Cercetari Privind Biologia Si Tehnologia DE Cultura A Plantei Asimina Triloba (l.) Dunal In Vederea Introducerii In Sortimentul Plantelor Ornamentale DIN Zona Baia Mare

CERCETĂRI PRIVIND BIOLOGIA ȘI TEHNOLOGIA

DE CULTURĂ A PLANTEI ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

ÎN VEDEREA INTRODUCERII ÎN SORTIMENTUL PLANTELOR ORNAMENTALE

DIN ZONA BAIA MARE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN STRĂINĂTATE ȘI ÎN ȚARĂ PRIVIND BIOLOGIA PLANTEI ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

I.1. ASPECTE PRIVIND ISTORICUL, ORIGINEA ȘI AREALUL SPECIEI ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

I.2. DESCRIEREA MORFOLOGICĂ A PLANTEI DE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

I.2.1. Aspecte generale

I.2.2. Rădăcina

I.2.3. Tulpina

I.2.4. Frunza

I.2.5. Floarea

I.2.6. Fructul

I.2.7. Sămânța

I.3. FACTORII DE MEDIU ȘI ROLUL LOR ÎN CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA PLANTEI DE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

I.3.1. Factorii climatici

I.3.1.1. Temperatura

I.3.1.2. Umiditatea

I.3.1.3. Lumina

I.3.2. Factorii edafici

I.3.2.1. Rolul însușirilor fizice ale solului în creșterea plantelor

I.3.2.2. Rolul însușirilor chimice ale solului în creșterea plantelor

CAPITOLUL II. STADIUL CUNOAȘTERII PRIVIND ASPECTELE TEHNOLOGICE ÎN CULTURA PLANTEI ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

II.1. POSIBILITĂȚI DE ÎNMULȚIRE ALE PLANTEI

II.1.1. Îmnmulțirea sexuată

II.1.2. Îmnmulțirea vegetativă

II.1.2.1. Înmulțirea prin altoire

II.1.2.2. Înmulțirea vegetativă prin alte metode decât altoirea

II.2. ASPECTE TEHNOLOGICE PRIVIND PRODUCEREA PUIEȚILOR DE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

II.2.1. Pregătirea semințelor și a solului în vederea semănatului

II.2.2. Semănatul: locul, momentul, tehnici de semănat

II.2.3. Irigarea semănăturilor și a plantelor după răsărire

II.2.4. Lucrări de pregătire a puieților în vederea formării lor pentru plantare definitivă

II.3. ASPECTE TEHNOLOGICE PRIVIND CULTURA PLANTELOR DE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

II.3.1. Lucrări aplicate plantelor

II.3.1.1. Tăieri de formare și întreținere a plantelor

II.3.1.2. Lucrări de combatere a bolilor și dăunătorilor

II.3.2. Lucrări aplicate solului

II.3.2.1. Combaterea buruienilor și afânarea solului

II.3.2.2. Irigarea și fertilizarea

CAPITOLUL III. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR, MATERIALUL BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU, METODA DE LUCRU ȘI LOCUL ORGANIZĂRII CERCETĂRILOR

TABLE OF CONTENTS

INTRODUCTION …………………………………………………………………………………………………18

CHAPTER STAGE OF KNOWLEDGE ABROAD AND DOMESTICALLY ABOUT THE BIOLOGY OF THE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL PLANT……………………………………………………………………………….21

I.1. ASPECTS REGARDING THE HISTORY, ORIGIN AND NATIVE RANGE OF THE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL SPECIES …………………………………………………………………….21

I.2. MORPHOLOGICAL DESCRIPTION OF THE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL PLANT……………………………………………………………………………………………………………………33

I.2.1. General aspects ……………………………………………………………………………………………..33

I.2.2. Root ………………………………………………………………………………………………………………34

I.2.3. Stem …. …………………………………………………………………………………………………………34

I.2.4. Leaf ………………………………………………………………………………………………………………36

I.2.5. Flower …………………………………………………………………………………………………………..37

I.2.6. Fruit ……………………………………………………………………………………………………………..45

I.2.7. Seed ………………………………………………………………………………………………………………48

I.3. ENVIRONMENTAL FACTORS AND THEIR ROLE IN THE GROWTH AND DEVELOPMENT OF THE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL PLANT …………………………51

I.3.1. Climatic factors .,……………………………………………………………………………………………51

I.3.1.1. Temperature ………………………………………………………………………………………52

I.3.1.2. Humidity …………………………………………………………………………………………..53

I.3.1.3. Light …………………………………………………………………………………………………54

I.3.2. Edaphic factors ……………………………………………………………………………………………..54

I.3.2.1. The role of physical characteristics of the soil in plant growth ……………….55

I.3.2.2. The role of chemical characteristics of the soil in plant growth …………….56

CHAPTER II. STAGE OF KNOWLEDGE REGARDING TECHNOLOGICAL ASPECTS OF THE CULTIVATION OF THE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL PLANT …………………………………………………………………………………………..57

II.1. POSIBILITIES OF PLANT REPRODUCTION …………………………………………………..57

II.1.1. Sexual reproduction …………………………………………………………………………………….57

II.1.2. Vegetable reproduction ………………………………………………………………………………..57

II.1.2.1. Reproduction through grafting ………………………………………………………………….58

II.1.2.2. Vegetable reproduction through methods other than grafting……………………..59

II.2. TECHNOLOGICAL ASPECTS REGARDING THE PRODUCTION OF ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL SEEDLINGS ………………………………………………………………………..61

II.2.1. Preparation of seeds and soil for sowing ………………………………………………………..61

II.2.2. Sowing: place, time, techniques …………………………………………………………………….62

II.2.3. Irigarea semănăturilor și a plantelor după răsărire ……………………………………….65

II.2.4. Irrigation of seedlings and plants after germination ………………………………………68

II.3. TECHNOLOGICAL ASPECTS REGARDING THE CULTIVATION OF ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL PLANTS ……………………………………………………………………………..70

II.3.1. Work applied to the plants ……………………………………………………………………………70

II.3.1.1. Cuttings for shaping and maintaining the plants …………………………………70

II.3.1.2. Work to combat diseases and pests …………………………………………………70

II.3.2. Work on the soil ………………………………………………………………………………………….71

II.3.2.1. Combating weeds and soil granulation ……………………………………………….71

II.3.2.2. Irrigation and fertilization …………………………………………………………………72

CHAPTER III. SCOPE AND OBJECTIVES OF RESEARCH, BIOLOGICAL MATERIAL STUDIED, WORK METHOD AND RESEARCH SITE ……………74

III.1. SCOPE AND OBJECTIVES OF RESEARCH ……………………………………………………74

III.2. BIOLOGICAL MATERIAL STUDIED……………………………………………………………..75

III.2.1. Asimina triloba seeds used as biological material ………………………………………….75

III.2.2. Asimina triloba seedlings obtained from seeds used as biological material …….75

III.2.3. Asimina triloba plants planted in a permanent place used as biological material ……………………………………………………………………………………………….76

III. 2.4. Other materials used in organizing experiments ………………………………………….76

III.3. WORK METHOD ……………………………………………………………………………………………………..78

III.3.1. Work method for determining the beginning, rhythm and duration of principal phenophases in Asimina triloba plants ………………………..……………………………….78

III.3.2. Work method for determining the morphological characteristics and generative capacities of Asimina triloba seeds ……………………………………………………………………..78

III.3.3. Work method for obtaining Asimina triloba seedlings ………………………………….80

III.3.4. Work method for determining the effect of certain technological factors upon the growth and development of Asimina triloba plants ………………..…………………82

III.3.5. Work method for determining the content of sedimental dust found on the leaves of the Asimina triloba species …………………………………………………………………..83

III. 3.6. Work method for determining the heavy metals contained in the leaf and culture substrate of Asimina triloba …………………………………………………………………………84

III. 3.7. Work method for determining the physical and chemical characteristics of the soils on the experiment fields ………………………………………………………………………………….84

III.3.8. Work method for a statistical interpretation of the biological parameters in Asimina triloba in the context of introducing the species among the ornamental plants in the Baia Mare area ……………………………………………………………………………………85

III.4. THE PLACE WHERE RESEARCH OCCURRED ………………………………………85

III.4.1. Baia Mare. Geographic location, climate, edaphic and socio-economic conditions …………………………..………………………………………………………86

III .4.1.1. Natural framework and geographic location of Baia Mare ………………88

III.4.1.2. Climate conditions …………………………………………………………………………..89

III.4.1.3. Thermal conditions………………………………………………………………………….90

III.4.1.4. Atmospheric conditions ……………………………………………………………………94

III.4.1.5. Pluviometric conditions…………………………………………………………………….95

III.4.1.6. Nebulosity and duration of Sunlight ……………………………………………..97

III.4.1.7. Solar radiation ……………………………………………………………98

III.4.1.8. Wind conditions……………………………………………………………………………….98

III.4.1.9. Characterization of pollution sources ……………………………………………..100

III.4.1.10. Edaphic factors…………………………………………………………………………….103

III.4.1.11. Hydrological conditions ……………………………………………………………….107

III.4.1.12. Area vegetation ……………………………………………………………………………108

III.4.1.13. Social aspects ………………………………………………………………………………108

III.4.2. Lăpușel. Geographic situation and climate conditions ………………………………..110

CHAPTER IV. RESULTS OF RESEARCH REGARDING THE PHENOLOGY OF ASIMINA TRILOBA PLANTS ……………………………………………………….113

IV.1. RESULTS REGARDING THE PRINCIPAL PHENOPHASES OF ASIMINA TRILOBA PLANTS IN CONDITIONS FOUND IN THE BAIA MARE AREA ………….113

IV.1.1. Phenology of flower-bearing buds ……………………………………………………………..113

IV.1.2. Phenology of vegetative buds …………………………………………………………………….114

IV.1.3. Phenological aspects of height in mature (10-15 year) Asimina triloba plants .117

IV.1.4. Phenological aspects of crown dimensions in mature (10-15 year) Asimina triloba plants ……….3. Thermal conditions………………………………………………………………………….90

III.4.1.4. Atmospheric conditions ……………………………………………………………………94

III.4.1.5. Pluviometric conditions…………………………………………………………………….95

III.4.1.6. Nebulosity and duration of Sunlight ……………………………………………..97

III.4.1.7. Solar radiation ……………………………………………………………98

III.4.1.8. Wind conditions……………………………………………………………………………….98

III.4.1.9. Characterization of pollution sources ……………………………………………..100

III.4.1.10. Edaphic factors…………………………………………………………………………….103

III.4.1.11. Hydrological conditions ……………………………………………………………….107

III.4.1.12. Area vegetation ……………………………………………………………………………108

III.4.1.13. Social aspects ………………………………………………………………………………108

III.4.2. Lăpușel. Geographic situation and climate conditions ………………………………..110

CHAPTER IV. RESULTS OF RESEARCH REGARDING THE PHENOLOGY OF ASIMINA TRILOBA PLANTS ……………………………………………………….113

IV.1. RESULTS REGARDING THE PRINCIPAL PHENOPHASES OF ASIMINA TRILOBA PLANTS IN CONDITIONS FOUND IN THE BAIA MARE AREA ………….113

IV.1.1. Phenology of flower-bearing buds ……………………………………………………………..113

IV.1.2. Phenology of vegetative buds …………………………………………………………………….114

IV.1.3. Phenological aspects of height in mature (10-15 year) Asimina triloba plants .117

IV.1.4. Phenological aspects of crown dimensions in mature (10-15 year) Asimina triloba plants ……………………………………………………………………………………………….118

IV.1.5. Phenology of apparition and formation of flowers in Asimina triloba ………….121

IV.1.6. Phenological aspects of the number of flowers and fruits formed in Asimina triloba ……………………………………………………………………………………………………………..123

IV.1.7. Phenological aspects of the length and width of leaves in Asimina triloba …….125

IV.1.8. Phenological aspects of the morphological characteristics of Asimina triloba fruits ……………………………………………………………………………………………………………………126

IV.1.9. Phenological aspects of the morphological characteristics of Asimina triloba seeds ………………………………………………………………………………………………………………128

CHAPTER V. RESULTS OF RESEARCH INTO THE PRODUCTION TECHNOLOGY OF ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL PLANTS ……………….130

V.1.DETERMINATIONS REGARDING THE MORPHOLOGICAL CHARACTERISTICS

OF ASIMINA TRILOBA SEEDS ………………………………………………………………………………130

V.2. STUDIES AND DETERMINATIONS REGARDING THE FREQVENCY OF SEEDS BASED ON WEIGHT CLASSES …………………………………………………………………132

V.3. RESEARCH REGARDING THE DETERMINATION OF SEED VOLUME ………133

V.4. RESEARCH REGARDING THE CALCULATION OF SEED SPECIFIC

GRAVITY…………………………………………………………………………………………135

V.5. RESEARCH REGARDING SEED GERMINATIVE CAPACITY ………………………136

V.5.1. Research regarding the influence of the edaphic environment and seed origin on

germination ………………………………………………………………………………………………………….136

V.5.2. Germinative evolution of seeds on sowing substrates ……………………………………137

V.5.3. Germinative facility of seeds on culture substrates …………………………………..141

V.6. FORMATION, APPARITION AND DEVELOPMENT OF ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL SEEDLINGS ………………………………………………………………………………………….143

V.7. ENVIRONMENTAL CONDITIONS DURING SEED GERMINATION ……………..144

CHAPTER VI. RESULTS OF RESEARCH INTO THE CULTIVATION TECHNOLOGY OF ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL SEEDLINGS IN A PROTECTED SPACE AND IN THE FIELD ……………………………………………..147

VI.1. RESEARCH INTO THE CULTURE OF POTTED AND CONTAINERIZED

ASIMINA TRILOBA SEEDLINGS WITH A VIEW TOWARD THEIR DEVELOPMENT

AS PLANTING MATERIAL ………………………………………………………………………………….147

VI.1.1. Experimental results regarding the influence of substrate and fertilizer on the growth of seedlings …………………………………………………………………………………………..148

VI.1.2. Experimental results regarding the influence of fertilizer and plant age on the growth and development of seedlings …………………………………………………………………172

VI.1.3. Experimental results regarding the influence of soil volume and culture

substrate on the growth of seedlings ……………………………………………………………………..194

CHAPTER VII. EXPERIMENTAL RESULTS REGARDING THE CULTIVATION TECHNOLOGY OF THE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL PLANT IN BAIA MARE ………………………………………………………………………….217

VII.1. RESEARCH REGARDING THE EFFECT OF LEAF AND SOIL FERTILIZER ON

THE GROWTH AND DEVELOPMENT OF ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL PLANTS

IN BAIA MARE ……………………………………………………………………………………………………217

VII.1.1. Experimental results regarding the influence of fertilizer on plant height growth …………………………………………………………………………………………………………217

VII.1.2. Experimental results regarding the influence of fertilizer on the number of

branches formed on the plant ……………………………………………………………………………….221

VII.1.3. Experimental results regarding the influence of fertilizer on the growth in

length of first order branches of Asimina triloba (L.) Dunal ……………………………………224

VII.1.4. Experimental results regarding the influence of fertilizer on the number of new leave formed on the Asimina triloba (L.) Dunal branch ……………………………………..227

VII.1.5. Experimental results regarding the influence of fertilizer on the growth in

length of plant leaves ………..…………………………………………………………………………….229

VII.1.6. Experimental results regarding the influence of fertilizer on the growth in

width of plant leaves …………………………………………………………………………………………….232

VII.1.7. Experimental results regarding the growth in size and number of leaves on

Asimina triloba (L.) Dunal during the research period …………………………………………..235

CHAPTER VIII. RESULTS OF RESEARCH INTO THE LANDSCAPING VALUE OF ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL ……………………………………………237

VIII. 1. RESEARCH INTO CERTAIN DETERMINSTIONS MADE ABOUT ASIMINA

TRILOBA (L.) DUNAL ………. …………………………………………………………………………………237

VIII. 1.1. Listing of contents of sedimental dust found on Asimina triloba (L.) Dunal

plant leaves ………………………………………………………………………………………………………….237

VIII. 1.2. Listing of contents of dust found on the leaves of ornamental species growing around the Asimina triloba (L.) Dunal plant …………………………………………………….239

VIII. 2. DETERMINATIONS REGARDING THE HEAVY METALS CONTAINED IN THE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL LEAF AND ITS SUBSTRATE CULTURE …….242

VIII. 3. DETERMINATIONS OF THE PHYSICAL AND CHEMICAL CHARACTERISTICS OF THE SOIL TESTS ANALYZED …………………………………243

VIII. 3.1. Determinations of the physical properties of the soil tests in the experimental fields at Lăpușel and Baia Mare ……………………………………………………………………….243

VIII. 3.2. Determinations of the chemical properties of the soil tests in the experimental

fields at Lăpușel and Baia Mare ……………………………………………………………………….244

VIII.4. STATISTICAL INTERPRETATION OF THE BIOLOGICAL PARAMETERS OF

ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL …………………………………………………………………………247

VIII. 4.1. Experimental results regarding the influence of initial plant size and age upon the growth in length of the main stem ……………………………………………………..248

VIII. 4.2. Experimental results regarding the prediction of growth in length of the main

stem basedon initial plant size and age …………………………………………………………250

VIII. 4.3. Experimental results regarding the influence of plant age and location upon

the growth in length of the main stem internodes …………………………………………….252

VIII. 4.4. Experimental results regarding the prediction of growth in length of the main stem internodes based on plant size and age ………………………………………………………….253

VIII. 4.5. Experimental results regarding the influence of plant age and location upon the dynamics of the main stem diameters ………………………………………………………………255

VIII. 4.6. Experimental results regarding the prediction of growth in diameter of the main stem based on plant age and location ……………………………………………………………257

VIII. 4.7. Experimental results regarding the index of dispersion of the main stems at

the diameter level based on plant age and location …………………………………………..259

CAPITOLUL IX. GENERAL CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS ………………………………………………………………………………………263

IX.I. GENERAL CONCLUSIONS ………………………………………………………………………….263

IX.2. RECOMMENDATIONS ………………………………………………………………………………..265

BIBLIOGRAPHY ………………………………………………………………………………………267

SUMMARY…………………………………………………………………………………………………277

MULȚUMIRI

ACKNOWLEDGEMENT

Elaborarea acestei teze de doctorat, s-a concretizat prin minuțioasa coordonare științifică a cercetărilor prezentate, precum și interpretarea rezultatelor sub îndrumarea competentă a distinsului Prof. dr. ing. Dumitru Zaharia. Pe această cale, dânsului îi adresez sincera mea gratitudine și mulțumiri pentru sprijinul acordat pe parcursul pregătirii și finalizării tezei de doctorat.

Sincerele mele mulțumiri și considerație se îndreaptă colectivului de la Departamentul de Biologie din cadrul Universității Tehnice Cluj Napoca-Centrul Universitar Nord din Baia Mare. Îmi exprim recunoștința pentru sprijinul acordat de către cadrele didactice la înființarea și finalizarea fiecărei experiențe. Fiecăruia în parte îi sunt recunoscătoare mai mult decât se poate exprima în cuvinte.

Pentru atitudinea binevoitoare, implicarea permanentă și pentru sfaturile cele mai de preț, doresc să transmit alese mulțumiri d-nei Prof. Dr. șef lucrări Dănăilă Guidea Silvana Mihaela din cadrul Facultății de Biotehnologii – U.S.A.M.V. București.

De asemenea, doresc să mulțumesc pentru sprijinul acordat d-nei Conf. Dr. Ștefania Gâdea din cadrul disciplinei de Fiziologie Vegetală,-U.S.A.M.V. Cluj Napoca.

Nu în ultimul rând, doresc să mulțumesc familiei mele, pentru sprijinul sufletesc, cel mai de preț acordat în toți acești ani. Această lucrare a fost dusă la bun sfârșit prin răbdarea, susținerea morală și materială cât și prin încurajările neîntrerupte ale familiei mele. Părinților mei dedic sincer această teză.

Autoarea

INTRODUCERE

Peisajul este o resursă națională importantă, o stare naturală și culturală moștenită care, (după cum afirmă Goodey, 1995), este pe larg apreciată pentru frumusețea estetică. Deși este supus evoluției și schimbării, peisajul este recunoscut ca o sursă de valoare pentru generațiile următoare.

Privind frumusețile naturii, varietatea dealurilor și câmpiilor, apele, desăvârșita armonie a culorilor, lumina și umbra, trebuie să descifrăm, să cunoaștem și să respectăm legile naturii și să înțelegem că natura este un organism viu care respiră. In cer și pe pământ, nimic nu e atât de important și de atotputernic ca această respirație a naturii. Ea pătrunde fiecare tulpină și fiecare fibră. Datorită ei trăiesc și se mișcă toate creaturile din cer și de pe pământ.

Respirația naturii, cu veșnica sa alternanță între extindere și contracție, influențează condițiile atmosferice în șase modalități diferite, fiind principala cauză a frigului, căldurii, uscăciunii, umezelii , vântului și focului.

Energia noastră vitală este de fapt, energia strămoșilor noștrii. La fel se întâmplă și în lumea vegetației, atunci când moare o plantă, din tulpina ei apar noi rădăcini, pentru ca aceeași suflare de viață să poată trece de la o generație la alta, până în zilele noastre.

Natura trebuie adusă cât mai aproape de noi pentru a servi interesele vieții. In acest sens, peisagiștii români sunt călăuziți de ideea peisagistului Repton, care afirma că „Arhitectura peisageră constă în îmbinarea plăcută a artei cu natura și servește la satisfacerea nevoilor oamenilor” de asemenea, ei constată că dezvoltarea turismului la noi în țară trebuie astfel conceput încât să ne îndreptăm eforturile către frumusețea nu numai a orașelor dar și a așezărilor rurale de pe traseele turistice, a cadrului local din jurul locuințelor individuale etc.

Trăim într-o epocă în care succesiunea vertiginoasă a noilor cuceriri ale științei și tehnicii motivează o încredere tot mai mare în forțele omului. Obiective care în trecutul apropiat păreau inabordabile sunt astăzi apropiate și accesibile. Omul pătrunde tot mai mult în tainele infinitului mic și se avântă cu mult curaj în spațiul extraterestru.

Antrenat în acțiuni titanice, pe care le săvârșește asupra naturii, atitudinea inconștientă a acelui “homo technologicus” poate elibera energii uriașe și dezlănțui forțe cu efecte uneori imprevizibile și necontrolabile.

Îndepărtat din ce în ce mai mult de natură, datorită propriilor sale născociri, simte cu stringență impulsul chemărilor ei insistente. Prizonier al betonului, purtat de valurile necruțătoare ale unei vieți dinamice și active, el aspiră la colțul de natură, ce-i poate asigura liniștea, aerul și soarele necesar vieții. Acest imperativ social se traduce prin înființarea a numeroase spații plantate.

Adevărații plămâni, care oxigenează aerul orașelor și preiau bioxidul de carbaon din atmosferă, spațiile plantate sunt luptătorii cei mai activi împotriva poluării aerului, filtrându-l de milioane de particule de praf, impurități și substanțe nocive. Spațiile verzi îmbunătățesc condițiile microclimatice, reduc intensitatea zgomotului, pun la dispoziție o ambianță estetică armonioasă, posibilități de recreere și destindere, refac organismele din punct de vedere fizic și psihic, redându-le vigoarea necesară unei activități productive.

Iată de ce amenajarea de spații verzi a căpătat, în contextul măsurilor luate pentru îmbunătățirea vieții oamenilor, o importanță hotărâtoare.

Amenajarea de parcuri și grădini, efectuarea plantațiilor pe bulevarde, străzi, autostrăzi și drumuri pentru purificarea aerului, crearea umbrei, amenajarea peisagistică corespunzătoare, evitarea monotoniei traseului, diversificarea imaginilor, etc. se impune ca o condiție obligatorie. Astfel, apariția preocupării pentu amenajarea spațiilor verzi devine o necesitate umană.

Tudor Opriș (2010), remarcă forma specifică de „conștiență” a plantelor. Acestea participă nu numai „pasiv-adaptiv” la procersele din jur, ci că ele se integrează într-un sistem de comuniune cu implicații cosmice, care conferă semnificații noi celor ce le studiază.

După consederentele lui Muja, (1994), valorificarea decorativă maximă a vegetației, adăugarea, fără exagerare, dar cu multă fantezie și competență a frumosului artistic la cel natural asigură îndeplinirea plenară de către spațiile verzi a funcției lor estetico-peisagistice.

Diversitatea plantelor ornamentale, element fundamental al amenajărilor peisagere, constituie componenta principală a spațiilor verzi urbane.

Amenajarea peisageră a spațiilor verzi urbane din țara noastră, necesită îmbunătățiri continue. În acest context, se recomandă atât remodelarea peisageră a asociațiilor de specii decorative existente, cât și introducerea de noi specii ornamentale.

Valoarea ornamentală a plantei Asimina triloba suscită un interes din ce în ce mai mare pe plan științific dar și peisagistic.

La noi în țară, interesul manifestat pentru planta Asimina triloba este din ce în ce mai accentuat, ceea ce face ca nivelul studiilor să fie tot mai aprofundat.

Asimina triloba, este singura specie arboricolă decorativă ce face parte din Fam. Annonaceae răspândit în climatul temperat din America de Nord.

Arealul său de cultivare este în continuă extindere, dinspre zonele temperat – subtropicale spre cele cu climă mai severă precum și dinspre America de Nord spre Europa, Asia și America de Sud.

Acestă plantă de proveniență exotică, este puțin cunoscută în Europa și cu precădere în România.

Valoarea ornamentală al plantei de Asimina triloba este redat prin portul acesteia, prin decorul florilor arămii ce apar la începutul primăverii înainte de înfrunzire. Decorul plantei este sporit de nuanțele de galben-deschis al frunzelor din sezonul autumnal, precum și de apariția fructelor.

Introducerea plantei Asimina triloba în spațiile verzi din România, este justificată pe lângă caracterul ornamental și de adaptarea relativ ușoară a plantei la condițiile ecologice din țara noastră și de rezistență a acesteia la boli și dăunători.

Toate aceste aspecte, stau la baza necesității cunoașterii și promovării plantei de Asimina triloba și pe teritoriul țării noastre.

Această lucrare propune să ofere o nouă modalitate de valorificare a plantei de Asimina triloba și anume ca plantă ornamentală, menită să însoțească și să completeze amenajările spațiilor verzi actuale.

Lucrarea de față reprezintă o modestă contribuție referitoare la problematica introducerii plantei Asimina triloba în sortimentul plantei ornamentale.

CAPITOLUL I

STADIUL CUNOAȘTERII ÎN STRĂINĂTATE ȘI ÎN ȚARĂ PRIVIND BIOLOGIA PLANTEI ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

I. 1. ASPECTE PRIVIND ISTORICUL, ORIGINEA ȘI AREALUL SPECIEI ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

Primul document cuprinzând însemnări despre Asimina triloba, datează din anul 1514, aparținând exploratorului spaniol, Hernando de Soto. În călătoriile sale, acesta a făcut însemnări despre impresii ale locurilor, faptelor și oamenilor întâlniți. Autorul, vorbește în scrierile sale, despre plantațiile de Asimina triloba de pe Valea Mississippi, al Americanilor Nativi (Pickering, 1879).

De asemenea, civilizațiile NAZCA, MAYA, ASTECA și INCAS cunoșteau și foloseau de mult timp în alimentația lor fructele acestor specii [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

După cum demonstrează unele fosile descoperite în New Jersey, Asimina triloba exista încă din Miocen sau poate chiar din Eocen. Fosilele de Asimina triloba descoperite în Mississippi îndreptățesc cercetătorii să afirme că planta exista cu câteva zeci de mii de ani înaintea apariției omului pe pământ (Peterson, 1991).

Un tânăr colonist, John Filson, fondatorul statului Kentucky, în cartea sa intitulată „The Discovery, Settelment and Present State of Kentucky”, descrie planta Asimina triloba ca fiind „…un arbore mlădios, cu fructe de mărimea și forma castraveților, dulce la gust…” (Layne, 1996).

Lewis și Clark, în jurnalul din timpul călătoriilor (18 septembrie 1806), povestesc cum fructele arborelui de Asimina triloba i-au salvat : „ …în timpul expediției, echipajul nostru a rămas fără provizii, iar existența noastră s-a datorat fructelor de pawpaw care ne-au servit de foame până la destinația finală” (Layne, 1996). Fructul de Asimina triloba, a fost reprezentată sub formă de pictură, de către artistul John James Audubon (cca.1827) (Layne, 1996). Floarea de Asimina triloba a fost interpretată de artistul Richad Huston (2014) printr-o pictură reprezentativă (fig. 1.3.).

În timpul faimosului duel Hartfield-McCoy, dintre statele Kentucky-West Virginia, la data de 9 august 1882, cei trei fii ai lui Randolph McCoy (fruntașul clanului) au ucis membrii familiei rivale Hartfields, legându-i pe aceștia de tufe de Asimina triloba. Totodată au defrișat terenurile din statul Kentucky unde se dezvolta acestă plantă (Owens, 1996 citat de Layne, 1996).

În sec. al XIX-lea, orașe, golfuri, râuri și fluvii au fost numite după arborele de Asimina triloba. Primii consumatori ai fructelor de Asimina triloba și în același timp distribuitori ai semințelor acestor plante au fost animalele și anume: ratonul [Procyon lotor (L.) Elliot], vulpile roșii [Vulpes fulvus (Desmarest) Merriam] și oposumul [Didelphis virginiana (Kerr)] (Layne, 1996).

De remarcat este faptul că planta Asimina triloba produce fructe comestibile cu dimensiunile cele mai mari dintre toate speciile de plante autohtone din Statele Unite ale Americii (Darrow, 1975 citat de Layne, 1996).

În Indiana (1985) și în West Virginia (1910) au apărut primele lucrări despre Asimina triloba, deși cultura ei nu era bine răspândită [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Se menționează despre indigenii americani că ei au răspândit această specie în urma deplasărilor pe care le efectuau în scopul creării de noi așezări umane. În acest fel, ei au contribuit la răspândirea speciei și chiar au inițiat selecția unor biotipuri rustice după caracteristicile superioare ale fructelor [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Documentele care atestă existența plantei de Asimina triloba, relevă că George Washington a fost printre primele personalități care a cultivat planta în grădina sa particulară Mount Vernon, în Virginia (Washington, 1785). Interesul pentru planta Asimina triloba l-a manifestat și Thomas Jefferson cultivând-o la Monticello, unde se afla reședința lui privată Virginia (Betts et al., 1986). De asemenea, Ministrul Francez a introdus în Europa câteva semințe ale plantei și le-a făcut cadou în Franța (Jefferson, 1787).

Asimina triloba, este de origine Nord Americană, nativă din arealul natural al pădurilor de foioase și este singura specie din Fam. Annonaceae, de proveniență din zonele temperate (Lampton, 1957; Bailey, 1960 citat de Crabtree, 2004).

Aria de răspândire a plantei Asimina triloba, în continentul nord-american, se întinde pe cuprinsul a 26 de state situate în estul Americii, nordul statului Florida și se continuă până în sudul statului Ontario (Canada) și vestul statului Nebraska (Kral, 1960).

Totodată, specia arboricolă crește spontan în regiunea Central – Estică a Americii (Callaway, 1990; Layne, 1996; citat de Piccini și colab., 1996) și în vecinătatea pădurilor din aceste regiuni (fig. 1.4.) (Willson și Schemske, 1980).

Elbert, (1979); Sthepens, (1973); Vines, Robert, (1960), citat de Sulivan (1993), menționează faptul că pe teritoriul american, Asimina triloba, este răspândită din partea de Est a Statului New York până în Sud-Vestul Statului Ontario, Michigan, Illinois și Iowa. Aria de răspândire a plantei se continuă până în partea de Sud-Est a Statului Nebraska, Estul Statului Oklahoma și se extinde până în Estul Statului Texas. De asemenea, aria de răspândire se limitează în partea de Est cu Munții Appalach.

Downs și Marc (1991), citat de Sulivan (1993), consemnează că în zona de origine, în regiunile parțial umbrite situate în zona pădurilor tinere de foioase, cresc și se dezvoltă puieții de Asimina triloba proveniți din semințele răspândite de animale. Este și cazul concret al arboretelor care cresc spontan în sud-vestul Pensilvaniei (fig. 1.5.).

Comparând scrierile cele mai vechi cu privire la aria de răspândire a plantei Asimina triloba, cu observațiile efectuate asupra arealului actual al plantei, Campbell (1989), citat de Sulivan (1993), a formulat concluzia că Asimina triloba nu a înregistrat modificări semnificative în ceea ce privește răspândirea ei naturală. De asemenea, la Asimina triloba s-au păstrat nemodificate și caracterele morfologice.

În prezent există patru exemplare de Asimina triloba în Arnold Arboretum (University of Harvard) de proveniență diferită. Exemplarul cel mai în vârstă provine din semințe aduse de E. J. Cole of Grand Rapids, Michigan, în februarie 1903. Arborele crește și se dezvoltă, fiind situat în același loc încă din anul 1926 (Arnold Arboretum). Cel de al doilea exemplar ca vârstă, provine din cultura lui Jack Alexander and Gary Koller din anul 1986 (Missouri). Al treilea exemplar de Asimina triloba provine din semințe recoltate în octombrie 1993 de către Tim Boland (director al Polly Hill Arboretum din Martha’s Vineyard). Cel de al patrulea exemplar provine din semințele obținute de la planta situată în cadrul Guelph Arboretum (Ontario, Canada) și a fost plantat în loc definitiv (Arnold Arboretum) în anul 2003 (Hormaza, 2014).

Pe continentul European, Asimina triloba este prezentă în Italia încă din 1801, după cum rezultă din înscrisul pe una din plăcuțele istorice (fig. 1.7.). Aceasta se găsește la Grădina Botanică din Padova și reamintește introducerea principalelor specii de plante erbacee și arbori care sunt periodic reînnoite pentru întinerire (Bellini și Montanari, 1992 a ).

La ora actuală Asimina triloba se găsește în numeroase grădini botanice și particulare din Italia și alte țări Europene. În afara Grădinii Botanice din Padova, exemplare de Asimina triloba pot fi văzute și la Florența (în livezile Institutului de Zoologie-Muzeul La Specola), în zona lacului Maggiore (la villa Taranto), la Grădina Botanică din Paris, la Grădina Botanică din Zurich, în colecția privată de la Villa Hanbury, din La Mortolla (lângă Ventimiglia), [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Dovezile scrise atestă existența speciei Asimina triloba în Grădina Botanică din Zurich, încă de la începutul secolului XX. Din dorința multiplicării materialului săditor la Asimina triloba, s-au efectuat germinări repetate, cu semințe care proveneau de la Grădina Botanică din Zurich. Însă, s-a constatat că Asimina triloba a dispărut după al doilea război mondial (1941) din perimetrul grădinii. De asemenea, s-a constatat existența îndelungată a speciei Asimina triloba pe domeniul Villa Hanbury. Acest fapt dovedește că Asimina triloba suportă bine nivelul ridicat de calcar activ. Atât terenul cât și apa utilizată la irigarea acelei zone sunt extrem de bogate în calcar (Bellini și Montanari, 1992 a).

Într-un studiu întreprins recent, s-a demonstrat că în decursul câtorva decenii, Asimina triloba s-a înmulțit în proporție de 724% comparativ cu celelalte specii arboricole ale pădurilor studiate. Această experiență, împreună cu altele, stau la baza unor constatări. În acest sens, arborii și arbuștii de Asimina triloba influențează dezvoltarea pădurilor în viitor și favorizează menținerea și dezvoltarea unor specii arboricole în detrimentul altora (Steven, 2013).

Interesul pentru cultivarea speciei de referință în Europa, își are originea în Italia, unde în anul 1983 s-a înființat prima plantație de Asimina triloba. La ora actuală, aceasta reprezintă cea mai mare plantație din Italia (Bellini, Nin și Cocchi, 2003).

De asemenea, există de câțiva ani și alte centre experimentale regionale precum centre amplasate în țări potențial interesate de cultivarea speciei Asimina triloba cum ar fi: China, Chile (Layne,1996) și Japonia (Peterson et al., 1982) citat de Crabtree, (2004).

În ultimii 15-20 de ani, Asimina triloba, denumită popular „banana nordului”, este obiectul unui interes crescând în țările din Europa printre care se numără și România.

În prezent, în România se fac numeroase cercetări pentru aclimatizarea speciei (Mihăilă și colab., 2010).

Pe teritoriul României, Asimina triloba, se întâlnește pentru prima dată ca pomi răzleți de aproape 50 de ani în comuna Pianu de Sus (fig. 1.9.) (județul Alba), (Cepoiu, Dănăilă, Burzo, Roșu, Mărgărit și Păun, 2004).

La începutul secolului XX, o familie imigrantă din N-V Transilvaniei (Pianu de Sus, județul Alba), au fost primii cetățeni români interesați de Asimina triloba. În 1926, membrii familiei imigrante (fam. Suciu) (fig. 1.8.) s-au întors din Ohio (SUA) în România cu mai multe fructe și semințe de Asimina triloba.

De aproape 25-35 de ani cresc de asemenea câteva exemplare în Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” al Universității din București, în împrejurimile Geoagiului, într-un parc din localitatea Simeria și de 10 ani în câmpul didactic al Catedrei de Pomicultură (fig. 1.10.) de la Facultatea de Horticultură a U.S.A.M.V. București (Cepoiu, Dănăilă, Burzo, Roșu, Mărgărit și Păun, 2004).

În anul 2000, Florin Stănică, a introdus 7 varietăți de Asimina, 3 hibrizi din Italia și a înființat trei colecții cu Asimina sp. O colecție există în cadrul Facultății de Horticultură București, iar celelalte două colecții se află în grădini particulare din județul Argeș și Ilfov (Stănică, 2012).

Totodată, Facultatea de Biotehnologii deține un exemplar de 4-5 ani obținut sub formă de marcotă din colecția Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” a Universității din București (Dănăilă, 2003).

În câmpul experimental al Catedrei de Pomicultură din cadrul Facultății de Horticultură a U.S.A.M.V. București, plantele de Asimina triloba din soiul Sunflower, s-au achiziționat din localitatea Geoagiu în anul 1995 de către Cepoiu și din Italia în 1999 de către Roșu Ana (Dănăilă, 2003).

În Nord-Vestul Transilvaniei, un singur arbore de Asimina triloba se întâlnește în Parcul Muzeului din municipiul Sebeș. Exemplarul solitar provine din America de Nord, de circa 20 de ani. În prezent, arborele este decorativ prin frunze și coroană. În Parcul Muzeului din municipiul Sebeș, Asimina triloba este poziționată într-o grupare peisageră alături de Magnolia Stellata, Ginkgo Biloba și Dianthus Serotinus (www.sebeșonline.ro).

În România, Asimina triloba are comportamentul asemănător celor din regiunile de origine. În acest sens, pe teritoriul țării noastre, se observă creșteri sub formă de arbustoizi de 3-7 m (Stănică și Cepoiu, 2003), sau pomi cu frunze caduce, cu portul conic sau globulos de 5-10 m. În primii 3-5 ani de la plantare, ritmul de creștere al plantelor este unul susținut, ceea ce conduce la obținerea de arbori viguroși (Cepoiu, Roșu, Dănăilă și Păun, 2003).

Pentru prima dată în România, date referitoare la existența unor exemplare izolate de Asimina triloba, sunt publicate ca o informație de fapt divers sub titlul „Pomi fructiferi neobișnuiți” într-un calendar editat în 1989 la pagina cu data zilei de 01.octombrie [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

În București, la Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” există un exemplar de Asimina triloba amplasat în sectorul decorativ al grădinii (fig. 1.11.) și alte două exemplare cu vârste de 35-40 de ani care fructifică anual în perioada 25 august – 15 septembrie se găsesc în sectorul grădinii italiene (fig. 1.12.). Fructele acestora fiind însă de dimensiuni mici și de o calitate nutritivă slabă, dar foarte apreciate de către angajații care deservesc „Sectorul decorativ” în care se află acestea [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

CLASIFICARE SISTEMATICĂ

Încrengătura: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Subclasă: Magnoliidae

Ordin: Magnoliales

Familia: Annonaceae

Gen: Asimina Adans.

Specie: Asimina triloba (L.) Dunal

Cultivarul: Sunflower

I. 2. DESCRIEREA MORFOLOGICĂ A PLANTEI DE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

I. 2. 1. Aspecte generale

În zona de origine (America de Nord), Asimina triloba crește și se dezvoltă ca plantă arbustivă (Dirr, 1990).

La maturitate, Asimina triloba atinge dimensiuni de 6-12 m înălțime (Vines, 1960; Hosie, 1969; Bonner și Halls, 1974; citat de Sulivan, 1993). Scoarța arborelui are suprafața acoperită de cutanații neuniforme, iar ramurile tinere sunt pubescente (Geason și Cronquist, 1991) și dezvoltă. frunze caduce, dispuse altern pe ramuri.

Observațiile efectuate de către prof. Harrz Swartz (University of Maryland), în perioada 1981-1990, referitoare la habitusul plantei, au condus la rezultatul că Asimina triloba se dezvoltă ca arbust sau arbore de talie mică atingând 1,5-11 m, având tulpina dreaptă cu creștere erectă (Hunter, 1989; citat de Sulivan, 1993).

În ceea ce privește creșterea și dezvoltarea la Asimina triloba, s-a constat că în zonele de pădure din regiunea Maryland, se întâlnește în pâlcuri dese (Hunter, 1989; citat de Sulivan, 1993).

Aspectul ornamental al arborelui, recomandă planta Asimina triloba ca un „component integrant al peisajului estetic” (Layne, 1996; Pomper și Layne, 2005). Asimina triloba este frecvent întâlnită în amenajările peisagere din Statele Unite Ale Americii (Pomper, Layne și Peterson, 1999; Crabtree, 2008).

În concluzie, se constată că Asimina triloba este un arbore cu potențial comercial ridicat evidențiat de calitățile ornamentale (Sargent, 1890; citat de Layne, 1996).

I. 2. 2. Rădăcina

Până în prezent, s-au efectuat puține studii cu privire la creșterea și dezvoltarea radiculară la Asimina triloba, iar literatura de specialitate oferă informații limitate în acest sens.

Dănăilă (2004), menționează că rădăcinile plantei Asimina triloba se dezvoltă la suprafață și la adâncime, sunt destul de fragile și ușor de rupt. Caracteristic este mirosul rădăcinilor (care dacă sunt zdrobite dau senzația de miros de ardei).

Deoarece Asimina triloba are rădăcini sensibile în primii doi ani de vegetație, Layne (1996) propune să se evite transplantarea materialului săditor în faza de puiet. Astfel, la Asimina triloba se recomandă efectuarea însămânțării directe în ghiveci cu diametrul de 5 cm x 5 cm x 18 cm, deoarece aceasta dezvoltă rădăcină pivotantă. Metoda recomandată de Layne (1996), reprezintă o modalitate de reducere a stresului plantelor la nivel radicular.

În ceea ce privește structura rădăcinii, Pomper și Crabtree (2009) a constatat că este una pivotantă și poate ajunge până la 9 m adâncime.

Deoarece dezvoltă atât rădăcini pivotante cât și rădăcini la suprafață, este recomandat înființarea plantației de Asimina triloba în zonele cu alunecări de teren având rol fixator al solurilor și de stopare a eroziunilor terenurilor degradate.

I. 2. 3. Tulpina

Asimina triloba are tulpina de consistență lemnoasă. Aceasta prezintă două tipuri de creșteri și anume:

creștere sub formă arbustivă, cu tulpini multiple, semilemnificate, cu aspect pubescent și cu ramificația coroanei de la bază;

creștere erectă, cu tulpina lemnificată, având ritidom de culoare maro-închis, iar pe suprafața trunchiului prezintă cutanații neuniforme (Gleason și Cronquist, 1991).

Tabelul 1.1./Table 1.1.

Măsurători ale elementelor tisulare din tulpinile de Asimina triloba

cu expunere la soare direct și la umbră

Measurements of tissue elements in Asimina triloba stems exposed to sun and shade

Sursa/Source:McDougall și Penfound, 1928

În urma evaluărilor microscopice ale secțiunilor tisulare la Asimina triloba de un an, (tabelul 1.1.) la exemplarele cu expunere directă la soare s-au observat următoarele:

structura xerofitică ridicată;

cantitate mare de xilem;

diametrul tulpinilor mai mari.

Prin urmare, s-a concluzionat că Asimina triloba deși are preferințe față de excesul de apă din sol (de ex. malurile râurilor), rezistă la secetă prelungită și implicit la deficitul de apă. Rezultatele obținute ne îndreptățesc să afirmăm că Asimina triloba manifestă o amfitoleranță în raport cu nivelul apei din substrat. Aceasta fructifică chiar și în condiții de secetă excesivă (perioadă în care alte specii arboricole stagnează, de exemplu Juglans regia) (McDougall și Penfound, 1928).

I. 2. 4. Frunza

Primele frunze ale arborilor de Asimina triloba, apar primăvara în ambianța unei luminozități puternice. Observațiile asupra creșterii și dezvoltării sistemului foliar la Asimina triloba, au pus în evidență variații ale structurii foliare, în funcție de dispunerea frunzelor pe ramuri (cu expunere la lumina directă și difuză). În această direcție, Donald (1985) consemnează o alungire a frunzelor și o scădere a grosimii limbului foliar, corelate cu descreșterea graduală a intensității luminoase (tabelul 1. 2.), (Donald și Joseph, 1987).

În pădurile de foioase din regiunile arealului natural, Asimina triloba, pornește în vegetație cu cca. o săptămână înaintea înfrunzirii celorlalte exemplare foioase care alcătuiesc vegetația arboricolă a pădurilor.

Tabelul 1.2./Table 1.2.

Caracteristicile frunzelor de Asimina triloba situate la baza și la vârful ramurilor secundare

Characteristics of Asimina triloba leaves situated at the base and at the end of secondary branches

Sursa/Source: Donald și Joseph, 1987

Odată cu formarea frunzișului la Asimina triloba, durata și intensitatea luminii naturale directe scade. În consecință, frunzele aflate în vârful ramurilor, sunt expuse la lumina directă de intensitate mai mare cu 15%, față de cele situate la baza ramurilor.

O situație similară în ceea ce privește creșterea foliară corelată cu intensitatea luminoasă, s-a constatat în pădurile de foioase din zonele temperate care adăpostesc specia de referință (Vezina și Boulter, 1966; Hutchison și Matt, 1977; Floyd, Burley și Noble, 1978; citat de Baldocchi et al., 1984).

La noi în țară, s-a observat că frunzele de Asimina triloba sunt mari (20-30 cm lungime), au forme obovate și acuminate. Asemeni regiunilor de origine, suprafața foliară este lucioasă și de nuanță mai închisă pe partea superioară (fig.1.15.,1.16.).

Ca specie ornamentală, frunzele sunt pendente pe arbore, iar toamna au un aspect plăcut ochiului datorită dimensiunii, modului în care sunt dispuse și coloritului în amestec verde-galben-maro (Mănescu, 2001).

I. 2. 5. Floarea

Mugurii floriferi sunt pubescenți și se formează pe lemnul matur de anul precedent. Florile de Asimina triloba, se formează solitar, pe ramurile care fructifică, în poziție pendentă, prezintă pedunculi florali lungi de 4 cm, pubescenți (Cepoiu, Roșu, Dănăilă, Păun, 2003).

Formarea lor are loc la începutul primăverii, în martie-aprilie înaintea formării frunzelor. În stadiu timpuriu imatur, acestea au culoarea verde, și nu sunt parfumate (Goodrich, Zjhra, Ley, Raguso, 2006).

S-a determinat că momentul fenologic de apariție a florilor de Asimina triloba este influențată de proveniența materialului săditor.

Astfel, s-a constat că plantele de Asimina triloba provenite din sămânță formează primele flori din al șaptelea an de vegetație. Fructele se formează abia în anul următor primei înfloriri, moment în care Asimina triloba ajunge în jur de 1,8 m înălțime (Pomper et al., 2003).

De asemenea, s-a observat că arborii de Asimina triloba altoiți, formează primele flori începând cu al treilea an de vegetație (Bratsch et al., 2003; Merwin et al., 2003; Pomper te al., 2003).

Florile mature de Asimina triloba mature, sunt relativ mari (au diametrul cuprins între 2- 4 cm până la 5 cm) și de culoare roșie-maronie sau purpuriu închis. Corola este dublă (fig. 1.19.), alcătuită dintr-un rând exterior format din 3 petale de culoare purpuriu-închis și unul interior compus din 3 petale mai scurte, lobate, care au glande nectarifere la bază. Androceul este globulos, iar gineceul conține 3-9 carpele. De la fiecare carpelă se poate dezvolta un fruct, rezultând, în final, mănunchiuri de fructe cum se întâlnesc și la banane. Acestea sunt dispuse radial și în același plan. Florile sunt protogine, iar stigmatele devin receptive cu aproape 24 de ore înainte ca polenul să fie eliberat de anterele din jur, care sunt purtate de filamente scurte și cărnoase.

În primul stadiu al antezei denumit convențional stadiul femel, cele 3 petale interioare sunt orientate erect. Acestea se află în strânsă proximitate cu staminele, astfel că insectele polenizatoare nu pot ajunge la nectarul de la baza petalelor fără să atingă stigmatele, care se află deja în faza receptivă. În al doilea stadiu, numit mascul, stigmatele se usucă, iar petalele interioare se îndepărtează de staminele ale căror antere au polenul matur. Astfel că, insectele îl pot transporta pe stigmatul altor flori, aflate în primul stadiu al antezei, realizând polenizarea încrucișată. Întreaga morfologie a florii este adaptată să prevină autopolenizarea (Cepoiu, Roșu, Dănăilă, Păun, 2003).

Asimina triloba este recomandată să fie amplasată în grădinile vizitate de insecte, Asimina triloba atrage cu preponderență fluturele Eurytides Marcellus (fig. 1.20.), pentru larvele căruia Asimina triloba este planta gazdă (Damman, 1986).

Primii polenizatori naturali ale florilor de Asimina triloba au fost insectele, muștele Drosophila (Faegri și Pijl, 1971) și fluturii (lepidopterele) Eurytides marcellus (Robertson 1928; Willson și Schemske, 1980; citat de Goodrich și colab., 2006).

În mod curent, polenizarea se realizează cu ajutorul insectelor din familia Muscidae și Sarcophagidae fiind atrași de mirosul fetid, de carne în descompunere al florilor. Un artificiu de a le atrage în preajma florilor, este acela de a depune 20-30 g de carne alterată la baza arborelui de Asimina triloba. Conform studiilor experimentale efectuate în plantații consacrate, fructificarea este sporită doar prin polenizarea artificială (Peterson, 1991).

Cercetătorul Kral (1960), remarca pentru prima dată și mai apoi Wilson și Schemske (1980) că în preajma plantei de Asimina triloba, nu au fost observate albinele în momentul înfloririi.

Formula florală la Asimina triloba este * K3C3+3A∞G12-9-7-3-. Gineceul este apocarp, prezentând carpele libere cu câte 1-2 ovule, din care formează una sau mai multe semințe (Lampton, 1957 și Bailey, 1960, citat de Crabtree, 2004). Ca adaptare la polenizarea încrucișată, gineceul florii se maturizează înaintea staminelor.

În urma cercetărilor întreprinse pe plantația de Asimina triloba din Maryland (S.U.A.), în perioada 1981-1990, s-au formulat următoarele rezultate:

la arborii din regiune, florile de Asimina triloba, apar grupate câte trei sau mai multe pe o ramificație, având 1,5-3 cm diametru;

fructifică , 25% din florile polenizate natural;

Asimina triloba, este rezistentă la dăunătorul Talponia plummeriana (Peterson, 2003).

Creșterea și dezvoltarea florilor de Asimina triloba din Statul Illinois (Wood, 1989), prezintă variații în mărime de la un an la altul. Acest fapt se datorează pe de o parte răspândirii geografice și condițiilor climatice variate, iar pe de altă parte datorită maturității plantelor de Asimina triloba. Având în vedere acest ultim criteriu, s-a constatat că Asimina triloba, înflorește anu

al pe arborii maturi iar diametrul trunchiului acestora este cuprins de 1,8 – 4,1 cm.

Pe un eșantion de 18 flori, s-a testat durata înfloririi. În zona de origine (America de Nord) la Asimina triloba, procesul de înflorire începe cu faza de butonizare.

Aceasta se continuă cu înflorirea propriu-zisă și se termină cu formarea stigmatului. Acest interval durează între 5-19 zile, iar înflorirea în masă se produce la 15-16 de la formarea florilor.

De asemenea, s-a observat că stigmatul florii capătă un aspect lucios după 5-10 zile de la formarea florii și se menține timp de 4-6 zile, apoi devine de culoare maro (Willson și Schemske, 1980).

I. 2. 6. Fructul

Fructele de Asimina triloba ating cele mai mari dimensiuni dintre fructele tuturor plantelor ale căror zonă de origine se află în America de Nord (Darrow, 1975 și Layne, 1996).

Acestea sunt oblong-cilindrice, au lungimea de 15-20 cm și lățimea de 3-10 cm. Fructele sunt dispunse asimetric pe ramuri și prezintă forme diferite (unele sunt globuloase, altele alungite sau arcuite). Până la maturitate fructele (bace) de Asimina triloba își schimbă treptat forma de la globuloasă, alungită și arcuită până la reniformă, manifestând predominant și o asimetrie [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Greutatea medie ale fructelor de Asimina triloba este cuprinsă între 200 și 400 g însă, poate atinge și greutatea de 1 kg (Dirr, 1990).

Textura și aroma fructelor de Asimina triloba se aseamănă cu cel de: banană (Musa X paradisiaca L.), mango (Magnigifera indica L.) și ananas [Ananas comosus (L.) Merr] (McGrath și Karahadian, 1994; citat de Duffrin și Pomper, 2006). Fructele mature își schimbă culoarea din verde în maro-închis, iar pulpa de culoare alb-crem devine galben-portocaliu.

Coaja fructelor este netedă, subțire și de culoare verde deschis, iar după coacerea deplină acesta capătă nuanțe de verde-galben. La formele sălbatice, culoarea pulpei fructelor mature de Asimina triloba este de alb-verzuie (cu gust și calitate slabă). La soiurile selecționate și cultivate pulpa fructului este de nuanță galben-portocaliu (cu gust și calitate extrem de bună). Pulpa fructelor de Asimina triloba înmagazinează semințele care sunt dispuse pe două rânduri paralele. Ele sunt mari (2-3 cm lungime și cca. 0,5 g greutate), turtite și bogate în endosperm și alcaloizi. Într-un fruct se formează între 8 și 12 semințe (Zimmerman, 1941; citat de Pomper, Crabtree, Layne, Peterson, Masabni, Dwight, 2008).

Perioada decorativă și de maturare a fructelor de Asimina triloba, diferă de la o regiune geografică la alta. În Statul Kentucky, perioada de coacere a fructelor de Asimina triloba este în mijlocul verii, însă aceasta se menține până la apariția primului îngheț. Astfel, durata de păstrare al fructelor pe arbore, contribuie la prelungirea perioadei decorative la Asimina triloba, până toamna târziu (Zimmerman, 1941; citat de Pomper, Crabtree, Layne, Peterson, Masabni, Dwight, 2008).

În Statul Illinois, procentul de fructificare este scăzut (15%), respectiv se formează 43 de fructe/arbore, la un număr de 286 de flori/arbore. De asemenea, tot în Statul Illinois, (Willson și Schemske, 1980) constată, prezența a 500 de flori/arbore cu un procent de fructificare cuprins între 0,01% și 1,38%.

În câmpul experimental Wye, (Maryland) în intervalul anilor 1986-1988, pe un eșantion de 130 de arbori maturi de 6 ani de Asimina triloba, s-au înregistrat observații pe durata procesului de fructificare și s-au constatat următoarele:

numărul mediu de fructe/arbore este 13;

numărul maxim de fructe/arbore este 70;

numărul minim de fructe/arbore este 3;

masa fructelor variază de la maxima de 235,6 g, până la minima înregistrată

32,1 g, masa medie fiind 82,4 g;

numărul semințelor în fruct este variabil (2-12 bucăți);

greutatea semințelor oscilează de la 0,25 g până la 1,44 g cu o medie de 0,87 g (Peterson et al., 1982; citat de Crabtree, 2004; Peterson, 1991).

De remarcat este faptul că, în absența insectelor polenizatoare, autorii Willson și Schemske (1980), constată un procent scăzut de fructificare (< 1%). Acest lucru denotă importanța polenizării încrucișate în productivitatea plantelor de Asimina triloba (Goodrich, Zjhra, Ley, Raguso, 2006).

Privit din perspectiva economică, autorul Peterson et al. (1982) citat de Crabtree, 2004 a determinat cantitatea de macro și micro elemente conținute în fructul de Asimina triloba. Acesta a conclus că fructele au o valoare nutrițională ridicată în comparație cu al celorlalte fructe de climat temperat (mallus sp. și prunus persica), (tabelul 1.3.).

În România, fructificarea la Asimina triloba este condiționată de polenizarea încrucișată. Cu toate acestea, dintr-o floare doar 1 până la 4 fructe (foarte rar câte 5-7) ajung la maturitate în a doua jumătate a lunii august.

Tabelul 1.3./Table 1.3.

Rezultate ale analizelor chimice la unele fructe

Results of chemical analyses upon fruits

Sursa/Source: Peterson R. N. et al., (1982) citat de Crabtree, 2004

De asemenea, s-a constatat că majoritatea fructelor ajung la maturitate la începutul lunii octombrie (Cepoiu, Roșu, Dănăilă, Păun, 2003).

I. 2 .7. Sămânța

În prezent, există destul de puține studii publicate în revistele de specialitate referitoare la morfologia și anatomia semințelor de Asimina triloba cât și despre evoluția puieților (Mohana, 1982; Finneseth, Layne și Geneve, 1998). Cu toate acestea, descrieri despre însușirile morfologice ale semințelor de Asimina triloba se regăsesc în diverse lucrări de specialitate, semnate de mai mulți autori.

Robert et al. (2003) afirmă că, semințele de Asimina triloba, au dimensiuni cuprinse între 2,8 ± 0,1cm lungime și 1,5 ± 0,1 cm lățime.

Autorii Corner, (1948); Periasamy și Swamy, (1961); Hayat, (1963); Hayat și Canright, (1968); De Vogel, (1980); Mohana, (1982) citat de Finneseth, Desmond, Geneve, 1998, în urma cercetărilor întreprinse, au constatat că semințele de Asimina triloba pot avea până la cca. 3 cm lungime cu abateri de 0,1 ± 0,5 cm și cca. 1,5 cm lățime cu abateri de 0,2 ± 0,4 cm. Sămânța are suprafața netedă și prezintă forme variate: spatulată, oblong, alungită și rotunjită, iar tegumentul este de culoare maro-închis.

Finneseth, Desmond și Geneve (1998), afirmă că funcția primară a cotiledoanelor este de absorbție a substanțelor nutritive. Endospermul le transformă pentru a putea fi absorbite de semințele care se află în proces de dezvoltare și ocupă cea mai mare pondere a seminței de Asimina triloba (fig. 1.26.).

Acest element este caracteristic tuturor speciilor familiei Annonaceae (Hayat, 1963 și Rizzini, 1973; citat Robert, 2003). Embrionul este situat în partea terminală a seminței și se deosebește de cotiledoane și radicele deoarece este mic (1mm lungine) (Finneseth Desmond și Geneve, 1998). În România, asemeni zonei de origine, rezultatele observațiilor fenologice, asupra rodirii și maturării fructelor, pun în evidență faptul că, intervalul de fructificare și maturare a semințelor, variază în limite considerabile, de 1-3 luni (tabelul 1.4.).

Particularitățile și diferențele climatice înregistrate în sudul României și în America de Nord, imprimă diferențe fenologice în ceea ce privește coacerea fructelor și obținerea semințelor de Asimina triloba.

Tabelul 1.4./Table 1.4.

Descrierea coordonatelor geografice în zona înființării plantaților de Asimina triloba

Description of geographic coordinates in the Asimina triloba planting zone

Sursa/Source: Ariton (Dănăilă-Guidea), 2005

În tabelul 1.5. sunt prezentate caracteristicile semințelor obținute în stațiuni experimentale aferente regiunilor din România.

Tabelul 1.5./Table 1.5.

Caracteristici morfologice ale semințelor de Asimina triloba în România

Morphological characteristics of Asimina triloba seeds in Romania

Sursa/Source: Ariton (Dănăilă-Guidea), 2005

Analizând datele obținute, s-au observat diferențe ale valorilor înregistrate pentru semințele de Asimina triloba, ca urmare a faptului că exemplarele de la care s-au recoltat fructele aveau vârste și zone de cultură diferite. Astfel că, semințele au fost extrase din fructele provenite de la exemplarul din Hunedoara, care s-a aflat în anul I de rodire (7 ani).

Arborii de Asimina triloba din București (Grădina Botanică „Dimitrie Brândză”, „Catedra de Pomicultură” din cadrul Facultății de Horticultură U.S.A.M.V.) au avut vârste cuprinse între 25 și 30 de ani. S-a constatat că la fruntele recoltate de la aceste exemplare, s-au obținut semințele cu greutatea cea mai ridicată (0,8g) (Dănăilă și Georgescu, 2004).

În concluzie, se poate afirma că din punct de vedere al aspectelor morfologice, la exemplarele de Asimina triloba din populația locală existentă în România (Grădina Botanică „Dimitrie Brândză”, „Catedra de Pomicultură” din cadrul Facultății de Horticultură U.S.A.M.V. București, grădinile particulare din județul Hunedoara), lungimea medie a semințelor recoltate a fost de 1,6 cm, lățimea medie a fost de 1,2 cm, iar greutatea medie a fost de 0,7 g.

De asemenea, s-a constatat că în funcție de caracterele morfometrice analizate, semințele provenite din sud-vestul țării, au forma rotund-globuloasă până la rotund-aplatizate și doar ca excepție oblong-aplatizate.

I. 3. FACTORII DE MEDIU ȘI ROLUL LOR ÎN CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA PLANTEI

I. 3. 1. Factorii climatici

În ultimii ani, toți mai mulți cercetători au efectuat observații fenologice pentru stabilirea condițiilor climatice optime creșterii și dezvoltării la Asimina triloba. Însă, meritul principal pentru rezultatele obținute în acest sens, revin cercetătorului Robert Kral (Dănăilă et al., 2001).

Observațiile lui Kral (1960), au contribuit la obținerea unui bogat material privind cetințele plantei Asimina triloba față de factorii climatici (Dănăilă et al., 2001).

Asimina triloba preferă climatul cald cu ierni moderate și umede, iar în timpul sezonului rece, parcurge o perioadă scurtă de repaus vegetativ (3 luni) [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

I.3.1.1. Temperatura

Asimina triloba este o plantă rustică care crește și se dezvoltă în regiunile cu climat temperat și preferă iernile blânde (-260C – 90C) (Snake, Jones, 2006).

De asemenea, s-a constatat că Asimina triloba prezintă o sensibilitate crescută la verile calde și secetoase, cu temperaturi de peste 350C (Kral, 1960).

În ceea ce privește rezistența plantei la temperaturile extreme, se poate afirma că în Nordul Indiei, Asimina triloba poate tolera temperaturi de câteva grade sub limita de îngheț.

De asemenea, s-a constatat că temperaturile de peste 400C, produc abscizia pronunțată a florilor [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Cercetătorii George și Nissen (1987), menționează că temperatura ridicată la nivelul rădăcinilor determină o sporire a creșterilor vegetative, a producției de flori și a substanței uscate din frunze și rădăcini la speciile din familia Annonaceae.

În condiții de mediu controlat (320C în timpul zilei și 270C în timpul nopții) s-a obținut o creștere vegetativă puternică în detrimentul producției de muguri floriferi (George și Nissen, 1987).

Fiind o specie cultivată în zonele temperat-continentale, pentru America de Nord se recomandă cultivarea începând din zona 5 (cu temperaturi iarna de până la -26oC), până la zona 8 (cu temperaturi de -9oC) [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Pentru evaluarea exigențelor termice ale plantei de Asimina triloba asupra creșterii acesteia, s-au efectuat măsurători în câmpuri experimentale înființate în trei regiuni geografice diferite (tabelul 1.6.).

Tabelul 1.6./Table 1.6.

Condițiile climatice din diferite câmpuri experimentale

Climate conditions in various experimental fields

Sursa/Source: Lagranje și Tramer, (1985).

S-a constatat că Asimina triloba se dezvoltă bine atât la temperaturi medii (IV-X) mai scăzute (16,3oC), cât și la cele ridicate (19,7oC).

Observațiile lui Ariton (Dănăilă) Silvana M., (2005) au condus la concluzia că în perioada de repaus, plantele de Asimina triloba rezistă foarte bine și la temperaturi de -30oC.

Formarea florilor și fructelor la Asimina triloba, este influențată direct de temperatură. Astfel, cele mai multe flori formate pe arbore (80 buc), s-au înregistrat în zona cu temperatura medie (IV-X) cea mai mică (16,3oC). Temperatura medie (IV-X) de 19,7oC, favorizează formarea celor mai multe fructe/arbore (113 buc).

În vederea atingerii parametrilor decorativi, la Asimina triloba sunt necesare 150-160 de zile de vegetație intensă, cu temperaturi cuprinse între minimum 10oC și maximum de 30oC [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

De asemenea, Asimina triloba necesită o perioadă de minimum 400 ore temperaturi scăzute și o perioadă de 160 de zile fără îngheț (Peterson, 1991).

I.3.1.2. Umiditatea

În zona de origine, Asimina triloba crește în păduri și pe aleile râurilor, unde există umiditate crescută în aer și sol (Sargent, 1890; citat de Layne, 1996).

Observațiile efectuate de Peterson (1991) și Zimmerman (1941) citat de Pomper, Crabtree, Layne, Peterson, Masabni, Dwight, 2008 , au conclus că Asimina triloba are preferințe diferite, de la o regiune geogragică la alta, față de umiditatea atmosferică. Cele mai bune creșteri s-au obținut în zonele cu umiditate atmosferică de 62,24% (Princeton), 73% (Frankfort) și 80,85% (New York).

Conform studiilor elaborate de George și Nissen (1987), rezultă că în condițiile subtropicale umede, creșterea și dezvoltarea la Asimina triloba, se realizează mai bine și sunt necesare 800 mm de precipitații anuale, distribuite în special în perioada primăverii și a verii (Peterson, 1991).

Alte studii efectuate, au stabilit că stresul plantei de Asimina triloba, se datorarează umidității ridicate a solului, a apei stătute la nivel radicular și datorită terenului neafânat. Peterson (1991) a conclus că stresul plantei a avut repercursiuni negative asupra creșterii fructelor la Asimina triloba.

I.3.1.3. Lumina

Creșterea și dezvoltarea la Asimina triloba, este influențată de intensitatea și calitatea luminii naturale și de durata iluminării în cursul zilei (Mănescu, 2001).

În urma monitorizării plantelor de Asimina triloba față de cerințele luminii directe, s-a constatat că preferințele acesteia, față de regimul de lumină variază.

În acest sens, pe de o parte, plantele tinere, de 1-2 ani nu se dezvoltă la lumina solară directă, din verile secetoase, prin urmare, umbrirea plantelor de Asimina triloba este obligatorie în primul an de la înființarea plantației în câmp (Anderson și Schwegman, 1991; citat de Sulivan, 1993).

Pe de altă parte, s-a observat că plantele de Asimina triloba mai înalte de 45 cm la înființarea plantației, nu necesită protecție solară în timpul verii (Anderson și Schwegman, 1991; citat de Sulivan, 1993).

De asemenea, s-a constatat că pentru creșteri viguroase, la Asimina triloba sunt necesare 1450 de ore de iluminare [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

I. 3. 2. Factorii edafici

Din cele mai vechi timpuri, interacțiunea dintre tipurile de soluri și vegetație, a ridicat multiple întrebări și a dus la mai multe interpretări ale ecologilor.

Odată cu retragerea glaciarilor, regiunea de șes din Statul Illinois, au îndeplinit condiții adecvate pentru creșterea și dezvoltarea plantei de Asimina triloba (Geis și Boggess, 1970).

I.3.2.1. Rolul însușirilor fizice ale solului în creșterea plantelor

În ceea ce privește textura solului la Asimina triloba, se poate afirma că aceasta se adaptează la majoritatea tipurilor de soluri. Preferă însă solurile fertile, bogate în substanțe organice și cu textură luto-nisipoasă și argiloasă (Geis și Boggess, 1970). De asemenea, tolerează calcarul din sol depășind din acest punct de vedere piersicul (Prunus persica) (Bellini și Montanari, 2000; citat de Pomper și colab., 1992a).

Studiile pedologice efectuate în regiuni de cultură a plantei Asimina triloba, au furnizat date despre textura solurilor. În prima regiune analizată (Tennesse) s-au întâlnit soluri cu texturi diferite: nisiopasă (20% nisip), luto-argiloasă (63% praf și luto-nisipoasă (17%argilă). În a doua regiune analizată (Toledo) textura solului a fost nisipo-lutoasă (69% nisip, 21% praf și 10% argilă). Textura solului a fost lutoasă (8% nisip, 74% praf și 29% argilă) în regiunea Cincinnati. Având aceste rezultate, se poate afirma că Asimina triloba are preferință pentru textura nisipo-lutoasă și luto-argiloasă a solului (Lagranje și Tramer, 1985; citat de Crabtree, 2004).

Asigurarea unui bun drenaj și sol afânat este esențial la Asimina triloba, deoarece nu agrează terenurile compacte, crește și se dezvoltă bine pe solurile cu structură poroasă sau grăunțoasă (Lagranje și Tramer, 1985; citat de Crabtree, 2004).

Regiunea central-estică al Statului Illinois este zona care îndeplinește condițiile pedologice optime creșterii și dezvoltării la Asimina triloba. Orizonturile de soluri existente în această regiune, s-au dezvoltat pe substrat loesseoid și pe fundament de aluviuni glaciare (Frye,William și Black, 1965; citat de Geis și Boggess, 1970).

Asimina triloba are preferințe pentru solurile umede, cu conținut ridicat de apă, însă nu suportă stagnarea apei la rădăcini. Această constatare argumentează alegerea zonei mlăștinoase de pe malul râului Mississippi pentru înființarea primelor culturi de Asimina triloba (Lagranje și Tramer, 1985; Bonney, 2002, Sargent, 1890; citat de Layne, 1996).

Solurile de tip Brun, Podzolic și Humic gleic, reprezintă substratul pedologic al arboretelor spontane de Asimina triloba din regiunea central-estică al Statului Illinois. Asimina triloba are port arbustiv pe toate cele trei forme de soluri existente în această regiune. S-a constatat că ritmul de creștere la Asimina triloba, este mai mic pe solul Humic gleic față de solurile Brun și Podzolic (Wascheret et al., 1960; citat de Geis și Boggess, 1970).

În concluzie, se poate afirma că tipul de sol condiționează atât portul plantei, cât și ritmul de creștere ale acestora.

I.3.2.2. Rolul însușirilor chimice ale solului în creșterea plantelor

Fiind o plantă rustică, Asimina triloba se adaptează la diferite tipuri de soluri. Planta Asimina triloba preferă solurile cu pH neutru sau slab acide cu valori cuprinse între 5,5-7, dar se adaptează pe solurile slab alcaline sau chiar alcaline. Forma arbustivă la Asimina triloba se întânlnește pe solurile brune, care au un conținut ridicat de materie organică (Lagranje și Tramer, 1985; citat de Crabtree, 2004).

În pădurile din sudul S.U.A., Asimina triloba este foarte des întânlită. În această regiune Asimina triloba crește și se dezvoltă ca specie arboricolă. Rezultatele pedologice ale solurilor din aceste păduri au oferit bogate informații despre însușirile chimice ale solului (tabelul 1.7.).

Tabelul 1.7./Table 1.7.

Determinările însușirilor chimice ale probelor de sol

Determination of chemical characteristics in soil samples

Sursa/Source: Grell, Shelton și Heitzman, 2005.

CAPITOLUL II

STADIUL CUNOAȘTERII PRIVIND ASPECTELE TEHNOLOGICE ÎN CULTURA PLANTEI ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

II. 1. POSIBILITĂȚI DE ÎNMULȚIRE ALE PLANTEI

De-a lungul timpului, înmulțirea generativă și vegetativă au fost și au rămas metodele predominante de reproducere la majoritatea plantelor aflate atât în mediul natural, cât și în cel artificial (Hartmann și colab., 1997).

II. 1. 1. Înmulțirea sexuată

Chiar dacă germinarea este câteodată lentă din cauza repausului prelungit („hibernării embrionale”) a semințelor, Asimina triloba se înmulțește cel mai frecvent prin semințe.

Înmulțirea sexuată reprezintă metoda prin care pepinierele produc puieți pentru valorificarea ornamentală a plantei și pentru obținerea de portaltoi [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

La ora actuală, literatura de specialitate cunoaște două metode de înmulțire sexuată la Asimina triloba. Acestea sunt: metoda de stratificare și metoda însămânțării directe (Jim, 1996).

Prima metodă de înmulțire, cea de stratificare, implică păstrarea semințelor la temperatura de 5oC timp de 100 de zile. Cea de a doua metodă de înmulțire prin semințe, se face prin însămânțare directă la temperatura de 32oC (Jim, 1996).

Pe de o parte, avantajele înmulțirii plantelor de Asimina triloba prin semințe, includ o mare diversitate genetică. Pe de altă parte, dezavantajele înmulțirii prin metoda generativă, este că semințele necesită tratamente speciale cum ar fi scarificarea și refrigerarea (Crabtree, 2004).

II. 1. 2. Înmulțirea vegetativă

Procesul de înmulțire vegetativă la plante, a fost studiat de oameni din cele mai vechi timpuri. Metoda altoirii a fost experimentată în urmă cu 2000 de ani în Grecia antică (Webster, 1995).

Asimina triloba se înmulțește frecvent pe cale vegetativă utilizându-se câteva metode de altoire și butășire. Metodele de altoire folosite în prezent sunt: cu mugure detașat, în ochi dormind, în ochi crescând, altoire cu ramură detașată și în despicătură pentru altoirile din coroană în perioada martie-aprilie [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

II.1.2.1. Înmulțirea prin altoire

Metoda de înmulțire prin altoire, se practică pe puieți portaltoi în vârstă de 2 și 3 ani [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Cele mai bune metode de altoire sunt în copulația perfecționată, altoirea sub scoarță, și altoirea în placaj cu ferăstruică (Stănică și Cepoiu, 2003; Stănică și colab., 2004).

În urma cercetărilor efectuate se poate afirma că toate soiurile de Asimina triloba nemodificate genetic au o afinitate bună la altoire. În pepinierele din Italia, cel mai des se utilizează altoirea în copulație perfecționată. Alipirea și contopirea altoiului și portaltoiului se execută cu maximă atenție, astfel încât punctul de altoire este invizibil la câțiva ani de la execuție (fig. 2.1.) (Bellini și Montanari, 1992 a).

S-au obținut rezultate bune și în cazul altoirii „în ochi crescând”, însă această metodă nu atinge performanțele altoirii „în copulație perfecționată” (Bellini și Montanari, 1992 a).

În cazul re-altoirilor și supra-altoirilor plantelor adulte, în afară de altoirea „în copulație perfecționată” (cu ramuri), au fost practicate cu rezultate bune și în faze mai avansate de vegetație, altoirea în coroană prin tehnica altoirii „în placaj cu mugure” [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Bellini și Montanari (1992 a), au constatat că altoirea în ochi dormind de tip „T” ca metodă de altoire aplicată la puieții de Asimina triloba nu a dat rezultate deosebite.

Sursa/Source: Ariton (Dănăilă-Guidea), 2005.

II. 1. 2. 2. Înmulțirea vegetativă prin alte metode decât altoirea

Înmulțirea la Asimina triloba prin fragmente de rădăcini poate fi o metodă alternativă de multiplicare în producerea de material săditor. De reținut este faptul că lăstarii adventivi formați din rădăcini pot fi utilizați în cultura „in vitro” (Hackett, 1985).

Cercetări privind metodele de înmulțire (fragmente de rădăcină) la Asimina triloba, au fost efectuate și de Cynthia H. Finneseth (1997). Rezultatele studiilor întreprinse de aceasta au condus la următoarele concluzii:

pe fragmente de rădăcină cu diametrul > 5 mm, nu se formează niciun lăstar;

56% din fragmentele de rădăcină cu diametrul < 5 mm, au produs unul sau mai mulți lăstari;

la 12 săptămâni de la plantarea fragmentelor de rădăcină cu diametrul < 5 mm,

s-au format 2,5 muguri/fragment de rădăcină;

s-au produs 1,1 lăstari alungiți/fragment de rădăcină cu diametrul < 5 mm la 16 săptămâni de la plantarea acestora (Geneve și colab., 2003).

Folosirea butașilor de rădăcină, a butașilor de lăstari lignificați sau nelignificați precum și tehnicile de culturi de țesuturi au avut slabe sau nesemnificative succese. Tehnica butășirii cu ramuri lignificate de Asimina triloba nu a fost niciodată încercată. Această metodă necesită cercetări ulterioare de evaluare a potențialului de propagare a plantei [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

La Asimina triloba se aplică înmulțirea clonală deoarece scurtează perioada necesară până la înflorire și fructificare (Hartmann et al.,1997).

Hickman (1985) a subliniat faptul că există un singur procedeu experimental care stă la baza înmulțirii prin butași. Această metodă necesită parcurgerea unor etape de pregătire a butașului. Acestea sunt:

păstrarea ultimelor trei frunze în vârful butașilor;

reducerea suprafeței foliare la jumătate;

introducerea butașilor în soluții hormonale pentru a stimula procesul de rizogeneză;

așezarea butașilor într-un substrat compus din nisip și turbă (1:1);

menținerea substratului la temperatura de 27oC;

luminarea artificială a substratului, timp de 14 ore/zi.

Pentru înmulțirea prin butași, s-au folosit lăstari semilignificați. Aceștia au fost păstrați în spații cu umiditate atmosferică ridicată. Lungimea lăstarilor a fost cuprinsă între 15 și 20 cm și au fost recoltați în luna august.

II. 2. ASPECTE TEHNOLOGICE PRIVIND PRODUCEREA PUIEȚILOR DE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

II. 2. 1. Pregătirea semințelor și a solului în vederea semănatului

La înmulțirea sexuată, semințele de Asimina triloba se recoltează imediat ce pulpa fructului devine moale. Se recomandă sterilizarea semințelor în soluție de hipoclorit 10% și 20% de Na. Durata de păstrare a semințelor în soluție este de 1-2 minute urmată apoi de clătirea cu apă distilată. Acest proces are ca scop reducerea fungilor și riscului de contaminare cu bacterii în perioada de stratificare a semințelor în vederea pregătirii acestora pentru însămânțare (Layne, 1996).

Prin metoda de stratificare, semințele, după spălare se depozitează în pungi de polietilenă perforate. Substratul de depozitare este format din mușchi Sphagnum umed (U.S. Department of Agriculture, 1948).

În ceea ce privește substratul de stratificare format din mușchi Sphagnum, s-a constatat că acesta poate fi înlocuit de copolimeri polari-poliacrilamidă. Aceștia oferă condiții optime de păstrare a semințelor de Asimina triloba (U.S. Department of Agriculture, 1948).

Recomandările privind stratificarea semințelor de Asimina triloba, indică faptul că substratul format din mușchi Sphagnum, trebuie menținut umed pentru a preveni deshidratarea semințelor. În aceste condiții, semințele de Asimina triloba pot fi stocate până la doi ani, perioadă în care se păstrează viabilitatea lor (Jones et al., 1998).

Odată cu încheierea procesului de stratificare, semințele de Asimina triloba se așează într-un substrat compus din nisip umed, turbă și mușchi Sphagnum (1:1:1). Substratul de însămânțare se păstrează la temperaturi specifice pentru a facilita germinarea (20-25oC) (Kumar, Larsen și Schekel, 2009).

II. 2. 2. Semănatul: locul, momentul, tehnici de semănat

S-a constatat că în condițiile de păstrare la temperatura de frigider (până la 5ºC), semințele de Asimina triloba au viabilitate mai mulți ani.

De asemenea, cercetările întreprinse au demonstrat faptul că metoda de stratificare, nu reprezintă o modalitate de a înlătura sursa bolilor și contaminarea microbiană a semințelor [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Observațiile lui Ariton (Dănăilă) Silvana M., 2005 au condus la concluzia că la semințele supuse stratificării, perioada de răsărire a semințelor este mai scurtă. Numărul de semințe germinate este mai mare față de cele obținute prin metoda însămânțării directe. Trebuie de precizat faptul că la Asimina triloba creșterea puieților este mai lentă în primii doi ani de vegetație.

Finneseth și colab., (1998) au constatat că în condițiile în care semințele de Asimina triloba sunt menținute într-un mediu cu umiditate de 25%, procentul de germinare este mai mic de 50%. În schimb, dacă se aplică metoda de stratificare și scarificare a semințelor, procesul de germinare crește la 84-90%. Pentru o mai bună absorbție a apei, scarificarea semințelor de Asimina triloba se face înainte de stratificare (Pomper et al., 2000).

Conform ghidului pentru înființarea culturii de Asimina triloba publicat de Universitatea de Stat din Kentucky (S.U.A., 1998), semințele trebuie semănate la 2,5 cm adâncime în substratul de însămânțare. Solul trebuie să fie bine drenat, cu pH cuprins între 5,5-7, la o temperatură optimă a aerului de 24-29°C. Pentru semănat se recomandă folosirea de recipiente de cultură înalte de 35-45 cm și cu diametrul de 25 cm pentru a crea un mediu propriu dezvoltării rădăcinilor.

Finneseth, (1997) a obținut un procent foarte scăzut de germinare (12%) la semințele de Asimina triloba stratificate timp de 8 săptămâni.

În urma cercetărilor întreprinse de Finneseth, (1997), s-a constatat că semințele de Asimina triloba își pierd viabilitatea (>50%) în condițile deshidratării (25-37% umiditate). Pierderea totală a viabilității semințelor se produce când procentul umidității semințelor ajunge la 5-15%. Necesitatea luminii nu s-a demonstrat a fi utilă în procesul de germinare a semințelor.

Studiile efectuate de Pomper, Jones și Barnes La Teasa, (2000 a) au demonstrat că rata cea mai mare de germinare a semințelor (70%) s-a obținut în urma stratificării și păstrării acestora la temperatura de 20oC.

Pentru menținerea pe o perioadă îndelungată a viabilitații semințelor neâncolțite, experimentatorii recomandă stratificarea urmată de păstrarea la 5oC ca fiind cea mai potrivită. Temperaturile de -15oC și -70oC s-au dovedit letale pe durata păstrării semințelor de Asimina triloba [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Capacitatea de germinare a semințelor de Asimina triloba este îmbunătățită prin menținerea substratului de însămânțare la temperaturi de 27-30°C (Callaway, 1993; Evert și Payne, 1991; Peterson, 1991).

Cercetările întreprinse de Bellini și Montanari (1992 a) demonstrează că se poate controla perioada de germinare a semințelor. Pentru aceasta, semințele se stratifică la rece timp de 90-120 zile la o temperatură de 2-3°C. Semințele se transferă într-o seră rece în luna februarie, iar germinarea va avea loc în următoarele patru luni (luna iunie). În zona agricolă Faentino din Italia, procentul de germinare în sera rece este de circa 80% respectând acest protocol [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005]. Patul de însămânțare trebuie să aibă o grosime de minimum 10 cm pentru a permite rădăcinii-pivot să penetreze substratul și să se dezvolte (fig. 2.2.). Pentru accelerarea procesului de germinare, Dănăilă (2005) recomandă după perioada de stratificare (postmaturare), menținerea semințelor de Asimina triloba în apă caldă timp de 24 ore. Ulterior acestea trebuie semănate în teren la temperatura de 30oC.

Timpul necesar pentru realizarea procesului de răsărire a semințelor de Asimina triloba variază între 45 și 90 de zile în cazul însămânțării directe (Callaway, 1993). Prin aplicarea metodei de stratificare, durata de germinare a semințelor va fi cuprinsă între 18 și 64 de zile (Peterson, 1991).

Au fost inițiate cercetări de către Finneseth și Layne (1998 a) cu privire la etapele de germinare ale semințelor. În urma studiilor anatomice ale semințelor de Asimina triloba, s-a observat că înainte cu 45 de zile de semănat, la nivelul semințelor nu a fost semnalată nicio activitate caracteristică germinației. După intervalul de 50-60 de zile de la apariția primordiilor de rădăcini are loc eliberarea mugurașului de sub învelișul extern al seminței până în ziua 70 simultan cu alungirea hipocotilului și epicotilului.

Citat: Ariton (Dănăilă-Guidea), 2005.

Cercetătorii Finneseth și Layne (1998 a), au identificat 5 etape ale dezvoltării embrionului din  semințele de Asimina triloba. Etapele au fost identificate din momentul apariției mugurașului din sămânță (fig. 2.3.):

dezvoltarea radicelei (la 12 zile de la apariția mugurașului);

dezvoltarea hipocotilului (la 27 zile de la apariția mugurașului);

alungirea epicotilului (la 40 de zile de la apariția mugurașului);

desprinderea viitoarei plantule de învelișul extern (abscizia testei seminței are loc la 50 de zile de la apariția mugurașului);

apariția frunzelor și mugurașului apical (ziua 70).

Experimentele efectuate de cercetătorii străini au demonstrat că însămânțarea în seră, la începutul lunii februarie, determină germinarea semințelor de Asimina triloba la începutul lunii aprilie, cu o creștere a puieților de 25-50 cm în primul an [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Germinarea semințelor de Asimina triloba și creșterea puieților în spații protejate nu manifestă sensibilitate față de lumină. Adâncimea de semănat recomandată la Asimina triloba este de 3 cm într-un substrat bine drenat și umed (Jones, Layne și Kwantes, 1995; Layne și Peters, 1997; Powper, 2003).

Poziționarea plantulelor în sere, se face în zonele luminoase, în sens contrar, apare fenomenul de creștere excesivă a frunzelor de Asimina triloba ca rezultat al procesului de fotooxidare sau fotoinhibiție ai pigmenților fotosintetici (Krause, 1988).

S-a constatat că la semințele semănate în ghivece, primordiile de rădăcini, se formează la temperatura de 25-29oC, cu 9 săptămâni înainte de răsărire. Apariția plantulei poate fi grăbită prin menținerea timp de 10 zile a temperaturii solului din ghiveci la valori de 29-32oC, imediat după germinație Layne și Kwantes, (1995); citat de Finneseth și Layne, 1998a.

Rezultatele studiilor efectuate de Ariton (Dănăilă) Silvana M., (2005), cu privire la semănarea în câmp la Asimina triloba, au conturat unele concluzii. Acestea sunt:

la Asimina triloba, germinarea se produce începând de la jumătatea lunii iulie și durează până la jumătatea lunii august;

puieții obținuți prin această metodă, cresc foarte încet în primul an de vegetație (5-10 cm).

II. 2. 3. Îngrijirea semănăturilor și a plantelor după răsărire

Cercetătorii americani Layne și Pomper (1995), a efectuat numeroase studii cu privire la creșterea și dezvoltarea puieților în sere. Pentru producerea puieților de Asimina triloba în seră, recomandările acestuia sunt următoarele:

temperaturi medii zi-noapte de 27-24ºC;

intensitatea de lumină 1000 μmol × mV1 flucși de fotoni fotosintetici (lumina albă recomandată în sere, mai ales în perioada lunilor de vară);

fotoperioadă de 16 ore (perioadă prelungită prin lămpi de mare presiune cu sodiu);

se aplică fertilizări (20N-20P-20K) de 2 ori pe săptămână în timpul creșterii lăstarilor și solul se menține la 29-32ºC.

Puieții crescuți în ghivece, necesită recipiente cu dimensiuni speciale (5,5 x 5,5 cm la bază și 18 cm înălțime) deoarece dezvoltă rădăcini pivotante. În aceste condiții (fig. 2.4.C), până în primăvară, puieții cresc până la 20 cm înălțime (Bellini și Montanari, 1992 a și 2000).

Câteva recomandări sunt menționate privind obținerea puieților prin semănarea semințelor în ghivece. Astfel că puieții de Asimina triloba vor fi menținuți în ghivece, până când aceștia ajung la înălțimi de 60-90 cm, iar apoi pot fi plantați în câmp (Callaway, 1993).

Observațiile lui Layne și Peters, (1997) au stabilit că dezvoltarea puieților în sere este influențată de umbrirea acestora. În acest sens, s-a demonstrat că umbrirea puieților în procent de 55 % nu influențează biomasa plantelor. Pe de altă parte, dacă umbrirea puieților se realizează în procent de 80-90%, procesul de creștere și dezvoltare a plantelor încetează.

În primul an de la răsărire, puieții de Asimina triloba sunt sensibili la lumina directă a soarelui. În acest context, trebuie să se efectueze umbrirea cu plase speciale destinate acestui scop (fig. 2.4.B). În cazul în care nu se aplică protecție solară în primul an, puieții nu depășesc 15 cm înălțime [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

La semănărea în ghivece este necesară folosirea de săculeți de polietilenă neagră de 20-25 cm adâncime pentru dezvoltarea ulterioară a rădăcinilor, creștera porțiunilor apicale și a celor laterale (fig. 2.4. A-C).

II. 2. 4. Lucrări de pregătire a puieților în vederea formării lor pentru plantare definitivă

În ceea ce privește obținerea rezultatelor favorabile în producerea plantelor de Asimina triloba în ghivece, este recomandată aplicarea de îngrășământ cu eliberare lentă de tipul Osmocote 14-14-14. Cantitatea de îngrășământ necesară pentru administrare este de 2,22 kg/m3. Aceasta se aplică la începutul perioadei de vegetație (aprilie).

Pentru puieții de Asimina triloba cu 2-12 frunze nou formate cultivați în ghivece (5cm x 5cm x 18cm), cercetătorul Layne (1996), recomandă folosirea de soluții fertilizante în concentrație de 250 mg îngrășământ (20:20:20) la litru de apă. După faza de 12 frunze sau mai multe, puieții necesită o transplantare în recipiente mai mari (10cm x 10cm x 25cm) deoarece Asimina triloba dezvoltă o rădăcină pivotantă. Odată cu transplantarea, se va modifica și concentrația fertizărilor administrate: 500 mg îngrășământ (20:20:20) la litru apă. Respectând toate aceste recomandări, după primul an de vegetație puieții pot atinge chiar 1-1,5 m în înălțime (Layne, 1996).

Recomandările pentru efectuarea transplantărilor la puieții de Asimina triloba, se regăsesc în ghidul de plantare editat de Universitatea din Purdue. Condițiile ce trebuiesc îndeplinite, se referă la:

păstrarea intactă a rădăcinilor și a solului de pe acestea, cât mai bine posibil. Dacă sunt distruse multe rădăcini la transplantare este absolut necesară fasonarea acestora până la lungimea celor rămase;

efectuarea transplantărilor primăvara când încep noile creșteri sau imediat după aceasta;

efectuarea plantării într-un loc bine drenat și asigurarea unei bune udări în primul an;

asigurarea unei umbriri parțiale în primul și al doilea an după plantare.

Arnold și Stueve (1993), au constatat că în primii doi ani, creșterea puieților este relativ lentă, după care acest proces se accelerează. Pentru stimularea creșterii puieților la ghivece, la început de sezon (aprilie) se administrează 0,81kg/m3 de îngrășământ Osmocote 14-14-14. În perioada verii (iunie-august) se administrează săptămânal 500 mg/l îngrășământ lichid de tipul Peter’s 20-20-20 (Pomper, Layne și Reed, 2002).

Ulterior, puieții de Asimina triloba din ghivece, se plantează în câmp, unde necesită umbrire cu plasă de protecție specială contra radiației solare în perioada verii. Umbrirea moderată (28-51%) se aplică în câmp deschis, iar umbrirea scăzută (33%) se aplică în sere (Pomper, Layne și Jones, 2002).

S-au realizat studii pentru determinarea interacțiunii dintre substratul de cultură și fertilizant, asupra creșterii puieților de Asimina triloba. În urma cercetărilor lui Ariton (Dănăilă) Silvana M., (2005), s-a constatat că efectul combinat al factorului substrat de cultură și aplicarea fertilizantului săptămânal în concentrație de 500 ppm. (20 N-20 P-20 K), determină obținerea de puieți viguroși.

Cercetătorii Layne și Peters, (1997) au constatat că plantele de Asimina triloba obținute din semințe sau altoi având dimensiuni mai mari de un metru în momentul plantării în câmp, nu necesită protecție.

Observațiile fenologice întreprinse de Ariton (Dănăilă) Guidea M., (2005) s-au conturat prin obținerea unor rezultate prețioase privind momentul formării primelor fructe la Asimina triloba. Astfel că, plantele provenite din sămânță încep fructificarea după 5-7 ani în cazul în care plantarea în câmp s-a făcut cu balotul de pământ nutritiv.

La puieții plantați cu rădăcină nudă, s-a constatat că fructificarea va începe după 8-9 ani de la transplantare.

Pentru reușita înființării plantației de Asimina triloba, pomicultorii italieni (Bellini și Montanari, 1992 b) recomandă asemenea celor americani, să se planteze puieți cu balot propriu de pământ, în defavoarea puieților cu rădăcină nudă.

De asemenea, pentru atingerea parametrilor decorativi (înflorire și fructificare), (Bellini și Montanari, 1992 b) recomandă expunerea deplină la soare a plantației de Asimina triloba din al treilea an de vegetație.

II. 3. ASPECTE TEHNOLOGICE PRIVIND CULTURA PLANTELOR DE ASIMINA TRILOBA (L.) DUNAL

În țara noastră, problema majoră care se pune la înființarea unei plantații cu o asemenea specie, pe lângă ineditul ei, o reprezintă și procurarea materialului săditor (Mănescu D., 2001; Dănăilă G. S., 2004).

II. 3. 1. Lucrări aplicate plantelor

Lucrările de îngrijire aplicate la Asimina triloba sunt următoarele:

tutorarea puieților;

montarea de jur împrejurul plantei, a unei plase de protecție pentru reducerea intensității vânturilor puternice din primăvară. În luna aprilie încep să se formeze fructele la Asimina triloba, iar această măsură de protecție, împiedică căderea fructelor de pe plantă;

reducerea intensității luminii plantelor tinere în perioada verilor toride. Astfel se previne insolația plantei;

II.3.1.1. Tăieri de formare și întreținere a plantelor

Asimina triloba are tendința naturală de a-și crea o formă de coroană conică, rareori capătă forma globuloasă sau dezvoltă numeroase ramificații laterale, care-i dă aspect de candelabru. Pentru formarea coroanelor sunt necesare intervenții periodice de tăiere a ramurilor prea dezvoltate. Dintre metodele de formare a coroanelor ornamentale, merită amintită forma de vas. Această formă de coroană se realizează prin extirparea axului central și a ramificațiilor interne la plantele care au fost lăsate să crească liber mai mulți ani [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

II.3.1.2. Lucrări de combatere a bolilor și dăunătorilor

În părțile sudice ale americii există temperaturi mai ridicate care asigură o bună creștere și dezvoltare a plantelor (Evert, 1993), însă în unele cazuri, trunchiul arborelui de Asimina triloba nu este lipsit de boli. În perioada iernii rozătoarele atacă trunchiul provocând daune scoarței acestora. Pentru evitarea acestui fenomen, toamna, trunchiul se înfășoară în pânză naturală și se fixează cu plasă de sârmă (Peterson, 1991).

Din categoria dăunătorilor enumerăm: Larva Talponia plummeriana (LEPIDOPTERA: Torticidae), Eurytides marcellus (LEPIDOPTERA: Papilionidae), Lymantria dispar (LEPIDOPTERA: Lymantriidae) și Popillia japonica (COLEOPTERA: Scarabeidae).

Larva Talponia plummeriana (LEPIDOPTERA: Torticidae) de 5 mm lungime, atacă pedunculul floral, producând ofilirea și căderea florii plantei de Asimina triloba (Peterson, 1982; citat de Crabtree, 2004). Larvele fluturelui Eurytides marcellus (LEPIDOPTERA: Papilionidae), atacă sistemul foliar al plantei Asimina triloba și distruge frunza. De asemenea, frunzele plantei Asimina triloba sunt consumate și de larvele de Lymantria dispar (LEPIDOPTERA: Lymantriidae). Larvele de Popillia japonica (COLEOPTERA: Scarabeidae) atacă frunzele tinere ale plantei și în consecință acestea nu se mai dezvoltă.

Frunzele plantei de Asimina triloba pot fi atacate și de fitopatogenul Mycocentrospora aiminae, (Peterson, 1999).

În regiunea sud-estică al Statului Illinois, plantele de Asimina triloba, au fost atacate de omida Erannis tiliaria. Plantele de Asimina triloba, în faza de puiet sunt susceptibile la boli și dăunători, și pretențioase față de apă și nutrienți, astfel încât sunt necesare irigări repetate în perioada de vegetație și fertilizări în primii doi ani de la înființarea plantațiilor (Pomper și Crabtree, 2009).

II. 3. 2. Lucrări aplicate solului

Pentru plantarea în câmp Layne, (1995) recomandă ca puieții obținuți din semințe să se transplanteze în faza de repaus vegetativ, toamna sau primăvara după trecerea pericolului de îngheț.

II. 3. 2. 1 . Combaterea buruienilor și afânarea solului

S-au formulat câteva propuneri ale lucrărilor necesare să se efectueze la înființarea plantației de Asimina triloba în câmp (Peterson, 1991). Acestea sunt următoarele:

înainte de efectuarea plantărilor în câmp, se pregătește terenul. Acesta trebuie să fie nisipos, bine drenat, fertil și slab acid (pH 5,5-7). Săparea gropilor (20cm x 20cm x 40cm) se realizează când solul este ușor umed și cleios. Înainte de a începe plantarea puieților de Asimina triloba, se face testul pH al solului pentru a se stabili dacă este nevoie a se efectua lucrări de amendamente;

plantarea se face pe terenuri cu expoziție sudică (Pomper și Crabtree, 2009), rădăcinile puieților se poziționează cu atenție, iar solul din jur se tasează manual;

În funcție de zonă, de eroziunea solului, de tipul de protecție a arborelui, etc., ierbicidările pot fi aplicate periodic. Primăvara și vara sunt anotimpurile recomandate aplicării ierbicidărilor pentru prevenirea apariției buruienilor [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

II. 3. 2. 2. Irigarea și fertilizarea

Plantele de Asimina triloba, în faza de puiet sunt susceptibile la boli și dăunători, și pretențioase față de apă și nutrienți. În perioada de vegetație sunt necesare efectuarea fertilizărilor în primii doi ani de la înființarea plantațiilor (Pomper și Crabtree, 2009).

Se recomandă administrarea de îngrășăminte minerale de circa 1,2-1,5 kg de uree, în cantitate de 0,6 kg de N pe plantă [Ariton (Dănăilă-Guidea) Silvana Mihaela, 2005].

Pentru a stimula creșterea puieților de Asimina triloba, se aplică lunar în perioada iunie și iulie, fertilizanți lichizi de tip 20N:20P:20K (Asmus, 1996), în concentrație de 500 mg/l (Peterson, 1991).

Creșterea și dezvoltarea puieților de Asimina triloba plantați în câmp, este îmbunătățită prin aplicarea fertilizărilor faziale. Se recomandă administrarea de îngrășăminte solide în primăvară, iar în lunile mai, iunie și iulie, este necesar efectuarea fertilizărilor faziale o dată pe săptămână.

Până în prezent nu există informații despre modul în care se consumă substanțele nutritive de către rădăcinile arborilor de Asimina triloba (Peterson, 1991), însă primăvara (aprilie și mai) se aplică îngrășământul sub formă de granule. Fertilizările cu îngrășământ lichid se efectuează odată cu irigarea plantației. Sistemul de irigare recomandat în livezi este cel prin picurare deoarece apa de udat ajunge direct la rădăcina plantei și se evită evaporarea apei (Evert, 1993).

Lucrările de irigare se aplică la Asimina triloba în timpul verii. Controlul umidității solului și aerului este obligatoriu mai ales în perioadele uscate și secetoase ale anului. După plantare este obligatoriu udarea puieților. Cantitatea de apă recomandată la un puiet de Asimina triloba este de 2 L.

Evert, (1993) recomandă mulcirea arborilor de Asimina triloba, ca metodă de asigurare a controlului umidității și conservării apei pe tot parcursul anului. Pentru aceasta, rădăcinile arborilor de Asimina triloba se tratează cu mulci pe o lungime de 15cm. Mulcirea rădăcinilor arborilor este o lucrare dificilă, intensă și costisitoare.