Cercetări Privind Comportarea Unor Soiuri de Măr din Colectia Didactică a Usamv Cluj Napoca

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Specializarea: Horticultură

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent:

Ștefan-Marius Morariu

Conducător științific:

Prof. Univ. Dr. Viorel Mitre

Cluj-Napoca

2016

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA: HORTICULTURĂ

Cercetări privind comportarea unor soiuri de măr din

colecția didactică a USAMV Cluj-Napoca

Absolvent:

ȘTEFAN-MARIUS MORARIU

Conducător științific:

Prof. Univ. Dr. VIOREL MITRE

CLUJ-NAPOCA

2016

CERCETĂRI PRIVIND COMPORTAREA UNOR SOIURI DE MĂR DIN COLECȚTIA DIDACTICĂ A USAMV CLUJ-NAPOCA

Ștefan-Marius MORARIU , Viorel MITRE

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România; [anonimizat];

REZUMAT

Cercertările ce fac obiectul lucrării s-au desfășurat în județul Cluj, în colecția didactică experimentală a USAMV Cluj-Napoca, unde au fost studiate 5 cultivaruri de măr, in sistem de cultură superintemsiv, reprezentate de 4 soiuri din Noua Zeelandă și unul din Canada.Au fost efectuate observații, măsurători și determinări referitoare la vigoarea de creștere a pomilor, productivitatea și calitatea fructelor.Pentru producția de fructe pe pom,în cadrul celor 5 cultivaruri studiate s-au înregistrat diferențe semnificative, cu limite cuprinse între 2765 g/pom (soiul Gala Schinga) și 4210 g/pom (soiul Gala Galaxy Selecta).Cu toate că in restul măsurătorilor soiurile Gala Mitchigala, Summerred, Gala Schinga și Gala Must au obținut rezultate mediocre, soiul Gala Galaxy Selecta s-a distins pozitiv față de restul la fiecare determinare efectuată. Din punct de vedere al conținutului în zahăr valorile au fost apropiate fiind înregistrate valori cuprinse între 13,6-14,60Brix. Soiul care poate fi recomandat pentru caracteristicile menționate anterior este Gala Galaxy Selecta.

CUVINTE CHEIE

Măr,productivitate,calitate, ,vigoare,cultivar

RESEARCH ON THE BEHAVIOR OF SOME APPLE VARIETIES FROM THE DIDACTIC COLLECTION OF USAMV CLUJ-NAPOCA

Ștefan-Marius MORARIU , Viorel MITRE

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Faculty of Horticulture, Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România;[anonimizat];

ABSTRACT

The research conducted for this paper took place in Cluj county, in the experimental didactic collection of USAMV Cluj-Napoca, where 5 apple varieties had been studied in a super-intensive orchard system, 4 of them being from New Zealand and the other from Canada. Measurements and observations have been made in regard to the growing potency of the apple trees and the productivity and quality of their fruits. For the production of fruits per tree, the 5 varieties studied showed significant differences from one another, with limits between 2765 g/tree (Gala Schinga breed) and 4210 g/tree (Gala Galaxy Selecta breed). Despite the fact that for the rest of the measurements Gala Mitchigala, Summerred, Gala Schinga and Gala Must varieties saw mediocre results, Gala Galaxy Selecta variety distinguished itself in a positive way from the others. The values from a sugar content perspective were quite similar ranging from 13,6 to 14,6 0Brix. The variety that can be recommended for the characteristics mentioned above is Gala Galaxy Selecta

KEY WORDS

Apple,productivity,quality,vigour of growth,variety

INTRODUCERE

Cultura mărului este practicată atăt în lume cât și in țara noastră incă din cele mai vechi timpuri datorită condițiilor climatice foarte favorabile pentru această specie.

Extinderea culturii, precum și obținerea unor producții calitative cât mai mari la hectar care să satisfacă cererea pieței sunt motivele care stau la baza evoluției pomiculturii, care in acest moment tranzitează un moment unic din istoria ei, prin saltul de la cultura clasică la cea super-intensivă,care ușurează efectuarea lucrărilor agrotehnice și de recoltat, dar in același timp se remarcă prin producții superioare din punct de vedere cantitativ și calitativ, în comparație cu vechiul sistem clasic de cultură.

Prin lucrarea de față s-a urmărit comportatea unor soiuri de măr în condițiile climatice și pedologice din arealul orașului Cluj-Napoca.

Experiența a fost efectuată în cadrul colecției didactice a USAMV Cluj-Napoca.Măsurătorile au fost realizate în anul 2015, iar rezultatele obținute au stat la baza formulării unor recomandări și concluzii care pot fi utile oricărui potențial cultivator.

CAP 1. IMPORTANȚA,ORIGINEA ȘI AREALUL DE CULTURA AL MĂRULUI

1.1 IMPORTANȚA CULTURII MĂRULUI

Importanța culturii mărului se oglindește la nivel mondial, prin producția de fructe, fiind a treia specie pomicolă ca importanță economică, după bananier și portocal dar și prin suprafețele mari ce le ocupă în plantațiile de pomi din regiunile cu climă temperată. Având valori alimentare și gustative însemnate, fructele acestei specii constituie un aliment important pentru hrana omului. Pe lângă acestea, sunt recunoscute și valorile terapeutice și profilactice ale fructelor, însușirile tehnologice specifice, dar și însușirile agrobiologice ale pomilor (Cimpoieș, 2012).

Merele se pot consuma atât în stare proaspătă, uscate, preparate ca mâncăruri gătite, cât și în stare prelucrată. Valoarea alimentară a merelor este dată de conținutul în apă (77,8-88,5%), cantități importante de zaharuri (7,59-16,40%), acizi organici (acidul malic cu valori între 0,16-1,27%), substanțe pectice (0,23-1,14%), proteine brute (0,18-0,72%), substanțe minerale (cenușă cu valori între 0,10-0,42%), acid ascorbic (1,00-47,00 mg la 100 g fruct proaspăt). Pe lângă acestea, merele conțin cantități importante de substanțe tanoide, provitamina A, vitamina B, vitamina E, celuloză, hemiceluloză etc. (Mitre, 2001; Lazăr, 2006).

În urma prelucrării fructelor proaspete se obțin produse cu rol important în alimentație: marmeladă, compot, dulceață, magiun, suc, cidru, oțet. În scopuri terapeutice se pot folosi mere în stare proaspătă,care ajută digestia, precum și sucul de mere, oțetul de mere sau infuzia din flori de măr, care calmează tusea. Datorită ponderii mari pe care o are fructoza în componența zaharurilor, merele pot fi consumate și de bolnavii de diabet, deoarece fructoza nu stimulează direct producerea insulinei (Mihăescu, 2007).

Componența chimică complexă face ca merele să aibă calități gustative superioare, dar și o serie de acțiuni benefice organismului uman, reglând echilibrul acido-bazic al sângelui, prin prezența substanțelor antioxidante (polifenolii și carotenoizii) protejează organismul de acțiunea radicalilor liberi, neutralizează substanțele cancerigene în tractul intestinal, sunt recomandate în tratarea hipertensiunii arteriale, arterosclerozei, etc. (Cimpoieș, 2012).

Utilizat ca ”aliment-medicament”, mărul este o specie în cadrul căreia s-au creat peste 10000 de soiuri, însă multe din acestea nu mai există astăzi în cultură. Coacerea eșalonată, în diferite epoci (din iunie-iulie până în iarnă), capacitatea de păstrare a fructelor în timpul iernii și rezistența la manipulare fac ca această specie să fie prezentă în consum aproape tot timpul anului, cu precădere în sezonul rece, când organismul uman dispune de posibilități mai reduse de aprovizionare cu vitamine (Popescu și colab., 1992; Loyld Collett, 2011).

Importanța culturii mărului rezidă și în rusticitatea speciei, capacitatea de adaptare la majoritatea condițiilor de microclimat din zonele pomicole ale țării, pretabilitatea la o diversitate mare de sisteme de cultură și forme de conducere, productivitatea mare, în plantațiile intensive de măr putându-se obține 40-45 t/ha. Astfel, din punct de vedere economic, mărul se numără printre cele mai rentabile specii pomicole cultivate în țara noastră (Mitre, 2001).

1.2 ORIGINEA ȘI AREALUL DE CULTURĂ

Mărul (Malus domestica Borkh) aparține familiei Rosaceae, subfamilia Pomoideae. Originar din Asia Centrală (partea de nord-vest a Munților Himalaia), mărul este una din cele mai vechi specii pomicole, răspândită în ambele emisfere are globului terestru, urcând în emisfera nordică până la 66o latitudine în Norvegia, iar în emisfera sudică până la paralela de 40o. În stare spontană, mărul formează păduri întregi în regiuni întinse din Europa, Asia și America (Mitre, 2001).

Cultivat de peste 7500 de ani, mărul a fost introdus în cultură inițial în China și India, de unde s-a răspândit ulterior și în alte regiuni ale globului. Din Asia și Europa cultura mărului s-a extins ulterior și în America de Nord, America de Sud, Africa de Sud, Algeria și Australia. Cele mai întinse suprafețe cultivate cu măr se întâlnesc în regiunile cu climă temperată, iar în zonele cu climat mai cald, cultura mărului este posibilă numai în zonele deluroase sau la poalele munților (Bordeianu și colab., 1954).

Cultura mărului poate fi întâlnită și la altitudini de 2000-3000 m, în zona intertropicală, unde soiurilor locale sau soiurilor superioare cu posibilități largi de aclimatizare li se aplică tratamente pentru întreruperea repausului vegetativ. Se pot aminti aici soiuri precum Rome Beauty sau Winter Banana cultivate în Ecuador, Granny Smith, Jonathan sau Ben Davis cultivate în India, Gravenstein și Jonathan cultivate în Tanzania (Popescu și colab., 1992).

Chiar dacă producțiile obținute în unele țări din zonele tropicale sunt destul de însemnate pentru a fi menționate în statisticile internaționale, cultura mărului rămâne totuși caracteristică zonelor temperate. Producțiile obținute în regiunile tropicale pun în evidență ușurința aclimatizării speciei la diferitele condiții de mediu, posibilitatea extinderii continue a arealului de cultură, dar și marea variabilitate a acestei specii (Popescu și colab., 1992).

1.3 SITUAȚIA CULTURII MĂRULUI PE PLAN NAȚIONAL ȘI MONDIAL

În prezent există pe glob aproximativ 4 850 000 hectare cultivate cu măr, suprafață in care Asia domina cu un procent de 55.6% ,25,6% Europa,America 14.6%,Africa 3%,Oceania 1.3%.

1.3.1 Situația pe plan mondial

Producția de mere pe plan mondial in 2013 a fost de 80.8 milioane de tone ,China contabilizănd 49% din totalul acestora,astfel Asia are o producție anuală medie de 49 de milioane de tone,pe locul doi se claseaza Europa cu cu 14,9 milioane de tone,America de Nord se află pe locul trei cu o producție de 4,3 milioane de tone,America de Sud 4,4 milioane de tone iar Africa 2,4 milioane de tone,valori care sunt în creștere de la an la an.

În imaginea următore sunt prezentate mediile regionale de producție ale mărului.

Fig 1.1

Media regională a producției de mere (quintal/hectar)

Sursa: (https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2c/Appleoutput.png)

În tabelul 1.1 sunt prezentate primele 26 de țări cultivatoare de mere,producție obținută in 2012.

Tabelul 1.1

Producția de mere 2012

Sursă: (www.faostat.fao.org)

În ceea ce privește suprafața ocupată de culturile de măr, in tabelul 1.2 putem sa observăm ca locul intăi este ocupat de China, cu o suprafață de aproximativ 2 milioane hectare.În Polonia și Turcia se observă o evoluție pozitivă în creșterea suprafețelor cu livezi de măr din ultimii zece ani,în schimb,în restul țarilor analizate suprafața acestora a scăzut de la un an la altul. Se poate observa că în anul 2012 suprafața pomicolă din Polonia a ajuns să depășească suprafața cultivată cu meri în Rusia sau SUA, evidențiându-se astfel saltul ce l-a înregistrat pomicultura în această țară.

Tabelul 1.2

Suprafață ocupată cu livezi de măr(hectar)

Sursa: (www.faostat.fao.org)

Urmărind producția mondială de mere, conform Tabelului 1.3, se poate observa tendința de creștere a acesteia pe parcursul perioadei analizate, cu excepție fiind anul 2010, producția de mere a înregistrat o ușoară scădere față de restul anilor.

1.3.2 Situația pe plan național

În România condițiile naturale de climă și sol sunt foarte favorabile culturiii mărului. Aceasta ocupă în prezent 55 366 ha, amplasate în special în regiunile care corespund ariei naturale de răspândire a speciei spontane M. silvestris (L.) Mill. (mărul pădureț). În țara noastră mărul este cultivat în 4 regiuni pomicole, ale dealurilor subcarpatice din zona pădurilor de stejar și fag: dealurile din nordul și centrul Transilvaniei, dealurile din vestul țării, Subcarpații Meridionali, Subcarpații Orientali (Mitre, 2001).

Chiar dacă condițiile de cultură sunt optime pentru cultura de măr in țara noastră,conform statisticilor din Anuarul Statistic FAO,suprafața din România cultivată cu această specie,a scăzut considerabil in fiecare an,producția de mere astfel înregistrând un trend fluctuant in ultimul deceniu.

Tabelul 1.3

Producția mondială de mere obținută între anii 2002-2012 (tone)

Sursa: (www.faostat.fao.org)

Tabelul 1.4

Suprafața cultivată cu meri în România între anii 2002-2012 (hectare)

Sursa: (www.faostat.fao.org)

Tabel 1.5

Producția de mere obținută în România între anii 2002-2012 (tone)

Sursa: (www.faostat.fao.org)

CAP 2. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE ȘI TEHNOLOGICE ALE CULTURII MĂRULUI

2.1 SPECII SPONTANE, SOIURI, PORTALTOI

Malus domestica este o specie sintetică, la originea căreia au stat diferite specii din flora spontană. O importanță deosebită în crearea soiurilor de măr europene înregistrează speciile Malus pumilla Mill (mărul pitic) și Malus silvestris (L.) Mill (mărul pădureț), iar pentru formarea soiurilor asiatice au avut o contribuție însemnată specii precum M. baccata (L.) Borkh. (mărul siberian). M. prunifolia (Willd.) Borkh. (mărul chinezesc), M. orientalis Uglitz, etc. Specia M. coronaria (L.) Mill., care crește spontan în America de Nord, a stat la baza creării unor soiuri de măr americane. Pe lângă contribuția la obținerea multitudinii de soiuri, speciile spontane joacă un rol deosebit de important și în obținerea de portaltoi, constituind totodată și resurse inepuizabile pentru lucrările de ameliorare (Mihăescu, 2007).

Pe plan mondial, din cele peste 10 000 de soiuri create, în cadrul speciei Malus domestica Borkh se utilizează în cultură un număr relativ mic, soiuri ce s-au dovedit a fi valoroase și de largă circulație internațională. Dintre acestea, cele mai valoroase sunt: Golden delicious și mutantele sale, Red delicious și mutantele sale, Jonathan, Rome Beauty, Granny Smith, Belle de Boskoop, Mc Intosh, Cox Orange Pepin, Gravenstein, Braeburn, Idared, Mutsu, Fuji, Pink Lady, Royal Gala, etc. ( Cosmulescu, 2008; Sestraș, 2004).

Obținerea de soiuri noi se face pe baza obiectivelor de ameliorare, care urmăresc crearea de soiuri cu rezistență la anumite boli (rapăn, făinare, arsura bacteriană), soiuri cu calități superioare din punct de vedere al culorii fructelor, aromei, gustului, precocității. Forma coroanei poate constitui de asemenea un obiectiv de ameliorare, soiurile de tip ”spur” și columnar reprezentând un nou trend în pomicultura modernă. Dintre avantajele acestora se pot aminti forma compactă a coroanei, care prezintă un grad mai redus de degarnisire, dar și necesitatea efectuării unui număr redus de tăieri ( Drăgănescu și Mihuț, 2005; Sestraș, 2004).

2.2 CARACTERISTICI MORFOLOGICE ȘI DE PRODUCȚIE

Interacțiunea dintre diferitele soiuri cu unul din multitudinea de portaltoi rezidă în însușirile biologice ale pomilor, însușiri diferite la fiecare individ luat separat. Aceasta constituie o sursă a diversității speciei, conferindu-i o mare amplitudine ecologică, dar și posibilitatea de cultivare în variate forme și sisteme (Popescu și colab., 1992).

Organele hipogee

La măr, marea masă a rădăcinilor sunt repartizate în sol între 15-80 cm adâncime, fiind în corelație cu portaltoiul utilizat. Astfel, înrădăcinarea cea mai superficială se înregistrează la soiurile altoite pe M-27, M-9, M-26, M-4, soiurile altoite pe M-7 și MM-106 au o înrădăcinare medie, iar soiurile altoite pe M-104, M-11, M-16 și A-2 prezintă un sistem radicular profund.

Organele hipogee se extind mai rapid decât cele epigee, astfel că la maturitatea pomilor sistemul radicular ajunge să fie de 2-3 ori mai extins decât raza proiecției coroanei. Chiar și în aceste condiții însă, majoritatea rădăcinilor absorbante se află situate sub proiecția coroanei. Activitatea rădăcinilor începe primăvara, când în sol se înregistrează 0,2-0,4 0C, este perceptibilă la 1,5 0C și maximă la 18-23 0C (Popescu și colab. 1974).

Organele epigee

Partea aeriană a mărului cuprinde trunchiul, care crește drept, având scoarța netedă sau superficială, și coroana, cu vigoare și formă foarte diferită în funcție de soi, portaltoi, tehnologia de cultură aplicată.

Mărul poate avea următoarele forme de coroană în stare naturală (fără intervenția omului): sferică (la soiurile Pătul, Jonathan), turtită (la London Pepping), sferic-turtită (la Domnesc, Banană de iarnă), eliptică (Clar alb), larg-piramidală (Starking Delicious), plângătoare (Granny Smith, Rome Beauty), etc. Forma coroanei diferă în funcție de vârsta pomului, dar și în funcție de intensitatea tăierilor de formare și de întreținere. Astfel, mărul se pretează la un număr foarte mare de sisteme și forme de coroane, suportând ușor tăierile ( Drăgănescu și Mihuț, 2005).

Ritmul de creștere al ramurilor diferă în funcție de vârsta pomului, fiind mai mare în perioada juvenilă, diminuându-se odată cu înaintarea în vârstă. Lungimea lăstarilor de prelungire a ramurilor de schelet trebuie să fie cuprinsă între 60-80 cm la pomii tineri. În plantațiile aflate în plin proces de rodire, lăstarii indicatori ai pomilor trebuie să aibă lungimi de 20-40 cm, în funcție de vigoarea soiului. O lungime a lăstarilor indicatori de numai 10-15 cm semnalează un dezechilibru între creștere și rodire, și, implicit, instalarea alternanței de rodire (Chira și Pașca, 2004).

Tipul de fructificare la măr se caracterizează prin volumul zonei productive,evoluția zonei productive în coroană, ramurile dominante,volumul semi-scheletului și desimea coroanei.În functie de aceste particularități de rodire și creștere , în cadrul speciei se disting tipurile următoare de fructificare :

Tipul I de fructificare – caracteristic soiurilor denumite "tip spur" precum Starkrimson (considerat soiul tipic), Goldenspur, Yellowspur, Wagner premiat, etc. Tipul spur prezintă următoarele particularități: un volum al zonei productive redus determinat de un număr mic de ramificații; ramurile de rod sunt reprezentate de țepușe, nuielușele și mlădițele apărând doar în mod excepțional; inserarea ramurilor de rod se face pe lemn de 2-5 ani sau direct pe șarpante; zona productivă rămâne apropiată de centrul coroanei, șarpantele nu prezintă pericolul degarnisirii, dar apare frecvent fenomenul alternanței de rodire; prezintă potențial ridicat de producție datorită numărului mare de frunze, si, implicit suprafeței mari de fotosinteză; ramifică în treimea bazală a șarpantelor, fenomen ce se manifestă mai intens pe portaltoii viguroși și mai puțin pe cei de vigoare scăzută (Popescu și colab., 1992).

Tipul II de fructificare – are ca reprezentant soiul Parmen auriu, alături de care mai fac parte și soiurile Frumos de Boskoop, Renet gri de Canada, Renet alb de Canada. Particularitățile acestui tip de fructificare sunt următoarele: șarpantele sunt viguroase și prezintă unghiuri mari de inserție pe trunchi; ramurile de rod sunt reprezentate de țepușe ce se inseră pe ramuri în vârstă de 2-5 ani; zona productivă are un volum mai mare decât la tipul I de fructificare și este mai îndepărtat de șarpante; se menține tendința de ramificare bazitonă, dar se remarcă și dominanța puternică a axului central (Mitre, 2001).

Tipul III de fructificare (standard) – are ca reprezentant soiul Parmen auriu, alături de care mai fac parte și soiurile Frumos de Boskoop, Renet gri de Canada, Renet alb de Canada. Particularitățile acestui tip de fructificare sunt următoarele: șarpantele sunt viguroase și prezintă unghiuri mari de inserție pe trunchi; ramurile de rod sunt reprezentate de țepușe ce se inseră pe ramuri în vârstă de 2-5 ani; zona productivă are un volum mai mare decât la tipul I de fructificare și este mai îndepărtat de șarpante; se menține tendința de ramificare bazitonă, dar se remarcă și dominanța puternică a axului central (Mitre, 2001).

Tipul IV de fructificare – soiul reprezentant este Granny Smith, alături de care aparțin acestui tip și Rome Beauty, Rubra precoce Brevilieri, etc. Aceste soiuri se caracterizează prin ramificații numeroase și lungi ce determină un volum mare al zonei productive; fructificarea are loc pe mlădițe și nuielușe inserate pe lemn de 1-3 ani, lipsind de pe ramurile mai bătrâne; zona productivă migrează spre vârful ramificațiilor lungi degarnisind șarpantele; tendința de ramificare este acrotonă, ce determină un aspect cilindric al pomilor (Chira și colab., 2005).

Tipul V de fructificare (columnar) – soiurile caracteristice sunt Bolero și Wijcik și prezintă următoarele caracteristici: fructifică pe țepușe, burse, vetre de rod inserate direct pe ax; capacitatea de ramificare este foarte redusă; volumul coroanei este redus; creșterile vegetative anuale sunt slabe; internodiile sunt foarte scurte. La pomii dn acest tip, axul reprezintă partea de bază pentru rodire, pe acesta inserându-se ramuri scurte de rod (Babuc, 2012).

Vârsta intrării pomilor pe rod este un caracter de soi moștenit genetic, însă este influențată și de portaltoi și de măsurile agrotehnice adoptate. Există soiuri de măr foarte precoce precum Golden Delicious sau James Grieve, la care ramurile devin florifere încă din primul an de viață. Există însă și soiuri cu intrare târzie pe rod (Renet de Canada sau Frumos de Boskoop) la care ramurile florifere se inseră pe ramuri de semischelet în vârstă de 3-4 ani. În ceea ce privește influența portaltoilor, soiurile altoite pe portaltoi precum M 9, M 26 sau M 27 produc fructe chiar din anul plantării, producția crescând treptat, ajungând în anul III la 40-50 t/ha. Toate acestea situează mărul printre cele mai precoce specii pomicole (Drăgănescu și Mihuț, 2005).

Calitatea fructelor reprezintă de asemenea o caracteristică de soi, dar influențată de portaltoi, tehnologia aplicată și specificul ramurii de rod. Astfel, portaltoii folosiți pentru livezile intensive și superintensive (MM 106, M 7, M 26, M 9) imprimă soiurilor actuale caracterul de calitate a fructelor, iar în ceea ce privește ramurile de rod, fructe de calitatea cea mai bună se obțin de pe nuielușe (Drăgănescu și Mihuț, 2005).

Durata medie de viață a mărului este de 35-40 ani, dar este influențată de soi și în special de portaltoi. Dacă sunt altoiți pe franc, A 2, M 11 sau alți portaltoi de vigoare mare, merii pot avea o durată de viață de până la 50-60 ani, iar în cazul folosirii portaltoilor vegetativi de vigoare slabă sau submijlocie pomii vor avea o durată de viață medie de 20-30 ani dacă sunt cultivați în sistem intensiv. În sistemul de cultură superintensiv, pomii altoiți pe portaltoi de vigoare slabă au o durată economică de viață de 10-15 ani (Popescu și colab., 1992).

Ciclul anual al mărului este caracterizat printr-un repaus de iarnă lung, pornește în vegetație și înflorește târziu (între 20 aprilie și 15 mai, în funcție de zonă), ceea ce face ca în majoritatea anilor să nu fie afectat de acțiunea dăunătoare a brumelor și înghețurilor târzii de primăvară (Drăgănescu și Mihuț, 2005).

Polenizarea este un proces vital pentru toate plantele cu flori. Majoritatea soiurilor de măr sunt autosterile și doar un număr mic se pot autopoleniza. Astfel, polenizarea încrucișată este indispensabilă, sporind legarea și, implicit, numărul de fructe pe pom. Majoritatea soiurilor de măr sunt diploide (2n=34 cromozomi), dar există și soiuri triploide (3n=51 cromozomi) ce prezintă polen neviabil și nu pot fi folosite ca polenizatori: Frumos de Boskoop, Gravenstein, Renet de Canada. De-a lungul timpului s-au observat perechi de soiuri între care polenizarea se poate realiza ușor, dar și perechi intersterile (fenomen mai rar întâlnit la măr). Soiul Starking Delicious formează perechi intersterile cu soiurile Pătul, Clar alb, Parmen auriu, iar soiul Gravenstein cu Crețesc și London Pepping. De asemenea, perechi intersterile formează și unele soiuri rezultate din variații mugurale împreună cu soiurile din care provin: soiul Richared cu Delicious roșu și Starking Delicious dar și perechea Delicious roșu și Starking Delicious. Producția mare în plantațiile de măr este asigurată prin legarea a doar 5-10 % din totalul de flori (Popescu și colab., 1992).

Căderea fiziologică a fructelor de măr are loc într-o primă etapă la aproximativ două săptămâni după fecundare, fiind urmată de o a doua cădere fiziologică ce se înregistrează la începutul lunii iunie, cand fructele au mărimea unei alune. În anumiți ani și la unele soiuri (Parmen auriu), se poate înregistra și o a treia cădere a fructelor (căderea prematură), aceasta având loc între pârgă și cules și creând pagube însemnate (Chira și Pașca, 2004).

Epoca de maturare a merelor se eșalonează pe o perioadă întinsă de timp, grupând soiurile după cum urmează: soiuri de vară, ce se maturează începând de la sfârșitul lunii iunie și până în a doua decadă a lunii august; soiuri de toamnă, care ajung la maturitatea de recoltare începând din ultima decadă a lunii august și până la sfârșitul lunii septembrie; soiuri de iarnă, la care maturitatea de consum se atinge pe parcursul păstrării (Chira și Pașca, 2004).

2.3 PARTICULARITĂȚI TEHNOLOGICE

Particularitățile biologice și tehnico-economice ale mărului reclamă efectuarea de studii și calcule amănunțite atât înainte cât și după înființarea plantației, pentru a se asigura reușita acesteia, recuperarea investiției și obținerea de profit. Pentru a evita unele greșeli ce pot avea consecințe negative de lungă durată, plantațiile de măr, ca de altfel plantațiile pomicole în general, se înființează în baza unui proiect. Acest proiect presupune parcurgerea următoarelor etape: studii prealabile ale condițiilor ecologice, climatice, economice, organizaționale și tehnologice, pregătirea materialului cartografic, redactarea proiectului, transpunerea elementelor proiectului în natură și implementarea acestora (Babuc, 2012).

Implementarea proiectului de înființare a unei plantații de măr presupune punerea în practică a următoarelor aspecte: stabilirea tipului de plantație și sistemului de cultură; alegerea, amenajarea și organizarea terenului; aplicarea măsurilor împotriva eroziunii solului; pregătirea terenului pentru plantare; alegerea sortimentului de soiuri și portaltoi; amplasarea acestora în teren; stabilirea distanțelor de plantare și a formelor de coroană; pichetarea, pregătirea pomilor pentru plantare și plantarea propriu-zisă (Babuc, 2012).

2.31 Producerea materialului săditor

Mărul este o specie care se înmulțește prin altoire pe mărul franc sau pe diferite tipuri selecționate înmulțite vegetativ. În funcție de soiul și portaltoiul utilizat, în cadrul acestei specii se pot obține pomi cu talie diferită: de vigoare redusă, folosiți pentru înființarea plantațiilor cu densitate mare sau pomi de vigoare mare în vederea înființării livezilor cu densitate mică.

O atenție sporită trebuie avută în ceea ce privește combinațiile soi-portaltoi, pentru a evita diferențele de grosime între cei doi parteneri, respectiv, apariția tumefierilor în zona punctului de altoire. Astfel, altoirea trebuie facută după cum urmează: soiuri viguroase pe portaltoi de vigoare mare; soiuri de vigoare mijlocie pe portaltoi de vigoare mijlocie, supramijlocie sau submijlocie și soiuri de vigoare mică sau mijlocie pe portaltoi mai puțin viguroși (Mitre, 2001)

2.3.2 Sistemul de cultură superintensiv

Sistemul superintenstiv este caracterizat prin pomi de talie mică , având o inălțime incadrată între 1,5 m și 2,25 m,care sunt conduși pe cordon vertical sau fus zvelt.

Plantarea se face dupa o schema cu distanțele de 2,5-3,0 m între rânduri și 1,0-1,5 m între pomi pe rând.

După numărul de pomi plantați,culturile superintensive pot sa fie cu densitate mare (1250-2500 pomi/ha) și cu densitate foarte mare (peste 2500 pomi/ha).

În acest tip de cultură,terenul se ocupă integral de către pomi intr-un timp foarte scurt ,3-4 de la plantare. În anul II de la plantare pomul începe sa rodească economic, iar în anul 4-5 de la plantare se atinge potențialul maxim de producție.

Chiar dacă investițiile sunt mari pentru înființarea acestui tip de cultură,ele sunt recuperate în scurt timp.Media de producție poate sa depășească 60-80 t/ha,iar consumul de muncă este relativ mic raportat la producția de fructe iar lucrările de tăiere respectiv recoltare se fac mecanizat sau manual de pe sol.Productivitatea muncii este mare,costul de producție fiind mic ca repercursiune a gradului mare de mecanizare a lucrărilor,mai ales a celor de tăiat și recoltat.

Fig 2.1

Sursă: (http://www.waldeneffect.org/20120914stakeddwarfapples.jpg)

2.3.3 Înființarea unei plantații de măr

La baza reușitei înființării unei plantații de măr stă materialul săditor, care trebuie să fie genetic superior (clonal), fitosanitar sănătos și bine dezvoltat din punct de vedere fiziologic. Pomii destinați plantării trebuie să fie autentici speciei și soiului, să prezinte un sistem radicular întreg și bine dezvoltat și o tulpină dreaptă, fără leziuni și degradări (Gudumac, 2008).

Plantarea pomilor trebuie să aibă loc de preferință toamna, caz în care, pomii pornesc în vegetație în primăvara următoare aproape în aceeași perioadă cu pomii care nu au fost transplantați, beneficiind astfel de toată durata perioadei de vegetație, acumulând suficiente substanțe de rezervă în ramuri și suportând mai ușor gerurile din iarna următoare (Mitre și colab., 2001).

În cazul în care plantarea are loc primăvara, lucrarea are loc atunci când umiditatea solului permite accesul utilajelor, iar temperatura din sol depășește limita pragului biologic. În acest caz, pomii pornesc în vegetație mai târziu (Roman și Ropan, 2008).

Pomii de măr plantați din toamnă sunt supuși pregătirii pentru iernare, prin protejarea (învelirea) trunchiului cu diferite materiale (plasă de sârmă împletită, plasă de plastic, hârtie, etc.) contra rozătoarelor.

Pe parcursul primului an după plantare, solul se menține în stare curată șiafânat. În cazul în care se constată o insuficiență umiditate în sol, biloanele (mușuroaiele) se desfac, prin efectuarea unui lighean se udă cu cel puțin 20-30 litri de apă pentru fiecare pom, apoi bilonul se reface. În perioada de primăvară-vară se recomandă a se aplica 2-3 udări suplimentare ceea ce duce la o prinderea mai înaltă a pomilor, precum și la o dezvoltare mai bună a lor.Primăvara, până la umflarea mugurilor, pomii plantați în livadă se supun tăierii în conformitate cu forma de coroană prevăzută în proiectul plantației.(Babuc și colab., 2009)

2.3.4 Lucrări de întreținere în plantațiile de măr în sistemul superintensiv

Pe durata de exploatarea plantației, tăierease limitează la intervenții care asigură fructificarea pomilor an de an. În unele cazuri se aplică unele lucrări speciale, cum ar fi frângerea și îndoirea (arcuirea) ramurilor, tăierea rădăcinilor cu scopul de a limita creșterea vegetativă a pomilor.

Anual se fac 2-3 intervenții în verde cu scopul eliminării lăstarilor prea viguroși,degajarea vârfului de creștere al axului și asigurării unei garnisiri optime cu formațiuni de rod. Tăierile de fructificare sunt limitate la minimum, practic locul lor este preluat de lucrările de rărire manuală a fructelor, care urmărește menținerea unei încărcături optime de fructe pe pom și evitarea alternanței de rodire.(Gudumac,2008).

În plantațiile superintensive de măr irigate se recomandă întreținerea solului prin înierbarea lui în benzi (zona dintre rânduri) cu diferite tipuri de ierburi perene.Înierbarea plantației poate fi permanentă (pe toată durata de exploatare a plantației) sau temporară (după un număr oarecare de ani terenul se ară și se menținecâțiva ani ca ogor negru, după care se înierbează din nou).Înierbarea poate fi totală, când ierburile cresc pe toată suprafața, sau parțială,când o parte din teren este înierbată, iar alta menținută ca ogor negru sau prinerbicidare. Lățimea benzii înierbate este de 2-3 m, iar a benzii de sub proiecția coroanei 1,0-1,5 m.Înierbarea plantației se face pe cale naturală sau artificială. Înierbarea naturală se obține prin lăsarea benzii dintre rânduri cu ierburi (buruieni) ce cresc spontan.Înierbarea artificială se obține prin semănarea terenului cu amestecuri graminee și leguminoase.Pe parcursul vegetației iarba se cosește anual de 4-6 ori când atinge înălțimea de 10-20 cm și se lasă pe sol în formă de mulci (Gudumac,2008).

Fig 2.2

Sursă:(https://html1-f.scribdassets.com/c6ohnh0g01wuk99/images/13-01c55566cc.jpg)

Cultura mărului prezintă o necesitate superioară de fertilizare față de alte specii pomicole datorită producțiilor mari ce se obțin, datorită numărului mare de pomi la unitatea de suprafață, dar și datorită faptului că terenurile pe care se înființează astfel de plantații au o fertilitate destul de scăzută. Fertilizarea optimă și rațională trebuie să reasigure elementele nutritive consumate de recoltele anterioare, să nu producă reacții antagonice între elementele nutritive și să asigure posibilitatea unei absorbții normale. Administrarea îngrășămintelor este corelată cu vârsta și starea biologică a pomilor, cu soiul și chiar cu condițiile pedoclimatice ale zonei. (Platon, 2006)

Aplicarea îngrășămintelor are loc diferențiat, prin doze, perioade și metode de administrare ce depind de tipul de sol și fertilitatea potențială a acestuia, recoltele preconizate, consumul de nutrienți, etc.

În livezile tinere îngrășămintele se aplică în fâșii de-a lungul rândurilor de pomi, fâșii a căror lățime crește an de an, pentru ca după 3-4 ani să se aplice pe întreaga suprafață. Consumul de azot este superior celorlalte elemente nutritive, de până la 3 părți de azot pentru o parte fosfor și o parte potasiu. Pentru a stimula creșterile, acest raport trebuie asigurat și în plantațiile bătrâne aflate în declin. Dozele recomandate la hectar în perioada de tinerețe a pomilor sunt de 120 kg N, 80 kg P2O3 și 40 kg K2O, iar la 2-3 ani se aplică 20 t gunoi de grajd (Popescu și colab., 1992).

În livezile pe rod crește consumul de potasiu față de cel de azot, fapt de care trebuie să se țină cont în stabilirea dozelor de îngrășăminte, deoarece excesul de azot depreciază calitativ fructele și scurtează perioada de păstrare a acestora. Aplicarea îngrășămintelor în livezile de măr are loc după cum urmează: gunoiul de grajd, fosforul, potasiul și o treime din azot se încorporează în sol toamna, odată cu arătura, iar din restul de azot, jumătate se aplică primăvara după legarea fructelor, iar cealaltă jumătate în timpul creșterii intensive a lăstarilor (Mitre, 2001).

Irigarea este o operație cu caracter obligatoriu în livezile de măr situate în zonele cu precipitații de până la 550-600 mm/an, dar și în restul zonelor, în cazul în care pomii sunt altoiți pe portaltoi de vigoare slabă. Pentru specia măr, epocile optime de udare sunt: înainte de dezmugurit, la 2-3 săptămâni după legarea fructelor, după căderea fiziologică, în perioada creșterii intense a lăstarilor și cu 2-3 săptămâni înainte de recoltat (Drăgănescu și Mihuț, 2005).

Irigarea se face cu norme diferite, în funcție de vârsta pomilor. Astfel, în perioada de tinerețe, se recomandă aplicarea a 2-3 udări pe an cu norme de 250-300 m3 de apă la o udare, iar în cazul livezilor pe rod se fac 4-5 udări pe an cu norme de 450-700 m3 de apă la o udare pe hectar, norma fiind stabilită în funcție de înrădăcinarea pomului (Mitre, 2001).

Normarea încărcăturii de rod este o lucrare executată cu scopul asigurării calității superioare a fructelor, menținerii echilibrului fiziologic al pomilor, dar nu în ultimul rând asigurării unei producții constante an de an. Această lucrare se poate realiza prin metode mecanice sau chimice (Drăgănescu și Mihuț, 2005).

Rărirea chimică se aplică atât florilor cât și fructelor. Rărirea chimică a florilor are loc în faza de înflorire, sau cel mai târziu, la căderea petalelor. Produsele hormonale folosite sunt pe bază de ANA (acid naftilacetic), NAD (naftil acetamidă), sau se pot utiliza și produse comerciale precum Sandolin, Sevin sau Rodofix (Mitre, 2001).

Rărirea manuală a merelor se execută după căderea fiziologică, într-un interval de maxim 40 de zile de la înflorirea primelor flori. Prin această lucrare se înlătură fructele mici, cu forme necorespunzătoare sau atacate de boli, dar și cele normale, în final rămânând un fruct în fiecare inflorescență la distanțe de 10-15 cm unul de altul (Popescu și colab., 1992).

Combaterea bolilor și dăunătorilor reprezintă o verigă deosebit de importantă în tehnologia de cultură a mărului, care îmbină metodele agrofitotehnice cu metodele fizice, mecanice, chimice, biologice și de carantină fitosanitară. Combaterea integrată este cel mai eficient mod de a preveni și combate bolile și dăunătorii, implicând folosirea metodelor menționate mai sus cu scopul de a menține populațiile de agenți patogeni sub pragul biologic de dăunare și de a reduce gradul de poluare (Oprea și Ropan, 2010; Amzăr și Ivașcu, 2003).

Mărul este o specie unde s-au identificat peste 80 de agenți patogeni,64 de specii de insecte și acarieni și 8 specii de nematozi.Trebuie menționat ca aceste organisme dăunătoare culturii mărului nu conviețuiesc in toate zonele de cultură și in zonele unde acestea există,nu toate provoacă daune economice mari.

Recoltarea merelor are loc la maturitatea tehnologică. Momentul optim de recoltare se stabilește cu ajutorul unor indicatori precum culoarea fructelor, mărimea acestora, aspectul semințelor, numărul de zile de la înflorit, suma gradelor de temperatură de la înflorit, fermitatea pulpei, testul amidonului cu iod în iodură de potasiu, etc. (Chira și Pașca, 2004).

Merele se culeg manual, cu peduncul, printr-o ușoare răsucire. Se folosesc saci speciali cu fundul mobil, după care merele se deversează în containere manipulate mecanic. Recoltarea merelor de vară are loc după virarea culorii pieliței, acestea necesitând a fi valorificate într-un interval de timp cât mai scurt, perioada lor de păstrare fiind de doar 7-10 zile. Soiurile de iarnă se maturează pe parcursul păstrării, acestea fiind recoltate cu mult înaintea atingerii maturității de consum (Mitre, 2001).

Tabel 2.1

Complexul de combatere integrată la măr (Calculele sunt pentru 1500 l soluție/ha)

Sursa: (Mitre, 2002; Velichi, 2012; Pașol și colab., 2007)

CAP. 3 CADRUL NATURAL AL ZONEI CLUJ-NAPOCA,JUD,CLUJ

3.1 DATE GEOGRAFICE ȘI CLIMATICE

Județul Cluj, este situat in centrul provinciei istorice Transilvania,în zona nord-vestică fiind al 13-lea județ ca mărime din România.

Se află in zona de contact a trei mari unitați geografice: Podișul Someșan,Munții Apuseni și Câmpia Transilvanieni între Someș și Mureș, o regiune deluroasă care este relativ netedă,cuprinde văi scurte pe care sunt amenajate iazuri.

Județul Cluj este situat pe paralela 47º28’44’’ în nord și pe paralela 46°24'47'' în sud (latitudine nordică) și meridianele de 23º39’22’’ în vest și 24º13’46’’ în est (longitudine estică) . Județul Cluj este centrul provinciei istorice Transilvania și face parte din Regiunea de Dezvoltare 6 Nord-Vest.

Întins pe o suprafață de 6674,4 , reprezintă 2,8% din suprafața totala a României.

Vecinii județului sunt reprezentați la nord de județul Maramureș,in sud județul Alba,est , Bistrița-Năsăud, sud-est de județul Mureș ,nord-vest de județul Sălaj iar la vest se află județul Bihor.

Sub aspect orografic,județul aparține în proporție de aproximativ două treimi spațiului de dealuri, u depresiunile și culoarele corespunzătoare: Depresiunea Huedin și Podișuul Păniceni, Dealurile Clujului și Dejului,Culmea Breaza și Dealurile Sălătrucului,vestul Câmpiei Transilvaniei(Dealurile Ungurașului, Câmpia Fizeșului,Dealurile Cojocna-Sic și Dealurile Aiton-Viișoara) (Pop, 2007).

3.2 RELIEFUL ȘI GEOLOGIA

Relieful județului Cluj este majoritar colinar, deluros (mai mult de două treimi din suprafață) și muntos. Unitățile deluroase aparțin de Podișului Transilvaniei (Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei), iar munții sunt reprezentați de subunitățile Munților Apuseni.

Solul este un element de bază în activitatea agricolă.Element ce necesită o eficientă întrebuințare pentru obținerea productilor de calitate.

În ceea ce privește aprovizionarea plantelor cu hrană, solul este cel mai important factor. În funcție de cantitatea de materie organică prezentă se determină valoarea solului. (Blaga, 2005).

Consecință a factorilor de determinare binecunoscuți, cuvertură de soluri se caracterizează printr-o complexitate destul de accentuată pe măsură ce se coboară de la nivelul claselor la cel al tipurilor,subtipurilor,varietăților etc., această fiind în strânsă relație cu poziționarea județului Cluj în cuprinsul a două unități orografice majore,respectiv spațiul de dealuri și cel montan.În raport cu diferentierile înregistrate de factorii pedogenetici (orografie,temperatură,precipitații,substrat etc.) solurile din unitatea de dealuri se caracterizează prin dominarea solurilor din clasele cernisoluri și luvisoluri, în cadrul acestora evidențiindu-se ca tipuri,cernoziomurile și faeoziomurile,la scare se adaugă,pe areale mai restrânse rendzinele (din clasă cernisoluri),apoi preluvisolurile și luvosolurile (din clasa luvisoluri), precum și o serie de soluri din alte clase, care sunt răspândite pe areale mai reduse (Pop, 2007).

Cernoziomurile și faeoziomurile sunt prezente în jumătatea sudică a fâșiei din Câmpia Transilvaniei corespunzătoare județului Cluj și în Dealurile Mahaceni,pe un areal mai restrâns trecând și pe stânga Someșului Mic, aproximativ între văile Chinteni și Luna, unde temperatura medie anuală coboară,ingerenal cu ceva sub 9 °C, iar precipitațiile înregistrează valori situate în jurul a 600 mm/an,aceste tipuri de soluri dispunând de cel mai bun potențial agricol productiv de pe cuprinsul județului Cluj.Pe areale relativ restrânse,în condiții de prezență a calcarelor eocene (depresiunile Iara-Hașdate și Huedin, Podisul Paniceni etc.) s-au format rendzinele (clasa cernisoluri) (Pop, 2007).

La înființarea colecției didactico-experimentale, în urmă studiului pedologic s-a stabilit tipul de sol existent, fiind vorba despre preluvosolul tipic.

Aceste soluri sunt luvisoluri și se caracterizează morfologic prin prezența orizonturilor: ocric sau malic (Ao, Am), urmat de orizontul orgic ce este intermediar (Bt). (Blaga și colab. 2008).

Materialul parental provine din roci sedimentare, fiind alcătuit din luturi, argile conglomerate, nisipuri, greșii. Conțin elemente bazice toate elementele pe care se formează preluvosolurile. (Blaga și colab. 2008).

Solul are o textură mijlocie,slab diferențiat textural profilului de sol,unde la orizontul Bt se înregistrează un conținut maxim de argilă.

Din punct de vedere chimic, reacția solului este una slab acidă și prezintă valorii mijlocii pentru azotul total, cuprins între 0-50cm.

Fig. 3.1

Sursă: http://pe-harta.ro/judete/Cluj.jpg

3.3 ELEMENTELE CLIMATICE

Caracteristicile climatice ale judetlui sunt în strânsă relație cu poziția teritorială de ansamblu, la care se adaugă specificitatea orografică și locul principalelor unități de relief, în această privință evidențiindu-se prezența unui climat continental moderat, determinat de circulația generală a maselor de aer pe direcția vest-est,în perioada de iarnă dominantă fiind dată de invaziile maritime-polare sau maritime arctice din nord-vest, iar în timpul verii acționează ciclonii nord-mediterani,care aduc aer mai cald și relativ umed (Pop, 2007)

La circulația generală a atmosferei se adaugă modificările condiționate de prezența celor două unități principale de relief din cuprinsul județului, respectiv nord-estul Munților Apuseni și o bună parte din nord-vestul Depresiunii Transilvaniei,acestea introducând,prinpozitie și altitudine, o evidența etajare pe verticală a elementelor climatice,din care apăr, în primul rând, diferențieri în privință duratei de strălucire a Soarelui,situată, în general, la peste 1900 ore/an în zonă de dealuri și în jur de 1750 ore/an în cea montană, care-și pune pregnant amprenta asupra elementelor climatice (Pop, 2007).

3.3.1 Temperatura Aerului

În relație strânsă cu circulația generală a atmosferei și exprimarea orografică din cuprinsul județului,acest element climatic esențial înregistrează medii anuale înscrise într-un ecart ce coboară de la valori care depășesc puțin 8.6 oC în marginea sud-estică a județului (arealul de confluență a Arieșului cu Mureșul,la Turda și Câmpia Turzii fiind de 8.6 oC) pâna în jur de 1-2 oC în arealele cele mai înalte din masivele Muntele Mare și Vlădeasa (1 oC la Vlădeasa) (Pop, 2007).

Livada Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară este amplasată pe un teren cu panta de 35% cu expoziție nord-estică, astfel încât în ultimii 10 ani, temperatura medie anuală a înregistrat valoarea de 9,520C, observându-se o creștere constantă a temperaturii aerului de la an la an.

În anul 2013, temperatura medie anuală din ultimii 13 ani a înregistrat cea mai mare valoare de 16,90C, iar cea mai mică temperatură medie anuală s-a înregistrat de 8,710C,după cum se poate observa în tabelul 3.1,temperaturi înregistrate de stația meteo USAMV Cluj-Napoca.

Temperatura medie 2001-2013 Tabel 3.1

Sursa:Stația meteo USAMV Cluj-Napoca

3.3.2 Precipitațiile Aerului

Reprezintă,după temperatura aerului, al doilea element climatic caracteristic,acestea avănd o semnificație deosebită atât sub aspect cantitativ,cât și al repartiției în timpul anului, cu deosebire în perioada de vegetație. Urmărirea Cantităților medii anuale de precipitații la nivelul județului evidențiază condiționarea acestora de circulația vestică și nord-vestică a maselor de aer prin Poartă Someșana,la care se adaugă și intervenția factorului orografic,inclusiv prin influențele foehnale cu manifestare în arealele de culoare din capătul estic și nord-estic al spațiului montan (Pop, 2007).

Având în vedere determinările menționate,se constată că ecartul de precipitații începe de la mai puțin de 600 mm/an în Culoarul Arieșului Inferior și sud-vestul Câmpiei Transilvaniei până către Cluj-Napoca(564,7 mm/an la Cluj-Napoca, în perioada 1901-2000 și 550 mm/an la Turda), după care urcă repede până la 1400 mm/an sau chiar peste această valoare în arealele dele mai înalte,cuexpunere vestică,din Vlădeasa și Muntele Mare (Pop,2007).

Tabel 3.2

Mediile anuale a diferitelor valori climatice (Cluj-Napoca)

Sursă: (http://en.tutiempo.net/climate/ws-151200.html)

3.3.3 Umezeala aerului

Exprimată prin umezeală relativă, este unul dintre elementele semnificative de cauantificare a caractersiticolor climatice, aceasta arătând gradul de saturare a aerului atmosferic cu vapori de apa,fiind în relație directă cu proveniența maselor de aer și cu situația altitudinală a teritoriului județului (Pop, 2007).

Generalizat,umezeala relativa înregistrează valori medii anuale situate în jur de 80% în spațiul montan,în timp ce în unitatea de dealuri și în culoare(Someșul mic, Someș și Arieșul Inferior) coboară la 74-75%, cu mențiunea că această prezintă valori destul de diferențiate pe parcursul anului, înscriindu-se într-un ecat ce începe cu o umezeală de sub 64 (iulie,în Culoarul Arieșului Inferior) și merge până la peste 88% ( ianuarie și aprilie, în arealele cele mai înalte din spațiul montan) (Pop, 2007).

La nivelul lunilor caracteristice ale celor patru anotimpuri,umezeală relativa prezintă o anumită stare de uniformitate în ianuarie și octombrie,în primul caz valorile medii luane fiind de 84-88% pe aproape întregul cuprins al județului,cele de peste 88% înregistrându-se doar în arealele mai înalte din munții Vlădeasa,Gilău și Muntele Mare, iar în al doilea caz acestea sunt de 76-80% în culoarele Someșului Mic, Someșului Mare, Someșului și Arieșului Inferior și de peste 80% în întreagă unitate de dealuri și de munte.

Față de lunie caracteristice toamnei și iernii,cele de primăvară și vară prezintă în mod firesc,diferențieri mai însemnate (Pop, 2007).

CAP.4 MATERIAL ȘI METODĂ

Experimentele și cercetările au fost efectuate în cadrul colecției didactico-experimentale a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din municipiul Cluj-Napoca. Livada a fost înființată în primăvara anului 2013, se întinde pe o suprafață totală de 2 hectare, din care mărului îi revin 0,62 ha, având următoarele caracteristici: portaltoiul utilizat a fost M9, cu distanțele de plantare de 3,5 x 0,9 m (3200 pomi/ha – sistem superintensiv), forma de conducere fus zvelt, cu tutore individual, întreținerea solului cu interval înierbat și ogor negru pe rând, pe teren în pantă de 35% cu expoziție nord-estică, amenajat în terase, cu trei rânduri de pomi pe terasă, speciei măr fiindu-i destinate două terase. Întreaga livadă este echipată cu sistem de fertirigare prin picurare Dozatron și cu plasă antigrindină.

4.1 OBSERVAȚII ȘI MĂSURĂTORI

Pentru realizarea observațiilor și măsurătorilor au fost consultate Normele UPOV.

Diametrul trunchiului a fost determinat prin măsurarea cu șublerul trunchiului fiecărui pom luat în studiu la 30 cm înâlțime față de sol.

Producția de fructe pe pom s-a determinat prin cântărirea fructelor recoltate de pe fiecare pom în parte.

În ceea ce privește fructele, observațiile au fost făcute pentru fiecare pom studiat în parte, pe 10 fructe, recoltate la maturitate de consum. Greutatea fructelor s-a determinat prin cântărirea pe balanța electronică, iar valorile medii s-au obținut prin raportarea la numărul de fructe, exprimarea fiind în grame.

Conținutul de substanță uscată, exprimat în oBrix, a fost determinat cu ajutorul refractometrului JK-SR-110ATC. Pentru realizarea analizei s-a folosit sucul proaspăt stors din fructele ajunse la maturitatea de consum.

4.2 DESCRIEREA MATERIALULUI SĂDITOR

În cadrul cercetărilor efectuate în colecția didactică a USAMV Cluj-Napoca au fost luate in studiu cinci soiuri de măr: Gala Mitchgla,Summerred,Gala Schinga,Gala Galaxy Selecta,Gala Must.Soiuri altoite pe portaltoiul M9.

4.2.1 Portaltoiul utilizat

Portaltoiul M9 este cel mai cunoscut și folosit portaltoi pe plan mondial de tipul dwarf,pentru plantațiile super intensive.

Sinonime: Malling 9, Malling IX,EM IX,EMLA 9,T340

Caracteristic prin vigoare mică care o imprimă altoiului,portaltoiul M9 nu drajonează,are o înrădăcinare slabă și necesită spalier pentru înființare.

Se pretează pentru soluri fertile și cu suficientă umiditate,fiind sensibil la secetă, iar față de ger are o rezistența satisfăcătoare.

Pomii altoiți pe M9 se pretează următoarelor tipuri de coroană : fus zvelt,fus tufă(spindlebush),cordon oblic sau cordon vertical.

Din cauza rădăcinilor scurte este recomandat să fie folosit la infintarea plantatilor cu o pantă de până la 6% și pe luncile râului din zonele înalte.

Este sensibil la păduchele lânos , cancerul bacterian și secetă, de aceea se recomanda a se utiliza sistem de irigat.

Fig 4.1

Sursă: (http://www.blackmoor.co.uk/images/rootstock_large.gif)

4.2.2 Soiurile luate în studiu

Soiul Gala Mitchigala este un soi nou produs in Noua Zeelandă de către Waimea Nursery, este o mutație a soiului Gala.Pomul are o vigoare medie de creștere iar ca polenizatori se recomandă soiurile Braeburn,Granny Smith,Cox,Fuji,Golden Delicious,Idared sau orice alt soi diploid care are aceași perioada de înflorire ca și soiul Gala Mitchgla , de asemenea este un bun polenizator pentru soiurile Bramley și Cox.

Gala Mitchigla prezintă tipul III de fructificare,adica șarpantele sunt viguroase și prezintă unghiuri mari de inserție pe trunchiul acestuia iar ramurile de rod sunt reprezentate de țepușe ce se inseră pe ramuri în vârstă de 2-5 ani.

Perioada de recoltat incepe cu mijlocul lunii septembrie,fructele sunt mici,rotunde sau ușor conice, cu un diametru ce variaza între 65-80 mm ,culoarea pieliței de fond este galben-orange,acoperit de un roșu aprins,prezintă pruină.Miezul fructului are o culoare alb-gălbuie,suculent ,crocant și compact , la gust este ușor dulce cu un conținut de zaharuri de aproximativ 13,7% iar din cauza aciditații care lipsește are un gust fad.

Acest soi este sensibil la rapăn (Venturia inaequalis) , precum și la cancerul deschis al ramurilor (Nectria galligena).

Se pretează depozitării pana in luna decembrie al aceluiași an.

Fig 4.2

Sursă: (http://www.agromig-sadnice.com/wp-content/uploads/2015/06/gala-mitchgla.jpg

Fig. 4.3

Mitchigala,Usamv Cluj-Napoca

Sursă:Fotografie originală

Soiul Summerred – Este un soi canadian obținut prin încrucișarea soiurilor McIntosh și Golden Delicious.

Pomul este de vigoare supramijlocile și aparține tipului III de fructificare.

Fructele sunt mijlocii,de formă tronconic-alungită,colorate în roșu viu,cu puncte subcutanate albicioase.Pulpa este de culoare albă și mai tare decât cea a soiurilor de vară,uneori pulpa imediat sub pieliță are culoarea roz.Gustul este acrișor,parfumat.Fructele se matureaza la mijlocul lunii august și se pot păstra pâna la începutul lunii octombrie.Este un soi de perspectivă (Mitre , 2008).

Fig 4.4

Summerred

Sursă: (http://www.sonneruplund.dk/foto%20apples/summerred/summerred5.jpg)

Fig. 4.5

Summerred

Sursă: Fotografie originală

Soiul Gala Schinga face parte din sortogrupul “Gala”, cu proprietăți relativ asemănătoare.

Pomul este de vigoare medie,având un randament foarte bun de producție.

Fructul este de mărime medie,fond galben iar culoare de acoperire este un roșu puternic,are pulpa ușor gălbuie și este foarte suculent.

Fig. 4.6

Sursă: Fotografie originală

Fig. 4.7

Sursă:Fotografie originală

Soiul Gala Galaxy Selecta – Este un soi relativ nou,cu o maturare de 25 de zile mai rapidă decât la soiul Golden Delicious.

Culoarea fructelor este una ușor gălbuie,cu striații puternic colorate în roșu,mai proeminente decât la soiul Gala Mitchigala,de asemenea are o rezistența sporită la transport și depozitare,depreciindu-se greu în timp.

Fig 4.8

Sursă: (http://trorchard.com)

Soiul Gala Must – soi originar din Noua Zeelandă. Pomul are vigoare mijlocie, cu coroana tabulară, bine ramificată. Fructul este de mărime mijlocie spre mare, de formă sferică, având culoarea de bază galbenă, iar cea de acoperire, roșu intens. Se maturează la sfârșitul lunii August și se păstrează aproximativ 3 luni de zile.

Fig 4.9

Gala Must

Sursă: (http://img.21food.com)

CAP. 5 REZULTATE ȘI DISCUȚII

5.1 ÎNĂLȚIMEA POMILOR

Înalțimea pomilor este un element important în determinarea vigorii pomilor,pentru folosirea acestora in sistemul super-intensiv de cultură.

Cu o înalțime recomandată de maxim 2.5 metri,tăierile de fructificare se pot face mult mai ușor iar culesul se poate efectua atât manual cât și mecanizat,nefiind nevoia de a folosii o scară pentru recoltarea fructelor.

Această înalțime fiind pretabilă pentru folosirea unui sistem antigrindină,pentru protejarea culturii in caz de cataclism natural.

Sinteza rezultatelor privind înălțimea pomilor (m), la soiurile de măr studiate.

Tabel 5.1

Rezultatele privind înălțimea pomilor (m), la soiurile de măr studiate, sunt prezentate în tabelul 5.1.Din cele 5 soiuri analizate, 4 prezintă diferențe asigurate statistic față de media experienței,considerată și martor, soiurile Gala Mitchgala și Gala Galaxy Selecta prezintă diferențe semnificativ poizitive,față de martor, soiul Gala Schinga distinct semnificativ negative și soiul Summerred semnificativ negative, iar soiul Gala Must nu prezintă diferențe asigurate statistic față de media experienței în ce privește înălțimea pomilor (m) .

5.2 DIAMETRUL TRUNCHIULUI

Diametrul trunchiului este un element ce determină vigoarea de creștere a pomului precum și abilitatea acestuia de a aproviziona mai eficient,restul organelor aeriene.Vigoarea pomului se află în strănsă legatura cu durata de viață și de productivitate a unui pom

Diametrul trunchiului este direct influențat de tipul portaltoiului folosit, astfel un portaltoi de vigoare mică,imprimă acestuia o vigoare de creștere redusă,iar un portaltoi de vigoare mare,imprimă o creștere masivă.

Decizia tipului de portaltoi folosit, se face dupa destinația pomilor în diferitele sisteme de cultură,fiind spus, se alege un portaltoi de vigoare mică pentru plantațiile superintensive.

Sinteza rezultatelor diametrului trunchiului (mm), la soiurile de măr studiate.

TABEL 5.2

Analizând rezultatele privind diametrul trunchiului(mm) se poate afirma că doar 3 soiuri prezintă diferențe față de proba martor care este media experienței.

Soiurile Gala Mitchigala și Gala Galaxy Selecta prezintă diferențe foarte pozitiv semnificative,obținând cel mai mare diametru,fața de martor,Gala Schinga a înregistrat diferențe foarte semnificativ negative,iar soiurile Summerred și Gala Must au obținut diferențe nesemnificative față de media experienței,considerată ca și martor.

5.3 PRODUCȚIA DE FRUCTE PE POM

Producția de fructe a unui pom este elementul care determină decizia finală in alegerea soiurilor pentru înființarea unei livezi.

Această medie este direct influențată de precocitatea intrării pe rod a pomilor,numărul de fructe pe pom,greutatea acestora sau fenomenul alternanței de rodire.

O medie mare a fructelor pe pom înseamnă o producție mai mare de fructe la hectar,care este corelată cu greutatea și calitatea acestora.

Un număr prea mare de fructe pe pom duce la deprecierea acestora,avănd un impact economic negativ,de aceea se recomandă a se face lucrarea de rărire a florilor,pentru a se obține fructe de calitate superioară.

Sinteza rezultatelor producției de fructe pe pom (g), la soiurile de măr studiate

Tabel 5.3

Urmârind producția de mere la soiurile studiate,afirmăm ca 3 soiuri,Gala Mitchigala,Summerred și Gala Must, au obținut diferențe nesemnificative față de proba martor, care este media experienței (3440.4 g),în schimb ce Gala Schinga a obținut o diferență negativă (2765 g),iar la polul opus Gala Galaxy Selecta a înregistrat valori pozitive (4210 g).

5.4 GREUTATEA FRUCTELOR

Greutatea fructelor diferă de la un soi la altul,pe baza acestor informații se poate determina in concordanță cu producția de fructe pe pom,producția raportată la hectar.

Normarea încărcăturii de rod,calitatea superioara a tăierilor de rodire,precum și urmarea unui program de fertilizare bine stabilit,au un impact pozitiv final asupra masa fructelor.

Fructele prea mici sunt mai puțin căutate de către consumatori,fiind preferate fructele de mărime medie spre mare.

Sinteza rezultatelor privind productivitatea fructelor, apreciată în funcție de greutatea fructului (g), la soiurile de măr studiate.

Tabel 5.4

În urma efectuării măsurătorilor privind greutatea fructelor,soiul Gala Galaxy Selecta a înregistrat o medie de 295.5 grame,fiind mai mare cu 18.1% față de media experienței (249.9 grame),în schimb ce soiurile Gala Mitchigala și Gala Schinga au înregistrat valori negative cu medii de 194.9 grame, respectiv 205 grame.

Soiurile Summerred și Gala Must au raportat valori nesemnificative.

5.5 CONȚINUTUL IN ZAHĂR

Conținutul in zahăr împreuna cu aciditatea titrabilă reprezinta esențialul în realizarea gustului echilibrat al fructelor.Este elementul care determină calitatea fructelor din punct de vedere gustativ.

Conținutul în zahăr și înțelegându-se de la sine gustul merelor,diferă de la un soi la altul.

Zahărul din fructe este determinat cu ajutorul refractometrului și se măsoara în grade Brix(oBrix) care este egal cu 1 gram de zaharoză în 100 de grame de soluție și reprezintă concentrația soluției în procente din greutate(% g/g).

Sinteza rezultatelor privind calitatea fructelor, apreciată în funcție de conținutul în zahăr (%), la soiurile de măr studiate.

Tabel 5.5

Rezultatele analizei conținutlui în zahar și analiza statistică a datelor ne arată că soiul Gala Must a obținut diferențe distinct semnificative pozitive față de proba martor,adică media experienței,iar soiurile Gala Mitchigala și Summerred au obținut diferențe negative,în timp ce soiurile Gala Schinga respectiv Gala Galaxy Selecta au rămas pe aceași linie de plutire obținând rezultate nesemnificative fața de proba martor.

Cap.6 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Conform analizelor și interpretarea informatilor finale, observăm că soiurile studiate din colecția didactică USAMV Cluj-Napoca,sunt pretabile pentru cultivarea acestora în arealul orașului Cluj-Napoca,în sistem de cultură superintensiv.

Urmărind înălțimea pomilor,se relevă faptul că soiul Gala Galaxy Selecta a obținut cea mai mare valoare (2.4 m) , cu 0.2 m mai mare față de media experienței (2.2 m),fiind urmat se soiul Gala Mitchigala cu 2.3m apoi de Gala Must cu o valoare de 2.2m ,iar soiurile Summerred și Gala Schinga au înregistrat valori de 2.0m respectiv 1.9 m

Referitor la media diametrului, media experienței,care este considerată martor a înregistrat o valoare de 30.5 mm, unde soiul Gala Mitchigala, împreună cu Gala Galaxy Selecta au obținut cele mai mare rezultate; 36,8mm și 36,1mm, iar la polul opus Gala Schinga se află cu un diametru de 22.1mm,între extreme, apropiat de media experienței se află soiurile Summerred (28.3mm) și Gala Must (29,2mm)

Soiul cu cea mai mare producție de fructe pe pom(g) , este soiul Gala Galaxy Selecta cu 4210 g,valoare ce este cu 22.4% mai mare decât media experienței (3440.4g),valori apropiate de medie au obținut soiurile Gala Mitchigala(3500g),Summerred(3624g) și soiul Gala Must(3103g).

Cea mai mică producție a fost înregistrată de soiul Gala Schinga cu doar 2765g fructe pe pom.

Din punct de vedere al greutății fructelor, s-a distins soiul Gala Galaxy Selectă cu o greutate de 295.2 g iar diametral opus se află soiurile Gala Mitchigala cu 194.9g și Gala Schinga cu 205.0g iar soiurile Summerred și Gala Must cu valorile de 285.2 g și 269,3g , sunt apropiate de media experienței care are o valoare de 249.9 g.

Soiul cu cel mai mare conținut în zahăr s-a dovedit a fi soiul Gala Must cu (14.6 0Brix),față martor, adică media experienței(14.0 0Brix) soiurile Gala Mitchigala și Summerred au obținut valori mai mici, (13.7 0Brix) respectiv (13.6 0Brix), soiul Gala Schinga a obținut valoarea de (14.2 0Brix) iar Gala Galaxy Selecta (13.8 0Brix).

Se recomandă cultivarea în continuare a cultivarelor analizate, în arealul Cluj-Napoca, precum și efectuarea analizelor de sol de macro și microelemente dar și a reacției solului pentur aplicarea corectă a programelor de fertilizare în comformitate cu producțiile planificate și corectarea reacției solului.

Pentru a obține producții mari și de calitate este absolut necesar aplicarea măsurilor agrotehnice specifice,,folosirea unui sistem de susținere,irigarea culturii,mai ales în perioadele de secetă, precum și folosirea unui sistem antigrindină pentru protecția pomilor,fenomen specific zonei.

Referitor la soiurile studiate ,soiul Gala Galaxy Selecta s-a dovedit a fi cel mai productiv, având cele mai mari fructe, precum și cea mai mare producție de fructe pe pom, desii soiul Gala Mitchigala este al 2-lea ca și productivitate , acesta a obținut cele mai mici valori în cadrul analizei a greutății fructelor, element ce duce la deprecierea calității acestora în comparație cu soiul Gala Galaxy Selecta.

Cu toate că valorile medii ale conținutului în zahăr s-au dovedit a fii apropiate, pentru cei care preferă fructe cu un gust mai acrișor este recomandat soiul Summerred, iar pentru cei ce vor ceva mai dulce,Gala Must este soiul recomandat.

BIBLIOGRAFIE

Amzăr V., A. Ivașcu, 2003, ”Ghid de identificare și combatere a principalelor boli și dăunători la speciile pomicole”, Editura Medro, București

Ardelean M., R. Sestraș, M. Cordea, 2007, ”Tehnică experimentală horticolă”, Editura Academic Pres, Cluj- Napoca

Babuc V., 2012, ”Pomicultura”, Tipografia Centrală, Chișinău.

Babuc V., A. Peșteanu, E. Gudumac, A. Cumpanici , 2013, ”Producerea merelor”, Editura ACED, Chișinău.

Blaga Ghe., L. Paulette, S. Udrescu, F. Filipov, I. Rusu, D. Vasile, 2008, ”Pedologie”, Editura Mega, Cluj-Napoca.

Bordeianu T., D. Cvasnîi, 1954, ”Mărul”, Editura Agro-Silvică de Stat, București.

Brown, J., P. Caligari, 2008, An Introduction to Plant Breeding, Ed. Blackwell.

Bunea A., 2002, ”Tehnologia înființării și întreținerii livezilor”, Editura Univerității din Oradea, Oradea

Chira A., L. Chira, Fl. Mateescu, 2005, ”Pomii fructiferi”, Editura M.A.S.T, București.

Chira I., I. Pașca, 2004, ”Cultura mărului”, Editura M.A.S.T., București.

Cimpoieș G., V. Bucarciuc, I. Caimacan, 2001, ”Soiuri de măr”, Întreprinderea Editorial-Poligrafică Știința, Chișinău

Cimpoieș G., 2012, ”Cultura mărului”, Editura Bons Offices, Chișinău.

Cosmulescu S., A. A. Baciu, 2003, ”Pomologie – Îndrumător de lucrări practice”, Tipografia universității din Craiova, Craiova

Cosmulescu S., 2008, ”Ecologia sistemelor antropice pomicole”, Editura Sitech, Craiova

Drăgănescu E., E. Mihuț, 2006, ”Cultura speciilor pomicole”, Editura Waldpress, Timișoara

Gudumac E., 2008, ”Înființarea și exploatarea livezilor superintensive de măr (cu pomi de tip knip-baum)”, Chișinău

Istvan G., 2003, ”Cultura eficientă a mărului de calitate superioară”, Editura Gryphon, Brașov

Lazăr V., 2006, ”Tehnologia păstrării și industrializării produselor horticole”, Editura Academic Pres, Cluj-Napoca

Loyld Collett, 2011, ”About The Apple- Malus domestica”

Mihăescu G., 2007, ”Pomicultura de la A la Z”, Editura ASAB, București.

Mihuț E., 2005, Cultura pomilor fructiferi”, Editura Waldpress, Timișoara.

Mitre V., G. Ropan, I. Mitre, 2001, ”Pomicultură aplicată”, Editura Academic Pres, Cluj-Napoca

Mitre V., 2001, ”Pomicultură specială”, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca.

Oprea Ș., G. Ropan, 2010, ”Pomicultură generală”, Editura Academic Pres, Cluj-Napoca

Pașol P., I. Dobrin, L. Frăsin, 2007, ”Tratat de entomologie specială”, Editura Ceres, București

Platon I. V., 2006, ”Fertilizarea extraradiculară a mărului”, Editura Academic Pres, Cluj-Napoca.

Popescu M., I. Milițiu, N. Ghena, M. Mitu, 1974, ”Pomicultură specială”, Editura didactică și pedagogică, București.

Popescu M., I. Milițiu, V. Cireașă, I. Godeanu, N. Cepoiu, Ghe. Drobota, G. Ropan, P. Parnia, 1992, ”Pomicultură (generală și specială)”, Editura didactică și pedagogică, București.

Roman I., G. Ropan, 2008, ”Pomicultură generală”, Editura Acadmic Pres”, Cluj-Napoca

Schmid H., 1999, ”Pomii și arbuștii fructiferi. Lucrări de tăiere”, Editura M.A.S.T., București

Sestraș R., 2004, ”Ameliorarea speciilor horticole”, Editura Academic Pres, Cluj-Napoca

Velichi E., 2012, ”Fitopatologie generală și specială”, Editura univeritară, București

***, Stația meteo USAMV Cluj-Napoca

***, www.agromig-sadnice.com

***, www.blackmoor.co.uk

***, http://en.tutiempo.net

***, www.faostat.fao.org

***, www.orangepippin.com

***, http://pe-harta.ro/judete/Cluj

***, www.schniga.com

***, www.sonneruplund.dk

***, www.trochard.com

***, www.waldeneffect.org

***, http://wikimedia.com