Cercetari Privind Calitatea Vinurilor Obtinute din Soiurile Feteasca Regala Si Riesling Italian

CERCETĂRI PRIVIND CALITATEA VINURILOR OBȚINUTE DIN SOIURILE FETEASCĂ REGALĂ SI RIESLING ITALIAN ÎN CENTRUL VITICOL CIUMBRUD PODGORIA AIUD

[NUME_REDACTAT] lucrare de cercetare își propune evidențierea diferențelor între două soiuri de vin alb de calitate superioară, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], în trei ani diferiți, 2010, 2011, 2012, în centrul viticol Ciumbrud-Aiud din [NUME_REDACTAT].

În acest sens s-au facut cercetări privind așezarea geografică, tipul de sol, fenofazele viței-de-vie, culesul strugurilor la maturitatea tehnologică, conținutul în zahăr a boabelor, densitatea relativă la 20˚ C, tăria alcoolică la 20°C, extractul sec total , extractul sec nereducător, aciditate totală în acid tartric, aciditate volatilă în acid acetic, dioxid de sulf liber, dioxid de sulf total.

S-a observat că Fetesca regală este un soi foarte productiv în comparție cu [NUME_REDACTAT], însă tăria alcoolică și aciditatea sunt mai reduse. După rezultatele analizelor, vinul obținut din [NUME_REDACTAT] in 2010, 2011 și 2012, a fost un vin de calitate superioară (VS), cu tăria alcoolică peste 11,50%. Strugurii fiind recoltați la maturitate deplină au acumulat un conținut de 220g/l zahăr, rezultând un vin demidulce. Vinurile de Ciumbrud sunt recunoscute pentru aciditatea lor ridicată, ceea ce se poate observa și din analizele făcute.

În urma analizelor rezultate, vinul obținut din [NUME_REDACTAT], în anul 2010 este un vin de calitate superioară (VS), având concentrația alcoolică peste 11,5% vol. În anii 2011 și 2012, a rezultat un vin de masă superior (VMS), având tăria alcoolică de 11,4, respectiv 11,35% vol. Aciditatea este mai mică decât la [NUME_REDACTAT], dar tot este mai mare decât la vinurile din alte zone viticole. După zahărul total rămas în urma fermentării, în toți cei trei ani, Feteasca regală, a fost un vin demisec, încadrându-se între 4,1-12g/l zahăr.

Datele rezultate în urma analizei vinurilor obținute din soiurile testate, s-a constatat că vinurile obținute s-au încadrat la cele de calitate superioară.

Cuvinte cheie: soi, Riesling italian, Fetească regală, alcool, calitate vin

[NUME_REDACTAT] sciens paper proposes to distinguish the differensise between two tipes of high quality white wine , [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT], in three different years, 2010, 2011, 2012, in Ciumbrud-Aiud wine growing center form Transilvanian table-land.

In this respect there have been made researches on geographic location, type of soil, grape-vine phenophases, technological maturity, sugar content density at 20˚ C, the alcoholic strength at 20 ˚C, total dry extract , unreduced dry extract, total acidity in tartaric acid, acetic acid, volatile acidity, free sulfur dioxide, total sulfur dioxide.

It was noted that [NUME_REDACTAT] is a very productive variety compared to [NUME_REDACTAT], but the alcoholic strength and acidity are lower. After the results of analyzes, [NUME_REDACTAT] wine from 2010, 2011 and 2012, was a wine of superior quality (VS), alcoholic strength above 11.50% vol. The grapes are harvested at full maturity accumulated containing 220g / l sugar, resulting in a sweet wine. Ciumbrud wines are known for their high acidity, which can be seen in the analyzes.

Following the analysis results from [NUME_REDACTAT] wine in 2010 is a wine of superior quality (VS) with alcohol concentration above 11.5% vol. In 2011 and 2012 resulted in a higher table wine (VMS), having an alcoholic strength of 11.4, or 11.35% vol. Acidity is less than the [NUME_REDACTAT], but still higher than wines from other wine regions. After total sugar remaining after fermentation, in all three years, Fetească regală, was a semi-dry wine, falling between 4.1-12g / l sugar

Data obtained from analysis of the varieties of wine tested, it was found that wines obtained were classified in the high quality

Keywords : variety, [NUME_REDACTAT], Fetească regală, alcohol, wine quality

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătură cu producerea de vinuri albe de calitate superioară, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], în plaiul Ciumbrud podgoria Aiud din Alba, având rolul de a furniza informații privind activitatea de producere, îmbuteliere și comercializare, în anii 2010, 2011, 201, cât și de identificare a unor direcții strategice de acțiune în activitatea viitoare, în vederea obținerii unei performanțe economico-financiare ridicate și a unui avantaj concurențial durabil.

Viticultura este o ramură de producție intensivă a agriculturii, caracterizată printr-un coeficient ridicat de valorificare a terenurilor. Valoarea producției ce se realizează la un ha cultură viță de vie, echivalează cu circa 10-15 ha culturi cerealiere. Importanța cultivării viței de vie vizează aspecte economice și sociale ca și cele prezentate în continuare. Sursă de venituri pentru populație – Cultura viței de vie asigură venituri importante pentru o mare parte a populației care trăiește în regiunile de deal, subcarpatice, constituind unul din factorii de stabilitate a populației respective.

Reconstituirea proprietății private in viticultură și revenirea la economia liberă de piață au readus în actualitate problemele specifice sectorului de producție viti-vinicol și anume: dezvoltarea culturii viței de vie numai în arealele viticole consacrate (podgoriile vechi, tradiționale); respectarea sortimentelor de soiuri pe podgorii și amplasamentelor pentru noile plantații viticole; producerea materialului săditor viticol cu valoare biologică ridicată; represiunea fraudelor în producerea și comercializarea vinurilor; monopolul Statului asupra alcoolului și a băuturilor alcoolice; organizarea cooperației viticole.

Conținutul lucrării prezintă un studiu subiectiv al producerii soiurilor superioare de vin alb în trei ani consecutivi cu condiții climatice diferite. Acest studiu are la bază informații obținute din mai multe discipline, respectiv: pedologie, viticultură, oenologie, mecanizare, etc., preluate din literatura de specialitate.

În acest sens această lucrare are scopul de a impărtășii experiențe și de a acumula cunoștiințe noi în domeniul oenologie, în special în domeniul producerii vinurilor albe de calitate superioară în Podgoriile din [NUME_REDACTAT].

CAPITOLUL I.

1.1 SCURT ISTORIC AL CULTIVĂRII VIȚEI DE VIE ÎN ROMÂNIA

Viticultura s-a dezvoltat în România datorită condițiilor climatice favorabile pe care vița de vie le găsește pe tot cuprinsul țării .

În țara noastră cultura viței-de-vie preocupă un număr mare de locuitori din majoritatea zonelor țării, pantele dealurilor însorite și curenții reci reprezentând macro și microclimate pentru obținerea strugurilor de masă și a vinurilor de calitate.

Primele documente care dovedesc existența viței-de-vie în Transilvania datează din prima jumătate a secolului al XI-lea, iar a celor din Moldova și [NUME_REDACTAT], de la sfârșitul secolului al XIV-lea (Cotea V.D. și colab., 2000). Fiind o străveche îndeletnicire a poporului român, s-a dezvoltat cu prioritate în podgorii și centre viticole vestite prin finețea vinurilor, abundența acestora și calitatea deosebită a strugurilor de masă. Peste un milion de locuitori din țara noastră își asigură existența din cultura viței-de-vie, prelucrarea strugurilor și obținerea vinului, comerțul cu struguri și vin, activități în industrii și domenii conexe (ambalaje, transporturi etc).

CAPITOLUL II.

TEHNOLOGIA DE PRODUCERE A VINURILOR ALBE

Vinurile albe se obțin în principiu din soiuri cu struguri albi. Există și unele excepții când vinurile albe se obțin din mustul necolorat al strugurilor negri, vinuri cunoscute sub termenul francez‟ blanc de mir„ (alb din negru).

Termenul de vin alb, folosit în mod curent din timpuri îndepărtate este impropriu dacă ne referim la adevăratul înțeles al cuvântului alb, deoarece nici un vin nu are aspectul zăpezii. Termenul este totuși folosit convențional pentru orice vin care are culoare galben-verzuie, galben-pai, galben-auriue până la galben-chihlimbarie.

Toate vinurile albe prezintă câteva trăsături comune datorate soiului sau sortimentului de soiuri din care provin precum și tehnologiei aplicate în producerea lor. În proccsul de obținere a lor, se disting trei faze: prefermentativă, fermentativă și postfermentativă. Fiecare din aceste faze prezintă o anumită importanță în desăvârșirea calității vinului, în faza prefermentativă, care ține de la cules până la obținerea mustului, operațiile tehnologice de zdrobit, desciorchinat, scurgere, presare, trebuie realizate rapid și conduse astfel încât să se favorizeze extracția elementelor utile calității (V. V. Cotea, 2010). Macerația care ar putea începe de la cules în cazul recoltatului mecanizat trebuie evitată pe cât posibil printr-o separare a mustului ravac din vasele de transport și un transport rapid la cramă pentru prelucrare.

Sulfitarea este o operație tehnologică obligatorie deoarece dioxidul de sulf protejează recolta împotriva oxidării, inhibă activitatea microorganismelor indigene și favorizează deburbarea mustului în faza fermentativă. Se urmărește ca declanșarea și desfășurarea fermentației alcoolice să se realizeze la termen și în condiții cât mai bune pentru a se obține o bună aromă secundară element de mare însemnătate pentru calitatea vinurilor albe lipsite de multe ori de aroma primară. În faza postfermentativă se urmărește o cât mai buna finisare a calității, apelându-se după caz, și la fermentația malolactică.

2.1. Tehnologia de producere a vinurilor albe de calitate

Vinurile cu denumire de origine controlată (DOC) se obțin din soiuri ale speciei Vitis vinifera cu însușiri tehnologice superioare, cultivate în areale viticole consacrate, care se disting prin originalitatea însușirilor lor imprimate de locul de producere, de soiul sau sortimentul de soiuri, de modul de cultură și de tehnologia de vinificajie folosită. Tăria naturală minimă a vinului este de 11% vol. alcool în funcție de stadiul de maturare a strugurilor și de caracteristicile lor calitative la cules, vinurile cu denumire de origine controlată prezintă trei trepte de calitate, care trebuie înscrise obligatoriu pe etichete.

La vinurile albe seci DOC, pe lângă celelalte caracteristici de compoziție valabile pentru toate vinurile conținutul în dioxid de sulf total trebuie să fie de maximum 210 mg/l, iar extractul sec nereducător de minimum 21 g/l.

Vinurile cu denumire de origine controlată (DOC) se obțin din areale de producție bine delimitate. Ele trebuie să prezinte caracteristici de compoziție și însușiri organoleptice de înalt nivel, astfel încât să poată beneficia de acest ,,certificat” de calitate. „Un vin poate purta o denumire de origine, cu condiția ca aceasta să fie consacrată prin tradiție și printr-un renume rezultat din caracteristicile calitative ale produsului, determinate de factorii naturali și umani” (sursă: Lege nr. 244 din 29/04/2002 Publicat in [NUME_REDACTAT], Partea I nr. 333 din 20/05/2002)

Punerea acestor vinuri în consum se face sub numele arealului de producere bine delimitat, la care se poate adăuga cel al centrului viticol, eventual al plaiului și al soiului sau al sortimentului de soiuri: cum ar fi, de exemplu: Cotnari, Grasă de Cotnari. DOC – CM Iași- Uricani, Fetească neagră, DOC – CMD; lași-Bucium, [NUME_REDACTAT]. DQC – CT; Cotești, Sauvignon blanc, DOC – CMD.

2.2 Vinuri albe seci

Tehnologia obținerii vinurilor albe seci cu denumire de origine controlată (DOC) este în general, asemănătoare cu cea de producere a vinurilor albe de masă cu câteva deosebiri. Culesul strugurilor se efectuează la maturitatea tehnologică, respectiv în momentul realizării unui conținut de zahăr în must de minimum 187 g/l pentru DOC – CMD și minimum 220 g/l pentru DOC – CT.

Transportul strugurilor este preferabil să se efectueze în aceleași vase în care s-au colectat în timpul recoltării (lădițe, coșuri, bene), așezate pe mijloace de transport înzestrate cu sisteme de amortizare a șocurilor. Prelucrarea strugurilor trebuie astfel făcută încât să se evite ia maximum schimburile care ar putea avea loc între must și părțile solide ale strugurilor în cazul recoltatului mecanic, aceste schimbări ar putea începe foarte devreme, încă din vie ceea ce ar echivala cu o macerare timpurie (D. Delteil și L. Lozano, 1995).

Operațiunile de extragere a mustului, care trebuie efectuate imediat după ce recolta a ajuns la cramă, au o importanță cu totul deosebită, deoarece nu tot conținutul strugurelui este bun pentru un vin de calitate.

Zdrobitul se execută moderat, încât să se favorizeze eliberarea sucului și a componentelor din pulpa și pielita cu rol benefic, fară a determina strivirea ciorchinilor și a semințelor. Se preferă ca strugurii să intre pe fluxul tehnologic fară a mai fi zdrobiți.

Desciorchinatul, este obligatoriu. În mod obișnuit odată cu desciorchinatu se realizează și zdrobirea parțială a strugurilor. Această zdrobire menajată poate înlocui cu succes zdrobirea clasică, care de cele mai multe ori favorizează extragerea și trecerea unor componente nedorite în must.( V. V. Cotea, 2010)

Scurgerea mustului ravac se poate realiza fie spontan, pe cale gravitațională în cursul umplerii preselor, fie cu ajutorul scurgătoarelor statice (linuri) sau dinamice în ultimul caz se prefera ca șnecul să aibă un diametru mare și o turație mică.

Presarea boștinei are o mare influență asupra calității mustului și vinului, se preferă să fie efectuată cu ajutorul preselor discontinue pneumatice cu membrană, care asigură o selecție a fracțiunilor de must pe nivele de calitate.

Sulfitarea se face după caz asupra strugurilor, mustuielii sau a mustului. Aceasta verigă tehnologică este obligatorie, deoarece constituie o măsură de protecție împotriva oxidării, proces cu repercusiuni negative asupra culorii, mirosului și gustului. Sulfitarea constituie o cale de eliminare a unor microorganisme mai puțin dorite; este un mijloc ce facilitează deburbarea prin sedimentare-decantare.

Asamblarea se face numai între mustul ravac și cel de la presarea I; rareori se poate folosi și cea de la a doua presare. Celelalte fracțiuni asamblate separat, sunt destinate obținerii vinului de masă sau pentru industrializare.

Deburbarea este recomandată cu condiția ca să nu fie prea severă. Vinurile rezultate din musturi deburbate sunt fine, curate, tipice, cu aromă netă, particularizând bine atât soiul cât și podgoria din care provine.

Bentonizarea mustului limpezit se face după transvazarea lui în vasele de fermentare. Procedând astfel se asigură de la început o bună deproteinizare. Doza utilizată poate varia între 40 și 80 g/hl. în doze prea mari bentonita ar putea avea o incidență negativă, conducând, mai ales, la o diminuare a aromei varietale.

Adaosul de levuri sub formă de maia se face cu scopul de a asigura o populație viabilă de levuri specializate, care să domine în cea mai mare măsură pe cele indigene, ramase în must după sulfitare și deburbare. Aceste levuri, în număr de 2-5 milioane/ml. permit declanșarea rapidă a fermentației, prcum și desfășurarea și finalizarea ei în condiții optime.

Supravegherea și conducerea fermentației se realizează printr-un control permanent al temperaturii, intervenindu-se ori de cate ori este nevoie, pentru că aceasta să nu depășească 20°C. De mare importanță în calitatea vinurilor albe seci, este aplicarea măsurilor tehnologice, cum ar fi remontarea mustuielii, reînsămânțarea cu levuri etc., care să conducă la epuizarea completă a mediului în zaharuri fermentescibile și la obținerea unei bune arome de fermentare.

Depozitarea vinului și operațiile tehnologice de îngrijire și condiționare a acestuia în timpul păstrării trebuie să asigure vinului o bună conservare și o îmbunătățirea a însușirilor olfacto-gustative. Pentru aceasta se va evita contactul cu aerul și stocarea la temperaturi mai mari de 14°C. în caz contrar vinul poate fi supus unor infecții microbiene sau a unor transformări de natură biochimică și chimică care modifică negativ mirosul, gustul și culoarea.

Se știe că, în ultima vreme, industrializarea excesivă a sectorului vinicol a impus utilizarea vaselor de mare capacitate, confecționate din materiale oarecum neutre față de vin (beton, inox, materiale sintetice etc.) renunțându-se aproape în totalitate la butoaie în ultimii ani s-a revenit însă, în parte, la utilizarea lor, datorită unor avantaje.

Trebuie arătat ca butoaiele folosite în acest scop sunt confecționate din lemn de stejar. Cel mai bun stejar este cel aparținând speciilor Quercus petreci, Quercus. robur și Quercus alba.

Chiar dacă în diferite regiuni viticole butoaiele folosite la maturarea vinurilor nu au exact aceea capacitate, totuși pentru ca maturarea să fie eficientă, se recomandă ca raportul volum/suprafață al vaselor să fie apropiat de cel al baricului, de 225 litri.

Lemnui butoaielor, mai ales când ele sunt noi, cedează vinului numeroase componente, printre care dominante sunt taninurile hidrolizabile specifice stejarului și lemnului de castan comestibil. Acești compuși fenolici, au capacitatea de a se oxida mult mai ușor decât majoritatea constituenților naturali din vin, consumând cu prioritate oxigenul dizolvat și protejând ceilalți constituenți naturali și oxidabili ai vinului. Prin structura lor moleculară taninurile din lemn pot chiar și regla reacțiile de oxidare, încetinindu-le.

Aroma vinului se amplifică în timpul păstrării la butoi și devine mai complexă, deoarece lemnul cedează vinului și alte numeroase substanțe proprii.

Oxidarea menajată și extracția substanțelor sus-menționate în timpul maturării la butoi îi imprimă vinului și acel iz de lemn atât de căutat, în prezent, la vinurile de mare marcă.

Pentru a accelera îmbogățirea vinului în coloizi levurieni, se practică, din timp în timp o agitare a depozitului de drojdie de la fundul butoiului, tehnica numindu-se batonaj.

Cercetările au evidențiat și practica a confirmat că maturarea vinului alb de mare marcă în butoaie noi de stejar îi conferă acestuia un plus de calitate. Dacă după fermentare un astfel de vin ar fi menținut în cisterne timp mai îndelungat pe drojdie, antrenează apariția de mirosuri sulfhidrice, responsabile de deprecierea calitativă a vinului. Din contră, menținerea unui astfel de vin timp de câteva luni pe drojdie într- un butoi nou de stejar, nu numai că nu conduce la apariția de mirosuri neplăcute, ci favorizează apariția celor benefice calității.

În cazul în care butoiul a avut deja o utilizare de lungă durată este posibil ca reacțiile de reducere să le domine pe cele de oxidare și în această situație pot apărea, de asemenea, unele însușiri organoleptice negative.

Momentul atingerii stării de maturate a vinurilor albe în vederea îmbutelierii depinde de categoria și tipul de vin. Păstrarea lor în continuare în butoi antrenează creșteri în conținutul de aldehide, acizi volatili, esteri, precum și modificări în raportul lor cantitativ, ceea ce conduce la apariția unui buchet de maturare excesiv, acceptat doar a vinurile de tip oxidativ.

La alegerea celor mai convenabile durate de maturare în butoaie a vinurilor albe seci trebuie luate în considerare și modificările de culoare care, însoțesc și uneori le preced pe cele olfacto-gustative. Pentru vinurile de tip reductiv o ușoară trecere de la galben-verzui la galben-pai indică faptul că optimul de maturare a fost atins. Pentru cele de tip oxidativ păstrarea în butoi poate fi prelungită până ce ele capătă o culoare galben-aurie, galben-chihlimbarie sau chiar galben-brună.

După parcurgerea perioadei de maturare, vinurile urmează să fie îmbuteliate înainte de aceasta ele trebuie să fie perfect limpezi și stabile în timp. Astfel, în afară de tratamentele de cleire la care sunt supuse vinurile în vederea asigurării limpidității și stabilității ele se condiționează prin demetalizare și prin tratamente care să le asigure stabilitatea față de precipitările tartrice etc.

Stabilizarea tartrică este obligatorie. Pentru aceasta se poate profita de frigul natural din iarnă sau de cel artificial, când tratamentul cu frig se aplică înainte de îmbuteliere înbutelierea trebuie făcută în condiții cât mai sterile. Cea mai recomandată metodă de îmbuteliere a vinurilor albe seci, este cea la rece, deoarece modificările calitative organoleptice ale vinurilor sunt mult mai mici decât în cazul îmbutelierii la cald.

Vinurile destinate consumului trebuie să fie realizate prin practici și tratamente oenologice autorizate, să corespundă unor caracteristici stabilite prin norme tehnice și de igienă, în principiu, vinurile proprii consumului direct trebuie să prezinte: însușiri organoleptice specifice categoriei de calitate și tipului de vin, soiului sau sortimentului de soiuri, podgoriei, centrului viticol sau arealului delimitat pentru cele cu denumire de origine controlată; tăria alcoolică dobândită, corespunzătoare zonei viticole unde a fost produs.

capitolul III.

3. Cadrul natural de desfășurae al experiențelor

3.1. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ a plaiului Ciumbrud, podgoria aiud

[NUME_REDACTAT] este situat în partea centrală a României, în zona de contact a [NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], pe cursul mijlociu al râului Mureș, care traversează județul de la nord – est (în zona [NUME_REDACTAT]), la sud – vest (în zona Șibot). Orașe: [NUME_REDACTAT] – reședință de județ (cu 73.000 locuitori, situat la o altitudine de 330 m, în estul [NUME_REDACTAT], la confluența Ampoiului cu Mureșul); Abrud; Aiud; Blaj; Câmpeni; Cugir; [NUME_REDACTAT]; Sebeș; Teiuș; Zlatna.

Figura 3.1 Poziționarea plaiului Ciumbrud pe hartă(sursă: http://casa-de-vinuri.ro/vin-de-ciumbrud/)

În ansamblul geografic, podișul transilvănean prezintă o înlănțuire de dealuri, cu orientare generală sud-vestică. Terenul este foarte frământat și cuprinde toate formele de relief. Trecerea de la lunca Târnavelor și a Mureșului (altitudine medie de 234 m la zona de dealuri, se face printr-un relief slab ondulat, constituit din nisipuri slab solificate. Incepând de la piciorul pantelor, altitudinea crește de la vest către estul podișului atingând 500-550 m pe platforma superioară

Plantațiile viticole sunt situate pe versanții sudici ai acestor înălțimi începând cu altitudinea de 250-270 m și până la 400-450 m, panta acestor terenuri fiind cuprinsă între 15-350. Pantele cele mai mari sunt situate pe cursul râului [NUME_REDACTAT] și descresc pe [NUME_REDACTAT], Mureș și văile interioare. Această zonă viticolă, care cuprinde renumitele podgorii Târnave, Alba, Aiud și Sebeș-Apold, este situată geografic între 45051’ (Apold) – 46º53’ (Batoș) latitudine nordică și 23º35’ ([NUME_REDACTAT]) – 24º35’ (Dumbrăveni) longitudine estică.

3.1.1 Scurt istoric al podgoriei Aiud plaiul [NUME_REDACTAT] Alba este recunoscut la nivel național și internațional pentru calitatea vinurilor produse în podgoriile din zonă. Tradiția cultivării viței-de-vie datează de sute de ani și a reprezentat, în toată această perioadă, o sursă importantă de venit pentru locuitorii din zonele respective.

[NUME_REDACTAT], aflat în zona Aiud pe marginea râului Mureș, oferă vinuri tradiționale de o calitate deosebită. Mica localitate cu același nume este o asezare rurală dacică, atestată din 1220, adună în fiecare toamnă rodul viței-de-vie de pe cele peste 130 de hectare ale podgoriei. Soiuri precum [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Riesling, [NUME_REDACTAT], Gewurztraminer (Traminer), Chardonnay și [NUME_REDACTAT], sunt cultivate aici cu succes.

Potrivit legendelor, vinul de Ciumbrud era preferatul lui [NUME_REDACTAT], care a gustat din licoarea aromată de care nu a mai putut să se despartă după ce a cucerit Transilvania și a captuat cramele principale de la [NUME_REDACTAT]. În momentul în care a luat în stăpânire palatul princiar din [NUME_REDACTAT], el a descoperit câteva butoaie cu vinul produs în mica podgorie. Legenda spune că [NUME_REDACTAT] a ramas atât de impresionat de aroma de busuioc a vinului de Ciumbrud, încât acesta a devenit bautura sa preferată.

[NUME_REDACTAT], există o vie înființată în secolul trecut și replantată, terenul aparținând Liceului horticol, tot aici a fost înființată o școală de viticultură de tip inferior, apoi de maiștri viticoli (1938), care ulterior a fost transformată în liceu horticol cu specialitate de viticultură și vinificație (1966). O pivniță foarte bună de vinuri cu un compartiment destinat vinotecii și o sală de degustare, completează spațiul cel mai mare destinat depozitării vinurilor ce excelează prin calitățile lor.( Csávosi György, Borászat, 2006)

Școala de viticultură din Ciumbrud și-a găsit preocupare prin a furniza material săditor de bună calitate, astfel aici exista o pepinieră, în care s-a experimentat metoda de parafinare a butașilor altoiți, folosindu-se propriul portaltoi.

Primul pas în dezvoltarea patrimoniului viti-vinicol l-a constituit preluarea în anul 1971 de la SCPP Cluj a fermei de la Ciumbrud, care funcționa pe lîngă [NUME_REDACTAT] din Ciumbrud, cu o suprafață totală de 282 ha, din care plantații de vii nobile 80 ha, plantații portaltoi 8 ha, școli de vițe 4 ha, plantații pomicole 15 ha, arabil 138 ha, fânețe naturale 9 ha precum și teren neagricol 28 ha. De asemenea au fost preluate în administrare și clădirile gospodărești: punctul de vinificare și pivnițele, grajdurile (fără animale) și atelierul mecanic, precum și o echipă valoroasă de specialiști (3 maiștri) conduși de Dl. [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] Agricol și sprijiniți de profesorul de viticultură-vinificație [NUME_REDACTAT]. Această structură a fost, de altfel, menținută încă mulți ani după acest transfer organic.

Prin preluarea fermei Ciumbrud, s-a realizat nu numai extinderea capacității de producție viti-vinicolă și pomicolă a stațiunii, ci mai ales extinderea și diversificarea condițiilor pedo-climatice, în care stațiunea Blaj își putea materializa cercetările viti-vinicole, cu rezultate și recomandări adecvate zonei viticole de pe Mureș, cât și altor podgorii (Alba, Lechința, Sălaj), cu condiții naturale asemănătoare Ciumbrudului.

De asemenea, prin acest transfer, a crescut potențialul calitativ dar și diversitatea caracterelor vinurilor cu proveniență Ciumbrud-Aiud. Nu în ultimul rând, ferma Ciumbrud, urma să devină o bază puternică pentru înmulțirea materialului săditor viticol cu valoare biologică ridicată, din soiurile ce îi sunt caracteristice : Fetească albă, Riesling italian, Pinot gris, Furmint, Sauvignon, etc., extinse mai ales cu plantații mamă furnizoare de coarde altoi, pe o suprafață de peste 120 ha.

Din anul 1970 integrarea fazei de cercetare-dezvoltare viti-vinicolă a început cu o acțiune cuprinzătoare de refacere și modernizare a plantațiilor de vii din întreaga stațiune Blaj-Crăciunel-Ciumbrud  prin amenajări antierozionale și terasarea tuturor terenurilor proprii plantațiilor viticole, pe parcele – creând condiții de mecanizare intensivă a tuturor lucrărilor de întreținere a solului și a celor fitosanitare. Practic în această perioadă au fost refăcute, extinse și modernizate plantațiile pe întreaga suprafață viticolă a stațiunii.

La realizarea noilor plantații au fost folosite soiuri selecționate, clone omologate și soiuri noi în proporție de peste 70 %. O bună parte a plantațiilor de vii din toate fermele au devenit furnizoare de coarde altoi selecționate și elită (mai nou certificate și de bază).

“In anii viticoli buni se obtin vinuri de inalta tinuta si cu o aciditate ridicata, ceea ce confera echilibru, fructuozitate si specificitate de soi. Intreaga gama este specifica vinurilor albe din Europa. In ultimii 20 de ani gusturile consumatorilor s-au modificat semnificativ. Daca acum 20 de ani predominau vinurile dulci si demidulci, acum predomina vinurile seci si demiseci, care sunt caracteristice pentru podgoria Ciumbrud-Aiud. In ultimul timp, datorita schimbarilor de microclimat, s-a incercat si cultivarea primelor soiuri rosii, cum ar fi [NUME_REDACTAT]” (oenolog [NUME_REDACTAT] 2010)

Descoperirile arheologice, documentele istorice, precum și obiectele specifice viticulturii și vinificțtiei sunt o mărturie a tradiției îndelungate din această zonă recunoscute pentru calitatea vinurilor. Pentru că nu există o valorificare la scară industrială a strugurilor din aceste podgorii, cantitatea produsîă este mult mai mică, dar de o calitate impresionantă, iar vinurile obținute sunt comercializate, în general, pe plan local, în Transilvania (Sibiu și Cluj) și de curând foarte cerute în capitală.

3.2 [NUME_REDACTAT] din podgoria Aiud, [NUME_REDACTAT] Alba este recunoscut la nivel național și internațional pentru calitatea vinurilor produse în podgoriile din zonă. Tradiția cultivării viței-de-vie datează de sute de ani și a reprezentat, în toată această perioadă, o sursa importantă de venit pentru locuitorii din zonele respective.

[NUME_REDACTAT] se află în județul Alba, în regiunea Transilvania, fiind situat la o distanță foarte mică de orașul Aiud, care se află în partea de nord-vest a acestuia, dincolo de râul Mureș. În nord, satul Ciumbrud se învecinează cu [NUME_REDACTAT]-Gâmbaș, în vest se află râul Mureș, în sud-vest – satul Sâncrai, la est – localitatea Băgău, în timp ce în partea de sud-est se află pădurea Ciumbrud.

Din punct de vedere administrativ, satul Ciumbrud este parte integrantă a municipiului Aiud, alături de localitățile Gâmbaș, Aiudul de Sus, Păgida, Măgina, Sâncrai, Gârbova de Jos, Gârbovița și Gârbova de Sus.

[NUME_REDACTAT] se află în strânsă legătură cu cea a orașului de care aparține din punct de vedere administrativ, astfel că numeroasele vestigii arheologice descoperite în zonă descriu perioadele în care au existat așezările umane din neolitic, precum și din epocile bronzului, cuprului și a fierului.

Una din dovezile vii în favoarea ipotezei că zona este locuită încă din cele mai vechi timpuri este reprezentată chiar de tradiția culturilor de viță de vie, care au fost cultivate în Ciumbrud încă din timpul agatarșilor, populație pe care istoricul grec Herodot a menționat-o ca existând în Transilvania în urmă cu două milenii și jumătate.

Tradiția cultivării viței-de-vie datează de sute de ani și a reprezentat, în toată această perioadă, o sursă importantă de venit pentru locuitorii din zonele respective.

[NUME_REDACTAT], aflată în zona Aiud pe marginea râului Mureș, oferă vinuri tradiționale de o calitate deosebită. Mica localitate cu acelasi nume este o asezare rurală dacică, atestată din 1220, adună în fiecare toamnă rodul viței-de-vie de pe cele peste 130 de hectare ale podgoriei. Soiuri precum [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Riesling, [NUME_REDACTAT], Gewurztraminer (Traminer), Chardonnay și [NUME_REDACTAT], sunt cultivate aici cu succes și oferă în fiecare an o recoltă valoroasa.

[NUME_REDACTAT], există o vie înființată în secolul trecut și replantată, terenul a aparținut Liceului horticol, tot aici a fost înființată o școală de viticultură de tip inferior, apoi de maiștri viticoli (1938), care ulterior a fost transformată în liceu horticol cu specialitate de viticultură și vinificație (1966). O pivniță foarte bună de vinuri cu un compartiment destinat vinotecii și o sală de degustare, completa spațiul cel mai mare destinat depozitării vinurilor ce excelau prin calitățile lor. În 1880, la Aiud s-a înființat o Școala de vie care a influențat favorabil dezvoltarea și mai ales refacerea patrimoniului viticol din podgorie după dezastrul filoxeric. Mai târziu, în anul 1938 se inființează la Ciumbrud o școala de specialitate, care de-a lungul anilor, a purtat diferite denumiri. Ea a adus un plus de informații viti-vinicole, care au contribuit substanțial la dezvoltarea podgoriei.

Școala de viticultură din Ciumbrud și-a găsit preocupare prin a furniza material săditor de bună calitate, astfel aici exista o pepinieră, în care s-a experimentat metoda de parafinare a butașilor altoiți, folosindu-se  propriul portaltoi.Vinurile sunt foarte bune atât cele demidulci și dulci cât și cele curente de masă cu o doză de aciditate ce se armonizează echilibrat cu alcoolul, dulceața și celelalte substanțe constituite ce le fac să fie mai căutate, ceea ce le deosebește de vinurile din celelalte podgorii este o oarecare duritate, deși soiurile sunt aceleași: Feteasca albă, Riesling italian, Savignon blanc, [NUME_REDACTAT], Traminer, Pinot gris, Neuburger, iar soiurile pentru masă sunt cele timpurii : Perla de Csaba, Chasselas doré și soiul [NUME_REDACTAT].

Primul pas în dezvoltarea patrimoniului viti-vinicol l-a constituit preluarea în anul 1971 de la SCPP Cluj a fermei complexe de la Ciumbrud, care funcționa pe lîngă [NUME_REDACTAT] din Ciumbrud, cu o suprafață totală de 282 ha, din care plantații de vii nobile 80 ha, plantații portaltoi 8 ha, școli de vițe 4 ha, plantații pomicole 15 ha, arabil 138 ha, fânețe naturale 9 ha precum și teren neagricol 28 ha. De asemenea au fost preluate în administrare și clădirile gospodărești : punctul de vinificare și pivnițele, grajdurile (fără animale) și atelierul mecanic, precum și o echipă valoroasă de specialiști (3 maiștri) conduși de Dl. [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] Agricol și sprijiniți de profesorul de viticultură-vinificație [NUME_REDACTAT], această structură a fost, de altfel, menținută încă mulți ani după acest transfer organic.

Prin preluarea fermei Ciumbrud de către [NUME_REDACTAT], s-a realizat nu numai extinderea capacității de producție viti-vinicolă și pomicolă a stațiunii de cercetări, ci mai ales extinderea și diversificarea condițiilor pedo-climatice, în care stațiunea Blaj își putea materializa cercetările viti-vinicole, cu rezultate și recomandări adecvate zonei viticole de pe Mureș, cât și altor podgorii (Alba, Lechința, Sălaj), cu condiții naturale asemănătoare Ciumbrudului. De asemenea, prin acest transfer, a crescut potențialul calitativ dar și diversitatea caracterelor vinurilor cu proveniență Ciumbrud-Aiud. Nu în ultimul rând, ferma Ciumbrud, a devinit o bază puternică pentru înmulțirea materialului săditor viticol cu valoare biologică ridicată, din soiurile ce îi sunt caracteristice : Fetească albă, Riesling italian, Pinot gris, Furmint, Sauvignon, etc., extinse mai ales cu plantații mamă furnizoare de coarde altoi, pe o suprafață de peste 120 ha.

Din anul 1970 integrarea fazei de cercetare-dezvoltare viti-vinicolă a început cu o acțiune cuprinzătoare de refacere și modernizare a plantațiilor de vii din întreaga stațiune Blaj-Crăciunel-Ciumbrud  prin amenajări antierozionale și terasarea tuturor terenurilor proprii plantațiilor viticole, pe parcele, creând condiții de mecanizare intensivă a tuturor lucrărilor de întreținere a solului și a celor fitosanitare. Practic în această perioadă au fost refăcute, extinse și modernizate plantațiile pe întreaga suprafață viticolă a stațiunii. La realizarea noilor plantații au fost folosite soiuri selecționate, clone omologate și soiuri noi în proporție de peste 70 %. O bună parte a plantațiilor de vii din toate fermele au devenit furnizoare de coarde altoi selecționate și elite (mai nou certificate și de bază).

3.3 Prezentarea fermei [NUME_REDACTAT] proprietății private în viticultură și revenirea la economia liberă de piață au readus în actualitate problemele specifice sectorului de producție viti-vinicol și anume: dezvoltarea culturii viței de vie numai în arealele viticole consacrate (podgoriile vechi, tradiționale); respectarea sortimentelor de soiuri pe podgorii și amplasamentelor pentru noile plantații viticole; producerea materialului săditor viticol cu valoare biologică ridicată.

Suprafața de vie studiată până în anul 2000 a aparținut de SCDVV BLAJ, iar din 2001 a fost retrocedat proprietarilor de drept. Face parte din podgoria Ciumbrud spre Sîncrai, este situată în două parcele numite Podireu de 1.26 ha și [NUME_REDACTAT] cu suprafața de 2.78 ha. Plantația a fost făcută în anii 1980-1981. Rânduriler sunt orientate pe direcția N-S, densitatea plantației – in anul 2009 era de 2700 butuci la hectar, ajungând in 2011 la numărul minim de 3 500 butuci la hectar; distanta intre rânduri – 2 m; distanța pe rând – 1,2m.

Destinația principală a fermei este de a produce struguri pentru vin alb. Structura fermei este prezentată în tabelul 1, suprafața totală fiind de 8,04 ha. Aceasta este împărțită în 6 parcele dintre care 1 parcela de padure, 2 teren arabil și 3 parcele cultivate cu viță de vie.

[NUME_REDACTAT] aparține familiei și este amplasată în localitatea Ciumbrud, judetul Alba. Administratorul fermei este ec. [NUME_REDACTAT]- Eva. La început pentru administratorul fermei, cultivarea strugurilor a fost o pasiune rămasă din anii de liceu, fiind absolventă a [NUME_REDACTAT] Ciumbrud, în anii 1981-1982, dar cu timpul a devenit o provocare. Provocarea este cu atât mai mare cu cât este singura femeie membră a [NUME_REDACTAT] din Aiud, asociație de mici producători de vin din cadrul [NUME_REDACTAT] Vinului din Alba, patronată de [NUME_REDACTAT] Alba. În decursul celor trei ani luați în studiu ferma s-a dezvoltat, și ca suprafață și ca dotare cu utilaje. Un real ajutor fiind și accesarea [NUME_REDACTAT] pe Măsura 141.

(Figura 3.2 Benzi înierbate , sursă: galerie proprie)

Coordonatele geografice ale fermei Doliște sunt: paralela 46°19’ latitudine nordică și meridianul de 23°43’ longitudine estică. față de nivelul [NUME_REDACTAT], municipiul Aiud se află la altitudinea de 250 m în [NUME_REDACTAT], 258 m în centrul orașului, 270 m pe culmea dealului Cocoșu și 367,7 m pe dealul de strajă.

În anul 2014, se preconizează un proiect pe [NUME_REDACTAT] pe Măsura 121, pentru modernizarea plantației și construirea unei crame.

Deasemenea din 2011 s-a înființat o pepinieră viticolă pentru asigurarea necesarului propriu de material săditor, dar și pentru comercializare în cantități mai mici pentru acoperirea cheltuielilor cu producerea.

Tabel 3.1

Structura agricolă a fermei [NUME_REDACTAT] sunt efectuate mecanizat și manual cu ajutorul familiei.

Tabel 3.2

Mijloace tehnice pentru efectuarea lucrărilor în vie

Mijloace tehnice pentru producerea vinului sunt: desciorchinător, presă pneumatică, cisternă polipropilenă pentru transport must. Aceste utilaje sunt deținute în asociere cu alte doua familii.

Utilaje proprii: 2 cisterne de polipropilenă cu capacitate de 2500 litrii, folosite pentru fermentarea mustului, butoaie de stejar de diferite capacități pentru maturarea și păstrarea vinului, pompă pentru deburbarea vinului, filtru cu placi filtrante.

Tabel nr. 3.3

. Soiurile cultivate în cadrul fermei și suprafețele sunt redate în tabelul 3.3

3.3. STUDIUL CONDIȚIILOR ecoclimatice

3.3.1 Studiul climatic

3.3.1.1. Precipitațiile atmosferice

Datorită poziției în teritoriul României și a Europei, climatul temperat continental al [NUME_REDACTAT] este nuanțat de influențele climatice exterioare. Pe cea mai mare suprafață din regiune se resimt influențele climatice vestice ([NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] a Transilvaniei), pe o fâșie îngustă din partea de nord a [NUME_REDACTAT], în timpul iernii sunt prezente influențele baltice. [NUME_REDACTAT] Meridionali și Orientali joacă un rol de bariere în calea influențelor de ariditate ce vin dinspre estul Europei.

În funcție de atitudine în [NUME_REDACTAT] se disting două mari etaje climatice: de dealuri și podișuri și de munte.

Temperatura medie a aerului înregistrează valori medii anuale de 8 – 1C în zonele de culoar depresionar și dealuri joase (izoterma de 9 ˚C fiind cunoscută sub denumirea de izoterma viței-de-vie), 6 – 8 ˚C la contactul munților cu unitățile geografice învecinate (la altitudini de aproximativ 700 m), 4 – 6 ˚C în zona montană (până la 1200 de metri altitudine), 2 – 4 ˚C în zona montană foarte înaltă (până la 1800 de metri) și 0 -2 ˚C în zona alpină (peste 2000 de metri în Carpații orientali și Meridionali și peste 1800 de metri în [NUME_REDACTAT]).

Crescând o data cu altitudinea, cantitatea de precipitații înregistrează valori diferite la nivelul [NUME_REDACTAT] fiind direct influențată de particularitățile reliefului. Astfel, cantitatea de precipitații este de: 500 – 700 mm/an în zona de podiș și dealuri joase din Depresiunea colinară a Transilvaniei, 600 -800 mm/an în zona de contact dintre relieful colinar și cel muntos, 800 – 1000 mm/an în zona montană, 1200 mm/an în zona montană înaltă. Datorită influențelor climatice vestice în [NUME_REDACTAT] cantitatea medii de precipitații ajunge și depășeste în multe locuri 1400 mm/an.

[NUME_REDACTAT] Centru este reprezentată de suprafețe importante din bazinul hidrografic al râurilor Mureș și Olt. Cele două sisteme hidrografice importante oferă un potențial hidroenergetic care poate fi valorificat în zonele unde relieful se caracterizează prin pante accentuate (peste 7 grade), debitul acestor râuri și a afluenților săi depășind 60-70 m³/s. În zona [NUME_REDACTAT], cel mai important râu din punct de vedere al valorificării potențialului hidroenergetic este Arieșul, debitul mediu fiind de 23.5 m³/s. Importante sunt resursele hidroenergetice ale Mureșului, Oltului și Sebeșului. Potențialul hidroenergetic al cursurilor repezi de munte este exploatat în principal pe cursul râurilor Sebeș, Sadu și Olt.

Cea mai mare parte a [NUME_REDACTAT] aflată în perimetrul [NUME_REDACTAT] este străbătută de râuri cu debite modeste, datorită pantelor reduse ale reliefului.

Solurile, varietatea formelor și treptelor de relief precum și complexitatea climatului [NUME_REDACTAT] sunt principalii factori care contribuie la formarea și etajarea solurilor. Pe baza conținutului de humus se pot identifica clase de soluri în funcție de fertilitate. Cele mai fertile soluri pretabile în special pentru cereale sunt cele din clasa molisoluri, specifice zonelor de câmpie cu altitudini sub 300 de metri. Acestea prezintă o omogenitate în partea centrală a [NUME_REDACTAT] a Transilvaniei, iar la nivelul întregii regiuni se pot identifica câteva zone care dețin cel mai mare potențial de dezvoltare a agriculturii, în special cultivarea cerealelor și a plantelor tehnice: partea central-estică a județului Alba, partea vestică a județelor Mureș și Sibiu, partea centrală a județului Covasna. Cele mai răspândite soluri sunt cernoziomurile levigate bogate în humus și cu fertilitate ridicată (în [NUME_REDACTAT]), solurile argiloiluviale (cu acumulări de argilă), solurile brune și brune-acide (cambisoluri). În zona montană calitatea solurilor este mai slabă și impune restricții cultivării plantelor, predominând spodosolurile (podzoluri și brune acide montane). [NUME_REDACTAT] deține 78,2 % din suprafața ocupată cu vii a regiunii și 84,9% din producția regională de struguri.

Climatul se dovedește esențial al ecosistemului viticol de aici, el este de tip moderat continental în varianta transilvană și de nuanță foehnică, fiind sub influența acestui benefic process ce se manifestă la periferia estică a [NUME_REDACTAT]. Singurul inconvenient îl constituie iernile temporar geroase, când rezistența corzilor viței de vie este pusă în pericol dacă nu sunt cel puțin semiprotejate, dar verile călduroase, primăverile timpurii și toamnele prelungi permit o bună dezvoltare vegetativă și o completă maturare reziniferă.

3.3.1.2 Regimul termic

Temperatura medie anuală variază pe văi între 9,3°C la Aiud, 8,6°C la [NUME_REDACTAT], 8,4°C la Turda și 8 -9°C pe coamele deluroase. Regimul temperaturilor medii anuale ne indică o amplitudine medie anuală în jur de 24°C, între – 3,5°C la Aiud, – 4,4°C la Turda, – 4,8°C la [NUME_REDACTAT] în ianuarie și 20,3°C la Aiud, 19,5°C la [NUME_REDACTAT] și 19,3°C la Turda în iulie.

Tabel 3.4

Specificul zonei îl constituie apariția zilelor cu ceață la sfârșitul verii și pe aproape o treime din zilele de toamnă (septembrie, octombrie) ceea ce duce la un proces de maturare lent al strugurilor, cu păstrarea aromelor și a unei acidități constant ridicate. De asemenea în perioda de maturare a strugurilor temperaturile din timpul zilei variază în jurul mediei de 23ºC, iar cele din timpul nopții în jurul mediei de 12ºC. Cei doi factori determină creșterea continuă a conținutului de zahăr din struguri, aciditatea se reduce rămânând constantă sau aproape constantă.

Tabel 3.5

Temperaturi maxime 2007-2011

Temperaturile maxime absolute lunare au fost cuprinse între 8°C și 40,5°C. Temeraturile maxime absolute înregistrate în perioada 2011-2012, au provocat valuri de caldură în plantații. Temperaturile minime absolute, au fost situate între 13,5°C și -19°C, constatându-se faptul că în aceasta perioadă, temperaturile nu au scăzut sub pragul critic de temperatură a viței de vie. În perioada de vegetație, blanțul termic global a avut valoare de circa 3200°C. (Tabel 2.3.)

Tabel 3.6

Temperaturi minime 2007-2011

Cele mai reduse temperaturi au fost înregistrate în anul 2012 în luna februarie. Anul 2012 a înregistrat cele mai mici temperaturi din toți cei cinci ani . Temperaturile scăzute din perioada de recoltare 5-10°C, diminuează procesele oxidoreducătoare și enzimatice, permițând menținerea în condiții de calitate a stării de sănătate a strugurilor precum și a aromelor specifice soiurilor.

Vița de vie în [NUME_REDACTAT] – Ciumbrud este cunoscută încă din cele mai vechi timpuri. De-a lungul timpului în podgorie lucrările din vie, soiurile cultivate, tehnologia din viticultură și vinificație au fost o preocupare majora a podgorenilor

3.3.1.3 Regimul de umiditate

Vița de vie este o plantă care se adaptează cu ușurință, atât la condițiile de umiditate ridicată cât și la cele de secetă. Umiditatea interesează sub raportul cantității precipitațiilor și higroscopicității aerului. Cultura viței de vie fiind posibilă în regiunile cu precipitații cuprinse între 500-700 mm, din care minim 250-300 mm în perioada de vegetație.

Tabel 3.7

Precipitatiile atmosferice se înscriu cu o medie de 550 mm/an pe fundul [NUME_REDACTAT] (538,7 la [NUME_REDACTAT], 552 la Turda) și 600-700 mm în [NUME_REDACTAT] (615 la Aiud), cu maximul în mai-august și un minim prelungit de toamnă-iarnă – când sunt predominant sub formă de ninsoare (25-30 zile), stratul de zăpadă durând (35-50zile).

Umiditatea relativă a aerului se situează între 60-80%, fiind optimă pentru creșterea și fructificarea viței de vie.

3.3.2. [NUME_REDACTAT] cu utilizare viticolă [NUME_REDACTAT] plaiul Ciumbrud prezintă soluri aparținând a două clase: argiluvisoluri și molisoluri cernoziomice, mai mult sau mai puțin etajate.

Argiluvisolurile sunt dominante în etajul deluros al pădurilor de foioase, de o parte și de alta a [NUME_REDACTAT] și sunt reprezentate prin diverse tipuri de soluri brune, respectiv brune argiloiluviale, brune luvice (podzolite), brune eumezobazice, local cu slabă pseudogleizare, în aria cărora se includ și areale de pseudorendzine (pe substrate mai argiloase), în timp ce molisolurile cernoziomice, întâlnite fragmentar pe terasele mijlocii, inferioare și glacisurile svântate din lungul [NUME_REDACTAT], sunt aproape exclusive pe terasele, glacisurile și colinele joase din [NUME_REDACTAT]. Marea majoritate a acestor soluri zonal etajate dispun de proprietăți fizice și biochimice corespunzătoare cerințelor viticole, îndeosebi prin textură (predominant mijlocie), conținut de humus (2,5-4%), reacție slab acidă (pH=6,3-6,8), grad de saturație în baze (V=70-85%) și elemente de strictă necesitate nutritivă (NPK).

Dintre solurile intrazonale, un procent apreciabil (15-20%) îl dețin regosolurile și erodisolurile de pe versanții afectați de active procese denudaționale. Important este însă ca exploatarea viticolă a acestor versanți să se facă prin măsuri antierozionale și agrochimice, îndeosebi prin terasare și fertilizare.

Vinurile din [NUME_REDACTAT] – Ciumbrud, poartă amprenta soiului, solului, microclima-tului, a viticultorului și vinificatorului.

Captolul IV

MATERIAL ȘI METODĂ

4.2 MATERIALUL BIOLOGIC

Materialul biologic este reprezentat de soiurile Fetescă regală și Riesling italian în anii 2010, 2011, 2012.

4.2.1Feteasca regală

Sinonime : Dănăsană, Galbena de Ardeal, Kiraileanka, Königsast, Feteasca muskatnaia, [NUME_REDACTAT].

Origine: [NUME_REDACTAT] este un soi autohton descoperit în comuna Daneș de lângă Sighișoara, în jurul anului 1930. Se presupune că este un hibrid natural între Grasa de Cotnari și [NUME_REDACTAT]. În prezent este răspândit în principalele podgorii și centre viticole producătoare de vinuri albe de calitate superioară, dar și a vinurilor de consum curent în anii mai puțin favorabili.

Caractere ampelografice: La dezmugurire, rozeta este pufoasă, verde-albicioasă, cu marginile roz-violacee. În faza de creștere a lăstarului, frunzele tinere sunt întregi, scămoase, cu nervuri verzi și cu dinți ascuțiți.( [NUME_REDACTAT], Ampelografie – lucrări practice, 2006)

Frunza adultă este de mărime mijlocie, ușor lățită, întreagă sau ușor trilobată. Limbul colorat verde închis, glabru și lucios pe fața inferioară. Dinții sunt dispuși neregulați, cu baza largă și laturi ușor convexe. Nervurile sunt verzi, proeminente pe partea inferioară. Sinusurile laterale, când există, sunt abia schițate, iar sinusul pețiolar este în forma de U larg deschis. Pețiolul, de lugime mijlocie, are culoare verde, cu striuri cafenii-roșiatice.

Lăstarul este verde-roșiatic, mai intens colorat la noduri, striat și scămos spre vârf. Inflorescența este uniaxială, adesea aripată, de forma cilindro-conica, mijlocie ca marime. Floarea este hermafrodită normal, pe tipul 5, cu polen fertil. Soiul este autofertil.

Strugurele este de mărime mijlocie, cilindric sau cilindro-conic, uniaripat, cu boabe compacte, neomogene. Pedunculul este gros, ierbos, mijlociu ca lungime. Bobul este mijlociu, de forma sferică, cu punct pistilar persistent. Pielița este mjlociu de groasă, galben-verzuie, cu un strat subțire de pruină. Miezul este zemos, uneori fin aromat. Sămânța este de culoare cafenie, piriformă, cu rostrul scurt.

Coarda este de vigoare mijlocie, punctată și pronunțat striată, de culoare cafeniu-galbuie pe lungimea meritalelor și mai închisă la culoare la noduri. Scoarța lignificată se exfoliază în fâșii înguste.

Figura3.3fetescă regală(sursa:http://www.aiudplant.com/vitadevie/Vita%20de%20vie%20Feteasca%20Regala.jpg)

Însușirile agrobiologice: [NUME_REDACTAT] Regală are perioadă mijlocie de vegetație, vigoare mijlocie de creștere și fertilitate ridicată, 80-85% lăstari fertili. Se reface ușor în urma accidentelor climatice. Rezistențe biologice: soi cu rezistentă mijlocie la ger (-20°C -22°C), dar sensibil la secetă; rezistentă mijlocie la mană și făinare, sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor.

Însușirile agrotehnice și tehnologice: [NUME_REDACTAT] este un soi care valorifică bine aproape toate tipurile de sol, dar care are nevoie de umiditate asigurată. Producțiile de struguri obținute variază îin funcție de arealul de cultură, cu o medie de 15 t/ha. Acumulează zaharuri de la 170-180 g/l pana la 200-210 g/l, cu o aciditate totală a mustului variabilă între 4,5-7,0 g/l H2SO4. Obisnuit, vinurile rezultate din [NUME_REDACTAT] sunt de calitate, dar pot fi folosite și la obținerea vinurilor, materie primă pentru spumante sau distilate învechite din vin.(Babeș, 2006)

4.3 RIESLING ITALIAN

Sinonime : Welschriesling, Riesling blanc, Riesling italico, [NUME_REDACTAT].

Origine: Originea soiului este incertă, existând ipoteza originii de pe malul Rinului, cea a originii din Austria.

Caractere ampelografice:

Rozeta: este pufoasă, alb-verzuie cu marginile roz-violacee;

Frunza adultă: de mărime mijlocie ușor alungită, pentalobată, cu mezofilul subțire, neted, verde-gălbuie, fin scămos pe partea superioară, cu nervurile subțiri deschise la culoare. Dinții sunt caracteristici, lungi , neregulați, ascuțiți și cu marginile drepte. Sinusurile laterale superioare sunt elipsoidale, iar cele laterale inferioare sunt superficiale și deschise. Sinusul pețiolar este deschis în formă de liră. Pețiolul este scurt, glabru, de culoare verde-vioalcee.

Floarea este hermafrodită normală, cu polen fertil, puțin abundent.

Strugurele este cilindric, foarte compact, de mărime mijlocie, cu o ramificație lungă, tot de formă cilindrică și cu peduncul scurt și lignificat.

Figura3.4(sursa:http://thehungariangirl.com/wp-content/uploads/2012/09/AG_20120919_0004-Medium-1024×683.jpg)

Boabele sunt mici spre mijlocii, sferice, așezate dens în strugure, de culoare verde- gălbui, cu punct pistilar persistent, pieliță de grosime mijlocie, acoperită cu un strat subțire de pruină și miez zemos, nearomat, dulce-acrișor.

Coarda este de culoare galben-deschis, roșietică la noduri, puternic striată și punctată, se exfoliează în fâșii înguste.

Însușirile agrobiologice.

[NUME_REDACTAT] Italian este adaptat climatului temperatcontinental. Are perioadă mijlocie spre lungă de vegetație (170-185 zile), necesitând 2600-3650°C temperatură globală. Vigoarea de creșetere este mijlocie și fertilitatea ridicată, 80-85% lăstari fertili, frecvent avand 2-3 etaje de inflorescențe pe lăstar. Maturează foarte bine lemnul lăstarilor și diferențiază mugurii de rod de la baza coardei pretandu-se la tăierea speronată. Dezmugurește tarziu, la sfarșitul luni aprilie, începutul lunii mai, pârga strugurilor are loc în a doua parte a lunii august, iar maturarea deplină se realizează la 3-4 săptămani după soiul Chasselas dore (epoca a IV-V-a). Rezistențe biologice: bună la ger (-20°C – 22°C), slabă la secetă, fenomenul manifestându-se prin căderea prematură a frunzelor, către sfarșitul lunii august; mijlociu rezistent la mană și făinare, sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor.(sursă: [NUME_REDACTAT] 2012: 154)

4.4 BERLANDIERI x RIPARIA SELECȚIA OPPENHEIM 4

Origine – Selecție rezultată din portaltoiul Berlandieri x [NUME_REDACTAT] 4 A, realizată în Germania, la Școala de viticultură din Oppenheim, de către A. Rodrian, în jurul anului 1940.

Sinonime – SO4

Caractere morfologice. Frunza adultă este mare, întreagă ușor trilobată, în special la cele situate la baza lăstarului.

Limbul este colorat verde-închis, ușor gofrat și ondulat, cu marginea involută, cu scame și peri pe partea inferioară. Sinusul pețiolar este deschis în formă de V sau liră, iar sinusurile laterale superioare, când apar au formă de U. Nervurile sunt verzi și capătă o ușoară nuanță roșietică spre punctul pețiolar. Dinții sunt mici, înclinați spre vârf. Pețiolul este păros, de culoare verde-roșietic.

Coarda este de culoare cenușie închisă, cu noduri proeminente, acoperite cu peri scurți. Scoarța se exfoliază în plăci, iar mugurii sunt mici și ascuțiți. .(sursă: [NUME_REDACTAT] 2012: 154)

Caractere agrobiologice și tehnologice

Este un portaltoi care se apropie foarte mult de Riparia gloire din punct de vedere al caracterelor morfologice și a comportării agrobiologice, și anume: dezmugurește cu 4-5 zile mai târziu decât portaltoiul Riparia gloire, are o perioadă de vegetație scurtă, (165-170 zile), vigoare mare și o maturare a lemnului bună (este considerat portaltoiul cu cea mai bună maturare a lemnului). Are o capacitate de înrădăcinare bună, (60-80 % capacitatea de înrădăcinare a butașilor), iar afinitatea cu soiurile de viță roditoare este bună (45-50%). În plantații dezvoltă un sistem radicular foarte puternic, pătrunde în sol la adâncimi foarte mari (4-5 m), cu foarte multe rădăcini de schelet, dar și foarte multe rădăcini subțiri și lungi.

Rezistențe biologice: prezintă o rezistență bună la filoxera radicicolă, însă slabă la filoxera galicolă, este rezistent la nematozii endoparaziți (Meloidogyne arenaria, Meloidogyne incognita), rezistență mijlocie la cloroză (maxim 17% calciu activ în sol, respectiv I.P:C. – 30), rezistent la secetă, sensibil la săruri nocive din sol (maximum 0,4%0NaCl), iar dintre bolile criptogamice, manifestă sensibilitate sporită la antracnoză.

În școala de vițe: portaltoiul înrădăcinează bine, iar prinderea la altoire este bună, fiind considerat cel mai valoros din grupa hibrizilor Berlandieri x Riparia.

În plantațiile pe rod: imprimă soiurilor asociate cu el precocitate, vigoare, calitate, însă în anii ploioși întârzie maturarea, influențând negativ producția. Se obțin rezultate bune prin asocierea acestui portaltoi cu soiurile Grasă de Cotnari, Traminer roz, Fetească albă, [NUME_REDACTAT], Chardonnay, Sauvignon, Chasselas doré.

Particularități de cultură: se adaptează foarte bine pe toate tipurile de sol, preferând totuși solurile reavene și fertile. Nu suportă solurile acide și cu exces de umiditate. Fiind un soi foarte viguros, se lasă sarcini mari de lăstari pe butuc, rezultând în urma plivitului 12 lăstari, formează copili lungi și viguroși, necesitând săptămânal copilitul și legatul lăstarilor. Reacționează foarte bine la fertilizarea cu îngrășăminte chimice, însă în doze echilibrate. Producția medie de butași care se obține este de 190.000-200.000 butași/hectar.

Selecții clonale: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], a fost obținută o clonă foarte valoroasă, clona 4 (Toader M., 1955-1974), fiind practic o supraselecție care s-a manifestat printr-o productivitate mare, cu randamente sporite la altoire (peste 40%). [NUME_REDACTAT] au fost obținute peste 78 de clone, însă doar clonele 5, 15, 18, 102 sunt recomandate pentru înmulțire.

Zonare: este cel mai valoros portaltoi din grupa Berlandieri x Riparia, fiind foarte extins în cultură, în special în țările cu tradiție viticolă, iar la noi în țară, se recomandă pentru toate podgoriile și centrele viticole.

.

4.5. METODE DE [NUME_REDACTAT] primă pentru studiul oenologiei sunt strugurii care sunt folositi pentru obținerea mustului.

Pentru a stabilii momentul optim de recoltare a strugurilor, trebuie să se țină cont de tipul de vin care se dorește a fii obținut, astfel este nevoie să se cunoască bine materia primă, componentele principale ale strugurilor.

4.5.1 Determinarea zahărului din must

Principiul metodei constă în determinarea substanței uscate din must cu ajutorul refractometrului special gradat și apoi calcularea conținutului în zahăr cu ajutorul tabelului sau a unei formule.

[NUME_REDACTAT]. 4.1.

Sursa: http://www.originalspareparts.ro/refractometru-antigel-concentratie-4889.html

Pentru determinarea zahărului din must. S-au recoltat în medie de 1-1,5 kg de struguri de la mai mulți butuci, care se zdrobesc cu o presă de laborator sau manual și mustul se pune la limpezit. După aceea se determină continutul de zahăr.

Etapele ale determinării sunt:

Reglarea refractometrului la 0% substanță uscată cu ajutorul apei distilate

Citirea substanței uscate din must

Corecția procentelor aparente în funcție de temperatura mustului

Aceste date întocmite cuprind substanța uscată în procente și zahărul în g/l.

Pentru determinarea zahărului se mai poate folosi formula următoare:

unde: N-% substanța uscată la 20oC

4,25 – raportul între densitate și indicele refractometrice al mustului

2,5 – conținutul mediu al mustului în % substanța uscată nezaharată

4 – coeficientul stabilit empiric pe baza de numeroase determinări

10 – trecerea de la procente la g/l zahăr

4.5.2 Determinarea acidității totale din must

Aciditatea reprezintă suma acizilor organici aflați în stare liberă, sau săruri acide care pot fi neutralizați cu o soluție alcalină titrantă.

Principalul acid din struguri care trece în must este acidul tartric.

Aciditatea mustului se determină din același must limpezit. Se determină pe cale titrimetrică în prezența indicatorului roșu fenol. Principiul metodei este titrarea acizilor din must cu o soluție alcalină de titru cunoscut folosind indicatorul roșu fenol.

Rezultatul se poate exprima în trei feluri:

g/l acid sulfuric (H2SO4)

g/l acid tartric (C4 H6 O6 )

mE/l

Aciditatea în acid sulfuric-H2SO4

unde:0,0049 – ml H2SO4 în g corespunzătoare la 1 ml NaOH 0,1 n

10 – ml must folosit pentru titrare

1000 – pentru exprimarea în g/l

V – volumul în ml de NaOH 0,1 n folosit pentru titrare

Prin urmărirea procesului de acumulare a zahărului și de scădere a acidității în boabe, se determină maturarea strugurilor care ajută la stabilirea mult mai exactă a momentului optim de recoltare.

4.5.3 Determinarea concentrației alcoolice din vin

Alcoolul din vin este determinat prin metoda ebuliometrică. Această metodă se bazează pe corelația dintre temperatura de fierbere a vinului și concentrația alcoolică a acestuia.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].4.7(Sursa:https://www.google.ro/search?q=Ebuliometru+Dujardin+Salleron&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=y2rSUdP)

Punctul de fierbere a apei este la temperatura de 100 oC iar alcoolul fierbe la 78,4oC. Vinurile cu un conținut mai mic de alcool se vor fierbe la temperature mai apropiate apei și vinurile cu un conținut mai ridicat de alcool vor fierbe la temperature mai mici, mai apropiate la temperature de fierbere al alcoolului. Calcularea gradului alcoholic a vinului se face cu ajutorul discului de la ebuliometru Dujardin – Salleron.

4.5.4 Determinarea acidității totale din vin

Determinarea acidității totale a vinului se face prin metoda titrimetrică în prezența fenolftaleinei. Această metodă are același principiu ca și determinarea acidității totale a mustului, numai că în loc de must este folosită vinul, din care este eliminată CO2 cu ajutorul unui trompă de apă pentru făcut vid. Calcularea se face la fel ca și în cazul determinării acidității totale a mustului.

4.5.5 Determinarea densității vinului

Determinarea densității vinului se face cu ajutorul densimetrelor. Gradația densimetrelor folosite este cuprinsă între 0,980 și 1,020. Citirea densității se face la baza meniscului superior. Densitățiile sunt etalonate pentru temperatura de 15 oC.

Determinarea trebuie să fie făcută în cilindrii mari de sticlă, pentru că densimetrul trebuie să pătrundă ușor în vin și nu este voie să atingă perețili cilindrului.Densimetrul și cilindrul trebuie să fie foarte curată pentru o determinare a densității cât mai exactă.

Temperatura vinului trebuie să fie la 15oC sau foarte apropiată de acesta, altfel este obligatoriu realizarea corecțiilor cu ajutorul unor tabele de corecție.

4.5.6 Determinarea extractului sec total al vinului

Extractul total din vin reprezintă totalitatea substanțelor nevolatile care se află dizolvate sau dispersate coloidal. Din punct de vedere chimic aceste substanțe sunt: acizi organici ficși (tartric, malic, succinic, lactic), glicerol și 2,3 butilenglicol, zaharuri, substanțe tanante și colorante, substanțe azotate, pectice, gume și mucilagii etc.

Extractul sec total este format din totalitatea substanțelor nevolatile din vin, care în anumite condiții fizice bine determinate nu se volatilizează. Determinarea extractului sec se poate face prin metoda directă sau prin metode indirecte (metoda densimetrică și metoda refractometrică). Metoda refractometrică este rapidă, dar este utilizată pentru determinări orientative.

Metoda directă constă în evaporarea unui volum de vin V (50 ml) la pe baia de apă

Modul de lucru

Se cânărește o capsulă la balanța analitică. Se măsoară cu pipeta 50 mL de vin la temperatura de 20 ºC. Se introduc în capsulă și se evaporă pe o baie de apă până la consistență siropoasă. Apoi capsula se usucă în continuare timp de două ore în etuvă. Se răcește în exicator și se cântărește la balanța analitică. Reziduul de consistență siropoasă obținut se cântărește și se raportează la un litru de vin.

Extract sec = 1000 2 1−Vm m (g/L)

m1= masa capsulei goale

m2 = masa capsulei cu extract

V = volumul de vin luat pentru determinare , ml

4.5.7 Determinarea conținutului în zaharuri din must

Zaharurile din mustul de struguri se pot determina prin metode areometrice, refractometrice și chimice. Metodele areometrice și refractometrice sunt cele mai simple pentru determinarea zaharurilor din struguri și must cu ocazia urmăririi mersului coacerii strugurilor, analizei uvologice și la recepția strugurilor la centrele de vinificație, când nu apare necesitatea obținerii unei precizii mari la determinări.În funcție de cantitatea de must de analizat se va utiliza metoda refractometrică sau densimetrică, conform metodelor prezentate la capitolul analiza fizico-chimică a vinurilor.

4.5.8 Determinarea acidității mustului

Aciditatea mustului se determină conform metodei de determinare a acidității vinului, prin neutralizarea acizilor din must cu o soluție alcalină 0,1 n.

4.5.9 Determinarea dioxidului de sulfului liber

Dioxidul de sulf în vin sau must este un produs exogen, în cantități mici el poate avea și origine endogenă. Poate proveni din reziduurile de pesticide, poate să fie rezultatul metabolismului levurilor care sunt capabile pentru a reduce sulfații în sulfiți. Dioxidul de sulf este prezent în must sau vin sub formă de combinații organice și anorganice.

Dioxidul de sulf total este reprezentat în must sau vin de diferite forme de dioxid de sulf. Se obține din suma SO2 liber și SO2 combinat.

[NUME_REDACTAT] de aplicare a Legii viei și vinului nr. 67/1997 folosirea dioxidului de sulf se face la:

Tratarea strugurilor, mustuielii și mustului cu SO2, în cantitate de până la 100 mg/l pentru recoltele sănătoase și de maximum 200 mg/l pentru recoltele avariate.

Adaosul de SO2 în vederea conservării vinurilor (albe, roze și roșii) astfel ca acestea să nu depășească la livrarea către consumatori, cantitățile specificate mai jos:

Pentru vinurile roșii seci 160 mg/l SO2 total și 50 mg/l SO2 liber

Pentru vinurilor albe și roze seci 210 mg/l SO2 total și 50 mg/l SO2 liber

Pentru vinurile roșii demiseci 210 mg/l SO2 total și 50 mg/l SO2 liber

Pentru vinuri albe și roze demiseci 260 mg/l SO2 total și 50 mg/l SO2 liber

Pentru vinurile demidulci și dulci 300 mg/l SO2 total și 50 mg/l SO2 liber

Pentru vinurile de calitate superioară cu denumire de origine provenite din struguri culeși la supramaturare, bogate în zaharuri și enzime oxidazice 350 mg/l SO2 total și 50 mg/l SO2 liber

Determinarea SO2 liber se face prin metoda iodometrică folosind iod în iodură de potasiu.

Rezultatele obținute se calculează cu formula:

unde: 0,64 – cantitatea de dioxid de sulf, exprimată în miligrame, titrată de 1 ml de iod în iodură de potasiu, cu concentrația de 0,02 n

V1-mililitri iod în iodură de potasiu folosită la prima titrare

V2 – mililitri de iod în iodură de potasiu folosită la a doua titrare

50 – mililitri de vin luat pentru analiza

1000 – transformarea din mililitru în litri

Determinarea dioxidului de sulf total , constă în eliberarea SO2 combinat, prin tratarea probei de vin cu hidroxid de potasiu și acid sulfuric. Tratarea probei este urmată de titrarea iodometrică a dioxidului de sulf total, în prezența amidonului ca indicator.

Rezultatele obținute se calculează cu formula:

0,64 – cantitatea de dioxid de sulf, exprimată în miligrame, titrată de 1 ml de iod în iodură de potasiu, cu concentrația de 0,01 n

V1-mililitri iod în iodură de potasiu folosită la prima titrare

V2 – mililitri de iod în iodură de potasiu folosită la a doua titrare

50 – mililitri de vin luat pentru analiza

1000 – transformarea din mililitru în litri

Capitolul V.

5. REZULTATE ȘI DISCUȚII

5.1. Lucrările care se executa in cursul anului

[NUME_REDACTAT] temperaturile sunt relativ scăzute de aceea în vii, practic, lucrări nu se execută. Timpul este folosit util la:pregătirea utilajelor, masinilor agricole, tractoarelor și pentru anul agricol care se apropie.

Viticultorii permanent trebuie să-si perfectioneze nivelul cunoștințelor în domeniul cultivării viței de vie, deoarece fiecare an se deosebește prin unele particularități climatice (inclusiv înghețuri tîrzii de primăvară, grindină, secetă, temperaturi prea scăzute în timpul iernii)

Fertilizarea:

Aplicare de îngrășăminte organice o dată la 4 – 5 ani. Anual se face fertilizare prin administrarea de îngrășămintelor chimice – fertilizarea cu azot în doză de 75 hg/ha, 4,04 ha x75kg = 303 kg /total, fertilizare cu complex NPK (16x16x16) 100kg /ha, 4,04hax 100kg = 404 kg total, fertilizarea se face din 20 ianuarie până în 5 martie, în funcție de temperatură.

5.1.1 Determinarea încărcăturii butucului

În decada a 2-3-a a lunii februarie, de obicei, timpul se mai încălzește, dispare riscul înregistrării temperaturilor mai mici de 8-10C și de aceea se încep lucrările de pregătire către tăiatul (curățitul) viței de vie.

Înainte de tăierea viței de vie este foarte important detereminarea încărcăturii butucului. Cea mai bună încărcătură a butucului se consideră aceea care asigură obținerea unei recolte înalte și de calitate superioară a strugurilor, fără a diminua puterea de creștere și fructificare a butucilor în anul viitor.

Datorită pierderilor de muguri care apar în cursul iernii și primăvara devreme, atât în viile îngropate cât și în cele neîngropate, controlul viabilității mugurilor pe coarde este o lucrare neapărat necesară.

Dacă temperatura aerului în timpul iernii a coborît mai jos de 24 – 25C atunci pot fi afectate coardele și lemnul multianual; dar dacă temperatura aerului a fost cuprinsă între – 17 – 25C – pot fi afectați numai ochii de iarnă (la vița de vie mugurii se numesc ochi de iarnă si constau dintr-un mugure central și 2-4 muguri secundari). Afectarea ochilor de iarnă depinde de mai mulți factori, printre care soiul, încărcătura butucilor în anul precedent, asigurarea solului cu elemente nutritive etc.

Deoarece prin lăstarii porniți din ochiul de iarnă se reia, în principal, creșterea anuală, în primăvară, înainte de tăiere, este necesar să se cunoască modul în care au iernat ochii.

În cazul viilor protejate peste iarnă cu un strat de pământ („îngropate”), pieirea ochilor poate fi cauzată de excesul de apă și de temperatura ridicată din stratul protector de pământ, provocând astfel o asfixiere („clocire”) a ochilor de iarnă.

Determinarea viabilității mugurilor se poate face prin secționarea longitudinală a ochilor de iarnă și examinarea vizuală a complexului mugural.

Secționarea longitudinală a ochilor de iarnă și examinarea vizuală a acestora este o metodă frecventă, simplă și suficient de precisă (cea mai utilizată în practica viticolă).

În vederea stabilirii viabilității ochilor, pentru calcularea procentului de ochi pierduți, se urmăresc următoarele etapele:

coardele recoltate de pe 0,5-5% din butucii unei parcele se taie de la bază, cu lungimea de 16-18 ochi, se aduc într-o încăpere unde se analizează, se leagă în pachete de 50-100 bucăți, se etichetează și se transportă în încăperi la temperatura de 20-24°C;

coardele se pun cu baza în apă, în găleți, pentru o hidratare corespunzătoare, astfel ochii de iarnă se vor „umfla” și se vor analiza mai ușor;

urmează testarea viabilității ochilor, prin secționarea longitudinală a acestora cu lama sau briceagul, începând de la baza coardei către vârf, starea fiecărui ochi se apreciază după culoarea țesuturilor;

Se pot întâlni următoarele situații:

întregul grup de muguri ce alcătuiesc ochiul de iarnă prezintă țesuturi viabile, colorate în verde specific țesuturilor vii; ochiul se consideră viabil;

țesuturile mugurului principal au culoarea neagră-cenușie, specifică țesuturilor moarte, iar cei laterali sunt viabili, ochiul se consideră neviabil.

Rezultatele observațiilor se trec într-un tabel fiind notați cu „+” ochii viabili și cu „–” cei pieriți sau care lipsesc. Din tabelul întocmit reiese clar situația fiecărui ochi pe coardă, amplasarea ochilor vătămați de-a lungul coardei, fapt ce ne ajută să stabilim încărcătura de ochi recomandată pe m².

Încărcătura de ochi recomandată pe m² pentru soiurile de struguri cultivate pentru vin (după Dejeu L., 2010), sunt:

– [NUME_REDACTAT] -15-20

– Fetească regală -16-22

La ferma studiată, în cei trei ani, nu au fost probleme de îngheț.

Tăierea reprezintă una din cele mai importante lucrări aplicate în cursul perioadei de repaus, prin care se înlătură anual o mare parte din coardele de pe butuc (circa 80-85 %); elementelor rămase li se reduc dimensiunile și li se schimbă poziția , în scopul reglării proceselor de creștere și fructificare.

Tăierea se face manual, cu ajutorul foarfecilor de vie, și a firezului.

5.1.2 Scopul și obiectivele tăierilor

Necesitatea tăierilor este firească, ținând cont de faptul că vița-de-vie este o liană, deoarece lăsată să crească liberă, fără a se interveni prin tăieri, s-ar manifesta tendința acesteia de a-și ridica, în timp, vegetația către vârf, degarnisindu-se la bază. S-ar forma struguri de dimensiuni mici, în număr mare, care acumulează puține zaharuri (must puțin și acru), iar masa vegetativă s-ar dezvolta excesiv, în detrimentul rodirii.

În ferma studiată via este condusă în sistem mixt (tip Guyot multiplu), în ultimii ani fără a mai fi protejată iarna prin îngropare, iar sistemul de tăiere folosit este cel mixt.

Sistemul de tăiere mixt a înregistrat în timp cele mai bune rezultate, fiind generalizat în aproape toate podgoriile și centrele viticole din țara noastră.

A fost elaborat în Franța, de dr. Guyot J., fiind recomandat să se utilizeze la toate soiurile, în diverse condiții pedoclimatice, pentru toate formele de conducere.

Folosește ca element de producție veriga de rod, alcătuită dintr-o coardă de 8-14 ochi lungime sau o cordiță de 5-7 ochi și un cep de înlocuire de 1-2 ochi: coarda de rod (sau cordița) reprezintă elementul de producție pentru anul în curs; cepul de înlocuire asigură formarea coardelor roditoare pentru anul următor, și are întotdeauna poziție inferioară, pentru a menține rodul la un anumit nivel; permite repartizarea unor încărcături optime de ochi pe butuci și menținerea elementelor de rod și de înlocuire cât mai aproape de butuc sau cordon;

Avantaje: favorizează maturarea mai timpurie a strugurilor, acumularea unei cantități mai mari de zaharuri.

5.1.3 Epoca tăierilor

Tăierile de rodire se execută în perioada de repaus fiziologic al viței-de-vie, de la căderea frunzelor și până la reluarea vegetației în primăvară, moment marcat prin fenofaza plânsului. Momentul începerii tăierilor în acest interval depinde de zona de cultură a viței-de-vie, forma de conducere (protejată, semiprotejată, neprotejată), relieful și expoziția terenului precum și rezistența la ger a soiului (după Dobrei A., [NUME_REDACTAT] și Mustea M., 2005).

Este recomandat ca tăierile să fie executate spre sfârșitul iernii, începutul primăverii când a trecut pericolul înregistrării unor temperaturi de -15 ; -20 °C, care ar putea provoca pierderi mari de recoltă.

La tăiere se respectă, în mod obișnuit, principiul constituirii verigilor de rod (la sistemul mixt de tăiere), care asigură elementele de rodire (reprezentate prin coarde de 8-12 ochi sau cordițe de 4-6 ochi) și elementele de înlocuire a lor (reprezentate prin cepi de 2 ochi).

Annual se fac și tăieri de regenerare parțială care constă în eliminarea de pe butuci a unei părți din lemnul multianual (necrozat, îmbătrânit), în scopul obținerii unui lemn mai tânăr, mai viguros, refacerea unui braț (o parte a butucului), iar cealaltă parte rămâne pentru producție până la refacerea celei dintâi;

Prin executarea tăierilor se îndepărtează anual de pe fiecare butuc o cantitate de lemn (coarde și lemn multianual), ce variază în funcție de soi, vigoarea butucilor, intensitatea tăierilor, între 0,3 și 2,0 kg, rezultând o cantitate de 1500-6000 kg/hectar.

Materialul eliminat la tăiere este așezat în grămezi pe intervale , apoi strânse și scoase din plantație, cu mâna, și arse la marginea plantațiilor. Cenușa rezultată este imprăștiată pe cărări.

5.1.4 Reparatia spalierilor

Se schimbă toti stîlpii deteriorați; se adaugă sîrma care s-a rupt în anul precedent; toți stîlpii înclinati se restabilesc în poziția strict verticală, apoi se întind toate firele de sîrmă.

5.1.5 [NUME_REDACTAT] constă în suprimarea rădăcinilor formate din altoi, deasupra zonei de altoire, ca și a celor pornite din portaltoi în apropierea nivelului solului, odată cu înlăturarea coardelor care au pornit din portaltoi. Copcitul se face cu scopul de a preveni despărțirea altoiului de portaltoi și anume:

rădăcinile pornite din altoi cresc mai puternic, în dezavantajul celor din portaltoi, dar în final sunt distruse de filoxeră, ger sau secetă, ceea ce duce la pieirea butucului și apariția de goluri în plantație;

lăstarii crescuți din portaltoi și neîndepărtați cresc puternic, în defavoarea creșterii lăstarilor altoi, fapt ce determină dispariția altoiului, rămânând în plantație, în loc de un butuc care să producă struguri, un butuc de portaltoi care, de fapt, reprezintă tot un „gol”.

Ca și tehnică de lucru, se sapă în jurul butucului, rădăcinile se taie cu foarfecele de vie, fără a lăsa „mustăți”, din care pot porni numeroase alte rădăcini.

5.1.6 Completarea golurilor din vie

Vițele sunt produse în fermă în anul anterior, prin altoire folosind portaltoi SO4 și SC – 2, . Înainte de plantare vițele se pregătesc în felul următor: se fasonează, rădăcinile se scurtează la10-12cm, iar lăstarul altoiului se lasă numai unul si se scurtează la 2-3 ochi. . În ziua plantării vițele se pun cu 1/3 a părtii inferioare în mocirlă (consistenta smântânii; băligar fermentat și sol de pădure .1:1).

5.1.7 Conducerea coardelor de rod, palisarea tulpinilor și a coardelor

Legarea coardelor (cercuitul) se efectuează după tăierile de fructificare, în fenofaza plânsului, când elasticitatea lor este maximă. Legarea coardelor trebuie încheiată până la umflarea vizibilă a mugurilor, deoarece în această perioadă, aceștia sunt foarte sensibili la scuturare. Legarea se face cu material textile, nu foarte strâns.

Legatul în uscat . trebuie determinat pînă la dezmuguritul viței de vie, deoarece legatul în timpul dezmuguritului duce la pierderea a 20-50% din potențialii lăstari și corespunzător a strugurilor.

În cursul perioadei de vegetație a viței-de-vie se intervine asupra vegetației butucului prin lucrări și operații „în verde”, în scopul reglării proceselor de creștere și rodire (ele completează de fapt tăierile de rodire în uscat).

primul legat, înainte de înflorit, pe la mijlocul sau sfârșitul lunii mai, când lăstarii au lungimea de 40-60 cm;

al doilea la mijlocul lunii iunie

iar al treilea legat, înainte de intrarea strugurilor în pârgă (sfârșitul lunii iulie, începutul lunii august).

Materialele folosite la legat: rafia sintetică, deșeurile textile, fibre de cânepă;

legăturile făcute trebuie să fie lejere pentru a se evita strangularea lăstarilor;

legatul se face în formă de „opt” (materialul de legat se înfășoară de două ori după sârmă apoi se trece peste lăstar și se leagă), imediat sub frunze;

lăstarii se leagă cât mai răsfirați, cel mult câte 2-3 la un loc.

Legatul lăstarilor se mai face și cu un dispozitiv manual (legatrice), care folosește bandă de material plastic și capse metalice.

.

Figura 5.1: Dispozitiv manual (legatrice), care folosește bandă de material plastic și capse metalice pentru legatul lăstarilor

Spalierii sunt cu doua sârme inferioare simple și trei sârme superioare duble și se legă doar lăstarii de la bază, restul de lăstari se repartizează uniform între sârme.

Lucrarea se execută imediat după legatul florilor (5-7 zile de la căderea corolei), când s-au format boabele, sunt îndepărtate inflorescențele mici, cele la care legarea florilor s-a realizat defectuos, de obicei cele situate spre vârful lăstarului.

Copilitul. Constă în scurtarea, sau mai rar suprimarea totală a lăstarilor anticipați (copililor), care se formează din mugurii de vară, la subsuoara frunzelor.

Copilitul se execută atunci când copilii au 6-7 frunze, lăsând 4-5 frunze de la bază. Partea de copil rămasă pe lăstar ajută la hrănirea și diferențierea mai bună a ochilor de iarnă situați la baza lor. Primul copilit se execută odată cu primul legat. Dacă este nevoie, operația se repetă de 1-2 ori, pe măsură ce se formează și cresc noi copili.

Cârnitul lăstarilor. Această operație în verde constă în suprimarea vârfurilor tuturor lăstarilor, indiferent dacă poartă sau nu rod, la intrarea strugurilor în pârgă, odată cu încetinirea creșterii lăstarilor. Se îndepărtează cu foarfeca, vârfurile lăstarilor împreună cu frunzele tinere (5-7), care nu au ajuns la mărimea normală și deci consumă substanțe asimilate.

Desfrunzitul parțial constă în îndepărtarea frunzelor din zona strugurilor, atât la soiurile pentru struguri de masă, cât și la cele pentru vin, având scopul:

de a crea condiții mai bune de iluminare și însorire strugurilor;

aerisire mai bună și ușurarea aplicării tratamentelor fitosanitare;

colorarea uniformă a boabelor la soiurile pentru struguri de masă;

sporirea conținutului în zaharuri, reducerea acidității totale prin degradarea acidului malic;

micșorarea atacului de putregai cenușiu și obținerea unor recolte mai

sănătoase.

Combaterea chimică a buruienilor (erbicidarea) a devenit o componentă a tehnologiilor de cultură a viței de vie, deoarece sporește considerabil productivitatea muncii. Cea mai mare parte a buruienilor din plantațiile de vii o constituie cele anuale, cu durata de viată foarte diferită.

La finele lunii, după ce în vie au fost terminate toate lucrările de primavera se face erbicidarea între rânduri, iar fâșia de sol ocupată de rîndul de vie este săpată manual la adîncimea de 12-15 cm cu măruntirea solului în scopul de a preîntîmpina evaporarea excesivă a apei din sol.

Erbicidarea buruienilor urmărește distrugerea acestora, pentru a elimina concurența pentru apă și hrană, precum și microclimatul favorabil dezvoltării bolilor criptogamice. Prin aplicarea erbicidelor se elimină prașilele din perioada de vegetație a viței-de-vie.

Erbicidul folosit este Lontrel 300, postemergent in cantitate de 0,5 l/ha. Se face cu pompa de stropit manuală. Se aplică o singură erbicidare, iar în cursul verii, vegetația dintre rânduri se coseste cu tractorul. S-a ales această soluție pentru a contribui la îmbunătățirea regimului de apă din sol, nefiind posibilități de irigare.

5.1.8 Combaterea bolilor și dăunătorilor la vița-de-vie

Vița-de-vie este o plantă sensibilă la atacul de boli și dăunători, de aceea măsurile de protecție fitosanitară ocupă un loc important în tehnologiile de cultura.

Pe lângă măsurile preventive, un rol important în menținerea sănătății plantelor și evitarea pierderilor (uneori foarte mari) de recoltă, îl are combaterea chimică, care rămâne mijlocul de bază în tratarea bolilor și dăunătorilor.

Figura 5.2 :Atac de acarieni

Figura5.3 Mană și atac de acarieni

Combaterea chimică constă în administrarea unei substanțe chimice (sau a unui amestec), cunoscute sub numele de pesticide sau produse fitofarmaceutice pentru prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor

Figura 5.4: Pergătirea soluțiilor chimice

Pentru o combatere eficientă

este mult mai ușor să se prevină un atac decât să se combată după apariție;

tratamentele trebuie aplicate la momentul optim, când au cea mai mare eficacitate;

se recomandă aplicarea tratamentelor combinate pentru combaterea concomitentă a mai multor boli și dăunători, cu condiția ca produsele folosite să fie compatibile, adică să nu-și modifice proprietățile fizico-chimice.În funcție de grupa de agenți patogeni împotriva cărora se folosesc, pesticidele se grupează în fungicide,insecticide, acaricide etc.

5.1.9 Tipuri de tratamente fitosanitare:

preventive, când produsul trebuie aplicat înainte de contaminare (ex.: mană);

curative, se aplică după ce contaminarea a avut loc (ex.: molia strugurilor);

curative și preventive în același timp, în cazul produselor care opresc dezvoltarea ciupercii sau distrug dăunătorii, protejând vegetația față de atacurile posterioare tratamentului.

Soluția este lichidul format din produsul comercial cu apă, gata de folosit.Tratarea se face pe timp linistit si răcoros, de obicei dimineata sau seara.Tratamentele se fac mecanizat.

Tabel 5.1

Tabel cu tratamentele aplicate în anul 2010

Tabel 5.2

Tabel cu tratamentele aplicate în anul 2011

Tabel 5.3

Tabel cu tratamentele aplicate în anul 2012

Odată cu tratamentele fitosanitare se aplică și tratamente cu îngrăsăminte foliare. În cazul fertilizării foliare, elementele nutritive sunt preluate de către vița-de-vie în timp foarte scurt și pot fi astfel corectate dezechilibrele de nutritive.

Stropirile cu îngrășăminte foliare au un rol complementar, de corecție, în special în caz de carențe (lipsa unor elemente chimice). Soluțiile se folosesc în concentrații reduse, pentru a nu produce arsuri pe organele verzi ale viței-de-vie, și sunt pulverizate în special pe fața inferioară a frunzelor. Azotul, fosforul și potasiul se aplică sub formă de azotat de amoniu (0,3%), superfosfat (0,5%), și sare potasică (0,5%.)

.Îngrășămintele foliare se aplică de la căderea florilor și până la intrarea în pârgă a strugurilor.

Pragul biologic inferior pentru înflorit este cuprins între 15 și 17ºC, iar temperatura optimă pentru desfășurarea acestei fenofaze este de 20-25ºC.

În condițiile climatului din zona viticolă Ciumbrud, prezintă importanță deosebită pentru înfloritul viței-de-vie temperaturile minime nocive din timpul nopții, influențând perioada de înflorit.

5.2 Recoltarea strugurilor pentru vin. Stabilirea momentului recoltării.

Strugurii pentru vin se recoltează la maturitatea tehnologică, respectiv în momentul în care ei prezintă caracteristicile de compoziție și calitate (conținut în zahăr, aciditate, aromă la cele aromate), necesare obținerii unui anumit tip de vin.

Pe cale grafică se stabilește momentul maturității depline și se decide asupra celui de recoltare. În acest scop, din 5 în 5 zile, după pârgă, se recoltează probe reprezentative de struguri și se determină greutatea a 100 de boabe (după secționarea cu o forfecuță la nivelul bureletului), conținutul în zaharuri și în aciditate.

Concentrația în zaharuri se poate determina cu ajutorul metodei refractometrice sau a celei densimetrice.

[NUME_REDACTAT] metodologice de aplicare a Legii viei și vinului în sistemul organizării comune a pieței viti-vinicole nr.244/2002 strugurii trebuie culeși la anumite limite ale conținutului lor în zaharuri, în funcție de categoriile de calitate a vinurilor.

Când strugurii sunt afectați de mucegai, făinare, grindină etc, iar vremea se menține umedă și rece este necesară recoltarea imediată, pentru a se evita deprecirea accentuată și pierderi mari de recoltă.

Recoltarea la ferma din Ciumbrud se face pe soiuri, în funcție de tipul de vin ce urmează a fi produs:

în funcție de starea de sănătate a strugurilor, de capacitatea de prelucrare imediată (dată fiind perisabilitatea lor), de evoluția vremii.

Recoltarea se începe cu [NUME_REDACTAT] și continuă cu [NUME_REDACTAT].

Recoltarea se efectuează când in struguri conținuturile relative in glucide sunt de aproximativ 220 g/l pentru tipul demisec si 230-255 g/l pentru tipul demidulce si peste 260 g/l.

Tabel 5.4

Tabel cu perioadele de recoltat și conținutul în zahăr, în anii studiați:

5.2.1 Tehnica recoltării și transportul strugurilor.

Culegătorii, câte doi pe un rând, lucrează fiecare pe câte o parte, folosind pentru tăierea pedunculului, foarfeci, având grijă să nu se strivească boabele.

Strugurii recoltați sunt puși în găleți de plastic și se golesc în ladițe de plastic cu capacitate de 45-50kg. Lădițele sunt transportate la capetele rândurilor de doi barbati și încărcate în remorcă și transportați în cel mai scurt timp la cramă.

Distanța la care sunt transportați strugurii este de aproximativ 2 km. Atunci când recolta este avariată (struguri mucegăiți), se recomandă sulfitarea strugurilor în vie, în recipienții de transport, prin administrarea unei soluții de SO2 (15-20 % din cantitatea totală folosită la vinificare).Recoltarea se începe din prima decadă a lunii octombrie.

Figura 5.5 Recoltarea strugurilor

5.2.2 Prelcucrarea strugurilor Tehnologia de producere a vinurilor albe

Strugurii ajunși la locul de prelucrare se golesc din lădițe în desciorchinător, de unde printr- un tub de plastic mustuiala trece în presă.

Se separă mustul ravac de mustul de presa; mustul ravac se transvazează in cisterna mobilă, in vederea decantării, după care partea limpede se trage in cisterne de fermentare.

Partea grosieră rămasă după decantare se filtrează, iar mustul rezultat in urma filtrării se amestecă cu partea limpede. Mustul limpede se insămanțează cu levuri selecționate.

Tehnologia de producere a vinurilor aromate este asemănătoare cu a celor nearomate cu o singura particularitate: aceea de a lăsa 10-20, chiar 30 de ore in funcție de soi, mustuiala la macerare peliculară, după care urmează același ciclu tehnologic.

Fermentarea are loc la o temperatura de 16 – 18 °C. După 21 de zile se verifică alcoolul și zahărul la laboratorul [NUME_REDACTAT] din Aiud.

Foto 5.6: [NUME_REDACTAT] Vinificatorilor din [NUME_REDACTAT] 5.5

Caracteristicile fizico-chimice ale vinului din soiul Fetească regală

Tabel 5.6

Analiza organoleptică

După rezultatele analizelor, vinul obținut din [NUME_REDACTAT] in 2010, 2011 și 2012, a fost un vin de calitate superioară(VS), cu tăria alcoolică peste 11,50%.

Strugurii fiind recoltați la maturitate deplină au acumulat un conținut de 220g/l zahăr, rezultând un vin demidulce.

Vinurile de Ciumbrud sunt recunoscute pentru aciditatea lor ridicată, ceea ce se poate observa și din analizele făcute.

Tabel 5.7

Tabel cu analize la [NUME_REDACTAT]

Tabel 5.8

Analiza organoleptică

În urma analizelor rezultate, vinul obținut din [NUME_REDACTAT], în anul 2010 este un vin de calitate superioară(VS), având concentrația alcoolică peste 11,5%. În anii2011 și 2012, a rezultat un vin de masă superior (VMS), având tăria alcoolică de 11,4, respectiv 11,35%.

Aciditatea este mai mică decât la [NUME_REDACTAT], dar tot este mai mare decât la vinurile din alte zone viticole.

După zahărul total rămas în urma fermentării, în toți cei trei ani , [NUME_REDACTAT], a fost un vin demisec, încadrându-se între 4,1-12g/l zahăr.

Fiecare soi are capacitatea de a acumula in mod diferit zahăr in boabe, aceasta stand la baza calității vinurilor obținute.

In funcție de soi, de condițiile anului și de momentul culesului, se pot obține o varietare mare de vinuri, obținute fie dintr-un singur soi, fie vinuri sortiment, de la seci și pană la dulci, oferind astfel o imagine elocventă a diversității calitative sub care se poate realiza producția de vinuri.

Dupa fermentarea vinului nou se trage vinul în butoaie de lemn facând și corecția de SO2 pană la 30-35 mg și plinul vaselor.

Maturarea in vase de lemn poate fi prelungita la 8-12 luni iar învechirea cuprinde o perioada de pana la 18 luni.

Stabilizarea vinului

Prin stabilizarea vinului se înțelege ansamblul de tratamente și operațiuni ce se aplică vinului cu scopul de a-i proteja caracteristicile (gust, miros, culoare). La finalul fermentatiei alcoolice vinul trebuie tras de pe drojdie, cu ajutorul unei pompe de vin, in vase curate. Dacă operatia nu este facută pot aparea defecte ale vinului (gusturi si mirosuri neplacute). Odată cu pritocul se corectează continutul de SO2 si se aplica un limpezitor, bentonita.

Transvazarea este operația de transferare a vinului dintr-un vas în altul, prin diferite procedee: turnare, pompare, sifonare etc. Deși transvazarea în sine nu este o operație de îngrijire, ea este necesara pentru umplerea vaselor de fermentare, pentru aerisirea vinului atunci când situațiile o impun (îndepărtarea SO2 excedentar sau a mirosurilor nedorite), pentru oxigenare vinului în fermentație cu scopul de a reactiva fermentația alcoolica și pentru facilita reacțiile de oxidare, pentru separarea vinului de depozit, pentru cupajări și egalizări, pentru efectuarea filtrării, a îmbutelierii și transportului.

Ca regulă generală trebuie să se rețină ca numărul transvazărilor trebuie să fie cât mai mic posibil și o singura transvazare să răspundă la mai multe necesități tehnologice. În vinificația tradițională, transvazarea servește mai ales operației de pritocire (tragerea vinului de pe drojdie).. Pentru executarea operației de transvazare sunt necesare furtunuri de diferite dimensiuni, pompe, vase de legătură și transport (deje, hârdaie, pâlnii, galeți, căni etc.).

Se recomandă ca transvazarea sa se facă în circuit închis (fără ca vinul să vina în contact cu aerul), cu excepția situațiilor în care aerarea este necesară.

Pritocul constă din separarea vinului de depozitul format în mod natural. Cu alte cuvinte, pritocul mai  este cunoscut și sub numele de pritocire sau răvăcit. Pritocul, reprezintă o operație tehnologică importantă deoarece  el favorizează derularea concomitentă a unor fenomene, care prin efectele lor, contribuie la realizarea calității proiectate a vinului. În același timp odată cu pritocul vinurile se sulfitează, se realizează plinul vaselor precum și igienizarea și revizuirea vaselor.

Momentul și frecventa aplicării pritocului sunt corelate cu faza de evoluție a vinului. În mod normal, pritocurile se aplica toamna, iarna și primăvara. În primul an de viata a vinului se pot face patru pritocuri, în al doilea an, doua pritocuri iar în continuare se pot face câte un pritoc pa an.

Primul pritoc se executa în funcție de tipul și categoria de calitate a vinului. Pritocul se face după terminarea fermentației alcoolice, la 10-15 zile la vinurile albe seci, de calitate superioara și de masă, la 8-10 zile la vinurile albe demidulci și dulci și la 8-12 zile la vinurile aromate, la 14-28 zile la vinurile roșii de masă și la 20-35 de zile la vinurile roșii de calitate sau după desăvârșirea fermentației malolactice. Primul pritoc se face, de obicei deschis, excepție făcând vinurile aromate și cele predispuse la oxidare, la care pritocul se face închis.

Al doilea pritoc se face la 1-3 luni după primul, la ferma studiată în luna ianuarie. La acest pritoc se îndepărtează, mai ales, particulele fine care au mai fost în suspensie și sărurile tartrice cristalizate. Organoleptic, vinul s-a limpezit  și a dobândit personalitate. Pritocul după caz poate fi deschis sau închis.

Al treilea pritoc se face la începutul primăverii , luna martie. Concomitent se execută și alte lucrări de îngrijire cum sunt corecțiile de compoziție, cupajările, cleirea. Pritocul al treilea se face închis și numai în anumite situații deschis. De obicei, vinurile sunt transvazate în spații cu temperatura constanta de păstrare (pivnițe).

Al patrulea pritoc se efectuează în luna mai.

La vinurile care se păstrează un timp mai îndelungat la maturare în vase,  pritocurile următoare se efectueză de câte ori este nevoie.

Înainte de îmbuteliere se filtrează, cu filtru cu cartoane filtrante ; se folosesc cartoane filtrante pentru filtrări grosiere, medii, fine și sterile după care se transvazează la imbuteliere, conform cerințelor în PET- uri de 2,5- 5 litrii sau în butelii de sticlă.

5.2.3 Caracteristici organoleptice generale:

Vinurile obținute in [NUME_REDACTAT] – Ciumbrud sunt caracterizate prin prospețime, vinozitate și fructuozitate, cele obținute din soiuri albe aromate și semiaromate au o pregnantă caracteristică de soi.

Fetească regală – vin apreciat pentru fructuozitate, vinozitate și prospețime. Este un vin alb cu reflexe-verzui, pană la galben – pai. Datorită climatului, vinurile se caracterizează printr-o aciditate mai ridicată care îi conferă prospețime, vioiciune. Exprimă bine potențialul soiului și al podgoriei, poate fi folosit la realizarea vinurilor spumante.

Riesling italian, vin de calitate, galben-verzui, cu reflexe galben-pai spre galben-auriu, cu o prospețime și fructuozitate aparte. Arome tipice soiului, cu aciditate ridicată, bine corelată cu gradul alcoolic și extractul, ce dau un vin elegant, fin, echilibrat.

“În anii viticoli buni se obtin vinuri de înalta tinută și cu o aciditate ridicată, ceea ce conferă echilibru, fructuozitate și specificitate de soi. Întreaga gamă este specifică vinurilor albe din Europa. In ultimii 20 de ani gusturile consumatorilor s-au modificat semnificativ. Dacă acum 20 de ani predominau vinurile dulci si demidulci, acum predomină vinurile seci si demiseci, care sunt caracteristice pentru podgoria Ciumbrud-Aiud, din această cauză recoltatul se face în luna octombrie, atunci când condițiile climatice ajută.” (oenolog [NUME_REDACTAT].2010)

Începând din luna ianuarie și până la sfârșitul lunii martie, în cadrul [NUME_REDACTAT] din Aiud se face degustarea vinurilor la pivnițele membrilor, conform unui grafic. În cadrul acestor întâlniri se degustă fiecare vin, se apreciează calitatea vinului prin acordarea de calificative, de la rău la foarte bun și se dau sfaturi dacă nu corespunde calitatea, în vederea corecției.

La începutul lunii aprilie, în cadrul unei întâlniri se discuta rezultatele și se hotărește care vinuri pot participa la concursul de vinuri a micilor producători din județ.

În anul 2013 a fost a doua ediție a concursului de vinuri pe județ, în cadrul căruia din vinurile medaliate cu aur, s-a ales și vinul județului și la micii producători.

La ferma studiată, în anul 2012 vinul [NUME_REDACTAT], a câștigat medalie de bronz, iar [NUME_REDACTAT], medalie de argint.

În 2013 vinul [NUME_REDACTAT] a câștigat medalie de bronz, iar [NUME_REDACTAT] medalie de argint. Și prin câștigarea acestor medalii se poate vedea evoluția fermei în fiecare an.

CONCLUZII

Viticultura este o ramură de producție intensivă a agriculturii, caracterizată printr-un coeficient ridicat de valorificare a terenurilor.

Valoarea producției ce se realizează la 1ha de cultură de viță de vie, echivalează aspecte economice și sociale.

Deschiderea economiei către piața liberă europeană, oferă posibilități largi pentru exportul produselor viti-vinicole.

Pentru revigorarea și așezarea sectorului viti-vinicol pe noul făgaș economic, organizarea Cooperativelor viticole este elementul indispensabil.

Cooperativa viticolă reprezintă întreprinderea rurală pentru prosperitatea economică a podgorenilor, în care își găsesc locul atât micii producători, cât și marii producători. Ea asigură mijloacele financiare și tehnice pentru realizarea producției de struguri, valorifică la nivel corespunzător producția de struguri și garantează prețurile la vinurile obținute, face posibil exportul vinurilor de calitate, asigurând astfel veniturile podgorenilor pe care îi pune la adăpost de criza economică.

Potrivit studiului, creșterea competiției între firme pe piața vinului depinde foarte mult de absorbția de fonduri europene.

Cultura viței de vie necesită mai multă forță de muncă, comparativ cu alte culturi agricole în medie 80-100 zile de muncă/ha.

La aceasta se adaugă, forța de muncă folosită în sectorul pepinieristic viticol, în unitățile de prelucrare a strugurilor, de îmbuteliere a vinurilor.

Tehnologiile folosite în viticultură necesită o serie de calificări profesionale (altoitori, mecanizatori, tăietori, vinificatori) ceea ce contribuie la instruirea forței de muncă și oferta unor posibilități mai mari de câștig.

Cultura viței de vie asigură venituri importante pentru o mare parte a populației care trăiește în regiunile de deal, subcarpatice, constituind unul din factorii de stabilitate a populației respective.

[NUME_REDACTAT] Vinului din [NUME_REDACTAT], este de un real ajutor pentru micii producători de vinuri din Aiud-Ciumbrud prin : -achiziționarea unor instrumente de laborator pentru efectuarea analizelor la vin:

organizarea de târguri unde pot fi prezentate vinurile

organizarea de concursuri între vinificatori

posibilitatea de a participa la vizite internaționale în regiuni viticole cu tradiție

promovarea vinului de calitate și păstrarea regiunilor viti-vinicole tradiționale

susținerea extinderii pieței și a cererilor pentru vinurile de calitate tradiționale, locale

acordarea de sprijin în accesarea fondurilor europene

Deasemenea și datorită [NUME_REDACTAT] Comune(PAC), prin acordarea de subvenții pentru fermieri, ferma studiată în cei trei ani, a reușit sa facă investiții, sa-și mărească suprafața de la 1,26 ha vie în 2009, la 4,04 ha vie, cu dorința de a mării în continuare suprafața fermei și construirea unei crame cu utilaje moderne.

Tot cu ajutorul asociației se preconizează dezvoltarea agroturismului vini-viticol în zona Ciumbrud.

Totuși, e de recunoscut faptul că viticultura românească s-a relansat odată cu planul național de restructurare/reconversie a plantațiilor foarte mulți producători privați au accesat planul de reconversie, iar la ora actuală numărul suprafețelor cu vii noi a crescut.

Obținerea vinurilor competitive poate fi susținută numai de producția unei materii prime de foarte bună calitate. În acest sens, este necesar un plan de restructurare și reconversie a viilor.

Alte direcții ale planului anticriză vizează investițiile în promovare. într-o perioadă de criză, doar mărind acțiunile de marketing și de vânzări, precum și reducând cheltuielile, se va ajunge la rezultate bune.

Un plan de afaceri bine pus la punct este esential pentru succesul afacerii, indiferent dacă intenționați să îl utilizați pentru obținerea unei finanțări sau pentru managementul afacerii.

Planul de afaceri este ca o hartă a întregii afaceri, fiind principalul instrument pe baza caruia veți stabili de ce resurse aveți nevoie și care sunt pașii pentru a obține profit. Scrierea planului de afaceri vă pune în situația de a vă analiza obiectiv propria afacere, iar procesul în sine vă poate deschide noi oportunități și oferi noi strategii la care nu v-ați gândit anterior. Planul în sine va ramane ca un reper la care veți apela pe parcursul dezvoltării afacerii pentru a verifica dacă sunteți pe drumul cel bun sau dacă trebuie să operați modificări în strategia companiei.

De asemenea și dezvoltarea brandului este o prioritate esențială. Brandul confirmă calitatea.

[NUME_REDACTAT] Anca, Ampelografie – lucrări practice, 2006, [NUME_REDACTAT] Pres, Cluj-Napoca

Bényei Ferenc, Lőrincz András, Borszőlőfajták, csemegeszőlő-fajták és alanyok, 2005, Editura Mezőgazda, [NUME_REDACTAT] Constantin, Cîmpeanu, Degustarea vinului – Bazele științifice ale degustării, 2008, Editura SITECH, [NUME_REDACTAT] V.D., C.V Zănoagă., V.V Cotea., Tratat de Oenchimie, 2009, [NUME_REDACTAT] Române, [NUME_REDACTAT] Valeriu D., V. V. Cotea, 2010, Tehnologii de producere a vinurilor, [NUME_REDACTAT] Moldova, Iași, 2010 

Csávosi György, Borászat, 2006, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]

Csávosi György, Jó borogknak szép hazája, Erdély, 2012, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]

Viticultură generală, 2001 – Prof. univ. dr. NASTASIA POP

Podgoriile și Vinurile și României” autori V.D. Cotea și colab. la editura [NUME_REDACTAT] 2000

Flanzy C., 1998, Oenologie.

Csávossy Gheorghe –Jo bóraknak szép hazája (Patria vinurilor bune)

Ampelografie – [NUME_REDACTAT]-lucrări practicice

Șef lucr. dr. [NUME_REDACTAT]. Facultatea de Horticultură. București. Ampelografie. București, 2012

[NUME_REDACTAT], Cotea V. V., Mustea M., Buburuzanu C., Zamfir C.I., Gherghina. Nicoleta , [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2005 – Cultura viței de vie

Ghidul vinurilor românești – autor colectiv

Podgoriiile și vinurile României- V.D. Cotea, N. Barbu, C.C. Gricorescu, V.V. [NUME_REDACTAT] producerii vinurilor – Valeriu V. Cotea, Valeriu D. [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] viei și vinului nr. 244 din 29/04/2002 Publicat in [NUME_REDACTAT], Partea I nr. 333 din 20/05/2002

oenolog [NUME_REDACTAT].

***Statia de meteorologie Alba

http://cotnari.ru/ro/prelucrarea-strugurilor

http://www.4garden.ro/plante-material-saditor-plante-ornamentale/butasi-vita-de-vie/alba-de-vin/butasi-vita-de-vie–soi-riesling-italian_P396

http://www.uaiasi.ro/ro/files/doctorat/2011/2011_sep_Horsia_Remus_Claudiu_ro.pdf

http://casa-de-vinuri.ro/wp-content/uploads/harta-aiud-ciumbrud.png

http://www.aiudplant.com/vitadevie/Vita%20de%20vie%20Feteasca%20Regala.jpg