare. Graduldeaciditate

64saualcalinitate aacestor soluțiisecaracterizeaza prinmărimea curentului numit
indicator deconcentrație activăaionilordehidrogen, notatpH.
Metodadedeterminare
Metoda curentă de determinare a valorii pH -ului este metoda potențiometrică.
Concentrația ionilor de H+ în suspensie apoasă de sol este determinată cu ajutorul electrodului
combinat-electrod de sticlă și un electrod de referință. Suspensia apoasă pentru determinarea pH –
ului este în raport de 1 parte sol la 2,5 părți apă. Modul de lucru constă în:
1. Cântărirea a 10 g de sol uscat, care semojarează și toarnă într -un vas de 100 ml .Peste solul
din pahar se toarnă 25 ml de apă distilată, fiartă și răcită la temperatura laboratorului. .
2.Suspensia se omogenizează după care se lasă 2 ore, a stfel încât se ajunge la un echilibru cu
dioxidul de carbon din aer iar ionii de hidrogen sunt distribuiți între faza lichidă și faza solidă .
3.Dupăacest timp se citesc valorile pH -ului cu ajutorul pH -metrului.
Înainte de fiecare introducere în soluția controlată , electrodul se spală bine cu ap ă
distilată, fiartă și răcită la temperatura camerei (pentru a fi lipsită de CO 2).
3.2.3. Evaluarea efectului erbicidelor ALS și sistemului de agricultură asupra fixării
nesibiotice a azotului atmosferic
Din parcelele de floarea -soarelui dar și din experiențele în sistem organic și convențional
au fost recoltate probe de sol din stratul 0 -10 cm (Tabelul 3. 3).
Tabelul3.3.
Calendarul și schema de recoltare a probelor de sol
Calendar and schedule of soil sampling
Data recoltării
probelor de solCultura și t ratamente efectuate/sistem de agricultură
Floarea-soarelui/erbicidată cu Pulsar® 40,doza de 1,2 l/ha
Floarea-soarelui/erbicidată Express® 50 SG,doza de 30 g/ha +
adjuvant Trend® 90,doza de 0,250 l/haLa 10 și 30 zile de la
tratamente .Anii 2012
și 2013
Floarea-soarelui/Martor: neerbicidat
Grâu, porumb, floarea -soarelui, soia /sistem de agricultură
organică Octombrie 2012 și
2013 Grâu, porumb, floarea -soarelui, soia / sistem de agricultură
convențional
Determinarea conținutul de azot atmosferic fixat nesimbiotic
Probele de sol cu umiditate naturală (16 -18%) au fost cernute prin sita de 2 ,5 mm iar
resturile vegetale vizibile au fost îndepărtate cu penseta. Din fiecare probă de sol, o cantitate de
100 g de sola fostpusă în vase Petri cu diametrul de 16 cm și incubate la 28°C timp de 30 de

65zile în camera de creștere. Acestea s -au menținut la aceiași greutate pe perioada incubării prin
cântărire zilnică și aducerea la greutatea inițială cu apă distilată.
In același timp, o probă de sol, pentru control (din fiecare variantă de sol) a fost uscată
rapid la 50°C, pentru anali ze chimice paralele, în același timp cu cele incubate.
Analizele chimice au fost: azotul total prin metoda Kjeldal și azotul nitric (N -NO3-) prin
metoda cu reactivul fenoldisulfonic.
Pentru deteminarea potențialului solului de fixare -liberă a diazotului (N 2) atmosferic, în
concordanță cu metoda lui Stefanic și colab., 2012 , din suma Nt + NO3- (după incubare) se scade
suma Nt + NO3-(inaintede incubare ). Rezultatele inițiale sunt date în mg N 2/100 g sol s.u după
care se face transformarea la hectar/lună.
3.2.4. Evidențierea persistenței în sol a erbicidelor prin metode biologice
Pentru estimarea persistenței erbicidelor în sol s -a folosit testul biologic propus de
Eliason și colab., (2004), cu unele modificări proprii privind cantitatea de sol utilizată și vârsta
plantelor analizate. S -a folositplanta de muștar (plantă sensibilă la erbicidele Pulsar și Expres s)
și grâul de toamnă (cunoscut fiind faptul că în fermele agricole grâul este semănat frecvent după
floarea-soarelui). Pentru fiecare ghiveci s -a utilizat o cantitate de sol de 350 g și s -au semănat
câte șase semințe de muștar care au fost în prealabil imbibate în apă timp de 24 de ore (Fig.3.2și
3.3). Vasele s -au udat cu acee ași cantitate de apă de robinet de fiecare dată, evitânu -se uscarea și
au fost menținute la temperatura de 20 -25°C. La cincisprezece zile de la semănat plăntuțele au
fost scoase din sol și s -au determinat: lungime a părții aeriene și radiculare, volumul rădăcinii,
conținutul de clorofilă și acumularea de biomasă. Probele de sol au fost recoltate în trei repetiții
după perioada de vegetație a plantelor ( în anii 2011 și 2013 ), pe adâncimea 0 -20 cm dintr -o
experiență b ifactorială efectuată pe solul cernoziom de tip cambic de la Fundulea, în culturi
comerciale la S.C. Profarma Holding S.R.L., în condiții de neirigare. In fiecare an s -au recoltat
probe de sol din parcele în care s -au aplicat erbicide în anul recoltării pr obelor și din parcele în
care s-au aplicat erbicidele respective cu un an în urmă. Experimentul de tip multifactorial a
cuprins următorii 3 factori experimentali (2 x 2 x 2) :
Factorul A- condițiile anului de recoltare a probelor, cu două graduări; a1– anul 2011
respectiv a2–anul 2013 ;
Factorul B -perioada de la aplicarea erbicidelor cu două graduări: b1– în anul aplicării
(la 150 zile de la aplicare); b2- la un an de la aplicare (la 515 zile de la aplicare)
Factorul C – tipul de erbicid cu două gradu ări;c1- Express® 50 SG (erbicid granulat cu
substanța activă tribenuron -metil 50%); c2- Pulsar®40 (erbicid formulat ca soluție concentrată
solubilă în apă cu un conținut de 40 g/l de imazamo x).

66Tratamen tele cuerbicidele pe bază de imazamox și tribenuron -metil s-au aplicat la
floarea-soarelui, conform tehnologiilor înregistrate cu hibrizii rezistenți specifici fiecărei
tehnologii. Atât erbicidul Pulsar®40 (din grupa chimică imidazolinone) cât și Express® 50 SG
(din grupa chimică a sulfonilureicelor) fac parte din grupa B a clasificării internaționale a
grupelor de erbicide funcție de modul de acțiune ca inhibitori ai enzimei acetolactat sintaza
(ALS) (după Herbicide Resistance Action Committee – HRAC. www. hracglobal.com ).
Au fost prelevate probe de sol din parcele experimentale în care s -au efectuat tratamente
cu erbicidele menționate în anul respectiv și din parcele experimentale în care tratamentele
respective s -au efectuat cu un an în urmă (Tabelul 3. 4).După recoltarea din teren a probelor de
Fig. 3.3 a
Biotest cu muștar
Martor = neerbicidat,
V1 = erbicidat cu tribenuron -metil,
V2= erbicidat cu imazamox
Probe de sol din anul erbicidării
Fig. 3.3 b. Biotest cu grâu
Mt = neerbicidat; V1 = erbicidat cu tribenuron –
metil; V2= erbicidat cu imazamox
Probe de sol din anul erbicidării
Fig. 3.2 (a și b).Aspecte din casa de vegetație cu plante de muștar. S ol netratat (V1)și
sol de la plante tratate cu imazam ox și tribenuro n-metil (V 2 și V3)
Mt V1 V2
Mt V1 V2

67sol, pe adâncimea de 0 -10 cm, s-a efectuat condiționarea acestora prin îndepărtarea resturilor
vegetale și cernerea prin site, în laborator.
Tabelul3.4
Calendarul și schema de recoltare a probelor de sol
Calendar and schedule of soil sampling
Data recoltării
probelor de solTratamente efectuate
B1- (18 mai 2011: Pulsar® 40 cu doza de 1,2 l/ha)
B2- (21 mai 2010: Pulsar® 40 cu doza de 1,2 l/ha)
B1- (18 mai 2011: Express® 50 SG cu doza de 30 g/ha +
adjuvant Trend® 90 cu doza de 0,250 l/ha)
B2– (21 mai 2010: Express® 50 SG cu doza de 30 g/ha +
adjuvant Trend® 90 cu doza de 0,250 l/ha)12 octombrie 2011
Martor: neerbicidat
B1- (17 mai 2013: Pulsar® 40 cu doza de 1,2 l/ha)
B2- (16 mai 201 2:Pulsar® 40 cu doza de 1,2 l/ha)
B1- (17 mai 2013: Express® 50 SG cu doza de 30 g/ha +
adjuvant Trend® 90 cu doza de 0,250 l/ha)
B2- (16 mai 2012: Express® 50 SG cu doza de 30 g/ha +
adjuvant Trend® 90 cu doza de 0,250 l/ha)14 octombrie 2013
Martor: neerbicidat
Pulsar®40 (imazamox 40g/l)) este cunoscut ca un erbicid care are o capacitate de
înjumătățire de la 20 la 30 de zile și o sorbție nonreversibilă pe coloizii din sol (Vencill, 2002),
combate speciile de buruieni monocotiledonate și dicotiledonate anuale și perene precum și
speciile de plante holoparazite Orobanche spp . Acest erbicid are acțiune la nivel foliar prin
absorbția și translocarea a până la 70% din substanța activă administrată iar restul de 30% este
reprezentată de acțiunea reziduală la nivelul so lului care asigură un control al buruienilor din
infestările secundare astfel că suprafața solului rămâne curată până la momentul recoltării lanului
de floarea -soarelui. Chiar dacă persistența nu este o problemă față de alți inhibitori ai ALS, au
existat uneori cazuri în care aceasta a continuat cu efecte fitotoxice asupra culturilor următoare
(Cobucci și colab., 1998; O'Sullivan și colab., 1998).
Express® 50 SG (tribenuron -metil 50%) este un erbicid selectiv sistemic sulfonilureic,
pentru combaterea în po stemergență a buruienilor cu frunză lată la hibrizii de floarea -soarelui
toleranți la tribenuron -metil, este absorbit prin frunze și rădăcini și este translocat rapid în
întreaga plantă.
Rezultatele obținute au fost calculate și interpretate prin analiza v arianței, Snedecor și
corelațiilor specifice tehniciiexperiențelor agricole de câmp.

68PARTEA II
REZULTATELE CERCETĂR ILOR
CAPITOLUL IV
CERCETĂRI PRIVIND EFICACITATE A COMBATERII
CHIMICE A BURUIENILO R DIN CULTURILE DE P ORUMB ȘI
FLOAREA -SOARELUI LA APLICARE AERBICIDELOR DIN
GRUPE CHIMICE DIFERI TE (DUPĂ MODUL LOR D E
ACȚIUNE: ARILOXIACIZ I, AMESTECURI ,ALS) ȘI EFECTUL
ACESTORA ASUPRA CALITĂȚII B IOLOGICE A SOLULUI
De-a lungul anilor, pe plan mondial, în tehnologia de combatere chimică a buruienilor din
culturile de câmp s -a înregistrat un progres semnificativ, fiind în strânsă corelație cu sintetizarea
și apariția noilor tipuri de erbicide, (Popescu Alexandrina, 2007).
Astăzi, efectele schimbărilor climatice asupra buruienilor varia ză în funcție de regiune și
de cultură. Studii recente au arătat că temperaturile ridicate și creșterea emisiilor de CO2din
atmosferă , CO2 stimulează creșterea buruienilor , iar răspunsul plantelor , în special la creșterea
emisiilor de CO2din atmosferă ( creșterea grosimii frunze lor,scăderea deschideri stomatal eși
absorbției nutrienților) vadetermina creșterea rezistențeiplantelor la erbicid eprin reducerea
absorbțieierbicidelor.
Reglementările UE impun practicarea unei agriculturi moderne care să conserve și s ă
protejeze resurse le naturale, să satisfacă nevoile alimentare ale unei populaței în creștere dar și să
fie profitabilă financiar, atât pentru producători cât și pentru consumatori.
În ultimele decenii, încomunitatea științifică, inclusiv înorganizațiile guvernamentale și
non-guvernamentale a crescut interesul pentru detectarea și controlul agenților poluanți
responsabil ideafectarea sănătății umaneși sustenabilitatea ecosistemelor. Acest interes a fost
intensificat de cre ștereaalarmantă a acțiunilor antropice asupra m ediului(eliberarea accidentală
a deșeurilorșiunorgaze radioactive, precum și contaminarea cu pesticide utilizate în agricultură )
responsabil ede afectarea stratului de ozon și nu numai .
In acest context ,cercetarea trebuiesă revizuiască continuu practicileși recomandăr ilede
utilizare aerbicidelorpentru a asigura un buncontrol al spectrului de buruieni în vederea
obținerii unor recolte profitabile dar și să se concentreze pe studii privind interac țiunile erbicid –
sol, deoarece în contextul schimbăr ilor climatice, reziduurile de erbicide aplicate diferitelor
culturiar putea persista în sol pentru perioade mai lungi decât s -ar aștepta, cauzând fitotoxicitate
laculturile din rotație .

69Cunoștințeledespre eficacitatea erbicidelor, efectul asupra calit ății solului și persistența
acestora în solsunt extrem de important e pentru utilizarea adecvată a unor astfel de produse în
mediu.In continuare sunt prezentate rezultatele obținute privind eficacitatea noilor tehnologii de
combatere chimică a buruienilor din culturile de porumb și floarea -soarelui și efectul erbicidelor
asupracalității solului în contextul schimbărilor climatice .
4.1.CERCET ĂRI PRIVIND EFICACITATE A ERBICIDELOR
ARILOXIACIZI ȘI AMESTECURI (CU DI METHENAMID P,
TERBUTILAZIN, BENTAZ ON, DICAM BA, ACID 2,4 D) APLICATE LA
PORUMB ASUPRA COMBAT ERII BURUIENILOR ȘI PRODUCȚIEI
Introducere
Porumbul ocupă al treilea loc, ca importanță, între plantele cultivate pe glob, suprafața
ocupată de acestă cultură fiind de peste 157 milioane hectare. Potrivit In stitutului National de
Statistica (INS), în Romania porumbul reprezintă principala plantă de cultură, fiind cultivată pe
aproximativ 3 milioane de hectare, ceea ce ne clasează ca fiind țara cu cea mai mare suprafață
cultivată cu porumb din UE (27,4% din to tal). România se plasează pe locul doi ca total
producție (cu 13,8%), fiind devansată de Franța, care are o productivitate de aproape trei ori mai
mare, respectiv 9.100 de kg/ha. Una din principalele probleme cu care se confruntă România
legat de cultura p orumbului o reprezintă controlul buruienilor.
Porumbul este foarte sensibil la îmburuienare, în primele două luni după răsărire, întrucât
creșterea este lentă în primele 4 -6 săptămâni, iar numărul redus de plante pe metru pătrat (5 -7
plante) creează în cu ltură încă de la început o concurență aprigă în favoarea buruienilor. In
funcție de gradul de îmburuienare pierderile de recolta pot ajunge între 50 și 90 de procente.
Rezultate obținute
In condițiile anilor de experimentare 2012 și 2013, spectrul de buru ieni determinate în
variantele martor, a fost destul de divers, cuprinzând în total, un număr de 17 specii. Dintre
speciile identific ate, au fost unele cu prezență izolată, cum ar fi Sonchus arvensis șiRaphanus
raphanistrus , în timp ce altele, au apărut c u o frecvență deosebit de mare și cu prezență în toate
parcelele de determinare, cum au fost Sorgum halepense (28 pl/m2),Setaria glauca (7.5 pl/m2),
Setaria viridis (12.5 pl/m2),Amaranthus retroflexus (6pl/m2),Chenopodium album (5.5pl/m2)și
Cirsium a rvensis (19 pl/m2).Îmburuienarea medie a porumbului din experiență a fost destul de
ridicată, atingând 103,3 buruieni/m2, (Tabelul 4.1).

70Tabelul4.1
Frecvența speciilor de buruinei în parcelele de porumb martor.Fundulea 2012 -2013
Frequency of weed species inmaizecontrol plots. Fundulea 2012-2013
Frecvența (nr. pl/m2)Nr. crt Specia
2012 2013Media
(nr. pl/m2)
1 Amaranthus retroflexus 5 7 6
2 Chenopodium album 6 5 5.5
3 Cirsium arvense 18 20 19
4 Echinochloa -crus-galli 5 6 5.5
5 Galinsoga parvi flora 3 3
6 Hibiscus trionum 3 5 4
7 Portulaca oleracea 3 2 2.5
8 Raphanus raphanistrus 2 2
9 Setaria glauca 7 8 7.5
10 Setaria viridis 10 15 12.5
11 Sinapis arvense 2 4 3
12 Solanum nigrum 1 1.5 1.25
13 Sonchus arvensis 1 1
14 Sorghum halep ense 26 30 28
16 Xanthium strumarium 2 4 3
17 Veronica spp. 0.1 5 2.6
Total 88.1 118.5 103.3
Densitatea buruienilor la unitatea de suprafață din cultura de porumb a fost influențată
foarte semnificativ de condițiil e climatice (anul de experimentare) și tratamentele efectuate. De
asemenea interacțiunea dintre an de experimentare și tratamentele efectuate a exercitat o
influență foarte semnificativă asupra densității buruienilor din culura porumbului, (Tabelul 4.2).
Valorile mai mari au fost înregistrat e în anul 2013, indicând condiții favorabile pentru
îmburuienare. Efectul superior al noilor erbicide combinate aplicate în vegetație, în combaterea
buruienilor anuale, se datorează spectrului lărgit de combatere a buruienilor anuale, fiind distruse
inclusiv buruieni le dicotiledonate anuale „rezistente”, cum ar fi Xanthium strumarium, Solanum
nigrum,Sinapisarvensis.
Tabelul4.2
Analiza varianței pentru densitatea buruienilor din cultura de porumb
Analysis of variances for weed density in maize crop
Sursa varianței Suma
pătratelorGrade de
libertateMedia pătratelor Factorul F și
semnificația
Factorul A (An) 468.745 1 468.745 (6.31%) 8835.117***
Eroare A 0.106 2 0.531
Factorul B
(Tratamente – Erbicid)47551.770 76793.110
(91.53%)4518.510***
Interacțiune AxB 1115.747 7 159.392(2.14%) 106.021***
Eroare B 42.095 28 1.503

71Erbicidarea în pre-emergență cu erbicidul combinat pe bază de dimethenamid P+
pendimethalin (denumire comercială Wing P) și în post -emergența cuerbicidul combinate pe
bază de benta zon + dicamba (denumire comercială Cambio), (varianta 4) , a realizat un procent
de combatere de97%, fiind încadrat ă la categoria eficacitate foartebună, (Tabelul 4.3).
Varianta de erbicidare cu erbidele pe bază de dimethenamid P+ terbutilazin (denumire
comercială Akri s) și pe bază de bromoxinil + 2, 4D (denumirte comercială BuctrilUniversal ),
(varianta 6) a fost apreciat ă ca având eficacitatea foarte bună (peste 90%) , fiind foarte apropiat ă
ca procent de combatere de erbicidarea cu Wing. Acesta din urmă (erbicid pe bază de
dimethenamid P și pendimethalin) acționează foarte eficient asupra buruienilor anuale, atât
mono, cât și dicotiledonate și, într -o oarecare măsură și asupra buruinelilor perene, prin
posibilitatea unei substanțe active din compo ziție(pendimethalin) de afi absorbită radicular ,
ceea ce a făcut ca b uruienile sămoară imediat după germinare sau răsărire, fiind eliminate
timpuriu din competiție .
Tratamentele cu acetoclor și 2,4D + dicamba (denumire comercială Guardian și Ceredin),
(varianta 3) aurealizat o combatere a buruienilor subnivelulceloramintiteanterior (88%),
datorită, mohorului, care nu a putut fi combătut eficient cu această singură erbicidare
postemergentă , (Tabelul 4.3).
Tabelul4.3
Efectul erbicidelor aplicate pre și po st-emergent la porumb asupra densității buruienilor și
eficienței de combatere a buruienilor
Effect of herbicides applied pre and post -emergencein maize on weed density and effectiveness
of weed control
Anul 2012 Anul 2013
Varianta
Tratamente pre și post -emergentDensitate
buruieni,
(nr/m2,
la 32 ZDT)Eficiența de
combatere
(%)Densitate
buruieni,
(nr/m2,
la 32 ZDT)Eficiența de
combatere
(%)
V1.Netratat 88 0 119 0
V2. Pre: Frontier Forte; Post:
Cambio 4 94 6 93
V3. Pre: Guardian; Post:
Ceredin 11 88 15 87
V4. Pre: Wing P;
Post: Cambio 3 97 3 97
V5. Pre: Guardoprim;
Post:Akris + Cambio 5 95 6 95
V6. Pre: Akris;
Post:BuctrilUniversal 14 92 20 90
V7. Pre: Merlin Duo;
Post:Adengo 6 93 6 95

72In general, eficacitatea erbicidelor amestecuri și nu numai este determinată în mare
măsură de respectarea momentului optim de aplicare funcție de faza de dezvoltare a buruienilor
la momentul erbicidării, cantitatea de precipitații după aplicarea erbicidului (în special în cazul
celor aplicate pre -emergent), cât și de procentul diferitelor specii de buruieni.
Este evident că eficacitatea de combatere a buruienilor afost foarte bună în cei doi ani de
experimentare iar explicația este că deși per ansamblu anul 2012 a fost un an secetos, în perioada
de aplicare a erbicidelor, cantitatea de precipitații înregistrată a fost suficient de mare (110.5 mm
în luna mai în anul 2012 respectiv 38.1 mm în anul 2013 în aceiași lună) ceea ce a asigurat o
bună translocare a acestora în plante. Pe de altă parte noile erb icide cum ar fi Wing P nu mai sunt
cavechile erbicideaplicateînainte de răsărire , care aveau nevoie de un anumit nivel de umiditate
asolului pentru un control maxim.
După unii autori dintre cele trei grupe care determină pierderi în agricultură – boli,
dăunători, buruieni, acestea din urmă provoacă cele mai mari daune. Pe plan mondial, pagubele
produse de boli și dăunători ar fi de 9 -12%, iar de buruieni de circa 14 -15% (Berca, M., 2001).
Producțiile de porumb la martorul neerbicidat au fost de 4430 k g/ha și 4830 kg/ha în cei
doi ani de experimentare . Toate variantele de erbicidare testate, au asigurat realizarea de
producții medii ridicate comparativ cu martorul, producția obținută corelându -se foarte
semnificativ pozitiv cu eficacitatea de combatere a erbicidelor studiate (r = 0.91***; r =
0.93***), (Tabelul 4.4).
Tabelul4.4
Efectul erbicidelor aplicate pre și post -emergent la porumb asupr a producției
The effect of herbicides applied pre and post -emergence in maize onthe production
Varianta Producția2012,(Kg/ha) Producția2013,(Kg/ha)
Netratat 4430 4830
Frontier Forte + Cambio b6840 b7200
Guardian + Ceredin c5780 c6300
Wing P + Cambio a7170 a7770
Gardoprim + Cambio a6920 b7120
Akris +Universal b6780 b7080
Merlin Duo + Adengo b6750 b7100
DL 5% 270 190
Coeficientul de corelație dintre
producție și eficiența de combatere
a buruienilor (r)r = 0.91***
y = 25.6x + 4362r = 0.93***
y = 25.189x +4761.1

734.2. EFICACITATEA ER BICIDELOR ALS (IMAZA MOX,
TRIBENURON -METIL) APLICATE LA FLOAREA -SOARELUI ÎN
COMBATER EA BURUIENILOR ȘI PROD UCȚIEI
Introducere
Floarea soarelui se numără printre culturile cu tradiție în România. Cultura de floarea –
soarelui este infestată de un spectru foarte mare de buruieni foarte greu de combătut, cum ar fi
cornuți (Xanthium spp), pălămidă (Cirsium arvensae), ciumăfaie (Datura stramonium), costrei
(Sorghum halepense), Ambrosia șiteișor (Abutilon teophrasti ).
Datorită particularităților sale biologice, floarea -soarelui poate lupta destul de bine ,
împotriva buruienilor și singură, în a doua jumătate a pe rioadei de vegetație .In primele faze de
creștere însă, buruienile cauzează pagube însemnate care depind de compoziția floristică a
buruienilor, gradul de îmburuienare, momentul infestării și de condițiile climatice (Vrânceanu,
2000). De aceia, t ehnologiile clasice, pre -emergente disponibile anterior nu au funcționat
împotriva buruienilor în mod adecvat, sau nu au funcționat deloc.
Progresul înregistrat în ultimii ani în ameliorarea florii -soarelui, prin crearea de hibrizi
rezistenți la erbicide a condus la apariția noilor tehnologii (ex. Clearfield® și Express®) care,
oferă soluții mai bune împotriva unei game vaste de buruieni dicotiledonate.
Rezultate obținute
Gradul de îmburuienare a fost mai mare în a nul 2013 (181 buruieni/mp) comparativ cu
anul 2012 (122 buruieni/mp) iar buruienile dominante care au determinat îmburuienarea
secundară la floarea -soarelui în câmpul experimental în cei doi ani de experimentare au fost
speciile cu frunză lată: Xanthium st rumarium (6.5 pl/m2), Amaranthus retroflexus (11 pl/m2),
Chenopodium album (2.5 pl/m2), Solanum nigrum (4 pl/m2), Portulaca oleraceae (2.5 pl/m2),
Sinapis arvense, Polygonum aviculare, iar Galinsoga parviflora și Hibiscus trionum numai în
anul 2013, (Tabel ul4.5).
Buruienile anuale cu frunze înguste au fost reprezentate de Echinochloa crus -galli,
Digitaria sangvinale, Setaria viridis, Setaria glauсa. Speciile de buruieni perene din câmpul
experimental au fost Cirsium arvense (20.5 pl/m2), Polygonum convolv ulus (2.55 pl/m2),
Convolvulus arvensis (17.5 5 pl/m2)șiSorghum helepense (95 pl/m2)în special din rizomi,
(Tabelul 4.5).
Tratamentul efectuat cu erbicidul pe bază de dimethenamid P (denumire comercială
Frontier Forte®) a controlat buruienile anuale Setaria spp, Echinocloa crus -galli, Digitaria
sanguinaris și nu a combătut buruienile Xanthium strumarium, Cirsium arvense și Convolvulus

74arvensis. Erbicidul pe bază de imazamox ( Pulsar) a distrus un numar mare de buruieni:
Echinochloa crus -galli, Digitaria sangvinale, Setaria viridis, Setaria glauсa, Amaranthus
retroflexus, Chenopodium album, Solanum nigrum, Portulaca oleraceae, Sinapis arvense,
Poligonum aviculare, Hibiscus trionum, Sinapis ervanse, Raphanus rapfanistum, Papaver rhoes,
Poligonium convolvulu s, Galinsoga parviflora, Capsella bursa -pastoris.Acest erbicid a
combătut deasemenea Xanthium strumarium și a controlat eficient buruienile perene – costreiul
(Sorghum helepense ) din semințe și rizomi, pălămida ( Cirsium arvense ) șirochița rândunicii
(Convolvulus arvensis ), (Tabelul 4.5).
Tabelul 4.5
Frecvența speciilor de buruinei în parcelele de floarea -soarelui martor .
Fundulea 2012 -2013
Frequency of weed species in sunflower control plots
Frecvența (nr. pl/m2)
Nr. crt Specia
2012 2013Media
(nr. pl/m2)
1 Xanthium strumarium 3 10 6.5
2 Amaranthus retroflexus 8 15 11.5
3 Chenopodium album 3 2 2.5
4 Solanum nigrum 5 3 4
5 Galinsoga parviflora 2 2
6 Hibiscus trionum 2 2
7 Portulaca oleracea 3 2 2.5
8 Polygonum aviculare 5 5 5
9 Polygonum convolvulus 2 3 2.5
10 Convolvulus arvensis 15 20 17.5
11 Sinapis arvense 10 12 11
12 Cirsium arvense 16 25 20.5
13 Setaria viridis 10 18 14
14 Setaria glauca 12 20 16
15 Echinochloa -crus-galli 12 20 16
16 Sorghum halepense 8 10 9
17 Digitaria san guinalis 10 12 11
TOTAL 122 181 151.5
Erbicidul imazamox controlează nu numai un număr mare de specii de buruieni dar și
complet specia parazită Orobanche cumana, contribuind altfel inclusiv la reducerea rezervei de
semințe de lupoaie din sol .
Erbicidulpe bază de tribenuron -metil (Express®)a controlat foarte bine toate speciile de
buruieni anuale și perene cu frunza lată: Cirsium arvense, Convolvulus arvensis, Amaranthus
retroflexus, Chen opodium album, Solanum nigrum, Datura stramonium, Abutilon theo phrasti,
Portulaca oleraceae, Sinapis arvense, Poligonum aviculare, Hibiscus trionum, Sinapis arvanse,
Raphanus rapfanistum, Papaver rhoes, Poligonium convolvulus , Galinsoga parviflora, Capsella

75bursa-pastoris, etc., dar nu a avut eficacitate împotriva bu ruienilor graminee anuale și perene,
(Tabelul4.6).
Tabelul4.6
Eficacitatea erbicidelor aplicate la floarea -soarelui asupra buruienilor anuale și perene.
Fundulea 2012 -2013
The efficency of herbicides for annual and peren nial weed control in sunflower
BuruieniMartor
netratatFrontier
Forte
pre-emergent
24 ZDTStratos Ultra+
Dash
post-emergent
21 ZDTPulsar® 40
21 ZDTExpress®
50 SG
21 ZDT
20122013201220132012 20132012201320122013
Xanthium
strumarium00000 0100989098
Amaranthus
retroflexus0085900 095988597
Chenopodium
album0075850 085958085
Solanum
nigrum0085900 0981008587
Galinsoga
parviflora0078850 0981009598
Hibiscus
trionum0050750 085909598
Portulaca
oleracea00 0 090959598
Sinapis
arvense0040750 095989798
Cirsium
arvense00 0 075808595
Setaria
viridis00959894 94959800
Setaria
glauca00909885900909800
Echinochloa –
crus-galli008595981009510000
Sorghum
halepense00 98100788500
Polygonum
aviculare95100
Polygonum
convolvulus
Convolvulus
arvensis
Digitaria
sanguinal is838181 8084838081
Analiza varianței evidențiază efectul foarte semnificativ al tratamentelor asupra densității
buruienilor din cultura de floarea -soarelui. Varianța datorată tratamentelor a fost mai mare decât
varianța datorată anilor de experimentare, ceea ce se explică prin flexibilitate a mai mare a

76acestor erbicide în condiții meteorologice caracterizate prin exceden t termic și lipsă a
precipitațiilor pe fondul cărora s -au înregistrat perioade mai lungi de secetă excesivă și printr-o
activitate reziduală mai pronunțată în plante, (Tabelul 4.7) .
Tabelul 4.7
Analiza varianței pentru densitatea buruienilor din cultura de floarea -soarelui
Analysis of variance for density ofweeds from sunflower crop
Sursa varianțeiSuma
pătratelorGrade de
libertateMedia
pătratelorFactorul F și
semnificația
Factorul A (An) 468.1654 1468.1654
(8.68%)37.326***
Eroare A 25.0846 2 12.5423
Factorul B (Tratamente – Erbicid) 23662.83 37887.6110
(90.68%)647.5546***
Interacțiune AxB 101.5006 333.853
(0.62%)2.7777
Eroare B 146.1673 12 12.1806
In anul 2013 densitatea de buruieni a fost mai mare comparativ cu cea înregistrată în an ul
2012.Rezultatele noastre evidențiază superioritatea tehnologiei Clearfield, cu o eficiență de
combatere de 93% în anul 2012 și 95% în anul 2013. In tehhnologia convențională eficiența de
combatere a fost de numai 79 -80%,(Tabelul 4.8).
Tabelul4.8
Efectul erbicidelor aplicate la floarea-soarelui asupra producției, densității buruienilor și
eficienței de combatere a buruienilor
Effect of herbicides applied at sunflower on weed density and effectiveness of weed control
Densitate buruieni
(nr/m2la 32 ZDT )Eficiența de combatere (%)
Varianta
2012 2013 2012 2013
Martor-Netratat 90 96 0 0
Frontier Forte + Stratos Ultra 28 40 79 80
Express 50 + Stratos Ultra 22 32 83 85
Pulsar 8 12 93 95
Producția obținută la floarea -soarelui în anul 2013 a fost de 3110 kg/ha în cazul folosirii
imazamox -ului în combaterea buruienilor și de 2960 kg/ha în cazul tratamentelor cu produsele pe
bază de tribenuron -metil, (Tabelul 4.9) .

77Tabelul 4.9
Influența tehnologiei asupra producției de floarea -soarelui.Fundulea 20 12– 2013
The influence of weed control technology of the production of sunflower. Fundulea 2012 – 2013
Tehnologia Producția, 2012
(kg/ha)Producția, 2013
(kg/ha)Media
(kg/ha)
Martor neerbicidat 2130 2470 2300
Tehnologia convențională 2450 2614 2532
Tehnologia Express 2890 2960 2925
Tehnologia CLEARFIELD 2930 3110 3020
Coeficientul de corelație dintre
producție și eficiența de
combatere a buruienilor (r)r = 0.87**
y = 0.0983x – 191.9r = 0.79**
y = 0.1177x – 0.638
În anul 2012 datorită stresul ui hidric s -au realizat producții ceva mai reduse, de 2960
respectiv 2890 kg/ha. La martorul neerbicidat producțiile au fost de 2130 kg/ha în anul 2012 și
2470 kg/ha în anul 2013, (Tabelul 4.9).
Producția s -a corelat cu eficiența erbicidelor studiate, coe ficienții de corelație fiind
asigurați statistic (r =0.87*** în anul 2012 respectiv r = 0.79** în anul 2013), (Tabelul 4.9 ).
4.3. EFECTUL ERBICID ELOR ARILOXIACIZI , AMESTECURI ȘI ALS
ASUPRA CALITĂȚII BIOLOGICE A SOLULUI ÎN RELAȚIE CU
PLANTA CULTIVATĂ ȘI CONDIȚIILE CLIMATICE
Introducere
Acțiunea antropică asupra solului (prin introducerea îngrășămintelor și a pesticidelor)
trebuie apreciată și din punctul de vedere al influenței asupra calității biologice a solului.
Cunoașterea calității biologice a unui s ol prezintă o mareimportanță în ceea ce privește
reducerea efectului remanent al pesticidelor, dat fiind că aceste substanțe sunt descompuse în sol
de către microorganisme care influențează procesele biochimice din sol. Astfel, este necesară
cunoașterea p rincipiilor de bază după care se desfășoară în sol viața microorganismelor, precum
și cunoașterea proceselor biochimice prin care acestea asigură calitatea biologică a terenurilor
cultivate și necultivate.
Calitatea solului este capacitatea solului de a me nține unele funcții ecologice cheie, cum
ar fi descompunerea și formarea materiei organice din sol.

78Conceptul de calitatea solului a apărut din necesitatea urmăririi evoluției însușirilor
solului sub influența impactului antropic al tehnologiilor agricole (Ștefanic și colab., 2006,
Gheorghiță, 2006).
Calitatea solului este direct legată de calitatea mediului (de exemplu, calitatea apei și
aerului, încălzirea globală, consumul de energie pentru practicile de producție etc.). Din păcate,
degradarea solului prin eroziune, compactare, levigare și reducerea biodiversității sunt
consecințele noilor tehnologii (ex. cultivarea intensivă, consumuri extensive de nutrienți și
pesticide). Procesele microbiene sunt importante pentru gestionarea sistemului agricol și
îmbunătățirea calității solului, inclusiv reducerea efectului remanent al erbicidelor.
Celuloza este cunoscută ca principala componentă a țesuturilor vegetale (30 -60%),
precum și cel mai important compus cu carbon din sol și apă. În natură, descompunerea
microbiană a celulozei este foarte mult influențată de factorii de mediu.
Respirația microbiană a solului poate fi folosită ca un indicator de calitate a solului fiind
o variabilă importantă pentru cuantificarea activității microbiene din sol, conținutul de materie
organică și descompunerea acesteia (Araujo și colab., 2008). În general, valori mai mari ale
respirației solului indică o mai bună calitate a acestuia (Ștefanic, 1994, 2006).
Prin studierea celor doi indicatori de calitate ai solului s-a evidenția t indirect efectul
remenent al erbicidelor studiate sub influența condițiilor climatice și plantei de cultură.
Rezultate obținute
Potențialul celulozolitic
Activitatea enzimelor din sol este suficient de sensibilă pentru a detecta poluanții solului,
incluzând metalele grele (Avidano și colab., 2005), insecticidele (Yao și colab., 2006) și
erbicidele (Sannino și Gianfreda, 2001).
Dintre diferitele microrganisme din sol cele mai sensibile la erbicide se pare că sunt
bacteriilecelulozolitic e (Ghinea și co lab., 1998). Studii efectuate cu erbicide pe bază de glifosat
au arătat că acestea au determinat o reducere semnificativă (50%) a activității celulozolitic e din
sol (Zabaloy și colab., 2008).
Studiile efectuate de noi au evidențiat o influență negativă asupra activității celulozolitic e
a solului, în funcție de erbicidul aplicat și momentul efectuarii tratamentelor .Reducerea a fost
evidentă la tratament pre -emergent în cazul erbicidelor pe bază de dimethenamid P+
pendimethalin – denumire comercială Wing P (c-4.24), dimethenamid P+terbutilazin –
denumire comercială Akris (c -3.97) și isoxafl utol+terbutilazin – denumire comercială Merlin
Duo (c-3.98) aplicate pre -emergent la porumb , (Tabelul 4.10) , în anul 2012.

79Au fost valori comparabile cu martorul netrata t în cazul erbicidului Frontier Forte pe bază
de dimethenamid P aplicat pre -emerget dar și a erbicidelor aplicate post -emergent, ceea ce
sugerează o lipsă de influență a erbicidelor aplicate post -emergent asupraactivității celulozolitice
din sol, (Tabelul 4.10).
Tabelul4.10
Influența erbicidelor , aplicate pre și post -emergent la cultura porumbului, asupra activității
celulotitice a solului(% celuloză degradată) . Fundulea, 201 2
Influence of herbicides applied pre and post -emergence for maize crop,onthesoil cellulolytc
activity (% degraded cellulose) .Fundulea, 201 2
Tratamente
pre-emergentCeluloză
bio-
degradată
(O lună de
la tratament )Tratamente
post-emergentCelulozăbio-
degradată
(O lună de la
tratament )
V1 Netratat 5,46 a Netratat 4,81 a
V2 Dimethenamid P
(Frontier Forte ) 5,65 aBentazon+Dicamba
(Cambio) 5,39 a
V3 Acetoclor
(Guardian) 4,61 b2,4D+Dicamba (Ceredin)4,91 a
V4 Dimethenamid P+
pendimethalin (Wing P)4,24 cBentazon+Dicamba
(Cambio) 4,27 a
V5Metolaclor+Terbutilazin
(Gardoprim) 5,09 bBentazon+Dicamba
(Cambio) 3,04 a
V6 Dimethenamid P+
Terbutilazin (Akris) 3,97 cBromoxinil+2.4D ( Buctril
Universal ) 4,27 a
V7
Isoxaflutol +terbutilazin
(Merlin Duo) 3,98 cSoxaflutol+tiencarbazon –
metil+ciprosulfamide
(Adengo) 4,64 a
DL 0,1% 0,54 DL 0,1% 2,34
S-a remarcat faptul că în condițiile anului 2013 activitatea celulazică a solului , (de la
martorul netratat) a fostsimilară celei de la parcelele erbicidate ceea ce arată lipsa influen ței
erbicidelor asupra activităț ii celulozolizei din sol. S-a observat că la variant ele de tratament 6
(Akris + BuctrilUniversal )și varianta tratată cu erbicidul care a avut în componență
pendimethalin (varianta V4) activitatea celulo zolitică a solului a fost mai redusă comparativ cu
celelalte variante, (Figura4.1).
Rezulultatele noastre sunt în concordanță cu s tudiile privind efectul erbicidelor asupra
proceselor din sol care au evidențiat căunele erbicide împiedică ,iaraltelestimulează diferitele
procesevitaleale solului. S -a dovedit că pendimetalin ul împiedica primul pas al nitrific ării-
oxidarea ionilor de amoniu la nitri ți (Goring și Laskowski , 1982, citat de Nadasy și colab.,
2007). Erbicidele au un efect direct asupra nutrien țilorabsorbiți de cultură prin faptul, că ei au o

80anumită influență asupra proceselor biologice ale plantelor cultivate. Acest lucru este importan t,
deoarece absorb țiaazotuluieste intens ă înprimele faze ale perioadei de vegeta ție (Nadasy și
colab., 2007 ).
4.64a
4.27a3.04a4.27a 4.91a5.39a4.81a11.6 a
10.5 a
7.6 a10.8 a12.5 a13.5 a
12 a
0246810121416
V1-Netratat
V2 Frontier Forte+CambioV3 Guardian+CeredinV4 Wing P+Cambio
V5 Gardoprim+CambioV6 Akris+Universal
V7 Merlin Duo+AdengoActivitatea celulozolitica a solului (% celulozadegradata/100 g sol)Anul 2012 Anul 2013
Fig.4.1. Efectul erbicidelor aplicate la cultura porumbului asupra activității celulo zolitice
a solului. Fundulea, 2012, 2013
Fig.4.1.Effect of herbicides applied to maize on soil cellulolytic activity . Fundulea,
2012, 2013
Floarea-soarelui este foarte sensibil ă la reziduurile de erbicide, testarea p entru acest
caracterfiind deosebit de important ă.Asemenea altor plante cultivate, sensibilitate a la erbicide a
diferițilorhibrizieste variabilă (Nadasy și Germann , 2003).
Activitatea celulo zolitică a solului a fost relativ similară martorului netratat la floarea-
soarelui erbicid ată pre-emerget cu dimethenamid P în ambii ani de experimentare. Tratamentele
aplicate post -emergent la floarea -soarelui nu au influențat activitatea celulozolitic ă a solului, în
condițiile anului 2013 iar tratamentele c u trimenu ron-metil și cicloxidim au stimulat activitatea
enzimelor celulozolitic e (7.63 respectiv 4.21 % celuloză degradată) comparativ cu martorul
netratat (2.83 % celuloză degradată) în anul 2012 ,(Tabelul4.11).
Deși diferențele sunt nesemnificati ve, la tratame ntul cu tribe nuron-metil activitatea
celulozolitic ă a solului a fost superioară în condițiile anului 2013 (8.25 % celuloză degradată/100
g sol). De alfel, în anul 2013 activitatea celulozolitic ă atât în varianta martor cât și în variantele
de tratament a f ost în general superioară anului 2012, (Tabelul4.11).

81Tabelul4.11
Influența erbicidelor aplicate la cultura florii -soarelui asupra activității celulo zotitice a solului.
Fundulea, 2012 -2013
Influence of herbicides applied to sunflower crop on cellulolyti c activity of soil .
Fundulea, 2012 -2013
Tratamente
pre-emergentCelulozoliza
(% celuloză degradată)Tratamente
post-emergentCelulozoliza
(% celuloză degradată)
2012 2013 2012 2013
Martor netratat 11.72 a12.10 a Martor netratat 2.83 b 7.25 a
Dimethenamid P
(Frontier Forte )10.28 a10.85 aTribenuron -metil
(Express® 50)7.63 a 8.25 a
DL 5% 4.25 3.58Cicloxidim
(Stratos Ultra)4.21 a 6.32 a
Imazamox
(Pulsar®)2.51 b 5.86 a
DL 5% 3.29 2.23
Activitatea celulozolitic ă a solului a fost sem nificativ influențată de anul de
experimentare (Factorul A) și tratamentele efectuate (Tabelul 4.12).
Tabelul 4.12
Analiza varianței pentru activitatea celulozolitic ă a solului (probe de sol recoltate după
tratamentele post -emergente)
Analysis of varianc e for cellulolytic activity of soil (soil samples collected after post –
emergence treatments)
Sursa varianței Sp GL S2Factorul F
Factorul A (an de experimentare) 91.728 191.728 56.573*
Eroare A 3.242 21.621
Factorul B (tratamente) 69.304 323.101 12.23*
Interacțiune AxB 5.363 31.787 0.94 NS
Eroare B 22.657 12 1.888
În condiții optime de umiditate din anul 2013, activitatea celulo zolitică a fost mai intensă,
ceea ce sugerează că datorită umidității suficiente din sol a fost posibilă o îmbunătătir e a
condițiilor biologice din sol care afavorizat activitatea microflorei responsabile pentru
degradarea celulozei . Deasemenea s -a remarcat o stimulare a activității celulo zolitice la
tratamentele cu tribenuron -metil în ambii ani de experimentare dar num ai în anul 2012 există
asigurare statistică (Figura 4.2).

822.51 b4.21 a7.63 a
2.83 b5.86 a6.32 a8.25 a
7.5 a
0123456789
Martor Tribenuron-metil Dimethenamid+Cicloxidin ImazamoxActivitatea celulozolitica din sol (% celulozadegradata)Anul 2012 DL 5% = 2.06
Anul 2013 DL 5% = 3.29
Fig.4.2. Efectul erbicidelor aplicate la cultura de floarea -soarelui asupra activității
celulozolitice a solului. Fundulea 2012, 2013
Fig. 4.2. The effect of the herbicide applied to the crop of sunflower on the cellulolytic
activity of the soil. Fundulea 2012, 2013
Studii privind efectul tribenuron -metil asupra microorganismelor din sol au stabilit că în
primele trei zile de la aplicare are loc o inhibare a creșterii bacterine după care se stim ulează
creșterea/activitatea acestora în sol (Du Hui Iing și colab., 2008).
Cunoștințele privind efectul secetei asupra interacțiunilor dintre microorganismele din sol
și plante sunt destul de puține și contradictorii.
Este știut că seceta afectează în m od direct comunitatea microorganismelor din sol prin
crearea stresului osmotic care duce la moartea microbiană și liza celulară.
Activitatea enzimelor din sol este expresia directă a funcționării comunită ților microbiene
sensibile la factorii de stres amb iental. Substanțele organice din compoziția solului ( monomeri
ușor disponibil iși polimeri, mai greu degradabili )variază în mod semnificativ cu comunitate a de
planteși ca răspuns la stres urile de mediu.
Există ipoteza că seceta afectează diferit a ctivitatea enzimelor din sol implicate în faza
inițială și finală a proceselor de descompunere din sol. In general, în condiții optime de umiditate
a solului activitatea enzim elor este mai mare într -un sol cultivat comparativ cu unul necultivat
(Sanaullah și col ab., 2011).
Sunt studii care au evidențiat o activitate crescută a enzimelor care degradează celuloza
(Salamon și colab., 2004; Kreyling și colab.,2008) în condiții de secetă. Altă enzimă, leucin –
amilopectidaza, (implicată în degradarea proteinelor) are o activitate crescută pe soluri cu
vegetație, ceea ce sugerează că inputul de proteină din rădăcinile moarte a crescut în condiții de
secetă.

83Respirația solului
Respirația solului este un proces complex care are loc în toate ecosistemele terestre. Ca și
parte a circuitului carbonului , respirația solului este direct legată de procesele și componentele
ecosistemului care influențeaza acest circuit. În contextul schimb ărilor climatice globale și al
diferitelor scenarii elaborate în aceast ă direcție, cuantifica rea respi rației solului devine o
problemă de interes major atât pentru cercet ători cîtși pentru fermieri .
Respirația solului este considerată un indicator sensibil al toxicității pesticidelor și
metalelor grele (Yao și colab., 2006). Cercetătorii Zabaloy și Gómez (2008) au arătat că
metsulfuron me thyl-ul aplicat în doză de 100 μg/kg sol a diminuat respirația pe un sol alcalin în
timp ce pe un sol acidnicidoza mărită de tratament (10 mg/ kg so l)nu a avut efect asupra
respirației. Rezultate similare au f ost obținute de Dinelli și colab., (1998) și Accinelli și colab.,
(2002)(citați după Zabaloy și colab., 2011) pe soluri tratate cu doze mici de erbicide
sulfonilureice (triasulfuron, primisulfuron methyl și rimsulfuron) .
Rezultatele obținute arată că înprivința respirației solului erbicidele și aplicarea
diferențiată la porumb , fie nu influențează, fie au un efect de simulare dar și de inhibare a
producției de CO 2. Astfel, erbicidele pe bază de acetoclor și dimethenamid P(aplicare pre –
emergentă) nu au a vut efect semnificativ asupra respirației solului, valorile (58.59 și 61.67 mg
CO2/100 g sol) fiind în aceiași grupă (b) cu martorul netratat (60.92 mg CO 2/100 g sol).
Erbicidele pe bază de metolaclor + terbutilazin (denumire comercială Gardoprim) și isoxa fluton
+ terbutilazin (denumire comercială Merlin Duo ) au influențat negativrespirația solului în timp
ce erbicidele Akris (dimethenamid -P + terbutilazin) și Wing P (dimetenamid -P + pendimetalin)
au avut efect benefic , (Tabelul 4.13) .
La tratamentele post -emergente o respirație mai bună s -a evidențiat în varianta 2 după
aplicarea în post -emergență aerbicidului pe bază de bentazon +dicamba (denumire comercială
Cambio), iar valori comparabile cu martorul au fost realizate în cazul tratamentelor efectuate cu
Ceredin, Buctril sau Adengo, (Tabelul 4.1 3).
O posibilă folosire a erbicidelor și produșilor lor de descompunere de anumite
microorganisme din sol, ca sursă de carbon, poate explica creșterea respirației solului la unele
tratamente, în timp ce reducerea r espirației în unele variante ar putea fi un efect negativ al
erbicidelor utilizate.

84Tabelul4.13
Influența erbicide lor studiate , aplicate la cultura porumbului, asupra respirației solului și
indicatorului IPAV .Fundulea, 2012
Influence of herbicides s tudied, applied to maize , on soil respiration and IPAV index.
Fundulea, 2012
Tratamente pre –
emergentRespirație
(mg CO 2/100 g sol
s.u)IPAV
%Tratamente post –
emergentRespirație
(mg CO 2/100 g
sol s.u)IPAV
%
Netratat 60.92 b 33.19b Netratat 62.62 b 33.71 b
Dimethenamid
P
(Frontier Forte )61.67 b 33.66bBentazon+Dicamba
(Cambio)90.73 a 48.06 a
Acetoclor
(Guardian)58.59 b 31.60a2.4D+Dicamba
(Ceredin)42.19 b 23.55 b
Dimethenamid+
pendimethalin
(Wing P)75.80 a 40.02 aBentazon+Dicamba
(Cambio)56.09 b 30.18 b
Metolaclor+Ter
butilazin
(Gardoprim )44.87 c 24.98 cBentazon+Dicamba
(Cambio)38.53 c 20.78 c
Dimethenamid+
Terbutilazin
Akris67.96 a 35.96 aBromoxinil+2.4D
(BuctrilUniversal )41.00 c 22.63 b
Isoxafluto l+
terbutilazin
(Merlin Duo)42.69 c 23.34 cSoxaflutol+tiencarbazon
-metil+ciprosulfamide
(Adengo)55.11 b 29.88 b
DL 0.1% 11.39 5.96 DL 0.1% 20.93 11.63
Rezultatele și interpretarea influenței erbicidelor au fost examinate și prin indicatorul
sintetic vital a l solului (IPAV), care exprimă mai bine starea de fertilitate a solului tratat cu
erbicide.În cazul tratament elor pre-emergente, s-a constatat că solul nu a suferit vreo depresiune
provocată de tratamentele cu erbicide pe bază de dimethenamid P, acetoclor ,
dimethenamid +pendimethalin și dimethenamid +terbutilazin (denumiri comerciale, Frontier
Forte,Guardian, Wing Pși Akris). Acestea au fost în aceiași grupă semnificativă de valori cu
varianta netratat. Potențialele vitale au fost sub nivelul celor din par celelemartor (netratate cu
erbicide) în cazul erbicidelor pe bază de metola clor+terbutilazin și isoxaflutol +terbutilazin
(Gardoprim și Merlin Duo ), rezultatele fiind cuprinse în grupa c de valori pentruambele
erbicide. La tratamentul post -emergent, la o lună de la tratament numai în cazul variantei 5
(bentazon +dicamba) starea de fertilitate a solului a fost inferioară martorului , în rest rezultatele
arată că solul nu a suferit de pe urma administrării erbicidelor pentru combaterea îmburuienării
culturii d e porumb. Excepțional la tratamentul cu dimetenamid P(Frontier Forte ) în pre-
emergent și bentazon +dicamba (Cambio) în post -emergență s-a obținut un rezultat mai bun,
acesta,prin valoarea maximă din experiență a format grupa valorică a, care de altfel, es te singura
(Tabelul4.13).O posibilă explicație sunt, buruienile prin rădăcinile lor, vii și/sau moarte, care

85susțin o activitate vitală și celulozolitică în sol, putând avea, î ntr-o oarecare măsură, rolul de
îngrășământ verde, care constituie masa organi că ușor de mineralizat de către microflora solului
(Stefanic și Oprea , 2010). In cazul nostru fiind un grad de îmburuienare mic în aceste variante
este vorba mai degrabă de o posibilă folosire a erbicidelor și produșilor lor de descompunere de
anumite micr oorganisme din sol, ca sursă de carbon, ceea ce conduce la creșterea respirației
solului la unele tratamente.
La cultura de floarea -soarelui, erbicidele Imazamox și cicloxidim (Pulsar ® și Stratos
Ultra) nu au influențat respirați asolului iar erbicidul tri benuron-metil a favorizat respirația
solului, ceea ce sugerează că primele erbicide nu influențează durabil viața comparativ cu
ultimul. Faptul că în cazul erbicidului dimethenamid P (Frontier Forte), respirația solului este
relativ redusă comparativ cu ma rtorul netratat sugerează că în acel moment degradarea
microbiană a fost deficitară (Tabelul 4.14).Rezultatele obținute, în experiențele î nființate pentru
studiu în această lucrare, confirmă datele din literatura de specialitate care evidențiază că unele
erbicide pot inhiba respirația solului (ex. gli fosat) sau dimpotrivă pot favoriza respirația solului
(tribenuron -metil, acetoclor sau paraquat), (Sun Q și colab., 2012).
Prin indicatorul si ntetic vital al solului (IPAV) nu s-a evidenția tvreo influență ne gativă a
erbicidelor Imazamox și Cicloxidim ,ci numai un efect pozitiv al erbicidului trimenuron -metil
(toate aplicate post -emergent la floarea -soarelui).La aplicarea pre -emergentă , erbicidul
dimethenamid P(Frontier Forte) a influențat negativ acest indic ator (Tabelul 4.1 4).
Tabelul4.14
Influența erbicidelor aplicate la cultura florii -soareluiasupra respirației solului și I ndicelui
Potențial al Activităț ii Vitale ( IPAV). Fundulea, 201 2
Influence of herbicides applied to sunflower crop on soil respirati on andVital Activity Potent ial
Indicator (IPAV)index. Fundulea, 2012
Tratamente
pre-emergentRespirație
(mg CO 2/100
g sol s.u)IPAV
%Tratamente
post-emergentRespirație
(mg
CO2/100 g
sol s.u)IPAV
%
V1-Netratat 91.44 a 51.58 a V1-Netratat 39.66 b 21.24 b
V3Dimethenamid
(Frontier Forte )58.57 b 34.42 bV2Trimenuro n
metil
(Express® 50)85.69 a 46.66 a
DL 5% 14.97V3Cicloxidim
(Stratos Ultra)44.75 b 24.48 b
V4 Imazamox
(Pulsar® 40)42.70 b 22.6 b
DL 5% 28.76 16.41

86În ciuda numero aselor eforturi de a evalua efectele erbicide lor în sol, există date
contradictorii și în literatura de specialitate pe această temă. Unele studii arată că reziduurile de
pesticide pot fi surse de carbon și energie pentru microorganisme, care apoi sunt deg radateși
asimilate de acestea, în timp ce alte studii afirmă că pesticidele produc efecte dăunătoare asupra
organismelor și proceselor biochimice și enzimatice din sol, (Hussain și colab., 2009 ) . Conform
acelorași cercetători, îngeneral, aplicarea pesti cidelor(fiind aici incluse și erbicidele) pe termen
lung, poate cauza o perturbare a echilibrului biochimic a l solului, care poate reduce fertilitatea și
productivitatea solului. Neconcordanța dintre concluziile din literatură se poate explica prin
diferitele moduri de experimentare și tehnicilor de analiză de laborator. Noi considerăm că am
folosit metode corecte care au surprins în dinamică influența erbicidelor.
4.4. EFECTUL SISTEMU LUI DE AGRICULTURĂ Ș I CULTURII
ASUPRA ACTIVITĂȚII C ELULOZOLITICE ȘI RE SPIRAȚIEI SOLULUI
Introducere
După studiul efectulat în subcapitolul 4.3. (efectul erbicidelor ariloxiacizi, amestecuri și
ALS asupra calității biologice a solului în relație cu planta cultivată și condițiile climatice) am
considerat oportun, în acest st adiu al cercetărilor, să investigăm aceiași parametri de calitate a
solului și în două sisteme diferite de agricultură. S -a avut în vedere că f undamentul agriculturii
durabile este un sol sănătos și fertil .Solul nu este doar un instrument de producție ci și un
complex de viață dinamic care trebuie protejat pentru a asigura productivitatea, stabilitatea și
durabilitatea fertilității .Astfel, prin analiza calității solului în două sisteme diferite de agricultură
[cel organic (în care nu s -au folosit substanț e chimice de sinteză: îngrășăminte și pesticide) și
sistemul de agricultură convențional ]vomputea să evidențiem mai bine cum intensificarea
agriculturii și activitățile antropice, afectează calitatea solului.
Calitatea solului, așa cum s -a menționat, este capacitatea acestuia de menținere a unor
funcții ecologice cheie, cum ar fi descompunerea și formarea materiei organice , specifice tipului
de sol. Procesele microbiene echilibrate sunt importante pentru sistemul de agricultură și
îmbunătățirea calității solului. Respirația solului a primit o atenție deosebită deoarece poate fi
folosită ca un indicator al calității solului. Aceasta descrie nivelul de activitate microbiană,
conținutul de materie organică și descompunerea acesteia. In general, valorile mai m ari ale
respirației solului , fără stimulări greșite, indicăo calitate mai bun ăa solului ( Ștefanic și colab.,
2006).
Celuloza,fiindcomponenta principală ațesuturilor vegetale, esteșicelmaiimportant
compuscucarbondinsolșiape.Înnatură,descompunerea microbiologică acelulozei estefoarte

87multinfluențată defactoriidemediu,printrecarepotențialul deoxido-reducere, pH-ulși
conținutul soluluiînazotasimilabil suntceimaiimportanți.
Recentele îngrijorări privind efectele negative ale utilizării pesticidelor în agricultură au
condus la abordări tehnologice mai precaute ,știut fiind că s istemele de management agricol
modificăactivitatea microbiană a solului prin schimbări în disponibilitatea carbon ului,apH-ului,
disponibilitatea de nu trienti sau al ți parametri chimici ,(Cookson și colab., 2008).
Sistemul agricol conven ționalfolosește îngrășăminteși pesticide de sinteză pentrua
îmbunătăți productivitatea culturilor. Această utilizare intensivă a produselor agrochimice va
reduce cu s iguranță biodiversit atea, crește eroziunea ireversibila a solului șiconducela reducerea
materiei organice din sol (Dick și colab., 1994 ).
Sistemul de agricultură o rganică nu utilizează produse chimice de sinteză și poae fi mai
durabil pe termen lung dec ât sistemul agricol convențional. Carine Floch și colab., (2011),au
raportat că activită țile enzimatice a le soluluiși ale populației microbiene sunt mai mari î n
agricultura organică în compara ție cuagricultura convențională.Studii efectuate în SUA (Bol ton
și colab., 1985) arată că solul dintr -o fermă ecologică a avut un conținut de materie organică,
capacitatea de schimb ca tionic, azotul total și potasiul disponibil , semnificativ mai mari , dar și o
microfloră mai activă , comparativ cu solul dintr -o fermă convențională. Este interesant de
remarcat faptul că pe alte continente, unde suprafețele cultivate ecologic au o pondere mare, se
efectuează cercetări complexe, care urmăresc efectele ambientale ecologic vs. convențional, în
abordări interdisciplinare, pe perioade lungi de timp (Reganold și colab., 1993 , Santos și colab.,
2012). Ferme din North Island (Noua Zeelandă) cultivate cu tehnologie ecologică (biodinamică),
pe o perioadă de 8 -18 ani, au furnizat date interesante comparativ cu fermele convențional e din
aceiași zonă. Fermele ecologice au avut o mai bună structurare a solului și valori mai bune ale
indicilor aerației și drenajului intern.
Conținutul de materie organică, respirația solului, rata mineralizării azotului din carbon
organic au fost mai r idicate în variantele ecologice , în timp ce densitatea aparentă a avut valori
semnificativ mai scăzute, furnizând un mai bun echilibru al bilanțului aer/apă în sol.
In România, au fost efectuate cercetări referitoare la influența diferitelor sisteme de
lucrarea solului asupra unor însușiri fizice , chimice și biologice ale solurilor precum și efectul
remanent al acestor sisteme , decătreCanarache (1990, 2005), Dumitru și colab. , (1999)
Jităreanu și colab. (2004, 2006), Feiza și colab. (2006), Guș și colab ., (2002, 2005, 2008),
Mihalache și colab. , (2008), (citați după Cara și colab., 2008) .
Cercetările în domeniul chimiei și biologiei solului întreprinse în Institutul de la Fundulea
au avut ca obiectiv cunoașterea modificărilor ce se produc în sol sub infl uența diferitelor verigi
ale tehnologiei agricole, precum și elaborarea și/sau asimilarea unor noi metode, care să

88evidențieze tot mai exact direcția în care evoluează solurile agricole (Ghinea și colab., 2007).
Studii care să evidențieze influența sisteme lor agricole asupra biologiei solului în relație cu
cultura în condițiile schi mbărilor climatice sunt relativ puține.
Obiectivul prezentului studiu a fost de a evalua influen țaa douăsisteme agricole diferite
(ecologic sau organic și convențional) asupra activității enzimatice a solului, respirației și reacției
solului.
Rezultate obținute
Reacția solului
Rezultatele obținute au evidențiat faptul că în condiții de stres hidric sistemului de
agricultură practicat influențează reacția solului. Varianța da torată sistemului de agricultură a
fost foarte semnificativă și a înregistrat valori mai mari comparativ cu cea datorată plantei
cultivate în condiții de secetă (anul 2012) și nu a influențat semnificativ pH -ul solului în
condițiile unei aprovizionări opti me cu apă (anul 2013). În ambii ani de experimentare, cultura și
interacțiunea cultura x sistemul de agricultură au influențat foarte semnificativ pH -ul solului,
(Tabelul 4.1 5).
Tabelul4.15
Analiza varianței pentru reacția solului (pH)
Analysis of varian ce for chemical soil reaction (pH)
Anul 2012 Anul 2013
Sursa varianței
GLS2Factorul F și
semnificațiaS2Factorul F și
semnificația
Factorul A (Sistemul de agricultură) 10.1551 3812.73*** 0.0187 2.7411 NS
Eroare A 20.0001 0.0068
Factorul B (cul tura) 30.0396 55.27*** 0.0501 11.587***
Interacțiune A*B 30.0111 15.42*** 0.325 7.32***
Eroare B 120.0007 0.044
Reacția chimică a soluției solului a avut valori mai scăzute în sistemul de agricultură
convențional (5.86) comparativ cu sistemul de agricultură organic ă la care se observă per
ansamblu un pH mai ridicat (6,02), în condițiile anului secetos 2012 (Tabelul 4.1 6).
În condițiile anului 2013, an în care precipitațiile înregistrate au fost peste media
multianuală, rezultatele obținute indi că un pH mai scăzut în sistemul de agricultură organic
(5.98) comparativ cu sistemul convențional (6.04), (Tabelul 4.16). Aceste valori încadrează solul
ca fiind ușor acid în ambele sisteme de agricultură.
Analizând influența efectelor plantei cultivate comparativ cu media sistemelor de
agricultură, se observă că în anul 2012 la cultura de grâu de toamnă s -a înregistrat o creștere a

89valorii pH , încadrată în grupa a de încredere, fapt care se poate explica prin cantitatea mai mare
de resturi vegetale de la această cultură care pot ameliora pH -ul solului prin descompunerea
proteinei vegetaleîn amoniu, (Tabelul 4.16).
Tabelul4.16
Influența combinată a sistemului de agricultură și a plantei cultivate asupra pH -ului (H 2O).
Fundulea 2012
The influence of the agricultural farmingsystem and c rops onsoil chemical reaction
(pH-H2O). Fundulea 2012
Cultura (Factorul B)Media
(A)Sistemul de agricultură
(Factorul A)b1- soiab2-grâu de
toamnăb3-porumbb4–
floarea-
soarelui
a1–agricultură organică a 6,06 a a 6,15 a a 6,01 b a 5,87 c a 6,02
a2-agricultură convențională b 5,87 a b 5,93 a b 5,81 b a 5,84 a b 5,86
Media (B) 5,97 b 6,04 a 5,91 b 5,85 c
Factorii A B B*A A*B
DL 5% 0,012 0,034 0,042 0,048
DL 1% 0,028 0,047 0,061 0,067
DL 0.1% 0,088* 0,067* 0,093* 0,094*
Maskey și colab., (200 1) au raportat valori mai mari ale pH -ului în solul din agricultura
organică în timp ce studiile efectuate de Paul H eppertly în California au evidențiat că în sistemul
de agricultură organicăîn perioada 1985-2000,pH-ul solului a scăzut de la8.2 la 7.9 în timp ce
materia organică a crescut cu 2.3- 3.0%. Aceste modificări au fost asociate cu cre șteri mari ale
conținutului de fosfor, potasiu, zinc, fier, mangan și cupru . În același timp conținutul de azot nu a
crescutîn nici unul din câmpurile ecologicetestate. Rezultate similare, privind scăderea pH -ului,
conținutului de humus, raportului C/N concomitent cu creșterea conținutului de fosfor mobil și
potasiu solubil din sol în sistemul de agricultură organic, au fo st raportate de Toncea, (2012).
Tabelul4.17
Influența combinată a sistemului de agricultură și culturii asupra pH -ului. Fundulea 2013
Influence of the agricultural farming system and crops on soil chemical reaction. Fundulea 2013
Cultura (Factorul B)Media
(A) Sistemul de agricultură
(Factorul A)b1- soiab2–grâu de
toamnăb3-
porumbb4- floarea
soarelui
a1–agricultură organică 6.20 a5.94 a 5.98 a 5.81 ba5.98
a2-agricultură convențională 6.08 a5.98 a 6.03 a 6.06 aa6.04
Media (B) 6.14 5.96 6.01 5.93
Factorii A B B*A A*B
DL 5% 0.14 0.083 0.16 0.11
DL 1% 0.33*0.11* 0.31* 0.16*
DL 0.1% 1.06 0.16 0.78 0.23

90În anul 2013 la cultura de soia s -a înregistrat o creștere a valorii pH -ului încadrată în
grupaa de încredere, fapt care se poate e xplica atât prin faptul că, fiind un an normal, cantitatea
de biomasă la soia a fost mare dar și prin faptul că planta premergătoare a fost grâul de toamnă,
ambele contribuind prin mase mari de resturi vegetale la ameliorarea pH -lui (Tabelul 4.17).
Potențialul celulozolitic
Studiileprivind efectul sistemului de agricultură asupra calității solului sunt relativ
puține. S -a evidențiat că o diferență în practicile de management conduce de multe ori la
diferențe în proprietă țile fizice, biologice și chimice ale solurilor, care la rândul lor,determină
schimbări în calitatea func țională a solului (Islam și Weil, 2000).
Rezultatele obținute în dispozitivul experimental au evidențiat efectulculturii agricole și
a condițiilor climatice asupra calită ții solului î n sistemul de agricultură ecologică și
convențională.Analiza varianței pentru potențialul celulozolitic al solului arată influența foarte
semnificativă a culturii și interacțiunii dintre sistemul de agricultură și cultură asupra activității
celulozolitice a solului în condițiile anului 2012 și influența foarte semnificativă atât a culturii
cât și a sistemului de agricultură în anul 2013 (Tabelul 4.1 8).
Tabelul4.18
Analiza varianței pentru potențialul celulozolitic
Analysis of variance for soil celulollit yc activity
2012 2013Sursa varianței GL
S2Factorul F și
semnificațiaS2Factorul F și
semnificația
Factorul A (sistemul de agricultură) 118.07816.499 NS 504.16117.47***
Eroare A 21.095 4.2917
Factorul B (cultura) 31.3976.215*** 77.0005.703***
Interacțiune A*B 37.43433.071*** 135.1610.012***
Eroare B 120.224 13.50
În sistemul de agricultură organic activitatea celulozolitică a solului a fostmai intens ă,
(4.13; 25.08) comparativ cu sistemul de agricultură convențională, (2.39; 15. 66) în ambii ani de
experimentare , (Tabelul 4.19) .
Diferențieri nesemnificative sunt între culturile agricole cu privire la intensitatea
activității celulozolitice, precum și între sistemele de agricultură (Tabelul 4.19).
In anul 2013 activitatea de biode gradare a celulozei a fost mai intensă la varianta
agricultură organică. Dintre plante studiatenumai grâul de toamnă a stimulat celuloliza, (Tabelul
4.20).
Ștefanic și colab., (1993, 1994, 2011) subliniază că potențialul celulozolitic este un test
sensibil pentru a aprecia ameliorarea condițiilor de viață din sol și evidențiază efectul arăturii,

91fertilizării chimice și organice dar și al condițiilor de climă asupra acestui indicator.
Îngrășamintele minerale scad activitatea celulozolitică a solului (Felian g Fan și colab., 2012).
Tabelul4.19
Influența sistemului de agricultură și culturii asupra activității celulozolitice a solului.
Fundulea 2012
The influence of the agricultural farmingsystem and c rops on soil cellulolytic activity. Fundulea
2012
Cultura (Factorul B)Media
(A) Sistemul de
agricultură
(Factorul A) b1– soiab2–grâu de
toamnăb3-porumbb4–
floarea
soarelui
a1–agricultură
organică4,72 2,64 5,70 3,44 a4,13
a2-agricultură
convențională2,64 3,76 1,40 1,76 a2,39
Media (B) 3,68 a 3,20a 3,55 a 2,60 a
Factorii A B B*A A*B
DL 5% 1,842* 0,597 1,579 0,844
DL 1% 4,249 0,837 3,304 1,183
DL 0.1% 13,530 1,183 9,590 1,672
Tabelul4.20
Influența sistemului de agricultură și culturii asupra activității celulozolitice a solului.
Fundulea 2013
The influence of the agricultural farmingsystem and c rops on soil cellulolytic activity. Fundulea
2013
Cultura (Factorul B)Media
(A) Sistemul de
agricultură
(Factorul A) b1– soiab2–grâu de
toamnăb3-porumbb4–
floarea
soarelui
a1–agricultur ă
organică a18.67 b a26 a a27 aa28.67 aa25.08
a2-agricultură
convențională a16.67 b a25 a b14.33 bb7.67 cb15.66
Media (B) 17.67 b 25.5 a 20.665 a18.17 b
Factorii A B B*A A*B
DL 5% 3.63 4.62 6.51* 6.54
DL 1% 8.39* 6.49* 10.15 9.18
DL 0.1% 26.72 9.16 18.94 12.96
De asemenea a ctivitatea celulazei în solurile agricole este afectată de o serie de factori.
Aceștia sunt: temperatura, pH -ul, apa și oxigenul din sol, structura chimică a materiei organice și
localizarea acesteia în profil ul solului, calitatea materiei organice a resturilor vegetale și

92elementele nutritive din sol dar și urmele de elemente provenite din fungicide le aplicate (Deng
and Tabatabai, 1994; Arinze și Yubedee, 2000).
Analizele corelațiilor dintre reacția solului și activitatea celulozolitică a solului au
evidențiat corelați a semnificativ negativă în anul 2013 (r = – 0.73**) și nesemnificativă pentru
anul 2012 (r = – 0.11), (Figura 4.3), care se pot explica prin valorile scăzute ale pH -ului în
sistemul de agricultură convențional ă în anul 2013.
Anul 2012
y = 0.0427x + 5.8035
R2 = 0.2699
r = 0.51 NSAnul 2013
y = -0.0155x + 6.3474
R2 = 0.5471
r = -0.74*
5.755.85.855.95.9566.056.16.156.26.25
0 5 10 15 20 25 30 35
Celuloliza (% celuloza degradata)Reactia solului (pH)
Fig.4.3. Relația dintre reacția solului și activitatea celulo zolitică a solului în sistemele de
agricultură organic și convențional. Fundulea 2012 – 2013.
Fig.4.3. The relationship between soil chemical reaction and cellu lolytic activity in
organic and conventional farming systems. Fundulea 2012 – 2013.
Respirația solului
In condițiile anului secetos 2012 respirația solului a fost influențată foarte semnificativ de
sistemul de agricultură (P >0.01%) și semnificativ , de interacțiunea dintre sistemul de
agricultură și cultura agricolă (P >0.1%). Cultura agricolă nu a influențat semnificativ respirația
solului în condițiile anului 2012. În condiții mai puțin stresante (specifice anului 2013) însă, un
efect foarte semnific ativ asupra producției de CO 2 din sol l -a avut cultura , iar sistemul de
agricultură nu a influențeațat semnificativ acest parametru. În ambii ani de experimentare
interacțiunea sistem de agricultură cu planta cultivată au reprezentat o sursă de variație
semnificativă pentru respirația solului, (Tabelul 4.2 1).

93Tabelul4.21
Analiza varianței pentru respirația solului
Analyses of variance for soil respiration
2012 2013
Sursa varianței GL
S2Factorul F și
semnificațiaS2Factorul F și
semnificația
Factorul A (Sistemul
de agricultură)1197.626 122.10*** 15.19 0.256 NS
Eroare A 21.618 59.38
Factorul B (Cultura) 316.123 2.59 NS 321.01 10.569***
Interacțiune A*B 328.485 4.577** 420.34 13.958***
Eroare B 12 6.223 30.11
Înambii ani de experime ntare însistemul de agricultură organic ă, respirația solului a avut
valori superioare sistemului co nvențional de agricultură , ceea ce sugerează o descompunere mai
rapidă a resturilor organice, (T abelele4.22 și 4.23).Scăderea nivelului de respirație în s istemul
de agricultură convențională a fost mai evidentă în anul 2012 și aceasta poate a fost determinată
de nivelul mai redus al precipitațiilor, care a evidențiat însemnătatea activității vitale a solului
mai ridicate în cazul sistemului de agricultură o rganică. Acest sistem protejează menținerea
umidității în sol la un nivel minim favorabil proceselor microbiene și din plantă, (T abelele4.22
și 4.23).
Tabelul4.22
Influența sistemului de agricultură și culturii asupra activității potențiale de respiraț ie a solului
(CO2mg/100 g sol s.u). Fundulea 2012
The influence of farming system and culture on soil respiration (mg CO 2/100 g dm soil).
Fundulea 2012
Cultura (Factorul B)Media
(A) Sistemul de
agricultură
(Factorul A) b1– soiab2–grâu de
toamnăb3-porumbb4–
floarea
soarelui
a1–agricultură
organică a51,17 aa44,20 b a51,96 aa47,22 ba48,64
a2-agricultură
convențională b41,16 aa43,99 a b43,71 ab42,62 bb42,87
Media (B) 46,17 b 44,09 b 47,83 a44,92 a
Factorii A B B*A A*B
DL 5% 2,227* 3,137* 4,227*4,437*
DL 1% 5,136 4,398 6,483 6,220
DL 0.1% 16,353 6,217 11,672 8,792

94Scăderea respirației solului indică faptul că există o cantitate redusă de materie organică
sau activitate microbia nă aerobă. Sunt și alte studii care au raportat o creștere a respirației solului
în sistemul de agricultură organic ă (Glover și colab., 2000).
O respirație mai mare a solului în sistemul de agricult ură organic ă indică o activitate
microbiană mai mare datorită surselor de materie organică adăugate (gun oi de grajd) și în
consecință astimulării microorganismelor heterotro fe (Swezy și colab., 1998) .
Totodată există ipoteza că în condițiile încălzirii globale, datorită creșterii cantității de
CO2, să înregistrăm o creștere a biomasei radiculare care la râ ndul ei să conducă la creșterea
activității microbine a solului (Lipson și colab., 2005). Aceasta explică de ce în condiții de secetă
(anul 2012) respirația a fost mai intensă (48.64, 42.87 CO 2/100 g sol) comparativ cu respirația
redusă a solului (27.6; 29 .20 CO 2/100 g sol) înregistrată în condițiile unei aprovizionări cu apă la
nivel optim a solului (anul 2013), (T abelele4.22 și 4.23).
Tabelul4.23
Influența sistemului de agricultură și culturii asupra activității potențiale de respirație a solului
(CO2mg/100 g sol s.u). Fundulea, 2013
The influence of farming system and culture on soil respiration (mg CO 2/100 g dm soil).
Fundulea 2013
Cultura (Factorul B)Media
(A)Sistemul de agricultură
(Factorul A) b1–
soiab2–grâu de
toamnăb3-porumbb4–
floarea
soarelui
a1–agricultură organică 20.42 b26.13 a32.28 a37.99 aa29.20
a2-agricultură convențională 17.35 c43.92 a34.04 b15.15 ba27.61
Media (B) 18.89 c 35.03 a 33.16 b 26.57 b
Factorii A B B*A A*B
DL 5% 13.52 6.90 15.09 9.76
DL 1% 31.23 9.69 28.89 13.71
DL 0.1% 99.41 13.68 75.62 19.56
Respirația solului nu a fost afectată de reacția solului, corelațiile dintre acestea au fost
nesemnificative în ambii ani de experimentare (Figura 4.4). C ei mai importan ți factori care
afectează respirațiasoluluisunt temperatura solului, umiditate a solului, calitatea și cantitatea de
carbon organic , textura solului , (Tripathi și colab., 2011 ).

95Anul 2013
y = -0.0069x + 6.2072
R2 = 0.397
r = -0.63 NSAnul 2012
y = 0.0142x + 5.2916
R2 = 0.2235
r = 0.47
5.755.85.855.95.9566.056.16.156.26.25
0 10 20 30 40 50 60
Respiratia solului (CO2/100 g sol)Reactia solului (pH)
Fig.4.4. Relația dintre reacția solului și respirația solului. Fundulea 2012 și 2013
Fig.4.4. Relationship between soil chemical reaction and soil respiration. Fundulea 2012
and 2013
Intre potențialul celulozolitic și respirația solului există o corelație distinct semnificativă
(r = 0.85**) în anul 2012 și nesemnificativă în anul 2013 ( r = 0.54 ), (Figura 4.5 ).
Anul 2013
y = 0.2865x + 13.673
R2 = 0.2957
r = 0.54 NS
Anul 2012
y = 0.3141x – 11.113
R2 = 0.7351
r = 0.85**
05101520253035
0 10 20 30 40 50 60
Respiratia solului (CO2/100 g sol)Celuloliza (% celuloza degradata)
Fig.4.5. Relația dintre potențialul celulozolitic și respirația solului în sistemele de
agricultură organic și convențional. Fundulea 2012 , 2013
Fig.4.5. Relationship between cellulolytic potential and soil respiration in organic and
conventional systems. Fundulea 2012, 2013
Dealtfel, literatura de specialitate evidențiază faptul că agricultura ecologică tinde să
conserve fertilitatea solului și să asigure stabilitatea agro -ecosistemului fermei mai bine decât
sistemul de agricultură convențională , prin conținutul mai ridicat de materie organică, activitate
biologică mai intensă și potențial mai ridicat de control al eroziunii. Riscurile de poluare cu

96nitrați al apei freatice sub tehnologiile ecologice sunt mai mici , iar riscul de poluare cu rezidu uri
de pesticide este practic zero (Stolze și colab., 2000).
Concluzii
Privind eficacitatea erbicidelor studiate în combaterea buruienilor
1.Culturile de porumb și floarea -soarelui au fost puternic afectat e de buruieni, (în medie
103 buruieni/m2 la porum b și 151 buruieni/m2 la floarea -soarelui în cei doi ani de
experimentare), dominante fiind Setaria spp., Sorghum halepense (din rizomi și semințe) și
Cirsium arvensae . La floarea -soarelui se mai pot adăuga Echinochloa -crus-galli șiDigitaria
sanguinaris .
2.Dintre tratamentele efectuate la porumb, cel cuerbicidele combinate pe bază de
dimethenamid P + pendimethalin și bentazon + dicamba (denumire comercială Wing P și
Cambio), afost superior realizândo combatere de97%. Eficacitatea foarte bună a fost dat orată
unei substanțe (pendimethalin) care nu a fost prezentă în celelalte combinații. Acesta pe lângă un
efect de inhibare a diviziunii celulei,alungirea meristemul radacinilor sau a tinerilor l ăstari are și
o activitate reziduală asupra buruienilor , ceea ce a făcut ca b uruienile sămoară imediat după
germinare sau răsărire, fiind eliminate timpuriu din competiție .
3.La floarea -soarelui, superioritate în combaterea buruienilor a avut -o tratamentul cu
imazamox. Rezultatele obținute au evidențiat că v arianța datorată tratamentelor asupra
eficacității de combatere a erbicidelor a fost mai mare decât varianța datorată anilor de
experimentare .
Privind efectul erbicidelor, sistemului de agricultură și plantelor asupracalității
biologice a solului
4.Activitate a celulozolitică a solului a fost influențată de condițiile climatice, tipul de
erbicid folosit și momentul aplicării tratamentelor.
5.Stresul hidric a influențat negativ activitatea celulo zolitică a solului. În condiții optime
de umiditate, a tât la porum b dar și la floarea -soarelui, s-a evidențiat o intensificare a activității
celulozolitice, cu excepția erbicidului pe bază de dimethenamid P+terbutilazina (Akris), ceea ce
sugerează o îmbunătătire a condițiilor biologice din sol (cu excepția erbicidului amintit).
6.Erbicidele combinate dimethamid -P +pendimethalin (denumire comercială Wing P),
dimethamid P+terbutilazin (Akris) și isoxaflutol+terbutilazin (Merlin Duo) aplicate pre –
emergent la porumb au avut o influență negativă asupra activității celu lozolitice a solului ,
comparativ cu erbicid uldimethenamid -P (Frontier Forte) – aplicat atât la porumb cât și la
floarea-soarelui și acetoclor (Guardian) ,care nu au influențat acest indicator .

977.Tratamentele cu imazamox aplicate la floarea -soarelui nu a u influențat activitatea
celulozolitică a solului în condițiile anului 2012 , iar tratamentele cu trimenuro n-metil și
cicloxidin au stimulat activitatea enzimelor celulo zolitice.
8.Respirația solului a fost influențată de erbicidele aplicate. Dintre erbici dele studiate,
isoxaflutol +terbutilazin (Merlin Duo) a influențat negativrespirația solului. Erbicidele
dimethenamid P (Frontier Forte), dimethamid –P +terbutilazin (Akris) și dimethamid -P +
pendimethalin (Wing P ) au avut efect benefic , ceea ce sugereaz ă o posibilă folosire a acestor
erbicide și a produșilor lor de descompunere de anumite microorganisme din sol, ca sursă de
carbon, ceea ce conduce la creșterea respirației solului. Acest efect benefic s -armaiputea explica
șiprin efecte de simulare de t ip „homeopatic” /’hormetic” al proceselor vitale.
9.Sistemul de agricultură convențional a condus la diminuarea pH -lui în condiții de
secetă. Cultura de grâu a avut cel mai evident efect în acest sens.
10.Activitatea celulozolitică a fost mai intensă în sistemul de agricultură organic ă în
cultura de porumb.
11.Respirația solului a fost influențată pozitivde sistemul de agricultură organică.
12.Potențialul celulozolitic și respirația solului s -au corelat pozitiv iar respirația solului
s-a corelat neg ativ cu pH -ul solului în condițiile optime de umiditate a solului.
13. Cercetările privind evoluția proceselor vitale din sol au evidențiat posibilitatea
efectuării lucrărilor de erbicidare la porumb, fără a se reduce potențiatul de fertilitate al solului ,
cu excepția erbicidări cu bentazon +dicamba în post emergență și metolaclor + terbutilazin în pre
emergență.
14. La floarea -soarelui, cercetările privind evoluția proceselor vitale din sol au evidențiat
posibilitatea efectuării lucrărilor de erbicidare la floarea -soarelui, fără a se reduce potențiatul de
fertilitate al solului. Din contră, tribenuron -metil a avut un efect pozitiv asupra acestui indicator.

98CAPITOLUL V
STUDII PRIVIND IMPLI CAȚIILE UTILIZĂRII E RBICIDELOR
ȘI SISTEMULUI DE AGR ICULTU RĂ ASUPRA FIXĂRII
AZOTULUI NESIMBIOTIC
Introducere
Importanța azotului, pentru nutriția plantelor superioare și inferioare și pentru circuitul
azotului în natură (incluzând aici și solul), a determinat intensifica rea cercetărilor pentru
cunoașterea mai p rofundă a procesului fixării nesimbiotice a diazotului, a condițiilor care
favorizează sau inhibă acest proces microbiologic, mai ales azi, când poluarea atmosferei, solului
și apelor a devenit o preocupare majoră a societății umane (Stefanic și colab., 20 12).
Fixarea biologică a azotului este importantă pentru agricultură și destul de studiată.
Cercetătorii Delwiche, 1970, Cast, 1976 (citați de Stefanic și Săndoiu, 2011) au estimat că în
natură se fixează, anual pe tot globul, prin microorganismele fixatoa re de azot, 90 milioane de
tone de azot, prin suprafețele agricole și 40 milioane tone, prin suprafețele împădurite. Plantele
leguminoase, în simbioză cu diferite specii de Rhizobium șiBradyrhizobium constituie o sursă
majoră de convertire a azotului mole cular (atmosferic) în azot organic , dar puțin folosită .
Datele recente din literatura de specialitate arată că fixarea nesimbiotică a azotului
atmosferic nu este neglijabilă cantitativ, cum se credea (Feher, 1954, Eliade și Chiriță, 1977) , ci
din contră ,cantitățile de azot fixat -liber (nesimbiotic) pot ajunge la 190 -245 kg/ha/lună ( Ștefanic
și colab., 2012). Studii efectuate la sorg, mei și unele ierburi furajere evidențiază contribuția
fixării nesimbiotice a azotului la menținerea pe termen lung a nivelu rilorde azot din sol.
Posibilitatea unui aport semnificativ de fixare a azotului pe calene-simbiotică se bucură de un
sprijin recent și se bazează în principal pe constatarea că multe plante tropicale, cu calea
fotosintetic ă C4, inclusiv mei și sorg, sti mulează activitatea nitrogena zei(măsuratăîn rizosferă
prin reducerea acetilenei ) dar și pe corectarea metodei de determinare a diazotului atmosferic
(Ștefanic și Oprea, 201 0).
Este cunoscut faptul că pesticidele, în general, reduc capacitatea de fixare a azotului
simbiotic (Fox și colab., 2007), dar studii care să evidențieze influența erbicidelor și sistemelor
agricole asupra fixării nesimbiotice a azotului atmosferic sunt relativ puține.
Obiectivul prezentului studiu a fost de a evalua influen țaunor erbicide și a două sisteme
agricole diferite (organicși convențional) asupra fixării-libere a dinitrogenului atmosferic .

995.1. STUDII PRIVIND IMPLICAȚIILE UTILIZĂ RII ERBICIDELOR
ASUPRA FIXĂRII AZOTU LUI NESIMBIOTIC
Rezultate obținute
Analizele chimice ale probelor de sol recoltate în anul 2012 și 2013auevidențiat un
conținut în substanță organică moderat,cuprins între 1,32 și 1.59% în anul 2012 , respectiv 1.51
și 1.78 % în anul 2013 , (Figura 5. 1). Este evident că în condiții optime de umiditate a sol ului
erbicidele nu au afectat semnificativ conținutul de carbon total .În condiții de stres (anul 2012) ,
în primele faze de la efectuarea tratamentelor nu s -au semnalat efecte semnificativ e asupra
conținutului de carbon total ,dardupă 30 de zile , în cazul tratamentul cu imazamox s-a observat
o scădere a conținutului de carbon total, (Figura 5.1).
Studiile de specialitat e au evidențiat atât un efect inhibitor cât și stimulat or al pesticidelor
asupra descompunerii materiei organice și mineralizării în ecosi stemele agicole și forest iere
(Pimentel și Werneke, 1989 ).Sukul (2006) relevă că fungicidul metalaxil a condus la
descreșterea cantității de carbon și azot la 30 de zile de la incubare. Rata de mineralizare a
carbonului organic în solurile tratate cu dife rite insecticide la dozele recomandate (carbofuran,
carbamat) a fost mai mare comparativ cu martorul neerbicidat . Aceasta indică că în acest caz
biodegradarea insecticidelor stimulează creșterea și activitatea microorganismelor heterotrofe,
care favorizeaz ă mineralizarea materiei organice și a transformărilor biologice ale altor nutrienți
în sol pentru obținerea de energi e, carbon și alte elemente necesare metabolismului microbian.
1.515 1.524 1.5151.5961.56
1.3241.78
1.57
1.471.76
1.51.72
00.20.40.60.811.21.41.61.82
Martor Tribenuron
metilImazamox Martor Tribenuron
metilImazamox
Analize efectuate la 10 zile de la
tratamentAnalize efectuate la 30 zile de la
tratamentCarbon total (%)2012
2013
Fig. 5.1.Efectul erbicidelor tribenuro n-metil și imazamox asupra conținut ului de carbon total.
Fundulea 2012, 2013
Fig. 5.1.Effect of herbicides tribenuron methyl and imazamox the total carbon content.
Fundulea 2012, 2013

100Conținutul de fosfor din variantele erbicidat e a fost similar martorului netratat , în
condițiile anului 20 12, cu o tendința de creștere a acestuia la tratamentul cu imazamox. Din
contră, conținutul de fosfor din varianta erbicidată cu imazamox a fost relativ mai mic la 10
respectiv 30 de zile de la efectuarea tratamentelor (51-63 ppm) comparativ cu cel din var ianta
martor (95 -94 ppm) în condițiile anului 2013, (Figura 5. 2).
86 8785
70 70889591.5
5194
81.5
69
020406080100120
Martor Tribenuron
metilImazamox Martor Tribenuron
metilImazamox
Analize efectuate la 10 zile de la
tratamentAnalize efectuate la 30 zile de la
tratamentFosfor mobil (P-ppm)2012
2013
Fig. 5.2.Efectul erbicidelor tr ibenuron metil și imazamox asupra conținutului de fosfor mobil .
Fundulea 2012, 2013
Fig. 5.2. Effect of herbicides tribenuron methyl and imazamox on mobile phosphorus
content.Fundulea 2012, 2013
Conținutul de potasiu solubil nu a fost influențat detratamentele efectuate în condiții de
stres, valorile fiind comparabile cu cele din varianta martor la ambele date de analiză .În condiții
aproape optime de apr ovizionare cu apă a solului (anul 2013) s-a observat o diminuare a
conținutului de potasiu solubil în primele zile de la efectuarea tratamentelor (Figura 5. 3).
351336 331 327340
312540
359
309545530
487
0100200300400500600
Martor Tribenuron
metilImazamox Martor Tribenuron
metilImazamox
Analize efectuate la 10 zile de la
tratamentAnalize efectuate la 30 zile de la
tratamentPotasiu solubil (K-ppm)2012
2013
Fig. 5.3.Efectul erbicidelor tribenuron metil și imazamox asupra conținutului de potasiu so lubil.
Fundulea 2012, 2013
Fig. 5.3. Effect of herbicides tribenuro n methyl and imazamox onsoluble potassium content.
Fundulea 2012, 2013

101Reacția solului a fost ușor acidă. In general valorile pH -ului au fost mai mici în condiții
de stres hidric chiar și la varianta martor. In ambii ani de experimentare există o tendință de
reducere a pH -ului după aplicarea tratamentelor (Figura 5. 4)
6.2
6.06
6.02
5.91 5.926.016.36
6.056.136.35
6.076.11
5.65.75.85.966.16.26.36.4
Martor Tribenuron
metilImazamox Martor Tribenuron
metilImazamox
Analize efectuate la 10 zile de la tratament Analize efectuate la 30 zile de la tratamentReactia solului (pH)2012
2013
Fig. 5.4.Efectul erbicidelor tribenuron metil și imazamox asupra reacției solului .
Fundulea 2012, 2013
Fig. 5.4.Effectof tribenuron methyl and imazamox herbicide on soil reaction .Fundulea
2012, 2013
În privința azotului fixat nesimbiotic rezultatele obținute de noi evidențiază valori
cuprinse între 3.02 – 6.01 mg N 2/100 g sol respectiv 90.75 și 180.32 kg N 2/ha/lună la varianta
neerbicidat ă în condițiile anului 201 2, (Tabelul 5.24). În variantele de sol din cultura de floarea –
soarelui pe care s-au aplicat erbicide, rezultatele analizelor la 10 zile de la aplicarea
tratamentelor, valorile comparate cu martorul pentru erbic idul tribenuron-metil, sugerează că
diferența nesemnificativă între valorile medii ale diazotului atmosferic fixat -liber (nesimbiotic)
poate fi interpretată caolipsă de influență a tratamentului cu acest erbicid . Imazamoxul a
avut inițial un efect benefi c (deși neasigurat statistic) după care asemenea variantei tratată cu
tribenuron -metil valorile au fost similare martorului, (Tabelul 5.1).
Tabelul5.1
Dinamica diazotului atmosferic fixat -liber în 30 de zile de incubare. Fundulea, 2012
Dinamics of atmospheric dinitrogen fixed -free in 30 days of incubation . Fundulea, 2012
Sol recoltat la 10 zile de la
tratamentSol recoltat la o luna de la
tratament
VariantaN2–fixat liber
(mg/100 g sol)N2–fixat liber
(kg/hax30*)N2–fixat liber
(mg/100 g sol)N2– fixat liber
(kg/hax30*)
Martor 3.025 a 90.75 6.010 a 180.32
Erbicidat cu tribenuron
metil2.027 a 60.93 5.979 a 179.39
Erbicidat cu imazamox 6.004 a 180.14 4.504 a 134.99
DL 5% 8.10 8.98
*coeficient pentru transformare: mg N/100 g sol în Kg/ha, in str atul de sol 0 -20 cm.

102Diferențele cantitative privind contribuția carbonului total și potasiului mobil din sol la
aprovizionarea solului cu diazot atmosferic fixat -libersunt destul de asemănătoare la toate
probeleanalizate. Materia organică din sol fiind esențială pentru fixarea nesimbiotică a azotului
în sol indică existența unei tendințe de corelare pozitivă cu acest parametru. Pe de altă parte
trebuie luat în considerare că anul 2012 , fiind un an secetos dar și cu temperaturi ridicate, iar
secetași aciditatea solului au putut contribui, de asemenea, la modificări nedorite în viața
microorganismelor fixatoare de azot nesimbiotic. Ceea ce a condus la un efect negativ al pH -ul,
în sensul că a afectat și conținutul de fosfor dar șicantitatea de diazot atmo sferic fixat -liber,
coeficienții de corelație fiind semnificativ negativi (r =-0.76*), (Tabelul5.2).
Tabelul5.2
Relațiile dintre azotul fixat nesimbiotic și conținutul de carbon total, fosfor, potasiu și
pH-ul solului . Fundulea, 2012
Relationships bet ween nitrogen fixed non symbiotic and the total carbon, phosphorus,
potassium content and the pH of the soil . Fundulea, 2012
Specificație Diazot (kg/ha)
Carbon total
(Ct,%)r =0.59*
Y= 359.31x – 413.23
Fosfor mobil ( P-ppm)r-0.76*
Y =-5.1388x + 5 44.02
Potasiu solubil
(K-ppm)r =0.047 NS
Y= 0. 2087x+58.312
Reacția solului, pHr-0.76*
Y =-351.48 + 2243.7
S-a demonstrat că o parte din erbicide le utilizate pe terenurile agricole se acumulează în
stratul superficial al solului (0 -15 cm), unde își desfășoară activitatea cea mai mare parte din
microorganismele din sol. Sun t raportate (Niewiadovsla, 2004 ) efecte negative ale erbicidelor
asupra creșterii și activității microorganismelor din sol responsabile de fixarea nesimbiotică a
azotului, care depind de erbicidele folosite și de tipul de microorganisme din sol.
Cantitatea de azot fixat nesimbiotic în anul 2013 din variantele erbicidate a înregistrat din
punct de vedere statistico lipsă a diferențe lor semnificative fată de martor (Figura 5.5). Difențele
mici existente în anul 2013 pot fi puse pe seama conținutului solului în materie organică, fosfor
și potasiu.

103183 a177 a188 a
148.2 a160.5 a185.4 a
020406080100120140160180200
Martor Tribenuron
metilImazamox Martor Tribenuron
metilImazamox
La 10 zile de la tratament La 30 de zile de la tratamentDiazot (kg/ha/luna)
Fig.5.5. Dinamica diazotului atmosferic fixat -liber în 30 de zile de incubare. Fundulea,
2013
Fig. 5.5.Dinamics of atmospheric di nitrogen fixed -free in 30 days of incubation .
Fundulea, 2013
Conținutul de azot fixat nesimbiotic s -a corelat pozitiv cu conținutul de m ateria organică
al probelor de sol din anul 2013 , ceea ce sugerează importanța acesteia pentru fixarea
nesimbiotică a a zotului în sol (r =0.82**). De asemenea conținutul de potasiu șifosfor(în
condițiile optime de umiditate, înregistrate în anul 2013) a exercitat un efect pozitiv asupra
cantității de diazot atmosferic fixat -liber, coeficienții de corelație fiind semnificativi,distinctși
respectiv, foarte semnificativi ( r = 0.62*,r = 0.96***), (Tabelul 5.3).
Tabelul5.3
Relațiile dintre azotul fixat nesimbiotic și conținutul de carbon total, fosfor, potasiu și
pH-ul solului. Fundulea 2013
Relationships between nitroge n fixednon symbiotic and the total carbon, phosphorus,
potassium content and the pH of the soil. Fundulea 2013
Specificație Diazot (kg/ha)
Carbon total
(Ct,%)r =0.82**
Y=95.093x+18.365
Fosfor mobil ( P-ppm)r = 0.62*
Y =0.571 x + 127.81
Potasiu solubil
(K-ppm)r = 0.96***
Y = 0.0151 x + 167.92
Reacția solului, pHr = 0.58 NS
Y = 66.683 x – 238.31

104Este cunoscut faptul că fixatorii de azot au cerințe deosebite față de prezența în so l a
fosforului și calciului, motiv pentru care, Azotobacter c hrococcum se folosește ca organism -test
pentru stabilirea nevoii solului în îngrășăminte fosfatice și amendamente calcaroase. Faptul că
într-un an (asemenea cu 2012, an secetos) cantitatea de diazot fixat nu s -a corelat cu conținul de
fosfor din sol și din contră în alt an (2013 ), ancu condiții meteo normale se explică prin pH -ul
solului ușor diferit în cei doi ani de experimentare.
Deasemenea s unt studii care au arătat că aplicarea erbicidelor a stimulat creșterea și
intensificarea activității bacteriil or care fixează azotul , dar și a microorganismelor implicate în
solubilizarea fosfaților în sol ceea ce a condus la creșterea disponibilități i azotului și fosforului în
sol (Selvamani șiSankaran, 1993).
Studii cu erbicide care nu mai sunt utilizate în pr ezent, efectuate pe cernoziomul mediu
levigat de la Fundulea , au evidențiat că atrazinul nu aavut nicio influență asupra numărului și
compoziției t axonomice a fixatorilor de azot , dar s-a observat că în solul tratat cu aminotriazine,
azotul molecular este fixat mai intens, (Eliade și colab., 1975).
5.2.FIXAREA DIAZOTULUI A TMOSFERIC ÎN SISTEMU L DE
AGRICULTURĂ CONVENȚI ONAL ȘI ORGANIC
In anul secetos 2012 proprietățile chimice ale solului s -au caracterizat printr -un pH
cuprins între 5.87 -6.15în sistemu l de agricultură organică respectiv 5.81 -5.93în agricultur a
convențională, fără diferențe semnificative între variante , (Tabelul 5. 4).
Tabelul5.4
Influența sistemului de agricultură și culturii asupra proprietăților chimice a le probelor de sol.
Fundulea 2012
The influence of culture and the agricultural farmingsystemon the chemical properties of soil
samples. Fundulea 2012
Sistemul de
agriculturăCulturaCarbon
total
(Ct, %)Fosfor
mobil
(P-ppm)Potasiu
solubil (K-
ppm)Reacția
solului
(pH)Raport
C:N
Grau 1.88 24 260 6.15 9.89
Porumb 1.98 20 2006.01 10.76
Floarea-soarelui 1.73 8 204 5.87 8.83Agricultură organica
Soia 1.79 15 2306.06 9.13
Grau 1.71 23 2575.93 8.91
Porumb 2.1 24 2705.81 13.13
Floarea-soarelui1.75 40 2385.84 9.26Agricultură
conventionala
Soia 1.78 18 2305.87 11.93

105Conținutul de materie organică și potasiu au fost superioare în anul 2013 comparativ cu
anul 2012 în ambele sisteme de agricultură, evidențiindu -se un conținut de carbon total mai mare
în sistemul de agricultură organic sub cultura grâului și soiei în amb ii ani de experimentare
(Tabelele 5.24 și5.5).
Studiile comparative privind calitatea solului în sistemele de agricultură convențional și
organic sunt relativ puține. La Institutul Rodale din Pennsylvania, sol ul în sistemul ecologic a
avut ocantitatemai mare de carbon organic , pierderile nitraților prin levigare au fost inferioare
comparativ cu sistemul convențional (Drinkwater și colab., 1998), darși o maibună calitate
biologică asolului (Yakov chenkoși colab., 1996). Densitatea aparentă a solului, conținutul de
azot nitric au fost mai mici într -o livadă în sistemul organic, în timp ce biomasa microbiană de
carbon a fost mai mare comparativ cu sistemul convențional (Glover et al., 2000).
De cecrește nivelul carbonului în agricultura organică? O explicație posibilă poate ficea
dată de Paul Haperly (2007) care spune că în sistemul convențional aplicarea azotului stimulează
degradarea mai rapidă și completă a materiei organice trimițând carbonul în atmosferă în loc să -l
rețină în sol ca în sistemul organic.
Tabelul5.5
Influența sistemului de agricultură și culturii asupra proprietăților chimice a probelor de sol.
Fundulea 2013
The influence of culture and the agricultural farmingsystemon the chemical properties of soil
samples. Fundulea 2013
Sistemul de
agriculturăCulturaCarbon
total
(Ct, %)Fosfor
mobil
(P-ppm)Potasiu
solubil
(K-ppm)Reacția
solului
(pH)Raport
C:N
Grâu 1.98 24 318 5.94 10.42
Porumb 2.02 20 202 5.98 10.41
Floarea-soarelui 1.93 8 204 5.81 9.85Agricultură organica
Soia 1.99 15 229 6.2 10.15
Grâu 1.81 23 267 5.98 9.43
Porumb 2.2 24 280 6.03 13.75
Floarea-soarelui 1.85 40 248 6.06 9.79Agricultură
convenționala
Soia 2.32 18 229 6.08 13.98
Este știut că în sol se desfășoară multe procese biologice, unele din acestea sunt incluse
în adevărate circuite , iar circuitul azotului este evident. Diazotul atmosferic este fixat ca NH 3, de
anumite microorganisme specifice și în combinații organice. Depinzând de calitatea sol ului și de
climat, alte bacterii își obțin energia oxidând NH3 la NO 2-și NO3-.În această situație, în sol
există (simultan) azot combinat organic și mineral. În acest scop prin determinările efctuate am
pus în evidență azotul total și separat nitrații, o bținând astfel, azotul fixat în totalitate. Rezultatele

106obținuteevidențiază că fixarea diazotului atmosferic a fost relativ influențat ăfoarte semnificativ
de sistemul de agricultură și cultură și interacțiunea acestora în ambii ani de experimentare
(Tabelul 5.6).
Tabelul5.6
Analiza varianței pentru conținutul de diazot fixat liber
Analysis of variance for the content of free-dinitrogen
2012 2013 Sursa varianței GL
S2Factorul F S2Factorul F
Factorul A (Sistemul
de agricultură)11320.167 181.050*** 26.041 89.258***
Eroare A 27.291 0.297
Factorul B (Cultura) 31796.167 151.968*** 3059.375 1147.266***
Interacțiune A*B 36334.389 535.934*** 18506.04 6939.765***
Eroare B 1211.819 2.666
Valori superioare au fost realizate în anul 2013 .Excepție, în cazul culturii de soia în
agricultura organică , când fixarea nesimbiotică a fostinferioară (1.65 mg N 2/100 g sol )
comparativ cu anul 2012 (2.10 mg N 2/100 g sol ),(Tabelul5.7, Figura 5. 6).
Tabelul 5. 7
Variația diazotului atmosferic fixat -liber în 30 de zile de i ncubare
Changes in atmospheric dinitrogen fixed -free in 30 days of incubation
2012 2013Sistemul de
agriculturăCultura mgN2/100
g solkgN2/ha
x30*mgN2/100 g
solkgN2/ha
x30*
Grau 5.20 a156 6.16 a a185
Porumb 3.50 b104.3 4.57 a b137.3
Floarea-soarelui 2.85 c85.7 3.16 a c94.3Agricultura organica
(A)
Soia 2.10 d62.7 1.65 b d49.7
Media 102.2 116.6
Grau 1.50 c45.0 1.38 a d41.0
Porumb 4.25 a127.3 5.37 a b161.3
Floarea-soarelui2.95 b88.0 3.24 a c97.3Agricultura
conventionala
(B)Soia 2.98 b89.0 5.81 a a175.0
Media 87.32 118.6
DLA5%
DL B 5%4.74
4.320.94
2.05
*coeficient pentru transformare: mg N/100 g sol în Kg/ha, in stratul de sol 0 -20 cm.
Este evidentă importanța culturii în fixarea nesimbiotică a azotului. In anul 2012 valoarea
mediea fost de 102.2 kg N 2/ha/lună în sistemul de agricultură organic și 87.3 N2/ha/lună în
sistemul de agricultură convențional. In anul 2013 fixarea nesimbiotică a azotului nua fost
influențată de sistemu l de agricultută , (Tabelul 5. 7).

107020406080100120140160180200
Grau Porumb Floarea-
soareluiSoia Grau Porumb Floarea-
soareluiSoia
2012 2013Azot fixat nesimbiotic kg N2/ha/lunăAgricultura organica
Agricultura conventionala
Fig. 5.6. Efectul sistemului de agricultură și condițiilor climatice asupra fixării nesimbiotice a
azotului atmosferic . Fundulea 2012, 2013
Fig. 5.6. The effect of the agricultural system and climatic conditions on n onsymbiotic fixing
ofatmospheric nitrogen. Fundulea 2012, 2013
Studiile recente ( Ștefanic și colab., 2012) evidențiază că la cultura de soia, în luna august,
diazotul atmosferic nu a fost fixat în sol , iar în septembrie s -a fixat o cantitate foarte mică. S -a
stabilit că din nodozitățile rădăcinilor de soia, prin descompunerea lor, au apărut cantități mari de
azot mineral care au aprovizionat microflora totală a sol ului, iarAzotobacter a încetat să fixeze
N2 trecând să consume azotul mineral combinat, acest a fiind energetic mai avantajos.
Faptul că în anul 2013 în lunile iunie și iulie precipitațiile înregistrate au fost de 126.7 și
96.1 mm depășindu -se media multianuală cu 54.9 respectiv 26.8 sugerează prezența unor condiții
nefavorabile pentru fixarea simb iotică, dar și o cantitate mai mare de biomasă respectiv resturi
vegetale, ceea ce a dus la un conținut mai mare de carbon total în sol (2.32%, Tabelul 5. 8) ceea
ce explică rezultatele obținute.
Studiul cor elațiilorevidențiază relația pozitivă dintre diazotul atmosferic fixat liber și
conținutul de carbon total , ceea ce evien dențiază importanța materiei organice în fixarea
nesimbiotică a azotului, (Tabelul 5.8).
Rezultatele sunt în concordanță cu datele din literatura de specialitate, care raportează că
cea mai mare cantitate de azot fixat nesimbiotic este dependentă de cantitatea de materie
organică oxidabilă din sol. Fertilizarea organică cu gunoi de grajd ca sursă de nutrienți și carbon
organic, îmbunătățește incidența și activitatea microorganismelor c are fixează azotul liber iar
fertilizarea cu NPK, fără gunoi de grajd duce la descreșterea populațiilor de microorganisme din
sol, inclusiv a celor fixatoare de azot (Siomon T, 2003).

108Fixarea nesimbiotică a azotului în ecosistemele agricole ar putea fi im portantă în reglarea
răspunsului creșterii vegetației la concentrațiile tot mai crescute de CO 2 din atmosferă. O serie de
studii despre efectul concentrației crescute de CO 2 au evidențiat o creștere a azotului absorbit de
către arbori. (Johnson și colab., 1995, 1997; Zak și colab., 2000).Legat de întrebarea privind
sursa acestui azot pentru pomi s -a presupus că poate deriva din creșterea mineralizării, creșterea
volumului de sol explorat sau din creșetrea azotului fixat nesimbiotic (Bormann și colab., 1993 ).
Tabelul5.8
Relațiile dintre diazotul fixat -liber și conținutul de carbon total, fosfor, potasiu mobilși
pH-ul solului
Relationships between dinitrogen fixed -free andtotalcarbon, phosphorus, potassium
contentand soil pH
Sistemul de
agriculturăCulturaDiazot
(kg N/ha/
lunăCarbon
total
(Ct, %)Fosfor
mobil
(ppm)Potasiu
solubil
(ppm)pH
Anul2012
Grau 156 1.88 24 260 6.15
Porumb 105 1.98 20 200 6.01
Floarea-soarelui 85.5 1.73 8 204 5.87Agricultură
organică
Soia 63 1.79 15 230 6.06
Grau 45 1.71 23 257 5.93
Porumb 127.5 2.1 24 270 5.81
Floarea-soarelui 88.5 1.75 40 238 5.84Agricultură
conventional ă
Soia 89.4 1.78 18 230 5.87
Coeficientul de corelație și
funcția regresieir =
0.66*
y =
0.0026x +
1.5921r =0.17
y =
0.0443x+
17.293r =0.27
y =
0.1956x
+217.54r=0.26
y =
0.0009x+
5.85
Anul2013
Grau 185.01 1.98 24 318 5.94
Porumb 137.19 2.02 20 202 5.98
Floarea-soarelui 94.99 1.93 8 204 5.81Agricultură
organică
Soia 49.75 1.99 15 229 6.2
Grau 41.531.81 23 267 5.98
Porumb 161.16 2.2 24 280 6.03
Floarea-soarelui 97.27 1.85 40 248 6.06Agricultură
conventional ă
Soia 174.47 2.32 18 229 6.08
Coeficientul de corelație și
funcția regresieir
=0.69**
y =
0.0021x
+1.7608r =0.09
y =
0.014x+
19.821r =0.32
y =
0.232x+
219.76r =-0.17
y=-
0.0004x+
6.0516
Încă nu este clar ce se întâmplă. Uni cercetători sunt de părere că fixarea pe cale
nesimbiotică nu este de natură să explice creșterile mari de azot din mediul forestier, de exemplu

109Verburg și colab., 2004 în timp ce alți i susțin importanța metodei de determinare și faptul că
frecvent, cantitățile de diazot fixat -liber, din aprilie până în septembrie, au fost foarte importante
șichiar suficiente, atât sub cultura de porumb cât și cultura de soia (Stefanic și colab., 2012).
Importanța fixării nesimbiotice a azotului este demnonstrată și de inocularea cu fungi micorizici,
Azotobacter și ambele, care au condus la creșterii de producție la grâu de 21.6, 13.3 șirespectiv
17.5%, (Hasanpour și colab., 2012)
Concluzii
1.Cantitățilede diazot fixat -liber, în solul erbicidat cu imazamox și tribenuro n-metilau
fost foarte importante și aproape laacelași nivel cu cele din solul neerbicidat (148-188
kg/ha/lună) .
2.Cantitatea de diazot fixat -liber a fost în corelație cu conținutul de carbon total al
solului, indiferent de erbicidele aplicate, condițiile climatice sau sistemul de agricultură ceeace
sugerează dependența cantităților de azot fixat nesimbiotic de cantitatea de materie organică
oxidabilă din sol.
3.În condiții de str eshidricpH-ul solului a fost unul din factorii care au limitat
randamentul fixării azotului de către bacteriile nesimbiotice.
4.În condiții optime de umiditate a solului cantitatea de diazot fixat liber s -a corelat cu
conținutul de fosfor din sol ceea ce sugerează că aplicarea erbicidelor a stimulat creșterea și
intensificarea activității bacteriilor care fixează azotul dar și a microorganismelor implicate în
solubilizarea fosfaților conducând în același timp la creșterea disponibilității azotului și
fosforului în sol în aceste condiții .
4.Rezultatele sugerează că p rocesulde fixare-liberă a diazotului atmosferic ar putea fi
folositca test de apreciere a efectului pozitiv sau negativ al erbicidelor asupra vitalității solului
alături de respirația solul ui și de celulozoliză, cu condiția ca testarea să se facă înainte de
administrarea îngrășămintelor minerale cu azot, care blochează fixarea (nesimbiotică) liberă a
diazotului atmosferic. Această condiție nu se mai pune pentru agricultura organic ă.

110CAPITOLUL VI
STUDII PRIVIND PERSI STENȚA ERBICIDE LOR ALS ÎN
SOL
Așa cum s -a prezentat în prima parte , erbicidele de ultimă generație (din grupul
sulfonilureice și imidazolinone) , controlează buruienile prin inhibarea enzimei acetolactat sintaza
(o enzimă esențială în sinteza aminoacizilor). In ultimul timp acest grup de erbicide este din ce în
ce mai mult folosit în România, din cauza, eficacității împotriva unui număr mare de buruieni,
recoltelor bune și nu în ultimul rând concentrațiilor scăzute util izate. Sunt două ingrediente
active, utilizate frecventîn culturile de floarea-soarelui în România ș i anume imazamoxul și
tribenuron -metilul, comercializate subdenumirea de Pulsar ®și Express®.
Studii privind persistența acestor erbicide în sol sunt rel ativ puține. Se știe că există două
căi pentru diminuarea reziduurilor de erbicide sulfonilureice. Prima este hidroliza, care se
produce rapid în condiții acide, dar în cazul în care pH -ul este neutru sau alcalin această reacție
este extrem de lentă. Celal tă cale este cea microbiană. În condi ții decâmp, se pare că această din
urmă este în mare parte limitată la straturile de sol superficiale (unde populațiile microbiene sunt
concentrate), astfel încât orice levigare a reziduurilor de erbicide în profunzime a solului nu mai
poate fi descompusă prin acestă cale , (Tan și colab., 2005) .
O altă problemă este legată de culturile care urmează după cele tratate cu aceste erbicide.
Erbicidele ALS sunt foarte eficiente în controlul unui spectru larg de buruieni în cul turile de
floarea-soarelui la rate reduse de aplicare. Cu toate acestea, studiile efectuate în Australia au
arătat că multe dintre culturile care sunt cultivate în rotație cu, culturi tratate cu aceste erbicide,
sunt foarte sensibile la reziduuri de sulfon ilureice. Toate culturile de legume și semințele
oleaginoase sunt sensibile la un nivel foarte mic, de 0,5 părți pe miliard, sau mai puțin de 5% din
dozele de aplicare recomandate pentru controlul buruienilor, cauzand pagube importante .
Creșterea rădăcinil oreste deosebit de sensibilă la reziduuri de sulfonilureice, ( Wilhelm and K.
Hollaway, 1998) .
In România, deși s-au executat experiențe privind selectivitatea și eficacitatea unor
erbicidelor, remanența și efectele colaterale ale utilizării erbicidelor (Fritea și colab., 2013) ,nu s-
a efectuatexperiențe punctuale pentru studiul persistenței erbicidelor ALS în relație cu sistemul
de agricultură practicat sau cu condițiile pedo -climatice din țara noastră.

1116.1. Bioteste cu muștar și grâu pentru evidențier ea persistenței
erbicidelor imazamox și trimenuron -metil în sol
Introducere
Cercetările efectuate până în prezent au evidențiat efectul benefic al reziduurilor unor
erbicide care persistă în sol în anul următor, prin controlul buruienilor țintă răsărite u lterior,
reducând-se astfel concurența potențială cu plantele cultivate, dar și potentialul de reducere a
producției la culturile sensibile cultivate în rotație (Cobucci și colab., 1998; Johnson și colab.,
1993; Renner și Powell 1991; Bryce, G., 2007).
Rezultatele cercetărilor care evidențiază persistența relativă a erbicidelor și riscul de
diminuare a producției datorită acestora sunt foarte importante. In acest scop, testele biologice de
laborator sunt folosite recent pentru a detecta concentrațiile scăz ute ale erbicidelor reziduale în
probele de sol. Aceste teste sunt din ce în ce mai mult folosite deoarece sunt mai sensibilie și mai
puțin costisitoare decât analizele chimice (Beckie și McKercher 1989; Groves și Foster 1985;
Hernandez -Sevillano și colab. , 2001; Szmigielska și colab., 1998).
Testele biologice se fac cu diferite specii de plante capabile să detecteze o gamă largă de
concentrații ale diferitelor erbicide. De exemplu, imazetapirul a fost detectat la concentrația de
0,5 µg/kg cu sfeclă de zahăr(Jourdan și colab., 1998), flucarbazon -sodiul a fost detectat la
1µg/kg cu muștarul oriental (Eliason și colab., 2004) iar sulfosulfuronul a fost detectat la
concentrația de 1 µg/kg cu floarea -soarelui (Hernandez -Sevillano și colab., 2001).
Studiile care să evidențiere efectul prezenței reziduurilor erbicidelor în sol funcție de
rotația culturilor, tipul de sol, condiții climatice, etc., nu sunt suficiente nici în țara noastră și nici
pe plan mondial.
Obiectivul experiențelor prezentate în acest capito l a fost de a determina cu ajutorul
testelor biologice persistența erbicidelor inhibitoare a enzimei acetolactat sintaza (ALS) (aplicate
pentru combaterea buruienilor din culturile de floarea -soarelui) sub influența condițiil or
climatice și perioadei de la aplicare.
Rezultate obținute
Anii de experimentare au fost diferiți în privința cantității și distribuției lunare a
precipitațiilor. In anul 2011, în perioada de la semănat la recoltatul culturii de floarea -soarelui
Clerafield, precipitațiile înregistrat e au fost deficitare, fiind sub media multianuală cu 34.3 mm
în timp ce în anul 2013 cantitatea de precipitații a fost cu 127 mm peste media multianuală.
Temperaturile medii lunare înregistrate în anii de experimentare au fost peste media multianuală
cu 0.9°C în 2011 respectiv 1.2°C în anul 2013, (Tabelul 6.1).

112Tabelul6.1
Temperaturile medii lunare (°C) și distribuția precipitațiilor (mm) în timpul perioadei de
vegetație la floarea -soarelui.Fundulea, 2011, 2013
Average temperature (°C) and monthly distrib ution of rainfall (mm) during the sunflower
vegetation period . Fundulea, 2011, 2013
Luna Aprilie MaiIunieIulieAugust SeptembrieMedia/S
uma
Temperatura (°C) 2011 10.3 16.321.223.723.2 20.8 19.3
Temperatura (°C) 2013 13.2 18.921.723.123.8 16.8 19.6
Media multianuală 11.11 16.8920.622.5421.97 17.2 18.4
Diferențe (± °C)2011 -0.8-0.60.61.21.2 3.6 0.9
Diferențe (± °C)2013 2.1 2.01.10.61.8 -0.4 1.2
Precipitații (mm) 2011 28.9 76.8102.4 5929.7 13.8 310.6
Precipitații (mm) 2013 38.5 97.1126.796.122.2 91.4 472
Media multianuală 44.1 60.571.869.350.2 49 344.9
Diferențe (± mm)2011 -15.2 16.330.6-10.3-20.5 -35.2 -34.3
Diferențe (± mm) 2013 -5.636.654.926.8 -28 42.4 127.1
În aceste condiții c reșterea rădăcinilor de muștar a fost influențată foarte semnificativ de
momentul ( anul) recoltării probelor (88.9%), perioada de timp de la aplicarea tratamentelor
(4.68%) și de tratamentele efectuate (2.1%).În privința interacțiunii factorilor, cea mai
importantă contribuție asupra lun gimii rădăcinilor a avut -o interacțiunea an x timp de la aplicare
(2.17%) și de asemenea timpul înregistrat de la aplicarea erbicidelor x tipul de erbicid (1.31%)
(Tabelul6.2).
Tabelul6.2
Analiza varianței pentru lungimea rădăcinilor de muștar
Analysis of variance for root lenght of mutard
Sursa de variație GLSP S2 (%)Valorile factorul
Fe și semnificația
Anul recoltării probelor (Factorul A) 11800.951800.95
(88.09%)***
Eroare A 44.63 1.16 (0.06%)
Timpul de la aplicarea erbicidelor
(Factorul B )195.81 95.81 (4.68%) ***
Eroare B 85.11 0.64 (0.03)
Erbicidul (Factorul C) 284.95 42.89 (2.1%) ***
Interacțiune A x B 144.21 44.25 (2.17%) ***
Interacțiune A x C 238.29 19.15 (0.94%) **
Interacțiune B x C 253.92 26.96 (1.31%) ***
Interacțiun e A x B x C 222 11 (0.54%) **
Eroare C 3245.21 1.41 (0.07%)

113Este evident că, în anul aplicării erbicidelor a rămas în sol o anumită cantitate de erbicid
ceea ce explică lungimea rădăcinilor de muștar mai mică comparativ cu martorul netratat (Fig.
6.1. și 6.2.).
Un efect de inhibare mai mare a fost în solul provenit de la cultura de floarea -soarelui
Clearfield® tratată cu imazamox comparativ cu solul provenit de la cultura de floarea -soarelui
tratată cu tribenuron -metil.În probele de solla care aplicarea erbicidelor s -a făcut în sezonul
anterior creșterea rădăcinilor de muștar a fost similară martorului netratat, ceea ce demonstrează
că nu a mai existat o activitate biologică detectabilă în sol a erbicidelor aplicate anterior ( Figura
6.3).
Sub aspectul influenței factorilor climatici se observă că în probele de sol recoltate în
anul secetos 2011, persistența erbicidelor studiate a fost mai mare, creșterea lungimii rădăcinilor
de muștar fiind de 63.22 – 73.22% din martor, comparat iv cu probele din anul 2013, când
datorită temperaturilor și umidității solului mai ridicate s -a micșorat persistența, creșterea
lungimii rădăcinilor de muștar fiind de 80.38 – 87.63% din martor (Figur ile 6.3 și 6.2). Explicația
este că în condiții optimede asigurare a umidității și temperaturii la nivelul solului se accelerează
Fig. 6.1.Biotest cu muștar
Martor = neerbicidat,
V1 = erbicidat cu tribenuro n-metil în
2011,
V2= erbicidat cu imazamox în 2011.
Probe de sol recoltate în anul 2011
Fig. 6.2.Biotest cu muștar
1 = erbicidat cu imazamox, cu un
sezon anterior (2012),
2 = ebicidat cu tribenuron -metil, cu
un sezon anterior (2012)
Probe de sol recoltate în anul 2013

114biodegradarea, dar se ușurează și levigarea în adâncime, în timp ce un climat uscat, din contră,
mărește persistența, deoarece degradarea nebiologică și biodegradarea sunt mai puți n intense.
Precipitațiile influențează atât fenomenele de transport, cât și de degradare a erbicidelor
(microbiana și hidroliza chimică), ( Streck, 2005; Ghinea și colab., 2007) .
020406080100120
Imazamox Tribenuron
metilImazamox Tribenuron
metilImazamox Tribenuron
metilImazamox Tribenuron
metil
Anul aplicarii La un an de la aplicare Anul aplicarii La un an de la aplicare
2011 2013Lungime radacina (% din martor)
Fig.6.3. Efectul aplicării erbicidelor studiate asupra lungimii rădăcinil or de muștar
Fig. 6.3. The effect of studied herbicides on lenght of mutard root
Analiza în dinamică a altor parametri fiziologici evidențiază un efect negativtrecător al
erbicidelor asupra conținutului de clorofilă, înălțimii plantelor și conținutului de substanță uscată ,
care se diminuează odată cu avansarea plantelor de muștar în vegetație (Figurile 6.4,6.5 și6.6).
Fig. 6.4.Biotest cu muștar. Plante la 15 zile de la răsărire
Martor = neerbicida t, V1 = erbicidat cu tribenuron -metil, V2= erbicidat cu imazamox.
Probe de sol din anul erbicidăriiMt V1 V2

115Astfel,în faze timpurii de dezvoltare, conținutul de clorofilă a fost de aproximativ 28
unități SPA D la plantele martor, 27 respectiv 26 unități SPAD la plantele crescute pe sol tratat cu
tribenuron-metil respectiv imazamox , (Figura 6. 6).La plantele de 35 de zile conținutul de
clorofilă a fost de peste 28 unități SPAD, fără diferențieri semnificative î ntre variantele
experimentale iar spre maturitate, cum era și normal conținutul de clorofilă s -a diminuat (26
unități SPAD atât la martor cât și la variantele de t ratament, (Figura 6. 6).
28.3328.9
26.827.5528.63
26.7326.9328.61
26.7
25.52626.52727.52828.52929.5
15 zile 30 zile 35 zileClorofila (unitati SPAD)Martor
Tribenuron metil
Imazamox
Fig. 6.6. Dinamica conținutului de clorofilă la plantele de muștar . Biotest cu probe de sol
recoltate în anul aplicării erbicidelor
Fig. 6.6.Dynamics of chlorophyll content of mustard plants. Bioassay with soil samples
collected in the year of herbicides applicatio n
Fig. 6.5. Biotest cu muștar
Plante la 35 zile de la răsărire
Martor = neerbicidat, V1 = erbicidat cu tri benuron-metil, V2=
erbicidat cu imazamox. Probe de sol din anul erbicidăriiMT V1 V2

116Înălțimea plantelor tinere, aa avut valori cuprinse între 18- 21 cm lavariantele de
tratament respectiv 25 cm la martor. La maturitate nu au mai fost diferențele de înălțime între
plantele martor și cele crescute pe sol provenit din parcelele erbicidate cu tribenuron -metil și
imazamox (30 cm),ceea ce expl ică persistența trecătoare a erbicidelor în sol (Figura 6.7 ).
24.627.9430.96
21.1324.1730.45
17.5823.6130.6
0510152025303540
15 zile 30 zile 35 zileInaltime plante (cm)Martor
Tribenuron metil
Imazamox
Fig. 6.7.Dinamica înălțimii plantelor de muștar. Biotest cu probe de sol recoltate în anul
aplicării erbicidelor
Fig. 6.7.The dynamics of height of mutard plants. Bioassay with soil sample s collected
in theyear ofherbicides application
Un alt parametru analizat a fost volumul rădăcinilor de muștar. Determinările în dinamică
nu au evidențiat diferențieri semnificative între varianta martor și tratamente. Se observă că la
varianta erbicid at cutribenuron -metil volumul rădăcinilor a fost mai redus atât la plantele de
muștar tinere cât și la cele mature , diferențele fiind subunitare (Figura 6. 8).
1.431.625.01
0.761.254.38
1.66 1.65
0123456
15 zile 30 zile 35 zileVolum radacina (cm3)Martor
Tribenuron metil
Imazamox
Fig. 6.8. Dinamica volumului rădăcinilor plantelor de muștar. Biotest cu probe de sol
recoltate în anul aplicării erbicidelor
Fig. 6.84.Dinamycs of root volum of mutard plants .Bioassay with soil samples collected
in theyear ofherbicides application

117Datele privind c onținutul de substanță proaspătă la plantele tinere de muștar au avut
valori cup rinse între1.66și1.76g/plantă la variantele de tratament respectiv 3.42 g/plantă la
martor. La maturitate nu au mai fost diferențele între biomasa plantelor indiferent de tratamentul
aplicat (aproximativ 4 g/plantă ), (Figura 6. 9).
3.423.84.1
1.763.64
1.663.54
00.511.522.533.544.55
15 zile 30 zile 35 zileSubstanta proaspata tulpina (g/planta)Martor
Tribenuron metil
Imazamox
Fig. 6.9. Dinamica biomasei la plantele de muștar. Biotest cu probe de sol recoltate în
anul aplicării erbicidelor
Fig. 6.9. Dimamycs of biomass of mutard plants. Bioassay with soil samples collected in
theyear ofherbicides application
Măsurarea înăl țimii plantelor sau cântărirea plantelor poatefurniza o evaluare a activită ții
reziduale a erbicidelor,iar corelațiile dintre acești parametri și lungimea rădăcinii (Figurile 6.10,
6.11)dovedesc faptul că potînlocuideterminările de lungime a rădăcinilor, care sunt mai
laborioase și poate mai inexacte deoarece se pot distruge o parte din rădăcini prin dislocarea
plantelor din sol.
Alți cercetători spun că determinările de înălțime a plantelor, în general, dau rezultate
bune, dar, la erbicidecare induc deformare aplantelor, valorile de înăl țime/taliea plantei ar trebui
să fie folosite cu grijă, Koren și colab., (1968) au constatat că, latiocarbama ți reducerea înăl țimii
a fost mai mare decât scăderea în greutate.

118y = 1.2301x + 1.0594
R2 = 0.6582
r = 0.81**
101520253035
10 12 14 16 18 20 22 24 26
Lungime radacina (cm)Inaltime plante (cm)
Fig. 6.10.Relația dintre lungimea rădăcinii și talia p lantelor de muștar crescut în probe de sol
prelevate după recoltatea florii-soarelui (în anul erbicid ării)
Fig. 6.10.The relationship between root length and height of mustard plant s grown on soil
samples collected after sunflower harvest ( in the year of herbicides )
y = 0.2634x – 1.9542
R2 = 0.7423
r = 0.86***
00.511.522.533.544.55
10 12 14 16 18 20 22 24 26
Lungime radacina (cm)Substanta proaspata (g)
Fig. 6.11.Relația dintre lungimea rădăcinii și biomasa plantelor de muștar crescut în probe de
sol recoltate în anul erbicid ării
Fig. 6.11.The relationship between root length and biomassof mustard plant s grown on soil
samples collected in the year of herbicides
Analiza probelor de sol a evidențiat existența unor diferențe privind conținutul de materie
organică și pH -ul solului în parcelele experimentale. In anul 2013 solul a avut un conținut de
humus cuprins între 2.54% (pe fondul det erminat de tratamentul cu imazamox 2012) și 3.07%
(pe martorul netratat) , iar în anul 2011 conținutul de humus a fost mai redus, în special în
parcelele erbicidate cu imazamox (2.30%). S -a observat că în parcelele experimentale solul a
avut un pH ușor acid , cu diferențe mici între tratamentele aplicate (Tabelul 6.3).

119Tabelul6.3
Variabilitatea conținutului solului în materie organică și a reacției solului în perioada de
experimentare. Fundulea, 2011 și 2013
The humus content and soil reaction Fundulea, 201 1 and 2013
Anul derecoltare a probelorTratament
(sezonul aplicării)Humus (%) pH
Martor netratat 2.617 6.09
Imazamox ( sezonul anterior ) 2.303 6.02
Tribenuron -metil (sezonul anterior )2.726 5.94
Imazamox ( același sezon ) 2.303 6.022011
Tribenuron-metil (același sezon ) 2.726 6.00
Martor netratat 3.078 6.36
Imazamox ( sezonul anterior ) 2.541 6.13
Tribenuron -metil (sezonul anterior )2.705 6.05
Imazamox ( același sezon ) 2.965 6.432013
Tribenuron -metil (același sezon )2.602 6.51
Datele din literatură arată că în tehnologia Clerafield®, absorbția erbicidelor de către
materia organică poate reduce temporar biodisponibilitatea lor, (Moyer și Hamman, 2001;
Eliason et al., 2002). În condițiile studiateîntre conținutul de materia organică și l ungimea
rădăcinii principale nu a existat o corelație asigurat ă statistic (Figura 6.1 2).
y = -0.0167x + 2.9301
R2 = 0.1647
r = -0.40 NS
1.51.71.92.12.32.52.72.93.13.3
0 5 10 15 20 25
Lungime radacina (cm)Humus (%)
Fig. 6.12. Relația dintre lungimea rădăcinii principale și conținutul solului in humus.
Fig. 6.12.The relationship between the main root length and humus content from soil.
Rezultate,previzibile dealtfel , deoarece solul din variantele luate înexperimentare nu au
indicat diferențieri semnificativ e în privința conținutului de materie organic ă.

120Lungimea rădăcinilor, talia plantelor și pH-ul solului nus-au corelatsemnificativ , ceea
ce este normal în condițiile experimentale date , deoarece diferențele de pH dintre variantele
experimentale nu au fost evidente (Figurile 6.1 3 și 6.24). Pe de altă parte se observă că există o
tendință de corelare pozitivă.
y = 28.694x – 87.877
R2 = 0.198
r = 0.44
5060708090100110
5.9 6 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5 6.6
Reactia solului (pH)Lungime radacina (% din martor)
Fig. 6.13. Relația dintre reacția solului și lungimea rădăcinii principale.
Fig. 6.13. The relationship between chemical soil reaction and main root length.
Datele din literatură arată că, u n alt factor care afectează caracteristicile reziduale ale
unor erbicide în câmp este pH -ul. O reacție a solului cu un pH scăzut (mai puțin de 7,0 unități
pH) tinde să crească persistența erbicidelor sulfonilureice ( imazamox , tribenuron -metil). Acestea
tind să fie mai bine adsorbite în condiții acide (pH scăzut al solului), cee a ce reduce
disponibilitatea lor pentru degradarea microbiană (Loux și Reese, 1992).
y = 0.0046x + 5.7364
R2 = 0.0645
r = 0.25
5.966.16.26.36.46.56.6
50.0 60.0 70.0 80.0 90.0 100.0 110.0
Inaltime plante (% din martor)Reactia solului (pH)
Fig. 6.14. Relația dintre reacția solului și înălțimea plantelor de mu ștar
Fig. 6.14. The relationship between soil reaction and height ofmustard plant s

121Intr-un studiu care a comparat activitatea biologică a tribenuronului în sol din cinci
regiuni agricole importante din Noua Zeelanda, James și colab., (1989) au raportat că erbicidul a
fost cel mai activ în solul cu pH ridicat (6,7) și mai puțin activ într -un sol cu un pH scăzut (5,3).
Riise (1994) a constatat că gradul de absorbție a tribenuronului a crescut odată cu scăderea pH –
ului, în special în soluri grele texturate. In sol, tribenuron ul suferă de obicei hidroliza chimică
rapidă, dar persistența variază între solur i, iar persistența lor în solurile acide poate fi, de
asemenea, legată de caracteristicile lor de sorbție -desorbție. (Brown 1990; Kotoula -Syka și
colab., 1993.).
Pentru a vedea dacă erbicidele studiate afectează culturile premergătoare s -aanalizat
creșterea plantelor de grâu de toamnă în sol neerbicidat și erbicidat în anul recoltării probelor
respectiv cu un în urmă , (Figurile 6.15 și 6.16).
Fig. 6.15. Biotest cu grâu de toamnă
V1 = erbicidat cu imazamox în anul 2012,
V2= erbicidat cu tribenuron metil în anul 2012,
V3 = neerbicidat
V4= erbicidat cu imazamox 2013
V5 = erbicidat cu tr ibenuron metil în anul 2013
Fig. 6.16. Biotest cu grâu de toamnă
V1 = erbicidat cu imazamox în anul 2012,
V2= erbicidat cu tribenuron -metil în anul 2012,
V3 = erbicidat cu imazamox 2012,
V4 = neerbicidat
V5=erbicidat cu imazamox 201 3
V6 = erbicid at cu tribenuron -metil în anul 2013

122Referitor la efectul în timp al erbicidelor, rezultatele obținute arată că atât în sez onul de
aplicare cât și înprimul sezon de la aplicarea erbicidelor imazamox și tribenuron -metil, lungimea
rădăcinilor de grâu a fost aproximativ aceiași cu cea a plantelor de grâu crescute în sol recoltat
din parcele unde nu s -au aplicat erbicidele mențio nate (Figura 6.17) .
2324252627
Imazamox Tribenuron
metilNetratat Imazamox Tribenuron
metilNetratat
Anul aplicarii Primul an de la aplicareLungime radacina grau (mm)
Fig. 6.17 . Efectul erb icidelor imazamox și tribenuron -metil asupra lungimi i rădăcinilor
de grâu de toamnă
The effect of imazamox and tribenuron methyl on lengthroot of winter wheat
Rezultatele obținute au arătat că nu sunt diferenț e semnificative în ceea ce privește
conținutul în clorofilă, talia plantelor ,lungimea rădăcinii principale, volumul radicular și
substanța proaspătă în condițiile de experimentare realizate.
Datele din f igura 6.18 evidențiază un conținut de clorofilă opt im (peste 42 unități SPAD)
la toate variantele experimentale și datele de analiză .
42.943 43
42.9 42.943
4242.54343.5
Stadiul: 2 frunze Stadiul: 6 frunzeContinut de clorofila (Unitati (SPAD)
Martor Tribenuron metil
Imazamox
Fig. 6.18.Efectul imazamoxului și tribenuron -metilului asupra conținutului de clorofilă,
la grâul de toamnă
Fig. 6.18.The effect of i mazamox and tribenuron methylon chlorophyll content of
winter wheat

123Datele ptivind î nălțimea plantelor au evidențiat variabilitatea acesteia între 29.3 și 32.65
cm la tratamentele cu tribenuron -metil și imazamox și de 31.8 cm la martor la stadiul de dou ă
frunzeiar la stadiul de patru frun ze nu au fost diferențieri semnificative între variantele de
tratament și martor (Figura 6. 19)
31.1839.1
29.638.57
32.6539.2
051015202530354045
Stadiul: 2 frunze Stadiul: 6 frunzeInaltime plante (cm)
Martor
Tribenuron metil
Imazamox
Fig. 6.19.Efectul imazamoxului și tribenuron -metilului asupra înălțimii plantelor de grâu
de toamnă
Fig. 6.19.The effect of i mazamox and tribenuron methylon plant height of winter wheat
Creșterea rădăcinilor nu a fost afectată semnificativ negativ de erbicidele tribenuron –
metil și imazamox. Se observă o reducere nesemnificat ivă la tratamentul cu tribenuron -metil la
stadiul de 2 frunze dar și o simulare atât a lungimii cât și a volumului radicular la tratamentul cu
imazamox la ambele date de analiză , (Figura 6.2 0).
Fig. 6.20.Efectul imazamoxului și tribenuronului asupra creșterii rădăcinilor plantelor de
grâu de toamnă
Fig. 6.20.The effect of i mazamox and tribenuron methyl on the growth of roots of winter
wheat
22.7628.3
19.5327.125.5329.15
05101520253035
Stadiul: 2 frunze Stadiul: 6 frunzeLungimea radacinii (cm)
0.312.53
0.242.45
0.442.72
00.511.522.533.5
Stadiul: 2 frunze Stadiul: 6 frunzeVolum radacina (cmc)
Martor
Tribenuron
metil
Imazamox

124Conținutul de substanță proaspătă la plantele tinere de muștar a variat între 0.45–0.59
g/plantă lapartea aeriană și 0.2 -0.3 g/plantă la nivelul sistemului radicular l a stadiul de două
frunze.Deasemenea la stadiul de patru frunze nu au fost diferențele între biomasa plantelor
indiferent de tratamentul aplicat (aproximativ 4 g/plantă ), (Figura 6. 21)
Fig. 6.21.Efectul imazamoxului și tri benuronului asupra biomasei plantelor de grâu de
toamnă
Fig. 6.21. Imazamox and tribenuron methyleffect on biomass of winter wheat
CONCLUZII
1.Rezultatele testelor biologice privind evidențierea persistenței erbicidelor în sol după
aplicarea tratamentel or cu erbicidele inhibitoare ale enzimei acetolactat sintaza (ALS) la culturile
de floarea -soarelui, prin utilizarea muștarului ca plantă detectoare , au indicat existența acesteia
atât la erbicidul sulfonilureic (Express® 50 SG) cât și la cel din grupa imi dazolinonelor (Pulsar®
40) numai în sezonul aplicării .
2.Cercetările efectuate în ani cu condiții climatice foarte diferite au remarcat factorii
determinanți și modul de biodegradare a erbicidelor , evidențiind importanța reacției solului și
temperaturilo r ridicate coroborate cu prezența apei în sol pentru accentuarea biodegradării
erbicidelor.
3.Testele privind comportarea grâului în primele faze de vegetație, după tratamentele cu
erbicide în același sezon de cultivare nu au evidențiat diferențe semnific ative între tipul de
erbicid utilizat și martorul netratat.
0.511.3
0.451.41
0.591.39
00.20.40.60.811.21.41.61.8
Stadiul: 2 frunze Stadiul: 6 frunzeSubstanta proasoata tulpina (g/ planta)
Martor
Tribenuron metil
Imazamox
0.240.93
0.190.98
0.30.96
00.20.40.60.811.2
Stadiul: 2 frunze Stadiul: 6 frunzeSubstanta proaspata radacina (g/planta)
Martor
Tribenuron metil
Imazamox

125CAPITOLUL VII
CONCLUZII GENERALE
Pe baza cercetărilor efectuate în perioada 2011 -2013, privind efectul unor erbicide asupra
culturilor tratate și solului în zona de sud -est a României s-au desprins următoarele concluzii:
I.Eficacitatea combaterii chimice a buruienilor din culturile de porumb și floarea –
soarelui la aplicarea erbicidelor din grupe chimice diferite (după modul lor de acțiune:
ariloxiacizi, amestecuri, ALS)
1.Culturile de porumb și floarea -soarelui au fost puternic afectat e de buruieni, (în medie
103 buruieni/m2 la porumb și 151 buruieni/m2 la floarea -soarelui î n cei doi ani de
experimentare). La porumb buruienile dominante au fostSetaria spp., Sorghum halepense (din
rizomiși semințe) și Cirsium arvensae , iar lafloarea-soareluialături de cele menționate la
porumbse mai pot adăuga Echinochloa -crus-galli șiDigitaria sanguinaris .
2. Dintre tratamentele efectuate la porumb, cel cuerbicidele combinate pe bază de
dimethenamid P + pendimethalin și bentazon + dicamba (denumire comercială Wing P și
Cambio), afost superior realizândo combatere de97%. Eficacitatea foarte bună a fost datorată
unei substanțe (pendimethalin) care nu a fost prezentă în celelalte combinații. Acesta p e lângă un
efect de inhibare a diviziunii celulei,alungirea meristemul radacinilor sau a tinerilor l ăstari are și
o activitate reziduală asupra buruienilor , ceea ce a făcut ca b uruienile sămoară imediat după
germinare sau răsărire, fiind eliminate timpur iu din competiție .
3. La floarea -soarelui, superioritate în combaterea buruienilor a avut -o tratamentul cu
imazamox (93-95%). Rezultatele obținute au evidențiat că v arianța datorată tratamentelor asupra
eficacității de combatere a erbicidelor a fost mai ma re(90-91%)decât varianța datorată anilor de
experimentare (6-9%).
II.Efectul erbicidelor, sistemului de agricultură și plantelor acestora asupra calității
biologice a solului
Activitatea celulozolitică a solului
4. Activitatea celulozolitică a solulu i a fostinfluențată de condițiile climatice, tipul de
erbicid folosit și momentul aplicării tratamentelor.
5. Stresul hidric a influențat negativ activitatea celulozolitică a solului. În condiții optime
de umiditate, a tât la porumb dar și la floarea -soarelui, s-a evidențiat o intensificare a activității

126celulozolitice, cu excepția erbicidului pe bază de dimethenamid P + terbutilazina (Akris), ceea ce
sugerează o îmbunătătire a condițiilor biologice din sol (cu excepția erbicidului amintit).
6. Erbicidele c ombinate dimeth enamid-P + pendimethalin (denumire comercială Wing
P), dimeth enamid P + terbutilazin (Akris) și isoxafluto l+terbutilazin (Merlin Duo) aplicate pre –
emergent la porumb au avut o influență negativă asupra activității celulozolitice a solului,
comparativ cu erbicidul dimethenamid -P (Frontier Forte) – aplicat atât la porumb cât și la
floarea-soarelui și acetoclor (Guardian), care nu au influențat acest indicator.
7. Tratamentele cu imazamox aplicate la floarea -soarelui nu au influențat activita tea
celulozolitică a solului în condițiile anului 2012, iar tratamentele cu trimenuron -metil și
cicloxidin au stimulat activitatea enzimelor celulozolitice.
8. Activitatea celulozolitică a fost mai intensă în sistemul de agricultură organică în
cultura de porumb.
Respirația solului
9. Respirația solului a fost influențată de erbicidele aplicate. Dintre erbicidele studiate,
isoxaflutol + terbutilazin (Merlin Duo) a influențat negativrespirația solului. Erbicidele
dimethenamid P (Frontier Forte), dimethenam id-P + terbutilazin (Akris) și dimethenamid-P +
pendimethalin (Wing P ) au avut efect benefic, ceea ce sugerează o posibilă folosire a acestor
erbicide și a produșilor lor de descompunere de anumite microorganisme din sol, ca sursă de
carbon, ceea ce conduc e la creșterea respirației solului. Acest efect benefic s -ar mai putea explica
și prin efecte de simulare de tip „homeopatic” /’hormetic” al proceselor vitale.
10. Respirația solului a fost influențată pozitiv de sistemul de agricultură organică.
11. Sistemul de agricultură convențional a condus la diminuarea pH -lui în condiții de
secetă. Cultura de grâu a avut cel mai evident efect în acest sens.
12. Potențialul celulozolitic și respirația solului s -au corelat pozitiv iar respirația solului
s-a corelatnegativ cu pH -ul solului în condițiile optime de umiditate a solului.
13.Cercetările privind evoluția proceselor vitale din sol au evidențiat posibilitatea
efectuării lucrărilor de erbicidare la porumb, fără a se reduce potențiatul de fertilitate al solu lui,
cu excepția erbicidări cu bentazon +dicamba în post emergență și metolaclor + terbutilazin în pre
emergență.
14. La floarea -soarelui, cercetările privind evoluția proceselor vitale din sol au evidențiat
posibilitatea efectuării lucrărilor de erbicida re la floarea -soarelui, fără a se reduce potențiatul de
fertilitate al solului. Din contră, tribenuron metil a avut un efect pozitiv asupra acestui indicator.

127II.Implicațiile utilizării erbicidelor și sistemului de agricultură asupra fixării
azotului nes imbiotic
15.Cantitățile de diazot fixat -liber, în solul erb icidat cu imazamox și tribenuron -metil au
fost foarte importante și aproape la același nivel cu cele din solul neerbicidat (148 -188
kg/ha/lună).
16.Cantitatea de diazot fixat -liber a fost în cor elație cu conținutul de carbon total al
solului, indiferent de erbicidele aplicate, condițiile climatice sau sistemul de agricultură ,ceea ce
sugerează dependența cantităților de azot fixat nesimbiotic de cantitatea de materie organică
oxidabilă din sol.
17.În condiții de stres hidric, pH-ul solului a fost unul din factorii care au limitat
randamentul fixării azotului de către bacteriile nesimbiotice.
18.În condiții optime de umiditate a solului cantitatea de diazot fixat liber s -a corelat cu
conținutul de fosfor din sol ceea ce sugerează că aplicarea erbicidelor a stimulat creșterea și
intensificarea activității bacteriilor care fixează azotul dar și a microorganismelor implicate în
solubilizarea fosfaților conducând în același timp la creșterea disponi bilității azotului și
fosforului în sol în aceste condiții .
19.Rezultatele sugerează că p rocesul de fixare -liberă a diazotului atmosferic ar putea fi
folosit ca test de apreciere a efectului pozitiv sau negativ al erbicidelor asupra vitalității solului
alături de respirația solului și de celulozoliză, cu condiția ca testarea să se facă înainte de
administrarea îngrășămintelor minerale cu azot, care blochează fixarea (nesimbiotică) liberă a
diazotului atmosferic. Această condiție nu se mai pune pentru agric ultura organică.
III.Utilizarea biotestelor pentru evidențierea persistenței erbicidelor ALS în sol
20.Rezultatele testelor biologice privind evidențierea persistenței erbicidelor în sol după
aplicarea tratamentelor cu erbicidele inhibitoare ale enzime i acetolactat sintaza (ALS) la culturile
de floarea -soarelui prin utilizarea muștarului ca plantă detectoare au indicat existența acesteia
atât la erbicidul sulfonilureic (Express® 50 SG) cât și la cel din grupa imidazolinonelor (Pulsar®
40) numai în sezon ul aplicării.
21.Cercetările efectuate în ani cu condiții climatice foarte diferite au remarcat factorii
determinanți și modul de biodegradare a erbicidelor evidențiind importanța reacției solului,
temperaturilor ridicate coroborate cu prezența apei în s ol pentru accentuarea biodegradării
erbicidelor.
22.Testele privind comportarea grâului în primele faze de vegetație, după tratamentele
cu erbicide în același sezon de cultivare nu au evidențiat diferențe semnificative între tipul de
erbicid utilizat și m artorul netratat.

128LISTA PUBLICAȚII LOR
Date preliminare din rezultatele obținute au fost publicate în articolele:
1.Victor PETCU , Georgeta Oprea. 2013. Determination of the persistance in soil of
herbicides inhibiting the enzyme acetolactate synthase (A LS) by bioassay . Soil Science , XLVII,
nr. 2, p. 33 -40.ISSN 0585 -3052.
2.Victor PETCU , Liviu DINCĂ, Ion TONCEA. 2014. The effect of crops and farming
systems on soil quality .Scientific Papers. Series A. Agronomy, Vol. LVII, ISSN 2285 -5785;
ISSN CD -ROM 2285-5793; ISSN Online 2285 -5807; ISSN -L 2285-5785.
3.PETCU, Victor , and Costică CIONTU. 2014. The effect of imidazolinone and
tribenuron -methyl tolerant sunflower technology on weed efficency and soil quality .Agronomy
Series of Scientific Research/Lucra ri Stiintifice Seria Agronomie 57.2.PRINT ISSN: 1454 -7414
ELECTRONIC ISSN: 2069 -6727.
4.Victor Petcu , Georgeta Oprea, Co stica Ciontu,Gheorghe Stefanic . 2015. Studies on
the effect of some herbicides (single and different mixtures) on weeds control and soil quality in
maize.Rom. Agr. Res. No. 32. ( on line). DII 2067 -5720.
Altearticole științifice publicate:
4.JAN, Anaïs; KALLASSY, Anthony; MIELCAREK, Mathilde; ÁLVARO, Cláudio;
BADUT, Caterina; PETCU, Victor . 2008.The management of biodiversity in developing
countries.EU Erasmus/ Socrates program IP Bioethics in Life and Environmental Sciences 13 –
27. 04. 2008.
5.Elena Petcu, Ion Toncea, Pompiliu Mustățea, Victor Petcu .2011.Organic and
conventional farming systems on some physiological indicat ors of winter wheat .Rom. Agr. Res,
No. 28, 2011 www.incda -fundulea.ro Print ISSN 1222 -4227; Online ISSN 2067 -5720.

Bibliografie
1.Accinelli, C., Screpanti, C., Dinelli, G. & Vicari, A., 2002. Short-time effects of pure
and formulated herbicides on soil microbial activity and biomass . International Journal of
Environmental and Analytical Chemistry 82: 519 –527.
2.Allemann, J. & Ceronino, G.M., 2007. Screening of South African sunflower
(Helianthus annuus L.) cultivars for alachlor sensitivity . S. Afr. J. Plant Soil 24, 16 – 22.
3.Allemann, J. & Ceronino, G.M., 2009. Effect of microencapsulated alachlor on South
African sunflower cultivars. S. Afr. J. Plant Soil 26, 110 – 118.
4.Amrhein, N ., B, Deus, P, Gehrke, H.C. Steinruckeb. 1980The site ofthe inhibition of
the shikimate pathway by glyphosate . II.Interference of glyphosate with chorismate formation in
vivo and in vitro . Plant Physiol 66: 830 -834.
5.Amy Combs. 2012. Revenge of weeds . The scientist. http:// the -scientist.com .
6.Anastasov, H., 2010. Influence of imazamox on s omeanatomic indices i nthe leaves o f
sunflower plant (Helianthus Annuus L .). General And Applied Plant Physiology 36.1 -2: 64-68.
7.Andersen, R.N., 1970. Influence of soybean seed size on response to atrazine . Weed
Sci. 18, 162 -164.
8.Appleby, A.P. ,1985.Factors in examining fate of herbicides in soil with bioassay .
Weed Science , 33 (supplement), 2 -6.
9.Araújo, A.S.F.; Santos, V.B.; Monteiro, R.T.R. 2008. Responses of soil microbial
biomass and activity for practices of organic and conventional farming systems in Piauí state
Brazil.Eur. J. Soil Biol .,44, 225-230.
10.Arinze, A.E., Yubedee , A.G., 2011.Effect of fungicides on Fusarium grain rot and
enzyme production . G. Shukla and A. Varma (eds.), S oil Enzymology, Soil Biology 22.
11.Atanassova -Altimirska & D. Bakalivanov. 2009. Gardian and Pivot herbicideeffect
on some non -symbiotic nitrogen fixing bacteria . Biotechnology & Biotechnological Equipment,
23:sup1, 351 -353, DOI: 10.1080/13102818.
12.Avery, A. A., 2006.Nature's Toxic Tools : The Organic Myth of Pesticide -Free
Farming. Center for Global Food Issues. Churchwille.
13.Avidano, L., Gamalero, E., Cossa, G. P. & Carraro, E. , 2005.Characterization of soil
healthin an Italian polluted site by using microorganisms as bioindicators . Applied Soil
Ecology 30: 21 –33.
14.Ball, D.P. , J.P. Yennish, and T. Alby. 2003.Effect of imazamox soil p ersistence on
dryland rotational crops. Weed Technol. 17:161 -165.
15. Barriuso, E. and Houot , S.,1996. Rapid mineralisation of the s -trazine ring of
atrazine in soil in relation to soil management. Soil Biol. Biochem., Vol. 28, No 10/11, 1341-
1348.
16.Bartels, P. G. and C. W. Watson. 1978.Inhibition of carotenoid synthesis by
fluridone and norflurazon .Weed Sci .26:198–203.
17.Baxter, J., and S.P. Cummings. 2006. The application of the herbicide bromoxynil to
a model soil -derived bacte rial community: Impact on degradation and community structure .
Lett. Appl. Microbiol. 43:659 –665.
18.Bayer, 2002. Basic principles of responsible plant protection . Bayer, Isando.
19.Beckie, H.J. and R.B. McKercher, 1989. Soil residual properties of DPX -A7881
under laboratory conditions . Weed Sci. 412 -418.
20.Belz RG, Cedergreen N. , 2010.Parthenin hormesis in plants depends on growth
conditions. Environ Exper Bot. ,69:293–301.
21.Berca Mihai. 2004. Managementul integrat al buruienilor .Ed. Ceres. B ucurești.
22.Berca, M., 2011.Agrotehnica. Editura Ceres, Bucuresti, p 751 -803.
23.Berca, M. 2004. Perspectives Regarding Weeds Control . University Foundation
CERA for Agriculture and Rural Development. Chelmsford.
24.Berca, M. 2008. Probleme de ecol ogia solului . EdituraCeres, București: Cap. 6.

25.Beyer, E.M., M.J. Duffy, J.V. Hay, and D.D. Schlueter. 1988,Sulfonylureas : InP.C.
Kearney and D.D. Kaufman, eds. Herbicides: Chemistry, Degradation, and Mode of Action . New
York: Marcel Dekker. pp. 117 –189.
26.Billot Le Court, M.R. & Nel, P.C., 1977. Metolachlor injury to waxy maize as
affected by temperature, seed size and planting depth . Crop Prod. 6, 73 -76.
27.Blacklow, W. M. & Pheloung, P. C. 1991 .Sulfonylurea herbicides applied to acidic
sandysoils: a bioassay for residues and factors affecting recoveries .Australian Journal of
Agricultural Research , 42, 1205 -1216.
28.Boldt, T.S. and C.S. Jacobsen. 1998.Different toxic effects of the sulphonylurea
herbicides metsulfuron methyl, chlorsulfuron and thifensulfuron methyl on fluorescent
pseudomonads isolated from an agricultural soil . FEMS Microbiol. Lett., 161: 29 -35.
29.Bolton H, Elliott LF, Papendick RI, Bezdicek D .F., 1985.Soilmicrobial biomass
and selected soil enzyme -activities: effect of fertilization and cropping practices . Soil Biol
Biochem17:297 –302.
30.Bonfil, C., 1998. The effects of seed size, cotyledon reserves and herbivory on
seedling survival and growth in Quercus rugosa and Q. laurina (Fagaceae) . Amer. J. Bot. 85, 79
– 87.
31.Bormann, B.T., Bormann, F.H., Bowden, W.B., Pierce, R.S., Hamburg, S.P., Wang,
D., Snyder, M.C., Li, C.Y., and Ingersoll, R.C. , 1993.Rapid N 2 fixation in pines, alder, and
locust: evidence from the sandbox ecosystem study. Ecology, 74: 583 –598.
32.Bresnahan, G.A., W.C. Koskinen, A.G. Dexter, and W.E. Lueschen. 2000. Influence
ofsoil pH– sorption interactions on imazethapyr carry -over. J. Agric. Food Chem. 48: 1929 –
1934.
33.Bryce Geisel, 2007. The phytotoxicity effect of ALS inhibiting herbicide combinations
in prairie soils . PhD Thesis. University of Saskatchewan Saskatoon, Saskatchewan, Canada.
Available online at: http://ecommons.usask.ca/b itstream/handle/10388/etd -03292007 –
100002/BryceGeiselThesis.pdf .
34.Buhler, D.D. & Burnside, O.C., 1984. Herbicidal activity of fluazifop -butyl,
haloxyfop -methyl, and sethoxydim in soil . Weed Sci. 32, 824 – 831.
35.Burns RG. 1982. Enzyme activity in s oil: location and possible role in microbial
ecology. Soil Biol Biochem 14:423 –427.
36.Burnside OC, Wilson RG, Weisberg S, Hubbard K .G., 1996.Weed longevity of 41
weed species buried 17 years in eastern and western Nebraska. Weed Science 44: 74 -86.
37.Burton, J.D., Gronwald, J.W., Somers, D.A., Gengenbach, B.G. and Wyse, D.L.,
1989.Inhibition of corn acetylCoA carboxylase by cyclohexanedione and
aryloxyphenoxypropionate herbicides . Pesticide Biochemistry and Physiology 34: 76 -85.
38.Bünemann, E.K., G.D. Schwenke, and L. Van Zwieten. 2006. Impact of agricultural
inputs on soil organisms —a review. Aust. J. Soil Res.44:379 –406.
39.Cantwell, J.R., R.A. Liebl, a nd F.W. Slife. 1989. Biodegradation Characteristics of
Imazaquin and Imazethapyr: Weed Sci. 37:815–819.
40.Cara, M., G. Jităreanu., F. Filipov, Irina Coroi., D. ȚOPA. 2008. Efectul unor sisteme
de lucrare asupra unor indicatori pedomorfologici și fizici ai solului. Lucrări Științifice. V ol. 51,
seria Agronomie. P: 279 -284.Available online at:
http://www.revagrois.ro/PDF/2008_2_279.pdf .
41.Ceapoiu, N. 1968. Metode statistice aplicate în experiențele agricole și biologice . Ed.
Agro Silvică București.
42.Cedergreen, N., 2008. Is the growth stimulation by low doses of glyphosate sustained
over time? Environ Pollut 156: 1099 -1104.
43.Cedergreen N, Felby, C., Porter, J., Streibig J .C., 2009.Chemical stress can increase
crop yield . Field Crops Research 114: 54–57.
44.Chaudhry, U.A. & Ullah, I.M., 2001 .Influence of seed size on yield, yield
components and quality of three maize genotypes . J. Bio. Sci.1, 150 -151.

45.Chiriță, Valeria, Ghinea, L., Ștefanic, GH., 1976 –Efectul erbicidelor bromoxinil și
dicamba asupra activității microbiene a solului . Lucr. Conf. Nat. St. Solului: 295 -300.
46.Ciontu, C., Popescu, A., Penescu, A., N. Gheorghiță. 2003.Cercetări privind
selectivitatea și eficacitatea n oilor erbicide aplicate la cultura de floarea -soarelui pe solul brun
roșcat de la Moara Domnească. Lucrări științifice, USAMVB, Seria A, Volumul XLVI,pag. 95-
99.
47.Ciontu C., Iosif, V., Săvulescu, I., M. Gîdea. 2005.Noi soluții tehnologice în
controlul buruienilor la cultura de floarea -soarelui. Lucrări științifice, USAMVB, Seria A,
Volumul XLVIII, pag 200-205.
48. Ciontu C., C. Radu, M. Gîdea, 2008. Cercetări privind implementarea tehnologiei de
cultură la floarea -soarelui rezistentă la tribenuron met il. În Lucră riȘtiințifice, U.S .A.M.V.
BucureștiSeria A, Vol. LI, pag. 478 – 485.
49.Ciontu C., D. I. Săndoiu, A. Pen escu, M. Gîdea, Mihaela Obrișcă. 2010.Research
concerning influence of crop rotation to winter wheat o n the reddish preluvosoil from Moara
Domneasca . Scientific papers, Agronomiy, Series A, LIII, USAMV București; P: 240-245.
50.Ciontu C., D. I. Săndoiu, A. Penescu, M. Gîd ea, T. Șchiopu, Mihaela Nichita. 2014.
Cercetări privind influența asolamentului și a fertilizării minerale la culturile de grâu și porumb
pe preluvosolul roșcat . Lucrări științifice, Volumul 41, Agronomie, Universitatea Agrară de Stat
din Republica Moldova, Facultatea de Agronomie, Chișină .
51.Cobucci, T., H.T. Prates, C. L.M. Falcao, an d M.M.V. Rezende. 1998.Effect of
imazamox, fomesafen, and acifluorfen soil residue on rotational crops. Weed Sci. 46: 258 -263.
52.Cookson, W.R., Daniel, V., Murphya, D.V., Roper, M.M., 2008. Characterizing the
relationships between soil organic matter c omponents and microbial function and composition
along a tillage disturbance gradient . Soil Biology and Biochemistry 40, 763 –777.
53.Cremlyn, R.J.1991.Agrochemicals . John Wiley & Sons, Chichester, UK.
54.Curran, W. 2010. Persistence of Herbicides in Soil.SeriesAgronomy Facts 36.
Available online at: http://extension.psu.edu/pests/weeds/control/persistance -of-herbicides -in-
soil.
55.Da Silva, J.F.; Fadayo mi, R.O.; Warren, G.F. Cotyledon disc bioassay for certain
herbicides. Weed Science. 1976, 24, 250 -256.
56.Dart, P., S.P. Wani. 2014. Non-symbiotic nitrogen fixation and soil fertility .Available
online at: www.core.kml.ac.uk/12105736 .
57.Das A. C., Debnath A. and Mukherjee D. 2003. Effect of the herbicides oxadiazon
and oxyfluorfen on phosphate solubilizing microorganisms and their persistence in rice fields .
Chemosphere, 53 : 217 -21.
58.Das, S.K. and Ajit Varma. 2011.Role of Enzymes in Maintaining Soil Health . G.
Shukla and A. Varma (eds.), Soil Enzymology, Soil Biology 22, DOI 10.1007/978 -3-642-14225-
3_2, Springer -Verlag Berlin Heidelberg. P: 25 -35.
59.David A. Lipson ,Richard F. Wilson andWalter C. Oechel . 2005.Effects of Elevated
Atmospheric CO 2 on Soil Microbial Biomass, Activity, and Diversity in a Chaparral Ecosystem .
Appl. Environ. Microbiol. Vol. 71 (12): 8573 -8580.
60.DayanFE,DukeSO,Grossmann K.2010.Herbicides asprobesinplantbiology.
WeedSci58:340–350.
61.Debnath A., Das A. C. and Mukherjee D. 2002. Rhizosphere effect of herbicides on
nitrogen fixing bacteria in relation to availability of nitrogen in rice soil . J. Indian Soc. Soil Sci.
50(4): 463-66.
62.Deng SP, Tabatabai MA. 1994. Cellulase activity of soils . Soil Biol Biochem
26:1347–1354.
63. Dick R. P ., Sandor J. A ., Eash N. S., 1994. Soil enzyme -activities after1500 years of
terrace agriculture in the Colca valley ,Peru. AgrEcosyst Environ 50:123 –131.
64.Dinelli, G., Vicari, A. & Accinelli, C. , 1998.Degradation and side effects of three
sulfonylurea herbicides in soil . Journal of Environmental Quality 27: 1459 –1464.

65.Dinham, B. 2005. Agrochemical Markets Soar – Pest Pressures or Corporate
Design?.Available online at: www.pan -uk/pestnews/pn68 .
66.Douds, D., and P. Millner. 1999. Biodiversity of arbuscular mycorrhizal fungi in
agroecosystems. Agric. Ecosyst. Environ. 74:77 –93.
67.Drinkwater, L.E ., Wagoner , P., Sarrantonio , M. 1998.Legume-based cropping
systems have reduced carbon and nitrogen losses . Nature 396, 262 -265.
68.Dui Hui-Iing,GUO Zhen -yu, HU Xue -feng, GUO Ping -Yi.2008.Studies on the
Effect of Tribenuron -Methyl and 2,4 -D on Soil Microorganisms . Chinese Jour. of Soil Sci .,
(Abstract).
69.Duke, S. O. ,John Lydon, José M. Becerril, Timothy D. Sherman, Larry P. Lehnen,
Jr. and Hiroshi Matsumoto . 1991.Protoporphyrinogen Oxidase -Inhibiting Herbicides .Weed
Sci. 39:465 -473.
70.EckesP,BuschM.,2007.Fast identi fication of the mode of action of herbicides by
DNA chips .InW Krämer, U Schirmer, eds, Modern Crop Protection Compounds, Vol 3. Wiley-
VCH Verlag, Weinheim, Germany, pp 1161 –1174.
71.Eliade, GH., Chiriță, V. , 1977.Aspecte privind fixarea nesimbiotică a azotului pe
solurile cernoziomice . Lucrările Conferinței Naționale pentru Stiința Solului. Craiova.
72.Eliade, GH., Gh inea, L., Ștefanic, GH., 1975. Microbiologia solului , Edit. Ceres,
București.
73.Eliason, R., Schoneau, J.J., and Szmigielski, A. M. 2002.Phytotoxicity and
persistence of flucarbazonesodium in soil. In: Proc. 2002 Canadian Weed Science Society
Annual Meeting. Saskatoon, SK. Available at: http://www.cwss -scm.ca/publications.htm .
74.Eliason, R., J.J. Schoenau, A.M. Szmi gielski, and W.M. Laverty. 2004. Phytotoxicity
and persistence of flucarbazone -sodium in soil. Weed Sci. 52: 857 -862
75.Feher, D. , 1933. Untersuhunger uber die biodinamischen Grundlagen der
Bodenatmung. Forst -Jagdwersen 70 (citat după Stefanic și colab., 2012).
76.Fenliang Fan, Z. Li, S.Wakelin, Yu, Y. Liang. 2012. Mineral fertilizer alters
cellulolytic community structure and suppresses soil cellobiohydrolase activity in a long -term
fertilization experiment. Soil Biology & Biochemistry 55 (2012) 70 -77.
77.Fischl,G., 1994. A tápanyagellátás és a növényvédelem kapcsolata. In: Debreczeni,
B., Debreczeni Bné (szerk.): Trágyázási kutatások 1960 -1990.Akadémiai Kiadó, Budapest, 338 –
365.Citat după: http://dvrs.bf.un i-lj.si/spvr/2007/52nadasy_07.pdf
78.Fedtke, C. , 1982.Biochemistry and Physiology of Herbicide Action . Springer -Verlag,
New York.
79.Floch C, Chevremont AC, Joanico K, Capowiez Y, Criquet S., 2011. Indicators of
pesticide contamination: soil enzyme com pared to functional diversity of bacterial communities
via Biolog Eco -p lates. Eur J Soil Biol 47:256 –263.
80.Focke and Lichtenthaler. 1987. Inhibition of the Acetyl -CoA Carboxylase of Barley
Chloroplasts by Cycloxydim and Sethoxydim . Z. Naturforsch. 42c:1361-1363.
81.Fox J.E., Gulledge J., Engelhaupt E., Bu row M.E., McLachau J.A., 2007. Pesticides
reduce symbiotic efficiency of nitrogen -fixing rhisobia and host plants. Proc. Nnatl. Acad. Sci.
USA, 104: 10282 -10287.
82.Fritea, T., S .Mondici , Câcău, C., D. Nagy. 2013. Cinci decenii de cercetări în
domeniul combaterii buruienilor la SCDA Livada. AN. INCDA Fundulea, vol. LXXXI. P: 85 –
93.
83.Füll, C.; Jung, S. & Schulte, C. 2000 .Plant Protection products: assessing the risk for
terrestrial plants. Che mosphere, 41, 625 -629.
84.Gebhardt, M.R., T.C. Daniel, E.E. Schweizer, and R.R. Allmaras. 1985.Conservation
tillage. Science 230:625 –630.
85.Gerwick,B.C.,2010.Thirtyyearsofherbicide discovery: surveying thepastand
contemplating thefuture.AgrowVII–IX.

86.Ghinea, L., 1966 –Influența unor erbicide aminotriazinice asupra activității
microbiene a solului .Teza de doctorat, Univ. București.
87.Ghinea, L., Șarpe, N., 1973. Reziduurile de triazine in culturile agricole .Probleme
agricole,2.
88.Ghinea, L., Gheorghiade, V. 1970 .Erbicidele în sol . Edit. C.I.D.A.S., București.
89.Ghinea, L., 1975. Marile circuite naturale ca sisteme autoreglate . În volumul
„Cibernetica și mediul”. Deva: 83 -92.
90.Ghinea, L., Rădulescu, Valeria, Vlăduțu, I. , Fritea, T., TURCU, M., 1986. Unele
aspecte ale efectului residual al atrazinului . An. I.C.C.P.T. – Fundulea, 53: 415 -431.
91.Ghinea, L., 1987. Research on the residual effects of atrazine în Romania . Bull.
Acad. Sci. Agric. Forest., 1 7: 201-219.
92.Ghinea, L., Vlăduțu, I., Crăciun, M., Cră ciun, IOANA, Chiriță, V., 1992. Les
pesticides et l’ambiental. Le cas de l’atrazine . Probl. de agrofitotehnie teoretică și aplicată, 14, 1 –
2 : 59-74.
93.Ghinea, L., Lancu, M., Turcu, M. and Stefanic, G h., 1998.The impact of sulfonyl –
urea and non -selective herbicides on biological activity of sandy soils. Rom. Agric. Res. 9 (1):
55-57.
94.Ghinea, L., 2002. Curs de Biologia -Microbiologia solului . Edit. Agroprint,
Timișoara.
95.Ghinea, L., Stef anic, G., Popescu, A., G. Oprea. 2007.Cercetări în domeniul chimiei
și biologiei solului .An. INCDA. Fundulea, VOL. LXXV: 405 -428.
96.Gianfreda, L., Sannino, F., and Vi olante, A. , 1995.Pesticide effects on the activity of
free, immobilized and soil invertase . Soil Biol. Biochem. 27, 1201 –1208
97.Gillion, R.J., J.E. Barbash, C.G. Crawford, P.A. Hamilton, J.D. Martin, N. Nakagaki,
L.H. Nowell, J.C. Scott , P.E. Stackelberg, G.P. Thelin, and D.M. Wolock. 2006. Pesticides in
the nation’s streams and groundwater , 1992–2001. USGS Circular 1291. USGS, Reston, VA.
98. Glover, J.D., Reganold, J.P., Andrews, P.K. , 2000.Systematic method for rating soil
quality of conventional organic and integrated apple orchards in Washington State .Agric.
Ecosys. Environ. 80 , 29-45.
99.Groves, K.E.M. and R.K. Foster, 1985. A corn (Zea mays) bioassay technique for
measuring chlorsulfuron levels in three Saskatchewan soils . Weed Sci. 33: 825828.
100.Gus, P., Lazureanu, A., Sandoiu, D ., Jitareanu, G., & Stancu, I., 1998 . Agrotehnica.
Editura Risoprint .
101.Hager, A.G.; Nordby, D. , 2007.Illinois Agricultural Pest Management Handbook .
2007, pp 343 -350.DOI 10.1007/978 -3-642-14225-3_2, # Springer -Verlag Berlin Heidelberg.
102.Hall, L., H. Beckie, and T.M. Wolf. 1999. How herbicides work: biology to
application. Alberta Agriculture, F ood and Rural Development . Edmonton. 133 pp.
103.Hansjoerg Kraehmer and David Drexler. 2009.Global Herbicide Development –
Opportunities and Constraints. Prairie Soils & Crops Journal . vol II; p: 12 -16.
104.Hartley, M.J., J.B. Reid, A. Rahman, and J. A. Springett. 1996 . Effect of organic
mulches and a residual herbicide on soil bioactivity in an apple orchard . N.Z. J. Crop Hortic.
Sci. 24:183 –190.
105.Hasanpou r, J., Panahi, M., Sadeghi, P., K, Arabsalmani. 2012. Effect of inoculation
with VA mycorrhi za and azotobacter on grain yield, LAI and protein of wheat on drought stress
condition. International Journal of AgriScience Vol. 2(6): 466 -476.
106.Heap, I., 2012.International survey of herbicide resistant weeds .Available online
at:http://www.weedscience.org .
107.Heim, D. R. et al. 1990. Plant Physiol. 93:695.
108.Heppertly, P.,2004. Soil Fertility . Available online at:
http://www.newfarm.org/columns/research_paul/2004/nov04/soil_fertility.shtml .

109.Hera, C., Burlacu, Gh., Mihăilă, V., Triboi, E., Cremenescu, GH., Segărceanu, O.,
Sîrbu, Maria, Ionescu, FL, Guță, M., Avram, P., Tîmpeanu, I., 1976. Interacțiun ea între azot și
fosfor la porumb în experiențele de lungă durată . Analele I.C.C.P.T., XLI, B.
110.Hera, C., Idriceanu, A., Stan, S. , Popescu, S., Vineș, I. , 1982.Influența fertilizării
asupra calității recoltei la porumb . Analele I.C.C.P.T., L.
111.Hernández – Sevillano, E.; Villarroya, M.; Alonso -Prados, J. L. & García Baudín, J.
M., 2001.Bioassay to detect sulfosulfuron and triasulfuron residues in soil.Weed Research , 15,
447-452.
112.Horowitz, M., 1976. Application of bioassay techniques to her bicide investigations .
Weed Res., 16: 209–215
113. Herbicide Resistance Action Committee (HRAC) Available on line at:
http://www.hracglobal.com/
114.Hussain, S., Siddique, T., Saleem, M., Arshad, M., Khalid, A .,2009.Impact of
pesticides on soil microbial diversity, enzymes and biochemical reactions. Advances in
Agronomy, V.102, P: 159-200.
115. Ion V., Dumbrava M., Dicu G., Basa A.G., State D. – Biomass Yield At Maize At
Different Sowing Techniques .2014.In The Conditions Of South Romania ,Vol. 1, No.
SGEM2014 Conference Proceedings, ISBN 978 -619-7105-15-5 / ISSN 1314 -2704, Vol. 1, 77 –
84 pp.14th SGEM GeoConference on Energy and Clean Technologies
116.Ion V., Lenu ța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, J, Gieraths, W. Wilfried, 2004 .
Agricultură ecologică/ Ecological agriculture / Ökologische Landwirtschaft. Editura Alma
Mater Sibiu, ISBN 973 -632-083-9
117.Ionescu Nicolae. 2008. Utilizarea erbicidelor hormonale în sis temul de agricultură
durabilă. AN. INCDA. Fundulea, Vol. LXXVI, pp: 137 -147.
118. Ionescu, N., Penescu, A., & Ionescu, S. G. 2013, An Integrated Weed Management
(Iwm) Model For Maize Crop. Scientific Papers -Series A, Agronomy ,56, 284-288.
119.Irimescu, Mirela, Ștefanic, GH., 1998. A new method determining soil phosphatasic
capacity. Newsletter, 3 -4: 38.
120.Islam, K.R. and R.R. Weil. 2000. Land use effects on soil quality in a tropic forest
ecosystem of Bangladesh . Agric. Ecosyst. Environ., 79: 9 -16.
121.James, T.K., Rahman, A. and Mortimer, J., 1989. Biological activity of DPX – L5300
in some New Zealand soils . Proc. 42nd N.Z. Weed and Pest Control Conf.: 91 -94.
122.Johnson, D.H., D.L. Jordan, W.G. Johnson, R.E. Talbert, and R.E. Frans, 1993.
Nicosulfuron, primsulfuron, imazethapyr, and DPX -PE350 injury to succeeding crops . Weed
Technol. 7: 641 -644.
123.Johnson, W.G., T .L. Lavy, and E.E. Gbur. 1995. Persistence of Triclopyr and 2,4 -D
in Flooded and Nonflooded Soils . Journal of Environmental Quali ty. 24:493 -497.
124.Joshi, M.M., H.M. Brown, and J.A. Romesser. 1985. Degradation of chlorsulfuron
by soil microorganisms. Weed Sci. 33: 888 -893.
125.Jourdan, S.W., B.A. Majek, and Ayeni ,A.O., 1998.Soil persistence of imazethapyr
and detection using a sensitive bioassay technique . J. Prod. Agric. 11:52 -56.
126.Kanazawa, S. and Fillip Z., 1986.Effects of trichloroethylene, tetrachloroethylene
and dichloromethane on enzymatic activities in soil. Applied Microbiol. Biothchnol., 25: 76 -81.
127.Karlen, D.L., N.C. Wollenhaupt, D.C. Erbach, E.C. Berry, J.B. Swan, N.S. Eash,
and J.L. Jordahl. 1994. Longterm tillage effects on soil quality . Soil Tillage Res. 32:313 –327
128.Karlen, D.L., S.S. Andrews, and J.W. Doran. 2001. Soil quality: Current concepts
and applications. Adv. Agron. 74:1 –40.
129.Kole S. C. and Dey B. K. 1989. Effect of aromatic amine herbicides on microbial
population and phosphate solubilizing power of the rhizosphere soil of groundnut . Indian
Agriculturist, 33 : 1 -8.

130.Koskinen, W.C. & Harper, S.S., 1987. Herbicide properties and processes affecting
application. P. 1-8 In: C.G. McWhorter & M.R. Gebhardt (eds.). Methods of applying
herbicides, Weed Science Society of America, Champaign.
131.Kraehmer H.,2010.Weed surveys and wee d mapping in Europe .InL Bastiaans, C
Bohren, S Christensen, B Gerowitt, P Hatcher, H Krähmer, P Kudsk, B Melander, E Pannacci, B
Rubin, J Streibig, F Tei, A Thompson, K Torresesn, M Vurro, eds, Proceedings of the 15th
EWRS Symposium in Kaposvar. Assziszt encia Congress Bureau Ltd., Budapest, p 128 .
132.Kraehmer H., Beffa,R.,Dietrich.H.,Eckes,P.,Hacker,E.,Hain,R,Strek,HJ,
Stuebler,H.,Willms,L.,2014.Herbicides asweedcontrolagents:stateoftheart.II.Recent
achievements .PlantPhysiol.166:1132–1148.
133.Kreyling, J., Beierkuhnlein, C., Elmer, M., Pritsch, K., Radovski, M., Schloter, M.,
Wollecke, J., Jentsch, A., 2008. Soil biotic processes remain remarkably stable after 100 -year
extreme weather events in experimental grassland and he ath.Plant Soil 308, 175 –188.
134.Kucharski, J., Jastrze˛bska, E., Wyszkowska, J., Hlasko, A., 2000. Effect of
pollution with diesel oil and leaded petrol on enzy -matic activity of the soil. Zesz. Probl. Postep.
Nauk Rol. 472 : 457-464.
135.LaRossa, R.A and Schloss , J.V.,1984.The sulfonylurea herbicide sulfometuron
methyl is an extremely potent and selective inhibitor of acetolactate synthase in Salmonella
typhimurium .J. Biol. Chem. 259:8753.
136.Lea, P.J., Joy, K.W., Ramos, J.L., Guerrero , M.G., 1984.The action of 2 -amino-
4-(methylphosphinyl) -butanoic acid (phosphinothricin) and its 2 -oxo-derivative on the
metabolism of cyanobacteria and higher plants .Phytochemistry .23(1):1–6.
137.Liebman, M., Staver, C.P., 2001.Crop diversification for w eed management . In:
Liebman M, Mohler CL, Staver CP, editors. Ecological management of agricultural weeds.
Cambridge: Cambridge University Press. 322 –374.
138.Lipson,D.,Richard F. Wilson andWalter C. Oechel . 2005.Effects of Elevated
Atmospheric CO 2 on Soil Microbial Bi omass, Activity, and Diversity in a Chaparral Ecosystem .
Appl. Environ. Microbiol. Vol. 71 (12): 8573 -8580.
139.Locke, M.A. and Zablotowicz, R.M. , 2004.Pesticides in soil. Cap. 14. Benefits and
limitations to soil healt. Eds. Schjonning, P., Christensen , B., Elmnolt, S. CAB International. P:
239-248.
140.Loux, M.M., R.A. Liebl, and F.W. Slife. 1989. Adsorption of Imazaquin and
Imazethapyr on Soils, Sediments, and Selected Adsorbents. Weed Sci. 37:712 –718.
141.Loux, M.M., and Reese, K.D., 1992. Effect of soil pH on adsorption and persistence
of imazaquin . Weed Sci. 40: 490 -496.
142.Loux, M.M. and K.D. Reese. 1993. Effect of soil type and pH on persistence and
carryover of imidazolinone herbicides. Weed Technol. 7: 452 -458.
143.Malkomes, H.P. , 1997.Estimation of pesticide effects on microbial activities in soil .
1.Influence of nitrogen addition or setting -free dehydrogenase activity.Agribiological research ,
50(2). P: 153-162.
144.Mark P. Mattson . 2008.AgeingResearch Reviews.Volume7,Issue1, P: 1-7
Hormesis .
145.Maskey, S.L., Bhattarai, S., Peoples, M.B. and Herridge, D.F. , 2001.On-farm
measurements of nitrogen fix ation by witer and summer legumes in the Hill and Terai regions of
Nepal. Field Crops Research, 70: 209 –221.
146.Meissner, R., 1974. The effect of some herbicides on the germinating seeds of some
bean varieties . Crop Prod. 3, 91 -97.
147.Michaelidou, St . C., Piera, P. and Nicolaou, S. A. , 2000.Evaluation of combination
toxic effects and genotoxicity of pesticides for environmental protect and sustainability .
Proceeding of the 1st European Conference on Pesticides and Related Organic Micropollutants
in the Environment (T. Albanis ed.), Ioannina, Greece, 49 —52.
148.Michel Jarraud .2014. Raport ONU. Available online at www.mediafax.ro

149.Miloševiã, N. and Mitar M .Govedarica. 2002. Effect of herbicides on
microbiological properties of soil . Proceedings for Natural Sciences, Matica Srpska, Novi Sad,
102, 5-21, 2002.
150.Miloševiã, N., Govedarica, M., Jarak, M., Konstantinoviã, B., Miletiã, S. , 1995.
Effect of herbicides on the number of microorganisms and dehydro genase activity in soil under
soybean. I Regional Symposium: Chemistry and Environment, Sept. 25 —29, 1995, Vr. Banja,
Proceedings II, 551 —554.
151.Mishustin EN, Emtsev VT. 1987.Microbiology .Moscow.
152.Moyer, J.R. , 1987.Effects of Soil Moisture on t he Efficacy and Selectivity of Soil
Applied Herbicides . Rev. of Weed Sci. 3:19 -34.
153.Moyer, J.R. and Hamman, W.H., 2001. Factors affecting the toxicity of MON 37500
residues to following crops. Weed Technol. 15: 42 -47.
154.Mphundi, P. M. , 2009.Factorsafecting maize (Zea mays L.) sensitivity to
acetochlor . PhD Thesis. U niversity of the free State BLOEMFONTEIN. Available online at:
http://etd.uovs.ac.za/ETD -db/theses/available/ etd-09202010
121014/unrestricted/MphundiPM.pdf
155.Nádasy, E., Germann, O. , 2003.Effect of preemergent herbicides on germination
and growth of onion . Zbornik. Lectures and Papers Presented at 6th Slovenian Conference on
Plant Protection Zrece, 4 -6.March 2003, 542 -545.
156.Nádasy, E., Kazinczi, G ., M.Nádasy. 2007.Relationship between herbicide
application and mineral nutrition of sunflower .Available online at http://dvrs.bf.uni –
lj.si/spvr/2007/52nadasy_07.pdf .
157.Nagy, C., Fritea T., Ghinea, L., 2004. Economical solutions to control weeds in the
maize crop .Anale ICDA Fundulea,ISBN 973 -85028-4-5.
158.Naylor, R.E.L., 2002 –Weed Management Handbook , Wiley-Blackwell Editor.
159.Niewiadomska, A. , 2004.Effect of carbendazim, imazetapir and thiram on
nitrogenase activity, the number of microorganisms in soil and yield of red clover (Trifolium
pretense L). Pol. J. Environ. Stud. 13, 403 –410.
160.Nongthombam, S., H. N ayekand A.C. D as. 2008. Effect of anilofos and
pendimethalin herbicides on N 2-fixing and phosphate solubilizing microorganisms in relation to
availability of nitrogen and phosphorus in a Typic Haplustept soil . Journal of Crop and Weed
4(2) : 1-6.
161.O’Sullivan, J., R .J. Thomas, and W.J. Bouw, 1998. Effect of imazethapyr and
imazamox soil residues on several vegetable crops grown in Ontario. Can. J. Plant Sci. 78: 647 –
651.
162.Oerke, E.C., H.W. Dehne, F. Schnbeck, and A. Weber. 1994.Crop Production and
Crop Protecti on: Estimated Losses in Major Food and Cash Crops . Amsterdam: Elsevier.
163.Parrish, S. K.; Euler, J. P.; Gnogna, R,; Spirlet, M.; Walker, A., McVic ar, F. M. &
Cullinngton, J. E. 1995 . Field, Glasshouses and laboratory investigations into the rate of
degradation of MON -37500 in European Soils. British Crop Protection Conference. Weeds, 687 –
672.
164.Penescu, A., Șarpe, N., 1986. Cercetări privind cultivarea porumbului după
tehnologia „minimum” și „zero tillage” și unele modificări ale cernoziomului cambi c de la
Fundulea după 18 ani de monocultură. Probleme de agrofitotehnie teoretică și aplicată, VIII, 1:
31-50.
165.Penescu A., Narcisa Babeanu, Marin D.I., 2001.Ecologie și protecția mediului .Ed.
Sylvi, Bucuresti, ISBN 973 -40-0509-1.
166.Penescu, A.; Ciontu, C. Agrotehnica ,2001,Ed.Ceres, București .
167.Penescu, A., Nichita, M., Ciontu, C., & Săndoiu, D. I., 2014 .Research on the
influence of post -emergent herbicides applied at different stages on Olt and Generos corn
hybrids under the conditions of Moara Domneasca .AgroLife Scientific Journal ,3(1), 108-115.

168.Pestemer W. & Zwerger, P. 1999. The application of a standardized bioassay to
estimate the phytotoxic effects of frequently used herbicides on non -target plants .Human and
Environmental Ex posure to Xenobiotics , 763-770.
169.Pestemer, W., Ghinea, L., Rădulescu, V, Vlăduțu, I., Șarpe, N., Fritea, T., Penescu,
A., 1990. Cercetări privind levigarea erbicidelor în două soluri româ – nești în diferite condiții
de aplicare . Probleme de agrofitotehnie teoretică și aplicată., 12, 3: 129 -134
170.Petsikos-Panagiotarou, N. , 2000.Community rules for the registration of plant
protection products -protection of humans and the environment . Proceedings of the 1st European
Conference on Pesticides and Related Organic Micropollutants in the Environment (T. Alba nis
ed.), Ioannina, Greece, 185 -188.
171.Pimental, D., and A. Warneke. 1989. Ecological effect of manure, sewage and other
organic wastes on arthopod populations . Agr. Zool. Rev. 3: 1 -30.
172.Popescu, A ., Bodescu, F., Ciobanu, C., Bârlea, V. P ăunescu, G., Teofil Fritea. 2009.
Noi erbicide în combaterea buruienilor anuale din cultura porumbului .AN. INCDA Fundulea,
Vol. LXXVII, pp: 137 -146.
173.Popescu, Alexandrina. 2004.Efficiency of postemergence imidazolinone herbicides
for control of resi stant weeds (Xanthium and Cirsium) in sunflower crop with„IT” and „IR”
hibrids. Proceedings of the 16th Intern. Sunflower Conf. , Fargo–DN, USA, 29 Aug.– 2 Sept.
174.Popescu, Alexandrina. 2007. Rezultate experimentale privind combatea chimic ǎ a
buruienilor de câmp .AN. INCDA Fundulea,Vol. LXXV, 2007, Volum jubiliar .
175.Powell, J.R., and C.J. Swanton. 2008. A critique of studies evaluating glyphosate
effects on diseases associated with Fusarium spp. Weed Res. 48:307 –318.
176.Pulver, E. L. and S. K. Ries. 1973. Action of simazine in increasing plant protein
content. Weed Sci. 21: 233 -237.
177.Rao, V.S., 2000. Principles of weed science . 2nd edn, Science publisher.Inc, USA
178.Reganold J. P., Palmer A. S., Lockha rt J. C., Macgregor A. N., 1993. Soil Quality
and Financial Performance of Byodynamic and Conventional Farms in New Zealand .Science,
Am. Ass. for Advanced of Science, vol. 260, pp. 344 -249.
179.Renner, K.A. and G.E. Powell, 1991. Response to sugarbeet ( Beta vulgaris ) to
herbicide residues in soil. Weed Technol. 5: 622 -627.
180.Riise, G., 1994. Association of tribenuron -methyl with colloidal and particulate
materials . Sci. of the Total Environ. 152: 91 -99.
181.Robertson, G.P., D.C. Coleman, C.S. Bledsoe, and P. Sollins. 1999. Standard s oil
methods for long -term ecological research . Oxford Univ. Press, New York.
182.Roman Gh. V.,Ion Viorel, EpureLenu – Fitotehnie – Cereale și
Leguminoase pentru boabe. Editura “Ceres”, Bucure ști. ISBN (10) 973 -40-0746 -7
183.Rusu, T., Gus, P., Bogdan, I., Moraru, P. I., Pop, A. I., Sopterean, M. L., & Pop, L.
I., 2010 . Influence of infestation with Echinochloa crus -galli species on crop production in corn.
Journal of Food, Agriculture & Environment ,8(2), 760 -763.
184.Salamon, J.A., S chaefer, M., Alphei, J., Schmid, B., Scheu, S., 2004. Effects of plant
diversity on Collembola in an experimental grassland ecosystem . Oikos 106, 51 –60.
185.Sanaullaha, M., Blagodatskayac, E., Chabbi,B, Rumpel, C., Yakov Kuzyakov. 2011.
Drought effects o n microbial biomass and enzyme activities in the rhizosphere of grasses depend
on plant community composition . Applied Soil Ecology 48: 38 –44.
186. Sandín -España, P., Loureiro, L., Escorial,C., Chueca,C. and Santín -Montanyá, I.,
2011.The Bioassay Techniq ue in the Study of the Herbicide Effects. Herbicides, Theory and
Applications, P: 431 -454.
187.Sandhu K. S., Joshi A. K., Chahal V. P. S. and Singh H. D. , 1990.Rhizosphere
microflora as affected by different herbicidal treatments in carrot crop. J. Res. PAU 27 : 41 -45.
188.Sandmann and Böger. 1989. Pages 25 -44 in P. Böger and G. Sandmann, eds., Target
Sites of Herbicide Action . CRC Press, Boca Raton, FL.

189.Săndoiu, D., L. Dincă, G. Ștefanic, C. Ciontu A. Penescu. 2012. Effect of organic
and mineral manuring on microbial processes of reddish preluvosol in romanian field after 19
years of experimentation, Proc. Rom. Acad., Series B, 14(3), 245, 249.
190.Sannino, F. & Gianfreda, L. 2001 .Pesticides influence on soil enzymatic activities .
Chemosphere 45: 417 –425.
191.Santos V.B., Araújo, S.F., Leite, F.C., Nunes, L., Wanderley J. Melo. 2012. Soil
microbial biomass and organic matter fractions during transition from conventional to organic
farming systems. Geoderma 170. P: 227 –231.
192.Santos, J.B., A. Jakelaitis, A.A. Silva, M.D. Costa, A. Manabe, and M.C.S. Silva.
2006.Action of two herbicides on the microbial activity of soil cultivated with common bean
(Phaseolus vulgaris) in conventionaltill and no -till systems. Weed Res. 46:284 –289.
193.Saue r, H. et al. 1987. Z. Naturforsch. 42c:270. citat după: Summary of Herbicide
Mechanism of Action According to the Weed Science Society of America (WSSA), available
online at: http://wssa.net/wp -content/uploads/WSSA -Mech anism -of-Action.pdf .
194.Schaub, B., P. Marley, A. Elzein and J. Kroschel. 2006.Field evaluation of an
integrated Striga hermonthica management in SubSaharan Africa: Synergy between Striga –
mycoherbicides (biocontrol) and sorghum and maize resistant vari eties. J. Plant Diseases
Protec.20: 691 -699.
195.Scheffer, J.J.C., Douglas, J.A. & Triggs, C.M., 2002. Evaluation of some preand
post-emergence herbicides for weed control in yacon . New Zealand Plant Protection 55, 228 –
234.
196.Schmitz, G.L.; Witt, W.W .; Mueller, T.C. ,2001.The effect of wheat (Triticum
aestivum) straw levels on chlorimuron, imazaquin and imazethapyr dissipation and interception .
Weed Technology , 15, 129 -136.
197.Schuster, E. and Schröder, D. , 1990.Side-effects of sequentially -applied pesticides
on non-target soil microorganisms: laboratory experiments . Soil Biol. Biochem. Vol. 22, No 3,
375—383.
198.Schwintzer, C. , 1983.Nonsymbiotic and Symbiotic Nitrogen Fixation in a Weakly
Minerotrophic Peatland . American Journal of Botany, Vo l. 70, No. 7 (Aug., 1983), pp. 1071 –
1078 .
199.Scifres et al ., 1972 . Bioassay for herbicides. Available online at:
http://www.agriinfo.in.
200.Selvamani S. and Sankaran S. , 1993.Soil microbial population as affected by
herbicides . Madras Agril. J. 8 : 3 97-99.
201.Shaner, D.L. and R. Hornford. 2005. Soil interactions of imidazolinone herbicides
used in Canada . In R.C. Van Acker, ed. Soil Residual Herbicides: Science and Management.
Topics in Canadian Weed Science, Volume 3. P: 23-30.
202.Shinn S A, Th ill D C, Price W J & Ball D A. , 1998.Response of downy brome
(Bromus tectorum) and rotational crops to MON 37500 . Weed Technology 12 (4): 690 –698
203.Shukla M.K., R. Lal & M. Ebinger. 2006. Determining soil quality indicators by
factor analysis . Soil Ti llage Research. 87 (2) pp. 194 -204.
204.Șișești, I, Gh., 1955 –Buruienile și combaterea lor .Ed.Agro -silvică de Stat,
București; pp. 70 -77.
205.Six, J., R.T. Conant, E.A. Paul and K. Paustian. 2002. Stabilization mechanisms of
soil organic matter: Implications for C -saturation of soils . Plan t Soil 241:155 –176.
206.Smith, M.C.; Shaw, D.R.; Miller, D.K. 2005.In-field bioassay to investigate the
persistence of imazaquin and pyrithiobac . Weed Science. 53, 121 -129.
207.Smith, R.G., D.A. Mortensen, and M.R. Ryan. 2010. A new hypothesis for the
functional role of diversity in mediating resource pools and weed -crop competition in
agroecosystems . Weed Res. 50:37 –48.
208.Smith, R.G. , Ryan, M.R., and Menalled, F.D. , 2011.Direct and indirect impacts of
weed management practices on soil quality .Soil Management: Building a Stable Base for

Agriculture. American Society of Agronomy Series. Pp. 275 -286. J.L. Hatfield and T.J. Sauer
(eds.).
209.Snedecor G.W., 1968. Metode statistice – Aplicate în cercetările de agricultură și
biologie . Edit. Didactică și Pedagogică, București .
210.Sollins, P., P. Homann, and B.A. Caldwell. 1996. Stabilization and destabilization
of soil organic matter: Mechanisms and controls . Geoderma 74:65 –105.
211.Șarpe, N., Segărceanu, O . 1970.Combaterea chimică a buruienii iar ba vântului
(Apera spica venti) din cultura grâului de toamnă .Probl. agricole, Bucuresti, XXXVI, seria B.
212.Șarpe, N., 1975. Eficacitatea erbicidelor pe bază de 2,4 D și MCPA asociate cu
dicamba la cultura grâului de toamnă .Producția vegetală – Cerea le și plante tehnice, 4.
213.Șarpe, N., 1978. Efectul remanent al unor erbicide aplicate la porumb, floarea-
soarelui, soia, fasole, cartofi, asupra grâului și orzului de toamnă . Producția vegetală – Cereale
și plante tehnice, 8.
214.Șarpe, N., 1987. Combaterea integrată a buruienilor din culturile agricole. Edit.
Ceres, București.
215.Șarpe, N., Popescu, A, Popa, F., Mihalcea, G., Tapor, I., Dinu, C., Penescu, A.,
Beraru, C., 1990. Selectivitatea și eficacitatea erbicidului Tell 75 WG, aplicat posteme rgent la
cultura de porumb infestată cu Sorghum halepense din rizomi . Al VII -lea Simpozion Național de
Herbologie, Târgoviște.
216.Ștefan V., V. Ion, Nicoleta Ion, M. Dumbravă, V, Vlad, 2008. Floarea -soarelui.
Editura ALPHA MDN Buză u, ISBN 978 -973-139-051-2.
217.Ștefanic, Gh., Jarnea, S., Tomescu, J., 1965. Total phosphatasic capacity . Symp. on
Methods in Soil Biology, Bucharest: 145 -149, SNRSS.
218.Ștefanic, Gh ., 1968. Influența amendamentelor și îngrășăminte lor asupra
microflorei din rizosfera plant elor de mazăre, grâu și porumb cultivate pe un sol podzolic din
regiunea Maramureș. Teză de doctorat, I.A.N.B. – București.
219.Ștefan ic, G h., Dumitru, Lucia. 1970.Determination de l’activité de la catalase du
sol par voie colorimetrique . Bull. UNESCO –Biol. du Sol, 12: 12 -13.
220.Ștefanic, G h., 1971.Total soil phosphatasic capacity . Biologie du sol, 14: 10 -11,
Paris.
221.Ștefanic G h., 1989.Determinarea nivelului potențial al respirației solului cu un
respirometru care generează oxigen ., Lucrările Con ferinței Naționale de Știința Solului ( Pitești,
1988) SNRSS, 26 A, pp. 237 -241.
222.Ștefanic G h.1994.Biological definition, qua ntifying method for testing the soil
phosphomonoesterase activity . Romanian Agricultural Research, pp. 107 -116.
223.Ștefani c Gh., 1994. Cuantificarea fertilității solului prin indici biologici . Lucr.
Conf. Naț. Știința Solului, Tulcea, 1994 A (pp. 45 -55).
224.Ștefanic, Ghe., Săndoiu, D.I., Gheorghiță Niculina. 2006 –Biologia Solurilor
Agricole , Edit. Elisavaros Bucuresti.
225.Ștefanic Gh., N. Gheorghiță, 2008. A new approach for quantification of soil
amidasic potential . Romanian Agricultural Research , 25. P: 51 -53.
226.Ștefanic Gheorghe. 2010. Îndrumar pentru prelucrarea statistică a rezultatelor din
experiențele mono -, bi- și trifactoriale din a gricultură și biologia solului .Soil Science vol.
XLIV.p 117 -127.
227.Ștefanic G h., Oprea G., 2010. Method for estimating the soil capacity of
atmospheric dinitrogen dinitrogen of atmosph eric dinitrogen fixation .Romanian Agricult ural
Research, 27: 89 -93.
228.Ștefanic G h., Oprea G., 2011. The potential of soils for free -fixing (assymbiotically)
atmospheric dinitrogen, an essential indicator, in composition of synthetic indicator of soil
fertility. Romanian Agricultural Research, 27:165-169.
229.Ștefanic, Gh., D. I. Săndoiu. 2011. ,,Biologia Solurilor Agricole ’’. Edit. Elisavaros
Bucuresti.

230.Ștefanic G h., Oprea G., Partal E., 2012 .Dinamica fixării -libere a dinitrogenului
atmosferic în perioada caldă a anului, sub culturile de porumb și soia . Stiința solului nr. 2, vol.
XLVI, p:19 -25.
231.Ștefanic G., Sandoiu I. D., Dinca L., 2014. Metode de Analiza si Interpretare a
Starii de Fertilitate a Solului .Editura Printech.
232.Sterrett and Fretz. 1975. HortScience 10:161. citat după:Summary of Herbicide
Mechanism of Action According to the Weed Science Society of America (WSSA), available
online at: http://wssa.net/wp -content/uploads/WSSA -Mechanism -of-Action.pdf
233.Stolze M., Anette Piorr, Anna Haring, Dabbert St., 2000. The Environmental
Imapacts of Organic Farming in Europe (Organic Farm ing in Europe: Economics and Policy,
vol. 6), University of Hohenheim/Department of Farm Economics. https://www.uni –
hohenheim.de/i410a/ofeurope/organicfarmingineurope -vol6.pdf
234.Stork, P . & Hannah, M.C. , 1996 .A bioassay method for formulation testing and
residue strudies of sulfonylurea and sulfonalide herbicides .Weed Research , 36, 271 -278.
235.Strek, H.J., 2005. The science of Dupont’s soil residual herbicides in Canada . In:
R.C. Van Acker (Ed.), Soil Residual Herbicides: Science and Management. Topics in Canadian
Weed Science, Volume 3. Sainte -Anne -de Bellevue, Quebec. Canadian Weed Science Society –
Société canadienne de malherbologie, pp. 31 -44.
236.Sukul P. ,Enzymatic activities and microbial biomass in soil as influenced by
metaxyl residues. Soil Biol Biochem. 2006; 38:320–326. doi: 10.1016/j.soilbio.2005.05.009.
237.Sun, Q.,Shi, CX.,Shi, K.,Yan, RB.,Jiang , JY.,Wu, Y.Z., 2012.Effects of typical
herbicides on soil respiration and N 2O emissions from soil added with different nitrogen
fertilizers .PubMed, Jun;33(6):1994 -9.http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22946187 .
238.Swezey, S.L.; Werner, M.R.; Buchanan, M.; Allison, J. , 1998.Comparison of
conventional and organic apple production systems during three years of conversion to organic
management in coastal California. Am. J. Altern. Agric .13, 162 -180.
239.Szmigielska, A.M., J.J. Schoenau, and K. Greer, 1998. Comparison of chemical
extraction and bioassay for measurement of metsulfuron in soil. Weed Sci. 46: 487 -493.
240. Tachibana, K., Watanaba, T., Seikizawa, Y., Takematsu, T., 1986. Accumulation of
ammonia in plants treated with bialaphos . J. Pest. Sci. 11, 33 -37
241.Tan, S. Y., R. R. Evans, M. L. Dahmer, B. K. Singh, and D. L. Shaner. 2005.
Imidazolinone -tolerant crops: history, current status and future. Pest Manag Sci. 61:246 -257.
242.Toncea, I., Oprea, G., Kovacsovics, B. 2012. Evoluția însușirilor agrochimice ale
cernoziomului de la Fundulea cultivat în sistem ecologic cu cereale, leguminoase și cu plan te
tehnice . Lucrările impozionului Științific Internațional “Protecția plantelor – probleme și
perspective”. Chișinău. P: 28 -32.
243.Tripathi, D., S. Tripathi, B. D. Tripathi. 2011.Implications of Secondary Treated
Distillery Effluent Irrigation on Soil Cellulase and Urease Activities .Journal of Environmental
Protection ,2011,2, 655 -661doi:10.4236/jep.2011.25075 .
244.Turcu, Mariana, Ghinea, L., Bârlea, V., Vlăduțu, I., 1995. Persistence, phytotoxicity
and remanence of imazetapyr herbicide în two Roman ian soils. Romanian Agricultural Research,
3: 101 -105.
245.Turcu, M,, Bârlea, V., Fritea, T., Ghinea, L., I. Vlăduțu. 1997. Studies in imazetapyr
persistence and residues under field conditions . 10th EWRS Symp. Poznan, 182.
246. Vaughn, K. C., Lehnen, L.P ., 1991.Mitotic disrupter herbicides . Weed Sci 1991;
39:450 –457
247.Vencill, W.K., 2002. Herbicide Handbook , 8th ed. Lawrence, KS: Weed Science
Society of America. Pp: 493.
248.Verburg, P.S.J., W. Cheng, D.W. Johnson, and D.E. Schorran. 2004. Nonsymbiot ic
nitrogen fixation in 3 -year-old Jeffrey pines and the role of elevated [CO2 ]. Can. J. For. Res. 34:
1979 –1984.

249.Vischetti, C. 1995. Measured and Simulated Persistence of Imazethapyr in Soil .B
Environ Contam Tox. 54:420 -427.
250.Vischetti, C., C. C asucci, and P. Perucci. 2002.Relationship betweenchanges of soil
microbialbiomasscontent and imazamox and b enfluralin degradation . Biol Fert Soils. 35:13 -17.
251.Vlăduțu, I., F ritea, T., G hinea , L., R ădulescu , Valeria , Chirabela , Claudia , Grou,
Elena. 1986.Cercetări privind remanența dozelor mari de atrazin pe un sol luvic din vestul
Romaniei .Probleme de agrofitotehnie teoretică și aplicată, 8, 1 : 1 -18.
252.Walker, A., Allen, R. , 1984.Influence of Soil and Environmental Factors on
Pesticide Persis tence . British Crop Prot. Council Monograph. No. 27, Farnham, UK,. pp. 89 –
100.
253.Wilhelm, N. and K. Hollaway. 1998. Persistence of sulfonylurea herbicides on
alkaline soils. Agronomy, growing a greener future?". Edited by DL Michalk and JE Pratley.
Proceedings of the 9th Australian Agronomy Conference, 20 -23 July 1998, Charles Sturt
University, Wagga Wagga, NSW. http://www.regional.org.au/au/asa/1998/6/150wilhelm.htm
254.Willems, H . P. L., Lewis, K. J., Dyson, J. S. and F. J Lewis. 1996. Mineralization of
2,4-D and Atrazine in the unsaturated zone of a sandy loam soil. Soil Bi ol. Biochem. Vol. 28,
No 8, 989 -996.
255.Willer, H.; Yussefi, M. 2004.The World of Organic Agriculture: St atistics and
Emerging Trends . International Federation of Organic Agriculture Movements: Bonn, Germany,
p. 167.
256.WSSA, 2002. Herbicide handbook of the Weed Science Society of America . Edited
by W.K. Vencil. WSSA, Champaign, USA.
www.washintonpost.com
257.Yakovchenko , V., Sikora , LJ., Kaufman , DD. , 1996.A biologically based indicator
of soil quality . Biology and Fertility of Soils 21, 245 -252.
258.Yao, X., Min, H., Lü, Z. & Yuan, H. , 2006 .Influence of acetamiprid on soil
enzymatic activities and resp iration . European Journal Soil Biology 42: 120 –126. Pesticides
reduce symbiotic efficiency of nitrogen -fixing rhizobia and host plants.
259.Zabaloy, M. C. & Gómez, M. A. , 2008.Microbial respiration in soils of the
Argentine Pampas after metsulfuron -methyl, 2,4–D and glyphosate treatments . Communications
in Soil Science and Plant Analysis 39: 370 –385.
260.Zabaloy, M. C., Graciela P. Zanini, Virginia Bianchinotti , Marisa A. Gomez and Jay
L. Garland. 2011.Herbicides in the Soil Environment: Linkage Between Bioavailability and
Microbial Ecology . In: Herbicides, Theory and Applications. Edited by Marcelo Larramendy. P:
161-175.
261.Zak, D.R., K.S. Pregitzer, J.S. King, and W.E. Holmes. 2000. Elevated atmospheric
CO2 , fine roots and the response of soil micr oorganisms: A review and hypothesis . New Phytol.
147, 201 -222.
262.Zhang, W., E.P. Webster, a nd H.M. Selim. 2001. Effect of s oilmoisture on e fficacy
of Imazethapyr in greenhouse. Weed Technol. 15:355 -359.
263.Zilli, J.E., G.R. Botelho, M.C.P. Neves, and N.G. Rumjanek. 2008. Effect of
glyphosate and imazaquin on the soybean rhizoplane bacterial community and microbiological
soil characteristics. Rev. Bras. Cienc. Do Solo , 32:633–642.