Cercetări Privind Dezvoltarea Ecoturismului Prin Introducerea Etichetei Ecologice

INTRODUCERE

Din anul 1992 există preocuparea Comisiei Europene, care vine în sprijinul consumatorilor din statele membre pentru recunoașterea produselor care nu afectează mediul. Obiectivul general al politicii Comunității Europene este legat de protecția mediului și afaceri.

Eco-eticheta face parte dintr-o strategie mai largă având ca scop promovarea producției și consumurilor durabile.

Politica integrată a UE privind produsele(IPP) este Noul Program de Acțiune, protecția mediului ca un întreg.

Cele mai bune tehnici disponibile (BAT) urmăresc atingerea unui nivel ridicat de protecție a mediului prin:

-utilizarea unei tehnologii care produce mai puține deșeuri ;

-utilizarea substanțelor mai puțin poluante ;

-utilizarea eficientă a materiilor prime;

-utilizarea eficientă a energiei.

Promovarea produselor cu etichetă ecologică, contribuie la utilizarea eficientă a resurselor, punerea în aplicare și aderarea la sistemele ecologice și alte sisteme de gestionare, utilizarea tehnicilor operaționale inclusiv automatizarea, formarea profesională și procedurile scrise pentru operare și întreținere.

CAPITOLUL 1. ETICHETA ECOLOGICĂ

Se poate aplica Eco-eticheta atât pentru produse cât și pentru servicii (exceptând produsele alimentare, băuturile,produsele farmaceutice și produsele medicale). Până acum, criteriile au fost agreate pentru 25 categorii de produse. Sunt promovate produse cu impact minim asupra mediului și sănătății umane pe parcursul întregului lor ciclu de viață.

Criteriile de acordare a Etichetei ecologice pentru servicii de cazare turistică :

-criterii obligatorii – care trebuie îndeplinite în totalitate;

-criterii opționale – numărul criteriilor respective trebuie să corespundă unui punctaj total de 16,5.

Eticheta ecologica europeană pentru serviciile de cazare pentru turiști a fost creeată cu scopul de a recompensa serviciile de cazare în favoarea turiștilor, respectăndu-se mediul înconjurător. E un mod de a marca o bună performanță ecologică și oferă o siguranță a calității pentru turiștii care aleg o anumită structură.

Perioada de valabilitate a criteriilor, precum și criteriile de evaluare și verificare sunt specifice fiecarui grup de produse (3-5 ani), eticheta ecologică este acordată pentru o perioadă egală cu perioada de valabilitate a criteriilor. După aceea, compania trebuie să depună o cerere pentru reînnoirea eco-etichetei și să îndeplinească noi criterii.

1.Tariful pentru procesarea cererii de acordare a etichetei ecologice este de 300 euro.

Acesta se reduce cu 75% în cazul micro-întreprinderilor și refugiilor montane.

2. Tariful anual minim este egal cu 100 euro, iar volumul anual de vânzări pe baza căruia se calculează tariful anual se reduce cu 50%.

Intreprinderilor mici și mijlocii, precum și producătorilor de bunuri și prestatorilor de servicii, MMDD le reduce tarifele (tariful de procesare a cererii și tariful anual) pentru obținerea etichetei ecologice cu 25 %. MMDD poate acorda reduceri maxime de 25 % (pentru tariful anual) primilor trei operatori economici membri care obțin eticheta ecologică pentru o grupă dată de produse sau servicii.

MMDD poate acorda o reducere de până la 30 %, (pentru tariful anual) în cazul în care produsului respectiv i s-a mai acordat o altă etichetă ecologică în conformitate cu cerințele generale ale standardului SR EN ISO 14024.

Pentru obținerea etichetei ecologice:

Solicitantul depune un dosar prin care demonstrează că produsul corespunde exigențelor ecologice stabilite prin lege.

Testarea și verificarea se efectuează de către institute specializate, recomandate de MMDD sau de către alte institute care dețin laboratoare acreditate.

Costurile pentru testarea și verificarea produselor, în conformitate cu criteriile specifice de acordare a etichetei ecologice, sunt suportate de către solicitant.

Începând cu anul 2005 , există “Programul de creștere a competitivității produselor industriale” derulat de MEC (program de finanțare pentru acoperirea costurilor necesare obținerii etichetei ecologice).

Finanțarea se acorda pe o perioadă de 3 ani, în sistem de rambursare.

Pentru IMM-uri finanțarea publică este de 65 %.

Evaluarea performanței de mediu a produselor, în concordanță cu criteriile specifice fiecarui produs în parte se realizează de către MMDD.

MMDD colaborează cu:

Comisia Națională pentru Acordarea Etichetei Ecologice: evaluarea dosarului necesar obținerii etichetei ecologice;

-Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor: evaluarea gradului de eficiență cu care eticheta ecologică răspunde nevoilor de informare a consumatorilor ;

-Garda Națională de Mediu controlează agenții economici după obținerea etichetei ecologice.

Domenii pentru protecția mediului:

– Deșeurile;

–Poluarea solului;

–Poluarea apei;

–Poluarea aerului;

–Zgomot;

–Consum de energie;

–Consum de resurse naturale;

–Efecte asupra eco-sistemelor.

MMDD acordă dreptul de utilizare a etichetei ecologice.

Între MMDD și solicitant se v-a încheia un contract prin care se vor stabili condițiile de utilizare a etichetei ecologice.

Avantajele etichetei ecologice:

Eticheta ecologică este garanția unei performanțe ecologice înalte; îmbunătățește experiența de viață a turiștilor și îmbunătățește imaginea hotelierilor;

Eco-eficiența pentru reducerea costurilor (reducerea consumului de energie și apă);

Îmbunătățirea marketingului.

Pe baza deținerii etichetei ecologice, hotelierii au privilegiul de a accesa mai multe mijloace de marketing specifice :

– folosirea logo-ului oficial în broșurile și pliantele lor publicitare;

-eforturile echipei de marketing se vor concentra pe evenimentele mediatice, manifestări de turism, publicitate și public relations .

Acestea vor ajuta să se imbunătățeasca imaginea . Folosirea etichetei ecologice va distinge structura respectivă la nivel de piață europeană întrucât este oficial recunoscută în toată Europa; dacă eticheta ecologică este acordată pentru serviciile hoteliere, Comisia Europeană face publicitate gratuită.

Eticheta ecologică are o dimensiune europeană , acoperă întreaga piață UE care însumează mai mult de 375 milioane consumatori;

Promovează conceperea, comercializarea și utilizarea produselor care au impact redus asupra mediului și asupra sănătății umane;

Demonstrează înalta calitate în respectul pentru mediu;

Eco-eficiență pentru reducerea costurilor (reducerea consumului de resurse naturale ca energia și apă).

Are un caracter selectiv – prin nivelul lor de exigență, criteriile de eco –etichetare garantează o selectivitate a produselor.

Eticheta ecologică :

este un instrument de marketing modern în comunicare, oferă produselor un avantaj competitiv pe piață și permite dezvoltarea pieței de desfacere a acestor produse la nivel european ;

este o marcă colectivă de certificare a produselor îmbunătățirea imaginii producătorului ;

asigura avantaje pentru consumatorul final ;

are un caracter voluntar – nu pune bariere în calea comerțului ;

are un caracter dinamic și evolutiv, fiind atribuită pe o perioadă determinată.

Modalități de promovare și mediatizare a etichetei ecologice :

seminarii de informare – instruire :

– manuale, pliante, broșuri ;

– cursuri ;

– ședințe de informare;

– buletin informativ;

– suport electronic de instruire;

publicarea și distribuirea gratuită a unor broșuri ;

crearea websithttp://www.mmediu.ro/dep_mediu/etichet_ecologica.htm, ce cuprinde informații referitoare la eticheta ecologică.

Agenția Regională pentru Protecția Mediului Timișoara acordă consultanță, atât operatorilor economici, cât și companiilor care oferă servicii de cazare turistică, pentru obținerea etichetei ecologice, în scopul utilizării produselor cu impact minim asupra mediului și sănătății umane, respectiv dezvoltarea unui turism durabil în România.

CAPITOLUL 2

Asociația de Ecoturism din România

un parteneriat pentru conservarea naturii și turism în România –

Asociația de Ecoturism din România (AER) este un parteneriat pentru conservarea naturii și turism în România între asociații de turism, organizații neguvernamentale de dezvoltare locală și conservarea naturii, proiecte de conservarea naturii și agentii de turism. Conceptul inovator promovat de AER este de a reuni sectoarele public și privat într-un parteneriat pentru conservarea naturii și dezvoltarea turismului durabil.

2.1. Misiune

Misiunea AER este de a promova conceptul de ecoturism și dezvoltarea ecoturismului atât în scopul sprijinirii conservării naturii, a dezvoltării durabile a comunităților locale din zonele cu valori naturale, cât și pentru creșterea calității serviciilor legate de ecoturism și promovarea naturii ca element esențial al imaginii turistice a României.

2.2. Obiective

Crearea și promovarea unei imagini bine definite a României ca Destinație Ecoturistică, la nivel internațional;

Dezvoltarea serviciilor și infrastructurii ecoturistice la nivelul Eco-Destinațiilor propuse în România;

Conservarea naturii și dezvoltarea durabilă în România.

2.3. Definiția ecoturismului adoptată și promovată de AER

Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivație a turistului este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale direct legate de natură. Ecoturismul trebuie să indeplinească următoarele condiții:

conservarea și protecția naturii;

folosirea resurselor umane locale;

caracter educțional, respect pentru natură prin conștientizarea turiștilor și a comunităților locale;

impact negativ minim asupra mediului natural, cultural și social.

2.4. Principiile de ecoturism

Următoarele principii au fost stabilite și promovate de Asociația de Ecoturism din România (AER), pe baza a două modele internaționale: Programul de Acreditare pe Natura și Ecoturism dezvoltat de Asociația de Ecoturism din Australia, și Nature's Best, sistemul de certificare al Asociației de Ecoturism din Suedia. In abordarea AER, aceste principii ar trebui să fie puse in aplicare de către cei care oferă produse ecoturistice, dar și de cei care planifică dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism.

Ecoturismul se desfășoară în cadrul naturii și se bazează pe experiența directă și personală a turiștilor în natură.

Ecoturismul contribuie la o mai bună înțelegere, apreciere și bucurie de a descoperi și ocroti natura și cultura locală tradițională, atât pentru vizitatori cât și pentru comunitatea locală.

Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism și planificare din punct de vedere al conservării naturii și dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se desfășoară și este condus astfel incât să protejeze și să pună în valoare mediul natural și cultural în care se desfășoară.

Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul oferă modalități practice pentru bunul management și protecția ariilor naturale (spre exemplu oferirea ajutorului financiar în acțiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deșeurilor lăsate de turiști sau contribuții îndreptate către organizațiile de conservare).

Ecoturismul oferă contribuții durabile privind dezvoltarea comunităților locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri și servicii locale și folosirea facilităților locale.

Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunității locale vizitate și să contribuie la conservarea culturii și tradițiilor locale. Activitățile de ecoturism oferă în același timp contribuții constructive pe termen lung acestor comunități.

Ecoturismul trebuie să răspundă așteptărilor turiștilor. Potențialii eco-turiști au un nivel înalt de educație și de așteptări, așadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esențial.

Marketingul pentru ecoturism oferă clienților informații complete și responsabile care conduc la creșterea respectului pentru mediul natural și cultural al zonelor vizitate și a gradului de satisfacere a turiștilor.

2.5. Sistemul de certificare

AER a considerat absolut necesară dezvoltarea unui Sistem de Certificare în Ecoturism – un mecanism care aplică în mod practic principiile de bază ale ecoturismului – pentru a asigura conservarea naturii și dezvoltarea durabilă a comunităților locale prin turism. Acesta este un pas important având în vedere că Organizația Mondială a Turismului a recomandat guvernelor, începând încă din martie 2003, să sprijine inițiativele care promovează certificarea în turism durabil.

Sistemul de Certificare în Ecoturism al AER adaptează experiența internațională la contextul din România. A fost dezvoltat în concordanță cu Programul de Acreditare în Natură și Ecoturism promovat de Asociația Australiană de Ecoturism (NEAP este primul sistem de acreditare în ecoturism) și cu Nature's Best al Asociației Suedeze de Ecoturism (primul sistem de acreditare în ecoturism din emisfera nordică).

Sistemul de Certificare în Ecoturism se aplică pe trei categorii diferite:

programe de ecoturism oferite de tour-operatori sau ghizi (maxim 15 participanți);

pensiuni mici în zone rurale și naturale (maxim 25 de camere);

eco-destinații (una sau mai multe comunități în cadrul zonelor naturale).

AER a identificat o serie de beneficii care pot rezulta din implementarea Sistemului de Certificare, cum ar fi:

permite clienților să identifice mai bine acele produse care pot oferi experiențe uimitoare legate de natură și cultura rurală;

contribuie la creșterea nivelului de încredere în produsele de ecoturism din România pe piața internațională;

devine un instrument de marketing pentru tur-operatori și destinații;

garantează un nivel mai ridicat de calitate a serviciilor;

contribuie în mod activ la conservarea naturii și la dezvoltare durabilă la nivel local;

sprijină administrațiile locale din ariile protejate în dezvoltarea unui turism cu impact minim;

oferă o platformă pentru activități comune între sectorul antreprenorial și organizații de conservare a naturii.

2.6. Structura AER

Promovare și Marketing

promovarea activităților ecoturistice, a programelor și facilităților de cazare oferite de membrii AER

excursii pentru presa internațională

participare la târguri internaționale de turism pentru promovarea României ca destinație ecoturistică

Certificarea în ecoturism

crearea unui mecanism de certificare a trei tipuri de produse turistice:

programe ecoturistice / excursii oferite de tour-operatori sau ghizi (eco-ture pentru maxim 15 participanți)

structuri de cazare la scară mică in zone rurale și naturale (de tip eco-lodge și pensiuni de maxim 25 de camere)

eco-destinații (una sau mai multe comunități in cadrul zonelor naturale)

Strategii și dezvoltare de produse

dezvoltarea unor strategii de turism în interiorul și in jurul parcurilor naționale/naturale și a ariilor protejate

dezvoltarea de produse turistice: poteci tematice, trasee turistice, interpretare și centre de vizitare

Conștientizare

campanii de presă la nivel național axate pe dezvoltarea ecoturismului în România

participare la târguri naționale de turism

CAPITOLUL 3

Parcul Național Retezat

3.1 Puțină istorie

Înainte de Reforma Agrară din 1922, pe parte din Masivul Retezat exista un fond de vânătoare al Casei Majestății Sale Regele, administrat de Direcția Vânătorilor Regale, aflat în proprietatea indiviză a Statului Român și a familiei grofului Kendeffy.

În 1923 cea mai mare parte a golului alpin se atribuie în mod definitiv, prin Reforma Agrară, în urma exproprierii, unor sate/comune, cu drept de folosire pentru pășunat, cu anumite restricții, stabilite la înființarea PNR în 1935. Administrator al acestor pășuni a fost numit Consilieratul Agricol al Județului Hunedoara, în baza instrucțiunilor primite de la Direcția Islazurilor Pendinte din Ministerul Agriculturii.

În 1927, printr-un Procesul verbal din 17 iulie, Consilieratul Agricol al Județului Hunedoara predă Muzeului Botanic Cluj cca 1500-1800 iugăre în zona Aradeș, Zănoguța pentru includere în Parcul Național Retezat. Nu se cunoaște localizarea exactă a acestei suprafețe.

Din 1931 Casa Autonomă a Pădurilor Statului (CAPS) a preluat în administrare fondul forestier, până atunci proprietate indiviză a Statului Român și a familiei Kendeffy.

În anul 1935 se declară Parcul Național Retezat pe 100 km2.

În 1947, prin Legea pentru apărarea patrimoniului forestier, pădurile sunt trecute în proprietate de stat, fapt confirmat prin naționalizarea din 1948.

În 1955 se constituie Rezervația Științifică Gemenele – Tău Negru, pe o suprafață de 1840 ha.

În 1955 Comisia Monumentelor Naturii împreună cu Direcția Agricolă Hunedoara stabilesc zonele de interdicție totală pentru pășunat.

Înainte de înființarea Parcului Național Retezat (1935), zona era rezervație de vânătoare pentru capre negre aparținând Casei Majestății Sale Regelui, fiind administrat de Direcția Vânătorilor Regale, "care și-a luat angajamentul celei mai mari ocrotiri."

Proprietarii au populat lacul Zănoaga și Râul Mare cu păstrăv încă înainte de înființarea Parcului. Practica populării unor lacuri alpine și a unor cursuri de apă cu păstrăv a fost continuată și de administratorii terenurilor de vânătoare după 1948, respectiv ocoloalele silvice. La începutul secolulul XX exista tendința de a reduce efectivele de ovine, de cca 30.000 exemplare anual, care pășunau în zona alpină. Pășunatul cu ovine era interzis în zona lacurilor, încercându-se astfel să se protejeze zonele preferate de capra neagră.

Tot la începutul secolului se experimenteză pentru prima oară pășunatul cu vite mari, începând cu pășunea Slăvei.

Pe suprafața declarată Parc Național pășunatul a fost permis doar "pentru vitele cornute și caii proprietarilor acelor teritorii, cu excluderea totală a oilor și excluzând orice introducere cu chirie a vitelor aparținând altor comune decât cele de la poalele Retezatului, împroprietărite în Retezat, ori altor persoane, decât proprietarilor actuali", așa cum se arată în Procesul verbal de constituire a Parcului.

În perioada 1986 – 1990 pășunile alpine sunt administrate de ocoalele silvice. În această perioadă se elaborează amenajamentele silvo-pastorale, în baza cărora se reglementează pășunatul.

După 1990 pășunile sunt preluate din nou de consiliile locale, iar pe majoritatea pășunilor nu au mai fost respectate prevederile amenajamentelor silvo-pastorale. Pășunile se subînchiriau de către administratorii lor altora decât proprietarii de drept. Administratorii pășunilor nu aveau posibilitatea de a exercita un control eficient al activităților de pășunat, ceea ce a dus adesea la suprapășunat.

La începutul secolului pe Valea Lăpușnicului Mare s-au efectuat exploatări de masă lemnoasă, buștenii fiind evacuați prin plutărit.

Gospodărirea pădurilor aflate în afara zonei incluse în 1935 în Parcul Național, dar care după 1990 au fost incluse în suprafața Parcului, s-a făcut în conformitate cu normele silvice în vigoare în perioada respectivă.

Turismul s-a practicat în Masivul Retezat încă din anii 30, după cum o dovedește și harta elaborată de Touring-Clubul României în anul 1936, pe care este figurată Casa Pietrele, aflată în proprietatea Clubului și având rol de cabană turistică.

Parcul Național Retezat este primul parc creat în România și unul dintre cele mai vechi din Europa de Est. Acesta a fost creat în anul 1935 și s-a propus să devină Rezervația Biosferei (PNR-RB) datorită unicitătii biodiversității și semnificației naționale pe care o are pentru poporul român. Cu toate acestea, primul birou administrativ al parcului nu a fost creat până în anul 1999. Noua structură de management a fost sprijinită prin cadrul Proiectului de Conservare a Biodiversității. Parcul Național este acum una dintre zonele protejate de UNESCO.

Muntii Retezat oferă câteva dintre cele mai spectaculoase peisaje din România și au un potențial imens de dezvoltare a turismului național și internațional. Parcul este înconjurat de infrastructură adecvată care furnizează atât accesul în perimetrul zonei protejate, cât și accesul relativ ușor către centrul parcului. În plus, există mai multe agenții de turism care au recunoscut de curând importanța Parcului Național ca atracție care poate deveni un aspect central al activităților lor de afaceri. Aceste agenții oferă, în cea mai mare parte, cazare și câteva servicii limitate de ghidare în interiorul parcului, dar pot fi de asemenea și o voce puternică pentru dezvoltarea parcului și pentru protectia mediului. Pentru a consolida interesul lor în dezvoltarea conștiincioasă a resurselor parcului, câteva dintre acestea s-au alăturat Grupului PAN Parks, consolidând astfel importantul rol de catalizator economic pe care îl va juca parcul în regiune.

PNR încă mai trebuie să atragă un număr substanțial de vizitatori. Cu toate acestea, este normal să ne așteptăm ca pe parcursul următoarei decade să crească atât cererea pentru acces la resursele parcului, cât și contribuția economică a parcului la regiunea înconjurătoare. Deși managementul trebuie să vizeze mereu protejarea pe termen lung a resurselor parcului, administrația Parcului Retezat se află în poziția privilegiată de a atrage turismul de aventură și piața ecoturismului, care sunt interesați de conservarea biodiversității parcului, dar în același timp și contribuie la dezvoltarea socială și economică de la nivel local.

Toate acestea par să contribuie la o dezvoltare substanțială a parcului și a regiunii pe durata de 5 ani de implementare a strategiei (2007 – 2011). În momentul de față parcul este vizitat anual doar de 10.000 de turiști. Deoarece jumătate dintre acești vizitatori vin în parc doar în timpul zilei, parcul ar putea absorbi până la de 2 sau de 3 ori mai multi vizitatori decât în prezent fără a periclita integritatea biodiversității. Deși parcul are în momentul de față un impact relativ mic asupra economiei regionale, o creștere substanțială a numărului vizitatorilor ar începe să-l poziționeze ca pe o importantă sursă de locuri de muncă și salarii.

Odată cu implementarea SDTD, Parcul Național Retezat va deveni un jucător activ în cadrul celei mai mari industrii mondiale: turismul. Estimările recente elaborate de World Tourism and Travel Council (WTTC) (n.t. Consiliul Mondial de Turism și Călătorii) sugerează faptul că în anul 2005 acest sector a generat activități economice în valoare de aproximativ 6 trilioane USD. 808 milioane de persoane au călătorit în același an într-o țară străina, iar dintre aceștia două treimi pentru concedii sau de plăcere. Se estimează că până în anul 2010 numărul să depașească 1 bilion. În plus, WTTC estimează că România va fi cea de-a treia destinație turistică mondială care va înregistra cea mai mare creștere pe parcursul următorilor zece ani.

Ținând cont de faptul că aspectele de mediu devin din ce în ce mai importante pe agenda publică (mai ales în țările din Europa și America care generează turism), agențiile de turism devin din ce în ce mai sensibile atât față de interesul crescut față de zonele naturale și protejate, cât și față de impactul pe care îl pot avea turiștii asupra acestor medii fragile, păduri virgine și ecosisteme sălbatice.

3.2 Importanța parcurilor și a zonelor protejate

Industria turismului își va trimite din ce în ce mai des clienții către unele dintre cele mai fragile, din punct de vedere al mediului, zone ale planetei. World Resources Institute (n.t. Institutul Resurselor Mondiale) raportează că pe parcursul ultimei decade turismul pe baza de experiențe naturale a crescut de la 20% la 30%. În plus, aproximativ 40% din volumul turismului de la nivel internațional este către țările în curs de dezvoltare și cu o economie în curs de tranziție, în care sunt situate marea majoritate a acestor parcuri, așa cum este și cazul României. Aceasta este o creștere surprinzătoare de la cei 3% înregistrați în 1950. Aceste noi destinații sunt des considerate a fi „atracții de biodiversitate” și deși acoperă doar 2% din întreaga suprafață a Terrei, cuprind mai bine de jumătate din întreaga biodiversitate a planetei. Pe masură ce fragilele ecosisteme sunt sufocate de trafic (uman sau cu vehicule) și de poluanții asociați acestuia, principalul lor atu de atracție este amenințat de distrugere. Prin urmare, provocarea cu care se confruntă industria turismului din România este aceea de a menține echilibrul dintre a răspunde cererii în continuă creștere pentru parcuri și zonele protejate, și a conserva integritatea factorilor de mediu a destinației respective.

3.3 Interesul turismului în protejarea factorilor de mediu

În ciuda potețialului impact negativ pe care l-ar avea turismul în parcurile naționale și zonele protejate, există și vești bune. Turiștii devin din ce în ce mai preocupați de impactul pe care îl au asupra acestor medii naturale și culturale. De exemplu, în conformitate cu un studiu american de geoturism din anul 2004 realizat de Travel Industry Association of America (n.t. Asociația Americană din Industria Turismului) fondată de National Geographic Society, un procent din turiști (71%) consideră că este important ca vizita lor într-o destinație turistică să nu afecteze factorii de mediu. Nivele asemănătoare sau mai ridicate cu privire la practicile de turism care respectă factorii de mediu se înregistrează și în Europa de Vest. Așa cum a subliniat și Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, Kofi Annan, „acum percepem o relație mult mai complexă între societatea umană și mediul înconjurător natural care recunoaște potențialul privilegiat al 20% din teritoriul planetei care poate aduce beneficii echilibrului umanității”.

Faptul că din ce în ce mai multe companii implicate în turism devin o forță în procesul de dezvoltare durabilă este de asemenea o veste bună. Companiile care promovează un turism responsabil față de factorii de mediu recunosc din ce în ce mai des faptul că nu au un impact enorm doar asupra mediului natural, ci și asupra dezvoltării sociale și economice a comunităților. Multe companii care își desfășoară activitatea în industria turismului joacă un rol pro-activ în conservarea tradițiilor culturale. Multe dintre acestea vor sa fie cetățeni corporatiști responsabili și nenumărate hoteluri și stațiuni, mici sau mari, au impus practici care să economisească sursele de energie/ apă sau să diminueze poluarea, fiind astfel lideri în cadrul comunităților lor. În timp ce aceste companii contribuie la conservarea calitativă a noilor destinații și pentru viitorii lor clienți, ele își consolidează de asemenea și loialitatea față de marcă și față de propria lor imagine publică.

Turiștii parcurilor naționale pot contribui cu precădere la protejarea resurselor locale. Prin intermediul programelor de prezentare și a altor forme de programe educative, vizitatorii parcului învață cum contribuțiile lor financiare pot ajuta conservarea ecosistemelor vulnerabile ale parcului și ale regiunii, conservarea biodiversității și patrimoniului cultural local și contribuie la bunăstarea localnicilor și a comunităților din interiorul parcului.

Unii dintre tour-operatori fac contribuții directe pentru conservarea zonelor protejate. De exemplu, Lindblad Expeditions, a fondat Galapagos Conservation Fund (n.t. Fondul de Conservare Galapagos) pentru a contribui la conservarea ecosistemului unic al arhipelagului. Prin intermediul programelor educative pe care le oferă clienților pe parcursul vizitei lor cu privire la caracteristicile unice ale insulelor, compania încurajează turiștii să facă donații pe care Fondul le distribuie prin Fundația Charles Darwin.

Turiștii din Retezat pot astfel deveni factorii schimbării pozitive atât prin îmbunătățirea economiei regionale (inclusiv a Județului Hunedoara), cât și prin consolidarea pe termen lung a statutului PNR ca zonă salbatică protejată pentru generațiile viitoare de români și turiști internaționali.

3.4.Resursele Parcului Național Retezat și ale regiunii înconjurătoare

Resursele PNR și ale regiunii înconjurătoare au fost identificate pe baza unei documentații vaste. În procesul de analizare a acestor resurse prezentul document va cita direct Planul de Management al Parcului National Retezat elaborat de administrația parcului. O descriere completă a bazei de resurse naturale poate fi găsită în Anexa 2. Următoarea prezentare identifică acele elemente care au o valoare semnificativă pentru propusa strategie de dezvoltare a unui turism durabil. Este important de remarcat faptul că responsabilitatea managementului central al PNR este de a proteja și conserva la nivel național mostrele reprezentative din punct de vedere biogeografic, acestea incluzând elementele naturale care au o valoare deosebită din punct de vedere geografic, al florei, faunei, din punct de vedere hidrologic, geologic, paleontologic și speologic.

3.5 ECOTURISM IN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

3.5.1. Asociația de Turism Retezat

Asociația de Turism Retezat unește un grup de întreprinzători și factori interesați în turism care iși propune să promoveze zona țării Hațegului și masivul Retezat.

Inițiativa formării asociației a luat naștere în cadrul procesului de evaluare și certificare Pan Parks pe care Parcul Național Retezat îl parcurge.

3.5.2. Importanța unui turism durabil în regiunea Retezat

Turismul durabil poate avea o contribuție substanțială la dezvoltarea regiunii Retezat, dar pentru a-și atinge total potențialul trebuie:

să profite cât se poate de bine de resursele montane unice care constituie atracția principală pentru dezvoltarea turismului, conservând procese ecologice esentțiale și ajutând procesul de conservare a patrimoniului natural și a biodiversității din Parcul Național.

să respecte autenticitatea socio-culturală a comunităților înconjurătoare, mai ales al celor care deservesc zona ca gazde și centre de servicii pentru parc. Trebuie să conserve moștenirea culturală și valorile tradiționale ale comunității și să contribuie la cunoașterea inter-culturală și la promovarea toleranței.

să faciliteze activități economice viabile pe termen lung care să aducă beneficii socio-economice egale tuturor actorilor, inclusiv locuri de muncă stabile și oportunități de a obține venituri financiare și servicii sociale pentru comunitățile gazdă și care să contribuie la înlaturarea pragului de sărăcie.

Dezvoltarea unui turism durabil presupune implicarea informată a tuturor actorilor relevanți, o administrație implicată și o conducere politică puternică (mai ales la nivel județean) care să faciliteze consensul și participarea tuturor. Pentru a implementa un turism durabil în Retezat, Grupul PAN Parks și administrația parcului trebuie să se îmbarce într-un efort continuu care va necesita un proces continuu de monitorizare a impactului pe care îl au vizitatorii și care va presupune introducerea măsurilor preventive și / sau corective adecvate ori de câte ori acest lucru este necesar. Turismul durabil ar trebui de asemenea să mențină un grad ridicat al satisfacției turiștilor și să asigure acestora o experiență grăitoare în cadrul parcului. Ar trebui să conducă la creșterea gradului de conștientizare a acestora cu privire la aspectele legate de durabilitatea parcului și regiunii și să promoveze turiștilor și furnizorilor de servicii de turism practici turistice durabile. Turismul durabil în PNR și în zona înconjurătoare trebuie:

Să fie educativ și informativ. Vizitatorii parcului sunt mai ales interesați să descopere și să învețe lucruri despre parc și despre regiunea înconjurătoare. Majoritatea vor de asemenea să învețe pe parcursul experienței lor turistice și cum pot ajuta la conservarea caracteristicilor acestora. Localnicii pot de asemenea să învețe mai multe despre valoarea resurselor pe care le-au luat de bune.

Sprijinirea valorilor regiunii. Turiștii internaționali care vin în regiune și în parc sunt mai ales interesați să sprijine valorile și resursele locale. Prin urmare, aceștia caută afacerile care evidențiază caracterul local al arhitecturii, bucătăriei, patrimoniului, esteticii și ecologiei. La rândul lor veniturile din turism conduc la creșterea valorii percepute la nivel local a valorilor respective.

Beneficii pentru localnici. Tour-operatorii, mai ales cei din România, ar trebui să încerce să angajeze și să instruiască localnici, să achiziționeze bunuri locale și să folosească serviciile locale.

Conservarea resurselor. Turiștii care sunt preocupați de respectarea factorilor de mediu preferă să sprijine afacerile care diminuează poluarea, deșeurile, consumul de energie, consumul de apă, materiale chimice și toxice și care oferă spații de cazare care respectă mediul înconjurător.

Preocupare pentru condițiile locale. Actorii principali anticipează presiunile impuse de dezvoltare și aplică limite și tehnici de management care să prevină schimbările care nu sunt necesare în situația actuală. Afacerile locale și externe cooperează pentru a susține habitatele naturale, siturile de patrimoniu, atracția vizuală și cultura locală.

Calitatea mai importantă decât cantitatea. Comunitățile măsoară succesul din turism nu doar prin numărul de vizitatori, ci și prin durata șederii, sumele de bani cheltuiți și calitatea experienței turistice.

Furnizarea unei experiențe turistice de calitate. Turiștii multumiți și fericiți duc experiențele cu ei acasă și își trimit prietenii și rudele să experimenteze aceleași lucruri – ceea ce va asigura un flux continuu de afaceri în regiunea Retezat.

Aspecte de ecoturism

Interesul Parcului Retezat în a dezvolta activități turistice are strânse legături cu ecoturismul. Ecoturismul oferă turism natural durabil și responsabil care se ghidează după reguli etice și practici specifice: respect față de valorile naturale (călătorii responsabile prin natură), sprijin în conservarea pe termen lung a naturii (un flux de venituri care să ajute la conservarea biodiversității și culturii) și contribuții la îmbunătățirea bunăstării comunității locale (prin participarea la activitățile turistice).

Activitățile ecoturistice sunt dezvoltate și promovate la nivel național de Asociația de Ecoturism din România (AER) care a elaborat un program extins care vizează diferite zone din România. Printre zonele vizate se numară regiunea Retezat, Parcul Național Căliman, Parcul Național Apuseni și Rezervația Biosferei Delta Dunării.

AER a implementat în 2006 Sistemul de Certificare pentru Ecoturism. Sistemul a fost elaborat pe baza celor mai bune practici de la nivel internațional cum ar fi: Programul de Acreditare Natura și Ecoturism (Australian Ecotourism Association) și Nature’s Best (Swedish Ecotourism Association). Modelul adoptat a fost schimbat în conformitate cu contextul românesc printr-un proces intens de consultări cu reprezentanții sectorului privat (de exemplu tour-operatorii, proprietarii de pensiuni), cu organizații de conservare a naturii (de exemplu World Wide Fund for Nature – WWF), administrația parcului național sau a fiecărui parc individual, Autoritatea Națională pentru Turism, Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor. Personalul angajat în Parcul Național Retezat a fost implicat în proces încă din faza sa inițială.

Autoritatea Națională pentru Turism s-a arătat a fi interesată de domeniul ecoturismului și a demarat un proces de dezvoltare a Strategiei Naționale de Ecoturism. Autoritatea Națională pentru Turism este în mod special interesată de promovarea activităților ecoturistice.

Dezvoltarea industriei ecoturistice la nivel internațional se constituie într-un important și potențial factor pozitiv pentru parc și comunitățile acestuia. Din ce în ce mai multe persoane aleg destinațiile ecoturistice, caută să se implice în activitățile de conservare a naturii și promovează și apreciază culturile tradiționale și stilurile de viață.

Zona de acțiune

Figura 1: Harta regiunea Pan Parks

Certificare

1.Galerie foto

2.Acces parc

3.Obiective turistice

CAPITOLUL 4

Analiza legislației privind eticheta ecologică pentru serviciile de cazare pentru turiști

4.1 Hotărâre nr. 1855 / 2005 din 22/12/2005 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru serviciile de cazare pentru turiști Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 43 din 18/01/2006

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. – Prezenta hotărâre stabilește Criteriile de acordare a etichetei ecologice pentru serviciile de cazare pentru turiști. Aceste criterii sunt împărțite în criterii obligatorii, care trebuie îndeplinite în totalitate, și criterii opționale, dintre care trebuie îndeplinite doar o parte, potrivit prevederilor din anexă care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Prevederile prezentei hotărâri se aplică serviciilor de cazare pentru turiști, călători, chiriași și cuprind prestarea, contra cost, a unor servicii de cazare peste noapte în camere echipate în mod corespunzător, inclusiv cu cel puțin un pat, oferite ca serviciu principal turiștilor și călătorilor. Serviciile de cazare peste noapte cuprind servicii de servire a mesei, activități sportive și/sau accesul în zonele verzi.

Art. 3. – (1) Tariful pentru solicitările de acordare a etichetei ecologice se stabilește potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), tariful pentru solicitările de acordare a etichetei ecologice pentru întreprinderile mici și mijlocii și cabanele turistice montane se reduce cu 75%.

(3) In sensul prezentei hotărâri, întreprinderile mici și mijlocii sunt considerate a fi cele definite în Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii,

cu modificările și completările ulterioare, iar cabanele turistice montane reprezintă unități turistice care pot oferi alpinștilor și excursioniștilor adăpost peste noapte în zone montane izolate.

Art. 4. – Performanța de mediu a serviciilor prevăzute la art. 2 și compatibilitatea utilizării acestora cu cerințele de mediu se evaluează pe baza criteriilor de acordare a etichetei ecologice, prevăzute în anexă.

Art. 5. – Cerințele specifice de evaluare și verificare sunt indicate pentru fiecare criteriu de acordare a etichetei ecologice pentru serviciile de cazare pentru turiști. Metodele de evaluare și

standardele, altele decât cele indicate pentru fiecare criteriu, se utilizează dacă echivalența acestora este acceptată de către autoritatea competentă pentru acordarea etichetei ecologice – Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, denumită în continuare autoritate competentă.

Art. 6. – Numărul de cod atribuit serviciilor de cazare pentru turiști în scopuri administrative este "25".

Art. 7. – Prezenta hotărâre se aplică până la data de 30 aprilie 2008.

Prezenta hotărâre transpune Decizia Comisiei Europene nr. 287/2003/CE privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice comunitare serviciilor de cazare pentru turisti, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L102/2003

4.2 Criterii de acordare a etichetei ecologice pentru serviciile de cazare pentru turiști din 22/12/2005 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 43 din 18/01/2006

4.2.1. Scopul criteriilor de acordare a etichetei ecologice.

Criteriile sunt folosite pentru a limita impactul asupra mediului în cele trei etape ale ciclului de viață al serviciului, achiziționare, prestarea serviciului, deșeuri. Ele promovează cu precădere:

a) reducerea consumului de energie;

b) reducerea consumului de apă;

c) reducerea cantității de deșeuri generate;

d) favorizarea utilizării resurselor regenerabile și a substanțelor mai puțin daunătoare mediului;

e) promovarea comunicării și educației în domeniul protecției mediului.

4.2.2 Cerințe de evaluare și verificare

Dacă agentului economic care solicită acordarea etichetei ecologice i se cere să prezinte declarații, documentații, rapoarte de încercare sau alte dovezi care să ateste conformitatea criteriilor, acestea pot fi furnizate de agentul economic și/sau furnizorul/furnizorii acestuia,după caz.

Dacă este necesar, autoritatea competentă poate solicita documente justificative și poate efectua verificări independente.

La evaluarea solicitării de acordare a etichetei ecologice pentru serviciile de cazare pentru turiști și la monitorizarea conformării cu criteriile, autoritatea competentă ia în considerare punerea în aplicare a schemelor/sistemelor de management de mediu potrivit prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 50/2004 privind stabilirea procedurii de organizare și coordonare a schemelor de management de mediu și audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizațiilor la aceste scheme, sau ale standardului român SR EN ISO 14001:2005.

4.2.3 CRITERII OBLIGATORII

Toate criteriile din aceasta secțiune trebuie să fie indeplinite.

A) Energie

1. Energie electrică din surse regenerabile

Cel puțin 22% din energia electrică trebuie să provină din surse de energie regenerabile, definite potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.535/2003 privind aprobarea Strategiei de valorificare a surselor regenerabile de energie.

Acest criteriu se aplică numai în cazul unităților de cazare pentru turiști care au acces la o piață care oferă energie generată din surse regenerabile de energie.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație a furnizorului de energie electrică sau contractul încheiat cu acesta, care indică natura surselor de energie regenerabilă, procentul de energie electrică furnizată care provine dintr-o sursă de energie regenerabilă și precizează procentul maxim care poate fi furnizat. Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.535/2003, sursele de energie regenerabile nefosile sunt: eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a mareelor, hidroelectrică, biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor, gaz provenit din instalațiile de epurare a apelor uzate și biogaz.

2. Cărbune și combustibil petrolier greu

Nu se folosesc ca sursă de energie din combustibil petrolier greu cu un conținut de sulf de peste 0,2% și cărbuni. Acest criteriu se aplică numai unităților de cazare pentru turiști care au sistem de incălzire propriu.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicita acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, indicând natura sursei de energie folosite.

3. Utilizarea energiei electrice pentru incălzire

Un procent de cel puțin 22% din energia electrică folosită pentru încălzirea camerelor și a apei calde sanitare trebuie să provină din surse de energie regenerabile, definite potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.535/2003.

Acest criteriu se aplică numai unităților de cazare pentru turiști care au un sistem electric de incălzire propriu și au acces la o piață care oferă electricitate generată din surse de energie regenerabile.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de îndeplinire a acestui criteriu, indicând natura și cantitățile de energie defalcate pe surse de energie folosite pentru încălzire, împreună cu documentația privind cazanele/generatoarele de căldură utilizate, dacă este cazul.

4. Randamentul cazanelor de apă caldă

Randamentul util al unui cazan/generator de căldură nou, cumpărat în perioada pentru care se acordă eticheta ecologică, trebuie să fie de cel puțin 90%, măsurat în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 574/2005 privind stabilirea cerințelor referitoare la eficiența cazanelor noi pentru apă caldă care funcționează cu combustibili lichizi sau gazoși.

Cazanele de apă caldă care sunt alimentate cu combustibil lichid sau gazos, conform definiției din Hotărârea Guvernului nr. 574/2005, trebuie să respecte prevederile de randament prevăzute în această hotărâre.

Randamentul cazanelor excluse potrivit Hotărârii Guvernului nr. 574/2005 trebuie să respecte instrucțiunile producătorului și legislația natională privind randamentul.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte un raport tehnic elaborat de persoană responsabilă de vânzarea și/sau întreținerea cazanului, în care se precizează randamentul. Hotărârea Guvernului nr. 574/2005 definește

randamentul util exprimat în procente ca fiind raportul dintre energia termică produsă, transmisă apei din cazan, și produsul dintre valoarea calorifică netă la o presiune constantă a combustibilului și consumul exprimat în cantitatea de combustibil pe unitatea de timp.

Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 574/2005, se exclude următoarele cazane: cazanele de apă caldă care funcționează cu alte tipuri de combustibil, inclusiv combustibili solizi; echipamente pentru prepararea instantanee a apei calde; cazane destinate să funcționeze cu combustibili ale căror proprietati diferă în mod considerabil de proprietățile combustibililor lichizi și gazoși comercializați în mod curent – gaze industriale reziduale, biogazul și altele, mașini de gătit și aparate destinate în principal să încălzească spațiile în care sunt instalate și care au ca funcție secundară furnizarea apei calde pentru încălzirea centrală și a apei calde menajere.

5. Aparatele de aer condiționat

Orice sistem de aer condiționat cumpărat în perioada pentru care se acordă eticheta ecologică trebuie să fie clasificat cel puțin în clasa de eficiența energetică B, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 407/2003 privind stabilirea cerințelor referitoare la etichetarea și eficiența energetică pentru introducerea pe piață a aparatelor de climatizare de uz casnic sau să aibă un randament echivalent.

NOTĂ: Acest criteriu nu se aplică aparatelor de aer condiționat, care fie pot să folosească și alte surse de energie, fie sunt aparate aer-apă și apă-apă, unități cu o putere de răcire de peste 12 kW.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte un raport elaborat de tehnicieni profesioniști responsabili de instalarea, vânzarea și/sau întreținerea sistemului de aer condiționat.

6. Izolarea ferestrelor

Toate ferestrele camerelor trebuie să aibă un grad ridicat de izolare termică, în conformitate cu climatul local, și trebuie să ofere un nivel corespunzător de izolare fonică.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație pe propria răspundere, dacă este suficientă, sau o declarație a unui tehnician

profesionist care indică îndeplinirea acestui criteriu.

7. Întreruperea căldurii sau a aerului condiționat

Dacă aerul condiționat sau căldura nu se întrerupe automat în momentul deschiderii ferestrelor, trebuie să existe o notă informativă ușor accesibilă turiștilor care să le reamintească să închidă

fereastra/ferestrele atunci când funcționează sistemul de încălzire sau aerul condiționat.

Acest criteriu se aplică numai unităților de cazare pentru turiști cu sistem de încălzire și/sau de aer condiționat.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu textul informativ.

8. Stingerea luminii

În cazul în care camera nu este dotată cu un sistem de stingere automată a luminii, trebuie să existe o notă informativă ușor accesibilă turiștilor care să le reamintească să stingă luminile în momentul în care părăsesc camera.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu procedurile de informare.

9. Becuri electrice cu consum redus de energie

a) La un an de la data depunerii solicitării pentru acordarea etichetei ecologice, cel puțin 60% din toate becurile electrice din unitatea de cazare trebuie să fie incluse în clasa de eficiență energetică A, conform definiției din Hotărârea Guvernului nr. 407/2003.

Acest criteriu nu se aplică becurilor electrice ale căror caracteristici fizice nu permit înlocuirea cu becuri electrice cu un consum redus de energie.

b) La un an de la data depunerii solicitarii pentru acordarea etichetei ecologice, cel puțin 80% din toate becurile electrice amplasate în locuri în care sunt susceptibile să funcționeze mai mult de cinci ore pe zi trebuie să fie incluse în clasa de eficiență energetică A, conform definiției din Hotărârea Guvernului nr. 407/2003. Acest criteriu nu se aplică becurilor electrice ale căror caracteristici fizice nu permit înlocuirea cu becuri electrice cu un consum redus de energie.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu cerințele prevăzute la lit. a) și b), precizând clasa de eficiență energetică a diferitelor becuri electrice folosite.

10. Temporizator pentru saună

Toate instalațiile pentru saună trebuie să fie dotate cu temporizatoare.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte un raport tehnic elaborat de tehnicienii profesioniști responsabili de instalarea și/sau întreținerea acestor sisteme.

B) Apa

11. Sursa de apă

Unitatea de cazare trebuie să declare autorității responsabile de furnizarea apei dorința sa de a trece la alimentarea cu apă dintr-o altă sursă, de exemplu: apa din rețeaua publică sau de suprafată, dacă studiile realizate în cadrul planului de protecție a apei arată că utilizarea sursei curente de apă are un impact puternic asupra mediului.

Acest criteriu se aplică numai unităților de cazare pentru turiști care nu sunt alimentate cu apă de la conducta principală a rețelei publice.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu documentația necesară pentru planul local de protecție a apei, dacă există, o precizare a acțiunilor care trebuie întreprinse și documentația relevantă pentru acțiunile întreprinse.

12. Debitul de apă la robinete și dușuri

Debitul de apă la robinete și dușuri nu trebuie să depășească 12 litri/minut.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu o explicație privind modul în care unitatea de cazare îndeplinește criteriul, precum și documentația corespunzătoare, după caz.

13. Economisirea apei la baie și la toaletă

În baie și la toaletă trebuie să existe informații adecvate referitoare la modul în care turiștii pot ajuta unitatea de cazare să economisească apa.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu informațiile relevante pentru turiști.

14. Pubelele din toalete

În fiecare toaletă trebuie să existe o pubelă, iar turiștii trebuie să fie invitați să folosească pubela în locul vasului de toaletă pentru anumite deșeuri generate din utilizarea toaletelor.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu informațiile relevante pentru turiști.

15. Debitul de apă pentru pișoare

Pișoarele trebuie să fie prevăzute cu un sistem automat sau manual de spălare care să nu permită spălarea a mai mult de cinci pișoare concomitent.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu documentația relevantă pentru pișoarele instalate.

16. Scurgeri

Personalul trebuie să fie pregătit să verifice zilnic eventualele scurgeri vizibile și să acționeze în consecință. Turistul este invitat să informeze personalul cu privire la apariția unor scurgeri.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu documentația relevantă privind aspectele tratate în programul de formare, precum și un exemplar al informațiilor

prezentate turiștilor.

17. Schimbarea prosoapelor și a lenjeriei de pat

Turistul trebuie să fie informat cu privire la politica de protecție a mediului aplicată de unitatea de cazare, conform căreia lenjeria de pat și prosoapele sunt schimbate fie la cerere, fie o dată pe săptămână pentru unitățile de cazare de categorie inferioară și de două ori pe săptămână pentru unitățile de cazare de categorie superioară.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu documentația care arată modul de informare a turiștilor.

18. Udarea plantelor și a grădinilor

Florile și grădinile trebuie să fie udate, în mod normal, înainte de mijlocul zilei sau după apusul soarelui, dacă regiunea sau condițiile climaterice impun acest lucru.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu.

19. Tratarea apelor reziduale

Toată apa reziduală trebuie tratată.

Dacă nu există posibilitatea conectării la stația locală de tratare a apelor reziduale, unitatea de cazare trebuie să dispună de un sistem propriu de tratare a apelor reziduale care să îndeplinească cerințele legislației locale, naționale sau europene relevante.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o declarație de conformitate cu acest criteriu, împreună cu documentația privind conectarea la stația locală de tratare a apelor reziduale sau propriul sistem de tratare a

apelor reziduale, după caz.

20. Gestionarea apelor reziduale

Unitatea de cazare trebuie să solicite autorităților locale planul de management al apelor și, dacă există un astfel de plan, trebuie să îl respecte.

Evaluare și verificare: Agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte o scrisoare adresată autorităților locale de management al apelor reziduale, prin care

solicită planul local de management al apelor reziduale, precum și răspunsul primit. Dacă există un astfel de plan, agentul economic furnizează documentația cu privire la măsurile luate pentru punerea lui în aplicare.

CAPITOLUL 5

STUDIU DE CAZ

CERCETĂRI PRIVIND POSIBILITATEA IMPLEMENTĂRII ETICHETEI ECOLOGICE PENTRU SERVICIILE DE CAZARE ÎN PENSIUNILE AGROTURISTICE DIN ZONA RETEZAT

În această lucrare ne-am propus să studiem principalele norme privind acordarea etichetei ecologice pentru serviciile de cazare din țara noastră, precum și posibilitatea ca aceste norme să fie introduse în zona rurală, mai precis la unele pensiuni agroturistice.

Deși actul normativ care reglementează eticheta ecologică a apărut încă din 2005 și are la bază o normă europeană mai veche, în țara noastră s-au făcut puțini pași pe linia introducerii etichetei ecologice pentru serviciile de cazare. Din datele noastre, rezultă că există o singură unitate de cazare care deține eticheta ecologică – un hotel din stațiunea Saturn. Tocmai de aceea, am analizat posibilitatea introducerii etichetei ecologice în agroturism.

Introducere

Criteriile de acordare a etichetei ecologice pentru serviciile de cazare pentru turiști sunt reglementate prin Hotărârea de Guvern nr. 1855/2005. Acest act transpune Decizia Comisiei Europene nr. 287/2003/CE privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice comunitare serviciilor de cazare pentru turiști, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L102/2003.

Metode

Studiul a fost realizat în perioada 1 septembrie – 1 decembrie 2008 pe un eșantion de 100 de pensiuni din principalele zone agroturistice din țară: Bucovina, Neamț, Maramureș, Bran, Mărginimea Sibiului, Buzău-Vrancea, Delta Dunării, Harghita-Covasna, Munții Apuseni și Oltenia de sub Munte.

Pentru ca datele să fie cât mai corecte și utile, analiza comparativă a vizat câte 10 pensiuni din fiecare zonă, din cadrul unor localități cu potențial agroturistic ridicat, iar pensiunile au avut 3, 4 sau 5 flori(margarete).

Rezultate

Studiile efectuate în teren au avut ca scop compararea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru serviciile de cazare pentru turiști cu realitățile de la fața locului și evidențierea locațiilor agroturistice unde se poate implementa eticheta ecologică.

Aceste criterii sunt împărțite în două: obligatorii și opționale.

CRITERII OBLIGATORII

Toate criteriile din această secțiune trebuie să fie îndeplinite.

Energie

1. Energie electrică din surse regenerabile – Cel puțin 22% din energia electrică trebuie să provină din surse de energie regenerabile. Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.535/2003, sursele de energie regenerabile nefosile sunt: eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a mareelor, hidroelectrică, biomasa, gaz de fermentare a deșeurilor, gaz provenit din instalațiile de epurare a apelor uzate și biogaz.

2. Cărbune și combustibil petrolier greu – Nu se folosesc ca sursă de energie din combustibil petrolier greu cu un conținut de sulf de peste 0,2% și cărbuni. Acest criteriu se aplică numai unităților de cazare pentru turiști care au sistem de încălzire propriu.

3. Utilizarea energiei electrice pentru încălzire – Un procent de cel puțin 22% din energia electrică folosită pentru încălzirea camerelor și a apei calde sanitare trebuie să provină din surse de energie regenerabile.

4. Randamentul cazanelor de apă caldă – Randamentul util al unui cazan/generator de căldură nou, cumpărat în perioada pentru care se acordă eticheta ecologică, trebuie să fie de cel puțin 90%.

5. Aparatele de aer condiționat – Orice sistem de aer condiționat cumpărat în perioada pentru care se acordă eticheta ecologică trebuie să fie clasificat cel puțin în clasa de eficiență energetică B.

6. Izolarea ferestrelor – Toate ferestrele camerelor trebuie să aibă un grad ridicat de izolare termică, în conformitate cu climatul local, și trebuie să ofere un nivel corespunzător de izolare fonică.

7. Întreruperea căldurii sau a aerului condiționat – Dacă aerul condiționat sau căldura nu se întrerupe automat în momentul deschiderii ferestrelor, trebuie să existe o notă informativă ușor accesibilă turiștilor care să le reamintească să închidă fereastra/ferestrele atunci când funcționează sistemul de încălzire sau aerul condiționat.

8. Stingerea luminii – În cazul în care camera nu este dotată cu un sistem de stingere automată a luminii, trebuie să existe o notă informativă ușor accesibilă turiștilor care să le reamintească să stingă luminile în momentul în care părăsesc camera.

9. Becuri electrice cu consum redus de energie – La un an de la data depunerii solicitării pentru acordarea etichetei ecologice, cel puțin 60% din toate becurile electrice din unitatea de cazare trebuie să fie incluse în clasa de eficiență energetică A. La un an de la data depunerii solicitării pentru acordarea etichetei ecologice, cel puțin 80% din toate becurile electrice amplasate în locuri în care sunt susceptibile să funcționeze mai mult de cinci ore pe zi trebuie să fie incluse în clasa de eficiență energetică A

10. Temporizator pentru saună – Toate instalațiile pentru saună trebuie să fie dotate cu temporizatoare.

Apa

11. Sursa de apă – Unitatea de cazare trebuie să declare autorității responsabile de furnizarea apei dorința sa de a trece la alimentarea cu apă dintr-o altă sursă, de exemplu: apa din rețeaua publică sau de suprafață, dacă studiile realizate în cadrul planului de protecție a apei arată că utilizarea sursei curente de apă are un impact puternic asupra mediului. Acest criteriu se aplică numai unităților de cazare pentru turiști care nu sunt alimentate cu apă de la conducta principală a rețelei publice.

12. Debitul de apă la robinete și dușuri – Debitul de apă la robinete și dușuri nu trebuie să depășească 12 litri/minut.

13. Economisirea apei la baie și la toaletă – În baie și la toaletă trebuie să existe informații adecvate referitoare la modul în care turiștii pot ajuta unitatea de cazare să economisească apa.

14. Pubelele din toalete – În fiecare toaletă trebuie să existe o pubelă, iar turiștii trebuie să fie invitați să folosească pubela în locul vasului de toaletă pentru anumite deșeuri generate din utilizarea toaletelor.

15. Debitul de apă pentru pișoare – Pișoarele trebuie să fie prevăzute cu un sistem automat sau manual de spălare care să nu permită spălarea a mai mult de cinci pișoare concomitent.

16. Scurgeri – Personalul trebuie să fie pregătit să verifice zilnic eventualele scurgeri vizibile și să acționeze în consecință. Turistul este invitat să informeze personalul cu privire la apariția unor scurgeri.

17. Schimbarea prosoapelor și a lenjeriei de pat – Turistul trebuie să fie informat cu privire la politica de protecție a mediului aplicată de unitatea de cazare, conform căreia lenjeria de pat și prosoapele sunt schimbate fie la cerere, fie o dată pe săptămână pentru unitățile de cazare de categorie inferioară și de două ori pe săptămână pentru unitățile de cazare de categorie superioară.

18. Udarea plantelor și a grădinilor – Florile și grădinile trebuie să fie udate înainte de mijlocul zilei sau după apusul soarelui, dacă regiunea sau condițiile climaterice impun acest lucru.

19. Tratarea apelor reziduale – Toată apa reziduală trebuie tratată. Dacă nu există posibilitatea conectării la stația locală de tratare a apelor reziduale, unitatea de cazare trebuie să dispună de un sistem propriu de tratare a apelor reziduale.

20. Gestionarea apelor reziduale – Unitatea de cazare trebuie să solicite autorităților locale planul de management al apelor și, dacă există un astfel de plan, trebuie să îl respecte.

Detergenți și dezinfectanți

21. Dezinfectanți – Dezinfectanții se folosesc numai atunci când este necesar pentru a respecta cerințele legale de igienă.

22. Instruirea personalului privind folosirea detergenților și dezinfectanților – Personalul trebuie instruit să nu folosească o cantitate de detergent sau dezinfectant în exces față de cantitatea recomandată pe ambalaj.

Deșeuri

23. Separarea deșeurilor de către turiști – Unitatea de cazare trebuie să furnizeze recipiente adecvate pentru a permite turiștilor să separe deșeurile în conformitate cu sistemele locale sau naționale. În cameră trebuie să existe informații clar prezentate care să invite turiștii să separe deșeurile.

24. Deșeurile periculoase – Personalul trebuie să separe deșeurile periculoase. Aici sunt incluse tonerele, cernelurile, echipamentele frigorifice, bateriile, produsele farmaceutice. Dacă autoritatea locală nu asigură eliminarea deșeurilor periculoase, agentul economic trebuie să prezinte anual o declarație autorităților locale privind faptul că nu există un sistem de evacuare a deșeurilor periculoase.

25. Separarea deșeurilor – Personalul trebuie să separe deșeurile pe categorii care pot fi manipulate separat în instalațiile locale sau naționale de gestionare a deșeurilor. Dacă autoritățile locale sau naționale nu oferă posibilitatea colectării și/sau eliminării separate a deșeurilor, unitatea de cazare trebuie să le adreseze o scrisoare prin care sa își exprime dorința de a separa deșeurile, precum și preocuparea privind lipsa posibilității de colectare, separare și eliminare.

26. Transportul deșeurilor – Dacă autoritățile locale de gestionare a deșeurilor nu colectează deșeurile la unitatea de cazare sau în apropierea acesteia, unitatea trebuie să asigure transportul deșeurilor proprii la locul adecvat, reducând cât mai mult posibil distanța pe care sunt transportate deșeurile.

27. Produse de unică folosință – Cu excepția cazului în care legislația impune acest lucru, în camere sau în restaurante nu se folosesc următoarele produse de unică folosință: produse de toaletă "porționate" sau "de unică folosință", precum șampon, săpun etc.; pahare, farfurii sau tacâmuri.

Alte servicii

28. Zona pentru nefumători în spațiile comune – În spațiile comune trebuie să existe o zonă pentru nefumători.

29. Transportul în comun – Turiștii și personalul trebuie să poată accesa ușor informațiile privind modul în care pot ajunge la unitatea de cazare și la alte puncte locale cu ajutorul mijloacelor de transport în comun. Dacă nu există un sistem corespunzător de transport în comun, se oferă informații privind alte mijloace de transport preferabile din punctul de vedere al protecției mediului.

Sistemul de management general

Agenții economici care solicită acordarea etichetei ecologice și care aplică un sistem de management de mediu înregistrat potrivit prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 50/2004 sau certificat conform standardului român SR EN ISO 14001:2005 trebuie să îndeplinească în mod automat următoarele criterii generale obligatorii de management.

30. Întreținerea și reparațiile generale – Toate echipamentele folosite pentru prestarea de servicii de cazare a turiștilor sunt reparate și întreținute în conformitate cu legislația națională în vigoare și atunci când este necesar, iar lucrările se efectuează numai de personal calificat.

31. Întreținerea și repararea cazanelor de apă caldă – Întreținerea și repararea cazanelor de apă caldă se efectuează cel puțin o dată pe an sau mai des, dacă acest lucru este impus de legislația națională în vigoare sau este necesar, de către profesioniști calificați corespunzător, respectând standardele sau în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

32. Stabilirea politicii și programul de acțiune – Conducerea unității de cazare trebuie să aibă o politica privind protecția mediului și să elaboreze o declarație simplă privind protecția mediului și un program de acțiune clar care să asigure aplicarea politicii de protecție a mediului.

Programul de acțiune identifică obiectivele de performanță în domeniul protecției mediului, referitoare la energie, apă, substanțe chimice și deșeuri, care trebuie stabilite o dată la 2 ani, luând în considerare criteriile opționale. Programul identifică persoana care are calitatea de director privind protecția mediului în cadrul unității de cazare. Turiștii trebuie să fie invitați să își exprime comentariile și reclamațiile, care vor fi luate în considerare.

33. Formarea personalului – Unitatea de cazare trebuie să ofere personalului informații și cursuri de instruire, inclusiv proceduri sau manuale scrise, pentru a asigura aplicarea măsurilor de protecție a mediului.

34. Informații pentru turiști – Unitatea de cazare trebuie să ofere turiștilor informații privind politica proprie de protecție a mediului, acțiunile întreprinse și eticheta ecologică. Informațiile trebuie oferite turiștilor în mod activ la recepție, iar notele informative care invită turiștii să sprijine atingerea obiectivelor de mediu trebuie să fie afișate vizibil, în special în camere.

35. Date privind consumul de energie și apă – Unitatea de cazare trebuie să dispună de proceduri de colectare și monitorizare a datelor privind consumul total de energie (kWh), consumul total de energie electrică (kWh), energia totală folosită pentru încălzire (kWh) și consumul de apă (litri).

36. Colectarea altor date – Unitatea de cazare trebuie să dispună de proceduri de colectare și monitorizare a datelor privind consumul de substanțe chimice (grame de substanță uscată) și cantitatea de deșeuri generate (litri și/sau kg de deșeuri nesortate).

37. Informațiile care apar pe eticheta ecologică

Rubrica 2 de pe eticheta ecologică trebuie să conțină următorul text:

a) măsuri întreprinse pentru economisirea energiei și a apei;

b) măsuri întreprinse pentru reducerea deșeurilor;

c) măsuri generale de ameliorare a mediului.

CRITERII OPȚIONALE

Cerințe privind punctajul

Conform indicațiilor date în titlul fiecărui criteriu din această secțiune, s-a stabilit un punctaj pentru toate criteriile opționale. Numărul criteriilor respectate trebuie să corespundă unui punctaj total de 16,5 puncte. Punctajul total necesar este majorat cu câte un punct pentru fiecare dintre următoarele trei facilități suplimentare oferite, aflate în gestionarea sau proprietatea unității turistice de cazare: servicii de servire a mesei, activități sportive și zone verzi. Serviciile de servire a mesei includ micul dejun. Activitățile sportive includ saună, piscine și alte astfel de facilități care se află pe terenul ocupat de unitatea de cazare. Zonele verzi includ parcuri și grădini deschise turiștilor. Energie

38. Generare fotovoltaică și eoliană a energiei electrice (2 puncte) – Unitatea de cazare trebuie să dețină un sistem fotovoltaic sau eolian de generare a electricității care furnizează sau urmează să furnizeze 20% din consumul total anual de energie electrică.

39. Energie pentru încălzire din surse de energie regenerabile (1,5 puncte) – Cel puțin 50% din cantitatea totală de energie folosită pentru încălzirea camerelor sau a apei calde menajere trebuie să provină din surse de energie regenerabile.

40. Eficiența energetică a cazanului de apă caldă (1 punct) – Unitatea de cazare trebuie să dețină un cazan de apă caldă căruia i s-a atribuit simbolul de eficiență energetică "****".

41. Emisiile de NO(x) ale cazanului de apă caldă (1,5 puncte) – Cazanul de apă caldă trebuie să fie inclus în clasa 5 conform standardului român SR EN 297/A3:2001 care reglementează emisiile de NO(x) și să emită mai puțin de 70 mg No(x)/kWh.

42. Încălzirea centralizată urbană (1 punct) – Încălzirea unității de cazare trebuie să fie asigurată de rețeaua de încălzire centralizată urbană.

43. Producția combinată de energie termică și electrică (1,5 puncte) – Întreaga cantitate de energie termică și electrică trebuie să fie asigurată de o centrală de cogenerare energie termică și electrică.

44. Pompa de căldură (1,5 puncte) – Unitatea de cazare trebuie să aibă o pompă de căldură care să furnizeze energie termică și/sau aer condiționat.

45. Recuperarea căldurii (2 puncte) – Unitatea de cazare trebuie să dispună de un sistem de recuperare a căldurii pentru unul (1 punct) sau două (2 puncte) dintre următoarele categorii: sisteme frigorifice, ventilatoare, mașini de spălat rufe, mașini de spălat vase, piscine, apă menajeră reziduală.

46. Termoreglarea (1,5 puncte) – Temperatura din fiecare cameră trebuie să fie reglată individual.

47. Izolarea clădirilor existente (2 puncte) – Clădirea trebuie să fie izolată peste cerințele naționale minime, astfel încât să asigure o reducere semnificativă a consumului de energie.

48. Aerul condiționat (1,5 puncte) – Sistemul de aer condiționat trebuie să fie inclus în clasa de eficiență energetică A.

49. Oprirea automată a aerului condiționat (1 punct) – Trebuie să existe un sistem automat care să oprească aerul condiționat atunci când sunt deschise ferestrele.

50. Arhitectura bioclimatică (2 puncte) – Unitatea de cazare trebuie să fie construită conform principiilor arhitecturale bioclimatice.

51. Frigidere (1 punct), mașini de spălat vase (1 punct), mașini de spălat rufe (1 punct) și echipamente pentru birou (1 punct) eficiente energetic, clasa A.

52. Poziționarea frigiderelor (1 punct) – Frigiderul/frigiderele din bucătărie trebuie să fie poziționat/poziționate și reglat/reglate conform principiilor de economisire a energiei.

53. Stingerea automată a luminilor în camerele pentru turiști (1 punct)

54. Stingerea automată a luminilor de exterior (1 punct)

Apa

55. Folosirea apei de ploaie (1,5 puncte) și a apei recirculate (1,5 puncte) – Apa de ploaie colectată, care este folosită în alte scopuri decât ca apă menajeră sau ca apă potabilă. Apa recirculată colectată nu va fi folosită în scopuri menajere sau ca apă potabilă.

56. Debitul de apă la robinete și dușuri (1,5 puncte) – Debitul mediu de apă al tuturor robinetelor și dușurilor, cu excepția robinetelor de la cada de baie, nu trebuie să depășească 8,5 litri/minut.

57. Debitul de apă pentru WC (1,5 puncte) – Cel puțin 80% din vasele WC trebuie să consume cel mult 6 litri la o spălare.

58. Consumul de apă al mașinilor de spălat vase (1 punct)

59. Consumul de apă al mașinii de spălat rufe (1 punct)

60. Temperatura și debitul apei de la robinet (1 punct)

61. Temporizatoare pentru duș (1 punct)

Substanțe chimice periculoase

62. Detergenți (până la 4 puncte) – 80% să aibă etichetă ecologică.

63. Vopsele și lacuri pentru interior (1 punct) – 50% etichetă ecologică.

64. Dozarea dezinfectantului pentru piscine (1 punct)

65. Curățarea mecanică (1 punct)

66. Grădini ecologice (1 punct)

Deșeuri

67. Compostare (2 puncte)

68. Cutii de unică folosință pentru băuturi (2 puncte)

69. Ambalarea micului dejun (2 puncte)

70. Eliminarea grăsimii/uleiului (2 puncte)

71. Materiale textile uzate și mobilier uzat (2 puncte)

Alte servicii

72. Comunicarea și educația în materie de protecție a mediului (1,5 puncte)

73. Camere pentru nefumători (1 punct)

74. Biciclete (1 punct)

75. Sticle returnabile (2 puncte)

76. Produse din hârtie (până la 2 puncte)

77. Bunuri de folosință îndelungată (până la 3 puncte)

78. Alimente ecologice (1 punct)

79. Produse alimentare locale (1 punct)

Management general

80. Înregistrarea EMAS (3 puncte) sau certificarea ISO (1,5 puncte) a unității de cazare

81. Înregistrarea EMAS (1,5 puncte) sau certificarea ISO (1 punct) a furnizorilor

82. Chestionarul privind protecția mediului (1 punct)

83. Contoare pentru energie electrică și pentru apă (1 punct)

84. Acțiuni suplimentare de protecție a mediului (maximum 3 puncte)

Evaluare și verificare: Agentul economic ce solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să prezinte declarații de îndeplinire a acestor criterii, împreună cu documentațiile tehnice care atestă acest lucru.

CONCLUZII

În această lucrare ne-am propus să studiem principalele norme privind acordarea etichetei ecologice pentru serviciile de cazare din țara noastră, precum și posibilitatea ca aceste norme să fie introduse în zona rurală, mai precis la unele pensiuni agroturistice.

Deși actul normativ care reglementează eticheta ecologică a apărut încă din 2005 și are la bază o normă europeană mai veche, în țara noastră s-au făcut puțini pași pe linia introducerii etichetei ecologice pentru serviciile de cazare. Din datele noastre, rezultă că există o singură unitate de cazare care deține eticheta ecologică – un hotel din stațiunea Saturn.

Tocmai de aceea, am analizat posibilitatea introducerii etichetei ecologice în agroturism, mai precis în zona Retezat.

Implementarea etichetei ecologice in cadrul pensiunii Anita din zona Parcul National Retezat

Pensiunea "ANITA" S.C. VERENA & ANITA S.R.L.
e mail: [anonimizat]
tel. 0254776620
fax. 0254771700
mobil 0744524871
0744630787

8 camere,
aplasata pe valea Raului Mare
-Bar, restaurant,Sauna