Cercetari Privind Comertul cu Articole de Incaltaminte pe Piata Galatiului
Cercetări privind comerțul cu articole de încălțăminte pe piața Galațiului
Cuprins
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………4
CAPITOLUL I. Rolul și importanța industriei ușoare a încălțămintei…5
1.1. Industria ușoară. Locul și rolul în economie………………………………………5
1.2. Încălțămintea………………………………………………………………………………..6
1.3. Materiale utilizate pentru confecționare…………………………………………….10
CAPITOLUL II. Evoluția producerii și comercializării produselor de încălțăminte în Europa și România……………………………………………………….22
2.1. Evoluția industriei ușoare de încălțăminte………………………………………….22
2.2. Distribuția de încălțăminte din România……………………………………………..32
2.3. Comerțul în magazine cu no-name, specializate………………………………..35
2.4. Comerțul online, avantaje comparative ale un or site-uri- evaluare comparativă (parte economică)……………………………………………………………….39
CAPITOLUL III. Rolul și importanța industriei ușoare a încălțămintei pe piața Galațiului………………………………………………………………………………….45
3.1. Încălțămintea pe piața galațiului……………………………………………………..45
3.2. Situația economico financiară a firmei de încălțăminte S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați…………………………………………………………………………………52
CONCLUZII………………………………………………………………………………………….66
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………..68
ANEXE……………………………………………………………………………………………70
INTRODUCERE
Formarea unei economii de piață reale cu o structură renovată și funcționabilă eficient este un proces complex și multilateral de reorganizare radicală a vieții social-economice a societății. În procesul desfășurării acestor transformări, se rezolvă în mod consecvent și problemele privind reformarea macroeconomică în ansamblu, relansarea sectorului real al economiei. În acest sens o atenție deosebită merită să i se acorde industriei ușoare una din ramurile de bază ale economiei naționale, căruia îi revine o treime din volumul total al industriei. Această ramură în multe cazuri determina starea pieței interne a mărfurilor de consum. Reflectând tendințele generale ale dezvoltării economiei, vom constata că industria ușoară dispune de posibilități reale care permit realizarea cu succes a unor reforme de structură, de perfecționare a mecanismelor economice.
Industria ușoară, ca și întreaga economie națională, pe parcursul ultimelor zece ani, se află în stare de criză. Crizele principale ale acestei situații sunt: ruperea relațiilor economice cu partenerii tradiționali și creșterea bruscă a prețurilor la materialele prime și resursele energetice ceea ce a făcut imposibil folosirea pe deplin a capacităților de producție, importul necontrolat care a complicat în mod serios activitatea producătorilor local,i necorespunderea nivelului tehnologic de producere și a calității producției autohtone cu cerințele contemporane, administrarea economică ineficientă în condițiile economiei de piață, a activităților de marketing pe piețele de peste hotare.
Importurile din țările asiatice sunt în creștere, iar la produsele venite din afară sunt practicate prețuri de dumping, producătorii autohtoni trebuie să-și creeze și să investească în propriul brand/marcă. În momentul de față sunt puține companii românești recunoscute pe piața autohtonă de încălțăminte prin brand și calitate, prețurile produselor oferite de acestea sunt destul de piperate față de produsele de import.
CAPITOLUL I.
Rolul și importanța industriei ușoare a încălțămintei
1.1. Industria ușoară. Locul și rolul în economie
Industria încălțămintei continuă să fie un sector industrial important în România, sub toate aspectele:
– 5,2% din salariații din industria românească lucrează în acest sector (94.300 în 2004)
– 8,9% din exporturile României constau în exporturi de încălțăminte;
– 4,5% din importurile României au constat în încălțăminte;
– 1,6% din producția industrială a României se realizează în acest sector
Piața articolelor sportive se va dubla până în 2020, în condițiile în care românii vor fi dispuși sa cheltuiască sume tot mai mari pentru a duce o viață sănătoasă. Valoarea pieței de echipament sportiv în prezent este apreciată ca fiind de aproximativ 30-35 de milioane de euro, iar în principiu, se estimează că se va păstra curba ascendentă de creștere cu peste 25% anual. Tendința de creștere este constantă de câțiva ani de zile, depășind estimările inițiale ale producătorilor din acest segment. Se prevede o creștere constantă de 10-15% pe an pentru piața de echipament sportiv, în condițiile în care consumatorul român va continua să facă sport, dar și să fie mai atent la cum arată atunci când face sport, pentru că in ultimii ani s-a renunțat la lucrurile de calitate îndoielnică și sunt căutate mărcile sportive cu notorietate mare în lume.
Producătorii români de incălțăminte sunt concentrați aproape exclusiv pe exporturi, atrași de avantajele de a produce în lohn: piața de desfacere și materiile prime asigurate, plata pe loc din partea clienților, lipsa cheltuielilor de creație și proiectare. Eliminarea taxelor vamale pentru UE la produsele de pielărie-încălțăminte din România a permis creșterea exporturilor și a importurilor din și în UE. Preferințele românilor sunt înclinate suficient de mult spre zona fashion. Marea majoritate a lor achiziționează și privesc articolele sportive cu destinația de petrecere a timpului liber. Există însă și o categorie ale cărei preferințe țin de destinatia finală, în speța sportul pentru care sunt achiziționate, iar în acest caz importante devin caracteristicile de inovație ale produsului.
Consumatorul român evoluează din punctul de vedere al preferințelor, cele mai dinamice fiind femeile. Pe segmentul femei, potențialul de creștere este mai mare, pentru că începe să fie asimilată tot mai mult ideea de confort al îmbrăcămintei și încălțămintei inclusiv și pentru petrecerea timpului liber. Mai mult decât atât, s-a observat că la nivel general, consumatorul evoluează din punct de vedere educativ, își diversifică constant nevoile și asteptările față de un produs. Pe piața echipamentelor sportive din România activează mărci cunoscute ca: Adidas, Nike, Puma, Reebok sau Lotto. Sub aceste mărci se comercializează pe piața românească pantofi sport, echipamente pentru sportivi profesioniști cât și îmbrăcăminte casual pentru segmentul tinerilor.
1.2. Încălțămintea
Încălțamintea este un produs de maximă necesitate pentru om, care a aparut din cele mai vechi timpuri. Cu mii de ani în urmă, oamenii au cautat fel de fel de soluții pentru a-și proteja picioarele de frig și umezealș. Astfel, au apărut primele modele de încălțăminte. Pe atunci, pe nimeni nu interesa forma și aspectul acestora, singura preocupare fiind aceea de a se apara de vitregiile vremii. În prima etapă a dezvoltarii societății omenești, încălțămintea era formată dintr-o bucată de piele brută, netăbăcită, înfășurată strâns în jurul piciorului și fixată de glezna cu o curelușă de piele.
O dată cu apariția primelor unelte rudimentare de cusut, confecționate din piatră, os sau lemn, omul preistoric a putut să-și îmbunătățească tehnica de producere a încălțămintei, prin coaserea ei cu ajutorul tendoanelor de la animale sau al unor curelușe subțiri din piele. Acest model de încălțăminte a fost purtat de către populația saracă chiar până în secolele al XI-lea și al XII-lea. O variantă a acestui tip de încălțăminte este și opinca, foarte raspândită în țara noastră și cunoscută încă de pe vremea sciților. Apariția mașinii de cusut, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a permis trecerea la confecționarea părții de sus a încălțămintei din mai multe piese, cu proprietăți diferite, în funcție de uzura diferită la care sunt supuse, usurâd, totodată, și împreunarea prin coasere a părții superioare cu cea de jos.
În ultimul secol, fețele încăltămintei nu s-au schimbat decât puțin, doar ca formă și aspect, după cerințele modei. În schimb, partea de jos a început să sufere schimbări esențiale în momentul în care au început să fie utilizate pe scară largă materialele de înlocuire a pielii cu lemn pentru glencuri și tocuri, cu cauciuc și mase plastice pentru talpă. O dată cu înlocuirea materialelor pentru talpă se schimbă și metodele de fixare a pieselor componente ale încălțămintei, folosindu-se unele de mare productivitate, ca lipirea și vulcanizarea. Pîna spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, forma interioară a încălțămintei era simetrică, fiind total necorespunzătoare și incomodă din cauza asimetriei picioarelor. Treptat, s-a trecut la confecționarea încălțămintei asimetrice, a cărei forma interioară se apropie din ce în ce mai mult de forma piciorului.
În această categorie de mărfuri nealimentare sunt incluse bunuri de consum destinate protejării piciorului împotriva acțiunii factorilor de mediu (umiditate, temperatură, acțiuni mecanice și chimice), care au în același timp și un rol ortopedic, facilitând mersul și împiedicând deformarea piciorului. Funcțiile de bază ale încălțămintei sunt:
• funcția de protecție împotriva agenților mecanici, termici sau a apei (realizată prin alegerea unor materiale cu proprietăți adecvate și a unor tehnologii de fabricare în concordanță cu destinația încăltămintei);
• funcția ortopedică, împiedicând deformarea piciorului și facilitând echilibrul corpului, atât static cât și dinamic (realizată prin alegerea modulului și dimensiunilor);
• funcția de igienă și confort, concretizată prin menținerea unui microclimat optim la nivelul piciorului și a sănătății organismului (prin alegerea unor materiale cu structură și compoziție chimică adecvată);
• funcția estetică (exprimată prin formă, model, culoare, luciu, etc.).
Părțile componente ale încălțămintei sunt împărțite în două grupe:
• piese care formează partea de sus a încălțămintei (piese exterioare sau fețe, piese intermediare sau întărituri și piese interioare sau căptușeli);
• piese pentru partea de jos a încălțămintei (piese exterioare sau de uzură și piese interioare sau de legătură).
Factorii care influenteaza calitatea încălțămintei:
Ambalarea. Dacă procesul de ambalare nu se realizează corespunzător produsul finit poate avea de suferit astfel:
• Dacă nu se adaugă naftalină orice insectă consumatoare de textile poate deteriora produsul finit;
• Dacă nu se adaugă substanțele care mențin umiditatea la nivelul optim astfel încât să nu sufere modificări ale lipiturii.
Marcarea și etichetare. Acest proces trebuie făcut în conformitate cu standardele legale în vigoare
Transportul. Trebuie făcut în condiții optime: temperaturi 10-30oC, umiditate optimă, evitarea fenomenelor meteorologice care ar putea afecta calitatea produselor (succesiunea îngheț-desgheț, intemperii și alte fenomene meteo)
Depozitarea se urmează acceleași reguli ca la transport.
Standardul de viață actual al populației, precum și cerințele mereu crescânde ale acesteia, necesită o atenție deosebită asupra produceri încălțămintei. Pentru a satisface cât mai mult cerințele cumpărătorilor și pentru a crește mereu volumul desfacerilor în comerț, este necesar să se țină cont de următoarele cerințe ale consumatorilor față de caracteristicile încălțămintei:
Comportarea la purtare se referă la asigurarea unor proprietăți de igienă și protecție a piciorului la un mers normal. Încălțămintea trebuie să fie impermeabilă, dar să permită totodată r să permită totodată „respirația piciorului”, să-l apere de frig, să nu-i producă prea multă căldură, să-i mențină umiditatea și temperatura corespunzătoare.
Comoditatea și confortul sunt cerințe influențate de proprietățile materialelor din care este confecționată încălțămintea, de greutatea și dimensiunile încălțămintei, de adaptarea încălțămintei la forma piciorului.
Creșterea duratei de exploatare a încălțămintei necesită folosirea unor materiale corespunzătoare calitativ, a unui proces tehnologic bine executat, a posibilităților de reparare ușoară a încălțămintei.
Aspectule estetic exterior conform liniei moderne, pentru satisfacerea unor materii prime și auxiliare corespunzătoare fiecărui sortiment de încălțăminte, prin folosirea unor sisteme de confecționare și finisare adecvate, prin alegerea unor modele și calapoade corespunzătoare.
În concepția modernă, rolul controlului este de a acționa și interveni în mod operativ pentru ca produsul final să corespundă condițiilor cerute, să îndeplinească calitatea de conformitate sau altfel spus, toate elementele care caracterizează produsul final să corespundă cu cele inscrise în documentația de proiect, pe desenele de ansamblu sau în contract. Metodele de control al calității în procesul de fabricație au în vedere toate etapele de realizare a unui produs și sunt următoarele:
a. Autocontrolul;
b. Controlul în lant;
c. Controlul integral;
d. Controlul prin sondaj empiric;
e. Controlul statistic al calității
În ceea ce privește încălțămintea, verificarea calității ține de etichetare și materiile prime folosite. Reglementările din acest domeniu se aplica tuturor produselor care sunt destinate sa protejeze și să acopere piciorul, excepție făcând încalțămintea second-hand (Conform HG 329/2001 sunt interzise importul, comercializarea, distribuirea gratuită a încalțămintei folosite (abrogată de HG nr.1.822/2005, ce intra în vigoare de la 1 ianuarie 2007), încălțămintea de protecție, încalțămintea pentru jucării si încalțămintea la producerea căreia s-au folosit substante și preparate chimice periculoase, dăunatoare sanatății și interzise comercializării.
Verificarea calității încălțămintei se face pe loturi – Un lot trebuie să conțină încălțăminte de același fel (cizme, ghete, bocanci, pantofi etc.) și destinație (bărbați, femei etc.) confecționată din același materiale, în același sistem de confecționare și cu același model. Caracteristicile de calitate ale încălțămintei se verifică pe baza documentelor în vigoare, urmărindu-se totodată concordanța cu modelele avizate și convențiile între părți.
Se execută, de regulă, verificări care nu distrug produsul, se urmărește aspectul, felul materialului, dimensiunile, confecționarea, marcarea și ambalarea. Dacă apar incertitudini referitoare la calitatea încălțămintei se continuă cu verificări distructibile ca: verificarea calității materialelor, a dimensiunilor, a confecționării (rezistența fixării tălpii, tocului, a cusăturilor).
Verificarea nedistructibilă se efectuează asupra unei probe din lot reprezentând 5%, perechi luate la întâmplare, din diferite mărimi și culori. Dacă numai unul din rezultatele verificărilor nu este corespunzător, verificarea respectivă se repetă asupra unei probe duble. Dacă în acest caz rezultatele sunt necorespunzătoare, se respinge lotul și urmează ca el să fie recondiionat, resortat etc.
Verificările distructibile se fac asupra unei probe formulată din 1% din numărul total de perechi care compune lotul, dar nu mai puțin de o pereche. Și în acest caz, dacă se constată chiar numai un rezultat necorespunzător, se repetă verificarea respectivă asupra unei probe duble.
1.3. Materiale utilizate pentru confecționare
Materia primă clasicăutilizată pentru fabricarea încălțămintei este pielea naturală, produs de natură proteică, provenită din piei brute cu proprietăți modificate prin prelucrare specifică în funcție de destinație. Principala sursă de piei brute o reprezintă mamiferele domestice, în special bovinele, cabalinele, ovinele, caprinele, porcinele și caninele. Pentru confecționarea unor produse de lux se pot utiliza și pieile unor animale sălbatice, reptile, batracieni, păsări, animale marine, pești. Proveniența pielii influențează în multe situații proprietățile pielii finite, care poate fi în general identificată în funcție de elementele specifice.
Pielea crudă rezultă prin jupuirea animalelor sacrificate. În funcție de partea anatomică a animalului de la care provine, pielea este împărțită în regiuni topografice: crupon, gât, poale, picioare, frunți (pentru pielea de bovine).
Calitatea pieilor crude este influențată de regiunea topografică, conținutul de apă, structura și constituenții chimici de bază, variind de la un animal la altul, în funcție de specie, sex, vârstă, mod de îngrijire. Prezența unor abateri de calitate de tipul defecte din timpul vieții animalului (piei subțiri, mărcile de foc, urme de căpușe), defecte din timpul sacrificării-jupuirii (tăieturi, găuri, piele nesângerată, etc.), defecte datorate conservării (încingere, putrezire, pete de sare, defecte microbiologice) poate influența semnificativ calitatea pielei crude și a produsului finit.
Pieile finite se obțin prin prelucrarea pieilor brute în urma unor operații preliminare tăbăcirii, operații de tăbăcire (vegetală, minerală, combinată) și a unor operații de finisare (neutralizare, vopsire, ungere, lăcuire, șlefuire, lustruire, călcare, etc.). Aceste operații transformă pielea brută, nerezistentă la condițiile de mediu într-un produs rezistent, estetic și conform destinației finale.
Tabelul nr.1.1. Caracteristici ale pieilor finite
Verificarea calității pieilor finite se realizează prin analiză senzorială (culoare, netezime, grad de luciu, desenul porilor) și prin verificări fizico-chimice (masă specifică, grosime, elasticitate, plasticitate, flexibilitate, rezistență la tracțiune, sfâșiere, compresiune și uzură, comportarea față de apă și gaze, etc.).
Sortimentul de piei finite cuprinde șase categorii, diferențiate în funcție de domeniul de utilizare:
• piei pentru partea de sus a încălțămintei (box, bizon, piele impermeabilă, velur, piele lăcuită, șevrou, năbuc, etc.);
• piei pentru partea de jos a încălțămintei (talpă pentru cusut, talpă pentru lipit, talpă pentru bătut în cuie, talpă pentru branț, etc.);
• piei pentru harnașamente, curelărie, articole de sport și marochinărie;
• piei pentru scopuri tehnice;
• piei pentru mănuși;
• piei pentru confecții de îmbrăcăminte și pentru alte scopuri.
Piei pentru partea de sus a încălțămintei. Aceste piei trebuie să fie fine, subțiri, flexibile, elastice, cu alungire bună la rupere și tracțiune, rezistență la crăpare, să permită eliminare transpirației, să aibă permeabilitate la vapori de apă, să fie cu fața îngrijită, finisată. Se tăbăcesc de obicei cu săruri de crom, mai rar vegetal și combinat.
Principalele tipuri de piei folosite pentru confecționarea părții de sus a încălțămintei precum și caracteristicile de bază ale lor sunt prezentate în tabelul 1.2.
Tabelul nr. 1.2. Tipuri de piei folosite pentru partea de sus a încălțămintei
Piei pentru partea de jos a încălțămintei. Caracteristicile pe care trebuie să le prezinte aceste piei sunt: să fie dense, elastice, rezistente la compresiune, la îndoiri repetate, la uzură, cu absorbție redusă la apă. În tabelul 1.3. sunt prezentate principalele tipuri de piei folosite pentru parte de jos a încălțămintei.
Tabelul nr. 1.3. Tipuri de piei folosite pentru partea de sus a încălțămintei
Înlocuitori de piele și materiale auxiliare folosite la fabricarea încălțămintei. Prin înlocuitor de piele se înțelege produsul obținut prin procedee industriale, cu aspect și caracteristici asemănătoare pieilor finite naturale, constituit din unul sau mai multe straturi, cu sau fără suport, în compoziția căruia materialul de bază este un polimer sintetic. Se produc mai multe tipuri de înlocuitori la noi în țară. În funcție de materiile prime folosite, se clasifică astfel:
∙ înlocuitori pe bază de material fibros (tip carton);
∙ înlocuitori pe bază de cauciuc;
∙ înlocuitori pe bază de materiale plastice:
∙ fără suport;
∙ cu suport textil;
∙ cu strat de acoperire;
tip MML:
cu structura compactă;
expandați;
cu structură, compactă;
cașerați;
ignifugați;
imersați etc.;
înlocuitori pe bază de materiale textile:
neimpregnate;
impregnate.
Înlocuitori pe bază de material fibros (tip carton)au o structură fibroasă, formată din fibre lungi, subțiri, elastice, rezistente, de origine vegetală sau animală. Fibrele sunt încleiate cu cleiuri speciale rezistente la apă. Înlocuitorii pe bază de material fibros se clasifică astfel:
după procedeul de fabricare: Înlocuitori obținuți din straturi (carton, mucava) și înlocuitori obținuți prin împâslirea fibrelor din piele (talpă artificială);
după natura fibrelor: înlocuitori din fibre de origine vegetală (carton, mucava, carton special tip texton, carton pentru ștaifuri și bombeuri, carton pentru geamantane), înlocuitori din fibre de origine animală, respectiv din fibre din piele (talpă artificială) și înlocuitori din fibre de colagen (piele gelatină, dizolvată, fixată și transformată ireversibil prin tăbăcire).
Înlocuitori pe bază de cauciuc se obțin din amestecuri de cauciuc sintetic și materiale auxiliare, vulcanizate. Se utilizează la obținerea tălpilor, tocurilor, precum și la încălțămintea de cauciuc. Înlocuitorii pe bază de cauciuc se folosesc mai mult la confecționarea tălpilor datorită proprietăților lor: capacitate bună de amortizare, impermeabilitate la apă, durată mare de folosire, rezistență la uzură, masă specifică mică, au posibilități variate de finisare, se confecționează ușor și prin procedee moderne de mare productivitate. Cel mai important dezavantaj al acestor tipuri de înlocuitori este impermeabilitate la vapori de apă și aer.
Sortimentele în care se livrează acest tip de înlocuitori sunt sub formă de plăci și foi: plăci compacte pentru tălpi (tip crupon) duroflex, plăci și foi crep, micoporos, microdur (durocol), celodur, cauciuc buretos pentru căptușeli etc. și sub formă de tălpi și tocuri vulcanizate în amtrițe: celulare, microcelulare, monolit (translucid), tălpi olandeze, tălpi schi, tocuri etc.
Înlocuitori pe bază de materiale plastice sunt înlocuitori foarte utilizați la fabricarea încălțămintei și deosebit de solicitați de cumpărători, datorită următoarelor caracteristici: masă specifică mică, rezistență mecanică mare, însușiri de izolare electrică, acustică, impermeabilitate la apă, aer, vapori, gaze, se pot prelucra ușor, se colorează frumos, se pot lipi cu adezivi, au aspect plăcut. Principalii înlocuitori de piele din această grupă sunt:
• Înlocuitorii fără suport care, după materia primă, pot fi:
∙ din PVS, sub formă de folii, folii expandate, tălpi, tocuri, glencuri etc.;
∙ din polietilenă: tălpi, andale de plajă, papuci de casă, capace de tocuri;
∙ din polipropilenă, copolimer ABS (acril-butaden-stiren) și poliuretan sub formă de tălpi, tocuri, glencuri.
• Înlocuitorii cu suport textil:
∙ cu strat de acoperire. Se mai numesc piei sintetice datorită faptului că se aseamănă mult cu pielea. Ca suport textil se folosesc: țesături, tricoturi, textile nețesute. Dacă suportul este dublat cu alte materiale se obțin produse cașerate. Înlocuitorii din această grupă se întrebuințează la încălțăminte, marochinărie, confecții, tapițerie, articole tehnice. De exemplu: „silur” obținut prin depunerea unei pelicule de poliuretan pe suport de tricot: „difur” pe suport de țesătură;
∙ tip MML (Man Made Leather – piele fabricată de om). Se numesc astfel, deoarece se aseamănă foarte mult cu pielea naturală.
După structura lor înlocuitorii de tip MML se împart în următoarele grupe:
• Înlocuitori MML simpli cu structură compactă (neexpandată). Aceștia au aspect de piele, dar nu întrunesc proprietățile igienice ale acesteia. Suprafața este netedă sau nelucrată, colorată diferit, imprimată. Au o grosime uniformă și cost redus. Se comercializează în următoarele sortimente mai importante: mușama, dermatin (ambele obținându-se prin acoperirea unor țesături cu o peliculă de nitroceluloză), antilopa artificială, gralexul (obținut prin acoperirea unor țesături) cu un strat de cauciuc, vinitextul gutiplastul, velurul tip PVC, fibrolacul care imită pielea de focă, cardocul cu aspect de catifea.
• Înlocuitorii tip MML simpli cu structură expandată au tușeu și aspect asemănător pielii, dar au foarte puțină permeabilitate la aer și la vapori de apă, fapt pentru care se spune că „nu respiră”. Exemple de înlocuitori din această grupă: plastimul, scaiul.
• Înlocuitori tip MML compuși. Deși au permeabilitate mai bună la vapori de apă (deci aspiră) sunt totuși inferiori pielii naturale. Absorbția umidității este limitată.
• Înlocuitori cașerați, oținuți prin depunerea pe un suport a unei folii de polimer sintetic.
• Înlocuitori ignifugați care, datorită structurii lor chimice speciale, în contact cu flacăra se carbonizează, fără să ardă cu flacără.
• Înlocuitori imersați obținuți prin scufundarea suportului în amestecuri de polimeri sintetici.
Înlocuitori pe bază de materiale textile care pot fi:
Din materiale textile neimpregnate. Acestea permit eliminarea transpirației piciorului prin schimbul de aer cu exteriorul, au flexibilitate ridicată și masă specifică redusă.Proprietățile respective permit încălțămintei să îndeplinească unele dintre importantele cerințe, și anume, comoditatea la purtare. Întrebuințările acestor înlocuitori sunt foarte variate. Astfel: pânza pentru pantofi sport, pânza pentru căptușeli de încălțăminte și articole de marochinărie, țesături jacard cu fire de efect pentru fețe de pantofi, plușuri pentru pantofi de casă, postav pentru fețe de șoșoni, la confecționatul cizmelor, plasa de relon pentru fețe de pantofi, sandale, încălțăminte de vară, la diferite articole de marochinărie.
Din materiale textile impregnate. În această grupă includem: țesături și textile nețesute din bumbac, impregnate cu nitroceluloză, poliamide, rășini ușor fuzibile etc.: țesături impregnate cu ulei; țesături impregnate cu nitroceluloză, țesături impregnate cu cauciuc (CHIRZA). Înlocuitorii din piele din materiale textile impregnate se întrebuințează la fabricarea ștaifurilor, bombeurilor, la carâmbii de cizme (chirza), la diferite articole de marochinărie. Pieile finite (tăbăcite) reprezintă o materie primă foarte apreciată în obținerea articolelor de încălțăminte și marochinărie. Caracteristicile pieilor finite depind de caracteristicile pieilor brute, determinate la rândul lor de structura și topografia pielii.
Structura pielii. Pielea este formată din straturi:
Epiderma, stratul exterior al pielii care se îndepărtează în procesul de tăbăcire. Epiderma este legată de dermă printrun strat neregulat numit membrană hialină, care determină, împreună cu o parte a dermei, aspectul natural al feței denumit și desenul sau floarea pielii. El este diferit în funcție de tipul de piele.
Derma – cea mai importantă parte structurată a pielii, care rămâne în urma procesului de tăbăcire și care are cațesut principal țesutul conjunctiv format din fibrele: fibre și fascicule de colagen. Derma este constituită din două straturi: papilar (care împreună cu membrana hialină alcătuiesc desenul sau floarea pielii) și reticular care formează baza pielii tăbăcite. Acest strat determină rezistența, grosimea, flexibilitatea și moliciunea pielii tăbăcite.
Hipoderma – stratul subcutanat constituit în special din celule grase și care se îndepărtează în procesul de tăbăcire. Calitatea pielii finite depinde de grosimea și de adâncimea firului de păr în piele (la porcine și caprine pătrunde foliculul pilos până la hipodermă, făcând pielea permeabilă după tăbăcire) precum și de numărul, mărimea și adâncimea glandelor sudoripare și sebacee care, în general, influențează negativ calitatea pielii.
Topografia pielii. Datorită diferenței de grosime a structurii neuniforme a pielii, regiunile topografice ale acestora se vor folosi variat pentru detaliile încălțămintei, în scopul obținerii unor produse de calitate. Pieile animalelor mari se tăbăcesc întregi, sub formă de judecăți denumite canate, sub formă de hecht (respectiv cruponul împreună cu gâtul sau cu regiuni topografice separate crupon, gât, poale). Pieile animalelor mici (ovine, caprine, canine, porcine) datorită caracterului mai omogen pe care-l prezintă se tăbăcesc întregi. Valoarea acestora se apreciază după raportul dintre crupon și celelalte părți topografice ale pielii. Factorii din timpul vieții animalelor influențează în special suprafața și grosimea pieilor, însușirile dermei, prezența anumitor defecte în pielea finită. Dintre acești factori mentionați: rasa, vârsta și sexul animalului, clima, condițiile de întreținere și hrana, perioada de tăiere, modul de sacrificare și jupuire.
Conservarea pieilor, datorită compoziției chimice complexe, bogată în substanțe proteice, pieile crude sunt usor atacate de microorganisme. Pentru evitarea degradării lor, pieile crude, în funcție de destinația lor, se supun conservării prin diferite, metode, obținându-se pieile brute. Cele mai folosite metode de conservare sunt: uscarea, sărarea, piclarea, congelarea.
Metoda de tăbăcire a pieilor brute. Tăbăcirea reprezintă procesul fizico-mecanic și chimic prin care pielea bruta se transformăîn piele finită, imputrescibilă, cu însușiri calitative noi, superioare. Fazele principale ale procesului tehnologic de tăbăcire sunt următoarele:
Operațiile pregătitoare tăbăcirii. Acestea au ca scop transformarea pielii brute în piele gelatină, aptă pentru a fi tăbăcită.
Tăbăcirea propriu-zisă care are ca scop transformarea pielii gelatină în piele tăbăcită. În această fază fasciculele de colagen afânate fixează și rețin substanțele folosite în tăbăcire, rezultând o piele imputrescibilă, semipermeabilă, moale, flexibilă, rezistentă. În funcție de substanțele care se folosesc la tăbăcire, distingem următoarele metode principale: tăbăcirea vegetală, tăbăcirea minerală, tăbăcirea cu grăsimi (șamoa), tăbăcirea combinată, tăbăcirea cu sulfocloruri. În funcție de metoda de tăbăcire folosită se obțin piei cu caracteristici diferite, astfel:
Piei tăbăcite vegetal se caracterizează prin comportare bună la apă, coeficientul de absorbție fiind redus prin rezistență la uzură, imputrescibile, pline, dar mai puțin flexibile și au o culoare galben cafenie. Fiind piei tari, grele, groase se întrebuințează pentru partea de jos a încălțămintei, articole tehnice, marochinărie, articole sportive, branșamente.
Pieile tăbăcite mineral sunt piei subțiri, ușoare, moi, extensibile, stabile, culoare gri-verzui dar se pot vopsi variat; rezistente la lumină, uzură, căldură, la spălare. Prezintă inconvenientul că au o absorbție mare de apă și efect antiderapant. Sunt destinate pentru confecționarea fețelor de încălțăminte, pentru îmbrăcăminte, marochinărie, mănuși etc.
Pieile tăbăcite cu grăsimi (șamoa sau șemis) au culoarea galbenă caracteristică, foarte suple, durabile, extensibile. Sunt, de asemenea, poroase, lavabile, permeabile la apă și benzină și cu tușeu de stofă. Sunbt destinate pentru mănuși, îmbrăcăminte, încălțăminte sport, piei pentru lustruit filtre de benzină etc.
Pieile tăbăcite combinat se obțin prin combinarea diverselor metode în scopul obținerii unor produse cu caracteristici noi, deosebite, al accelerării procesului de tăbăcire și al reducerii costului.
Pieile tăbăcite cu sulfocloruri au culoarea albă, foarte rezistente la lumină, cu tușeu de stofă: au extensibilitate mare și sunt rezistente la rupere, sunt lavabile, ușoare, căldurăase. Se folosesc pentru îmbrăcăminte, mănuși,dubluri etc.
Finisarea pieilor cuprinde operațiuni în urma cărora pieile tăbăcite se transformă în piei finite. Scopul operațiunilor de finisare este de a scoate în evidență proprietățile primite de piei în procesul de prelucrare, de a li se corecta unele defecte apărute în timpul tăbăcirii și de a li se conferi un aspect plăcut
CAPITOLUL II. Evoluția producerii și comercializării produselor de încălțăminte în Europa și România
2.1. Evoluția industriei ușoare de încălțăminte
Sectorul de pielărie se confruntă cu mai multe probleme deoarece pe lângă necesitatea unei dotări tehnice din ce în ce mai costisitoare, apare componenta investițională de mediu, ce a dus în ultimii 5 ani la închiderea majorității tăbăcăriilor deschise în perioada anilor '70-'80, din cauza amplasării necorespunzătoare, în imediata apropiere a zonelor rezidențiale și a costurilor enorme de protecție a mediului ce nu au putut fi susținute.
Raportul importuri-exporturi este de 1,2 la 1. Pielea, ca materie primă, reprezintă aproape 50% din costul de producție al unui pantof, iar scăderea capacității de prelucrare interne a acestui material pune producătorii de încălțăminte și articole de pielărie în situația de a apela la importuri, iar sursa acestora nu este întotdeauna de calitate. Importurile de pantofi au ajuns în 2013 la circa 89 milioane de perechi, iar exporturile se situează în jurul a 70 milioane de perechi, și asta pentru că din fabricile mari de dinainte de 1990, au mai rămas active aproximativ 70%. Producția autohtonă de încălțăminte, ca valoare a producției în sine și a materiilor prime procesate în sistem lohn, se situează la aproape 1,7 miliarde de euro, anual producându-se circa 70-71 milioane de perechi de încălțăminte, iar în sectorul de marochinărie aproximativ 340.000 bucăți anual.
Tabelul 2.1. Indicele de specializare sectorială, după valoarea adăugată brută, 2013
Sursa: calculat de autor, pe baza datelor INS și Eurostat
Industriile de textile și confecții, pielărie și încălțăminte, sunt printre foarte puținele sectoare industriale (alături de mobilă și lemn neprelucrat) în care România are un indice de specializare sectorială supraunitar. Singura țară din UE care are o structură a specializării asemănătoare cu cea a României este Portugalia. Specializarea României în aceste sectoare reiese și din faptul că indicatorul RCA este pozitiv.
Figura 2.1. Evoluția industriei ușoare de încălțăminte
Sursa: calculat de autor, după date INSSE
În comerțul internațional contemporan, o extindere însemnată o cunosc afacerile economice combinate: exportul de prelucrare în lohn, reexportul și operațiunile de switch care prezintă o serie de caracteristici comune, ce îndreptățesc încadrarea lor intr-o categorie deosebită a tehnicilor de comerț exterior:
• Sunt operațiuni combinate, reunind elemente specifice producției cu cele ale comerțului sau cele ale exportului-importului tradițional cu cele ale contrapartidei sau, în unele cazuri, cu ale cooperarii economice internaționale, combinații de ordin financiar-bancar, etc., ceea ce conduce la anumite elemente specifice atât în ceea ce privește mecanismul comercial, cât și cel financiar-bancar.
• Sunt afaceri economice realizate, de regulă, de către firme specializate care acționează fie ca reprezentanți recunoscuți, cu o competență deosebită în negoțul internațional, agenții de comercializare internațională de tip trader, fie în calitate de firme cu activitate pe cont propriu, în unele cazuri fiind masiv atrase și băncile (switch).
Conținutul operațiunilor constă, în principal, în obținerea de profit în devize, prin acte și fapte de comerț, în unele cazuri și de producție, având deseori ca obiect mărfuri de terța proveniență care nu implică substanța natională. Aceste afaceri economice internaționale se realizează într-un cadru juridic complex care antrenează elemente specifice mai multor genuri de contracte. Afacerile economice respective se caracterizează prin gradul ridicat și caracterul complex al riscurilor, acestea fiind atât de natura comercială, cât și extracomercială.
Motivațiile extinderii acestor afaceri economice internaționale sunt numeroase: în unele cazuri valorificarea unor capacități de producție pentru unii parteneri, a mărcii pentru ceilalți; decalajele între diferite țări ale lumii în ce privește calitatea mecanismelor și tehnicilor comerciale și de marketing favorizează și ele extinderea acestor operațiuni, care aduc beneficii importante firmelor din țările care se afirmă ca mari puteri comerciale (lohnul); obținerea unui profit comercial însemnat și, pe aceasta bază, sporirea aportului valutar; în alte cazuri necesitatea escaladării unor bariere comerciale discriminatorii, flexibilitatea unor tehnici de afaceri mai rigide, cum ar fi contrapartida, reexportul s.a.; în altele motivația principală constă în cerința de a atenua caracterul rigid al unor acorduri de clearing și al altor aranjamente bilaterale (switch).
Deoarece cel mai adesea aceste afaceri comerciale nu angajează substanța materială ci, în general, investiții în producție în unele din țările partenere, ele contribuie masiv la prosperitatea firmelor și a națiunilor respective pe baza faptelor de comerț. Cu toate că statisticile în acest domeniu sunt foarte incomplete (datorită caracterului confidențial al unor afaceri realizate prin lohn) agenții economici din tări ca Belgia, Olanda, Austria, Franța, Germania, Anglia și altele au realizat în ultimele trei-patru decenii profituri considerabile din asemenea operațiuni comerciale combinate.
Operațiunea de prelucrare în lohn, numită și producție la comandă, s-a dezvoltat mai ales pe relațiile din Vest-Est și Nord-Sud, prin delocalizarea de către firmele occidentale a unor producții industriale intensive în manopera în țări din Europa Centrala și de Est sau din regiuni în curs de dezvoltare. Prelucrarea în lohn constă într-o afacere economică internațională desfașurată pe baza contractuală între două firme din țări diferite, în care una execută lucrari la comandă (prelucrează materii prime, materiale, produse semifabricate), după modele, desene și sub marca celeilalte firme, acesta din urmă preluând produsul finit în scopul desfacerii sale pe piață.
Atât în teoria economică, cât și în practică, în condițiile în care exportatorul prelucrează materialele ordonatorului se apreciază că luhnul este activ. Fără aceasta condiție, lohnul este pasiv. Operațiunile de prelucrare în lohn angajează raporturi de colaborare și în producție, în tehnică, și, ca atare, ele pot fi luate în considerare drept acțiuni de cooperare economică internațională, îndeosebi în formula cunoscută sub denumirea de productie la comandă, însă și sub denumiri precum, comerț de monopol sau export de manoperă.
Într-o anumită măsură, lohnul constituie o sursă de promovare a reexporturilor, deoarece importatorul, de regulă, vinde produsele respective în principal pe piețe străine.
Operațiunea de prelucrare în lohn se diferențiază de operațiunile clasice de export-import prin faptul că obiectul operațiunii îl constituie prelucrarea materiilor prime, materialelor, a produselor semifinite, aparținând de regula uneia dintre parți (importatorul), de către cealaltă parte (exportatorul). În practica afacerilor economice, firma care lansează comanda se numește ordonator, importator sau beneficiar, iar cea care realizează produsul executant sau exportator.
Executanții prin prelucrarea în lohn sunt firme care dispun de factori de productie, clădiri, mașini, utilițăți, forță de muncă, dar nu au produse de marcă, prezintă slăbiciuni în activitatea de management și marketing în afacerile economice în general, în cele internaționale în special. Ordonatorii în lohn sunt firme posesoare a unor marci de prestigiu bine introduse pe piața mondială și care tind să-și extindă afacerile, valorificând la maximum avantajele care decurg din poziția forte pe care o dețin pe această piață. Afacerile economice prin prelucrarea în lohn pot avea diferite motivații, care în general sunt avantaje pentru partenerii de afaceri.
Industria încălțămintei se caracterizează, ca și industria textilă și cea a confecțiilor de îmbrăcăminte, printr-un nivel relativ ridicat al conținutului de forță de muncă implicată în procesul de producție, iar costul acesteia influențează decisiv competitivitatea produselor rezultate. În ultimul deceniu, piețele internaționale s-au deschis treptat, prin atenuarea măsurilor protecționiste, devenind astfel mai vulnerabile la concurența exercitată în special de produsele ieftine din import. Pe piața au apărut numeroși producători noi, care beneficiază de avantaje fața de cei tradiționali (costuri scăzute cu forța de muncă, cu protecția mediului, disponibilități sporite de materii prime de calitate etc.).
Astfel, costul forței de muncă în industria încălțămintei din unele țări producătoare, reprezentative pe plan mondial, variază între 7,2 dolari/oră în Coreea de Sud și 0,2 dolari/oră în India și Pakistan. Nivelul acestui indicator în România se situează la 0,7 dolari/oră, fapt ce o situează ca fiind producătorul european cu costurile cele mai mici ale forței de muncă și deci atractive pentru țările dezvoltate. La nivelul anului 2013 în România, în industria de pielărie, marochinărie, încălțăminte operează un număr de 1.393 de IMM-uri, acest subsector productiv prezentând o distribuție mai uniformă a numărului în cele trei clase de mărime, comparativ cu celelalte; din cele 1.393 de firme, 690 sunt microîntreprinderi, 433 sunt întreprinderi mici, iar 270 aparțin clasei mijlocii.
Acestea sunt printre firmele românești producătoare de încălțăminte cele mai mari de pe piața internă: SC Banatim, din Timișoara, care intenționează să lanseze o linie de produse sub marcă proprie. SC Tino SA, din Brașov, SC Multiprod Invest. Firmele românești nu produc încălțăminte sportivă decât în cantități foarte mici, de aceasta categorie ocupându-se companiile străine care activează în România.
Producătorii români de incălțăminte sunt concentrați aproape exclusiv pe exporturi, atrași de avantajele de a produce în lohn: piața de desfacere și materiile prime asigurate, plata pe loc din partea clientilor, lipsa cheltuielilor de creație și proiectare. Eliminarea taxelor vamale pentru UE la produsele de pielărie-încălțăminte din România a permis cresterea exporturilor și a importurilor din și în UE.
Privind sectorul de pielărie-încălțăminte, sector tradițional și dovedit a fi de succes în programul de export românesc, Guvernul se poate implica în câteva direcții care completează strategia națională de dezvoltare, dar și prin utilizarea judicioasă a unor resurse pe care România le are, printre care cel mai important este pielea crudă. O resursă din ce în ce mai amplă, prin dezvoltarea sectorului zootehnic, pielea crudă necesită prelucrare, or, în condițiile actuale grele, ar fi util ca Guvernul să stabilească, printre atâtea proiecte de parcuri industriale pe care diverse administrații locale le pun în aplicare, și dezvoltarea a 2 centre industriale naționale de tip parc industrial destinate exclusiv prelucrării pieilor crude. În aceste parcuri industriale, se pot crea printr-un parteneriat public-privat condiții tehnice și de protecție a mediului moderne, care să permită amplasarea de tăbăcării specializate pe diverse tipuri de piei și de operații.
Productivitatea la nivel scăzut, lipsa forței de muncă și creșterea costurilor pe care le implică acest factor, nevoia de retehnologizare sunt lucrurile care țin industria de pielărie și de încălțăminte pe loc. Pentru sectorul de încălțăminte, marochinărie, confecții piele, ponderea lohn-ului se menține pe un trend constant de scădere. Acum 10 ani vorbeam de 90%, în 2004 ajunsese la 64%, iar în 2010 lohn-ul reprezenta circa 49% din total contracte. Scăderea lohn-ului în acest sector schimbă structural și abordarea în planul producției și a marketingului pentru fabricile de profil. Pentru activitatea multor fabrici ce activează în industria pielăriei a devenit vitală reluarea completă a procesului de producție: proiectare-design, contractare comenzi în piețe concurențiale, aprovizionare, dotare tehnică pentru realizarea producției, susținere financiară corespunzătoare.
Figura 2.2. Indicele prețurilor în UE
Sursa: Eurostat, 2013
Piața internă are un potențial doesebit, și încă neexploatat de firmele românești decât într-o mică măsură. Nivelul potențialului este sugerat de două elemente. În primul rând, prețurile medii în România la confecții și îmbrăcăminte sunt încă mult nu doar sub media europeană, dar și sub cele din țări ca Polonia, Ungaria sau Portugalia. De aceea, există un potențial de creștere a prețurilor, care va asigura profit pentru cei care vând pe piața românească. În al doilea rând, cheltuielile cu cumpărarea de confecții și încălțăminte reprezintă 4% din cheltuielile totale de consum ale unei gospodării romînești, față de 6% media europeană – deci și aici există un potențial semnificativ de creștere a consumului intern.
În 2013 o serie de factori conjuncturali au influențat semnificativ industria românească de textile și confecții, respectiv pielărie și încălțăminte (unii dintre acești factori s-au manifestat chiar și pe parcursul anului 2012). Enumerarea acestor factori conjuncturali în continuare nu este exhaustivă, dar încearcă să surprindă principalele influențe.
Conjuncturi favorabile:
– creșterea cererii interne. Aceasta s-a produs datorită acțiunii unor factori conjugați, între care: creșterea economică susținută, creșterea salariilor nete prin aplicarea cotei unice, explozia creditului neguvernamental. Firește, cererea internă a stimulat și importurile, dar și producția autohtonă, în condițiile în care aceasta a fost pregătită să se adreseze pieței interne.
– accesul mai ușor la finanțarea întreprinderilor, datorită scăderii dobânzilor.
Conjuncturi nefavorabile:
– aprecierea masivă a leului în raport cu euro și dolarul (aproximativ 20% în perioada noiembrie 2012 – august 2013), care a afectat exporturile.
– creșterea prețurilor la utilități, în cadrul procesului de liberalizare și ajustare către prețurile europene. Această creștere a prețurilor la utilități se reflectă în creșterea costurilor fixe și în scăderea valorii adăugate brute (cu 0,8% în 2013, însă sub media din industrie, deci intensitatea consumului energetic este sub medie – conform GEA, 2013).
– liberalizarea pieței internaționale (pentru textile și confecții) de la 1 ianuarie 2013. Aceasta a dus la o explozie a exporturilor asiatice pe piața europeană, concurând producătorii români atât în UE, cât și pe piața românească.
Din păcate, conjuncturile nefavorabile menționate tind să devină dezavantaje cronice. Astfel, cursul de schimb al leului va continua să se aprecieze, după cum ne demonstrează experiența altor state care au aderat recent la UE (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, țările baltice – toate au cunoscut aprecieri semnificative ale monedelor lor naționale în raport cu euro în ultimii ani premergători aderării la UE). De asemenea, prețurile administrate la utilități vor continua să se liberalizeze accelerat (în unele cazuri, cum ar fi gazele naturale, mai trebuie să se dubleze prețurile în cursul anului 2014), ceea ce va crea probleme în întreaga industrie manufacturieră.
În aceste condiții, putem spune că industria ușoară românească (ITC și IPI) traveresează o perioadă de restructurare forțată („by default”), sub presiunea diferiților factori conjuncturali nefavorabili. Prin efectele sale, această restructurare intră în categoria adaptării defensive, care este caracterizată prin reducerea cotei de piață și creșterea productivității. Celelalte două variante de reacție identificate în literatura de specialitate, și anume reorganizarea strategică (noi produse, noi limite ale firmei) sau modificarea culturii organizaționale, nu par să fie aplicate de firmele românești.
Tabelul 2.2. Principalele produse românești de export din textile, confecții și încălțăminte
Sursa: International Trade Center, UNCTAD/WTO, 2013
Tabelul 2.3. Principalele produse românești de import din textile, confecții și încălțăminte
Sursa: International Trade Center, UNCTAD/WTO, 2013
Dependența puternică de piețele Italiei și Germaniei este dublată de observația că potențialul de creștere este limitat, pentru că deja volumul exporturilor a depășit cu mult estimarea pe baza modelului gravitațional.
Tabelul 2.4 Contribuția factorilor care duc la modificarea cotei de piață
în comerțul extern al României (% din total)
Sursa: adaptat după International Trade Center, UNCTAD/WTO, 2013
Foarte important este să putem descompune diferitele influențe asupra cotei de piață. Remarcăm din tabelul 2.4. că factorul determinant este competitivitatea, în timp ce specializarea geografică inițială are o importanță relativă, iar specializarea pe produs are o influență redusă. Adaptarea la schimbările survenite pe piața de desfacere joacă un rol redus pentru România, probabil și pentru că majoritatea exporturilor s-au derulat, cel puțin până în prezent, prin intermediari externi, care au preluat ei, într-o oarecare măsură, riscul extern. Cota de piață a exporturilor românești este deci în primul rând afectată de factorii care influențează competitivitatea.
Competitivitatea depinde de costul unitar al forței de muncă (salarii/productivitate), raport care, după cum am menționat într-o secțiune anterioră, riscă să se deterioreze pe viitor în România. În special în industriile intensive în forță de muncă, cum este cazul confecțiilor și încălțămintei (în segmentul de jos), concurența se face prin preț (nu prin inovare). Iar la prețuri România poziția competitivă a României se deteriorează rapid.
Figura 2.3. Prețul mediu al exporturilor in UE
Sursa: calculat de autor după Eurostat, 2013
Poziția României de exportator important de încălțăminte în UE este la rândul său amenințată de India, Indonesia, sau Malaysia (care a înregistrat în 2013 o dublare a exporturilor). De altfel, această dinamică negativă care a început în 2012 și aproape s-a accentuat în 2013 este absolut firească, în condițiile convergenței către UE. Țările europene însele au înregistrat în ultimele două decenii rate anuale negative de creștere ale valorii adăugate și ale numărului de angajați în textile, confecții și încălțăminte, dar au obținut rate mai înalte de creștere ale productivității.
2.2. Distribuția de încălțăminte din România
Preocuparea românilor în ce privesc articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte este binecunoscută tuturor. La sfârșitul fiecărui sezon, mass-media ne prezintă informații legate de perioada reducerilor, precum și de interesul ridicat al românilor în a-și achiziționa articole de îmbrăcăminte și încălțăminte la prețuri reduse. Acest fapt este determinat de costul relativ ridicat al acestor articole, ca urmare a importurilor.
Industria încălțămintei din România reprezintă un sector al economiei naționale, care satisface nevoile de consum ale populației în ce privesc produsele de încălțăminte, iar în același timp, constituie o importantă ramură a produselor date la export. De asemenea, industria de încălțăminte asigură o serie importantă de locuri de muncă pentru activități prestate, în mare parte de către femei.
Piața fabricării încălțămintei din România se axează, în principal pe exportul produselor fabricate. În acest context se ridică întrebarea firească: producătorii interni nu ar trebui să se orienteze mai mult și pe piața internă? Această întrebare ține cont de faptul că multe din produsele de încălțăminte aflate pe piață la ora actuală provin din Asia, dar și din unele țări ale Uniunii Europene. Produsele ce provin din Asia se caracterizează, în principal, printr-un preț scăzut al produselor, în timp ce, cele ce provin din Italia sunt considerate de o calitate superioară, iar costul acestora este proporțional cu calitatea oferită.
Se consideră că, produsele autohtone s-ar putea impune pe piață printr-un preț mai scăzut al produselor, dar la o calitate aproape identică cu cea a produselor ce provin din Italia, spre exemplu. Această afirmație se bazează pe tradiția există în domeniul producerii de încălțăminte. De asemenea, la fel ca întreaga economie, industria încălțămintei depășește treptat efectele crizei economice, piața începând să cunoască o ușoară creștere. Astfel, sporește volumul comerțului cu încălțăminte, producătorii devin mai profesioniști și elementele de marketing precum amenajarea interioară a magazinelor sau instruirea consultanților cu privire la deservire, au efecte pozitive asupra comerțului.
În condițiile prezentate, industria fabricării de încălțăminte poate fi încurajată prin accesarea fondurilor europene. Fondurile europene reprezintă instrumente importante în zilele noastre, ce dau oportunitatea reală de dezvoltare a societății românești. Schimbările pieței din ultimii ani au făcut ca pantofii din rafturi să se delimiteze clar dupa preț, țara de producție- preț, numele de pe etichetă, locul unde sunt expuși și preț.
În urmă cu cinci-șase ani, când Leonardo era liderul de necontestat al pieței de încălțăminte, Florin Panea, proprietarul afacerii, lansa proiectul Libelula – o rețea alternativă de magazine de tip discount, cu prețuri mici și foarte mici, rețea care ar fi trebuit să ajungă la 100 de magazine și să acopere clientela care nu își permitea să se încalte din magazinele Leonardo. Câțiva ani mai târziu, după o criză și aflat în insolventa din 2009, același Leonardo – cu afaceri de 78 milioane de euro anul trecut – s-a poziționat pe segmentul medium-low și a stabilit plafonul superior al prețurilor la 30 de euro.
Bogdan Gorde, partener în cadrul Casei de Insolventa Transilvania, responsabilă cu reorganizarea judiciară a Leonardo, explica la sfârșitul anul trecut faptul ca Leonardo și-a stabilizat businessul, reușind să vândă zilnic circa 10.000 de perechi de încălțăminte și 5.300 de articole nonincaltaminte – accesorii și produse de marochinărie. În aceste condiții, vânzările Leonardo se ridică, în medie, la 210.000 de euro pe zi, respectiv 6,51 milioane de euro pe lună. Astfel, potrivit estimărilor BUSINESS Magazin, prețul mediu de vânzare al unui articol din magazinele Leonardo era de 13,7 euro, față de 25-26 de euro în urmă cu trei ani. Cu un asemenea preț, un roman și-ar permite să își cumpere în fiecare an circa trei perechi de pantofi.
2.3. Comerțul în magazine cu no-name, specializate
Diferențele semnificative între veniturile românilor din zona rurală și cei din zona urbană permit să existe diferențe între strategiile retailerilor. Astfel, alți jucători din top cinci cei mai mari retaileri de pe piața de încălțăminte s-au orientat către business-uri pentru persoanele cu venituri medium și medium-high. Exemple în acest sens sunt Otter, Benvenuti și Musette, jucători situați pe pozițiile trei, patru și respectiv cinci. Primii doi clasați în acest top după cifra de afaceri sunt însă Leonardo și Deichmann, amândoi retaileri care se adresează persoanelor cu venituri medii și sub medie. Rezultatele financiare ale celor doi, de departe mai bune decât ale celorlalți jucători, indică faptul că anul trecut romanii au mizat pe pantofi ieftini, iar Leonardo și Deichmann au obținut afaceri de zeci de milioane de euro prin vânzarea unor volume mari de produse.
Într-un an în care consumul a scăzut cu 5,3%, românii au fost tot mai sensibili la preț, care a devenit principalul argument în momentul achiziției. În aceste condiții, retailerii au apelat la tot mai multe promoții și reduceri, dar și la produse mai ieftine, pentru a atrage clienți în magazine, astfel s-au decis să reducă numărul produselor scumpe din magazine și să mizeze pe produse cu prețuri medii, dar a și introdus produse cu prețuri mai mici, între 154 și 199 de lei. „Prețul rămâne, pentru români, unul dintre principalele criterii de achiziție, iar cererea pentru produse scumpe a scăzut considerabil”.
Un alt factor care face diferența este locația magazinului. Astfel, majoritatea retailerilor din acest sector alege centrele comerciale ca loc pentru deschiderea unui magazin. Explicația este simplă: shoppingul stradal în România nu este la fel de dezvoltat ca în alte țări, centrele comerciale fiind destinația de cumpărături preferată de români. De asemenea, potrivit reprezentanților din domeniu, aceste magazine dispun de un trafic mult mai mare. Sunt însă retaileri care aleg și spațiile stradele și subliniază că o locație aleasă cu grijă, chiar și la colț de stradă, poate genera profit.
Strategia reducerilor este însă un fel de capcană, „în pofida crizei financiare, nu stăm 12 luni pe an în promoții, pentru că este o armă greșită, care conduce la scăderea credibilității”. Otter Distribution – care deține 30 de magazine Otter și patru magazine Geox – a păstrat același număr de promoții și de două ori pe an, câte două luni (iulie-august și ianuarie-februarie), există reduceri. „Mai există și situația în care la aducerea unui produs nou există promoții punctuale.” Printre brandurile actuale din portofoliul Otter se număra Clarks, Geox, Ara, Gabor, Otter sau Le coq sportif. Clarks și Geox sunt primele două branduri că vânzări la nivel mondial și acestea sunt unele dintre puținele branduri din top 20 prezente pe piața locală, alături de Ecco și Hush Puppies.
În pofida scăderii consumului și a sensibilității crescute la preț, comercianții de pe piața de încălțăminte au avut un an bun în 2013 și au estimări optimiste și pentru 2014.
Pantofii Guban îmbină tradiția artizanatului românesc cu materiile prime italienești și adaptează tendințele internaționale la specificul pieței autohtone. Noua colecție este împărțită în două, „Guban Clasic” pentru publicul larg, „Guban No.1” pentru sectorul premium și poate fi găsită în noul magazin din Băneasa Shopping City – Etaj 1. Despre pantofii Guban, un reper de calitate și fiabilitate în mintea romanilor, înainte de Revoluție – nu s-a mai auzit o bună bucată de vreme.
Pantofii Guban au fost apreciați o jumătatea de veac: bun gust, rafinament, calitate și comoditate. Însă noile colecții sunt rezultatul unui lung proces, care a implicat mai întâi o temeinică analiză a pieței și investiții în capital uman, care au avut ca rezultat o echipă puternică, deoarece în spatele pantofilor Guban stau oamenii care contribuie cu pasiune la conceperea și realizarea lor, fiecare pereche în parte adună multă pasiune când trece prin cel puțin 40 de mâini, până ajunge în picioarele celei pentru care a fost creată. Și cum fiecare își lasă o bucățică de suflet în ceea ce face – rezultatul este un pantof realizat cu dragoste și dăruire, al cărui scop este să bucure și să sublinieze feminitatea celei care îl va purta.
Calitatea produsului reprezintă cea mai bună carte de vizită pentru un brand, așa că nu este greu să resuscitezi un brand cu o tradiție de 76 de ani îmbinând experienta acumulată cu inovația contemporaneității. Pantofii Guban îmbină tradiția artizanatului românesc cu materiile prime italienești și adaptează tendințele internaționale la specificul pieței autohtone. Având în vedere că brandul Guban creează pantofi la cele mai înalte standarde, însă concepuți conform caracteristicilor antropologice, necesitaților și gustului specific românesc, toate acestea resprezinta atuuri în confruntarea cu brandurile celebre care nu se plieaza întotdeauna pe nevoile româncelor.
Pantofii din marile lanțuri de magazine arată perfect însă nu sunt purtabili căci nu acordă importanță confortului calapodului, folosesc materiale sintetice care nu permit aerisirea piciorului și care au ca rezultat o senzație de arsură și miros nelpacut atunci când descalți acești pantofi. Pentru a aprecia diferența, Guban folosește materiale naturale atât în interiorul, cât și în exteriorul pantofului, folosește tălpi din piele la gama Guban No.1 și are inclusiv sortimente de piele netratată cu crom pentru piele sensibilă. Pantofii Guban se adresează unui public cultivat, care apreciază calitatea.
Pantofii Guban sunt organizați în două game distincte, care se adresează unui public divers. Gama „Guban Clasic” este o gamă care se adresează publicului larg și este concepută de două tinere creatoare, Paula Sivestru și Lavinia Ilies, absolvente ale secției de Textile Modă din cadrul Facultății de Arte și Design – Timișoara, în timp ce "Guban No.1" este o gamă premium, ce implică un design inovator și materiale prețioase, fiind concepută de Diana Râpă, un designer roman cu 17 ani de experiență în domeniul estetic și creativ.
Colecția „Clasic” surprinde publicul prin culori pastel care redau bucuria cu care asociem primăvara, iar modelele se adresează unui segment de vârsta extins de la tinere domnișoare chic, la doamnele elegante care porta încă în suflet acești pantofi minunați care le-au însoțit pașii de-a lungul vieții.
Colecția „Guban No.1” este un „fashion statement” și se adresează unui public avizat, femeilor puternice, pline de atitudine, ai căror pantofi le confirmă statutul social, stilul, bunul gust, eleganta și curajul de a se afirma. Colecția Premium Primavara-Vara 2014 aduce în peisajul românesc o combinație exuberanta de texturi grafice, accesorii metalice, transparente și culoare al căror scop este exprimarea dragostei de viață și a bucuriei celor care poartă acești pantofi minunați.
Cel mai remarcabil pantof Guban este clasicul „Stiletto”, care nu s-a schimbat mai deloc din anii '60 și până astăzi, deoarece, așa cum semnificația cuvântului este și aceea de armă (cuțit/lama cu vârf ascuțit), pantoful stiletto reprezintă cea mai puternică armă a feminității și a seducției. Noi am reușit să facem pantoful stiletto să fie și comod, nu doar sexy, am transformat purtarea acestui pantof într-o plăcere pentru femei pe tot parcursul zilei, de la prima oră a dimineții și până la stingerea luminii, accesorizand orice ținută, pentru o apariție de neuitat.
Brandul Guban reflectă mediul urban și înseamnă în proporție de peste 90% încălțăminte și accesorii elegante pentru femei chic, însă ne adresăm și copiilor prin gama Guban Kids, iar surpriza următoare constă în noua gamă de încălțăminte pentru evenimente „Bridal & Evening Collection”. Clientele Guban pentru care a fost creată gama "Clasic" sunt femei dinamice, impicate în construirea unei cariere profesionale, cu o viață socială moderată, și o medie de vârstă cuprinsă între 18 și 60 de ani, care apreciază rafinamentul, calitatea și confortul pentru care pantofii Guban s-au remarcat de-a lungul timpului.
Gama premium „Guban No.1” se adresează femeilor dinamice, cu atitudine, care au atins trepte profesionale superioare, cu venituri peste medie, pentru care investiția în propria imagine resprezinta o condiție „sine qua non”. Clientele gamei „Guban No.1” au o viață socială bogată, nu se tem să iasă în lumina reflectoarelor, să fie admirate și să strălucească în orice moment al zilei, deoarece luxul este pentru ele o stare de spirit, o atitudine care le însoțește pretutindeni și le definește ca prima carte de vizită. Pentru aceste cliente nu sunt importante doar estetica și calitatea produselor Guban, ci și mesajul pe care aceastea îl transmit.
Anul acesta au fost abordate pentru prima dată și piețele externe, și există tratative cu distribuitori sau magazine partenere din Italia, Franța, Elveția, Croația, Rusia, Nigeria, China și Emiratele Arabe Unite. Având în vedere că acum se contractează colecția primavară-vară 2014, nu se poate discuta încă de o reacție a acestor piețe, ci doar de semnalele pozitive de apreciere și de interes maxim din partea comercianților care urmează să achiziționeze pantofii Guban. În acest moment sunt utilizate tehnologiile acolo unde este absolut necesar pentru calitatea și soliditatea produsului finit, însă prin accentul pus pe producția manuală controlăm mult mai bine fiecare operație și adăugăm produsului un plus valoare prin detalii artizanale.
Între pantofii realizați preponderent manual și cei lucrați automatizat, există o diferență comparativă cu cea dintre un tablou pictat manual și o reproducere printată la o imprimantă. Sentimentul de autenticitate și prețiozitate este dat într-o pictură de urma cuțitului său a pastei groase uscate în relief, de mirosul culorii și al suportului preparat manual, iar la un pantof de toate detaliile imposibil de realizat automat, cum ar fi montarea pieselor, realizarea și aplicarea manuală a unui accesoriu cu multă migală, vopsirea, finisarea, și multe altele dintr-un lung șir care poate cuprinde între 40 și 100 de opreratii pentru fiecare pereche în parte.
În momentul de față fabrica are 95 de angajați. În funcție de reacția pieței la schimbările majore pe care le-a suferit brandul în acest an vom extinde capacitatea fabricii pentru a acoperi cererea și a păstra, în același timp, nivelul ridicat al calității pe care îl oferim. Planul de dezvoltare al companiei vizează extinderea lanțului de magazine și în alte centre comerciale din București și din țara pentru a facilita accesul cumpărătorilor la produsele companiei.
2.4. Comerțul online, avantaje comparative ale unor site-uri, evaluare comparativă (parte economică)
Comerțul virtual a cunoscut în ultimii ani succese spectaculoase, în ceea ce privește vânzarea de materialele de construcții, aparatura, medicamente, articole casnice și multe altele, dar mai puțin confecții sau încălțăminte, unde produsul trebuie probat și, deci, contactul direct vanzator-cumparator pare inevitabil.
Idealul în afaceri e să n-ai concurență. Depășind acest tabu, managerii societății Sarenza (Franța) au simțit că tocmai în această reținere generală se ascunde o mare oportunitate: cine va reuși să pătrundă astfel pe piață, nu va avea concurenta. Cu fler și, mai ales, cu curaj, societatea a pășit pe acest teren nedefrisat, riscant, dar promițător, și a demarat – se pare că pentru prima dată în Europa – o rețea pentru comercializarea încălțămintei prin Internet, ceva ce n-are încă nimeni.
Directorul societății, Stephane Treppoz, susține că, acum cinci ani, când el tatonă acest teren, ideea părea fantezistă. Era greu de crezut că cineva va cumpăra pantofi pe cale virtuală, fără să-i încerce. Totuși, firma a demarat afacerea. Clientului i se trimitea marfa acasă, conform comenzii, iar în cazul când o refuză, i se restituia plata făcută sau i se înlocuia produsul. În scurt timp, rețeaua virtuală și-a făcut drum în mai multe state europene: Belgia, Marea Britanie, Germania, Spania. Nicăieri n-a eșuat.Nu numai că n-a eșuat, dar astăzi cifra de afaceri a rețelei a atins 80 de milioane de euro. Directorul Stephane Treppoz arată că n-a mizat pe ceea ce mizează orice manager de comerț virtual: prețul.
Nu putea atrage cu prețul, atâta timp cât o parte din marfa i se restituia. Dar a mizat pe altceva, tot atât de atractiv pentru un client ocupat: timpul. Unii cumpărători sunt atrași de preț, alții de operativitate. Pe aceștia a pariat temerara afacere. Ca urmare, Sarenza.com a lansat magazinul virtual de încălțăminte la prețuri comparabile cu cele din marketuri. Nu probezi, dar ai avantajul că nu cutreieri magazinele. Marfă îți sosește acasă. În asemenea condiții, cheia succesului este însă legată strâns de o bună aprovizionare și de o impresionantă paleta de sortimente. Societatea și-a asigurat un stoc de ordinul a 20.000 de modele diferite, livrate de 400 producători.
Așa ceva găsești cu greutate chiar într-un magazin specializat. Cumpărătorul stă în fotoliul lui de acasă, consultă luxurianta ofertă electronică, apoi comandă cu mouse-ul și așteaptă marfă. În prezent, societatea are deja cam un milion de clienți fluctuanți, dar strategia rețelei este să-și formeze o bază de clienți fideli, eventual cu facilități promoționale, care să constituie nucleul de stabilitate a sistemului comercial. Are motive să spere că afacerea va continua să se consolideze, profitând mereu de avantajul lipsei de concurență, care dă semne că va dăinui încă multă vreme. Contând pe creșterea continuă a acestui tip de comerț, societatea are în vedere, pentru anii următori, o puternică dezvoltare a centrelor virtuale în mai multe țări euroene, unde vor lucra, suplimentar, peste 100 angajați.
Rețeaua germană Deichmann, specializată în comerțul cu încălțăminte, a lansat în 15 țări, inclusiv în România, sistemul online pe care l-a dezvoltat anterior pentru magazinele sale din Germania. Platforma online Hybris dezvoltată pentru Deichmann permite clienților companiei să acceseze mai ușor și mai în detaliu întreaga colecție de încălțăminte a retailerului. În Germania, Austria, Danemarca, Elveția și Marea Britanie, clienții Deichmann pot deja să comande încălțăminte online. Pe de altă parte, lansarea simultană în 15 țări a noii platforme online înseamnă că oricare din celelalte piețe unde grupul german este prezent ar putea, pe viitor, să intre pe segmentul comerțului online dacă piața va fi suficient de dezvoltată pentru acest lucru.
Deichmann are aproape 50 de magazine pe piața românească. Anul trecut rețeaua germană a deschis 12 noi unități comerciale la Râmnicu-Vâlcea, Sighetul Marmației, Galați, Craiova, Iași, Târgu-Mureș și Ploiești, Constanța, Alba Iulia, București, Brașov și Craiova. Magazinele Deichmann au o suprafață medie de vânzare între 400 și 600 de metri pătrați. Unitățile sunt situate în mall-uri, parcuri de retail sau în galeriile comerciale ale hipermarketurilor. Retailerul german nu a deschis încă niciun magazin stradal în România.
Înființat în 1913, grupul german este în continuare o afacere a familiei Deichmann și cel mai mare retailer european de încălțăminte, având peste 30.000 de angajați pe plan internațional. Magazinele sunt prezente în peste 20 de țări din Europa și America de Nord. Pe piața românească, rețeaua Deichmann este prezentă din 2007. Firma Deichmann Comercializare Încălțăminte a înregistrat în 2013 o cifră de afaceri de 95 de milioane de lei (22,5 milioane de euro), în creștere cu 77% față de anul precedent. Totodată, volumul vânzărilor a crescut cu peste 50%, la 1,36 milioane de perechi de încălțăminte
http://www.shoes-mania.ro/ro/ magazin online
SC R&B SHINE COM SRL este o firmă înființată încă din anul 2002, profilul principal de activitate al firmei, care s-a păstrat până în prezent, fiind comerțul en-detail de încălțăminte și elemente de marochinărie. Firma noastră a căutat întotdeauna să comercializeze produse de calitate la prețuri competitive, prin intermediul magazinelor fizice deschise pe teritoriul întregii țări.
Oferim produse create special pentru clientela noastră noastră formată din doamne, domnișoare dar și din reprezentanții sexului masculin. Pentru a veni în sprijinul clienților noștri, prin intermediul magazinului nostru online cunoscut sub brandul de BIASHOES.RO, oferim transport gratuit pentru comenzi ce depășesc suma de 179 ron, plata online cu cardul, fără dobânda, în 2, 3 sau 4 rate, utilizând carduri de la GARANȚI BANK, CREDIT EUROPE BANK și BANCA TRANSILVANIA. De asemenea, oferim livrare în maxim 24 de ore prin cea mai cunoscută și rapidă firma de curierat din Romania-FANCOURIER cât și un cupon de reducere de 10%, pe lângă reducerile uzuale de pe site, pentru clienții nou înscriși la NEWSLETTER-ul nostru.
Termen de garanție: Produsele oferite de firma noastră sunt garantate pentru o perioadă de 30 de zile de la data livrării. Garanția de conformitate acordată nu afectează drepturile conferite prin legea consumatorului și este în conformitate cu prevederile OG nr 21/1992 privind Protecția Consumatorilor, cu modificările ulterioare, cât și cu Legea. nr 449/2003 și Legea 296/2004.
Modalități graduale de asigurare a garanției, conforme cu legislația în vigoare:
1. repararea produsului;
2. înlocuire produsului dacă acesta nu poate fi reparat cu un produs identic sau, dacă nu este posibil, cu un produs similar, cu acordul clientului;
3.Restituirea contravalorii produsuluI.
Mod de întreținere: Se va avea în vedere respectarea categoriei de utilizare pentru care a fost creat modelul respectiv (ex. fotbal, tenis, baschet, alergare, plimbări montane, timp liber, doar pentru mers etc.). Se interzice cu desăvârșire spălarea pantofilor în mașina de spălat. După fiecare purtare, încălțămintea se curăța și se pune pe sanuri potrivite ca mărime și format. Pentru a crea condiții igienice de purtare și a mări durata de folosire, se recomandă purtarea alternativă a 2-3 perechi de încălțăminte într-o perioadă de timp. Este interzisă spălarea cu apă a încălțămintei sau spălarea în mașina de spălat rufe. Nu de folosesc înălbitori.
Produsele cu fete din piele, piele ecologică sau materiale textile , care nu au fost tratate special pentru a fi rezistente la apă (de ex. cele care care nu au mențiunea WATERPROOF sau GORETEX), din antilopă sau năbuc cât și cele care prezintă cusături decorative sau perforații sau au talpa cusută, trebuiesc a fi purtate doar pe timp uscat,în caz contrar putând pătrunde apa înăuntru, defectele apărute nefiind acoperite de garanție. Încălțămintea umedă se usucă lent, la tamperatura camerei, ferită de contactul direct cu surse de căldură. Nu folosiți uscarea la ventilator,calorifer, foc, uscător de păr sau alte surse de căldură.Fetele încălțămintei se vor feri de lovituri directe.
Fețele și talpă pantofilor trebuie protejate de contactul cu solvenți, smoala,bitum moale sau alte materiale corozive. De asemenea,evitați agățarea sau călcarea în obiecte metalice ascuțite,resturi de sticlă, etc. Pantofii cu fața din piele naturală cu suprafața lucioasă se îngrijesc prin aplicarea unui strat de cremă de pantofi la culoare sau neutră, cu ajutorul unei cârpe moi, după ce în prealabil a fost îndepărtat praful sau murdăria cu o cârpă umedă.Petele de grăsime sau impurități se îndepărtează cu o cârpă înmuiată în soluție apoasă de detergent.
Garanția se pierde pentru defectele apărute ca urmare a imperfecțiunilor drumurilor, trotuarelor sau terenurilor unde s-au folosit pantofii cât și ca urmare a nerespectării recomandărilor de întreținere și utilizare. Firma noastră nu răspunde pentru defectele apărute ca urmare a utilizării sau întreținerii incorecte a produsului respectiv, precum și pentru disconfortul provenit din purtarea încălțămintei de mărime nepotrivită.
Petele de ulei sau grăsime se îndeperteză folosind o soluție contra petelor, specială pentru pielea de antilopă sau năbuc. În ambele situații este contraindicată folosirea unor perii aspre, deoarece acestea pot produce deteriorări ale fetelor pantofului.
Articole din alte materiale se vor curăța cu ajutorul unei cârpe moi.
Este interzisă folosirea detergenților lichizi, deoarece aceștia conțin solvenți care atacă materialul de bază al pantofilor în cauză. Încălțămintea cu fete textile se recomandă a fi purtată pe timp uscat.
Vă rugăm să respectați instrucțiunile de întreținere corespunzătoare produsului. În situația nerespectării acestora și a apariției problemelor de calitate, se pierd drepturile la garanție. Vă rugăm să păstrați bonul fiscal sau factura pentru a face dovada achiziționării produsului. La returnarea unui produs defect vă rugăm să prezentați fie bonul fiscal, fie factura care l-au însoțit. În situația în care produsul prezIntă un defect, în perioada de garanție, respectivul articol se trimite prin curier rapid la sediul firmei R&B SHINE COM SRL – Str. Târgu Jiu, nr.46, sector 5, București – pentru constatare. La solicitarea garanției este necesară trimiterea produsului în ambalajul original, împreună cu etichetele cu care a fost livrat produsul și certificatul de garanție în original. Costul transportului este suportat de către client.
În perioada imediat următoare, un operator va lua legătura cu dvs., și vă va comunica rezultatul constatării. În situația existenței unui defect de fabricație sau apariției unui defect care ține exclusiv de producător, produsul va fi reparat În termenul legal de maximum 15 de zile. Costul transportului produsului reparat către client este suportat de către acesta.
CAPITOLUL III. Rolul și importanța industriei ușoare a încălțămintei pe piața Galațiului
3.1. Încălțămintea pe piața Galațiului
Unele puncte de vânzare sunt preferatele multor clienți, mai întâi de toate, datorită distanței până la ele și accesibilității – nu există obstacole: autostrăzi, căi ferate, poduri sau ape de traversat. Pot fi evidențiate trei zone de influență comercială:
Primară, în jurul punctului de vânzare, care atrage 60 – 75% din cumpărătorii din zonă, specifică magazinelor de proximitate;
Secundară, cuprinde aproximativ 25% din cumpărători, fidelitatea clienților este relativă, unii cumpără doar ocazional;
Terțiară, furnizează un procent scăzut de clienți.
Alegerea locului este, într-adevăr, una dintre problemele cele mai delicate pe care viitorul comerciant trebuie să le rezolve. La luarea deciziei se va ține cont, în mod esențial, de oferta care este propusă publicului, pentru că există produse care oferă garanția succesului, chiar dacă punctul de vânzare se află într-o poziție aparent dezavantajoasă, dar și altele care, pentru a se vinde, cer amplasări privilegiate.
Magazinul este spațiul de vânzare cel mai important, fie că este organizat în forma de vânzare cu autoservire, fie în forma clasică, unde progresele înregistrate în prezentarea mărfurilor la vederea clientului, ca și aspectul agreabil și modern preiau unele atribute din munca vânzătorului. Magazinul produce el însuși servicii și oferă consumatorilor mijlocul de a le obține prin actul de cumpărare.
Cumpărătorii vor mai multă rapiditate și comoditate în efectuarea cumpărăturilor; eiau nevoie ca vânzarea să fie completată cu unele servicii; ei vor să știe ceea ce se cumpără șisă verifice personal veridicitatea publicității făcute unei mărfi; ei cer nu numai calitate ci și posibilitatea rapidă de alegere. Atracția unui magazin nu depinde numai de amplasarea sa. Ea variază în conformitate și cu imaginea sa, cu amenajarea interioară și exterioară, cu metodele de vânzare practicate și serviciile efectuate, cu asortimentul oferit și cu prețurile propuse.
Alegerea magazinului se face în funcție de numeroși factori, decizia putând varia de laindivid la individ și, pentru aceeași persoană, în funcție de anumite priorități și restricții. Principalele categorii de determinanți cognitivi sunt:
• Amplasarea magazinului: distanța față de domiciliu, căile de acces și calitatea acestora, timpul de deplasare, posibilitățile de parcare.
• Varietatea articolelor: numărul de mărci oferite, calitatea produselor, numărul raioanelor existente.
• Utilitatea dobândită în schimbul prețului plătit, incluzând și unele avantaje oferite suplimentar.
• Serviciile magazinului: posibilități de informare, oferte promoționale, garanții, demonstrații de funcționare, posibilitatea returnării mărfii, diversificarea modalităților de plată acceptate, etc.
• Ambianța generală a magazinului: organizarea interioară, decorațiunile interioare, etalarea, categoriile de cumpărători, atmosfera de destindere.
• Satisfacția ulterioară cumpărării, rezultată din utilizarea mărfii, concluziile asupra concordanței între prețul plătit și calitatea dobândită, posibilitatea returnării produsului, etc.
Consumatorul are o idee despre ceea ce dorește și va face un efort de căutare important pentru a putea achiziționa un produs a cărui calitate și caracteristici sunt deosebite iar alegerea magazinului va depinde deci de prezența sau absența diverselor mărci în asortiment sau de competența vânzătorilor dea ajuta clientul să descopere produsul care se potrivește exact nevoilor sale.
În întreprinderea modernă care își desfășoară activitatea în optica de marketing, funcțiunea de marketing ce s-a impus alături de cele clasice, presupune crearea unei structuri organizatorice adecvate, în care compartimentul de marketing apare distinct, cu locul și rolul corespunzător gradului de implementare a viziunii de marketing. Vînzările sunt cele mai importante pentru întreprindere. Indiferent de forma de proprietate a acesteia, ele reprezintă axa de bază în desfășurarea activității.
Magazine de piață (taraba).
În acest moment, cele 22 centre comerciale din Galați surclasează net cele zece piețe tradiționale din Galați. Asta doar în ce privește numărul, pentru că din punctul de vedere al vânzărilor și al numărului de cumpărători nu există statistici. Există mai multe criterii pe baza cărora gălățenii aleg unde să își facă cumpărăturile. Dintre acestea cele mai importante sunt proximitatea față de casă și prețurile practicate de comercianți la diverse produse.Magazine de specialitate.
Primăria municipiului Galați și Administrația Piețelor, pentru a determina producătorii și comercianții să practice prețuri mici, prevede o reducere de zece la sută a chiriilor pentru tarabele din piețele gălățene, ceea ce înseamnă un efort financiar de aproximativ 400.000 de lei. La nivelul Galațiului, din cele peste 500 de tarabe destinate comerțului cu produse industriale, mai mult de jumătate sunt gestionate de societăți comerciale.
Tarabele cu încălțăminte se găsesc în toate piețele, atât în Piața Centrală cât și în piețele din cartierele Țiglina I, Micro 16, Micro 17, Micro 20, Micro 39 și Filești. Spații disponibile sunt și în complexul Rizer, în hala Flora și în piața de gros din strada Basarabiei. Suprafețele spațiilor comerciale sunt cuprinse între 4 și peste 40 de metri pătrați, iar spațiile de depozitare se pot întinde și pe aproape 200 de metri pătrați.
Fig. Nr. 3.1. Taraba de încăltăminte în Piața Micro 17, Galați
Sursa: http://www.viata-libera.ro/articol-Piata_Rusilor_din_Galati_2.html, accesat la 10.06.2014;
La tarabele din piețe prețurile sunt mici dar și calitatea este pe măsură. Promoții nu pot oferi acești comercianți, dar, ca orice produs cumpărat din piață, și prețul la încălțăminte poate fi negociat. Etichetele sunt absente, pentru că acest tip de comercianți nu vor să dezvăluie nici sursa de proveniență a produselor comercializate, nici prețul pe care îl solicită. Dacă dețin o factură pe baza căreia au realizat achiziționarea, o păstrează pentru eventuale controale, clienții se mulțumesc cu faptul că pot alege, pot proba și mai ales pot negocia prețul produsului pe care s-au hotărât să-l cumpere.
La aceste tarabe se găsesc de obicei articole de încățăminte diverse: pentru bărbați, femei, copii, pentru vară, pentru iarnă, fără prea multe pretenții privind așezarea pe sortimente, mărimi, materiale din care sunt confecționate. Articolele de încălțăminte care se găsesc pe tarabele din piață sunt aduse de către comercianți de la piețele en-gros sau alte magazine cu produse promoționale, achiziționându-le la prețuri mici pentru a le putea vinde la un preț majorat uneori chiar cu 100%, în vederea obținerii unui maxim de profit.
Magazine de specialitate. Încălțămintea prezentată în magazinele de specialitate din Galați este una de calitate net superioară celei de la tarabe. În magazinele specializate pe încălțăminte se găsesc oferte pentru toate genurile, vârstele și stilurile clienților. Se găsesc și magazine special pentru copii, pentru adulți și deasemeni doar cu produse sport. Avem astfel pe piața de încălțăminte din Galați magazinul Little Foot doar pentru copii, La Scarpa, Scarpa- nu doar simplu…pantofi. Scarpa azi, una din firmele de top în producția de încălțăminte Outdoor a rămas loială metodelor tradiționale de fabricație și a integrat conținu dezvoltarea tehnică a materialelor și tehnologiei.
Fig. Nr. 3.2. Magazinul La Scarpa, Galați.
Sursa: http://www.tdo.ro/index.php/incaltaminte-la-scarpa/2011/12/09/, accesat la 10.06.2014;
Istoria acestei firma începe în anul 1940 an în care Luigi Parisotto a început ucenicia de pantofar în regiunea Montebelluno.În anul 1942 Luigi începe colaborarea cu S.C.A.R.P.A. (Societa Calzaturiera Asolana Riunita Pedemontana Anonima) fondată în 1938 de către nobilul englez Rupert Edward Cecil Iveagh.Din 1951 Luigi împreună cu fratele său Francesco lansează pe piața brandul San Giorgio.Mica lor manufactura avea o producție de 15 perechi pe zi. Anul 1956 este „marele pas înainte”. Familia Parisotto preia S.C.A.R.P.A producția fiind de 50-60 perechi pe zi. În ani care urmează colaborând cu mai mulți intrepinzatori din Veneția, Tretino, Friuli și Lombardia producția se specializează pe sport cu orientare alpină. În decursul anilor această producție este mereu specializată și în anul 1965 SCARPA este prima firmă din regiunea Asolo care începe exportul în Statele Unite.
Fig. Nr. 3.3. Magazin specializat de încălțăminte
Sursa: foto autor lucrare.
Dezvoltarea brandului SCARPA aduce cu sine mărirea producției din care peste 50% în US, UK, Germania și Japonia. Brandul Scarpa își continua astfel poziția de pionierat în inovații și tehnologii noi cu scopul de a mări confortul, protecția și performanța. În acest timp nouă generație a familiei Parisotto preia greul și în spiritul inovației dezvolta proiectul „Terminator”. La Scarpa ca și celelalte magazine specializate pe articole de încălțăminte, raioanele sunt bine definite: pentru femei, pentru bărbați, așezate pe mărimi și chiar pe culori.
Fig. Nr. 3.4. Foot Scan la magazinul INTERSPORT Galați.
Sursa: foto autor lucrare
Așa cum se vede în fig. Nr. 3.4. unele magazine specializate de încălțăminte, dețin aparate de ultimă generație cu ajutorul cărora pot ajuta clienții în alegerea celei mai potrivite soluții, în relație directă cu conformația piciorului, în vederea asigurării confortului pentru articolul cumpărat. Astfel, dacă foot scan-ul depistează o anumită ptoblemă, recomandă pantoful sport care este potrivit pentru problema respectivă. E o nouă alternativă, bună de luat în considerație și de alți comercianți, în vederea atrageriide noi clienți sau fidelizare a celor vechi. Aceste magazine sunt bine puse la punct din punct de vedere organizatoric, al aprovizionării precum și a prezentării pe rafturi a etichetelor cu informațiile necesare clienților în vederea reducerii timpului de cumpărare.
„Prețuri la jumătate”, „Cumperi o pereche și mai primești una la jumătate de preț” sau „Mega Reduceri” sunt doar câteva din strategiile prin care comercianții de încălțăminte încearcă să atragă clineți în magazinele lor. Criza care a lăsat mii de oameni fără locuri de muncă se răsfrânge și asupra vânzătorilor de încălțăminte.
Magazine de lux (Mall).
La aproximativ zece ani de la deschiderea primului magazin de retail, Galațiul a ajuns unul dintre cele mai bine „acoperite” orașe din țară la capitolul supermarketuri, de la magazinele de tip cash&carry până la marketurile de cartier, și cu alte câteva în plan, Galațiul tinde să devină suprasaturat din acest punct de vedere.
Mărcile renumite de încălțăminte preferă supermarketul pentru vânzarea produselor, ținând cont și de prețurile mari care nu sunt accesibile tuturor categoriilor de clienți, cum de altfel nici modele nu sunt chiar potrivite pentru cei care nu-și permit să cumpere produse de firmă, excepție făcând articolele sport care sunt potrivite pentru orice vârstă.
În supermarket marca definește raionul: Benvenuti, produse veritabile Made în Italy, alcătuiesc imaginea unui stil personal elaborat, creativ, inovator și exuberant. Modele elegante, caracterizate prin acuratețea liniilor, precum și articole casual sau smart casual, dominate de caracterul versatil și adaptabilitate, toate articolele Benvenuti integrează siluete îndrăznețe într-o formă captivantă. Meticulozitatea, experiența și perpetua căutare stilistică este accentul care desăvârșește, particularizează și însuflețește vestimentația ta.
Brand-urile magazinelor de încălțăminte și marochinărie Benvenuti: Enzo Bertini, Benvenuti, Solo Donna sau Formenterra aduc, de fiecare dată, cele mai noi și expresive tendințe. Redefinind stiluri tradiționale într-o notă modernă, produsele Benvenuti întrunesc condiții ideale: calitate datorată materialelor excepționale și modului atent de fabricare, design inovator, original și implicit, comoditate.
Fig. Nr. 3.5. Benvenuti în Carrefour Galați
Sursa: http://www.carrefour.ro/magazine/BENVENUTI, accesat la 10.06.2014;
Noua colecție IL PASSO: inovativă, plină de stil și personalitate, alcătuită din combinații de piele și materiale, modele foarte elaborate și accesorizate îndrăzneț. Il Passo dorește impulsionarea pret-a-porte-ului pe segmentul mediu-inalt al modei, convertindu-se într-o întâlnire de neegalat pentru femeile care caută extravaganta la cel mai bun preț. Ambientul magazinelor este feminin și conceptual, comunicând o imagine sofisticată și proaspătă într-o atmosferă primitoare și caldă.
Fig. Nr. 3.6. IL PASSO în Carrefour Galați
Sursa: http://www.carrefour.ro/magazine/il-passo, accesat la 10.06.2014;
Este intim, plăcut, plin de subtilități, astfel stabilește o relație apropiată între produs și cumpărător. De aceea Il Passo este numele dat rafinamentului dedicat femeii moderne, puternice și determinate, dar în același timp sensibilă, sofisticată și misterioasă. Este numele bărbatului încrezător, activ, direct, actual, care știe ce vrea și nu face compromisuri. Este o marcă a stilului și strălucirii, ce creează o legătură intimă, prețioasa cu cel care poartă produsul Il Passo.
Pentru că ține la marca sa, producătorul dorește ca fiecare client să fie mulțumit și prezintă cu relevanță deosebită toate detaliile privind articolele oferite spre vânzare. Etichetele cuprind atât mărimea și materialul din care este confecționat, cât și culoarea și modul de întreținere a produsului. Deasemeni este foarte atent la selectarea personalului, având în vedere calitățile vânzătorului în privința dezvoltării relației cu clienții.
Magazine singulare, sunt magazinele în care producătorii își prezintă noile modele în formula unicat pentru verificarea pieței în vederea punerii în lucru a producției de serie, iar mai nou au apărut modelele personalizate care sunt realizate pe gustul și la dorința clientului.
Fig. Nr. 3.7. Pantofi personalizați
Sursa: http://www.moda /pantofi_personalizati_pentru_orice_tinuta, accesat la 10.06.2014;
Așa cum putem observa, multe magazine de acest gen nu pot rezista pe o piață destul de aglomerată, așa cum este piața de încălțăminte din Galați. Acest gen de magazine are mult mai mult randament ca magazin on-line, nefiind necesar spațiu, eliminând în acest fel cheltuielile privind chiria și necesitățile (apă, energie electrică, căldură), precum și cheltuielile cu personalul angajat.
3.2. Analiza economico-financiară a firmei de încălțăminte Marelbo
Fig. Nr. 3.8. Marelbo Galați
Sursa: http://www.tdo.ro/index.php/incaltaminte-marelbo-galati/2012/09/21/, accesat la 14.06.2014;
Bazele firmei au fost puse în anul 1984, iar S.C. Marelbo a fost înființată în 1994, devenind mai apoi una din cele mai cunoscute producătoare de încălțăminte din România. Dovezile constau în nenumăratele premii interne și internaționale câștigate pentru calitatea excepțională a produselor, pentru design-ul atractiv și pentru dezvoltarea extraordinară a firmei. Fabrica este dotată cu utilaje tehnologice performanțe de ultima generație, capacitatea de producție a fabricii fiind de peste 2000 de perechi de pantofi într-un interval de opt ore. Produsele sunt realizate din piele naturală, lucru ce dovedește încă o dată calitatea acestora. Respectul și interesul pe care îl acordă clienților este dovedit de faptul că propune aproximativ 500 de modele noi pentru bărbați, femei și copii în fiecare sezon. Firma are o suprafață construită de aproximativ 9.000 mp. Marelbo Prod Com și Marelbo Shoes au 420 de angajați cu experiență în domeniu și cu o înalta calificare.
Datele de identificare ale firmei sunt:
Nume firmă: MARELBO PROD COM SRL
Cod Unic de Înregistrare: 6728594
Nr. Înmatriculare: J33/2214/1994
Adresa: Str. Brăilei, nr. 210
Website: www.marelbo.ro
Structura organizatorică a firmei este reprezentată de organigrama din fig. nr. 3.9.
Fig. Nr. 3.9. Organigrama firmei S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați
Sursa: Date interne Marelbo Prod Com SRL Galați
Analiza financiară pe baza bilanțului
În Anexa nr. 1 sunt prezentate bilanțurile la sfârșitul anilor 2011, 2012 și 2013 în format listă precum și contul de profit și pierdere pentru aceeiași ani în Anexa nr. 2.
În varianta franceză pentru determinarea Cash Flow-ului se vor folosi următoarele relații: CF = ∆TN = ∆FR-∆NFR
FR = Surse durabile -Alocări permanente = (CPR+DAT)-IMO nete (fără amortizari) sau FR = ACR – DCR
NFR = Alocări temporare (mai puțin activele de trezorerie) – Surse temporare (mai puțin creditele bancare curente)
NFR = (Stocuri+Creanțe)-Datorii de exploatare
TN = FR – NFR sau TN = Active de trezorerie – Pasive de trezorerie
Trezoreria netă (cash-flow-ul) (TN) reprezintă diferența dintre fondul de rulment al agentului economic și necesarul de fond de rulment. Analiza acesteia reprezintă analiza echilibrului financiar pe termen scurt, comparându-se o marime relativ constantă (FR) cu o marime fluctuantă (NFR). Ea exprimă poziția globală pe care firma o are asupra operațiunilor sale financiare pe termen scurt.
TN = FR – NFR.
unde: TN – trezoreria netă,
FR – fondul de rulment,
NFR – nevoia de fond de rulment.
Valoarea pozitivă a acestui indicator este expresia sintetică a desfașurării unei activitați economice eficiente fiind rezultatul întregului echilibru financiar și se concretizează într-o îmbogățire a trezoreriei firmei. Valoarea negativă înregistrează un dezechilibru financiar care trebuie să fie acoperit prin credite, generând dependență față de resursele financiare externe. Se apreciază de specialiști că în analiza echilibrului financiar indicatorul cel mai relevant este nevoia de fond de rulment (NFR), pentru că pune în evidență nevoile ciclice neacoperite financiar din resursele temporare și reînnoibile permanent în cadrul acelorași cicluri de exploatare. La această concluzie se poate ajunge prin analiza calității ciclului de exploatare, calitate apreciată prin capacitatea ciclului de exploatare de a-și echilibra nevoile ciclice de capital. Partea rămasă nefinanțată ar trebui să fie mai mică sau cel mult egală cu fondul de rulment, altfel calitatea necorespunzătoare a ciclului de exploatare conduce la un dezechilibru de funcționare care va afecta trezoreria firmei.
În toți cei trei ani analizați, FR are o valoare pozitivă, ceea ce indică o situație favorabilă, deoarece se respectă regula de finanțare a nevoilor permanente din surse durabile, rămânând o parte din aceste surse și pentru finanțarea activelor circulante, contribuind astfel și la realizarea echilibrului pe tremen scurt.
În toți cei trei anii analizați, TN are o valoare pozitivă, ceea ce reflectă o bună realizare a echilibrului financiar, respectarea regulii de finanțare și degajarea unor disponibilități monetare regăsite într-o trezorerie excedentară.
În abordarea continentală, modificarea trezoreriei nete reprezintă cash-flow-ul. Astfel, în anii 2012 și 2013 CF are o valoare pozitivă, ceea ce exprima o creștere a capacității de autofinanțare a întreprinderii.
Soldurile intermediare de gestiune
În varianta anglo-saxonă soldurile intermediare de gestiune (SIG) se prezintă astfel:
Rate financiare
Rate de rentabilitate economică. Rentabilitatea, ca formă sintetică de exprimare a eficienței economice, reprezintă capacitatea întreprinderii de a obține profit, în scopul remunerării capitalurilor, dar și al extinderii activității acesteia. Pentru stabilirea rentabilității firmei se utilizează metodele: substituire în lanț, tabloul soldurilor intermediare de gestiune, comparații, indici, mărimi relative de structură, grafice; rata rentabilității se calculează utilizându-se metoda ratelor, respectiv se apreciază în funcție de costuri, venituri, capitaluri.
Rata rentabilității economice are o accepțiune mai largă, vizând în esență eficiența capitalului economic alocat activității productive a întreprinderii. Ea se exprimă prin raportul:
Rezultatul economic, excluzând elementele financiare și excepționale favorizează comparațiile întreprinderilor aparținând aceluiași sector de activitate. În exprimarea rentabilității economice, la numărătorul fracției se poate utiliza fie rezultatul exploatării, fie excedentul brut din exploatare, iar la numitor activul total sau o parte a acestuia.
Rentabilitatea economică brută, nefiind perturbată de deciziile privind amortizarea, este folosită frecvent în analizele economice, deoarece permite comparații în spațiu, între întreprinderi aparținând aceluiași sector sau sectoare diferite de activitate, indiferent de mărime sau de forma de proprietate. Rata rentabilității economice brute măsoară aptitudinea capitalului economic de a asigura reînnoirea și remunerarea sa, într-o perioadă cât mai scurtă.
În economiile occidentale se consideră corespunzătoare o rentabilitate economică mai mare de 25%, ceea ce înseamnă că în maxim 4 ani întreprinderea își poate reînnoi capitalurile angajate prin excedentul său brut de exploatare. În condițiile economiei românești, care înregistrează durate medii de exploatare ale activelor economice mult mai mari de 4 ani, pragul minim al rentabilității economice va fi mult mai mic decât cel din economiile occidentale.
Rentabilitatea economică trebuie să depășească în mod necesar rata inflației, pentru ca întreprinderea să-și poată recupera integral eforturile depuse pentru desfășurarea activității, menținându-se astfel activul său economic.
Rate de rentabilitate financiară
Înainte de efectuarea calculelor pentru determinarea tuturor ratelor de rentabilitate financiară, este de precizat că, capitalul social al firmei S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați este divizat în acțiuni nominative.
Analiză și interpretări
În anul 2012: ROE<k<ROA<Rdob și VAN>0.
Semnificația unei VAN pozitive este capitalizare. Deoarece ROE<k înseamnă căa rentabilitatea capitalurilor proprii este mai mică decât costul capitalului (media de performanță din sectorul economic).
ROE < ROA înseamnă efect de măciucă.
ROE < Rdob înseamnă că rentabilitatea finaciară a firmei este mai mică decât „rentabilitatea financiară pe piață” (rata dobânzii la titlurile de stat + prima normală pentru riscul asumat de acționari), dar această situație nu este reală pentru că dobânzile au fost ajustate în mod artificial în cadrul datelor inițiale, pentru că datele reale să se muleze pe modelul teoretic prezentat (cheltuieli variabile-pondere constantă în cifra de afaceri și cheltuielile fixe să fie constante în cei trei ani de analiza). Aceasta ajustare influențează în fapt și toate celelate variabile, acestea nereflectand, în fapt, situația reală.
În anul 2013: k<ROE<ROA<Rdob și VAN>0.
VAN>0 înseamnă capitalizare.
ROE<ROA înseamnă efect de măciucă.
ROE> k înseamnă că rentabilitatea capitalurilor proprii este mai mare decât costul capitalului (media de performanță din sectorul economic). Iar ROE<Rdob aceeași observație ca și în cazul anului 2012.
În ceea ce privește rata inflației, ROA trebuie să fie mai mare decât Rinflație. În caz contrar, înseamnă că avem de-a face cu o rată economică reală negativă, adică rentabilitatea economică nu acoperă nici măcar inflația.
Rate de risc – diagnosticul riscului
Rate de lichiditate gen =
partiala =
imediata =
Se observă că lichiditatea întreprinderii crește. Aceasta se datorează mai cu seamă scăderii datoriilor curente în toată perioada analizată și majorării activelor circulante, mai ales în anul 2012 față de 2011.
Rate de solvabilitate. Solvabilitatea financiară vizează coordonatele pe termen mediu și lung ale plăților unor firme. Solvabilitatea financiară generală exprimă capacitatea unei firme de a rambursa la scadență ratele curente pentru creditele pe termen mediu și lung rămase de achitat.
În activitatea pe care o desfășoară, pentru finanțarea pe termen scurt sau lung, firma apelează la împrumuturi bancare. O asemenea operațiune nu constituie o excepție sau un indiciu cu privire la eventualele dificultăți financiare. Studierea gradului de îndatorare al firmei, reprezintă în primul rând o problemă de gestiune internă, prin care trebuie să se asigure utilizarea eficientă a creditelor contractate și asigurarea condițiilor necesare pentru rambursarea la termen a ratelor scadente și a dobânzilor aferente. Ca atare, în conducerea curentă, operativă a activităților financiare, trebuie să se urmărească corelația dintre încasări și plății cu ajutorul unor instrumente specifice, proprii fiecărei firme.
Pentru analiza gradului de îndatorare al intreprinderii se folosesc următorii indicatori:
1) Coeficientul total de îndatorare sau „rata levierului” (L) reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității întreprinderii. Acest indicator poate fi interpretat și ca o rata a autonomiei financiare a întreprinderii, indicând gradul în care angajamentele sale, pe termen lung și scurt, sunt garantate de capitalurile proprii ale întreprinderii.
Cu cât rata levierului este mai mare decât 1, cu atât întreprinderea va depinde mai mult de creanțierii săi. Dacă levierul este subunitar, banca va acorda în continuare împrumuturi în condiții de garanție sigură.
2) Rata datoriilor financiare (RDF) exprimă gradul de îndatorare pe termen lung.
Acest indicator caracterizează îndatorarea pe termen mediu și lung și se acceptă ca nivel maximal normal 0,5.
3) Rata independenței financiare a întreprinderii (RIF), complementară cu rata datoriilor financiare, măsoară ponderea capitalurilor proprii în ansamblul resurselor permanente.
În general, rata trebuie să fie superioară sau cel puțin egală cu 0.5 din considerente impuse de normele bancare, în relațiile de credit cu întreprinderea.
4) Rata capacității de împrumut (RCI) compară resursele proprii cu împrumuturile contractate la termen.
În cazul în care resursele proprii sunt mai mici decât datoriile la termen, respectiv, RCI<1, capacitatea teoretică de împrumut a întreprinderii este saturată. De aceea normele bancare recomandă un raport supraunitar.
5) Rata capacității de rambursare, sau rata acoperirii creditelor, exprimă teoretic, în număr de ani, capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate împrumuturile contractate pe termen lung (RCRTL).
Cu cât valoarea raportului este mai mică, cu atât mai mare (bună) va fi capacitatea de rambursare. Intervalul maxim, impus de normele bancare, pentru rambursarea teoretică a împrumuturilor la termen prin capacitatea de autofinanțare, reprezintă 3 ani, iar pentru rambursarea datoriilor totale (termen lung și scurt) 4 ani.
6) Costul îndatorării, sau rata medie a dobânzii (RDOB), poate fi exprimat prin raportul:
În măsura în care rata medie a dobânzii este inferioară ratei de rentabilitate economică a întreprinderii analizate, îndatorarea favorizează finanțarea prin împrumuturi. În această situație apare efectul de levier cu influență benefică asupra rentabilității capitalurilor proprii.
7) Ponderea creditelor curente în îndatorarea globală (RCC) exprimă alegerea realizată de întreprindere între împrumuturile pe termen mediu și lung și creditele bancare curente (credite pe termen scurt).
O pondere mare a creditelor bancare curente în îndatorarea întreprinderii poate semnifica o situație de vulnerabilitate care ține de tipul acestor resurse și de costul lor ridicat.
Solvabilitatea financiară se exprimă în forme absolute și forme relative, astfel:
– forma absolută, se determină ca diferență între activele rămase (dupa deducerea obligațiilor curente) și datoriile pe termen lung.
Î = sau
Levierul =
Gradul de îndatorare crește ca urmare a majorării datoriilor pe termen lung, însă acest indicator se află în limite rezonabile (<%).
Riscul financiar. Coeficientul de elasticitate al rentabilitatii financiare (e’)
e’= e” x e
Relația de mai sus relevă legătura dintre elasticitatea e a profitului brut (EBIT) și elasticitatea e’ a profitului net (PN). Astfel:
Pentru anul 2012:
= e’’· e’’ = –
Există o relație inversă între profitul brut și cel net, fapt ce se poate explica prin nivelul negativ al dobânzilor.
Pentru anul 2013:
= e’’ · e’’ =
Între cei doi indicatori există o relație directă, iar profitul net este inelastic în raport cu profitul brut, modificându-se într-o proporție mai mică la modificarea EBIT. Situația poate fi explicată prin influența impozitului pe profit și a nivelului dobânzilor asupra profitului brut.
În economia de piață, analiza economico-financiară ocupă un loc deosebit de important, fiind metoda obiectivă de evaluare și prezentare a societăților comerciale din punct de vedere economic și financiar în scopul identificării punctelor forte și a lipsurilor societății. În al doilea rând analiza economico-financiară prin metodele sale practice constituie un instrument al managementului firmelor, întrucât oferă soluții practice în prevenirea și rezolvarea problemelor în domeniile cu deficituri și în același timp posibilități de manifestare a acțiunilor pozitive care se manifestă în cadrul firmelor.
Analiza economică cercetează activitățile sau fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse și a rezultatelor obținute. Esențialul în analiza economică îl constituie luarea în considerare a relațiilor structural- funcționale și a celor cauză – efect. Analiza, în esență, presupune descompunerea fenomenului sau a procesului economic în elemente cât mai simple, depistarea factorilor, stabilirea relațiilor de cauzalitate dintre fiecare factor și fenomenul analizat pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, a legilor care guvernează aceste relații, a măsurării influențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat, iar pe baza rezultatelor analizei elaborarea unei strategii de urmat.
CONCLUZII
Sectorul de încălțăminte, actualmente caracterizat de o etapă descendentă, necesită adoptarea unor măsuri de optimizare și de repoziționare pe piața locală. În ultimul deceniu se atestă o creștere a ponderii vânzărilor produselor industriei ușoare, inclusiv a încălțămintei autohtone pe piața internă, încercând să facă față concurenței neloiale, mărfurilor de import din piețele neorganizate la prețuri de dumping, care se mențin încă în proporții mari.
Segmentul de încălțăminte s-a dovedit, în mod special, vulnerabil față de înfruntarea cu concurenții formați de mărfurile piețelor neorganizate. Evoluția actuală a întreprinderilor autohtone, indică tot mai evident faptul că activitatea managerială trebuie orientată către client și către schimbare. Piața devine categoria care reflectă diversele legături și relații ale întreprinderii cu mediul de afaceri. Pentru amplificarea eforturilor economice a întreprinderilor industriei de încălțăminte, în urma unor practici și cercetări în experiența internațională, sunt evidente unele aspecte utile de a fi implementate.
Studiul atent al situației relevă totuși, că singura și cea mai importantă contribuție la succesul competitiv pe termen lung este calitatea produsului. În acest caz, pentru a obține un succes relativ în mediul concurențial în care se află producătorul de încălțăminte, acesta trebuie să mențină un avantaj față de firmele rivale, care să dea consumatorilor un motiv să aleagă producătorul respectiv. Avantajul poate veni din calitățile proprii ale întreprinderii producătoare, de la produs sau din natura relațiilor cu clientul. poate fi asigurată prin ajustarea nivelului prețurilor conform categoriei consumatorilor, prin ridicarea nivelului calității produselor și prin asigurarea unei producții competitive sub brand propriu.
În ultimii ani, se atestă o tendință bine conturată, pe piața de încălțăminte, ce rezidă în creșterea vânzărilor cu amănuntul. În ceea ce privește punctele comerciale, cu locația în centrele comerciale, acestea sunt caracterizate de un „service” evoluat, în comparație cu anii precedenți: sortiment mai optimizat, aspectul vitrinelor și interiorul magazinelor și a punctelor de comercializare fiind prezentat într-un format nou.
Factorii prezentați mai sus, și nu numai, ne prezintă tendința de conturare a structurii pieței de încălțăminte, analogice celor existente în țările cu tradiție și poziție deja definită a sectorului de încălțăminte. Pe acest traseu de „căutare” și „determinare” a pieței date, nu este logic să subestimăm piețele organizate din teritoriu (tarabele), care sunt responsabile în mare parte, prin activitatea lor (forma de realizare a mărfii) de oferta creată din importurile masive cunoscute. O evaluare sau estimare obiectivă ar permite producătorilor autohtoni să se orienteze corect și să se impună, fiind apți să răspundă cererii segmentelor țintă prin produse competitive la prețuri accesibile, ce ar duce la o activizare a consumului de încălțăminte, ar permite supraviețuirea și, în continuare, dezvoltarea întreprinderilor ramurii în contextul mecanismelor economice mutante actuale.
De obicei la vânzarea încălțămintei se practică prin comerțul cu amănuntul, ceea ce înseamnă că, comercianții vând produse direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora. În accepțiunile moderne, comerțul cu amănuntul reprezintă un ansamblu de activități și relații organizate și desfășurate de unități specializate pe circulația mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. Activitatea de comerț cu amănuntul este înfăptuită de societăți comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unități proprii ale producătorilor, diverse organizații obștești, asociații etc. Sub aspect logistic comerțul cu amănuntul reprezintă o unitate a trei procese: aprovizionare-stocare-vânzare, unitate în cadrul căreia vânzările de mărfuri constituie activitatea esențială, specifică relațiilor de schimb din cadrul acestei forme de comerț.
Modelele de încălțăminte sunt variate ca factură, textură și coloristică, designul tuturor fiind inspirat de tendințele moderne în domeniul încălțămintei. Cu toc mic, mediu sau de 12 cm, cu platformă sau fără, cu șiret, fermoar sau arici, toate aceste genuri se regăsesc pe o piață bine aprovizionată ca cea a orașului Galați.
Diversitatea genurilor de magazine pe piața galațiului este și ea destul de bine reprezentată, de la tarabele comercianților din piață până la articole de marcă vândute în spații de lux din supermarket. Am putut observa că articolele de încălțăminte există în cantități suficiente pentru întreaga populație a orașului și conform pretențiilor tuturor consumatorilor, am putea aprecia, în acest sens, că există chiar un excedent de marfă, ținând cont de faptul că, la schimbarea sezonului iarnă-vară, sunt cantități destul de mari incluse în promoțiile de lichidare stoc cu reduceri substanțiale.
În urma analizei economico-financiare a firmei S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați am putut observa că producția de încălțăminte este una profitabilă, chiar dacă în ultimii ani, datorită crizei economice, se confruntă cu problemele generale ale societății, acest lucru nu se răsfrânge asupra consumatorilor ci doar a unităților producătoare.
BIBLIOGRAFIE
1. Adăscăliței, V., Euromarketing, Ediția a doua, Editura Uranus, București, 2005;
2. Atanase, Ion, Merceologie: produse de pielărie, București: Editura ASE, 2000, 237 p., cota 685 ATA, Sala Moxa;
3. Bășanu, Gh, Pricop, M., Managementul aprovizionării și desfacerii, Editura Economică, București, 1999;
4. Budescu, C., Bejan, R., Merceologie și tehnica vânzării mărfurilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1977;
5. Cociu, Voinea, Fica, Agripina, Tehnologia încălțămintei. Manual pentru scoli profesionale (anii I si II), Editura Didactică și Pedagogică, București,1966;
6. Cociu V., Mălureanu G., Bazele tehnologiei produselor din piele și înlocuitori, Editura Rotaprint, Iași, partea a II-a, 1993;
7. Dinu, Vasile, Merceologia produselor nealimentare. București: Editura ASE, 2002, 271 p., cota 658.56 DINm, Sala Paul Bran;
8. Gheorghescu, Constantin, Rado, Gheorghe, Călăuza confecționerului de încăltăminte, Editura Oficiul de Documentare și Publicații Tehnice, București, 1969;
9. Ionescu, C., Controlul calității produselor, Editura Gh. Asachi, Iași, 2001;
10. Isărescu, Mugur, Reflecții economice. Contribuții la teoria macrostabilizării, Ed. Expert, București, 2006;
11. Lupașcu, Romița, Vasilescu, Florentina, Pregatire de baza în industria ușoară, Anul I, Școala Profesională;
12. Mălureanu G., Mihai A., Bazele proiectării încălțămintei, Editura Performantica, Iași, 2003;
13. Olaru, M., Fundamente ale științei mărfurilor, Editura Economică, București, 2005;
14. Păunescu, Carmen, Proiecții merceologice și socio-economice privind fenomenul de marfă în condițiile mondializăarii pieței (teză de doctorat). București: ASE, 2003, 244 p., cota 123415, SalaV. Madgearu sau onlinehttp://www.biblioteca.ase.ro/resurse/resurse_electronice /teza_capitole.php?dela=0&tid=270& criteriu=titlu&ordine=1&c=1&q=marfa&cauta=Cauta
15. Pop N. Al. (coord.), Dabija D.C., Dumitru I., Petrescu E.C., Pelău M.C., Marketing Internațional – Teorie și practică, Editura Uranus București, 2011;
16. Prutianu, Ș., Caluschi, C., Munteanu, C., Inteligența marketing plus , Editura Polirom, Iași, 2000;
17. Secan, C., Lucrări practice și de proiect la disciplina Procese de fabricație în pielărie, Editura Universității din Oradea, 2011;
18. Simionescu, Violeta. Evoluții și reducții în domeniul noțiunii de calitate cu impact asupra
mărfurilor (teză de doctorat). București: ASE, 2004, cota 124358, Sala V. Madgearu sau online:http://www.biblioteca.ase.ro/resurse/resurse_electronice/teza_capitole.php?dela=0&tid=334&criteriu =titlu&ordine=1&c=2&q=simionescu&cauta=Cauta
19. Șerbulescu, Luminița. Merceologie industrială. București: România de Mâine, 2002, 184 p., cota 658.562 SERm, Sala Moxa, Sala Paul Bran;
20. Schmidt, M., Hollensen, S., Marekting research – An international approach, Pearson Education, Essex, 2006;
21. Stanciu, Ion; Pârâianu, Elena, Merceologie: calitatea și sortimentul mărfurilor nealimentare, București: Oscar Print, 2002, 429 p., cota 658.401 3 STAm, Sala Paul Bran;
22. Răducanu, Ileana, Falsificarea mărfurilor industriale. București: Editura ASE, 2002, 360 p., cota 364.163 RAD, Sala Victor Slăvescu;
23. http://www.spiruharet.ro/ei/SectiuneaB/Raducanu%20Ileana.pdf
24. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=13560;
25. http://www.leonardo.com.ro/, accesat la 25.05.2014;
http://www.businessweek.com/magazine/news/articles/business_news.htm,
accesat la 25.05.2014;
26. http://www.deichmann.com/RO/ro/corp/home.jsp, accesat la 26.05.2014;
27. http://www.ottershop.ro/, accesat la 26.05.2014;
28. http://www.pantofiitai.ro/doar-guban-50/?gclid, accesat la 27.05.2014;
29. http://www.biashoes.ro/termeni-si-conditii, accesat la 27.05.2014;
30. http://www.deichmann.com/RO/ro/corp/home.jsp, accesat la 26.05.2014;
31. INS;
32. Eurostat;
Anexe
Anexa nr. 1. Bilanțul contabil tip listă la S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați
Anexa nr. 2. Contul de profit și pierdere la S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați
– mii lei –
=== Lucrare_1 ===
Cercetări privind comerțul cu articole de încălțăminte pe piața Galațiului
Cuprins
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………4
CAPITOLUL I. Rolul și importanța industriei ușoare a încălțămintei…5
1.1. Industria ușoară. Locul și rolul în economie………………………………………5
1.2. Încălțămintea………………………………………………………………………………..6
1.3. Materiale utilizate pentru confecționare…………………………………………….10
CAPITOLUL II. Evoluția producerii și comercializării produselor de încălțăminte în Europa și România……………………………………………………….22
2.1. Evoluția industriei ușoare de încălțăminte………………………………………….22
2.2. Distribuția de încălțăminte din România……………………………………………..32
2.3. Comerțul în magazine cu no-name, specializate………………………………..35
2.4. Comerțul online, avantaje comparative ale un or site-uri- evaluare comparativă (parte economică)……………………………………………………………….39
CAPITOLUL III. Rolul și importanța industriei ușoare a încălțămintei pe piața Galațiului………………………………………………………………………………….45
3.1. Încălțămintea pe piața galațiului……………………………………………………..45
3.2. Situația economico financiară a firmei……..
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………..
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………….
INTRODUCERE
Formarea unei economii de piață reale cu o structură renovată și funcționabilă eficient este un proces complex și multilateral de reorganizare radicală a vieții social-economice a societății. În procesul desfășurării acestor transformări, se rezolvă în mod consecvent și problemele privind reformarea macroeconomică în ansamblu, relansarea sectorului real al economiei. În acest sens o atenție deosebită merită să i se acorde industriei ușoare una din ramurile de bază ale economiei naționale, căruia îi revine o treime din volumul total al industriei. Această ramură în multe cazuri determina starea pieței interne a mărfurilor de consum. Reflectând tendințele generale ale dezvoltării economiei, vom constata că industria ușoară dispune de posibilități reale care permit realizarea cu succes a unor reforme de structură, de perfecționare a mecanismelor economice.
Industria ușoară, ca și întreaga economie națională, pe parcursul ultimelor zece ani, se află în stare de criză. Crizele principale ale acestei situații sunt: ruperea relațiilor economice cu partenerii tradiționali și creșterea bruscă a prețurilor la materialele prime și resursele energetice ceea ce a făcut imposibil folosirea pe deplin a capacităților de producție, importul necontrolat care a complicat în mod serios activitatea producătorilor local,i necorespunderea nivelului tehnologic de producere și a calității producției autohtone cu cerințele contemporane, administrarea economică ineficientă în condițiile economiei de piață, a activităților de marketing pe piețele de peste hotare.
Importurile din țările asiatice sunt în creștere, iar la produsele venite din afară sunt practicate prețuri de dumping, producătorii autohtoni trebuie să-și creeze și să investească în propriul brand/marcă. În momentul de față sunt puține companii românești recunoscute pe piața autohtonă de încălțăminte prin brand și calitate, prețurile produselor oferite de acestea sunt destul de piperate față de produsele de import.
CAPITOLUL I.
Rolul și importanța industriei ușoare a încălțămintei
1.1. Industria ușoară. Locul și rolul în economie
Industria încălțămintei continuă să fie un sector industrial important în România, sub toate aspectele:
– 5,2% din salariații din industria românească lucrează în acest sector (94.300 în 2004)
– 8,9% din exporturile României constau în exporturi de încălțăminte;
– 4,5% din importurile României au constat în încălțăminte;
– 1,6% din producția industrială a României se realizează în acest sector
Piața articolelor sportive se va dubla până în 2020, în condițiile în care românii vor fi dispuși sa cheltuiască sume tot mai mari pentru a duce o viață sănătoasă. Valoarea pieței de echipament sportiv în prezent este apreciată ca fiind de aproximativ 30-35 de milioane de euro, iar în principiu, se estimează că se va păstra curba ascendentă de creștere cu peste 25% anual. Tendința de creștere este constantă de câțiva ani de zile, depășind estimările inițiale ale producătorilor din acest segment. Se prevede o creștere constantă de 10-15% pe an pentru piața de echipament sportiv, în condițiile în care consumatorul român va continua să facă sport, dar și să fie mai atent la cum arată atunci când face sport, pentru că in ultimii ani s-a renunțat la lucrurile de calitate îndoielnică și sunt căutate mărcile sportive cu notorietate mare în lume.
Producătorii români de incălțăminte sunt concentrați aproape exclusiv pe exporturi, atrași de avantajele de a produce în lohn: piața de desfacere și materiile prime asigurate, plata pe loc din partea clienților, lipsa cheltuielilor de creație și proiectare. Eliminarea taxelor vamale pentru UE la produsele de pielărie-încălțăminte din România a permis creșterea exporturilor și a importurilor din și în UE. Preferințele românilor sunt înclinate suficient de mult spre zona fashion. Marea majoritate a lor achiziționează și privesc articolele sportive cu destinația de petrecere a timpului liber. Există însă și o categorie ale cărei preferințe țin de destinatia finală, în speța sportul pentru care sunt achiziționate, iar în acest caz importante devin caracteristicile de inovație ale produsului.
Consumatorul român evoluează din punctul de vedere al preferințelor, cele mai dinamice fiind femeile. Pe segmentul femei, potențialul de creștere este mai mare, pentru că începe să fie asimilată tot mai mult ideea de confort al îmbrăcămintei și încălțămintei inclusiv și pentru petrecerea timpului liber. Mai mult decât atât, s-a observat că la nivel general, consumatorul evoluează din punct de vedere educativ, își diversifică constant nevoile și asteptările față de un produs. Pe piața echipamentelor sportive din România activează mărci cunoscute ca: Adidas, Nike, Puma, Reebok sau Lotto. Sub aceste mărci se comercializează pe piața românească pantofi sport, echipamente pentru sportivi profesioniști cât și îmbrăcăminte casual pentru segmentul tinerilor.
1.2. Încălțămintea
Încălțamintea este un produs de maximă necesitate pentru om, care a aparut din cele mai vechi timpuri. Cu mii de ani în urmă, oamenii au cautat fel de fel de soluții pentru a-și proteja picioarele de frig și umezealș. Astfel, au apărut primele modele de încălțăminte. Pe atunci, pe nimeni nu interesa forma și aspectul acestora, singura preocupare fiind aceea de a se apara de vitregiile vremii. În prima etapă a dezvoltarii societății omenești, încălțămintea era formată dintr-o bucată de piele brută, netăbăcită, înfășurată strâns în jurul piciorului și fixată de glezna cu o curelușă de piele.
O dată cu apariția primelor unelte rudimentare de cusut, confecționate din piatră, os sau lemn, omul preistoric a putut să-și îmbunătățească tehnica de producere a încălțămintei, prin coaserea ei cu ajutorul tendoanelor de la animale sau al unor curelușe subțiri din piele. Acest model de încălțăminte a fost purtat de către populația saracă chiar până în secolele al XI-lea și al XII-lea. O variantă a acestui tip de încălțăminte este și opinca, foarte raspândită în țara noastră și cunoscută încă de pe vremea sciților. Apariția mașinii de cusut, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a permis trecerea la confecționarea părții de sus a încălțămintei din mai multe piese, cu proprietăți diferite, în funcție de uzura diferită la care sunt supuse, usurâd, totodată, și împreunarea prin coasere a părții superioare cu cea de jos.
În ultimul secol, fețele încăltămintei nu s-au schimbat decât puțin, doar ca formă și aspect, după cerințele modei. În schimb, partea de jos a început să sufere schimbări esențiale în momentul în care au început să fie utilizate pe scară largă materialele de înlocuire a pielii cu lemn pentru glencuri și tocuri, cu cauciuc și mase plastice pentru talpă. O dată cu înlocuirea materialelor pentru talpă se schimbă și metodele de fixare a pieselor componente ale încălțămintei, folosindu-se unele de mare productivitate, ca lipirea și vulcanizarea. Pîna spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, forma interioară a încălțămintei era simetrică, fiind total necorespunzătoare și incomodă din cauza asimetriei picioarelor. Treptat, s-a trecut la confecționarea încălțămintei asimetrice, a cărei forma interioară se apropie din ce în ce mai mult de forma piciorului.
În această categorie de mărfuri nealimentare sunt incluse bunuri de consum destinate protejării piciorului împotriva acțiunii factorilor de mediu (umiditate, temperatură, acțiuni mecanice și chimice), care au în același timp și un rol ortopedic, facilitând mersul și împiedicând deformarea piciorului. Funcțiile de bază ale încălțămintei sunt:
• funcția de protecție împotriva agenților mecanici, termici sau a apei (realizată prin alegerea unor materiale cu proprietăți adecvate și a unor tehnologii de fabricare în concordanță cu destinația încăltămintei);
• funcția ortopedică, împiedicând deformarea piciorului și facilitând echilibrul corpului, atât static cât și dinamic (realizată prin alegerea modulului și dimensiunilor);
• funcția de igienă și confort, concretizată prin menținerea unui microclimat optim la nivelul piciorului și a sănătății organismului (prin alegerea unor materiale cu structură și compoziție chimică adecvată);
• funcția estetică (exprimată prin formă, model, culoare, luciu, etc.).
Părțile componente ale încălțămintei sunt împărțite în două grupe:
• piese care formează partea de sus a încălțămintei (piese exterioare sau fețe, piese intermediare sau întărituri și piese interioare sau căptușeli);
• piese pentru partea de jos a încălțămintei (piese exterioare sau de uzură și piese interioare sau de legătură).
Factorii care influenteaza calitatea încălțămintei:
Ambalarea. Dacă procesul de ambalare nu se realizează corespunzător produsul finit poate avea de suferit astfel:
• Dacă nu se adaugă naftalină orice insectă consumatoare de textile poate deteriora produsul finit;
• Dacă nu se adaugă substanțele care mențin umiditatea la nivelul optim astfel încât să nu sufere modificări ale lipiturii.
Marcarea și etichetare. Acest proces trebuie făcut în conformitate cu standardele legale în vigoare
Transportul. Trebuie făcut în condiții optime: temperaturi 10-30oC, umiditate optimă, evitarea fenomenelor meteorologice care ar putea afecta calitatea produselor (succesiunea îngheț-desgheț, intemperii și alte fenomene meteo)
Depozitarea se urmează acceleași reguli ca la transport.
Standardul de viață actual al populației, precum și cerințele mereu crescânde ale acesteia, necesită o atenție deosebită asupra produceri încălțămintei. Pentru a satisface cât mai mult cerințele cumpărătorilor și pentru a crește mereu volumul desfacerilor în comerț, este necesar să se țină cont de următoarele cerințe ale consumatorilor față de caracteristicile încălțămintei:
Comportarea la purtare se referă la asigurarea unor proprietăți de igienă și protecție a piciorului la un mers normal. Încălțămintea trebuie să fie impermeabilă, dar să permită totodată „respirația piciorului”, să-l apere de frig, să nu-i producă prea multă căldură, să-i mențină umiditatea și temperatura corespunzătoare.
Comoditatea și confortul sunt cerințe influențate de proprietățile materialelor din care este confecționată încălțămintea, de greutatea și dimensiunile încălțămintei, de adaptarea încălțămintei la forma piciorului.
Creșterea duratei de exploatare a încălțămintei necesită folosirea unor materiale corespunzătoare calitativ, a unui proces tehnologic bine executat, a posibilităților de reparare ușoară a încălțămintei.
Aspectule estetic exterior conform liniei moderne, pentru satisfacerea unor materii prime și auxiliare corespunzătoare fiecărui sortiment de încălțăminte, prin folosirea unor sisteme de confecționare și finisare adecvate, prin alegerea unor modele și calapoade corespunzătoare.
În concepția modernă, rolul controlului este de a acționa și interveni în mod operativ pentru ca produsul final să corespundă condițiilor cerute, să îndeplinească calitatea de conformitate sau altfel spus, toate elementele care caracterizează produsul final să corespundă cu cele inscrise în documentația de proiect, pe desenele de ansamblu sau în contract. Metodele de control al calității în procesul de fabricație au în vedere toate etapele de realizare a unui produs și sunt următoarele:
a. Autocontrolul;
b. Controlul în lant;
c. Controlul integral;
d. Controlul prin sondaj empiric;
e. Controlul statistic al calității
În ceea ce privește încălțămintea, verificarea calității ține de etichetare și materiile prime folosite. Reglementările din acest domeniu se aplica tuturor produselor care sunt destinate sa protejeze și să acopere piciorul, excepție făcând încalțămintea second-hand (Conform HG 329/2001 sunt interzise importul, comercializarea, distribuirea gratuită a încalțămintei folosite (abrogată de HG nr.1.822/2005, ce intra în vigoare de la 1 ianuarie 2007), încălțămintea de protecție, încalțămintea pentru jucării si încalțămintea la producerea căreia s-au folosit substante și preparate chimice periculoase, dăunatoare sanatății și interzise comercializării.
Verificarea calității încălțămintei se face pe loturi – Un lot trebuie să conțină încălțăminte de același fel (cizme, ghete, bocanci, pantofi etc.) și destinație (bărbați, femei etc.) confecționată din același materiale, în același sistem de confecționare și cu același model. Caracteristicile de calitate ale încălțămintei se verifică pe baza documentelor în vigoare, urmărindu-se totodată concordanța cu modelele avizate și convențiile între părți.
Se execută, de regulă, verificări care nu distrug produsul, se urmărește aspectul, felul materialului, dimensiunile, confecționarea, marcarea și ambalarea. Dacă apar incertitudini referitoare la calitatea încălțămintei se continuă cu verificări distructibile ca: verificarea calității materialelor, a dimensiunilor, a confecționării (rezistența fixării tălpii, tocului, a cusăturilor).
Verificarea nedistructibilă se efectuează asupra unei probe din lot reprezentând 5%, perechi luate la întâmplare, din diferite mărimi și culori. Dacă numai unul din rezultatele verificărilor nu este corespunzător, verificarea respectivă se repetă asupra unei probe duble. Dacă în acest caz rezultatele sunt necorespunzătoare, se respinge lotul și urmează ca el să fie recondiionat, resortat etc.
Verificările distructibile se fac asupra unei probe formulată din 1% din numărul total de perechi care compune lotul, dar nu mai puțin de o pereche. Și în acest caz, dacă se constată chiar numai un rezultat necorespunzător, se repetă verificarea respectivă asupra unei probe duble.
1.3. Materiale utilizate pentru confecționare
Materia primă clasicăutilizată pentru fabricarea încălțămintei este pielea naturală, produs de natură proteică, provenită din piei brute cu proprietăți modificate prin prelucrare specifică în funcție de destinație. Principala sursă de piei brute o reprezintă mamiferele domestice, în special bovinele, cabalinele, ovinele, caprinele, porcinele și caninele. Pentru confecționarea unor produse de lux se pot utiliza și pieile unor animale sălbatice, reptile, batracieni, păsări, animale marine, pești. Proveniența pielii influențează în multe situații proprietățile pielii finite, care poate fi în general identificată în funcție de elementele specifice.
Pielea crudă rezultă prin jupuirea animalelor sacrificate. În funcție de partea anatomică a animalului de la care provine, pielea este împărțită în regiuni topografice: crupon, gât, poale, picioare, frunți (pentru pielea de bovine).
Calitatea pieilor crude este influențată de regiunea topografică, conținutul de apă, structura și constituenții chimici de bază, variind de la un animal la altul, în funcție de specie, sex, vârstă, mod de îngrijire. Prezența unor abateri de calitate de tipul defecte din timpul vieții animalului (piei subțiri, mărcile de foc, urme de căpușe), defecte din timpul sacrificării-jupuirii (tăieturi, găuri, piele nesângerată, etc.), defecte datorate conservării (încingere, putrezire, pete de sare, defecte microbiologice) poate influența semnificativ calitatea pielei crude și a produsului finit.
Pieile finite se obțin prin prelucrarea pieilor brute în urma unor operații preliminare tăbăcirii, operații de tăbăcire (vegetală, minerală, combinată) și a unor operații de finisare (neutralizare, vopsire, ungere, lăcuire, șlefuire, lustruire, călcare, etc.). Aceste operații transformă pielea brută, nerezistentă la condițiile de mediu într-un produs rezistent, estetic și conform destinației finale.
Tabelul nr.1.1. Caracteristici ale pieilor finite
Verificarea calității pieilor finite se realizează prin analiză senzorială (culoare, netezime, grad de luciu, desenul porilor) și prin verificări fizico-chimice (masă specifică, grosime, elasticitate, plasticitate, flexibilitate, rezistență la tracțiune, sfâșiere, compresiune și uzură, comportarea față de apă și gaze, etc.).
Sortimentul de piei finite cuprinde șase categorii, diferențiate în funcție de domeniul de utilizare:
• piei pentru partea de sus a încălțămintei (box, bizon, piele impermeabilă, velur, piele lăcuită, șevrou, năbuc, etc.);
• piei pentru partea de jos a încălțămintei (talpă pentru cusut, talpă pentru lipit, talpă pentru bătut în cuie, talpă pentru branț, etc.);
• piei pentru harnașamente, curelărie, articole de sport și marochinărie;
• piei pentru scopuri tehnice;
• piei pentru mănuși;
• piei pentru confecții de îmbrăcăminte și pentru alte scopuri.
Piei pentru partea de sus a încălțămintei. Aceste piei trebuie să fie fine, subțiri, flexibile, elastice, cu alungire bună la rupere și tracțiune, rezistență la crăpare, să permită eliminare transpirației, să aibă permeabilitate la vapori de apă, să fie cu fața îngrijită, finisată. Se tăbăcesc de obicei cu săruri de crom, mai rar vegetal și combinat.
Principalele tipuri de piei folosite pentru confecționarea părții de sus a încălțămintei precum și caracteristicile de bază ale lor sunt prezentate în tabelul 1.2.
Tabelul nr. 1.2. Tipuri de piei folosite pentru partea de sus a încălțămintei
Piei pentru partea de jos a încălțămintei. Caracteristicile pe care trebuie să le prezinte aceste piei sunt: să fie dense, elastice, rezistente la compresiune, la îndoiri repetate, la uzură, cu absorbție redusă la apă. În tabelul 1.3. sunt prezentate principalele tipuri de piei folosite pentru parte de jos a încălțămintei.
Tabelul nr. 1.3. Tipuri de piei folosite pentru partea de sus a încălțămintei
Înlocuitori de piele și materiale auxiliare folosite la fabricarea încălțămintei. Prin înlocuitor de piele se înțelege produsul obținut prin procedee industriale, cu aspect și caracteristici asemănătoare pieilor finite naturale, constituit din unul sau mai multe straturi, cu sau fără suport, în compoziția căruia materialul de bază este un polimer sintetic. Se produc mai multe tipuri de înlocuitori la noi în țară. În funcție de materiile prime folosite, se clasifică astfel:
∙ înlocuitori pe bază de material fibros (tip carton);
∙ înlocuitori pe bază de cauciuc;
∙ înlocuitori pe bază de materiale plastice:
∙ fără suport;
∙ cu suport textil;
∙ cu strat de acoperire;
tip MML:
cu structura compactă;
expandați;
cu structură, compactă;
cașerați;
ignifugați;
imersați etc.;
înlocuitori pe bază de materiale textile:
neimpregnate;
impregnate.
Înlocuitori pe bază de material fibros (tip carton)au o structură fibroasă, formată din fibre lungi, subțiri, elastice, rezistente, de origine vegetală sau animală. Fibrele sunt încleiate cu cleiuri speciale rezistente la apă. Înlocuitorii pe bază de material fibros se clasifică astfel:
după procedeul de fabricare: Înlocuitori obținuți din straturi (carton, mucava) și înlocuitori obținuți prin împâslirea fibrelor din piele (talpă artificială);
după natura fibrelor: înlocuitori din fibre de origine vegetală (carton, mucava, carton special tip texton, carton pentru ștaifuri și bombeuri, carton pentru geamantane), înlocuitori din fibre de origine animală, respectiv din fibre din piele (talpă artificială) și înlocuitori din fibre de colagen (piele gelatină, dizolvată, fixată și transformată ireversibil prin tăbăcire).
Înlocuitori pe bază de cauciuc se obțin din amestecuri de cauciuc sintetic și materiale auxiliare, vulcanizate. Se utilizează la obținerea tălpilor, tocurilor, precum și la încălțămintea de cauciuc. Înlocuitorii pe bază de cauciuc se folosesc mai mult la confecționarea tălpilor datorită proprietăților lor: capacitate bună de amortizare, impermeabilitate la apă, durată mare de folosire, rezistență la uzură, masă specifică mică, au posibilități variate de finisare, se confecționează ușor și prin procedee moderne de mare productivitate. Cel mai important dezavantaj al acestor tipuri de înlocuitori este impermeabilitate la vapori de apă și aer.
Sortimentele în care se livrează acest tip de înlocuitori sunt sub formă de plăci și foi: plăci compacte pentru tălpi (tip crupon) duroflex, plăci și foi crep, micoporos, microdur (durocol), celodur, cauciuc buretos pentru căptușeli etc. și sub formă de tălpi și tocuri vulcanizate în amtrițe: celulare, microcelulare, monolit (translucid), tălpi olandeze, tălpi schi, tocuri etc.
Înlocuitori pe bază de materiale plastice sunt înlocuitori foarte utilizați la fabricarea încălțămintei și deosebit de solicitați de cumpărători, datorită următoarelor caracteristici: masă specifică mică, rezistență mecanică mare, însușiri de izolare electrică, acustică, impermeabilitate la apă, aer, vapori, gaze, se pot prelucra ușor, se colorează frumos, se pot lipi cu adezivi, au aspect plăcut. Principalii înlocuitori de piele din această grupă sunt:
• Înlocuitorii fără suport care, după materia primă, pot fi:
∙ din PVS, sub formă de folii, folii expandate, tălpi, tocuri, glencuri etc.;
∙ din polietilenă: tălpi, andale de plajă, papuci de casă, capace de tocuri;
∙ din polipropilenă, copolimer ABS (acril-butaden-stiren) și poliuretan sub formă de tălpi, tocuri, glencuri.
• Înlocuitorii cu suport textil:
∙ cu strat de acoperire. Se mai numesc piei sintetice datorită faptului că se aseamănă mult cu pielea. Ca suport textil se folosesc: țesături, tricoturi, textile nețesute. Dacă suportul este dublat cu alte materiale se obțin produse cașerate. Înlocuitorii din această grupă se întrebuințează la încălțăminte, marochinărie, confecții, tapițerie, articole tehnice. De exemplu: „silur” obținut prin depunerea unei pelicule de poliuretan pe suport de tricot: „difur” pe suport de țesătură;
∙ tip MML (Man Made Leather – piele fabricată de om). Se numesc astfel, deoarece se aseamănă foarte mult cu pielea naturală.
După structura lor înlocuitorii de tip MML se împart în următoarele grupe:
• Înlocuitori MML simpli cu structură compactă (neexpandată). Aceștia au aspect de piele, dar nu întrunesc proprietățile igienice ale acesteia. Suprafața este netedă sau nelucrată, colorată diferit, imprimată. Au o grosime uniformă și cost redus. Se comercializează în următoarele sortimente mai importante: mușama, dermatin (ambele obținându-se prin acoperirea unor țesături cu o peliculă de nitroceluloză), antilopa artificială, gralexul (obținut prin acoperirea unor țesături) cu un strat de cauciuc, vinitextul gutiplastul, velurul tip PVC, fibrolacul care imită pielea de focă, cardocul cu aspect de catifea.
• Înlocuitorii tip MML simpli cu structură expandată au tușeu și aspect asemănător pielii, dar au foarte puțină permeabilitate la aer și la vapori de apă, fapt pentru care se spune că „nu respiră”. Exemple de înlocuitori din această grupă: plastimul, scaiul.
• Înlocuitori tip MML compuși. Deși au permeabilitate mai bună la vapori de apă (deci aspiră) sunt totuși inferiori pielii naturale. Absorbția umidității este limitată.
• Înlocuitori cașerați, oținuți prin depunerea pe un suport a unei folii de polimer sintetic.
• Înlocuitori ignifugați care, datorită structurii lor chimice speciale, în contact cu flacăra se carbonizează, fără să ardă cu flacără.
• Înlocuitori imersați obținuți prin scufundarea suportului în amestecuri de polimeri sintetici.
Înlocuitori pe bază de materiale textile care pot fi:
Din materiale textile neimpregnate. Acestea permit eliminarea transpirației piciorului prin schimbul de aer cu exteriorul, au flexibilitate ridicată și masă specifică redusă.Proprietățile respective permit încălțămintei să îndeplinească unele dintre importantele cerințe, și anume, comoditatea la purtare. Întrebuințările acestor înlocuitori sunt foarte variate. Astfel: pânza pentru pantofi sport, pânza pentru căptușeli de încălțăminte și articole de marochinărie, țesături jacard cu fire de efect pentru fețe de pantofi, plușuri pentru pantofi de casă, postav pentru fețe de șoșoni, la confecționatul cizmelor, plasa de relon pentru fețe de pantofi, sandale, încălțăminte de vară, la diferite articole de marochinărie.
Din materiale textile impregnate. În această grupă includem: țesături și textile nețesute din bumbac, impregnate cu nitroceluloză, poliamide, rășini ușor fuzibile etc.: țesături impregnate cu ulei; țesături impregnate cu nitroceluloză, țesături impregnate cu cauciuc (CHIRZA). Înlocuitorii din piele din materiale textile impregnate se întrebuințează la fabricarea ștaifurilor, bombeurilor, la carâmbii de cizme (chirza), la diferite articole de marochinărie. Pieile finite (tăbăcite) reprezintă o materie primă foarte apreciată în obținerea articolelor de încălțăminte și marochinărie. Caracteristicile pieilor finite depind de caracteristicile pieilor brute, determinate la rândul lor de structura și topografia pielii.
Structura pielii. Pielea este formată din straturi:
Epiderma, stratul exterior al pielii care se îndepărtează în procesul de tăbăcire. Epiderma este legată de dermă printrun strat neregulat numit membrană hialină, care determină, împreună cu o parte a dermei, aspectul natural al feței denumit și desenul sau floarea pielii. El este diferit în funcție de tipul de piele.
Derma – cea mai importantă parte structurată a pielii, care rămâne în urma procesului de tăbăcire și care are cațesut principal țesutul conjunctiv format din fibrele: fibre și fascicule de colagen. Derma este constituită din două straturi: papilar (care împreună cu membrana hialină alcătuiesc desenul sau floarea pielii) și reticular care formează baza pielii tăbăcite. Acest strat determină rezistența, grosimea, flexibilitatea și moliciunea pielii tăbăcite.
Hipoderma – stratul subcutanat constituit în special din celule grase și care se îndepărtează în procesul de tăbăcire. Calitatea pielii finite depinde de grosimea și de adâncimea firului de păr în piele (la porcine și caprine pătrunde foliculul pilos până la hipodermă, făcând pielea permeabilă după tăbăcire) precum și de numărul, mărimea și adâncimea glandelor sudoripare și sebacee care, în general, influențează negativ calitatea pielii.
Topografia pielii. Datorită diferenței de grosime a structurii neuniforme a pielii, regiunile topografice ale acestora se vor folosi variat pentru detaliile încălțămintei, în scopul obținerii unor produse de calitate. Pieile animalelor mari se tăbăcesc întregi, sub formă de judecăți denumite canate, sub formă de hecht (respectiv cruponul împreună cu gâtul sau cu regiuni topografice separate crupon, gât, poale). Pieile animalelor mici (ovine, caprine, canine, porcine) datorită caracterului mai omogen pe care-l prezintă se tăbăcesc întregi. Valoarea acestora se apreciază după raportul dintre crupon și celelalte părți topografice ale pielii. Factorii din timpul vieții animalelor influențează în special suprafața și grosimea pieilor, însușirile dermei, prezența anumitor defecte în pielea finită. Dintre acești factori mentionați: rasa, vârsta și sexul animalului, clima, condițiile de întreținere și hrana, perioada de tăiere, modul de sacrificare și jupuire.
Conservarea pieilor, datorită compoziției chimice complexe, bogată în substanțe proteice, pieile crude sunt usor atacate de microorganisme. Pentru evitarea degradării lor, pieile crude, în funcție de destinația lor, se supun conservării prin diferite, metode, obținându-se pieile brute. Cele mai folosite metode de conservare sunt: uscarea, sărarea, piclarea, congelarea.
Metoda de tăbăcire a pieilor brute. Tăbăcirea reprezintă procesul fizico-mecanic și chimic prin care pielea bruta se transformăîn piele finită, imputrescibilă, cu însușiri calitative noi, superioare. Fazele principale ale procesului tehnologic de tăbăcire sunt următoarele:
Operațiile pregătitoare tăbăcirii. Acestea au ca scop transformarea pielii brute în piele gelatină, aptă pentru a fi tăbăcită.
Tăbăcirea propriu-zisă care are ca scop transformarea pielii gelatină în piele tăbăcită. În această fază fasciculele de colagen afânate fixează și rețin substanțele folosite în tăbăcire, rezultând o piele imputrescibilă, semipermeabilă, moale, flexibilă, rezistentă. În funcție de substanțele care se folosesc la tăbăcire, distingem următoarele metode principale: tăbăcirea vegetală, tăbăcirea minerală, tăbăcirea cu grăsimi (șamoa), tăbăcirea combinată, tăbăcirea cu sulfocloruri. În funcție de metoda de tăbăcire folosită se obțin piei cu caracteristici diferite, astfel:
Piei tăbăcite vegetal se caracterizează prin comportare bună la apă, coeficientul de absorbție fiind redus prin rezistență la uzură, imputrescibile, pline, dar mai puțin flexibile și au o culoare galben cafenie. Fiind piei tari, grele, groase se întrebuințează pentru partea de jos a încălțămintei, articole tehnice, marochinărie, articole sportive, branșamente.
Pieile tăbăcite mineral sunt piei subțiri, ușoare, moi, extensibile, stabile, culoare gri-verzui dar se pot vopsi variat; rezistente la lumină, uzură, căldură, la spălare. Prezintă inconvenientul că au o absorbție mare de apă și efect antiderapant. Sunt destinate pentru confecționarea fețelor de încălțăminte, pentru îmbrăcăminte, marochinărie, mănuși etc.
Pieile tăbăcite cu grăsimi (șamoa sau șemis) au culoarea galbenă caracteristică, foarte suple, durabile, extensibile. Sunt, de asemenea, poroase, lavabile, permeabile la apă și benzină și cu tușeu de stofă. Sunbt destinate pentru mănuși, îmbrăcăminte, încălțăminte sport, piei pentru lustruit filtre de benzină etc.
Pieile tăbăcite combinat se obțin prin combinarea diverselor metode în scopul obținerii unor produse cu caracteristici noi, deosebite, al accelerării procesului de tăbăcire și al reducerii costului.
Pieile tăbăcite cu sulfocloruri au culoarea albă, foarte rezistente la lumină, cu tușeu de stofă: au extensibilitate mare și sunt rezistente la rupere, sunt lavabile, ușoare, căldurăase. Se folosesc pentru îmbrăcăminte, mănuși,dubluri etc.
Finisarea pieilor cuprinde operațiuni în urma cărora pieile tăbăcite se transformă în piei finite. Scopul operațiunilor de finisare este de a scoate în evidență proprietățile primite de piei în procesul de prelucrare, de a li se corecta unele defecte apărute în timpul tăbăcirii și de a li se conferi un aspect plăcut
CAPITOLUL II. Evoluția producerii și comercializării produselor de încălțăminte în Europa și România
2.1. Evoluția industriei ușoare de încălțăminte
Sectorul de pielărie se confruntă cu mai multe probleme deoarece pe lângă necesitatea unei dotări tehnice din ce în ce mai costisitoare, apare componenta investițională de mediu, ce a dus în ultimii 5 ani la închiderea majorității tăbăcăriilor deschise în perioada anilor '70-'80, din cauza amplasării necorespunzătoare, în imediata apropiere a zonelor rezidențiale și a costurilor enorme de protecție a mediului ce nu au putut fi susținute.
Raportul importuri-exporturi este de 1,2 la 1. Pielea, ca materie primă, reprezintă aproape 50% din costul de producție al unui pantof, iar scăderea capacității de prelucrare interne a acestui material pune producătorii de încălțăminte și articole de pielărie în situația de a apela la importuri, iar sursa acestora nu este întotdeauna de calitate. Importurile de pantofi au ajuns în 2013 la circa 89 milioane de perechi, iar exporturile se situează în jurul a 70 milioane de perechi, și asta pentru că din fabricile mari de dinainte de 1990, au mai rămas active aproximativ 70%. Producția autohtonă de încălțăminte, ca valoare a producției în sine și a materiilor prime procesate în sistem lohn, se situează la aproape 1,7 miliarde de euro, anual producându-se circa 70-71 milioane de perechi de încălțăminte, iar în sectorul de marochinărie aproximativ 340.000 bucăți anual.
Tabelul 2.1. Indicele de specializare sectorială, după valoarea adăugată brută, 2013
Sursa: calculat de autor, pe baza datelor INS și Eurostat
Industriile de textile și confecții, pielărie și încălțăminte, sunt printre foarte puținele sectoare industriale (alături de mobilă și lemn neprelucrat) în care România are un indice de specializare sectorială supraunitar. Singura țară din UE care are o structură a specializării asemănătoare cu cea a României este Portugalia. Specializarea României în aceste sectoare reiese și din faptul că indicatorul RCA este pozitiv.
Figura 2.1. Evoluția industriei ușoare de încălțăminte
Sursa: calculat de autor, după date INSSE
În comerțul internațional contemporan, o extindere însemnată o cunosc afacerile economice combinate: exportul de prelucrare în lohn, reexportul și operațiunile de switch care prezintă o serie de caracteristici comune, ce îndreptățesc încadrarea lor intr-o categorie deosebită a tehnicilor de comerț exterior:
• Sunt operațiuni combinate, reunind elemente specifice producției cu cele ale comerțului sau cele ale exportului-importului tradițional cu cele ale contrapartidei sau, în unele cazuri, cu ale cooperarii economice internaționale, combinații de ordin financiar-bancar, etc., ceea ce conduce la anumite elemente specifice atât în ceea ce privește mecanismul comercial, cât și cel financiar-bancar.
• Sunt afaceri economice realizate, de regulă, de către firme specializate care acționează fie ca reprezentanți recunoscuți, cu o competență deosebită în negoțul internațional, agenții de comercializare internațională de tip trader, fie în calitate de firme cu activitate pe cont propriu, în unele cazuri fiind masiv atrase și băncile (switch).
Conținutul operațiunilor constă, în principal, în obținerea de profit în devize, prin acte și fapte de comerț, în unele cazuri și de producție, având deseori ca obiect mărfuri de terța proveniență care nu implică substanța natională. Aceste afaceri economice internaționale se realizează într-un cadru juridic complex care antrenează elemente specifice mai multor genuri de contracte. Afacerile economice respective se caracterizează prin gradul ridicat și caracterul complex al riscurilor, acestea fiind atât de natura comercială, cât și extracomercială.
Motivațiile extinderii acestor afaceri economice internaționale sunt numeroase: în unele cazuri valorificarea unor capacități de producție pentru unii parteneri, a mărcii pentru ceilalți; decalajele între diferite țări ale lumii în ce privește calitatea mecanismelor și tehnicilor comerciale și de marketing favorizează și ele extinderea acestor operațiuni, care aduc beneficii importante firmelor din țările care se afirmă ca mari puteri comerciale (lohnul); obținerea unui profit comercial însemnat și, pe aceasta bază, sporirea aportului valutar; în alte cazuri necesitatea escaladării unor bariere comerciale discriminatorii, flexibilitatea unor tehnici de afaceri mai rigide, cum ar fi contrapartida, reexportul s.a.; în altele motivația principală constă în cerința de a atenua caracterul rigid al unor acorduri de clearing și al altor aranjamente bilaterale (switch).
Deoarece cel mai adesea aceste afaceri comerciale nu angajează substanța materială ci, în general, investiții în producție în unele din țările partenere, ele contribuie masiv la prosperitatea firmelor și a națiunilor respective pe baza faptelor de comerț. Cu toate că statisticile în acest domeniu sunt foarte incomplete (datorită caracterului confidențial al unor afaceri realizate prin lohn) agenții economici din tări ca Belgia, Olanda, Austria, Franța, Germania, Anglia și altele au realizat în ultimele trei-patru decenii profituri considerabile din asemenea operațiuni comerciale combinate.
Operațiunea de prelucrare în lohn, numită și producție la comandă, s-a dezvoltat mai ales pe relațiile din Vest-Est și Nord-Sud, prin delocalizarea de către firmele occidentale a unor producții industriale intensive în manopera în țări din Europa Centrala și de Est sau din regiuni în curs de dezvoltare. Prelucrarea în lohn constă într-o afacere economică internațională desfașurată pe baza contractuală între două firme din țări diferite, în care una execută lucrari la comandă (prelucrează materii prime, materiale, produse semifabricate), după modele, desene și sub marca celeilalte firme, acesta din urmă preluând produsul finit în scopul desfacerii sale pe piață.
Atât în teoria economică, cât și în practică, în condițiile în care exportatorul prelucrează materialele ordonatorului se apreciază că luhnul este activ. Fără aceasta condiție, lohnul este pasiv. Operațiunile de prelucrare în lohn angajează raporturi de colaborare și în producție, în tehnică, și, ca atare, ele pot fi luate în considerare drept acțiuni de cooperare economică internațională, îndeosebi în formula cunoscută sub denumirea de productie la comandă, însă și sub denumiri precum, comerț de monopol sau export de manoperă.
Într-o anumită măsură, lohnul constituie o sursă de promovare a reexporturilor, deoarece importatorul, de regulă, vinde produsele respective în principal pe piețe străine.
Operațiunea de prelucrare în lohn se diferențiază de operațiunile clasice de export-import prin faptul că obiectul operațiunii îl constituie prelucrarea materiilor prime, materialelor, a produselor semifinite, aparținând de regula uneia dintre parți (importatorul), de către cealaltă parte (exportatorul). În practica afacerilor economice, firma care lansează comanda se numește ordonator, importator sau beneficiar, iar cea care realizează produsul executant sau exportator.
Executanții prin prelucrarea în lohn sunt firme care dispun de factori de productie, clădiri, mașini, utilițăți, forță de muncă, dar nu au produse de marcă, prezintă slăbiciuni în activitatea de management și marketing în afacerile economice în general, în cele internaționale în special. Ordonatorii în lohn sunt firme posesoare a unor marci de prestigiu bine introduse pe piața mondială și care tind să-și extindă afacerile, valorificând la maximum avantajele care decurg din poziția forte pe care o dețin pe această piață. Afacerile economice prin prelucrarea în lohn pot avea diferite motivații, care în general sunt avantaje pentru partenerii de afaceri.
Industria încălțămintei se caracterizează, ca și industria textilă și cea a confecțiilor de îmbrăcăminte, printr-un nivel relativ ridicat al conținutului de forță de muncă implicată în procesul de producție, iar costul acesteia influențează decisiv competitivitatea produselor rezultate. În ultimul deceniu, piețele internaționale s-au deschis treptat, prin atenuarea măsurilor protecționiste, devenind astfel mai vulnerabile la concurența exercitată în special de produsele ieftine din import. Pe piața au apărut numeroși producători noi, care beneficiază de avantaje fața de cei tradiționali (costuri scăzute cu forța de muncă, cu protecția mediului, disponibilități sporite de materii prime de calitate etc.).
Astfel, costul forței de muncă în industria încălțămintei din unele țări producătoare, reprezentative pe plan mondial, variază între 7,2 dolari/oră în Coreea de Sud și 0,2 dolari/oră în India și Pakistan. Nivelul acestui indicator în România se situează la 0,7 dolari/oră, fapt ce o situează ca fiind producătorul european cu costurile cele mai mici ale forței de muncă și deci atractive pentru țările dezvoltate. La nivelul anului 2013 în România, în industria de pielărie, marochinărie, încălțăminte operează un număr de 1.393 de IMM-uri, acest subsector productiv prezentând o distribuție mai uniformă a numărului în cele trei clase de mărime, comparativ cu celelalte; din cele 1.393 de firme, 690 sunt microîntreprinderi, 433 sunt întreprinderi mici, iar 270 aparțin clasei mijlocii.
Acestea sunt printre firmele românești producătoare de încălțăminte cele mai mari de pe piața internă: SC Banatim, din Timișoara, care intenționează să lanseze o linie de produse sub marcă proprie. SC Tino SA, din Brașov, SC Multiprod Invest. Firmele românești nu produc încălțăminte sportivă decât în cantități foarte mici, de aceasta categorie ocupându-se companiile străine care activează în România.
Producătorii români de incălțăminte sunt concentrați aproape exclusiv pe exporturi, atrași de avantajele de a produce în lohn: piața de desfacere și materiile prime asigurate, plata pe loc din partea clientilor, lipsa cheltuielilor de creație și proiectare. Eliminarea taxelor vamale pentru UE la produsele de pielărie-încălțăminte din România a permis cresterea exporturilor și a importurilor din și în UE.
Privind sectorul de pielărie-încălțăminte, sector tradițional și dovedit a fi de succes în programul de export românesc, Guvernul se poate implica în câteva direcții care completează strategia națională de dezvoltare, dar și prin utilizarea judicioasă a unor resurse pe care România le are, printre care cel mai important este pielea crudă. O resursă din ce în ce mai amplă, prin dezvoltarea sectorului zootehnic, pielea crudă necesită prelucrare, or, în condițiile actuale grele, ar fi util ca Guvernul să stabilească, printre atâtea proiecte de parcuri industriale pe care diverse administrații locale le pun în aplicare, și dezvoltarea a 2 centre industriale naționale de tip parc industrial destinate exclusiv prelucrării pieilor crude. În aceste parcuri industriale, se pot crea printr-un parteneriat public-privat condiții tehnice și de protecție a mediului moderne, care să permită amplasarea de tăbăcării specializate pe diverse tipuri de piei și de operații.
Productivitatea la nivel scăzut, lipsa forței de muncă și creșterea costurilor pe care le implică acest factor, nevoia de retehnologizare sunt lucrurile care țin industria de pielărie și de încălțăminte pe loc. Pentru sectorul de încălțăminte, marochinărie, confecții piele, ponderea lohn-ului se menține pe un trend constant de scădere. Acum 10 ani vorbeam de 90%, în 2004 ajunsese la 64%, iar în 2010 lohn-ul reprezenta circa 49% din total contracte. Scăderea lohn-ului în acest sector schimbă structural și abordarea în planul producției și a marketingului pentru fabricile de profil. Pentru activitatea multor fabrici ce activează în industria pielăriei a devenit vitală reluarea completă a procesului de producție: proiectare-design, contractare comenzi în piețe concurențiale, aprovizionare, dotare tehnică pentru realizarea producției, susținere financiară corespunzătoare.
Figura 2.2. Indicele prețurilor în UE
Sursa: Eurostat, 2013
Piața internă are un potențial doesebit, și încă neexploatat de firmele românești decât într-o mică măsură. Nivelul potențialului este sugerat de două elemente. În primul rând, prețurile medii în România la confecții și îmbrăcăminte sunt încă mult nu doar sub media europeană, dar și sub cele din țări ca Polonia, Ungaria sau Portugalia. De aceea, există un potențial de creștere a prețurilor, care va asigura profit pentru cei care vând pe piața românească. În al doilea rând, cheltuielile cu cumpărarea de confecții și încălțăminte reprezintă 4% din cheltuielile totale de consum ale unei gospodării romînești, față de 6% media europeană – deci și aici există un potențial semnificativ de creștere a consumului intern.
În 2013 o serie de factori conjuncturali au influențat semnificativ industria românească de textile și confecții, respectiv pielărie și încălțăminte (unii dintre acești factori s-au manifestat chiar și pe parcursul anului 2012). Enumerarea acestor factori conjuncturali în continuare nu este exhaustivă, dar încearcă să surprindă principalele influențe.
Conjuncturi favorabile:
– creșterea cererii interne. Aceasta s-a produs datorită acțiunii unor factori conjugați, între care: creșterea economică susținută, creșterea salariilor nete prin aplicarea cotei unice, explozia creditului neguvernamental. Firește, cererea internă a stimulat și importurile, dar și producția autohtonă, în condițiile în care aceasta a fost pregătită să se adreseze pieței interne.
– accesul mai ușor la finanțarea întreprinderilor, datorită scăderii dobânzilor.
Conjuncturi nefavorabile:
– aprecierea masivă a leului în raport cu euro și dolarul (aproximativ 20% în perioada noiembrie 2012 – august 2013), care a afectat exporturile.
– creșterea prețurilor la utilități, în cadrul procesului de liberalizare și ajustare către prețurile europene. Această creștere a prețurilor la utilități se reflectă în creșterea costurilor fixe și în scăderea valorii adăugate brute (cu 0,8% în 2013, însă sub media din industrie, deci intensitatea consumului energetic este sub medie – conform GEA, 2013).
– liberalizarea pieței internaționale (pentru textile și confecții) de la 1 ianuarie 2013. Aceasta a dus la o explozie a exporturilor asiatice pe piața europeană, concurând producătorii români atât în UE, cât și pe piața românească.
Din păcate, conjuncturile nefavorabile menționate tind să devină dezavantaje cronice. Astfel, cursul de schimb al leului va continua să se aprecieze, după cum ne demonstrează experiența altor state care au aderat recent la UE (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, țările baltice – toate au cunoscut aprecieri semnificative ale monedelor lor naționale în raport cu euro în ultimii ani premergători aderării la UE). De asemenea, prețurile administrate la utilități vor continua să se liberalizeze accelerat (în unele cazuri, cum ar fi gazele naturale, mai trebuie să se dubleze prețurile în cursul anului 2014), ceea ce va crea probleme în întreaga industrie manufacturieră.
În aceste condiții, putem spune că industria ușoară românească (ITC și IPI) traveresează o perioadă de restructurare forțată („by default”), sub presiunea diferiților factori conjuncturali nefavorabili. Prin efectele sale, această restructurare intră în categoria adaptării defensive, care este caracterizată prin reducerea cotei de piață și creșterea productivității. Celelalte două variante de reacție identificate în literatura de specialitate, și anume reorganizarea strategică (noi produse, noi limite ale firmei) sau modificarea culturii organizaționale, nu par să fie aplicate de firmele românești.
Tabelul 2.2. Principalele produse românești de export din textile, confecții și încălțăminte
Sursa: International Trade Center, UNCTAD/WTO, 2013
Tabelul 2.3. Principalele produse românești de import din textile, confecții și încălțăminte
Sursa: International Trade Center, UNCTAD/WTO, 2013
Dependența puternică de piețele Italiei și Germaniei este dublată de observația că potențialul de creștere este limitat, pentru că deja volumul exporturilor a depășit cu mult estimarea pe baza modelului gravitațional.
Tabelul 2.4 Contribuția factorilor care duc la modificarea cotei de piață
în comerțul extern al României (% din total)
Sursa: adaptat după International Trade Center, UNCTAD/WTO, 2013
Foarte important este să putem descompune diferitele influențe asupra cotei de piață. Remarcăm din tabelul 2.4. că factorul determinant este competitivitatea, în timp ce specializarea geografică inițială are o importanță relativă, iar specializarea pe produs are o influență redusă. Adaptarea la schimbările survenite pe piața de desfacere joacă un rol redus pentru România, probabil și pentru că majoritatea exporturilor s-au derulat, cel puțin până în prezent, prin intermediari externi, care au preluat ei, într-o oarecare măsură, riscul extern. Cota de piață a exporturilor românești este deci în primul rând afectată de factorii care influențează competitivitatea.
Competitivitatea depinde de costul unitar al forței de muncă (salarii/productivitate), raport care, după cum am menționat într-o secțiune anterioră, riscă să se deterioreze pe viitor în România. În special în industriile intensive în forță de muncă, cum este cazul confecțiilor și încălțămintei (în segmentul de jos), concurența se face prin preț (nu prin inovare). Iar la prețuri România poziția competitivă a României se deteriorează rapid.
Figura 2.3. Prețul mediu al exporturilor in UE
Sursa: calculat de autor după Eurostat, 2013
Poziția României de exportator important de încălțăminte în UE este la rândul său amenințată de India, Indonesia, sau Malaysia (care a înregistrat în 2013 o dublare a exporturilor). De altfel, această dinamică negativă care a început în 2012 și aproape s-a accentuat în 2013 este absolut firească, în condițiile convergenței către UE. Țările europene însele au înregistrat în ultimele două decenii rate anuale negative de creștere ale valorii adăugate și ale numărului de angajați în textile, confecții și încălțăminte, dar au obținut rate mai înalte de creștere ale productivității.
2.2. Distribuția de încălțăminte din România
Preocuparea românilor în ce privesc articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte este binecunoscută tuturor. La sfârșitul fiecărui sezon, mass-media ne prezintă informații legate de perioada reducerilor, precum și de interesul ridicat al românilor în a-și achiziționa articole de îmbrăcăminte și încălțăminte la prețuri reduse. Acest fapt este determinat de costul relativ ridicat al acestor articole, ca urmare a importurilor.
Industria încălțămintei din România reprezintă un sector al economiei naționale, care satisface nevoile de consum ale populației în ce privesc produsele de încălțăminte, iar în același timp, constituie o importantă ramură a produselor date la export. De asemenea, industria de încălțăminte asigură o serie importantă de locuri de muncă pentru activități prestate, în mare parte de către femei.
Piața fabricării încălțămintei din România se axează, în principal pe exportul produselor fabricate. În acest context se ridică întrebarea firească: producătorii interni nu ar trebui să se orienteze mai mult și pe piața internă? Această întrebare ține cont de faptul că multe din produsele de încălțăminte aflate pe piață la ora actuală provin din Asia, dar și din unele țări ale Uniunii Europene. Produsele ce provin din Asia se caracterizează, în principal, printr-un preț scăzut al produselor, în timp ce, cele ce provin din Italia sunt considerate de o calitate superioară, iar costul acestora este proporțional cu calitatea oferită.
Se consideră că, produsele autohtone s-ar putea impune pe piață printr-un preț mai scăzut al produselor, dar la o calitate aproape identică cu cea a produselor ce provin din Italia, spre exemplu. Această afirmație se bazează pe tradiția există în domeniul producerii de încălțăminte. De asemenea, la fel ca întreaga economie, industria încălțămintei depășește treptat efectele crizei economice, piața începând să cunoască o ușoară creștere. Astfel, sporește volumul comerțului cu încălțăminte, producătorii devin mai profesioniști și elementele de marketing precum amenajarea interioară a magazinelor sau instruirea consultanților cu privire la deservire, au efecte pozitive asupra comerțului.
În condițiile prezentate, industria fabricării de încălțăminte poate fi încurajată prin accesarea fondurilor europene. Fondurile europene reprezintă instrumente importante în zilele noastre, ce dau oportunitatea reală de dezvoltare a societății românești. Schimbările pieței din ultimii ani au făcut ca pantofii din rafturi să se delimiteze clar dupa preț, țara de producție- preț, numele de pe etichetă, locul unde sunt expuși și preț.
În urmă cu cinci-șase ani, când Leonardo era liderul de necontestat al pieței de încălțăminte, Florin Panea, proprietarul afacerii, lansa proiectul Libelula – o rețea alternativă de magazine de tip discount, cu prețuri mici și foarte mici, rețea care ar fi trebuit să ajungă la 100 de magazine și să acopere clientela care nu își permitea să se încalte din magazinele Leonardo. Câțiva ani mai târziu, după o criză și aflat în insolventa din 2009, același Leonardo – cu afaceri de 78 milioane de euro anul trecut – s-a poziționat pe segmentul medium-low și a stabilit plafonul superior al prețurilor la 30 de euro.
Bogdan Gorde, partener în cadrul Casei de Insolventa Transilvania, responsabilă cu reorganizarea judiciară a Leonardo, explica la sfârșitul anul trecut faptul ca Leonardo și-a stabilizat businessul, reușind să vândă zilnic circa 10.000 de perechi de încălțăminte și 5.300 de articole nonincaltaminte – accesorii și produse de marochinărie. În aceste condiții, vânzările Leonardo se ridică, în medie, la 210.000 de euro pe zi, respectiv 6,51 milioane de euro pe lună. Astfel, potrivit estimărilor BUSINESS Magazin, prețul mediu de vânzare al unui articol din magazinele Leonardo era de 13,7 euro, față de 25-26 de euro în urmă cu trei ani. Cu un asemenea preț, un roman și-ar permite să își cumpere în fiecare an circa trei perechi de pantofi.
2.3. Comerțul în magazine cu no-name, specializate
Diferențele semnificative între veniturile românilor din zona rurală și cei din zona urbană permit să existe diferențe între strategiile retailerilor. Astfel, alți jucători din top cinci cei mai mari retaileri de pe piața de încălțăminte s-au orientat către business-uri pentru persoanele cu venituri medium și medium-high. Exemple în acest sens sunt Otter, Benvenuti și Musette, jucători situați pe pozițiile trei, patru și respectiv cinci. Primii doi clasați în acest top după cifra de afaceri sunt însă Leonardo și Deichmann, amândoi retaileri care se adresează persoanelor cu venituri medii și sub medie. Rezultatele financiare ale celor doi, de departe mai bune decât ale celorlalți jucători, indică faptul că anul trecut romanii au mizat pe pantofi ieftini, iar Leonardo și Deichmann au obținut afaceri de zeci de milioane de euro prin vânzarea unor volume mari de produse.
Într-un an în care consumul a scăzut cu 5,3%, românii au fost tot mai sensibili la preț, care a devenit principalul argument în momentul achiziției. În aceste condiții, retailerii au apelat la tot mai multe promoții și reduceri, dar și la produse mai ieftine, pentru a atrage clienți în magazine, astfel s-au decis să reducă numărul produselor scumpe din magazine și să mizeze pe produse cu prețuri medii, dar a și introdus produse cu prețuri mai mici, între 154 și 199 de lei. „Prețul rămâne, pentru români, unul dintre principalele criterii de achiziție, iar cererea pentru produse scumpe a scăzut considerabil”.
Un alt factor care face diferența este locația magazinului. Astfel, majoritatea retailerilor din acest sector alege centrele comerciale ca loc pentru deschiderea unui magazin. Explicația este simplă: shoppingul stradal în România nu este la fel de dezvoltat ca în alte țări, centrele comerciale fiind destinația de cumpărături preferată de români. De asemenea, potrivit reprezentanților din domeniu, aceste magazine dispun de un trafic mult mai mare. Sunt însă retaileri care aleg și spațiile stradele și subliniază că o locație aleasă cu grijă, chiar și la colț de stradă, poate genera profit.
Strategia reducerilor este însă un fel de capcană, „în pofida crizei financiare, nu stăm 12 luni pe an în promoții, pentru că este o armă greșită, care conduce la scăderea credibilității”. Otter Distribution – care deține 30 de magazine Otter și patru magazine Geox – a păstrat același număr de promoții și de două ori pe an, câte două luni (iulie-august și ianuarie-februarie), există reduceri. „Mai există și situația în care la aducerea unui produs nou există promoții punctuale.” Printre brandurile actuale din portofoliul Otter se număra Clarks, Geox, Ara, Gabor, Otter sau Le coq sportif. Clarks și Geox sunt primele două branduri că vânzări la nivel mondial și acestea sunt unele dintre puținele branduri din top 20 prezente pe piața locală, alături de Ecco și Hush Puppies.
În pofida scăderii consumului și a sensibilității crescute la preț, comercianții de pe piața de încălțăminte au avut un an bun în 2013 și au estimări optimiste și pentru 2014.
Pantofii Guban îmbină tradiția artizanatului românesc cu materiile prime italienești și adaptează tendințele internaționale la specificul pieței autohtone. Noua colecție este împărțită în două, „Guban Clasic” pentru publicul larg, „Guban No.1” pentru sectorul premium și poate fi găsită în noul magazin din Băneasa Shopping City – Etaj 1. Despre pantofii Guban, un reper de calitate și fiabilitate în mintea romanilor, înainte de Revoluție – nu s-a mai auzit o bună bucată de vreme.
Pantofii Guban au fost apreciați o jumătatea de veac: bun gust, rafinament, calitate și comoditate. Însă noile colecții sunt rezultatul unui lung proces, care a implicat mai întâi o temeinică analiză a pieței și investiții în capital uman, care au avut ca rezultat o echipă puternică, deoarece în spatele pantofilor Guban stau oamenii care contribuie cu pasiune la conceperea și realizarea lor, fiecare pereche în parte adună multă pasiune când trece prin cel puțin 40 de mâini, până ajunge în picioarele celei pentru care a fost creată. Și cum fiecare își lasă o bucățică de suflet în ceea ce face – rezultatul este un pantof realizat cu dragoste și dăruire, al cărui scop este să bucure și să sublinieze feminitatea celei care îl va purta.
Calitatea produsului reprezintă cea mai bună carte de vizită pentru un brand, așa că nu este greu să resuscitezi un brand cu o tradiție de 76 de ani îmbinând experienta acumulată cu inovația contemporaneității. Pantofii Guban îmbină tradiția artizanatului românesc cu materiile prime italienești și adaptează tendințele internaționale la specificul pieței autohtone. Având în vedere că brandul Guban creează pantofi la cele mai înalte standarde, însă concepuți conform caracteristicilor antropologice, necesitaților și gustului specific românesc, toate acestea resprezinta atuuri în confruntarea cu brandurile celebre care nu se plieaza întotdeauna pe nevoile româncelor.
Pantofii din marile lanțuri de magazine arată perfect însă nu sunt purtabili căci nu acordă importanță confortului calapodului, folosesc materiale sintetice care nu permit aerisirea piciorului și care au ca rezultat o senzație de arsură și miros nelpacut atunci când descalți acești pantofi. Pentru a aprecia diferența, Guban folosește materiale naturale atât în interiorul, cât și în exteriorul pantofului, folosește tălpi din piele la gama Guban No.1 și are inclusiv sortimente de piele netratată cu crom pentru piele sensibilă. Pantofii Guban se adresează unui public cultivat, care apreciază calitatea.
Pantofii Guban sunt organizați în două game distincte, care se adresează unui public divers. Gama „Guban Clasic” este o gamă care se adresează publicului larg și este concepută de două tinere creatoare, Paula Sivestru și Lavinia Ilies, absolvente ale secției de Textile Modă din cadrul Facultății de Arte și Design – Timișoara, în timp ce "Guban No.1" este o gamă premium, ce implică un design inovator și materiale prețioase, fiind concepută de Diana Râpă, un designer roman cu 17 ani de experiență în domeniul estetic și creativ.
Colecția „Clasic” surprinde publicul prin culori pastel care redau bucuria cu care asociem primăvara, iar modelele se adresează unui segment de vârsta extins de la tinere domnișoare chic, la doamnele elegante care porta încă în suflet acești pantofi minunați care le-au însoțit pașii de-a lungul vieții.
Colecția „Guban No.1” este un „fashion statement” și se adresează unui public avizat, femeilor puternice, pline de atitudine, ai căror pantofi le confirmă statutul social, stilul, bunul gust, eleganta și curajul de a se afirma. Colecția Premium Primavara-Vara 2014 aduce în peisajul românesc o combinație exuberanta de texturi grafice, accesorii metalice, transparente și culoare al căror scop este exprimarea dragostei de viață și a bucuriei celor care poartă acești pantofi minunați.
Cel mai remarcabil pantof Guban este clasicul „Stiletto”, care nu s-a schimbat mai deloc din anii '60 și până astăzi, deoarece, așa cum semnificația cuvântului este și aceea de armă (cuțit/lama cu vârf ascuțit), pantoful stiletto reprezintă cea mai puternică armă a feminității și a seducției. Noi am reușit să facem pantoful stiletto să fie și comod, nu doar sexy, am transformat purtarea acestui pantof într-o plăcere pentru femei pe tot parcursul zilei, de la prima oră a dimineții și până la stingerea luminii, accesorizand orice ținută, pentru o apariție de neuitat.
Brandul Guban reflectă mediul urban și înseamnă în proporție de peste 90% încălțăminte și accesorii elegante pentru femei chic, însă ne adresăm și copiilor prin gama Guban Kids, iar surpriza următoare constă în noua gamă de încălțăminte pentru evenimente „Bridal & Evening Collection”. Clientele Guban pentru care a fost creată gama "Clasic" sunt femei dinamice, impicate în construirea unei cariere profesionale, cu o viață socială moderată, și o medie de vârstă cuprinsă între 18 și 60 de ani, care apreciază rafinamentul, calitatea și confortul pentru care pantofii Guban s-au remarcat de-a lungul timpului.
Gama premium „Guban No.1” se adresează femeilor dinamice, cu atitudine, care au atins trepte profesionale superioare, cu venituri peste medie, pentru care investiția în propria imagine resprezinta o condiție „sine qua non”. Clientele gamei „Guban No.1” au o viață socială bogată, nu se tem să iasă în lumina reflectoarelor, să fie admirate și să strălucească în orice moment al zilei, deoarece luxul este pentru ele o stare de spirit, o atitudine care le însoțește pretutindeni și le definește ca prima carte de vizită. Pentru aceste cliente nu sunt importante doar estetica și calitatea produselor Guban, ci și mesajul pe care aceastea îl transmit.
Anul acesta au fost abordate pentru prima dată și piețele externe, și există tratative cu distribuitori sau magazine partenere din Italia, Franța, Elveția, Croația, Rusia, Nigeria, China și Emiratele Arabe Unite. Având în vedere că acum se contractează colecția primavară-vară 2014, nu se poate discuta încă de o reacție a acestor piețe, ci doar de semnalele pozitive de apreciere și de interes maxim din partea comercianților care urmează să achiziționeze pantofii Guban. În acest moment sunt utilizate tehnologiile acolo unde este absolut necesar pentru calitatea și soliditatea produsului finit, însă prin accentul pus pe producția manuală controlăm mult mai bine fiecare operație și adăugăm produsului un plus valoare prin detalii artizanale.
Între pantofii realizați preponderent manual și cei lucrați automatizat, există o diferență comparativă cu cea dintre un tablou pictat manual și o reproducere printată la o imprimantă. Sentimentul de autenticitate și prețiozitate este dat într-o pictură de urma cuțitului său a pastei groase uscate în relief, de mirosul culorii și al suportului preparat manual, iar la un pantof de toate detaliile imposibil de realizat automat, cum ar fi montarea pieselor, realizarea și aplicarea manuală a unui accesoriu cu multă migală, vopsirea, finisarea, și multe altele dintr-un lung șir care poate cuprinde între 40 și 100 de opreratii pentru fiecare pereche în parte.
În momentul de față fabrica are 95 de angajați. În funcție de reacția pieței la schimbările majore pe care le-a suferit brandul în acest an vom extinde capacitatea fabricii pentru a acoperi cererea și a păstra, în același timp, nivelul ridicat al calității pe care îl oferim. Planul de dezvoltare al companiei vizează extinderea lanțului de magazine și în alte centre comerciale din București și din țara pentru a facilita accesul cumpărătorilor la produsele companiei.
2.4. Comerțul online, avantaje comparative ale unor site-uri, evaluare comparativă (parte economică)
Comerțul virtual a cunoscut în ultimii ani succese spectaculoase, în ceea ce privește vânzarea de materialele de construcții, aparatura, medicamente, articole casnice și multe altele, dar mai puțin confecții sau încălțăminte, unde produsul trebuie probat și, deci, contactul direct vanzator-cumparator pare inevitabil.
Idealul în afaceri e să n-ai concurență. Depășind acest tabu, managerii societății Sarenza (Franța) au simțit că tocmai în această reținere generală se ascunde o mare oportunitate: cine va reuși să pătrundă astfel pe piață, nu va avea concurenta. Cu fler și, mai ales, cu curaj, societatea a pășit pe acest teren nedefrisat, riscant, dar promițător, și a demarat – se pare că pentru prima dată în Europa – o rețea pentru comercializarea încălțămintei prin Internet, ceva ce n-are încă nimeni.
Directorul societății, Stephane Treppoz, susține că, acum cinci ani, când el tatonă acest teren, ideea părea fantezistă. Era greu de crezut că cineva va cumpăra pantofi pe cale virtuală, fără să-i încerce. Totuși, firma a demarat afacerea. Clientului i se trimitea marfa acasă, conform comenzii, iar în cazul când o refuză, i se restituia plata făcută sau i se înlocuia produsul. În scurt timp, rețeaua virtuală și-a făcut drum în mai multe state europene: Belgia, Marea Britanie, Germania, Spania. Nicăieri n-a eșuat.Nu numai că n-a eșuat, dar astăzi cifra de afaceri a rețelei a atins 80 de milioane de euro. Directorul Stephane Treppoz arată că n-a mizat pe ceea ce mizează orice manager de comerț virtual: prețul.
Nu putea atrage cu prețul, atâta timp cât o parte din marfa i se restituia. Dar a mizat pe altceva, tot atât de atractiv pentru un client ocupat: timpul. Unii cumpărători sunt atrași de preț, alții de operativitate. Pe aceștia a pariat temerara afacere. Ca urmare, Sarenza.com a lansat magazinul virtual de încălțăminte la prețuri comparabile cu cele din marketuri. Nu probezi, dar ai avantajul că nu cutreieri magazinele. Marfă îți sosește acasă. În asemenea condiții, cheia succesului este însă legată strâns de o bună aprovizionare și de o impresionantă paleta de sortimente. Societatea și-a asigurat un stoc de ordinul a 20.000 de modele diferite, livrate de 400 producători.
Așa ceva găsești cu greutate chiar într-un magazin specializat. Cumpărătorul stă în fotoliul lui de acasă, consultă luxurianta ofertă electronică, apoi comandă cu mouse-ul și așteaptă marfă. În prezent, societatea are deja cam un milion de clienți fluctuanți, dar strategia rețelei este să-și formeze o bază de clienți fideli, eventual cu facilități promoționale, care să constituie nucleul de stabilitate a sistemului comercial. Are motive să spere că afacerea va continua să se consolideze, profitând mereu de avantajul lipsei de concurență, care dă semne că va dăinui încă multă vreme. Contând pe creșterea continuă a acestui tip de comerț, societatea are în vedere, pentru anii următori, o puternică dezvoltare a centrelor virtuale în mai multe țări euroene, unde vor lucra, suplimentar, peste 100 angajați.
Rețeaua germană Deichmann, specializată în comerțul cu încălțăminte, a lansat în 15 țări, inclusiv în România, sistemul online pe care l-a dezvoltat anterior pentru magazinele sale din Germania. Platforma online Hybris dezvoltată pentru Deichmann permite clienților companiei să acceseze mai ușor și mai în detaliu întreaga colecție de încălțăminte a retailerului. În Germania, Austria, Danemarca, Elveția și Marea Britanie, clienții Deichmann pot deja să comande încălțăminte online. Pe de altă parte, lansarea simultană în 15 țări a noii platforme online înseamnă că oricare din celelalte piețe unde grupul german este prezent ar putea, pe viitor, să intre pe segmentul comerțului online dacă piața va fi suficient de dezvoltată pentru acest lucru.
Deichmann are aproape 50 de magazine pe piața românească. Anul trecut rețeaua germană a deschis 12 noi unități comerciale la Râmnicu-Vâlcea, Sighetul Marmației, Galați, Craiova, Iași, Târgu-Mureș și Ploiești, Constanța, Alba Iulia, București, Brașov și Craiova. Magazinele Deichmann au o suprafață medie de vânzare între 400 și 600 de metri pătrați. Unitățile sunt situate în mall-uri, parcuri de retail sau în galeriile comerciale ale hipermarketurilor. Retailerul german nu a deschis încă niciun magazin stradal în România.
Înființat în 1913, grupul german este în continuare o afacere a familiei Deichmann și cel mai mare retailer european de încălțăminte, având peste 30.000 de angajați pe plan internațional. Magazinele sunt prezente în peste 20 de țări din Europa și America de Nord. Pe piața românească, rețeaua Deichmann este prezentă din 2007. Firma Deichmann Comercializare Încălțăminte a înregistrat în 2013 o cifră de afaceri de 95 de milioane de lei (22,5 milioane de euro), în creștere cu 77% față de anul precedent. Totodată, volumul vânzărilor a crescut cu peste 50%, la 1,36 milioane de perechi de încălțăminte
http://www.shoes-mania.ro/ro/ magazin online
SC R&B SHINE COM SRL este o firmă înființată încă din anul 2002, profilul principal de activitate al firmei, care s-a păstrat până în prezent, fiind comerțul en-detail de încălțăminte și elemente de marochinărie. Firma noastră a căutat întotdeauna să comercializeze produse de calitate la prețuri competitive, prin intermediul magazinelor fizice deschise pe teritoriul întregii țări.
Oferim produse create special pentru clientela noastră noastră formată din doamne, domnișoare dar și din reprezentanții sexului masculin. Pentru a veni în sprijinul clienților noștri, prin intermediul magazinului nostru online cunoscut sub brandul de BIASHOES.RO, oferim transport gratuit pentru comenzi ce depășesc suma de 179 ron, plata online cu cardul, fără dobânda, în 2, 3 sau 4 rate, utilizând carduri de la GARANȚI BANK, CREDIT EUROPE BANK și BANCA TRANSILVANIA. De asemenea, oferim livrare în maxim 24 de ore prin cea mai cunoscută și rapidă firma de curierat din Romania-FANCOURIER cât și un cupon de reducere de 10%, pe lângă reducerile uzuale de pe site, pentru clienții nou înscriși la NEWSLETTER-ul nostru.
Termen de garanție: Produsele oferite de firma noastră sunt garantate pentru o perioadă de 30 de zile de la data livrării. Garanția de conformitate acordată nu afectează drepturile conferite prin legea consumatorului și este în conformitate cu prevederile OG nr 21/1992 privind Protecția Consumatorilor, cu modificările ulterioare, cât și cu Legea. nr 449/2003 și Legea 296/2004.
Modalități graduale de asigurare a garanției, conforme cu legislația în vigoare:
1. repararea produsului;
2. înlocuire produsului dacă acesta nu poate fi reparat cu un produs identic sau, dacă nu este posibil, cu un produs similar, cu acordul clientului;
3.Restituirea contravalorii produsuluI.
Mod de întreținere: Se va avea în vedere respectarea categoriei de utilizare pentru care a fost creat modelul respectiv (ex. fotbal, tenis, baschet, alergare, plimbări montane, timp liber, doar pentru mers etc.). Se interzice cu desăvârșire spălarea pantofilor în mașina de spălat. După fiecare purtare, încălțămintea se curăța și se pune pe sanuri potrivite ca mărime și format. Pentru a crea condiții igienice de purtare și a mări durata de folosire, se recomandă purtarea alternativă a 2-3 perechi de încălțăminte într-o perioadă de timp. Este interzisă spălarea cu apă a încălțămintei sau spălarea în mașina de spălat rufe. Nu de folosesc înălbitori.
Produsele cu fete din piele, piele ecologică sau materiale textile , care nu au fost tratate special pentru a fi rezistente la apă (de ex. cele care care nu au mențiunea WATERPROOF sau GORETEX), din antilopă sau năbuc cât și cele care prezintă cusături decorative sau perforații sau au talpa cusută, trebuiesc a fi purtate doar pe timp uscat,în caz contrar putând pătrunde apa înăuntru, defectele apărute nefiind acoperite de garanție. Încălțămintea umedă se usucă lent, la tamperatura camerei, ferită de contactul direct cu surse de căldură. Nu folosiți uscarea la ventilator,calorifer, foc, uscător de păr sau alte surse de căldură.Fetele încălțămintei se vor feri de lovituri directe.
Fețele și talpă pantofilor trebuie protejate de contactul cu solvenți, smoala,bitum moale sau alte materiale corozive. De asemenea,evitați agățarea sau călcarea în obiecte metalice ascuțite,resturi de sticlă, etc. Pantofii cu fața din piele naturală cu suprafața lucioasă se îngrijesc prin aplicarea unui strat de cremă de pantofi la culoare sau neutră, cu ajutorul unei cârpe moi, după ce în prealabil a fost îndepărtat praful sau murdăria cu o cârpă umedă.Petele de grăsime sau impurități se îndepărtează cu o cârpă înmuiată în soluție apoasă de detergent.
Garanția se pierde pentru defectele apărute ca urmare a imperfecțiunilor drumurilor, trotuarelor sau terenurilor unde s-au folosit pantofii cât și ca urmare a nerespectării recomandărilor de întreținere și utilizare. Firma noastră nu răspunde pentru defectele apărute ca urmare a utilizării sau întreținerii incorecte a produsului respectiv, precum și pentru disconfortul provenit din purtarea încălțămintei de mărime nepotrivită.
Petele de ulei sau grăsime se îndeperteză folosind o soluție contra petelor, specială pentru pielea de antilopă sau năbuc. În ambele situații este contraindicată folosirea unor perii aspre, deoarece acestea pot produce deteriorări ale fetelor pantofului.
Articole din alte materiale se vor curăța cu ajutorul unei cârpe moi.
Este interzisă folosirea detergenților lichizi, deoarece aceștia conțin solvenți care atacă materialul de bază al pantofilor în cauză. Încălțămintea cu fete textile se recomandă a fi purtată pe timp uscat.
Vă rugăm să respectați instrucțiunile de întreținere corespunzătoare produsului. În situația nerespectării acestora și a apariției problemelor de calitate, se pierd drepturile la garanție. Vă rugăm să păstrați bonul fiscal sau factura pentru a face dovada achiziționării produsului. La returnarea unui produs defect vă rugăm să prezentați fie bonul fiscal, fie factura care l-au însoțit. În situația în care produsul prezIntă un defect, în perioada de garanție, respectivul articol se trimite prin curier rapid la sediul firmei R&B SHINE COM SRL – Str. Târgu Jiu, nr.46, sector 5, București – pentru constatare. La solicitarea garanției este necesară trimiterea produsului în ambalajul original, împreună cu etichetele cu care a fost livrat produsul și certificatul de garanție în original. Costul transportului este suportat de către client.
În perioada imediat următoare, un operator va lua legătura cu dvs., și vă va comunica rezultatul constatării. În situația existenței unui defect de fabricație sau apariției unui defect care ține exclusiv de producător, produsul va fi reparat În termenul legal de maximum 15 de zile. Costul transportului produsului reparat către client este suportat de către acesta.
CAPITOLUL III. Rolul și importanța industriei ușoare a încălțămintei pe piața Galațiului
3.1. Încălțămintea pe piața Galațiului
Unele puncte de vânzare sunt preferatele multor clienți, mai întâi de toate, datorită distanței până la ele și accesibilității – nu există obstacole: autostrăzi, căi ferate, poduri sau ape de traversat. Pot fi evidențiate trei zone de influență comercială:
Primară, în jurul punctului de vânzare, care atrage 60 – 75% din cumpărătorii din zonă, specifică magazinelor de proximitate;
Secundară, cuprinde aproximativ 25% din cumpărători, fidelitatea clienților este relativă, unii cumpără doar ocazional;
Terțiară, furnizează un procent scăzut de clienți.
Alegerea locului este, într-adevăr, una dintre problemele cele mai delicate pe care viitorul comerciant trebuie să le rezolve. La luarea deciziei se va ține cont, în mod esențial, de oferta care este propusă publicului, pentru că există produse care oferă garanția succesului, chiar dacă punctul de vânzare se află într-o poziție aparent dezavantajoasă, dar și altele care, pentru a se vinde, cer amplasări privilegiate.
Magazinul este spațiul de vânzare cel mai important, fie că este organizat în forma de vânzare cu autoservire, fie în forma clasică, unde progresele înregistrate în prezentarea mărfurilor la vederea clientului, ca și aspectul agreabil și modern preiau unele atribute din munca vânzătorului. Magazinul produce el însuși servicii și oferă consumatorilor mijlocul de a le obține prin actul de cumpărare.
Cumpărătorii vor mai multă rapiditate și comoditate în efectuarea cumpărăturilor; eiau nevoie ca vânzarea să fie completată cu unele servicii; ei vor să știe ceea ce se cumpără șisă verifice personal veridicitatea publicității făcute unei mărfi; ei cer nu numai calitate ci și posibilitatea rapidă de alegere. Atracția unui magazin nu depinde numai de amplasarea sa. Ea variază în conformitate și cu imaginea sa, cu amenajarea interioară și exterioară, cu metodele de vânzare practicate și serviciile efectuate, cu asortimentul oferit și cu prețurile propuse.
Alegerea magazinului se face în funcție de numeroși factori, decizia putând varia de laindivid la individ și, pentru aceeași persoană, în funcție de anumite priorități și restricții. Principalele categorii de determinanți cognitivi sunt:
• Amplasarea magazinului: distanța față de domiciliu, căile de acces și calitatea acestora, timpul de deplasare, posibilitățile de parcare.
• Varietatea articolelor: numărul de mărci oferite, calitatea produselor, numărul raioanelor existente.
• Utilitatea dobândită în schimbul prețului plătit, incluzând și unele avantaje oferite suplimentar.
• Serviciile magazinului: posibilități de informare, oferte promoționale, garanții, demonstrații de funcționare, posibilitatea returnării mărfii, diversificarea modalităților de plată acceptate, etc.
• Ambianța generală a magazinului: organizarea interioară, decorațiunile interioare, etalarea, categoriile de cumpărători, atmosfera de destindere.
• Satisfacția ulterioară cumpărării, rezultată din utilizarea mărfii, concluziile asupra concordanței între prețul plătit și calitatea dobândită, posibilitatea returnării produsului, etc.
Consumatorul are o idee despre ceea ce dorește și va face un efort de căutare important pentru a putea achiziționa un produs a cărui calitate și caracteristici sunt deosebite iar alegerea magazinului va depinde deci de prezența sau absența diverselor mărci în asortiment sau de competența vânzătorilor dea ajuta clientul să descopere produsul care se potrivește exact nevoilor sale.
În întreprinderea modernă care își desfășoară activitatea în optica de marketing, funcțiunea de marketing ce s-a impus alături de cele clasice, presupune crearea unei structuri organizatorice adecvate, în care compartimentul de marketing apare distinct, cu locul și rolul corespunzător gradului de implementare a viziunii de marketing. Vînzările sunt cele mai importante pentru întreprindere. Indiferent de forma de proprietate a acesteia, ele reprezintă axa de bază în desfășurarea activității.
Magazine de piață (taraba).
În acest moment, cele 22 centre comerciale din Galați surclasează net cele zece piețe tradiționale din Galați. Asta doar în ce privește numărul, pentru că din punctul de vedere al vânzărilor și al numărului de cumpărători nu există statistici. Există mai multe criterii pe baza cărora gălățenii aleg unde să își facă cumpărăturile. Dintre acestea cele mai importante sunt proximitatea față de casă și prețurile practicate de comercianți la diverse produse.Magazine de specialitate.
Primăria municipiului Galați și Administrația Piețelor, pentru a determina producătorii și comercianții să practice prețuri mici, prevede o reducere de zece la sută a chiriilor pentru tarabele din piețele gălățene, ceea ce înseamnă un efort financiar de aproximativ 400.000 de lei. La nivelul Galațiului, din cele peste 500 de tarabe destinate comerțului cu produse industriale, mai mult de jumătate sunt gestionate de societăți comerciale.
Tarabele cu încălțăminte se găsesc în toate piețele, atât în Piața Centrală cât și în piețele din cartierele Țiglina I, Micro 16, Micro 17, Micro 20, Micro 39 și Filești. Spații disponibile sunt și în complexul Rizer, în hala Flora și în piața de gros din strada Basarabiei. Suprafețele spațiilor comerciale sunt cuprinse între 4 și peste 40 de metri pătrați, iar spațiile de depozitare se pot întinde și pe aproape 200 de metri pătrați.
Fig. Nr. 3.1. Taraba de încăltăminte în Piața Micro 17, Galați
Sursa: http://www.viata-libera.ro/articol-Piata_Rusilor_din_Galati_2.html, accesat la 10.06.2014;
La tarabele din piețe prețurile sunt mici dar și calitatea este pe măsură. Promoții nu pot oferi acești comercianți, dar, ca orice produs cumpărat din piață, și prețul la încălțăminte poate fi negociat. Etichetele sunt absente, pentru că acest tip de comercianți nu vor să dezvăluie nici sursa de proveniență a produselor comercializate, nici prețul pe care îl solicită. Dacă dețin o factură pe baza căreia au realizat achiziționarea, o păstrează pentru eventuale controale, clienții se mulțumesc cu faptul că pot alege, pot proba și mai ales pot negocia prețul produsului pe care s-au hotărât să-l cumpere.
La aceste tarabe se găsesc de obicei articole de încățăminte diverse: pentru bărbați, femei, copii, pentru vară, pentru iarnă, fără prea multe pretenții privind așezarea pe sortimente, mărimi, materiale din care sunt confecționate. Articolele de încălțăminte care se găsesc pe tarabele din piață sunt aduse de către comercianți de la piețele en-gros sau alte magazine cu produse promoționale, achiziționându-le la prețuri mici pentru a le putea vinde la un preț majorat uneori chiar cu 100%, în vederea obținerii unui maxim de profit.
Magazine de specialitate. Încălțămintea prezentată în magazinele de specialitate din Galați este una de calitate net superioară celei de la tarabe. În magazinele specializate pe încălțăminte se găsesc oferte pentru toate genurile, vârstele și stilurile clienților. Se găsesc și magazine special pentru copii, pentru adulți și deasemeni doar cu produse sport. Avem astfel pe piața de încălțăminte din Galați magazinul Little Foot doar pentru copii, La Scarpa, Scarpa- nu doar simplu…pantofi. Scarpa azi, una din firmele de top în producția de încălțăminte Outdoor a rămas loială metodelor tradiționale de fabricație și a integrat conținu dezvoltarea tehnică a materialelor și tehnologiei.
Fig. Nr. 3.2. Magazinul La Scarpa, Galați.
Sursa: http://www.tdo.ro/index.php/incaltaminte-la-scarpa/2011/12/09/, accesat la 10.06.2014;
Istoria acestei firma începe în anul 1940 an în care Luigi Parisotto a început ucenicia de pantofar în regiunea Montebelluno.În anul 1942 Luigi începe colaborarea cu S.C.A.R.P.A. (Societa Calzaturiera Asolana Riunita Pedemontana Anonima) fondată în 1938 de către nobilul englez Rupert Edward Cecil Iveagh.Din 1951 Luigi împreună cu fratele său Francesco lansează pe piața brandul San Giorgio.Mica lor manufactura avea o producție de 15 perechi pe zi. Anul 1956 este „marele pas înainte”. Familia Parisotto preia S.C.A.R.P.A producția fiind de 50-60 perechi pe zi. În ani care urmează colaborând cu mai mulți intrepinzatori din Veneția, Tretino, Friuli și Lombardia producția se specializează pe sport cu orientare alpină. În decursul anilor această producție este mereu specializată și în anul 1965 SCARPA este prima firmă din regiunea Asolo care începe exportul în Statele Unite.
Fig. Nr. 3.3. Magazin specializat de încălțăminte
Sursa: foto autor lucrare.
Dezvoltarea brandului SCARPA aduce cu sine mărirea producției din care peste 50% în US, UK, Germania și Japonia. Brandul Scarpa își continua astfel poziția de pionierat în inovații și tehnologii noi cu scopul de a mări confortul, protecția și performanța. În acest timp nouă generație a familiei Parisotto preia greul și în spiritul inovației dezvolta proiectul „Terminator”. La Scarpa ca și celelalte magazine specializate pe articole de încălțăminte, raioanele sunt bine definite: pentru femei, pentru bărbați, așezate pe mărimi și chiar pe culori.
Fig. Nr. 3.4. Foot Scan la magazinul INTERSPORT Galați.
Sursa: foto autor lucrare
Așa cum se vede în fig. Nr. 3.4. unele magazine specializate de încălțăminte, dețin aparate de ultimă generație cu ajutorul cărora pot ajuta clienții în alegerea celei mai potrivite soluții, în relație directă cu conformația piciorului, în vederea asigurării confortului pentru articolul cumpărat. Astfel, dacă foot scan-ul depistează o anumită ptoblemă, recomandă pantoful sport care este potrivit pentru problema respectivă. E o nouă alternativă, bună de luat în considerație și de alți comercianți, în vederea atrageriide noi clienți sau fidelizare a celor vechi. Aceste magazine sunt bine puse la punct din punct de vedere organizatoric, al aprovizionării precum și a prezentării pe rafturi a etichetelor cu informațiile necesare clienților în vederea reducerii timpului de cumpărare.
„Prețuri la jumătate”, „Cumperi o pereche și mai primești una la jumătate de preț” sau „Mega Reduceri” sunt doar câteva din strategiile prin care comercianții de încălțăminte încearcă să atragă clineți în magazinele lor. Criza care a lăsat mii de oameni fără locuri de muncă se răsfrânge și asupra vânzătorilor de încălțăminte.
Magazine de lux (Mall).
La aproximativ zece ani de la deschiderea primului magazin de retail, Galațiul a ajuns unul dintre cele mai bine „acoperite” orașe din țară la capitolul supermarketuri, de la magazinele de tip cash&carry până la marketurile de cartier, și cu alte câteva în plan, Galațiul tinde să devină suprasaturat din acest punct de vedere.
Mărcile renumite de încălțăminte preferă supermarketul pentru vânzarea produselor, ținând cont și de prețurile mari care nu sunt accesibile tuturor categoriilor de clienți, cum de altfel nici modele nu sunt chiar potrivite pentru cei care nu-și permit să cumpere produse de firmă, excepție făcând articolele sport care sunt potrivite pentru orice vârstă.
În supermarket marca definește raionul: Benvenuti, produse veritabile Made în Italy, alcătuiesc imaginea unui stil personal elaborat, creativ, inovator și exuberant. Modele elegante, caracterizate prin acuratețea liniilor, precum și articole casual sau smart casual, dominate de caracterul versatil și adaptabilitate, toate articolele Benvenuti integrează siluete îndrăznețe într-o formă captivantă. Meticulozitatea, experiența și perpetua căutare stilistică este accentul care desăvârșește, particularizează și însuflețește vestimentația ta.
Brand-urile magazinelor de încălțăminte și marochinărie Benvenuti: Enzo Bertini, Benvenuti, Solo Donna sau Formenterra aduc, de fiecare dată, cele mai noi și expresive tendințe. Redefinind stiluri tradiționale într-o notă modernă, produsele Benvenuti întrunesc condiții ideale: calitate datorată materialelor excepționale și modului atent de fabricare, design inovator, original și implicit, comoditate.
Fig. Nr. 3.5. Benvenuti în Carrefour Galați
Sursa: http://www.carrefour.ro/magazine/BENVENUTI, accesat la 10.06.2014;
Noua colecție IL PASSO: inovativă, plină de stil și personalitate, alcătuită din combinații de piele și materiale, modele foarte elaborate și accesorizate îndrăzneț. Il Passo dorește impulsionarea pret-a-porte-ului pe segmentul mediu-inalt al modei, convertindu-se într-o întâlnire de neegalat pentru femeile care caută extravaganta la cel mai bun preț. Ambientul magazinelor este feminin și conceptual, comunicând o imagine sofisticată și proaspătă într-o atmosferă primitoare și caldă.
Fig. Nr. 3.6. IL PASSO în Carrefour Galați
Sursa: http://www.carrefour.ro/magazine/il-passo, accesat la 10.06.2014;
Este intim, plăcut, plin de subtilități, astfel stabilește o relație apropiată între produs și cumpărător. De aceea Il Passo este numele dat rafinamentului dedicat femeii moderne, puternice și determinate, dar în același timp sensibilă, sofisticată și misterioasă. Este numele bărbatului încrezător, activ, direct, actual, care știe ce vrea și nu face compromisuri. Este o marcă a stilului și strălucirii, ce creează o legătură intimă, prețioasa cu cel care poartă produsul Il Passo.
Pentru că ține la marca sa, producătorul dorește ca fiecare client să fie mulțumit și prezintă cu relevanță deosebită toate detaliile privind articolele oferite spre vânzare. Etichetele cuprind atât mărimea și materialul din care este confecționat, cât și culoarea și modul de întreținere a produsului. Deasemeni este foarte atent la selectarea personalului, având în vedere calitățile vânzătorului în privința dezvoltării relației cu clienții.
Magazine singulare, sunt magazinele în care producătorii își prezintă noile modele în formula unicat pentru verificarea pieței în vederea punerii în lucru a producției de serie, iar mai nou au apărut modelele personalizate care sunt realizate pe gustul și la dorința clientului.
Fig. Nr. 3.7. Pantofi personalizați
Sursa: http://www.moda /pantofi_personalizati_pentru_orice_tinuta, accesat la 10.06.2014;
Așa cum putem observa, multe magazine de acest gen nu pot rezista pe o piață destul de aglomerată, așa cum este piața de încălțăminte din Galați. Acest gen de magazine are mult mai mult randament ca magazin on-line, nefiind necesar spațiu, eliminând în acest fel cheltuielile privind chiria și necesitățile (apă, energie electrică, căldură), precum și cheltuielile cu personalul angajat.
3.2. Analiza economico-financiară a firmei de încălțăminte Marelbo
Fig. Nr. 3.8. Marelbo Galați
Sursa: http://www.tdo.ro/index.php/incaltaminte-marelbo-galati/2012/09/21/, accesat la 14.06.2014;
Bazele firmei au fost puse în anul 1984, iar S.C. Marelbo a fost înființată în 1994, devenind mai apoi una din cele mai cunoscute producătoare de încălțăminte din România. Dovezile constau în nenumăratele premii interne și internaționale câștigate pentru calitatea excepțională a produselor, pentru design-ul atractiv și pentru dezvoltarea extraordinară a firmei. Fabrica este dotată cu utilaje tehnologice performanțe de ultima generație, capacitatea de producție a fabricii fiind de peste 2000 de perechi de pantofi într-un interval de opt ore. Produsele sunt realizate din piele naturală, lucru ce dovedește încă o dată calitatea acestora. Respectul și interesul pe care îl acordă clienților este dovedit de faptul că propune aproximativ 500 de modele noi pentru bărbați, femei și copii în fiecare sezon. Firma are o suprafață construită de aproximativ 9.000 mp. Marelbo Prod Com și Marelbo Shoes au 420 de angajați cu experiență în domeniu și cu o înalta calificare.
Datele de identificare ale firmei sunt:
Nume firmă: MARELBO PROD COM SRL
Cod Unic de Înregistrare: 6728594
Nr. Înmatriculare: J33/2214/1994
Adresa: Str. Brăilei, nr. 210
Website: www.marelbo.ro
Structura organizatorică a firmei este reprezentată de organigrama din fig. nr. 3.9.
Fig. Nr. 3.9. Organigrama firmei S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați
Sursa: Date interne Marelbo Prod Com SRL Galați
Analiza financiară pe baza bilanțului
În Anexa nr. 1 sunt prezentate bilanțurile la sfârșitul anilor 2011, 2012 și 2013 în format listă precum și contul de profit și pierdere pentru aceeiași ani în Anexa nr. 2.
În varianta franceză pentru determinarea Cash Flow-ului se vor folosi următoarele relații: CF = ∆TN = ∆FR-∆NFR
FR = Surse durabile -Alocări permanente = (CPR+DAT)-IMO nete (fără amortizari) sau FR = ACR – DCR
NFR = Alocări temporare (mai puțin activele de trezorerie) – Surse temporare (mai puțin creditele bancare curente)
NFR = (Stocuri+Creanțe)-Datorii de exploatare
TN = FR – NFR sau TN = Active de trezorerie – Pasive de trezorerie
Trezoreria netă (cash-flow-ul) (TN) reprezintă diferența dintre fondul de rulment al agentului economic și necesarul de fond de rulment. Analiza acesteia reprezintă analiza echilibrului financiar pe termen scurt, comparându-se o marime relativ constantă (FR) cu o marime fluctuantă (NFR). Ea exprimă poziția globală pe care firma o are asupra operațiunilor sale financiare pe termen scurt.
TN = FR – NFR.
unde: TN – trezoreria netă,
FR – fondul de rulment,
NFR – nevoia de fond de rulment.
Valoarea pozitivă a acestui indicator este expresia sintetică a desfașurării unei activitați economice eficiente fiind rezultatul întregului echilibru financiar și se concretizează într-o îmbogățire a trezoreriei firmei. Valoarea negativă înregistrează un dezechilibru financiar care trebuie să fie acoperit prin credite, generând dependență față de resursele financiare externe. Se apreciază de specialiști că în analiza echilibrului financiar indicatorul cel mai relevant este nevoia de fond de rulment (NFR), pentru că pune în evidență nevoile ciclice neacoperite financiar din resursele temporare și reînnoibile permanent în cadrul acelorași cicluri de exploatare. La această concluzie se poate ajunge prin analiza calității ciclului de exploatare, calitate apreciată prin capacitatea ciclului de exploatare de a-și echilibra nevoile ciclice de capital. Partea rămasă nefinanțată ar trebui să fie mai mică sau cel mult egală cu fondul de rulment, altfel calitatea necorespunzătoare a ciclului de exploatare conduce la un dezechilibru de funcționare care va afecta trezoreria firmei.
În toți cei trei ani analizați, FR are o valoare pozitivă, ceea ce indică o situație favorabilă, deoarece se respectă regula de finanțare a nevoilor permanente din surse durabile, rămânând o parte din aceste surse și pentru finanțarea activelor circulante, contribuind astfel și la realizarea echilibrului pe tremen scurt.
În toți cei trei anii analizați, TN are o valoare pozitivă, ceea ce reflectă o bună realizare a echilibrului financiar, respectarea regulii de finanțare și degajarea unor disponibilități monetare regăsite într-o trezorerie excedentară.
În abordarea continentală, modificarea trezoreriei nete reprezintă cash-flow-ul. Astfel, în anii 2012 și 2013 CF are o valoare pozitivă, ceea ce exprima o creștere a capacității de autofinanțare a întreprinderii.
Soldurile intermediare de gestiune
În varianta anglo-saxonă soldurile intermediare de gestiune (SIG) se prezintă astfel:
Rate financiare
Rate de rentabilitate economică. Rentabilitatea, ca formă sintetică de exprimare a eficienței economice, reprezintă capacitatea întreprinderii de a obține profit, în scopul remunerării capitalurilor, dar și al extinderii activității acesteia. Pentru stabilirea rentabilității firmei se utilizează metodele: substituire în lanț, tabloul soldurilor intermediare de gestiune, comparații, indici, mărimi relative de structură, grafice; rata rentabilității se calculează utilizându-se metoda ratelor, respectiv se apreciază în funcție de costuri, venituri, capitaluri.
Rata rentabilității economice are o accepțiune mai largă, vizând în esență eficiența capitalului economic alocat activității productive a întreprinderii. Ea se exprimă prin raportul:
Rezultatul economic, excluzând elementele financiare și excepționale favorizează comparațiile întreprinderilor aparținând aceluiași sector de activitate. În exprimarea rentabilității economice, la numărătorul fracției se poate utiliza fie rezultatul exploatării, fie excedentul brut din exploatare, iar la numitor activul total sau o parte a acestuia.
Rentabilitatea economică brută, nefiind perturbată de deciziile privind amortizarea, este folosită frecvent în analizele economice, deoarece permite comparații în spațiu, între întreprinderi aparținând aceluiași sector sau sectoare diferite de activitate, indiferent de mărime sau de forma de proprietate. Rata rentabilității economice brute măsoară aptitudinea capitalului economic de a asigura reînnoirea și remunerarea sa, într-o perioadă cât mai scurtă.
În economiile occidentale se consideră corespunzătoare o rentabilitate economică mai mare de 25%, ceea ce înseamnă că în maxim 4 ani întreprinderea își poate reînnoi capitalurile angajate prin excedentul său brut de exploatare. În condițiile economiei românești, care înregistrează durate medii de exploatare ale activelor economice mult mai mari de 4 ani, pragul minim al rentabilității economice va fi mult mai mic decât cel din economiile occidentale.
Rentabilitatea economică trebuie să depășească în mod necesar rata inflației, pentru ca întreprinderea să-și poată recupera integral eforturile depuse pentru desfășurarea activității, menținându-se astfel activul său economic.
Rate de rentabilitate financiară
Înainte de efectuarea calculelor pentru determinarea tuturor ratelor de rentabilitate financiară, este de precizat că, capitalul social al firmei S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați este divizat în acțiuni nominative.
Analiză și interpretări
În anul 2012: ROE<k<ROA<Rdob și VAN>0.
Semnificația unei VAN pozitive este capitalizare. Deoarece ROE<k înseamnă căa rentabilitatea capitalurilor proprii este mai mică decât costul capitalului (media de performanță din sectorul economic).
ROE < ROA înseamnă efect de măciucă.
ROE < Rdob înseamnă că rentabilitatea finaciară a firmei este mai mică decât „rentabilitatea financiară pe piață” (rata dobânzii la titlurile de stat + prima normală pentru riscul asumat de acționari), dar această situație nu este reală pentru că dobânzile au fost ajustate în mod artificial în cadrul datelor inițiale, pentru că datele reale să se muleze pe modelul teoretic prezentat (cheltuieli variabile-pondere constantă în cifra de afaceri și cheltuielile fixe să fie constante în cei trei ani de analiza). Aceasta ajustare influențează în fapt și toate celelate variabile, acestea nereflectand, în fapt, situația reală.
În anul 2013: k<ROE<ROA<Rdob și VAN>0.
VAN>0 înseamnă capitalizare.
ROE<ROA înseamnă efect de măciucă.
ROE> k înseamnă că rentabilitatea capitalurilor proprii este mai mare decât costul capitalului (media de performanță din sectorul economic). Iar ROE<Rdob aceeași observație ca și în cazul anului 2012.
În ceea ce privește rata inflației, ROA trebuie să fie mai mare decât Rinflație. În caz contrar, înseamnă că avem de-a face cu o rată economică reală negativă, adică rentabilitatea economică nu acoperă nici măcar inflația.
Rate de risc – diagnosticul riscului
Rate de lichiditate gen =
partiala =
imediata =
Se observă că lichiditatea întreprinderii crește. Aceasta se datorează mai cu seamă scăderii datoriilor curente în toată perioada analizată și majorării activelor circulante, mai ales în anul 2012 față de 2011.
Rate de solvabilitate. Solvabilitatea financiară vizează coordonatele pe termen mediu și lung ale plăților unor firme. Solvabilitatea financiară generală exprimă capacitatea unei firme de a rambursa la scadență ratele curente pentru creditele pe termen mediu și lung rămase de achitat.
În activitatea pe care o desfășoară, pentru finanțarea pe termen scurt sau lung, firma apelează la împrumuturi bancare. O asemenea operațiune nu constituie o excepție sau un indiciu cu privire la eventualele dificultăți financiare. Studierea gradului de îndatorare al firmei, reprezintă în primul rând o problemă de gestiune internă, prin care trebuie să se asigure utilizarea eficientă a creditelor contractate și asigurarea condițiilor necesare pentru rambursarea la termen a ratelor scadente și a dobânzilor aferente. Ca atare, în conducerea curentă, operativă a activităților financiare, trebuie să se urmărească corelația dintre încasări și plății cu ajutorul unor instrumente specifice, proprii fiecărei firme.
Pentru analiza gradului de îndatorare al intreprinderii se folosesc următorii indicatori:
1) Coeficientul total de îndatorare sau „rata levierului” (L) reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității întreprinderii. Acest indicator poate fi interpretat și ca o rata a autonomiei financiare a întreprinderii, indicând gradul în care angajamentele sale, pe termen lung și scurt, sunt garantate de capitalurile proprii ale întreprinderii.
Cu cât rata levierului este mai mare decât 1, cu atât întreprinderea va depinde mai mult de creanțierii săi. Dacă levierul este subunitar, banca va acorda în continuare împrumuturi în condiții de garanție sigură.
2) Rata datoriilor financiare (RDF) exprimă gradul de îndatorare pe termen lung.
Acest indicator caracterizează îndatorarea pe termen mediu și lung și se acceptă ca nivel maximal normal 0,5.
3) Rata independenței financiare a întreprinderii (RIF), complementară cu rata datoriilor financiare, măsoară ponderea capitalurilor proprii în ansamblul resurselor permanente.
În general, rata trebuie să fie superioară sau cel puțin egală cu 0.5 din considerente impuse de normele bancare, în relațiile de credit cu întreprinderea.
4) Rata capacității de împrumut (RCI) compară resursele proprii cu împrumuturile contractate la termen.
În cazul în care resursele proprii sunt mai mici decât datoriile la termen, respectiv, RCI<1, capacitatea teoretică de împrumut a întreprinderii este saturată. De aceea normele bancare recomandă un raport supraunitar.
5) Rata capacității de rambursare, sau rata acoperirii creditelor, exprimă teoretic, în număr de ani, capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate împrumuturile contractate pe termen lung (RCRTL).
Cu cât valoarea raportului este mai mică, cu atât mai mare (bună) va fi capacitatea de rambursare. Intervalul maxim, impus de normele bancare, pentru rambursarea teoretică a împrumuturilor la termen prin capacitatea de autofinanțare, reprezintă 3 ani, iar pentru rambursarea datoriilor totale (termen lung și scurt) 4 ani.
6) Costul îndatorării, sau rata medie a dobânzii (RDOB), poate fi exprimat prin raportul:
În măsura în care rata medie a dobânzii este inferioară ratei de rentabilitate economică a întreprinderii analizate, îndatorarea favorizează finanțarea prin împrumuturi. În această situație apare efectul de levier cu influență benefică asupra rentabilității capitalurilor proprii.
7) Ponderea creditelor curente în îndatorarea globală (RCC) exprimă alegerea realizată de întreprindere între împrumuturile pe termen mediu și lung și creditele bancare curente (credite pe termen scurt).
O pondere mare a creditelor bancare curente în îndatorarea întreprinderii poate semnifica o situație de vulnerabilitate care ține de tipul acestor resurse și de costul lor ridicat.
Solvabilitatea financiară se exprimă în forme absolute și forme relative, astfel:
– forma absolută, se determină ca diferență între activele rămase (dupa deducerea obligațiilor curente) și datoriile pe termen lung.
Î = sau
Levierul =
Gradul de îndatorare crește ca urmare a majorării datoriilor pe termen lung, însă acest indicator se află în limite rezonabile (<%).
Riscul financiar. Coeficientul de elasticitate al rentabilitatii financiare (e’)
e’= e” x e
Relația de mai sus relevă legătura dintre elasticitatea e a profitului brut (EBIT) și elasticitatea e’ a profitului net (PN). Astfel:
Pentru anul 2012:
= e’’· e’’ = –
Există o relație inversă între profitul brut și cel net, fapt ce se poate explica prin nivelul negativ al dobânzilor.
Pentru anul 2013:
= e’’ · e’’ =
Între cei doi indicatori există o relație directă, iar profitul net este inelastic în raport cu profitul brut, modificându-se într-o proporție mai mică la modificarea EBIT. Situația poate fi explicată prin influența impozitului pe profit și a nivelului dobânzilor asupra profitului brut.
În economia de piață, analiza economico-financiară ocupă un loc deosebit de important, fiind metoda obiectivă de evaluare și prezentare a societăților comerciale din punct de vedere economic și financiar în scopul identificării punctelor forte și a lipsurilor societății. În al doilea rând analiza economico-financiară prin metodele sale practice constituie un instrument al managementului firmelor, întrucât oferă soluții practice în prevenirea și rezolvarea problemelor în domeniile cu deficituri și în același timp posibilități de manifestare a acțiunilor pozitive care se manifestă în cadrul firmelor.
Analiza economică cercetează activitățile sau fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse și a rezultatelor obținute. Esențialul în analiza economică îl constituie luarea în considerare a relațiilor structural- funcționale și a celor cauză – efect. Analiza, în esență, presupune descompunerea fenomenului sau a procesului economic în elemente cât mai simple, depistarea factorilor, stabilirea relațiilor de cauzalitate dintre fiecare factor și fenomenul analizat pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, a legilor care guvernează aceste relații, a măsurării influențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat, iar pe baza rezultatelor analizei elaborarea unei strategii de urmat.
CONCLUZII
Sectorul de încălțăminte, actualmente caracterizat de o etapă descendentă, necesită adoptarea unor măsuri de optimizare și de repoziționare pe piața locală. În ultimul deceniu se atestă o creștere a ponderii vânzărilor produselor industriei ușoare, inclusiv a încălțămintei autohtone pe piața internă, încercând să facă față concurenței neloiale, mărfurilor de import din piețele neorganizate la prețuri de dumping, care se mențin încă în proporții mari.
Segmentul de încălțăminte s-a dovedit, în mod special, vulnerabil față de înfruntarea cu concurenții formați de mărfurile piețelor neorganizate. Evoluția actuală a întreprinderilor autohtone, indică tot mai evident faptul că activitatea managerială trebuie orientată către client și către schimbare. Piața devine categoria care reflectă diversele legături și relații ale întreprinderii cu mediul de afaceri. Pentru amplificarea eforturilor economice a întreprinderilor industriei de încălțăminte, în urma unor practici și cercetări în experiența internațională, sunt evidente unele aspecte utile de a fi implementate.
Studiul atent al situației relevă totuși, că singura și cea mai importantă contribuție la succesul competitiv pe termen lung este calitatea produsului. În acest caz, pentru a obține un succes relativ în mediul concurențial în care se află producătorul de încălțăminte, acesta trebuie să mențină un avantaj față de firmele rivale, care să dea consumatorilor un motiv să aleagă producătorul respectiv. Avantajul poate veni din calitățile proprii ale întreprinderii producătoare, de la produs sau din natura relațiilor cu clientul. poate fi asigurată prin ajustarea nivelului prețurilor conform categoriei consumatorilor, prin ridicarea nivelului calității produselor și prin asigurarea unei producții competitive sub brand propriu.
În ultimii ani, se atestă o tendință bine conturată, pe piața de încălțăminte, ce rezidă în creșterea vânzărilor cu amănuntul. În ceea ce privește punctele comerciale, cu locația în centrele comerciale, acestea sunt caracterizate de un „service” evoluat, în comparație cu anii precedenți: sortiment mai optimizat, aspectul vitrinelor și interiorul magazinelor și a punctelor de comercializare fiind prezentat într-un format nou.
Factorii prezentați mai sus, și nu numai, ne prezintă tendința de conturare a structurii pieței de încălțăminte, analogice celor existente în țările cu tradiție și poziție deja definită a sectorului de încălțăminte. Pe acest traseu de „căutare” și „determinare” a pieței date, nu este logic să subestimăm piețele organizate din teritoriu (tarabele), care sunt responsabile în mare parte, prin activitatea lor (forma de realizare a mărfii) de oferta creată din importurile masive cunoscute. O evaluare sau estimare obiectivă ar permite producătorilor autohtoni să se orienteze corect și să se impună, fiind apți să răspundă cererii segmentelor țintă prin produse competitive la prețuri accesibile, ce ar duce la o activizare a consumului de încălțăminte, ar permite supraviețuirea și, în continuare, dezvoltarea întreprinderilor ramurii în contextul mecanismelor economice mutante actuale.
De obicei la vânzarea încălțămintei se practică prin comerțul cu amănuntul, ceea ce înseamnă că, comercianții vând produse direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora. În accepțiunile moderne, comerțul cu amănuntul reprezintă un ansamblu de activități și relații organizate și desfășurate de unități specializate pe circulația mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. Activitatea de comerț cu amănuntul este înfăptuită de societăți comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unități proprii ale producătorilor, diverse organizații obștești, asociații etc. Sub aspect logistic comerțul cu amănuntul reprezintă o unitate a trei procese: aprovizionare-stocare-vânzare, unitate în cadrul căreia vânzările de mărfuri constituie activitatea esențială, specifică relațiilor de schimb din cadrul acestei forme de comerț.
Modelele de încălțăminte sunt variate ca factură, textură și coloristică, designul tuturor fiind inspirat de tendințele moderne în domeniul încălțămintei. Cu toc mic, mediu sau de 12 cm, cu platformă sau fără, cu șiret, fermoar sau arici, toate aceste genuri se regăsesc pe o piață bine aprovizionată ca cea a orașului Galați.
Diversitatea genurilor de magazine pe piața galațiului este și ea destul de bine reprezentată, de la tarabele comercianților din piață până la articole de marcă vândute în spații de lux din supermarket. Am putut observa că articolele de încălțăminte există în cantități suficiente pentru întreaga populație a orașului și conform pretențiilor tuturor consumatorilor, am putea aprecia, în acest sens, că există chiar un excedent de marfă, ținând cont de faptul că, la schimbarea sezonului iarnă-vară, sunt cantități destul de mari incluse în promoțiile de lichidare stoc cu reduceri substanțiale.
În urma analizei economico-financiare a firmei S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați am putut observa că producția de încălțăminte este una profitabilă, chiar dacă în ultimii ani, datorită crizei economice, se confruntă cu problemele generale ale societății, acest lucru nu se răsfrânge asupra consumatorilor ci doar a unităților producătoare.
BIBLIOGRAFIE
1. Adăscăliței, V., Euromarketing, Ediția a doua, Editura Uranus, București, 2005;
2. Atanase, Ion, Merceologie: produse de pielărie, București: Editura ASE, 2000, 237 p., cota 685 ATA, Sala Moxa;
3. Bășanu, Gh, Pricop, M., Managementul aprovizionării și desfacerii, Editura Economică, București, 1999;
4. Budescu, C., Bejan, R., Merceologie și tehnica vânzării mărfurilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1977;
5. Cociu, Voinea, Fica, Agripina, Tehnologia încălțămintei. Manual pentru scoli profesionale (anii I si II), Editura Didactică și Pedagogică, București,1966;
6. Cociu V., Mălureanu G., Bazele tehnologiei produselor din piele și înlocuitori, Editura Rotaprint, Iași, partea a II-a, 1993;
7. Dinu, Vasile, Merceologia produselor nealimentare. București: Editura ASE, 2002, 271 p., cota 658.56 DINm, Sala Paul Bran;
8. Gheorghescu, Constantin, Rado, Gheorghe, Călăuza confecționerului de încăltăminte, Editura Oficiul de Documentare și Publicații Tehnice, București, 1969;
9. Ionescu, C., Controlul calității produselor, Editura Gh. Asachi, Iași, 2001;
10. Isărescu, Mugur, Reflecții economice. Contribuții la teoria macrostabilizării, Ed. Expert, București, 2006;
11. Lupașcu, Romița, Vasilescu, Florentina, Pregatire de baza în industria ușoară, Anul I, Școala Profesională;
12. Mălureanu G., Mihai A., Bazele proiectării încălțămintei, Editura Performantica, Iași, 2003;
13. Olaru, M., Fundamente ale științei mărfurilor, Editura Economică, București, 2005;
14. Păunescu, Carmen, Proiecții merceologice și socio-economice privind fenomenul de marfă în condițiile mondializăarii pieței (teză de doctorat). București: ASE, 2003, 244 p., cota 123415, SalaV. Madgearu sau onlinehttp://www.biblioteca.ase.ro/resurse/resurse_electronice /teza_capitole.php?dela=0&tid=270& criteriu=titlu&ordine=1&c=1&q=marfa&cauta=Cauta
15. Pop N. Al. (coord.), Dabija D.C., Dumitru I., Petrescu E.C., Pelău M.C., Marketing Internațional – Teorie și practică, Editura Uranus București, 2011;
16. Prutianu, Ș., Caluschi, C., Munteanu, C., Inteligența marketing plus , Editura Polirom, Iași, 2000;
17. Secan, C., Lucrări practice și de proiect la disciplina Procese de fabricație în pielărie, Editura Universității din Oradea, 2011;
18. Simionescu, Violeta. Evoluții și reducții în domeniul noțiunii de calitate cu impact asupra
mărfurilor (teză de doctorat). București: ASE, 2004, cota 124358, Sala V. Madgearu sau online:http://www.biblioteca.ase.ro/resurse/resurse_electronice/teza_capitole.php?dela=0&tid=334&criteriu =titlu&ordine=1&c=2&q=simionescu&cauta=Cauta
19. Șerbulescu, Luminița. Merceologie industrială. București: România de Mâine, 2002, 184 p., cota 658.562 SERm, Sala Moxa, Sala Paul Bran;
20. Schmidt, M., Hollensen, S., Marekting research – An international approach, Pearson Education, Essex, 2006;
21. Stanciu, Ion; Pârâianu, Elena, Merceologie: calitatea și sortimentul mărfurilor nealimentare, București: Oscar Print, 2002, 429 p., cota 658.401 3 STAm, Sala Paul Bran;
22. Răducanu, Ileana, Falsificarea mărfurilor industriale. București: Editura ASE, 2002, 360 p., cota 364.163 RAD, Sala Victor Slăvescu;
23. http://www.spiruharet.ro/ei/SectiuneaB/Raducanu%20Ileana.pdf
24. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=13560;
25. http://www.leonardo.com.ro/, accesat la 25.05.2014;
http://www.businessweek.com/magazine/news/articles/business_news.htm,
accesat la 25.05.2014;
26. http://www.deichmann.com/RO/ro/corp/home.jsp, accesat la 26.05.2014;
27. http://www.ottershop.ro/, accesat la 26.05.2014;
28. http://www.pantofiitai.ro/doar-guban-50/?gclid, accesat la 27.05.2014;
29. http://www.biashoes.ro/termeni-si-conditii, accesat la 27.05.2014;
30. http://www.deichmann.com/RO/ro/corp/home.jsp, accesat la 26.05.2014;
31. INS;
32. Eurostat;
Anexe
Anexa nr. 1. Bilanțul contabil tip listă la S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați
Anexa nr. 2. Contul de profit și pierdere la S. C. Marelbo Prod Com SRL Galați
– mii lei –
BIBLIOGRAFIE
1. Adăscăliței, V., Euromarketing, Ediția a doua, Editura Uranus, București, 2005;
2. Atanase, Ion, Merceologie: produse de pielărie, București: Editura ASE, 2000, 237 p., cota 685 ATA, Sala Moxa;
3. Bășanu, Gh, Pricop, M., Managementul aprovizionării și desfacerii, Editura Economică, București, 1999;
4. Budescu, C., Bejan, R., Merceologie și tehnica vânzării mărfurilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1977;
5. Cociu, Voinea, Fica, Agripina, Tehnologia încălțămintei. Manual pentru scoli profesionale (anii I si II), Editura Didactică și Pedagogică, București,1966;
6. Cociu V., Mălureanu G., Bazele tehnologiei produselor din piele și înlocuitori, Editura Rotaprint, Iași, partea a II-a, 1993;
7. Dinu, Vasile, Merceologia produselor nealimentare. București: Editura ASE, 2002, 271 p., cota 658.56 DINm, Sala Paul Bran;
8. Gheorghescu, Constantin, Rado, Gheorghe, Călăuza confecționerului de încăltăminte, Editura Oficiul de Documentare și Publicații Tehnice, București, 1969;
9. Ionescu, C., Controlul calității produselor, Editura Gh. Asachi, Iași, 2001;
10. Isărescu, Mugur, Reflecții economice. Contribuții la teoria macrostabilizării, Ed. Expert, București, 2006;
11. Lupașcu, Romița, Vasilescu, Florentina, Pregatire de baza în industria ușoară, Anul I, Școala Profesională;
12. Mălureanu G., Mihai A., Bazele proiectării încălțămintei, Editura Performantica, Iași, 2003;
13. Olaru, M., Fundamente ale științei mărfurilor, Editura Economică, București, 2005;
14. Păunescu, Carmen, Proiecții merceologice și socio-economice privind fenomenul de marfă în condițiile mondializăarii pieței (teză de doctorat). București: ASE, 2003, 244 p., cota 123415, SalaV. Madgearu sau onlinehttp://www.biblioteca.ase.ro/resurse/resurse_electronice /teza_capitole.php?dela=0&tid=270& criteriu=titlu&ordine=1&c=1&q=marfa&cauta=Cauta
15. Pop N. Al. (coord.), Dabija D.C., Dumitru I., Petrescu E.C., Pelău M.C., Marketing Internațional – Teorie și practică, Editura Uranus București, 2011;
16. Prutianu, Ș., Caluschi, C., Munteanu, C., Inteligența marketing plus , Editura Polirom, Iași, 2000;
17. Secan, C., Lucrări practice și de proiect la disciplina Procese de fabricație în pielărie, Editura Universității din Oradea, 2011;
18. Simionescu, Violeta. Evoluții și reducții în domeniul noțiunii de calitate cu impact asupra
mărfurilor (teză de doctorat). București: ASE, 2004, cota 124358, Sala V. Madgearu sau online:http://www.biblioteca.ase.ro/resurse/resurse_electronice/teza_capitole.php?dela=0&tid=334&criteriu =titlu&ordine=1&c=2&q=simionescu&cauta=Cauta
19. Șerbulescu, Luminița. Merceologie industrială. București: România de Mâine, 2002, 184 p., cota 658.562 SERm, Sala Moxa, Sala Paul Bran;
20. Schmidt, M., Hollensen, S., Marekting research – An international approach, Pearson Education, Essex, 2006;
21. Stanciu, Ion; Pârâianu, Elena, Merceologie: calitatea și sortimentul mărfurilor nealimentare, București: Oscar Print, 2002, 429 p., cota 658.401 3 STAm, Sala Paul Bran;
22. Răducanu, Ileana, Falsificarea mărfurilor industriale. București: Editura ASE, 2002, 360 p., cota 364.163 RAD, Sala Victor Slăvescu;
23. http://www.spiruharet.ro/ei/SectiuneaB/Raducanu%20Ileana.pdf
24. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=13560;
25. http://www.leonardo.com.ro/, accesat la 25.05.2014;
http://www.businessweek.com/magazine/news/articles/business_news.htm,
accesat la 25.05.2014;
26. http://www.deichmann.com/RO/ro/corp/home.jsp, accesat la 26.05.2014;
27. http://www.ottershop.ro/, accesat la 26.05.2014;
28. http://www.pantofiitai.ro/doar-guban-50/?gclid, accesat la 27.05.2014;
29. http://www.biashoes.ro/termeni-si-conditii, accesat la 27.05.2014;
30. http://www.deichmann.com/RO/ro/corp/home.jsp, accesat la 26.05.2014;
31. INS;
32. Eurostat;
=== Cuрrinѕ ===
Cuprins
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………4
CAPITOLUL I. Rolul și importanța industriei ușoare a încălțămintei…5
1.1. Industria ușoară. Locul și rolul în economie………………………………………5
1.2. Încălțămintea………………………………………………………………………………..6
1.3. Materiale utilizate pentru confecționare…………………………………………….10
CAPITOLUL II. Evoluția producerii și comercializării produselor de încălțăminte în Europa și România……………………………………………………….22
2.1. Evoluția industriei ușoare de încălțăminte………………………………………….22
2.2. Distribuția de încălțăminte din România……………………………………………..32
2.3. Comerțul în magazine cu no-name, specializate………………………………..35
2.4. Comerțul online, avantaje comparative ale un or site-uri- evaluare comparativă (parte economică)……………………………………………………………….39
CAPITOLUL III. Rolul și importanța industriei ușoare a încălțămintei pe piața Galațiului………………………………………………………………………………….45
3.1. Încălțămintea pe piața galațiului……………………………………………………..45
3.2. Situația economico financiară a firmei……..
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………..
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………….
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cercetari Privind Comertul cu Articole de Incaltaminte pe Piata Galatiului (ID: 137515)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.