Cercetari Privind Aplicarea Normelor de Bunastare Si Performantele de Productie la Vacile de Lapte In Fermele din Judetul Teleorman

INTRODUCERE

Dăm atenție bovinelor, deoarece este una dintre cele mai importante specii de animale de fermă, aceasta fiind sursa ce asigură o gamă mare de produse de consum, principale fiind laptele și carnea, din care derivă o mulțime de preparate, dar și produse secundare folositoare omului, precum pieile și gunoiul de grajd [1].

În prezent conceptului de bunăstare nu i s-a atribuit o definiție exactă, însă când vorbim despre acest concept, ne referim la sănătatea, confortul și protecția animalelor. Prin bunăstare înțelegem întrunirea cerințelor fizice, psihologice și comportamentale ale animalelor; bunăstarea vorbește despre modul în care animalele sunt crescute/exploatate.

Principiile de bază ce trebuie să fie respectate pentru a se atinge nivelul optim al bunăstării sunt următoarele:

asigurarea accesului la apă proaspătă și hrană;

asigurarea mediului optim de adăpostire și odihnă;

asigurarea unui spațiu cât mai apropial de cel natural, în care animalul să își poată desfășura activitățile comportamentale în mod normal;

prevenirea durerilor și rănilor la animale, precum și a diagnosticării și a tratamentului, dacă este cazul;

animalele trebuie să fie private de sentimentul de frică.

Bunăstarea trebuie tratată la nivel de individ, deoarece este o stare proprie pe care un animal o poate resimți, iar un altul nu, fiind influențată de bagajul genetic al fiecărui individ în parte, de capacitatea fiziologică a acestuia și de modul în care percepe informațiile, astfel bunăstarea este studiată pe trei grade și anume, bunăstare deplină, precară și foarte precară.

Lipsa unor necesități cum ar fi hrana, apa, microclimatul corespunzător, etc., poate provoca stări de disconfort, de stres, stări de boală, dar se poate ajunge chiar și la pierderea vieții animalelor.

Bovinele asigură 95% din producția totală mondială de lapte, 38% din producția mondială de carne, 75% din producția totală de gunoi de grajd și 90% din totalul pieilor brute.

Laptele este cel mai important aliment produs de această categorie de animale, atât prin compoziția chimică, cât și prin valoarea biologică și gradului de digestibilitate [223].

Cunoaștem faptul că laptele conține peste 100 substanțe care sunt necesare organismului uman, amintim aici cei 20 de aminoacizi esențiali, 45 de elemente minerale, 25 de vitamine și nu în ultimul rând 10 acizi grași.

Datorită acestui fapt, cunoscând componentele nutritive și a gradului de aport energetic ce i-l oferă organismului, laptele este alimentul care ocupă printre primele locuri în piramida alimentară. Fiind bogat în calciu și proteine, este o sursă extrem de importantă în alimentația copiilor, dar și în cea a sportivilor de performanță.

Aproximativ 44% din proteinele ce sunt necesare organismului pentru o bună desfășurare a funcțiilor fiziologice, pot fi asigurate din consumul de lapte. Laptele are un conținut mare de aminoacizi, înregistrând o valoare biologică a proteinelor de 84% azot absorbit, ca apoi acesta să fie utilizat în organism sub formă neutralizată, 3,4 g coeficientul de eficiență proteică/spor în greutate, iar valoarea indicelui de utilizare proteică netă ajungând la valoarea de 83%.

Valoarea energetică a laptelui se situează în jurul valorii de cca. 700 Kcal/kg, iar 1 kg de lapte poate asigura 36-38 g grăsime, 30-34 g proteină, 44-48 g lactoză și 8 g săruri minerale. Toate aceste componente formează valoarea nutrițională și energetică a laptelui.

Studiile de specialitate arată că dacă se va consuma un pahar de lapte, aprx. 250 g, organismul va fi îmbogățit cu următoarele valori nutritive: [15]

Calorii – la nivelul organismului acestea se calculează ținându-se cont de vârstă, iar valorile obținute se vor compara cu cele standard după cum urmează – la copiii cu vârsta cuprinsă între 3-7 ani, în proporție de 11%:- la copiii cu vârsta cuprinsă între 8-10 ani, în proporție de 7%; – la bărbați 6%, iar la femei 8%.

Proteinele – la copiii cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani, în proporție de 20-25%; în proporție de 8-10%, la copiii cu varsta cuprinsă între 8-10 ani, la femei 13%, iar la bărbați 13%.

Din punct de vedere caloric, valoarea nutritivă a unui kg de lapte echivalează cu: 400 g carne de porc, 750 g carne de vițel, 7-8 ou, 500 g pește.

Grăsimile foarte fin emulsionate din lapte facilitează digestia, situație în care asimilarea lor este foarte bună [94].

Prin funcțiile sale fiziologice, bovinele valorifică foarte bine și de asemenea transformă la fel de bine substanțele din furaje în lapte (50% ) și carne (20%). În prezent și în perspectivă, ca urmare a ritmului de creștere a populației umane și a preferințelor crescânde față de produsele alimentare de origine animală, scopul principal în creșterea bovinelor urmarește sporirea continuă și susținută a producțiilor de lapte și carne [64].

Pe lângă valoarea de exploatație, crescătorii trebuie să înțeleagă faptul că animalele au nevoie de asigurarea confortului specific pentru a se putea atinge rezultatele dorite.

Nu putem vorbi de performanțe productive la vacile de lapte atât timp cât acestora li se administrează rații deficitare din punct de vedere proteic și sunt întreținute pe așternut permanent vechi de 3 ani [107].

Cu cât s-a înțeles mai bine ideea că bunăstarea animalelor este direct proporțională cu performanța productivă cu atât interesul organizatiilor de profil, pentru a studia, a face cunoscut și a reglementa, a crescut, astfel s-au format noi sisteme de creștere și exploatare a bovinelor, sisteme ce creează o punte de legatură între etică, inginerie și științele medicale [51].

Problema bunăstării animalelor este de interes comun pentru lumea contemporană, implicându-se astfel în cercul de preocupări a [NUME_REDACTAT] Unite, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Eurogrupului pentru [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] a Sănătății, [NUME_REDACTAT], etc. Observăm prin această implicare că bunăstarea animalelor nu mai reprezintă doar un deziderat sau o perspectivă pentru viitor, ci acestă problemă este tratată din ce în ce mai acut ca fiind o necesitate.

Prin studiile și cercetările de specialitate ce au fost efectuate pe acest domeniu, s-a ajuns la proiectarea unor noi sisteme de creștere și de exploatare a animalelor, îmbunătățindu-se astfel, treptat, sistemele de evaluare obiectivă, aceasta fiind deosebit de importantă deoarece lipsa ei duce la stagnarea nivelului de bunăstare a animalelor [94].

O datorie deosebit de importantă ce revine crescătorilor și persoanelor ce se ocupă de acest domeniu, este aceea de a promova bunăstarea animalelor, pe o scară mai largă. Prin modul în care sunt tratate problemele de bunăstare, se pot trage concluzii cu privire la gradul de interes ce revine din partea publicului larg.

Bovinele contribuie la buna dezvoltare a agriculturii cu pâna la 45-50% din valorificarea produselor zootehnice. Pe lângă acest lucru, importanța creșterii bovinelor, din punct de vedere social, este reprezentată prin faptul că un animal, din acestă specie, poate asigura necesarul de consum, atât al cărnii, cât și al laptelui, pentru 6,15 locuitori/an.

Bunăstarea animalelor depinde foarte mult de modul în care un individ se acomodează la condițiile de viață, pe care fermierul i le asigură, astfel un animal poate să se adapteze mai bine și mai repede, pe când, în aceleași condiții, un altul nu se poate acomoda la fel de bine, acest lucru ținând foarte mult de capacitatea fiziologică a fiecărui animal în parte [99].

CAPITOLUL I

STUDIUL CERCETĂRILOR PRIVIND BUNĂSTAREA ANIMALELOR

1.1 Conceptul de bunăstare

Relațiile dintre om și animal sunt dezbătute încă de la începuturile omenirii, omul având față de acesta, fie sentimente religioase (cum este în India, unde vaca este considerată animal sfânt și este protejată de lege), fie le consideră demne de respect, crezând că acestea au rolul de a-i păzi sau pedepsi, acest lucru depinzând de faptele lor.

În mitologia greacă, zeiței Atena i sa atribuit ca formă de existență o bufniță, fiind asociată cu simbolul înțelepciunii, dar și al morții, iar Apollo era simbolizat de un cocoș, în ideea că acesta se trezea dimineață devreme tocmai pentru a spune rugăciuni.

Tot legat de cocoș, în religia islamică, se spune că Allah a fost cel care l-a creeat, făcându-l de o statură impunătoare în așa fel încât picioarele să fie pe primul cer, iar capul în ce-l de-al șaptelea, astfel cocoșii de pe pământ să îi imite cântecul și să anunțe astfel începutul perioadei din zi, pentru rugăciune.

Conform religiei islamice se spune că Allah a creat cămila, aceasta luând ființă din lutul pe care Azrael, un arhanghel înconjurat de mult mister, la adus pentru crearea lui Adam, astfel camila a devenit un animal sfânt.

Corbul este asociat în toate mitologiile antice cu moartea, dar și ca mesager al zeilor.

, în tradiția sumeriană, este considerat paznicul tărâmului nemuritorilor.

Biblia ne prezintă animale de care omul s-a folosit în câteva episoade esențiale din istoria omenirii cum ar fi:

– porumbelul pe care Noe l-a trimis să vadă dacă s-au retras apele după potop [44].

– măgarul pe care, înainte de răstignire, Isus intră în Ierusalim [44].

– mielul fără cusur, care trebuia să fie adus ca jertfă pentru iertarea păcatelor, până ce Isus avea să moară pe cruce [44].

În toate civilizațiile, animalele au fost considerate sfinte deoarece oamenii au fost impresionați la momentul respectiv, fie de frumusețea lor, fie de comportamentul de care acestea au dat dovadă în anumite situații.

În secolele XVIII-XIX filosofii europeni au reânceput să scrie despre conceptul mortalității față de animale și ca reacție a societății din acea perioadă apare conceptul de bunăstare a animalelor. Apoi, în scurt timp deja unele țări au adoptat legi și norme juridice cu privire la acest concept.

În acea perioadă, conceptului de bunastare i s-a acordat o atentie foarte mare, oamenii vremurilor respective s-au mobilizat și au încercat pe cat posibil să înlăture cruzimea și ignoranța față de animal, din randul mentalității ce se sedimentase destul de adânc.

Normele juridice ce au luat ființă în acea perioadă se refereau în cea mai mare parte la sacrificarea necorespunzătoarea a animalelor și la transportarea animalelor pe distanțe mari.

Astfel în anul 1964, după adaptarea globală a sistemului intensive de creștere a animalelor, scriitorul [NUME_REDACTAT], a publicat o carte intitulată [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Industry [108]. Prin cartea sa, autorul a revoluționat conceptul de bunăstare, deoarece aici, a prezentat intr-un mod critic sistemul intensiv de creștre a animalelor, ce se practica la acea vreme în [NUME_REDACTAT], mai exact a criticat folsirea antibioticelor și a hormonilor, a programelor intensive de furajare și cazarea animalelor în spații prin care animalul era total separat de mediul său natural.

Ancheta din partea auoritaților și a guvernului britanic nu a întârziat să apară, astfel în anul 1965 rezultatele anchetei au putut fi structurate de către profesorul [NUME_REDACTAT], intr-un raport, iar ca urmare a acestui raport [NUME_REDACTAT] Agricolă pentru bunăstarea animalelor a creeat pentru monitorizare, Sectorul producției Animaliere [28].

Cum bunăstarea animalelor depinde de spațiile de cazare și de managemenul pe care îl adoptă fermierul, [NUME_REDACTAT] Europene pentru [NUME_REDACTAT] (EFSA), s-au implicat în susținerea bunăstarii bovinelor, prin implementarea de noi baze legislative de evaluare a riscului sistematic.

În luna iulie a anului 1979, acest lucru a fost înlocui de Consiliul pentru bunăstarea animalelor de fermă și până la sfârșitul acelui an au fost decodificate cele cinci libertăți care stau la baza bunăstării animalelor, libertăți ce constau în asigurarea de furaje și apă, la discreție, dar și cu un conținut optim de proteine, asigurarea confortului în ce privește odihna și adăpostirea, asigurarea controlului sanitar-veterinar și duă caz, administrarea unui tratament de specialitate, asigurarea unui spațiu în care animalul să se simtă confortabil, atât din punct de vedere al spațiului, cât și al accesului la mediul înconjurător și nu în ultimul rând, evitarea situațiilor prin care animalele pot fi stresate sau când le este stârnită senzația de frică.

Însă în anul 1999, o dată cu semnarea anexei Tratatului de la Amsterdam, anexă cunoscută sub numele de Protocolul 33, sensul relației dintre om și animal s-a schimbat radical, deoarece în acest act normativ, se recunoaște pentru prima dată faptul că animalele sunt ființe vii, iar valoarea lor este de ordin intrinsic.

După publicarea carții, oamnenii de rand și-au format păreri proprii cu privire la pericolul folosirii, în creșterea animalelor de fermă, a unor anumiți hormoni, andibiotice, dar și a beta-antagonisticelor, medicamente folosite pentru tratarea anumitor afecțiuni precum migrena, dureri de cap, anexietatea, se foloseau în tratarea hipertensiunii. Ca părerile create să aibă și o bază fundamentală, s-au făcut cercetări știintifice și astfel s-a demonstrat, trasparent, pericolul la care era supusă sănatatea lor, continuând să consume produsele din această gamă. În prezent, în [NUME_REDACTAT], folosirea substanțelor mai sus amintite, este permisă doar în scopuri terapeutice, ceea ce nu necesită ingerarea acestora.

În această categorie amintim și somatotropina, care se administrează artificial, suplimentar fața de ceea ce produce animalul prin însușirile sale fiziologice, situație ce duce la micșorarea perioadei de viața a animalului, acest lucru datorat fiind de exploatarea super-intensivă.

Somatotropina bovină sau BST, după cum este abreviată, este un hormon proteic, ce este produs de glanda pituitară a bovinelor, glandă ce se mai numește și hormon de creștere bovin sau rBGH. BST poate să fie produs și în laborator, folosindu-se astfel tehnologia de recomandare a ADN, astfel administrat prin injectare ca surplus, de la vacile de lapte se obțineau producții record de lapte [179]. Totuși SUA, în anul 1994 a acceptat folosirea somatotropinei, asumându-și riscul de a se reduce efectivul de animale, mizând pe faptul că este importantă producția record de lapte și carne obținută intr-un timp scurt.

Trebuie avut în vedere faptul că interrelațiile om-animal, pot influența atât parametrii comportamentali, hormonali, dar și cei ai electrocardiogramei la taurine. Astfel ingineria genetică este o altă ramură care a fost înființată, pentru a se ocupa de bunăstarea și producțiile animalelor. Este o ramură extrem de benefică deoarece datorită ei s-au îmbunătațit parametrii productivi, dar și calitatea produselor, s-a imbunătățit de asemenea și rezistența la boli [116].

Scopul cercetărilor făcute în acest domeniu a fost acela de a se atinge performanțele cele mai înalte în ceea ce privește cantitatea dar și calitatea produselor, s-a recurs la încrucișări ale anumitor rase de vaci și astfel au luat ființă rase ameliorate specializate, separat pe producție de carne, cum ar fi Angus, Hereford, Charolais, dar și rase cu o producție mare de lapte, iar aici amintim rasa Holstein-Friesian, Guernsey, Jeresy.

În anul 2001, Fregonese și Leaver, au făcut un studiu pe baza indicatorilor comparativi de bunăstare, în ceea ce privește creșterea vacilor de lapte atât în sistem de întreținere liberă, pe așternut adânc, cât și sistemul de întreținere în cușete individuale [85]. Concluziile la care au ajuns cei doi, au fost acelea că nu s-au înregistrat diferențe semnificative, rezultatele testului în care s-a calculat numărul de celule somatice sau scorul de mișcare au fost asemănătoare. Diferențele ar fi acelea că în ceea ce privește vacile ce au fost crescute pe așternut adânc, s-a observat o mai bună odihnă, animalele s-au odihnit un timp mai îndelungat și implicit rumegarea s-a produs mai bine, iar în ceea ce privește comportamentul, a fost unul normal, neânregistrându-se abateri. Vacile de lapte crescute în cușete individuale au obținut un punctaj bun în ceea ce privește curățenia corporală.

Bunăstarea bovinelor depinde și de îngrijirea corespunzătoare a ongloanelor, deoarece infecțiile sau distrugerea cornului onglonului (laminită sub-clinică), duce la afectarea bunăstării vacilor și este strâns legată de scăderea producției de lapte. Șchiopătăturile sunt provocate în proporție de peste 75% de aceste afecțiuni [130].

Pe cealaltă ramură, dacă ne referim la producția de carne, în anul 2009, Muchenje și colab, au studiat forte amplu, reacția animalului la stresul care este supus înaintea sacrificării [152]. Studiile efectuate au arătat că datorită stresului resimțit de animal înainte de sacrificare și prin pierderea de glicogen în mușchi, s-a ajuns la un pH final exterm de mare, iar pentru conservarea cărnii acest lucru nu este de dorit. Ph-ul mare al cărnii conferă acesteia o culoare mai închisă și de asemenea o valoare ridicată a frăgezimii, ceea ce însemană că mușchiul a reținut o cantitate ridicată de apă. Ph-ul optim pentru o carne de consum, trebuie să înregistreze o valoare sub 5,0.

Alți factori care influențează pierderea de glicogen sunt legați de rasă, de condiția corporală, tehnologia de hrănire, stresul resimțit de animal înainte de sacrificare, temperatura la care a fost ținută/transportată carnea, modul în care se descarcă și se încarcă, dar și transportul în sine [146]. Această problemă a fost dezbătută și de OIE (WORLD ORGANISAȚION FOR ANIMAL HEALTH), în cadrul întâlnirilor ce au avut loc și au elaborat o lucrare în care printre alte probleme abordate, au pus accentul și pe trei probleme ale bunăstarii ce țin de asigurarea buăstarea animalelor în timpul transportului, asigrarea bunăstării animalelor ce sunt crescute pentru abatorizare și asigurarea bunăstării animalelor ce sunt crescute pentru sacrificarea de necesitate. Animalul se simte bine când mediul pe care fermierul il pune la dispoziție este în acord cu cel natural, iar în aceste condiții animalului i se asigură o bunăstare specifică fără a se simți stresat [139].

De-a lungul timpului în rândul societății, pe baza rațiunii, pe de o parte, dar și a simțămintelor, pe de altă parte, s-au format trei tabere în ceea ce privește animalul ca și materie vie, și anume:

o primă categorie care din start sunt indiferenți la ceea ce înseamnă bunăstarea animalului, dacă acesta suferă sau nu, sau dacă trebuie să i se asigure un minim de confort;

o a doua categorie ar fi aceea în care oamenii au pus bazele unor ideologii, doar pe simțămine, în sensul că animalelor trebuie să li se acorde drepturi, nu să fie exploatate după placul omului, chiar dacă este un mod de exploatare organizat, ci produsele obținute de la animal să fie doar acelea, pe care animalul le oferă în mod voluntar, fară intervenție umană, în ceea ce privește ameliorarea, asigurarea necesarului de vitamine și proteine prin furajare specifică. Susțin ideea că animalele au drepturi ce trebuiesc bine definite și conturate, în așa fel încât omul să își cunoască limitele și să știe pâna unde să meargă în relaționarea cu animalul. Ideologia are la bază drepturile animalului și prin acest lucru omului nu îi este permis să treacă peste această limită stabilită;

din cea de-a treia categorie fac parte oamenii care au pus bazele conceptului de bunăstare a animalelor, pe baza raționamentului uman. Cu alte cuvinte putem exploata animalele dupa bunul plac, cu condiția că această exploatare să se producă în limite raționale. Atât timp cât animalul nu suferă în nici un fel, exploatarea se poate face, deoarece se încadrează pe făgașul ideologiei. Ideologia în acest caz se bazează pe diminuarea actelor de violență față de animale.

O încrucișare a acestor doua ideologii, duce la înțelegerea termenului de performanță productivă, apoi la atingerea acestuia. Este soluția care ne-a lansat să avem o viziune largă despre creșterea animalelor și exploatarea acestora, în așa fel încât să putem obține produse de o calitate extraordinară, dar și o sporire a cantității acestora.

O altă problemă de o importanță deosebită o constituie înțelegerea importanței bunăstării animalelor. În ceea ce privește o metodologie pusă greșit în practică, ca aceasta să fie schimbată trebuie mai întâi să se înțeleagă greșala, iar acest lucru se face la nivel intelectual. Omul trebuie să înțeleagă de ce animalului trebuie să i se asigure o bunăstare normală.

Importanța bunăstării este apreciată și studiată din trei motivații și anume, motivația etică, unde amintim etica personală și etica socială, motivația politică și motivația economică [86].

Motivația etică. Etica este o ramură a filozofiei și datorită faptului că are la bază diferențierea dintre bine și rău se mai numește și filozofie morală. Etica cuprinde comportamentul, faptele și acțiunile noastre de zi cu zi, iar acestea fie că știm sau nu, fie că ne dorim sau nu, au un impact asupra celor cu care intrăm în contact. Astfel comportamentul nostru în preajma animalelor are un impact asupra bunăstării lor. Numeroase cercetări, dar și scrieri precum cartea publicată în 1975 de [NUME_REDACTAT], intitulată [NUME_REDACTAT], care este considerată rampa de lansare a mișcării politice de eliberare a animalelor, susțin această teorermă [169].

Astfel comportamentul agresiv al omului în preajma animalului, nu în mod direct asupra lui, provoacă acestuia o stare de stres. Asigurarea sănătății animalului nu constă doar în limitelele de confort a agenților patogeni, ci și în asigrarea unui confort biologic corespunzător, unde animalul se poate comporta ca în mediul său natural [137;138].

În ceea ce privește etica personală, ea are la bază faptul că omul poate decide individual cum să procedeze și ce să adopte, fie în viața de zi cu zi, fie în creșterea animalelor. Aceasta este etica personală, îți dă libertatea de a gândi și a acționa după dorințele personale.

Etica socială însă, are la bază decizi și acțiuni de grup, posibilitate în care îți poți dezvolta propriile idei, în sensul că poți afla părerea altor crescători, poate mai experimentați, mai în temă cu un anumit subiect, astfel, în urma dezbaterilor, discuțiilor se poate ajunge la decizii mai bune și mai perfecționiste.

Motivația politică a luat o mare amploare în ultimii ani, aceasta cuprinzând de fapt interesele pentru bunăstarea animalelor, ceea ce ne duce cu gîndul la toată instoria bunăstării, mai întâi înțelegerea corectă a bunăstării, apoi urmată de o continuă evoluție a tehnologizării, ajungându-se astfel, în prezent, la o performanță productivă foarte bună și totodata la asigurarea unui confort optim pentru animal. În momentul în care România cerea aderearea la [NUME_REDACTAT], statele membre priveau dezaprobator spre țara noastră, deoarece crescătorii de animale aveau o atitudine necorespunzătoare față de exploatarea lor. Părerile și reacțiile statelor membre ne-a ajutat să vedem că într-adevăr este o problemă la nivel național și astfel problema bunăstarii a fost tratată cu un interes mult mai mare. Având dorința de a adera la UE, trebuia să perfecționăm și această problemă.

În ceea ce privește motivația economică, în țara noastră, crescătorii au un mare deficit financiar, astfel ea este mai puțin pregnantă. Bunăstarea animalelor constă în îmbunătașirea tehnologiilor folosite, în îmbunătățirea managementului zoo-veterinar, în asigurarea că fermele au cum să asigure furajarea corespunzătoare, aici referindu-ne la proporția număr de capete – număr de hectare ce se află în proprietatea fermei. Datorită deficitului financiar, fermierii nu au posibilitatea să atingă toate aceste necesități și astfel asigurarea bunăstării se atinge la o scară mai mică. Țările de prestigiu, care au o bună putere financiară, merg într-o continuă dezvoltare în ceea ce privește tehnologizarea și astfel reușesc să asigure bunăstarea optimă, iar performanțele productive sunt pe măsură [182].

Pe de altă parte, instituțiile de profil luptă cu această situație și caută soluții pentru o atingere cât mai bună a performanțelor productive, prin asigurarea unei bunăstări aproape de normal.

De-a lungul anilor, bunăstarii i s-au atribui o mulțime de definiții prin care s-a încercat cuprinderea tuturor termenilor, dar și explicarea lor, într-o frază concisă. În lumea științifică au avut loc nenumărate dezbateri pe această temă, întâlniri, conferințe și totuși nici până astăzi nu s-a ajuns la acceptarea unei definiții generale, în privința acestui concept.

Definițiile bunăstării, chiar dacă sunt numeroase și în ciuda faptului că încă nu s-a stabilit una generală, toate au la bază aceleași principii și anume fie se vorbește despre comportament, fie despre sănătate, fie despre confortul acestora și modul de exploatare, însă sunt și definiții ce cuprind mai multe sau chiar toate aceste concepte.

Oamenii de știință au clasificat definițiile după două criterii și anume:

o primă definiție ar fi aceea a lui Sainsbury în anul 2007, care a definit bunăstarea ca fiind „..un sistem de creștere a animalelor favorabil sănătății și în măsura în care este aplicabil, potrivit cerințelor de comportament ale animalelor și unui standard înalt demanagement zootehnic”, definiție ce caracterizează bunăstarea din punct de vedere al creșterii și al exploatării;

iar cea de-a doua formă a definițiilor, au fost conturate luându-se în calcul faptul că animalele au simțăminte, iar în sensul acesta Dawkins, a dat următoarea definiție: „bunăstarea animalelor constă în absența suferinței”.

Pe de altă parte o declarație universală privind [NUME_REDACTAT] se conturează prin măsura în care sunt respectate cerințele fizice, comportamentale și psihologice ale animalului. În prezent o definiție acceptată la nivel lărgit, este aceea a lui Donald M. Broom, 1999- profesor la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], în baza căreia bunăstarea este ,, starea individului- fizică și psihică în condițiile în care acesta încearcă să se acomodeze mediului în care se află”.

Bazele istoriei definiției bunăstării se pune inițial cu ajutorul termenilor lexicali, deși extrem de greu de înțeleși, au fost acceptați pentru acea perioada. Un exemplu a acestei categorii ar fi definiția propusă de Lorz, citat de Verhoog, „Bunăstarea este o stare de armonie fizică si psihologică între organism si mediul înconjurator”. Fiind foarte vagă, această definiție nu ne arată bazele pe care autorul le-a avut când a gândit-o, este oarecum lipsită de semnificație.

Termenul acesta a fost profund dezbătut de oamenii de știință , iar în urma dezbaterilor s-a ajuns la concluzia că termenul să fie explicat prin alte trei definiții și anume:

[NUME_REDACTAT] privind [NUME_REDACTAT] și susținută de [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], cu sediul la Boston, S.U.A. , a propus prima definiție, iar în prima parte a acesteia, vorbește despre bunăstare ca fiind ,, Gradul în care sunt întrunite cerințele fizice, comportamentale și psihologice ale animalului,,. A doua parte a declarației propuse prezintă aspectul că animalele sunt dependente de om, aceasta este cunoscută sub forma celor cinci libertăți și este de ordin narativ. Cele cinci libertăți sunt:

,, freedom from hunger and thirst ( în sens de asigurare a accesului la apă proaspătă și la hrană );

freedom from discomfort ( asigurarea mediului corespunzător, incluzând adăpostirea și odihna confortabilă );

freedom from pain, injury and disease ( prevenirea durerii, rănilor, diagnosticul rapid și tratarea rănilor );

freedom from fear and distress ( eliberarea de frică și suferintă mentală );

freedom to express normal behaviour ( asigurarea spațiului, a facilitățișor și a companiei pentru exprimarea comportamentului normal ).

Acestea fiind mai tarziu acceptate și recunoscute de către [NUME_REDACTAT] Veterinară, cu ocazia celei de-a 44-a [NUME_REDACTAT] de la Paris, mai exact în anul 1992. [NUME_REDACTAT] este foarte implictă în dezbaterea și definirea bunăstării, astfel ca la nivel național de această prolemă se ocupă [NUME_REDACTAT] de Prevenire a Cruzimii la Animale, iar pentru implementarea legilor legate de bunăstarea animalelor, se ocupa trei organizații susținute de Guvern.

ce-a de-a doua definișie îi aparține profesorului Broom, de la Universitatea din Cambridge (Anglia) și datorită faptului că este mai explicită este acceptată unanim de către oamenii de știință [32]. Acesta definește bunăstarea astfel : – ,, The welfare of an individual is its state as regards its attempts to cope with its environment,, ,, Starea individului cu încercarea de a se acomoda mediului în care se afla,,. Oamenii de știință au tradus definiția ca și cum Broom, nu a gândit termenul ,,acomodare”, cu englezescul ,,cope”, ci i-a dat o semnificație specială, acomodarea este dezbătuta ca ținând de reacții fiziologice, reacții ale organismului, care o dată cu reintrarea în normal, a funcțiilor, dispar, însă pe de altă parte termenii de acomodare, adaptare și aclimatizare, trebuiesc tratați ca termeni de sine stătători [34].

iar ce-a de-a treia definiție, din cadrul definițiilor normative, este susținută de Webster, profesor la [NUME_REDACTAT]. Acesta dă următoarea definiție : – ,, Bunăstarea reprezintă starea corporală și mentală a animalelor conștiente, în încercarea de acomodare la mediul înconjurător” [226].

[NUME_REDACTAT], prin definiția susținută, prezintă faptul că organismul animal își menține homeostazia, condiționată de existența unui schimb de substanțe , de informații și adaptare la mediul de viață, dar și de energie. În urma definiției oamenii de știință au mers mai departe, în aprofundarea acestor termeni, astfel s-a dorit o mai bună înțelegere a comportamentelor față de animal, în ideea de a pune bazele unor criterii pe baza cărora să se stabilească când un comportament exercitat asupra animelelor este considerat în limitele normale și când se depășește aceste limite și se încalcă dreptul animalelor.

Printr-o altă declarație, M. Harder în anul 2002, dă următoarea definiție: ,,animalul este în normele fiiologice când este în acord cu mediul înconjurător, cu natura, cu mediul din care provine, în aceste condiții animalul nu suferă de frică, boală sau vreun altfel de stres”.

În țara noastră cel care a acordat o deosebită atenție, pentru prima dată, a fost [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] explică ce înseamnă de fapt bunăstarea animalelor, astfel [58]:

adoptă ideea ca bunăstarea nu are o definiție exactă, dar vorbește despre această noțiune cuprinzând protecția animalelor, confortul și sănătatea acestora

ne prezintă bunăstarea ca un principiu ce trebuie să cuprindă o serie de reguli, iar acestea ar fi, asigurarea faptului că animalul are acces la apă, hrană, asigurarea unui mediu optim de exploatare, adăpost și odihnă, pe de altă parte se referă la prevenirea durerilor și a rănilor , precum și la asigurarea unui tratament de specialitate, în situațiile în care acestea sunt detectate bolnav clinic, eliberarea de suferință și frică.

bunăstarea trebuie studiată la nivel de individ, în ceea ce însemnă comportamentul acestuia cu privire la necesitățile proprii. Bunăstarea cuprinde mai multe etape cum ar fi bunăstare deplină, precară și foarte precară, iar animalele din ferme, care sunt crescute în același adăpost, pot trece de la un nivel al bunăstării la altul, în funcție de acomodarea acestuia, bine-înțeles fermierul revenindu-i datoria de a-i asigura condițiile optime de întreținere.

Susținător al acestor idei, declară că – ,,BUNĂSTAREA OMENIRII DEPINDE DE BUNĂSTAREA ANIMALELOR , iar creșterea animalelor de fermă are ca scop principal asigurarea bunăstării fermierilor și a populației, în general, prin obținerea de produse animaliere de calitate superioară”.

1.2 Teorii științifice utilizate în sprijinul dezvoltării bunăstării

Oamenii de știință sunt foarte preocupați de definirea conceptului de bunăstare, cu toate acestea nu s-a ajuns încă la o definiție generală. Definițiile cu privire la bunăstare, deși numeroase, au la bază cinci teorii științifice [86]:

teoria antropocentrică

teoria patocentrică

teoria zoocentrică

teoria biocentrică

teoria ecocentrică

Teoria antropocentrică. Această teorie are la bază caracterul omului la nivel general, în sensul că, dacă omul se va comporta rau cu un animal, tot așa se va comporta și în societate, față de semenii săi. Oamenii de știință au afirmat că omul este centrul și scopul acestui pământ, afirmație ce își are originile în natura religioasă, astfel în Biblie, în Geneza capitolul 1 cu versetul 26 găsim scris :„– [NUME_REDACTAT] a zis:- Sa facem om dupa chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ”, iar în capitolul 1 cu versetul 24, găsim scris : „- Dumnezeu a zis – Să dea pământul viețuitoare după soiul lor, vite, târâtoare și fiare pământești, după soiul lor ”. Observăm cum tot ceea ce cuprinde natura au fost create în favoarea omului, ca el să stăpânească peste ele, iar ceea ce trebuie să avem noi în vedere este să înțelegem cum „să stăpânim peste ele”.

De la acestă bază apologeții acestei teorii, au pus bazele unor legi anti-cruzime, deoarece, susțin ei, că un individ care va fi agresiv cu un animal, va avea tendința de a fi rău și față de un alt individ, iar aici se subliniază categorii care sunt oarecum lipsite de apărare, copii, bătrâni și persoane cu dizabilități, deoarece această pornire provine din caracterul format. Astfel, prin aceste legi, au dorit să diminueze cruzimile față de animale, acest lucru ducând la sporirea bunăstării lor.

Teoria antropocentrică acceptă experimente pe animale, doar dacă acestea sunt benefice omului, fie ele de natură științifică, fie de laborator, dar și de natură comercială și industrială. Sa dat dovadă de un interes deosebit pentru perfecționarea bunăstării, prin cercetări se caută diminuarea sau eliminarea suferinței animalelor. Susținătorii teoriei au afirmat că pentru atingerea performanțelor optime, animalele trebuie să nu manifeste clinic nici o formă de boală sau suferință.

Teoria patocentrică. Această teorie, spre deosebire de cea precedentă, recunoaște suferința ca fiind o stare subiectivă a animalelor. Pe de altă parte cele două teorii stau la baza asigurării minime a bunăstării animalelor. Susținătorii teoriei afirmă ca dacă nu se poate minimiza suferința și totodata nu poate fi prevenită, se interzice exploatarea animalului, deoarece chiar dacă nu au rațiune precum oamenii și animalele au simțuri și prin urmare simt durerea. Crescătorii au datoria morală de a nu provoca suferință și de a le oferi animalelor un mediu optim de viață, acest statut moral este practic criterul principal pe care se bazează teoria. Definițiile bunăstării ce fac parte din această teorie sunt acele definiții prin negație.

Teoria zoocentrică. Fondatorul acestei teorii este Bernard E. Rollin, prin introducerea termenului ”telos”, termen grecesc care este tradus prin scop și folosit intr-un sens destul de restrâns de filozofi precum Aristotel [256]. Animalele au caracteristici bine definite și de aceea au un scop în existența omenirii. Intervenția omului asupra animalelor, prin ameliorare este o idee ce stă la baza acestei teorii. Susținătorii teoriei sunt de acord cu modificările genetice aduse animalelor și nu sunt considerate imorele, iar situația în care prin aceste modificări genetice animalul ar avea de suferit, atunci ar fi o problemă ce trebuie înlăturată.

Faptul că animalul trebuie să trăiască la fel ca în mediul său biologic, face ca acest concept să aibă la bază nu doar a nu face animalul să sufere ci omul trebuie să aibă și moralitatea de a-i asigura acestuia plăcere, tocmai prin acest mod de viață. Se consideră că omul nu are ca opțiune modul de a trata bine un animal, ci acest lucru este o responsabilitate normală, ce stă la baza moralitații. Atât animalele, cât și oamenii au o natură proprie, iar tocmai această natură este telosul.

Teoria biocentrică. Această teorie are la bază conceptul de valoare primară, bazându-se pe integritatea animalelor sub cele două rapoarte, fenotipic și genotipic. Acest concept a fost implementat de [NUME_REDACTAT], prin publicațiile sale. Valoarea dată unui organism este privită în virtutea faptului că acel ceva este bun prin el însuși, lărgind astfel aria responsabilităților etice asupra tuturor organismelor vii, nu doar asupra animalelor [254]. Ca ideologie a acestei teorii, nerespectarea telosului unui animal, nu atrage după sine faptul că nu s-a respectat normele de bunăstare. Susținătorii teoriei au pus bazele conceptului de integritate a animalelor, prin scrierea unui act normativ în acest sens, acesta rămânând ca bază a teoriei biocentrice. Conceptul care ulterior a fost acceptat de regulamentul Sistemului de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] la Animalele din Olanda. Termenul de integritate se traduce printr-un sistem unitar format din diferite parți comportamentale.

Teoria ecocentrică. Acestă teorie este diferită de toate celelalte prin faptul că ea nu se aplică la nivel de individ ci la o scară mai largă, la nivel de specie, ecosisteme.

Spre deosebire de teoria de mai sus, aceasta nu consideră că sacrificarea animalelor, este o problemă, atât timp cât nu se va pune în pericol perpetuarea și supraviețuirea speciei. Această teorie este puțin accepată în rândul oamenilor de știință, deoarece valorile la nivel de individ, sunt ignorate total, iar acest fapt automat atrage după sine un dezinteres asupra asigurări bunăstării.

Interrelația dintre bunăstare și producția bovinelor

De calitatea produselor de origine animală depinde în mare parte sănătatea globală, deoarece majoritatea populației este consumatoare de carne sau produse de origine animală (lapte, brânză, ouă). De aceea trebuie să i se acorde o deosebită importanță creșterii animalelor în condiții optime, iar procesarea alimentelor să fie riguros supravegheată. Calitatea produselor este dată de bunăstarea animalelor și sunt direct proporționale. Siguranța alimentelelor este îndeaproape supravegheată de EFSA ( [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] ), care a pus bazele legislației de evaluare a riscului sistematic în vederea îmbunătățirii bunăstării animalelor, deoarece aceasta este considerat a fi rezultatul diferitelor moduri de cazare și de management.

O dată cu creșterea interesului pentru conceptul de bunăstare, s-au făcut studii în domeniu și s-a ajuns la concluzia că standardizarea este un concept folositor și util, datorită preciziei cu care se poate desfășura exploatarea. Factorii de risc țin în primul rând de echipamentele folosite, condițiile de cazare și furajarea.

De asemenea implicarea [NUME_REDACTAT] este simțită prin proiectul pe care l-a finanțat, proiect ce poarta titlul de [NUME_REDACTAT], în cadrul căruia s-au pus bazele unui set de măsurători pentru evaluarea bunăstării și în același timp pentru a atinge toate cele 12 criterii importante, criterii ce fac parte din mai multe domenii de bunăstare.

Tabelul 1.1

Principiile și criteriile bunăstării ( Keeling și Veissier, 2005)

După o bună publicitate a tuturor criteriilor de bunăstare a animalelor, facută în urma cercetărilor efectuate, publicul, crescătorii de animale și cercetătorii au manifestat un interes crescând în asigurarea unei îngrijiri corespunzătoare a animalelor pe parcursul lanțului de producție. Totodată în sprijinul acestora s-a alaturat cu un interes și instituțiile de cercetare și educaționale, a agențiilor guvernamentale, a întreprinderilor, a organizațiilor de apărare a sănătații și a altor instituții pentru dezvoltarea și accesarea informațiilor care ne ajută la crearea unor medii de cazare și metode manageriale corespunzătoare și a unor condiții umane pentru producerea de alimente de origine animală. La îndemâna celor care vor să se documenteze, în acest domeniu, în cele mai multe țări există ghiduri în care sunt prezentate aceste cerințe și informații minime, însă necesare de altfel, despre îngrijirea și utilizarea animalelor de fermă.

Ulterior aceste 12 criterii, au fost sistematizate in patru criterii principale, criterii care astfel a ușurat astfel comunicarea dintre consumatori [26].

Fig. 1.1 – Evaluarea bunăstării se bazează pe măsurători la nivelul animalului ce reflefcă calitatea cazării și a managementului la care a fost supus animalul.

( Blokhuis și colab., 2009 )

După sistematizarea principiilor din 12, în doar 4 criterii de bază și o mai bună informare a crescătorilor despre importanța bunăstării în cadrul fermelor, faptul că de aceasta este strans legată calitatea produselor, concluzie la care s-a ajuns în urma studiilor efectuate, a dus la un interes crescând în rândul societății, fermierilor și cercetătorilor, astfel în prezent, în țările membre [NUME_REDACTAT], există diferite moduri de colaborare între zona parlamentară, politică și organizațiile civice, în ceea ce privește conceptul de bunăstare [146]. [NUME_REDACTAT] este un exemplu pozitiv în acest sens, deoarece au înființat o organizație numită Departamentul pentru Mediu, Alimentație și [NUME_REDACTAT] ( DEFRA ), care prin studiile efectuate a pus bazele unor serii de măsuri politice bine intenționate, cu scopul de a îmbunătăți bunăstarea animalelor.

Ulterior, odata cu cresterea interesului societatii, a institutiilor de Cercetare si Educatie, Organizatiile, Intreprinderile, [NUME_REDACTAT] si alte institutii pentru dezvoltare s-au implicat in implementarea si dezvoltarea conceptului de bunastare, oferind sprijin de specialitate.

În anul 2001 Fregonesi si Leaver au studiat indicatorii de bunăstare și anume, comportamentul, starea de sănătate a vacilor de lapte cazate pe așternut permanent în comparatie cu vacile de lapte ce sunt cazate în cușete individuale [85]. Cei doi au urmărit indicatorii comparativi de bunăstare în cadrul celor două sisteme de întreținere și au ajuns la concluzia că vacile de lapte ce sunt întreținute pe așternut permanent, au petrecut o perioada mai mare odihnindu-se, iar rumegarea au efectuat-o, într-un timp mai mare decât vacile întreținute în cușete individuale. În ceea ce privește creșterea vacilor în cușete individuale, acestea au fost mult mai curate, însa studiile efectuate au aratat o egalitate între cele doua sisteme de întreținere în ceea ce privește producția de lapte, numărul de celule somatice sau scorul de mișcare, obținute în baza fișelor de evaluare.

Șapte ani mai tarziu, în anul 2008, Yates și Main, au efectuat un studiu amplu despre factorii de stres și au ajuns la concluzii în baza cărora susțin ideea că afirmațiile generale cu privire la bunăstarea animalelor sunt conturate pe concluzii negative [230].

De la abordarea pe care au lansat-o Fraser și Broom(1990 ), care definește bunăstarea ca ,, încercările animalului de a face față mediului său înconjurător ,, s-au făcut eforturi din ce în ce mai mari în cadrul științei bunăstării animale de a include și rezultate pozitive [84].

Astfel:

Fraser și Duncan ( 1998 ) au scris despre ,, posibilitățile stării pozitive,,

Broom ( 1999 ) susține că ,,trebuie să fie posibil să facem referiri la bunăstare bună și bunăstare rea,, [31;32];

Webster ( 2005 ) și-a pus întrebarea dacă animalele sunt fericite [226];

Dawkins ( 2006 ) vorbește despre plăceri și dorințe, în cadrul exploatării animaleor;

CAPITOLUL II

BAZA LEGISLATIVĂ ÎN DOMENIUL BUNĂSTĂRII ANIMALELOR

2.1 Legislația internațională în domeniul bunăstării animalelor

Conceptul de bunăstare a animalelor s-a dezvoltat în rândul statelor membre din [NUME_REDACTAT] după 1965, an în care apare [NUME_REDACTAT], iar la rândul său raportul a luat ființă în urma unui studiu de caz realizat pe problemele bunăstării animalelor ce s-au ridicat în urma publicării cărții [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], în anul 1964, autor fiind [NUME_REDACTAT][108].

Primele articole americane publicate despre comportamentul animalelor au fost cele ale lui F. M. Loew în anul 1971, apoi de M. W. Fox în anul 1979 (citat de Rowan).

În cadrul [NUME_REDACTAT], la începutul anului 1980 a fost înființat Eurogrupul pentru [NUME_REDACTAT]. Acesta are rolul de intremediere între opinia publică și [NUME_REDACTAT], cu scopul de a transmite informsțiile în timp util rezolvării problemelor apărute.

La rândul său Eurogrupul este sprijinit de Intergrupul pentru [NUME_REDACTAT], acesta din urmă fiind format din persoane cu orientări politice diferite, dar care au ca interes comun susținerea și implementarea legilor cu privire la conceptul de bunăstare.

Eurogrupul vine în sprijinul țărilor candidate la aderarea în [NUME_REDACTAT], atât prin sprijin material, cât și prin conducerea oficiului tehnic TAIEX al [NUME_REDACTAT] de Extindere a Comisiei.

În anul 1999, prioritățile cu privire la bunăstara animalelor au suportat o lărgire a interesului public, o data cu semanrea Tratatului de la Amsterdam, s-au pus bazele Protocolului privind Protecția și [NUME_REDACTAT]. S-au luat în discuție și scoaterea de sub lege a jocurilor care duce la maltratarea animalelor ( lupta cu taurii ce se pracică în Spania, corida ).

Statele membre din [NUME_REDACTAT], au reacționat față de orice act de cruzime față de animale, luându-și angajamentul de a răspunde deplin la problemele cetățenilor.

În ceea ce privește sacrificarea animalelor s-a ajuns la concluzia că acestora trebuie să li se asigure o bunăstare specifică, să fie asomate și apoi sacrificate. O dată cu extinderea [NUME_REDACTAT], se extinde și interesul pentru bunăstarea animalelor, astfel făcând parte din Uniune, statele membre trebuie să se ridice la standardele impuse și astfel trebuie să respecte normele de bunăstare impuse [81]. Măsurile cuprind standardele legislative și explicarea acestora în așa fel încât omul de rând să înțeleagă și să știe cum să le pună în practică. Monitorizarea și susținerea standardelor de bunăstare se face prin ( SVS ), [NUME_REDACTAT] de Stat și ( FAWC ) Consiliul pentru [NUME_REDACTAT] de Fermă.

Datorită eforturilor celor implicați în implementarea bunăstării, în prezent, fermele de animale nu mai sunt privite ca simple arii de producere a alimenteleor, ci ca mijloace fundamentale pentru scopuri sociale cheie și nu în ultimul rând pentru dezvoltarea rurală și protejarea mediului înconjurător. Problema recunoașterea bunăstării animalelor a fost rezolvată în anul 2000, când [NUME_REDACTAT] Europene a implementat [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] acordă o importanță deosebită bunăstării animalelor, iar în ultimii ani, datorită faptului ca s-a înțeles conceptul acesta, tot mai mulți cetățeni au devenit din ce în ce mai interesați de bunăstare. Prin tratatul de la Lisabona, semnat în 2007, animalele au fost recunoscute ca fiind ființe ce au simțuri, iar datorită acestui lucru pot percepe durerea și plăcerea. O dată recunoscut, acest concept a luat o amploare foarte mare în țările membre [NUME_REDACTAT], adoptându-se o nouă strategie pentru îmbunătățirea condițiilor de bunăstare pentru animalele ce sunt exploatete de om, fie în scop experimental, fie în scop de producție.

[NUME_REDACTAT] de la Lisabona, [NUME_REDACTAT] își arată vastul interes pentru asigurarea animalelor de fermă a condițiilor optime de exploatare și a pus bazele standardelor de bunăstare din 2012 până în 2015, iar datoria morală este de a se asigura că aceste standarde sunt respectate în toate țările [NUME_REDACTAT]. Mergând pe ideea ca toată lumea este responsabilă, în conformitate cu principiul director, această strategie este extrem de amplă, cuprinzând ideea că problemele, indiferent de natura lor, dacă include bunăstarea animalelor, sunt abordate la nivelul [NUME_REDACTAT] și elaborarea unui set de principii genereale, care să vină în sprijinul crescătorilor prin simplificarea normelor și a îmbunătățirii acestora.

[NUME_REDACTAT], pentu a implementa cât mai bine conceptul de bunăstare în rândul țărilor memre, a înființat centre de cercetare de referința, care să aibă ca obiectiv, intermedierea dintre respectiva țară/zonă și [NUME_REDACTAT] Europene.

O problemă de interes și foarte dezbătută este aceea a tratamentului omului asupra animalelor de orice categorie, fie din exploatații, fie de laborator [126]. Această problemă este ținută sub observație prin înființarea de agenții care să fie lângă fermieri și care să răspundă prompt nevoilor acestora, dar să transmită și informațiile în timp util de la UE la fermier și invers. Trebuie și din partea crescătorilor o bună comunicare cu agențiile, o dorință spre a pune în practică cele învățate și înțelese, doar astfel se poate ajunge la atingerea obiectivelor propuse.

În luna decembrie 2014, în Olanda, s-a semnat Declarația pentru bunăstarea animalelor la nivel european. Declarația se referă la îmbunătățirea bunăstarii acestora, fiind semantă de miniștrii agriculturii din Danemarca, Germania și Olanda.

Mai exact ministrul german al [NUME_REDACTAT] Schmidt, ministrul olandez al [NUME_REDACTAT] Dijksma și ministrul danez [NUME_REDACTAT], au semnat o declarație în orașul olandez Vught, pe data de 14 decembrie 2014, în baza căreia au cerut [NUME_REDACTAT], să se implice mai mult în bunăstaera animalelor. Ministrul german a declarat ca dorește să își unească forțele cu omologii săi și astfel să acționeze cu un singur scop și anume acela de a face din bunăstara animalelor o prioritate in UE. Această declarație a fost onorată și de Eurogroup for Animals, director [NUME_REDACTAT] a declarat că:- „Declarația este un semnal clar ca EU să acționeze pentru îmbunătățirea bunăstării animalelor. „Noi agreăm lista lor de acțiuni”!

Tabelul 2.1

Istoricul principalelor evenimente și actelor normative în domeniul bunăstării animalelor în Europa. ([NUME_REDACTAT],teză de doctorat, 2005)

2.2 Legislația națională în domeniul bunăstării animalelor

În țara noastră conceptul de bunăstare nu era foarte bine definit, neexistând nici o lege în vigoare în acest sens, astfel în anul 2004, mai exact pe 29 mai, problema a fost soluționată prin punerea în vigoare a Legii 205, ce poartă numele de [NUME_REDACTAT] Animalelor. Legea cuprinde 28 de articole ce sunt sistematizate pe 8 capitole și vizează reglementarea măsurilor necesare pentru asigurarea condițiilor de viață și bunăstare ale animalelor.

Mai târziu, în urma cercetărilor efectuate, acestei legi i se aduc alte adăugiri sub forma unor acte normative ce vizează o mai bună exemplificare a bunăstarii animalelor. Tabelul 2.2 va prezenta legile și actele normative de specialitate:

Tabelul 2.2

Principalele acte normative care au apărut în România referitor la bunăstarea animalelor (Furnaris, 2005)

Comisia UE a ajuns la concluzia că dacă conceptul de bunăstare nu este înțeles de la nivelnul de îngrijitor, atunci regulamentele și ordinele în vigoare nu pot funcționa. Marea dificultate a fost aceea de a transmite cât mai transparent cum să fie implementată bunăstarea în crescătorii și mai ales ce poate aduce bun acest lucru. Dacă se va înțelege că performanțele productive sunt strâns legate de bunăstare, atunci crescătorii vor dori să implementeze acest concept în exploatația proprie. Pe de altă parte, odată cu ajutorarea statelor membre, Comisia UE, trebuie să fie și riguroasă și dacă se constată că nu se va respecta normele ce sunt în vigoare, acesta poate înainta o acțiune către [NUME_REDACTAT] de Justiție.

CAPITOLUL III

CRITERII ȘI METODE DE EVALUARE A

BUNĂSTĂRII ANIMALELOR

3.1 Evaluarea bunăstării animalelor pe baza indicatorilor etologici

Evaluarea bunăstării animalelor este foarte importantă, deoarece în urma acesteia, crescătorul, raportându-se la standardele de specialitate, vor ști ce decizii să ia pentru buna desfășurăre a activității. Una dintre cele cinci libertăți, prezentate în capitolul 1, este libertatea de exprimare a comportamentului normal. Comportamentul din acest punct de vedere, poate fi normal, dar și anormal. Comportamentul normal, este acel comportament natural, pe care animalul îl desfășoară în mediul său natural, sau într-un mediu asemănător acestuia. În schimb, comportamentul anormal, este acel comportament pe care animalul îl adoptă, influențat fiind de simțurile acestuia [34].

Starea nepotrivită a unui animal, este strâns legată de mediul necorespunzător, în care acesta este crescut și exploatat.

Pentru a fi evaluată bunăstarea animalelor pe baza acestor principii, se urmăresc următorii indicatori de comportament [22]:

– indicatorii comportamentali ai plăcerii;

– gradul de manifestare a preferințelor comportamentale;

– comportamentele normale manifestate ;

– gradul de aversiune;

– încercările comportamentale de adaptare.

Testele de specialitate manifestate în baza acestor comportamente se împart în două categorii și anume: testele de preferință și testele de aversiune.

Testele de preferință – aceste teste sunt făcute pe un eșantion de animale, cărora le sunt puse diverse spații la dispoziție, de cazare, furajare, adăpare, sunt lăsate singure să iși formeze loturile, etc, fiind lăsate să aleagă singure unde se simt cel mai bine și astfel să se formeze grupurile. Pe parcursul acestui studiu, animalele sunt monitorizare în permanență.

Testele de aversiune – în cadrul acestor teste, animalele sunt supuse la diverși stimuli, timp în care reacțiile acestora sunt studiate.

3.2 Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management

Evaluarea bunăstării animalelor pe baza factorilor de management poate fi studiată din mai multe puncte de vedere, iar dintre acestea cele mai importante sunt : densitatea efectivelor și frecvența lotizării acestora, compoziția rației cât și modul de furajare. Nu de fiecare dată metoda prin care se studiază bunăstarea din punct de vedere managerial este ușor de definit, unele metode fiind foarte dificil de definit și măsurat [159].

Densitatea efectivului – în situațiile în care este mai mare decât nivelul acceptat prin standardele de bunăstare, poate provoca situații în care animalele să nu aibă suficient spațiu, frontul de furajare și adăparea vor fi afectate, iar microclimatul din adăposturi va fi alterat, deoarece acesta, cu ceea ce înseamnă, ventilație, fie naturală, fie artificială, a fost inițial structurat pe un anumit efectiv de animale. Astfel este afectată bunăstarea animalelor, acestea putând suferi stări de disconfort, îmbolnăviri la nivel respirator și lista poate continua.

O dată cu apariția acestor probleme în cadrul efectivului de animale, este inevitabilă apariția stresului și a simțământului de frică. Animalele percepând deficitul hranei și al apei, pot ajunge la simțământul de stres alimentar, ceea ce înseamnă că starea de liniște la nivel de individ va fi afectată, astfel într-un efectiv, animalele mai puternice pot să mănânce și să se adape din abundență, iar celelalte pot suferi din acest motiv, urmările fiind grave, ajungându-se chiar la deces.

Lotizarea animalelor trebuie făcută cu atenție de către fermier, deoarece această măsura managerială este foarte importantă atunci când vorbim de bunăstarea animalelor. Apar situații în care în efectivul de animale se produce ruperea relațiilor de grup și implicit se trece la luptele specifice formării de noi ierarhii de grup. Acestă situație este cu atât mai gravă cu cât animalele au o vârsta mai mare. Afectarea propriu-zisă a bunăstarii este resimțită la nivel de individ prin tulburări ale sănătății psihice, dar și prin răni provocate de lupta pentru ierarhie.

Bunăstarea animalelor depinde foarte mult și de competența îngrijitorilor. Acest factor de management, dificil de definit și studiat, trebuie bine pus la punct în fermele în care se dorește ca bunăstarea animalelor să se regăsesca la nivel practic. Atât atitudinea îngrijitorului, cât și abilitatea și capacitatea acestuia de a se comporta cu animalele, sunt acțiuni care pot provoca în mod direct neplaceri de ordin psihologic, dar și corporal.

Studiile de specialitate au arătat că un comportament neadecvat din partea îngrijitorului, față de animal, poate duce la apariția nivelului de frică față de acesta. Experimentele arată că vacile percep îngrijitorii în funcție de personalitatea fiecăruia. Pentru evitarea acestor situații, este foarte importantă instruirea personalului de către organele de specialitate.

Implicarea îngrijitorului are un rol deosebit de important în menținerea stării de sănătate a animalelor, prin faptul că acesta trebuie să depisteze și după caz, să intervină aspra problemele care apar și pot afecta starea normală în care animalul își desfășoară activitatea.

Metodele de evaluare a bunăstării animalelor ce pot fi studiate pe baza sistemului și a factorilor de management, pot fi considerate valide doar în situația în care atitudinea îngrijitorului față de efectivul de animale este același pe toată durata observației.

Această metodă de evaluare (pe baza sistemului și a practicilor de management), este superioară față ce metoda bazată pe sistemele numerice integrative, insă marea problemă în implementarea metodei la nivel academic, în cățile de specialitate, este aceea că metoda nu este definită de un ordin care să o oficializeze și încă poate suporta modificari în cadrul acesteia.

În cadrul metodei se disting trei etape ce trebuie să fie parcurse și anume: stabilirea criteriilor ce definește ferma respectivă; studierea și depistarea problemeor ce pot pune în pericol bunăstarea animalelor; rezolvara practică, a acestor cauze, fie că sunt legate de sistemul de management, fie că sunt legate de practicile de management în sine.

Metoda este una simplă și la îndemâna fermierului și se dezvoltă pe ideea că este mai bine să previi decât să fii nevoit să înlături anumiți factori de stres, care pâna la un moment X, al depistării a provocat daune în cadrul fermei.

În cazul în care într-o fermă sunt întâlnite totuși situații ce afectează bunăstarea animalelor, îngrijitorul trebuie, ca într-un timp scurt, să depisteze și să remedieze problema cauzatoare, fie prin îmbunătățirea condițiilor de igienă, fie prin tratarea afecțiunilor, fie prin revizuirea proteică și energetică a rațiilor și dacă este cazul a înlăturării din efectiv a animalelor grav bolnave.

3.3 Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemelor numerice integrative

Evaluarea bunăstării pe baza sistemelor numerice integrative este apreciată deoarece are o aplicabilitate largă, putând fi aplicată la toate speciile de animale și de asemenea indiferent de modul de întreținere și exploatare, acestea pot genera rezultate exacte.

Sistemele numerice integrative sunt împărțite astfel:

sisteme numerice – ANI 35 și ANI 200

sisteme non-numerice – sisteme ce sunt destinate pe categorii de animale, cum ar fi sistemele britanice din cadrul BWAP ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]), ce sunt destinate bovinelor și păsărilor, pentru porcine sistemul american din cadrul SWAP ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) și sistemul suedez de evaluare a bunăstării găinilor ouătoare.

Sistemele cele mai practicate sunt cele numerice, tocmai datorită rezultatelor exacte care rezultă în urma studiilor.

Sistemul ANI 35 ([NUME_REDACTAT] Index)

Denumirea de ANI, este cea mai răspândită în cărțile și publicațiile științifice și provine din literatura de specialitate, din limba engleză și se traduce prin [NUME_REDACTAT] Index, termen indexat de către Bartussek în anul 1991 [18].

Pentru definitivarea termenului a fost nevoie să treacă 5 ani, deoarece s-au tot adus îmbunătățiri sistemului și astfel din anul 1990, când termenul se numea simplu ANI, s-a ajuns până în anul 1995, când denumirea finală a fost ANI 35L, unde 35 – reprezintă punctajul maxim care se poate obține, iar L este prescurtarea de la long, care înseamnă versiune lungă.

Datorită îmbunătățirior ce au fost aduse de-a lungul anilor, sistemul ANI 35L/2000, deteterminarea nivelului de bunăstare la taurine, vine cu o limită mai lărgită de variabilitate a punctajului, astfel pornește de la – 9 și se extinde pâna la + 46.

Utilizarea sistemului ANI, nu presupune îndeplinirea tuturor necesităților unui animal, ci în mod special asigurarea condițiilor de adăpostire, care are un impact direct asupra bunăstării animalelor, iar implementarea acestui principiu s-a făcut în ianuarie 2000, la Cordoba, o dată cu susținerea celui de-al doilea [NUME_REDACTAT] al Rețelei pentru Sănătatea și [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT], unde Bartussek propune atașarea termenului ANI acronimul HCS – [NUME_REDACTAT] Score, care tradus înseamnă- Cheie de apreciere a Condițiilor de Adăpostire.

Principiul pe care s-a clădit sistemul ANI, este acela de a diferenția necesitățile diferitelor specii de animale, prin importanța pe care o au acestea în asigurarea bunăstării animalelor.

Astfel s-au concretizat trei categorii și anume:

pe baza necesităților de bază (life-sustaining)

pe baza necesităților secundare (health-sustaining)

pe baza necesităților facultative (comfort-sustaining)

În determinarea nivelului de bunăstare pe specii și pe categorii de animale, necesitățile de baza, cum ar fi prezența apei, a hranei, dar și a microclimatului specific, nu prezintă diferențe semnificative, astfel punctajele pot fi foarte strânse. În schimb, în cadrul celorlalte două clase, secundare și facultative, diferențele pot fi semnificative și deci au o importanță aparte [144].

În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori:

libertatea de mișcare;

interacțiunile sociale;

tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber;

iluminarea, calitatea aerului si zgomotele;

condițiile de îngrijire și întreținere.

Pentru ficare dintre aceste categorii au fost elaborate criterii foarte bine delimitate de apreciere și pe baza cărora să fie acordate punctajele, factorii se apreciază pe baza a două criterii și anume: fie pe baza calificativului pe care sunt cotați; fie pe baza anumitor caracteristici bine determinate.

ANI se calculează, cumulând punctajele ce au fost acordate pentru fiecate dintre cele 5 grupe de factori în parte. Astfel cu cât rezultatul este mai mare, cu atât se consideră și se apreciază faptul că, din perspectiva studiului bunăstării animalelor, condițiile de adăpostire sunt mai bune.

Pentru fiecare dntre cele 5 grupe de factori, se întocmește o fișa/grilă individuală. Ulterior aceste fișe completate cu punctaje pentru fiecare criteriu în parte va defini nota finală/fișă.

Dacă în urma studiului efectuat, s-a obținut un punctaj final ANI, sub limita de validare, acesta va deveni valid în momentul în care deficiențele ce au cauzat obținerea notei insuficienta, au fost remediate, iar pâna la momentul respectiv punctajul se află în așa numitul punctaj provizoriu.

Aspectele ce se urmăresc pentru a se determina nivelul de bunăstare a animalelor pe baza sistemului ANI, sunt următoarele:

evaluarea separată a bunăstării pentru fiecare categorie de vârstă sau exploatare și pentru fiecare sistem de cazare a animalelor

determinarea bunăstării în perioada cea mai favorabilă de-a lungul unui an

evaluarea pe un eșantion de 25%, din animalele care se observă că au o stare de întreținere precară, fără a se ține cont de media de bunăstare a grupului, în cazul în care s-au înregistrat variații considerabile pe lotul întreg.

[NUME_REDACTAT] ANSVSA 72/2005 – s-a luat în discuție aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabilește standardele minime pentru protecția vițeilor [255].

Prin aceasta vițeii trebuie să fie crescuți:

În boxe individuale, până la vârsta de 8 săptămâni, având următoarele dimensiuni:

înălțimea boxei să fie cel puțin egală cu înălțimea la greabăn;

lungimea boxei să fie cel puțin lungimea corpului, cu alte cuvinte distanța măsurată din vârful botului la marginea caudală a tuberozității ischiatice, x 1,1;

pereții confecționați din elemente spaciale, adică să permită contactul vizual și tactil între viței, cu excepția boxelor de izolare.

În boxe colective/în grupuri, iar în această situație, spațiul minim disponibil/animal este:

1,5 mp pentru vițeii sub 150 kg

1,7 mp pentru vițeii sub 150-220 kg

1,8 mp pentru vișeii de 220 kg și peste.

Pentru taurine, suprafața minimă disponibilă și volumele de ventilație, se raportează la unitate animal – [NUME_REDACTAT] Unit și este echivalentul a cca.450 kg greutate vie [101]. Unitățile se calculează pornind de la efectivul mediu, făra a lua în calcul numărul total al efectivului, din data în care s-au efectuat evaluarea, reprezentând media aritmetică dintre efectivul de animale de la începutul ciclului de producție și efectivul de animale din perioada finală a ciclului de producție.

Calculul efectiv se face în baza următoarei formule:

N = Em x F, unde:

N – reprezintă numărul total de unități;

Em – reprezintă efectivul mediu;

F – reprezintă factorul de corecție; iar pentru factorul de corecție avem următorile valori tabelare:

– 1,4 – pentru vacile de lapte ce au greutatea corporală mai mare de 450 kg;

– 1,0 – pentru vacile de lapte ce au greutatea corporală sub 450 kg;

– 0,7 – pentru tineretul taurin;

– 0,2 – pentru viței;

Pe baza sistemului ANI 35, bunăstării taurinelor, la finalul evaluării, se încadrează în următoarele categorii:

Sub 16 puncte – bunăstare foarte precară

Între 16 și 20 puncte – bunăstare precară

Între 20 și 25 puncte – bunăstare medie

Între 25 și 28 puncte – bunăstare satisfăcătoare

Între 28 și 32 puncte – bunăstare deplină

Peste 32 puncte – bunăstare optimă

Sistemul ANI 200

Acesta este un al doilea sistem după care se poate studia termenul de bunăstarea animală, a fost introdus de către Sundrum, în anul 1994, pentru a ajuta această evaluare. A fost introdus pentru evaluarea animalelor din fermele organice de taurine, porcine și păsări din Germania. Cuprinde termenul de 200, deoarece punctajul maxim la care se poate ajunge, este 200.

Diferența dintre sistemul austriac ANI (ANI 35) și sistemul german (ANI 200), este că în adoptarea sistemului ANI 35, trebuie ca evaluarea să se facă pe baza condițiilor de adăpostire, iar în ANI 200, în prim plan este starea de sănătate a animalelor și libertatea de mișcare.

Evaluarea în cadrul sistemului ANI 200, inițial, se făcea pe baza a 7 criterii (după Furnaris, 2005) și anume:

locomoția;

comportamentul de hrănire;

comportamentul social;

comportamentul de odihnă;

confortul și exprimarea comportamentală a stării de confort;

strea igienică a adăposturilor;

condiții de îngrijire și întreținere.

Iar varianta readaptată pentru evaluarea prin sistemul ANI 200 se face în baza a 9 grupe de bază (după Mitrănescu, 2012):

comportamentul de odihnă;

comportamentul de autotoaletare;

comportamentul de hrănire;

comportamentul de reproducție;

confortul animalelor;

locomoția;

comportamentul social;

comportamentul de exploatare;

comportamentul ludic.

3.4 Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP

HACCP – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Points – analiza riscului în puncte critice de control.

Sistemul a fost definitivat în anul 1959 o dată cu dorința de a se obține produse alimentare destinate membrilor misiunii spațiale, de către comisia americană Pillsbury. [NUME_REDACTAT] a fost cea care a obținut onoarea de a pregăti specialiști FDA (Food and Drugs a U.S.A), o dată cu prima prezentare la [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] din 1971, ulterior acest sistemul HACCP, a fost adoptat și în zona bunăstării animalelor, încercându-se ca pe lângă evaluarea bunăstării din exploatații și cel din timpul transportului și cel de dinainte de sacrificare.

Sistemul de evaluare are la bază 7 principii și anume:

evaluarea riscurilor;

determinarea punctelor critice prin care se pot ține sub control riscurile identificate;

stabilirea limitelor critice care trebuie repetate în fiecare punct critic de control (PCC);

stabilirea procedurilor de monitorizare a punctelor critice de control;

stabilirea acțiunilor corective care vor fi aplicate în situația în care, în urma monitorizării punctelor critice de control, sunt detectate deviații de la limitele critice;

organizarea unui sistem eficient de păstrare a înregistrărilorcare constituie documentația planului HACCP;

stabilirea procedurilor prin care se va verifica dacă sistemul funcționează corect.

Pentru prima dată, evaluarea bunăstării animalelor pe baza acestui sistem, a fost adoptat în [NUME_REDACTAT] ale Americii, iar Olanda și Germania, vor ca acest sistem să fie adoptat și implementat în evaluările naționale.

Evaluarea bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP prezintă o serie de avandaje, dar și dezavantaje, ce sunt prezentate în următorul [NUME_REDACTAT]. 3.1

Tabelul 3.1

Avantajele și dezavantajele evaluării bunăstării animalelor pe baza sistemului HACCP

Sistemul HACCP se bazează pe punctele critice de control generale și cele specifice.

Punctele de control critice pot fi folosite în toate fermele și exploatațiile și vorbesc despre:

tipul de adăpost și sistemul de cazare utilizat;

posibilitatea eutanasierii în fermă a animalelor;

accesul la apă și furaje corespunzătoare din punct de vedere calitativ, dar și cantitativ.

Prezentarea evaluarea bunăstării categoriei de animale, pe care se conturează lucrarea de față, vacile de lapte (după Furnaris, 2005).

Procentul de vaci cu pododermatită, punct critic de control care se monitorizează pe baza scorului mersului pe o scară de la 1 până la 5 puncte (după Mitrănescu E., 2012).

Pentru starea ongloanelor foarte bună, se acordă 1 punct, linia dorsală perfect orizontală, indiferent de aplomb și nu apar nici un fel de modificări în timpul mersului.

Fig. 3.1 – Prezentarea stării de sănătate a ongloanelor foarte bună.

Pentru starea ongloanelor bună, se acordă 2 puncte, linia dorsală este perfect orizontală în timpul staționării, dar prezintă o ușoară curbare în timpul mersului.

Fig. 3.2 – Prezentarea stării de sănătate a ongloanelor bună.

Pentru starea ongloanelor medie, se acordă 3 puncte, linia dorsală este curbată indiferent de aplomb, apar claudicații, mers tolerant sau mers în pensă.

Fig. 3.3 – Prezentarea stării de sănatate a ongloanelor medie.

Pentru starea ongloanelor precară, se acordă 4 puncte, linia dorsală este curbată indiferent de aplomb, animalul evită sprijinul pe anumite membre.

Fig. 3.4 – Prezentarea stării de sănatate a ongloanelor precară.

Pentru starea ongloanelor foarte precară, se acordă 5 puncte, linia dorsală are o curbură pronunțată, iar animalul refuză mișcarea sau chiar ridicarea din decubit.

Fig. 3.5 – Prezentarea stării de sănatate a ongloanelor foarte precară.

Starea de întreținere a animalelor, care se poate aprecia la nivelul de efectiv pe baza punctajului pentru starea de întreținere, pe o scară de la 1 la 5 ( B.C.S – [NUME_REDACTAT] Score )

Se acordă 1 punct pentru starea de întreținere foarte precară, situație prezentată în fig. 3.6.

Fig. 3.6 – Prezentarea stării de întreținere foarte precră.

Se acordă 2 puncte pentru o stare de întreținere precară, situație prezentată în imaginile următoare.

Fig. 3.7 – Prezentarea stării de întreținere precră.

Se acordă 3 puncte pentru o întreținere normală, ceea ce înseamnă că oasele nu sunt vizibile, situație prezentată în imaginile următoare.

Fig. 3.8 – Prezentarea stării de întreținere normală.

Se acordă 4 puncte pentru o stare de întreținere foarte bună, situație prezentată în imaginile următoare.

Fig. 3.9 – Prezentarea stării de întreținere foarte bună.

Se acordă 5 puncte pentru vacile considerate obeze, situație prezentată în imaginile următoare.

Fig. 3.10 – Prezentarea stării de întreținere pentru vaci obeze.

Procentul de viței care nu primesc colostru, situație care afectează bunăstarea lor, aceștia având nevoie de colostru pentru o imunitate bună.

Incidența paraplegiei postpartum – sindromul vacii căzute, este întâlnit imediat după fătare.

Starea igienică a vacilor – punctajul se acordă pe baza igienei corporale, iar zonele evaluate sunt: partea inferioară a membrelor; partea retromamară; flancul și partea superioară a membrelor.

Punerea în practică a informațiilor obținute din cărțile de specialitate, în ceea ce privește bunăstarea pentru manoperele zootehnice și sanitar veterinare.

Aerul din adăposturi trebuie să fie curat și lipsit de miros puternic de amoniac.

Asigurarea minimului necesar în ceea ce privește spațiile necesare.

Capitolul IV

SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL CERCETAT ȘI METODA DE LUCRU

4.1 Ipoteza de lucru și obiectivele lucrării

Problema bunăstării animalelor, a devenit de interes general, iar acest lucru este demonstrat prin numeroasele organizații și organisme guvernamentale sau nonguvernamentale, care sunt preocupate de această problemă, iar dintre acestea putem aminti: [NUME_REDACTAT] Unite, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Eurogrupul pentru [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] a Sănătății, [NUME_REDACTAT], ANM, SMPA, etc.

În prezent, acest concept este înțeles ca fiind important și din motive etice, economice, sociale, dar și morale, astfel bunăstarea a fost studiată cu interes pe scară largă, iar în prezent se observă o reală îmbunătățire în ceea ce privește modul de creștere a animalelor, dar și a actelor normative existente.

Broom, 1999, definește bunăstarea astfel – ,, The welfare of an individual is its state as regards its attempts to cope with its environment,, – ,, Bunăstarea unui individ este starea sa în ceea ce privește încercările sale de a face față mediului său,,.

M. Harder în anul 2002, dă următoarea definiție: ,,animalul este în normele fiziologice când este în acord cu mediul înconjurător, cu natura, cu mediul din care provine, în aceste condiții animalul nu suferă de frică, boală sau vreun altfel de stres”.

Lista definițiilor este una amplă, prezentată în Capitolul 1.1 și tocmai acest fapt arată importanța și seriozitatea cu care este dezbătut conceptul de bunăstare.

În prezent, importanța bunăstării animalelor este demonstrată prin dezbaterea de la Bruxelles – Comunicare a Comisiei către [NUME_REDACTAT], Consiliu și [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] privind strategia [NUME_REDACTAT] pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015, dezbaterea a avut loc pe data de 15.02.2012.

În acest context, prezenta lucrare își propune să aducă o contribuție teoretică, dar și practică la îmbunătățirea bunăstării taurinelor în țara noastră, prin evidențierea elementelor cu adevarat importante.

În prima parte a lucrării, principalul scop a fost acela de a cunoaște în detaliu cercetările în domeniul bunăstării, realizate la nivel mondial și național, a teoriilor științifice care stau la baza bunăstării, precum și a metodelor de evaluare a bunăstării animalelor în cadrul fermelor de taurine.

Pentru cea de-a doua parte a Tezei, cercetările proprii s-au făcut pe un eșantion de ferme din județul Teleorman, folosindu-se ca metodă de evaluare sistemul ANI 35, pentru prezentarea modului de întreținere a vacilor de lapte și totodată scoaterea în evidență a potențialului zootehnic din zonă, o zonă cu tradiție în creșterea animalelor.

Obiectivele principale ale lucrării sunt următoarele:

– stadiul cercetărilor privind bunăstarea animalelor;

-analiza bazei legislative în domeniul bunăstării animalelor;

– cunoașterea criteriilor și a metodelor de evaluare a bunăstării animalelor;

– analiza tehnologiei de hrănire a vacilor de lapte în relație cu bunăstarea;

– analiza tehnologiei de întreținere a vacilor de lapte în relație cu bunăstarea ;

– analiza tehnologiei de muls a vacilor de lapte în relație cu bunăstarea;

– cercetări comparative privind condițiile de microclimat în fermele de vaci de lapte [NUME_REDACTAT];

– evaluarea bunăstării vacilor de lapte în diferite tipuri de ferme;

– analiza parametrlor de reproducție ai vacilor de lapte din fermele studiate;

– cercetări privind interrelația dintre bunăstare și producția de lapte a vacilor de lapte din [NUME_REDACTAT].

4.2 Materialul cercetat

În județul Teleorman, conform datelor OARZ Teleorman, furnizate prin adresa nr. 96/30.05.2014 sunt înregistrate 62 de ferme de vaci de lapte, cu peste 20 de capete, cumulând un număr de 3119 vaci mulgătoare.

Pentru realizarea tezei de doctorat, s-au luat în studiu 10 ferme, cercetându-se, pe baza metodei de evaluare ANI 35, condițiile de creștere a vacilor de lapte, acestea având implicații majore în exprimarea potențialului productiv.

Cercetările s-au desfășurat pe durata a 16 luni , ianuarie 2014 – iulie 2015, perioadă în care cercetările au avut loc atât pe teren, pentru colectarea de date și efectuarea de măsurători, cât și în laboratorul USAMV București, pentru efectuarea unor analize și prelucrarea statistică a datelor rezultate.

Fermele analizate au ca obiectiv principal de activitate producția de lapte, calitatea laptelui produs și obținerea animalelor de prăsilă, masculi și femele destinate înlocuirii reformei din propriul nucleu.

Materialul cercetat este reprezentat de animale din categoría vaci de lapte, din rasele:

Holstein;

Bălțată cu [NUME_REDACTAT];

Montbeliarde.

[NUME_REDACTAT] – Caraceristici productive

[NUME_REDACTAT] își are originea în SUA. Începuturile reale ale formării rasei au avut loc în a doua jumătate a secolului trecut, când se continuă importurile de Friză europeană, creându-se două asociații de creștere de către imigranți (germani, englezi, olandezi).

Această rasă are un tip morfologic ideal pentru vaca de lapte, aspect uscățiv, profil trapezoidal, și în plus o dezvoltare corporală hipermetrică (talia peste 140 cm și greutatea 650 – 700 kg la vaci, respectiv peste 150 – 160 cm și 1000– 1200 kg la tauri).

La această rasă se remarcă aptitudini excelente pentru producția de lapte. Ugerul prezintă aptitudini foarte bune pentru mulsul mecanic (viteza de muls de 2,5 kg / minut, indice mamar = 48 %). Se remarcă și o economicitate foarte bună, consumul specific fiind de 0,8 UN / kg lapte.

În producția de lapte această rasă este de neîntrecut, deținând toate recordurile: 87,150 kg lapte / zi , 25,214 kg / lactație totală, 5,1% grăsime la o cantitate de lapte de 16 702 kg / lactație. În cireada cea mai bună s-a obținut o producție medie de 11109 kg lapte/ lactație cu 3,5 % grăsime.

[NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT] – Caraceristici productive

Rasa s-a format în condițiile țării noastre, pe baza taurinelor [NUME_REDACTAT], introduse în România începând cu anul 1961, când s-au făcut importuri de junici și tauri cât și materialul seminal congelat din Canada, Anglia și Polonia, intensificându-se în perioada 1967-1978 din Danemarca, Olanda, Germania S.U.A, Suedia, etc…

Dezvoltarea corporală : talia de 135-138 cm, greutate de 600-650 kg, uger bine dezvoltat, robă specifiă rasei Frize, constituție robustă, potențialul productiv- 6000 kg cu 3,8 grăsime.

Din studiile efectuate rezultă că această rasă, genetic se aseamănă în proporție de 37% cu rasa [NUME_REDACTAT], 38% cu rasa [NUME_REDACTAT], cu rasa [NUME_REDACTAT] în proporție de 7% și cca 4% cu rase Friză și Holstein.

Este o rasă cu o bună producție de lapte, ce înregistrează o medie de 4000-4500 kg/lactație, cu o grăsime de 3,9. Ponderea cărnii în carcasă este de 66-82%, din care categoria I este reprezentată prin 36-37%, seul reprezentat prin 14-17%, iar oasele 15-20%.

[NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT] are o precocitate mai bună față de celelalte rase locale ameliorate, observăm acest lucru din performanțele productive, vârsta primei fătări este de cca. 30 luni, iar la prima lactație, realizează o performanță foarte bnă, astfel atingând peste 70% din antitatea de lapte înregistrată la lactația maximă. (Sursa: https://ro.scribd.com/doc/251745044/Rasa-Baltata-Cu-Negru-Romaneasca)

[NUME_REDACTAT] – Caraceristici productive

Ca și origine ne referim la rasa Montbeliarde, ca făcând parte din ramura jurasic, [NUME_REDACTAT], de unde derivă grupul de rase [NUME_REDACTAT], face parte din familia Simental și Fleckvieh.

Cea mai puternică performanță a rasei o constituie cantitatea de lapte pe care o produce și valoarea sa proteică. Însă rasa Montbeliarde conservă o excelentă valorificare la tăiere a animalelor de reformă;

Formatului și sitezei de creștere: greutatea vie a vacilor adulte și a taurilor este de 650-750 kg. Sporul de creștere al taurinelor este de 1200-1300 g/zi, indiferent de regimul alimentar.

Calitatea carcasei: randamentele sunt de 52-54% pentru vaci și 56-58% pentru taurii fără exces de grasime.

Vițeii care nu sunt utilizați pentru reproducție sunt îngrășați și destinați taierii la vîrsta de 20-22 luni.

Structura celor 10 feme în care s-au desfășurat cercetările, este prezentată în tabelele 4.1 și 4.2.

Graficul 4.1 – Numărul de animale studiat

[NUME_REDACTAT] Nr.1 sunt prezentate numărul de vaci de lapte ce au fost identificate în fermele studiate. Iar după cum se poate observa [NUME_REDACTAT].2, este ferma unde s-au identificat cele mai multe capete și anume 512.

Pe baza datelor obținute pe teren prin tehnica observației și prin calcul se dorește a se demonstra, că evidențierea potențialului genetic productiv al animalului exprimat prin producția cantitativă și calitativă de lapte este direct influențată de corectitudinea aplicării tehnologiei de creștere, iar de acest lucru ține în mod direct bunăstarea animalelor.

4.3 Metodologia de lucru

Pentru obținerea datelor, s-au făcut deplasări în cadrul fermelor mai sus menționate și s-au făcut studii, atât la nivelul adăposturilor, cât și la nivelul animalului, ca și individ.

Evaluarea s-a efectuat pe baza sistemului ANI 35. Datele obținute au fost amănunțit prelucrate pentru a se obține rezultate exacte, care să demonstreze starea actuală din fermele studiate și cum aceasta influențează în mod direct bunăstarea animalelor și implicit producția acestora.

În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori:

libertatea de mișcare;

interacțiunile sociale;

tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber;

iluminarea, calitatea aerului și zgomotele;

condițiile de îngrijire și întreținere.

ANI se calculează, cumulând punctajele ce au fost acordate pentru fiecate dintre cele 5 grupe de factori în parte. Astfel cu cât rezultatul este mai mare, cu atât se consideră și se apreciază faptul că, din perspectiva studiului bunăstării animalelor, condițiile de adăpostire sunt mai bune.

Pentru fiecare dntre cele 5 grupe de factori, se întocmește o fișa/grilă individuală. Ulterior aceste fișe completate cu punctaje pentru fiecare criteriu în parte va defini nota finală/fișă.

Dacă în urma studiului efectuat, s-a obținut un punctaj final ANI, sub limita de validare, acesta va deveni valid în momentul în care deficiențele ce au cauzat obținerea notei insuficienta, au fost remediate, iar pâna la momentul respectiv punctajul se află în așa numitul punctaj provizoriu.

Aspectele ce se urmăresc pentru a se determina nivelul de bunăstare a animalelor pe baza sistemului ANI, sunt următoarele:

evaluarea separată a bunăstării pentru fiecare categorie de vârstă sau exploatare și pentru fiecare sistem de cazare a animalelor

determinarea bunăstării în perioada cea mai favorabilă de-a lungul unui an

evaluarea pe un eșantion de 25%, din animalele care se observă că au o stare de întreținere precară, fără a se ține cont de media de bunăstare a grupului, în cazul în care s-au înregistrat variații considerabile pe lotul întreg.

În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori, iar în continuare este prezentat detaliat, cum fiecare grupă de factori poate influența bunăstarea taurinelor.

Pe baza sistemului ANI 35, bunăstării taurinelor, la finalul evaluării, se încadrează în următoarele categorii:

sub 16 puncte – bunăstare foarte precară;

între 16 și 20 puncte – bunăstare precară;

între 20 și 25 puncte – bunăstare medie;

între 25 și 28 puncte – bunăstare satisfăcătoare;

între 28 și 32 puncte – bunăstare deplină;

peste 32 puncte – bunăstare optimă.

Prelucrarea datelor este o etapă foarte importantă în obținerea rezultatelor exacte. Prelucrarea s-a desfășurat prin metode statistice și grafice, urmărindu-se evoluția unor parametrii productivi în raport cu condițiile tehnologice din fermele luate în studiu.

Parametrii statistici folosiți pentru prelucrarea datelor primare au fost: media (X), varianța (S2), deviația standard (S) și coeficientul de variabilitate (V%).

Media aritmetică (X) este o estimare a valorii centrale a populației în jurul căreia fluctuează valorile variabile studiate. Aceasta se calculează împărțind suna obținută, la numărul acestora.

X = ∑x/n

Varianța (S) se obține împărțind suma pătratelor(X) la numărul gradelor de libertate.

S2 = [ ∑x2 – (∑x)2 / n] / n-1

Deviația standard (S) reprezintă o medie a abaterilor de la medie pentru minus-variante și plus-variante și se obține prin extragerea rădăcinii pătrate din abateri pătratice.

Coeficientru de variabilitate (V%) îl stabilim când avem probe diferite, fiind caracteristic pentru o anumită însușire. Acesta servește în general pentru planificarea și aprecierea rezultatelor și se calculează astfel:

V% = S / X X 100

CAPITOLUL V

CERCETĂRI PRIVIND TEHNOLOGIA DE CREȘTERE A VACILOR DE LAPTE ÎN EXPLOATAȚIILE DIN JUDEȚUL TELEORMAN

5.1 Tehnologia de hrănire a vacilor de lapte în relație cu bunăstarea

În bunăstarea animalelor, tehnologia de hrănire este o ramură deosebit de importantă, deoarece furajarea stă la baza performanței productive.

Cu cât animalelor li se vor administra rații specializate, pe fiecare categorie de vârstă în parte, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ, performanțele productive vor fi pe măsură.

În toate fermele unde s-au desfășurat cercetările, tehnologia de hrănire este asemănătoare, iar în continuare tehnologiile sunt prezentate în mod general.

Tehnologia de hrănire pentru vacile de lapte:

Rațiile pentru vacile de lapte sunt întocmite calculându-se necesarul de substanțe nutritive și se ține cont atât de greutatea animalului, cât și de producția de lapte.

Tabelul 5.1

Necesarul de producție pentru 1 kilogram de lapte după conținutul în grăsime și proteină

În ultima parte a gestației (ultimile 3 luni) trebuie acordată o atenție deosebită rației administrată vacilor de lapte.

Tabelul 5.2

Necesarul pentru gestație

Hrănirea vacilor în perioada de pregătire pentru montă

Vacile în pregătire pentru montă se află în plină producție, de obicei în vârful curbei de lactație.

De aceea cerințele nutritive ale vacilor sunt foarte mari și sunt furajate cu nutrețuri lactogene, cu un aport ridicat proteic. Vara se administrează masă verde cosită și administrată la grajd.

Se adaugă în rație concentrate preparate în fermă cu adaos de P.V.M. pentru echilibrarea proteino- vitamino-minerală a rației.

Rația, iarna, este formată din fânuri de bună calitate și suculente în cantități maxime pentru a stimula producția de lapte.

Pentru a pregăti animalele în fermă se iau o serie de măsuri:

lotizarea vacilor în pregătire pentru montă în grupe separate;

se scot din rație borhoturile acide și se reduce la jumatate nutrețurile însilozate;

cresc cantitățile de fân, concentrate, P.V.M administrate.

Necesarul de sare este asigurat prin adăugarea brichetelor pentru lins în adăposturi. Un rol important în această perioadă îl are mișcarea în aer liber a vacilor și vițeilor care se pregătesc pentru montă. În fermă există o construcție special realizată în acest scop.

Hrănirea vacilor în perioada de gestație și pregătirea pentru fătare

Pregătirea vacilor pentru fătare începe în ultima parte a luni a 5-a de gestație. Hrănirea vacilor se face ținându-se cont de următoarele aspecte:

în această perioadă vacile se găsesc în a doua jumatate a lactației, în plin efort de producție, impunându-se asigurarea nutrienților necesari acestei producții ;

este obligatorie asigurarea tuturor principiilor nutritive necesare creșterii și dezvoltării fătului care în ultimile 3 luni de gestație realizează 80 % din greutatea la fătare.

Spre sfârșitul lunii a 7-a este înțărcată vaca lactantă. Pentru o vacă gestantă de mărime medie (450-538 kilograme) se asigură o rație asemănătoare cu cea a unei vaci cu o producție medie de lapte de 10-12 litri /zi. Pentru a produce un litru de lapte o vacă are nevoie în fiecare zi de 2,5-3,5 g Calciu și de 2-3 gr Fosfor; de aceea în rația vacilor gestante trebuie să intre 70-80 g calciu și 30-40 g fosfor. Raportul fosfor / calciu trebuie sa fie de 1:2. Necesarul este asigurat prin bulgării de sare administrați.

După fătare o vacă cu o greutate de 600 kg și o producție de 32 kg lapte este hrănită cu un amestec format din: fân lucernă, paie orz, semifân lucernă, siloz lucernă, siloz porumb, grâu, șrot floarea soarelui, șrot soia.

Pentru a se obține o rație echilibată, nivelul de substanță uscată se stabilește după următoarele relații:

SU kg/animal/zi = 0,02 GV + 0,33 PL (pentru rații mixte – periadă de iarnă);

SU kg/animal/zi = 0,014 GV + 0,30 PL (pentru rații mixte – perioadă de vară).

Unde: GV = greutate vie, iar PL = producția de lapte/kg

Iarna fânurile se dau în cantități de 3 – 10 kg / animal / zi; poate să ajungă și la 15 kg.

La vacile cu producție mică, sub 15 litri pe zi, o treime din totalul de fân poate fi înlocuit cu nutrețuri grosiere (paie).

În ceea ce privește nutrețurile suculente, cea mai mare pondere o are porumbul însilozat care poate fi introdus în rație în cantităti de 20–30 kg/animal/zi. Semisilozul este folosit în cantități de 10/ 20 kg/animal/zi. Vara vacile pot consuma între 40 si 90 kg masă verde.

Pentru perioadele cu timp ploios, când nu se poate intra în câmp pentru recoltare, există în fermă rezerve de fânuri cu care să fie hrănite animalele până când se poate intra din nou în câmp pentru aducerea de nutreț verde.

Strategia hrănirii vacilor lactante

Având în vedere că durata lactației este de 305 zile și repausul mamar este de 60 zile intervalul dintre fătări (de 365 zile) este împarțit în 3 perioade diferite din punct de vedere fiziologic și nutrițional.

Perioada 1

Această perioadă mai este numită și perioada de mobilizare a rezervelor corporale. În această perioadă vaca, indiferent de modul de hrănire, pierde în greutate, începe imediat după fătare și se încheie la 2-3 săptămâni după ce s-a atins vârful lactației. Are o durată care depinde de nivelul producției de lapte, în medie fiind de circa 10 săptămâni.

Caracteristică pentru această perioadă este un apetit în creștere, cerințe nutriționale maxime, pierderi în greutate. În mod normal pierderile în greutate sunt de 0,5 kg/zi putând ajunge uneori la 1 kg pe zi.

Rația administrată conține furaje de cea mai bună calitate, cu palabilitate maximă și echilibrată în ceea ce privește conținutul energo-proteic și vitamino- mineral.

Sunt incluse în rație fân de cea mai bună calitate, nutrețuri însilozate cu un conținut ridicat de substanța uscată și cu valoare energeticã (porumb însilozat cu 30 – 35 % S.U).

Se poate folosi și semifân cu 45% – 55% S.U. Nutrețurile concentrate sunt cel mai bine valorificate în această perioadă, ele putând să acopere 50-60 % din substanța uscată a rației.

Când se administrează cantități mari de concentrate, acestea trebuiesc introduse treptat în rație, ele trebuie administrate în rație treptat în mai multe tainuri, iar la un tain nu trebuie să se administreze mai mult de 2-2,5 kg.

Proteina, dacă, se administrează suficient fân și semifân iar în amestecul de concentrate se include și șroturi, poate fi ușor acoperită. O atenție deosebită trebuie acordată asigurării calciului și fosforului.

Chiar daca bilanțiul calciului în această perioadă nu se poate echilibra trebuie ca diferența dintre necesar și cat se asigură să fie cât mai mic.

Pentru aceasta, pe lângă un premix mineral, în rație este inclus și fânul de lucernă de cea mai bună calitate, care constituie principalã sursă de săruri minerale și în special de calciu și oligoelemente, toate ușor asimilabile.

Perioada 2

În această perioadă se reface greutatea pierdută în primele 10 săptămâni de lacțatie. Începe imediat după ce vacile au început să scadă în greutate, durează până în a 30-a săptamână de lactație.

De obicei după ce s-a atins vârful producției de lapte vacile au fecunditatea maximă si în mod obișnuit rămân gestante așa că în a 30-a săptămână de lactație se află în luna a 5-a de gestație când apetitul este maxim iar producția de lapte este în continuă scădere ajungând la 2/3 din producția maximă.

La sfârșitul acestei perioade trebuie refacută greutatea pierdută în prima parte. De aceea atunci când se calculează necesarul de nutrienți trebuie să se țină cont, pe lângă cerințele de întreținere și pentru producția de lapte și de necesarul pentru creșterea în greutate.

La început între săptămâna a 10-a și a 20-a de lactație cerințele pentru creștere în greutate sunt mici dar în ultima perioadă, în săptămânile 20-30 acestea cresc ajungând la 500 g / zi.

Perioada 3

Durează de la săptămâna a 30-a de lactație și luna a 5-a de gestație, până la înțărcare.

Caracteristic în acestă perioadă este scăderea accentuată a producției de lapte, apetitul se menține ridicat, iar necesarul de nutrienți pentru creșterea fătului este destul de scăzut.

În această perioadă trebuie refăcute majoritatea rezervelor pentru lactația următoare.

Pentru aceasta sunt utilizate cantități mari de nutrețuri de volum, iar transformarea nutrienților în grăsime corporală de depozit se face cu eficiența ridicată, când animalul este în lactație.

În această perioadă există pericolul supraângrășării. De aceea creșterea în greutate nu trebuie să depășească 500-700 g/zi. Dacă vaca nu rămâne gestantă la timp se urmărește ca sporul în greutate să fie cât mai mic, astfel încât creșterea totală să nu fie mai mare de 8-10 % din greutatea normală a vacii.

În fermele studiate rațiile sunt asemănătoare, singurele diferente fiind făcute de compoziția amestecului de fermă și modul de administrare a acestora. În funcție de mărimea fermei, furajele sunt administrate fie cu remorci tehnologice, fie manual. În următoarele tabele sunt prezentate rațiile folosite, atât pe perioadă de iarnă, cât și pe perioada de vară.

Tehnologia de hrănire

Furajarea vacilor de lapte se efectueaza cu remorca tehnologică, iar adăpătorile sunt cu nivel constant, având în componență sistem de recirculare a apei și au o capacitate de adăpare pentru 25 capete; curățarea pompelor se face periodic de către îngrijitori.

Fig. 5.1.Hrănirea vacilor de lapte în ferma 1

Remorcile tehnologice asigură administrarea amestecului unic de furaje direct la iesle, aceste remorci sunt alcătuite dintr-o benă de diferite forme, iar organele active sunt cuplate la priza de putere a tractorului. Ele realizeazã amestecarea și mărunțirea furajului înainte de distribuire.

Pentru distribuire, remorca este prevazută în partea laterală cu o gaură de evacuare a furajului, acoperită uneori cu o perdea de cauciuc pentru limitarea împraștierii.

Remorcile tehnologice sunt prevazute și cu organe de lucru de tip freza pentru dislocarea furajului din silozurile de suprafață.

Furajul astfel mărunțit de către freza ajunge în remorcă unde este amestecat cu ajutorul unor rotoare elicoidale.

Rație de iarnă pentru o vacă cu o producție de 20 kg/lapte și o greutate de 600 kg este formată din: fân lucernă, fân borgeag, porumb murat în faza de lapte ceară.

Tabelul 5.3

Rație de iarnă pentru o vacă cu o greutate de 600 kg și o producție de lapte de 20 kg

Tabelul 5.4

Completarea rației cu concentrate

Analiza și structura rației:

RN = PD / UN X 0,6 x1000- PD = 1/5,16

Proteină/ energie = 97,3

Proteină/ SU = 91,5

UN/SU = 0,83 UN/ kg SU

Structura rației:

Fibroase – 28 %

Suculente – 61%

Concentrate-12,4 %

Rație de vară pentru o vacă de lapte de 570 kg și o producție de lapte de 20 kg.

Tabelul 5.5

Rație pentru o vaca de lapte de 570 kilograme și producția

de lapte de 20 kg

Tabelul 5.6

Completarea rației cu concentrate

Analiza rației:

RN = PD / UN X 0,6 x1000- PD = 115,76

Proteină/ energie = 97,24

Proteină/ SU = 103

UN/SU = 1,06 UN/ kg SU

Ca/P = 1,38

Structura rației:

Fibroase – 3,5 %

Masă verde – 89 %

Concentrate – 6,8 %

5.2 Tehnologia de întreținere a vacilor de lapte în relație cu bunăstarea

Întreținerea reprezintă un ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice cu privire la adăpostire, îngrijirea și asigurarea unui regim de mișcare adecvat, adaptate în vederea exteriorizării potențialului productiv al vacilor exploatate pentru producția de lapte. Principalele criterii după care se pot clasifica sistemele de întreținere sunt:

sezonul calendaristic;

libertetea de mișcare a vacilor.

În acest sens se diferențiază întreținerea pe timp de iarnă și întreținerea pe timp de vară. În fiecare din cele două sezoane calendaristice, vacile pot fi întreținute în sistem legat sau liber.

Întreținerea vacilor pe timp de iarnă

În sezonul de iarnă, întreținerea vacilor de lapte se realizează în adăposturi închise (în stabulație liberă sau legată) sau în adăposturi semideschise (în stabulație liberă)

Întreținerea legată a vacilor în adăposturi închise

În prezent, atât pe plan mondial cât și în țara noastră, întreținerea legată este cel mai răspândit sistem de întreținere a vacilor. Caracteristica principală a acestui sistem constă în întreținerea legată a vacilor în adăposturi închise cu amenajări interioare specifice și cu tratarea individuală a animalelor.

Esența aplicării acestui sistem de întreținere este condiționată de:

optimizarea parametrlor spațiilor de adăpostire;

adaptarea unor soluții constructive și de mecanizare care să asigure condiții de confort cât mai bune pentru animale (tip de stand, sistem de legare, forma și dimensiunile ieslei si altele);

asigurarea factorilor de microclimat la un nivel cât mai apropiat de cerințele fiiologice ale vacilor;

organizarea interioară a adăposturilor trebuie să asigure desfășurarea cât mai facilă a diferitelor operațiuni tehnologice (furaje, adăpare, muls, etc).

Avantajele întreținerii legate:

tratarea individuală a vacilor;

igiena corporală, supravegherii stării de sănătate și efectuarea diferitelor tratamente, se execută mai ușor;

asigură condiții de confort și de liniște mai bune, cu implicații pozitive asupra valorificării furajelor;

consumul de substanțe nutritive necesare pentru întreținerea funcțiilor vitale este mai redus și implicit se reduc costurile;

potențialul productiv se exteriorizează mai bine, cea mai mare parte din elementele nutritive ingerate fiind utilizate pentru sinteza laptelui.

Dezavantajele întreținerii legate:

productivitatea muncii este mai mare comparativ cu întreținerea liberă;

necesită consumuri energetice mai mari, în special pentru muls și pentru evacuarea dejecțiilor;

efortul fizic al personalului de îngrijire este mai mare;

menținerea în limitele optime a parametrilor de microclimat se realizează mai greu.

În cadrul sistemului de întreținere liberă se întâlnesc mai multe tipuri de adăposturi, care se diferențiază în raport cu capacitatea de cazare, amenajarea interioară și modl de dispunere al vacilor în adăpost.

Astfel întreținerea legată a vacilor cu așezare pe un singur rând, este o metodă de exploatare folosit adesea în gospodării particulare, adăposturile având o capacitate de cazare redusă (4-10 vaci). Adăpostrile sunt construite din materiale locale ieftine precum lemnul piatra, cărămida, cu amenajări interioare sumare. Jghiabul de furajare este amplasat de-a lungul unuia dintre pereții longitudinali ai adăpostului.

Standul este lung de cca 2,5m, acoprerit cu așternut gros de paie. Vacile sunt legate la stand de bordura ieslei cu gâtare din lanț. La marginea posterioară a standului este situată rigola de colectare a dejecțiilor lichide, urmată de o alee dimensionată astfel încât să asigure spațiu suficient pentru furajare, evacuare a dejecțiilor și circulația animalelor. Factorii de microclimat se asigură prin ventilație naturală. Principalele lucrări tehnologice cum ar fi, adminustrarea furajelor, adăparea, mulgerea și evacuarea dejecțiilor, se execută manual. În unele gospodării mulsul se execută cu ajutorul unor instalații de muls mobile (GIM), iar adăparea se realizează la adăpători cu nivel constant.

Întreținerea legată cu așezarea vacilor pe două rânduri, cu dispunere crupă la crupă,se recomandă în fermele cu efectiv de peste 20 vaci de lapte. Capacitatea unui adăpost poate fi de până la 100-120 vaci. În funcție de modul de amenajare interioară în practică, se întâlnesc mai multe variante constructive. Una dintre variante este aceea în care jghiaburile de furajare sunt dispuse de-a lungul pereților longitudinali ai adăpostului. Standul este lung de cca 2,3-2,4 m și larg de cca 1,3-1,4 m, legarea vacilor este orizontală. Pentru așternut se pot folosi paie sau material absobant. Standul lung asigură condiții bune de confort pentru animale, însă defecarea și urinarea au loc direct pe stand ceea ce implică un efort mai mare pentru curățarea standului, necesarul de paie este mai mare, iar igiena corporală a vacilor se menține mai greu. Principalele operațiuni tehnologice se execută manual, iar ventilația este natural organizată, folosind coșuri de ventilație.

În vederea mecanizării furajării, jghiaburile au fost amplasate în pereții loncitudinali ai adăposturile, distribuirea furajelor facându-se direct din remorcă sau căruță, din exteriorul adăposturilor. Pentru evacuarea dejecțiilor, în spatele standurilor se montează instalații mecanice de evacuare, racleți cu mișcare continuă sau plug raclor, sau evacuarea se face cu tractor echipat cu lamă racloare. În adăposturi s-au montat instalații de adăpare cu nivel constant și instalații de muls la bidon.

O altă variantă de întreținere legată, cu așezarea vacilor pe două rânduri și dispunere crupă la crupă constă în amenajarea în adăpost a 3 alei din care 2 de furajare și una de serviciu. Transportul și distribuirea furajelor se face manual, cu acces prin ușile situate lateral pe peretele frontal al adăpostului. Adăparea se realizează la adăpători cu nivel constant, iar mulsul se execută cu ajutorul instalației de muls la bidon. Evacuarea dejecțiilor se poate face manual, cu căruța sau cu ajutorul instalației cu racleți cu mișcare continua.

Înterținerea legată cu așezare pe două rânduri și dispunerea vacilor cap la cap

Aceasta este cea mai răspândită variantă de întreținere legată a vacilor, atât în țara noastră cât și pe plan mondial. Capacitatea de cazare a a unui adăpost este de 100-120 aci de lapte. Adăpostul este organizat în mai multe zone funcționale cum ar fi aleea de furajare situată pe axa longitudinală a adăpostului, două iesle de furajare, două rânduri de standuri, canalul de evacuare a dejecțiilor și cele două alei de serviciu situate de-a lungul pereților longitudinali ai adăposturilor.Standurile sunt acoperite cu așternut de paie și sunt individualizate prin separatoare de stand. Legarea vacilor este verticală, folosind sistem vertial de tip Grabner. Administrarea furajelor se face mecanizat, cu ajutorul remorcilor tehnologice, iar adăparea se face cu nivell constant. Mulsul se realizează mecanic cu ajutorul instalației de muls la bidon sau cu instalație de colectare și transport centralizat al laptelui. Pentru evacuarea dejecțiilor se pot folosi instalații mecanice, hidraulic și pneumatic.

Întreținerea legată a vacilor cu așeare pe patru rânduri

Adăpostul are o capacitate de cazare de 204 vaci, ele fiind dispuse cap la cap, pe patru rânduri. Adăpostul este organizat în mai multe zone funcționale și anume trei alei de serviciu, două alei de furajare, patru rânduri de standuri și două circuite de evacuare a dejecțiilor. Standul este scurt, iar sistemul de legare este de tip Grabner. Apa se asigură la adăposturi cu nivel constant. Evacuarea dejecțiilor se poate face mecanic (racleți batanți, lopată racloare) sau hidraulic.

Așternutul este din paie tocate, pleavă de ovăz, covoare din cauciuc sau din material plastic. Periodic, canalele de evacuare sunt golite în fosele de colectare amplasate în afara adăpostului. Acest tip de întreținere asigură o productivitate a muncii mai mare comparativ cu dimensiunea vacilor crupă la crupă, deoarece este posibilă mecanizarea principalelor procese tehnologice, iar necesarul de forță de muncă și efortul fizic depus de lucrător este mai redus.

Întreținerea nelegată a vacilor (întreținerea liberă)

Întreținerea nelegată a vacilor se practică pe scară largă în țările cu zootehnie dezvoltată. Acest sistem s-a impus în practică ca urmare a reducerii continue a populației active din agricultură.

Caracteristica principală a acestui sistem constă în întreținerea liberă a vacilor, în adăposturi închise sau semideschise, cu amenajări interioare specifice și tratarea în grup a animalelor. Eficiența aplicării acestui sistem de întreținere este condiționată de asigurarea unor condiții specifice :

vacile întreținute în sistem liber trebuie să aparțină unor rase cu potențial productiv ridicat să fie ecornate, să reziste la acțiunea factorilor stresanți specifici întreținerii libere și să aibă aptitudini bune pentru mulsul mecanic;

efectivul de vaci va fi împărțit în grupe tehnologice, de maxim 50 vaci, în funcție de nivelul productiv și starea fiziologică, respectiv vaci în prima sută de zile de lactație, vaci în a doua sută de zile în lactație, vaci cu peste 200 zile de lactație și vaci în repaus mamar;

întreținerea nelegată a vacilor se recomandă a fi aplicată în ferme cu un efectiv minum de 50 vaci de lapte, de preferat între 100-400 capete;

ferma trebuie să fie dotată cu mașini și instalații specifice, fiabile și cu randament mare, iar personalul de îngrijire trebuie să fie calificat și chiar specializat pe operațiuni tehnologice distincte, prin școlarizare;

în fermele cu întreținere liberă reforma anuală la vaci este mai mare (30-35%), astfel încât după prima lactație să se elimine toate vacile care nu se pretează expoatării în acest sistem;

să existe surse suficiente de furajare de volum de calitate superioară, care se administrează ad libitum.

Avantajele întreținerea libere:

productivitatea muncii este de 2-4 ori mai mare comparativ cu întreținerea legată ca urmare a faptului că în cadrul întreținerii libere există posibilitatea aplicării celor mai recente progrese științifice legate de mecanizarea și automatizarea proceselor de producție, iar lucrătorii sunt specializați pe diferite operațiuni tehnologice;

efortul fizic al lucrătorilor se reduce;

laptele muls are calități igienice superioare.

Dezavantajele întreținerii libere:

ca urmare a faptului că vacile sunt tratate în grup, procesele tehnologice specifice nu pot fi adaptate particularităților individuale ale animalelor;

cresc posibilitățile de difuzare în efectiv a unor boli intecto-contagioase, deoarece instalațiile de adăpare, muls și furaje sunt folosite în comun;

consumul de furaje pentru întreținerea funcțiilor vitale crește cu 5-10% comparativ cu întreținerea liberă;

frecvența avorturilor mecanice, a unor accidente și a suptului reciproc între vaci este mai mare;

supravegherea animalelor se realizează mai greu, pentru adoptaera și contenția animalelor fiind necesară amenajarea unor compartimente cu întreținere legată pentru 15-20 vaci.

Întreținerea nelegată a vacilor în adăposturi închise.

Această variantă de întreținere a fost concepută în SUA, în anul 1960, și s-a extins în Europa și în țări cu zootehnie dezvoltată. Adăpostul vacilor este prevăzut cu patru pereți, este compartimentat și are uși largi, glisante, care comunică cu padocul. Vacile au acces liber în padoc, cu excepția perioadelor cu timp nefavorabil. În adăpost sunt amenajate trei zone funcționale și anume zona de odihnă, zona de furajare și zona de mișcare.

Administrarea furajelor de volum se realizează cu ajutorul remorcilor tehnologice sau transportoare mecanice, iar furajele concentrate se administrează restricționat la muls. Pe timpul verii, furajele de volum se administrează în padoc, în iesle protejate de copertine.

În funcție de sistemul adoptat pentru evacuarea dejecțiilor, pardoseala zonei de odihnă poate fi continuă sau discontinuă, de tip grătar. Întreținerea liberă a vacilor în adăposturi închise cu spațu individualizat de odihnă asigură condiții corespunzătoare de microclimat și confort în timpul odihnei, cu efecte pozitive asupra capacității de exteriorizare a potențialului productiv al vacilor.

Întreținerea nelegată a vacilor în adăposturi semideschisese practică în țări cu un climat blând, unde variațiile sezoniere ale temperaturii nu sunt prea mari,cum ar fi Olanda, Italia, Anglia, Israel etc. În țara noastră, această variantă de întreținere nu a condus la obținerea unor rezultate satisfăcătoare, în special din cauza dificultăților de ordin tehnic și organizatoric. Adăpostul este de tip hală, semideschis, prevăzut cu trei pereți, unul din pereții longitudinali lipsește total sau acest perete reprezintă 1/3 din lungimea normală, care în perioadele cu timp rece sau vânturi puternice și reci se poarte închide parțial cu perdele din material plastic sau baloți de paie.

Adăpostul poate avea o capacitate de până la 120 vaci și este compartimentat, astfel încât în fiecare compartiment este cazată câte o grupă tehnologică formată din maxim 50 de vaci.

În interiorul adăposturilor nu există nici un fel de amenajare, pardoseala fiind acoperită pe întreaga suprafață cu așternut gros de paie, numit așternut permanent, care se evacuează cu mijloace mecanice o dată la 6 luni.

Distribuirea furajelor se execută cu remorca tehnologică sau transportoare cu șnec. Adăparea se realizează prin intermediul jgheaburilor de adăpare prevăzute cu termoplonjoare pentru a menține temperatura apei în limite optime.

Întreținerea nelegată a vacilor în adăposturi semideschise are avantajul că adăposturile sunt simple, deci cheltuielile cu investițiile sunt reduse. În schimb, în aceste adăposturi factorii de microclimat nu pot fi menținuți în limitele optime, incidența traumatismelor mamare crește, timpul de odihnă al animalelor este redus, iar vacile cu potențial poductiv ridicat nu-și pot exterioriza deplin capacitatea productivă.

În cazul întreținerii libere, indiferent de varianta constructivă adoptată, mulsul vacilor se execută ăn săli speciale pentru muls amplasate în vecinătatea adăposturilor de întreținere. Administrarea furajelor concentrate se face raționalizat intr-o sală alăturată sălii de muls, înainte sau după muls.

Întreținerea vacilor pe timp de vară

În timpul verii, în funcție de condițiile specifice din fermă, întreținerea vacilor de lapte se poate realiza în următoarele variante tehnologice: în stabulație, pe pășune (în tabere de vară) și întreținerea mixtă.

Întreținerea vacilor în stabulație (la adăpost) se practică în fermele cu grad mare de concentrare a efectivului de vaci, care nu dispun de suprafețe suficiente de pășuni, iar suprafața de teren agricol destinat producerii furajelor este mai redusă și în fermele situte în preajma marilor centre urbane.

În cazul acestei variante de întreținere, furajarea vacilor de lapte se face cu nutrețuri verzi administrate la iesle, în adăpost sau în padoc. Comparativ cu întreținerea vacilor pe pășune, înteținerea în stabulație prezintă o serie de avantaje, dar și dezavantaje, după cum urmează:

Avantaje:

crește gradul de utilizare al nutrețului verde. Se evită degradarea pășunilor prin călcare și prin poluarea cu dejecții, ca urmare, se reduce suprafațaa de teren agricol necesară pe animal;

cantitatea de nutreț verde administrată poate fi stabilită în raport cu nivelul productiv și starea fiziologică a vacilor;

nutrețurile se recoltează în faza optimă de vegetație și pe timp favorabil;

se reduce consumul pentru întreținerea funcțiilor vitale, iar producția de lapte este mai mare cu 5-10%;

se reduc fluctuațiile zilnice ale producției de lapte, având garanția consumării unei cantități suficiente de nutreț verde;

vacile pot fi supravegheate mai ușor, iar unele boli și accidente pot fi ținute mai ușor sub control;

nu se mai fac cheltuieli cu organizarea taberelor de vară și parcelarea pășunilor.

Dezavantaje:

acest sistem de întreținere necesită dotarea cu mașini și utilaje adecvate și cu fiabilitate mare petru recoltarea, transportul și distribuirea furajelor, de asemenea, necesarul de forță de muncă este mai mare;

pe timp nefavorabil aprovizionarea cu furaje verzi este dificilă, motiv pentru care în fermă trebuie asigurate rezerve de furaje de volum conservate;

regimul inadecvat de mișcare al vacilor are efecte negative asupra stării de sănătate, funcției de reproducție, constituției și longevității productive;

cheltuielile cu producerea laptelui sunt mai mari.

Principalele operațiuni tehnologice (furajarea, adăparea, mulgerea, evacuarea dejecțiilor) se realizează în același mod ca și în perioadele de iarnă, în funcție de sistemul de întreținere practicat.

Întreținerea vacilor pe pășune (în tabere de vară)

Această variantă de întreținerese practică în fermele cu un efectiv mai mic de vaci, care au pășuni de bună calitate dar care sunt situate la distanțe de peste 2 km de fermă. Întreținerea vacilor de pe pășune are efecte econimice favorabile, cheltuielile cu furajarea sunt reduse, iar laptele se obține cu costuri mai mici. În același timp animalele beneficiază de mișcare în aer liber, cu influențe pozitive asupra stării generale de sănătate a vacilor de lapte.

Vacile sunt întreținute în taberele de vară pe durata întregului sezon de pășunat. În această perioadă, adăposturile din fermă sunt curățate, se execută lucrări de întreținere și reparații necesare, apoi sunt dezinfectate și văruite. În principiu tabăra de vară se amenajează în centrul perimetrului de pajiști, pe un teren mai ridicat și ușor înclinat, în apropierea unui drum de acces.

Adăposturile sunt construite sumar, tip șopron, executate din materiale ușoare, dispuse liniar sau în forma literei U, cu pereți închiși în direcția vântului principal. În adăposturi vor fi amplasate jghiaburi de furajare, ce vor fi utilizate pentru furajarea suplimentară a vacilor. Pe timpul nopții, vacile se țin în padocuri spațioase, asigurând 7-10 m2/cap.

În vecinătatea șoproanelor se amenajează spații pentru păstrarea laptelui până la livrare, magazii pentu furaje concentrate, punct de însămânțări artificiale și încăperi pentru cazarea îngrijitorilor.

Apa pentru adăpare se poate aigura din surse de suprafață (râuri sau lacuri), fântâni, sau prin intermediul unor cisterne mobile de adăpare. Înainte de scoaterea vacilor la pășune, vor fi supuse unui control riguros sanitar-veterinar, deoarece vacile bolnave nu vor fi trimise în taberele de vară, se verifică și se completează marcarea animalelor. Vacile se grupează, în funcție de nivelul productiv și starea fiziologică, în grupe de 100 capete.

În funcție de productivitatea pajiștii se stabilește încărcarea de vaci la hectar. Graful de valorificare al nutrețului verde este condiționat de sistemul de pășunat practicat, respectiv pășunatul liber, pășunatul rotațional și pășunatul în front.

Pășunatul liber (pe pășuni neparcelate) este, în prezent, cel mai răspândit sistem de pășunare practicat în țara noastră. Vacile pășunează o anumită suprafață de pășune de primavara și până toamna. Investițiile pentru amenajarea pășunii și necesarul de forță de muncă sunt reduse. În schimb, o parte înseamnă din masa vegetativă de pe pășune este degradată prin călcare și poluare cu dejecții și implicit, scade gradul de valoare a nutrețului verde. Prin pășunatul liber se obține cea mai mică producție de lapte raportată la unitatea de suprafață.

Pășunatul rotațional (pe parcele) presupune împărțirea pășunii în parcele care se folosesc succesiv pentru pășunat, sunt lăsate pentru refacerea covorului vegetativ, sau sunt cosite pentru obținerea fânului.

Vacile se mențin pe o parcelă timp de cca. 6 zile, după care acestea sunt muntele pe parcela următoare. Parcela pășunată este lăsată o perioadă variabilă de timp (28-35 zile) pentru refacerea covorului vegetal. Se recomandă ca după 2-3 cicluri de pășunat al unei parcele, aceasta să fie cosită deoarece prin consum selectiv și poluare cu dejecții, pe pășune apar plante îmbătrânite și buruieni.

În cazul practicării pășunatului rotațional producția de lapte raportează la uinitatea de suprafață este mai mare comparativ cu pășunatul liber, însă investițiile cu parcela sunt mai mari, luând în discuție gardul electric sau permanent.

Pășunatul în front (dozat) presupune repartizarea (prin intermediul gardului electric) unei anumite porțiuni de pajiște care să asigure cantitatea de nutreț verde pentru o zi. Seara, gardul electric este mutat delimitând o nouă porțiune de pășune. Acest sistem de pășunare asigură cea mai bună valorificare a nutrețului de pe pășune.

Indiferent de sistemul de pășunare adoptat, vacile vor fi scoase de pe pășune numai când plantele au o înălțime de 15-17 cm. Pășunatul se organizează în două reprize, dimineața (orele 7-11) și seara (orele 15-19). Înre orele 11 și 15 vacile vor fi ținute sub umbrare. În perioadele foarte calde se poate organiza pășunatul și pe timpul nopții.

Mulgerea vacilor în tabăra de vară se poate face manual sau mecanic, folosid platforme mobile de muls.

Întreținerea mixtă a vacilor

Această variantă de întreținere a vacilor de lapte se practică pe o scară largă în țara noastră și anume în fermele care dispun de pășuni situate la cel mult 2 km distanță de fermă. În fiecare dimineață, după muls, vacile sunt duse la pășunat unde sunt ținute timp de 4-5 ore și aduse după-amiază la adăpost pentru muls. După mulsul de seară vacile sunt scoase în padoc, unde vor rămâne și pe timpul nopții. Adăpostul este utilizat doar în timpul mulsului și atunci când condițiile meteorologice sunt cu totul nefavorabile.

Metodele de întreținere folosite în fermele studiate:

[NUME_REDACTAT]. 1:

În ferma numărul 1, întreținerea vacilor se face în adaposturi semideschise, nelegate, cu acces permanent la furaj, la apă, sare, loc de odihnă și loc de mișcare, asigurându-se la nivel optim toți parametrii determinanți de confort. Pentru așternut se folosesc paiele, astfel în fermă se asigură așternut permanent, iar în anumite zone se folosește covorul de cauciuc (sala de așteptare pentru muls).

Fig. 5.2 Tehnologia de întreținere în ferma 1

Zona de furajare este amplasată în partea opusă zonei de odihnă.

Zona de circulație este situată între zona de odihnă și zona de furajare, pardoseala zonei de circulație se află mai jos cu 15-20 cm față de zona de odihnă.

Această zonă trebuie să fie suficient de largă (minim 3 m) astfel încât să asigure circulația facilă a vacilor și să se evite incomodarea animalelor aflate în zona de furajare.

Adăpostul pentru stabulația liberă asigură vacilor următoarele facilități:

acces liber la spațiul de mișcare din adăpost;

odihna într-o cușeta individuală;

contenția pentru control și tratamente;

defecatul și urinatul în afara suprafeței de odihnă;

mișcarea animalelor este liberă atât în timpul zilei cât și în timpul nopții.

Una dintre problemele deosebite ale întreținerii în stabulație liberã, în condiții de confort biologic, o reprezintã așternutul.

Având în vedere că vaca petrece foarte mult timp în poziție de decubit, ugerul este supus unei presiuni din partea trenului posterior, pe de o parte și din partea pardoselii acoperită cu așternut, pe de alta parte.

Pentru a obține un kg de lapte este necesar ca prin uger să circule 450 kg sânge, într-o zi.

Așternutul trebuie să fie de calitate, adică elastic, uscat și termoizolator.

Paiele au fost și sunt folosite ca așternut, dar mai rar la vacile de lapte și mai des la viței.

Avantajele întreținerii libere:

– productivitatea muncii este de 2-4 ori mai mare comparativ cu întreținerea legată ;

– efortul fizic al lucrătorilor se reduce;

– laptele muls are calități igienice superioare;

– vacile beneficiază de un regim de mișcare mai bun, cu efecte favorabile asupra stării generale și de sănătate a animalelor; implicit, se mărește longevitatea productivă și rezistența la îmbolnăviri, se activează funcția de reproducție și se facilitează depistarea vacilor în călduri.

Dezavantajele întreținerii libere:

– vacile sunt tratate în grup (și nu individual);

– procesele tehnologice specifice nu pot fi adaptate (decât în mică măsură) particularităților individuale ale animalelor;

– cresc posibilitățile de difuzare în efectiv a unor boli infecto-contagioase, deoarece instalațiile de adăpare, muls și furajare sunt folosite în comun;

– consumul de furaje pentru întreținerea funcțiilor vitale crește cu 5-10% comparativ cu întreținerea legată;

– frecvența ridicată a avorturilor mecanice, a unor accidente și a suptului reciproc.

În ceea ce privește condițiile asigurate în mod direct animalelor, stabulația liberă asigură condiții cât mai apropiate de cele din natură, indiferent de sezon.

Folosirea adăpătorilor cu nivel constant au avantajul faptul cã asigură apă în permanență.

Adăpătoarea este prevăzută cu sistem antiângheț iar apa este potabilă, fără gust particular și cu o temperatură în jur de 12-17 grade Celsius.

Cantitatea de apă necesară/zi diferă în funcție de sezon, hrană, temperatura mediului, producția de lapte.

Vacile cu o producție mare de lapte au un necesar crescut de apă, acesta reprezentând 87,5 % din compoziția laptelui.

De obicei se folosește un consum de apă de 50-70 litri, în medie 4-6 litri / 1 kilogram substanța uscată consumată.

Fig. 5.3 Modul de dăparea în ferma 1

Evacuarea dejecțiilor se face mecanic cu ajutorul unui tractoraș prevazut cu o lama de cauciuc.Se efectueaza de 2 ori pe zi, in momentul mulsului.

Dejecțiile sunt transportate din capătul grajdului, unde sunt aduse cu ajutorul tractorașului, cu ajutorul unui încărcător frontal, la platforma de dejecții, sau cand permite vremea, pe un teren special amenajat pentru depozitrea gunoiului de grajd.

Platforma de dejecții cuprinde 2 compartimente

compartimentul pentru dejecții solide cu o capacitate de 800 mp,respectiv 1760 mc prevazută cu grătar;

compartimentul sau batalul, cum mai este denumit, de dejecții lichide cu o capacitate de 8250 mc, care se afală în imediata apropiere a compartimentului pentru dejecții solide.

Tehnologia de exploatare a vacilor de lapte din ferma Nr 1, nu se face diferențiat în funcție de rasă, ci în funcție de producție și starea fiziologică, astfel:

vacile de lapte sunt exploatate in 4 grupe: 3 grupe de producție și 1 de rapaus mamar.

Numărul de vaci în grupe este influențat direct de multiplu sălii de muls (32 de posturi), astfel o grupă de producție cuprinde 96 de capete.

Prima grupă, în momentul studiului se afla la un nivel productiv descendent pe curba de lactație, datorită faptului că aceasta urma, într-un interval de 90 de zile, să intre în perioada de înțărcare (producție de 16.5l/cap/zi).

A doua grupă se afla la început de lactație, aceasta incluzând vaci proaspăt fătate în interval de 90 de zile, având o medie de lapte /cap/zi de 24.5l.

Cea de-a treia grupă se situa, în momentul studiului, în vârf de lactație în proporție de 89% declarate gestante cu o producție medie/cap/zi de28.7l.

Ultima grupă, cea de-a patra se afla in repaus mamar, urmând ca în urmatoarele 60 de zile să fete.

Ventilația în fermă se face artificial. Aceasta presupune introducerea în pereții adăpostului a unor ventilatoare activate electronic care scot aerul viciat.

Parametrii factorilor de microclimat pentru vacile de lapte :

A) Temperatura optimă: 8-14 grade Celsius;

B) Umiditate relativă: 70 %;

C) Volumul de aer: – 90 m.c/ secundă / vacă iarna;

-18 m.c / secundă / vacă vara

D) Viteza curenților de aer : – 0,3 metri / secundă iarna

– 1,2 metri / secundă vara;

E) Concentrația în gaze nocive:

NH3 = sub 0,026 ‰ ;

CO2 = sub 0,3% ;

H2S= sub 0,01 ‰ .

[NUME_REDACTAT]. 2:

Întreținerea vacilor se face în adăposturi semideschise, nelegate, cu acces permanent la furaj, la apă, sare, loc de odihnă și loc de mișcare, în fermă s-a adoptat întreținerea vacilor pe așternut permanent, acesta fiind schimbat la câteva luni.

Fig. 5.4 Întreținerea vacilor în fema 2

Adăposturile sunt construite din metal, având o structură solidă și rezistentă. Acoperișul este structurat în două ape, în așa fel încât să prezinte o bună iluminare naturală, iar ventilația naturală să poată să facă față în perioadele cu temperaturi de până la 20°Celsius.

Atunci când temperaturile sunt ridicate, se pun în funcțiune ventilatoarele de mare capacitate, cu care sunt dotate adăposturile, acestea formând curenți de aer ce aduc un aport considerabil aerului din adăposturi. Ventilatoarele sunt așezate pe patru rânduri, din 20 în 20 de metri pe toată lungimea adăposturilor.

Fig. 5.5 Asigurarea climatului optim, în ferma 2

Zona de odihnă este situată înainte de zonei de mișcare, urmată fiind de zona de furajare. Fiecare din aceste zone este construită, ținîndu-se cont de spațiul necesar fiecărei zone, astfel încât animelele să nu se rănească și să aiba suficient spațiu de desfășurare a fiecărei dintre acese activități

Aleea de furajare este suficent de largă, încât să se poată intra cu remorca tehnologică, astfel furajul să poată fi administrat tehnologizat.

Animalele au acces permanent la apă, adăposturile fiind dotate cu adăpători cu nivel de apă permanent ce sunt prevăzute cu sistem antiângheț, iar apa administrată nu prezintă gust și are o temperatură cuprinsă între 12-17° Celsius. Se folosește un consum de 55 – 65 litri de apă, aproximativ 5 litri/kg substanță uscată consumată.

Fig. 5.6 Tehnologia de adăpare din ferma 2

Zona de furajare, este cu 10-15 cm mai jos decât aleea de furajare, astfel hrana administrată nu se mai împrăștie pe zona aleea de furajare.

Adăpostul pentru tineret este construit separat de celelalte adăposturi, situat în partea din spate a fermei.

Evacuarea dejecțiilor se efectuează mecanic, cu ajutorul unui plug, care strânge gunoiul la mijlocul adăpostului, unde se află o groapă de aproximativ 3m pătrați, destinată special acestora, de unde sunt extrase cu ajutorul unei vitanje.

Fig 5.7 Fosa de dejecții din ferma 2

[NUME_REDACTAT] 3

[NUME_REDACTAT] 3, are același sistem de întreținere ca cel din ferma Nr 2, având aceeași condcere și adoptându-se aceleași sisteme. Este situată la o distanță de 10 km de [NUME_REDACTAT]. 2, aproape de comuna Fântânele.

Fig 5.8 Ferma 3 – Prezentare de ansamblu

[NUME_REDACTAT]. 4

Întreținerea vacilor se face în adăpost semideschis, fiind legate, așezate pe un singur rând, pardoseala este din beton, iar furajarea și evacuarea dejecțiilor este făcută manual.

Fig. 5.9 Modul de întreținere în ferma 4

Adăpostul este confecționat din lemn, cu stâlpi din pătrați de 15cm, fiind situați din 5 în 5 metri. Grinzile sunt bine structurate și calculate la dimensiuni optime pentru a consolida adăpostul cât mai bine.

Acoperișul este structurat pe două ape, fiind acoperit cu tablă ondulată.

Adăpostul este format din trei zone și anume:

zona din dreapta – unde s-a construit cușete pentru creșterea tineretului;

zona de mijloc – este zona de tranzit, atât a fermierului, cât și a animalelor, în anumite condiții;

zona din stânga – fiind zona destinată întreținerii vacilor.

Fig. 5.10 Elemente constructive în ferma 4

Aceasta este construită cu o pantă spre partea posterioară, pentru ca dejecțiile să poată fi îndepărtate cu ușurință.

Evacuarea dejecțiilor se face manual, acestea fiind transportate în lateralul adăpostului, într-o zonă destinată special acestei sarcini.

Avantajele acestei întreținerii, care a fost adoptată în ferma nr. 4, ar fi acelea că animalele pot fi tratate în mod individual, procesele tehnologice specifice pot fi adaptate particularităților individuale ale animalelor, se reduce riscul ca animalele să se rănească între ele.

Ca și tehnologie de muls, în fermă s-a adoptat mulsul la bidon, ferma fiind dotată și cu platformă de muls mobilă, însă datorită capacității fermei, momentan se folosește acest tip de muls.

Hrănirea se efectuează manual, de către îngrijitor, acesta având rolul de a administra în mod egal, pe toată zona specifică, nutrețul din dotare.

[NUME_REDACTAT]. 5

Întreținerea vacilor se face în adaposturi semideschise, nelegate, cu acces permanent la furaj, la apa, sare, loc de odihnă și loc de mișcare, asigurându-se la nivel optim toți parametrii determinanți de confort. Pentru așternut se folosesc paiele, astfel asigurânduse în fermă așternut permanent (fig. 5.11).

Fig. 5.11 Bulgăre de sare

Adăpostul este structurat pe două părți cu activități specifice și anume prima parte este destinată creșterii tineretului, iar cea de-a doua parte, este cea destinată adultelor, aceasta din urmă fiind structurată pe trei zone, două de mișcare și în mijloc zona de odihnă, ce asigură confortul prin așternutul permanent din paie.

Aleea de furajare este situată în lateralul adăpostului. Până la intrarea în adăpost, furajul este transportat cu utilajele din dotare, iar administrarea se face manual, de către îngrijitor.

Fig. 5.12 Tehnologia de întreținere în ferma 5

[NUME_REDACTAT]. 6

Întreținerea vacilor se face în adăpost semideschis cu întreținere legată, cu așezare pe patru rânduri și dispunere cap la cap.

Adăpostul este construit pe structură metalică, atât grinzile, cât și stâlpii de susținere fiind metalici, astfel structura având o rezistență mare în caz de calamități.

Fig. 5.13 Tehnologia de hrănire în ferma 6

Acoperișul este construit în două ape și acoperit cu tablă.

S-a adoptat sistemul de ventilație naturală, astfel adăpostul a fost construit pe direcția curenților dominanți, aceștea asigurând în adăpost un aer curat și proaspăt.

Pardoseala este din beton și a fost construită ținându-se cont de unghiurile specifice fiecărei zone, astfel, zonei de stabulație a vacilor și zonei de circulație i s-a dat o ușoară pantă, între acesta două fiind un canal colector pentru dejecții.

Fig. 5.14 Imagine de ansamblu din ferma 6

Adăpostul este prevăzut cu două alei de furajare, câte una în fața fiecărui rând de animale. Administrarea furajului se face manual, de către îngrijitor, în ieslile special destinate acestui lucru. Ieslea este construită de o parte și de alta a aleii de furajare.

Evacuarea dejecțiilor se face manual, până la locul destinat colectării acestora, iar de aici se acționează cu utilajele din dotare.

Mulsul se face de două ori pe zi, în sală de muls mobilă, iar laptele este colectat în tancul de răcire, urmând ca apoi să fie valorificat.

[NUME_REDACTAT]. 7

Întreținerea vacilor se face în adăpost semideschis, cu o singură pantă a acoperișului, cu întreținere legată, pe un rând, pe așternut permanent.

Adăpostul este construit din lemn, grinzile și stâlpii de susținere sunt din căpriori de lemn, cu circumferință de 15. Animalele sunt crescute pe un singur rând, fiind legate, ieslea este confecționată din lemn.

Fig. 5.15 Tehnologia de întreținere în ferma 7

Pardoseala este din beton, iar adăpostul este construit cuprinzând trei zone, o zonă este cea destinată animalelor, o zonă este cea destinată îngrijitorilor, iar între cele două este construit canalul colector.

Ca și așternut, fermierul a adoptat așternutul permanent, din paie de bună calitate, acesta fiind schimbat ori de câte ori, fermierul consideră că este nevoie.

Acoperișul este construit într-o singură apă, acoperit cu tablă, partea din față a adăpostului este închisă pe perioadele răcoroase cu folie, urmând ca pe perioadele căldurase, aceasta să fie înlăturată, astfel asigurându-se un confort termic sporit.

Mulsul se face mecanic, pe platformă de muls mobilă, laptele ajunge ulterior în tancul de răcire, cu care ferma este dotată.

Fig. 5.16 Sala de muls și anexele din ferma 7

Administrarea furajului se face manual, de către îngrijitor, de la intrarea în adăpost, până în această zonă, furajul este adus cu ajutorul utilajelor din dotare.

Ferma este dotată cu o mașină de tocat (fig. 5.17), astfel furajul este în mare parte, prelucrat în fermă.

Fig. 5.17 Utilaj din dotarea fermei 7

[NUME_REDACTAT]. 8

Întreținerea vacilor se face în adăpost închis, fiind dotat cu ferestre arât în lateral, cât și în zona de întreținere a vacilor. Fermierul a adoptat întreținerea vacilor legate și așezate pe un rând, fiecare animal avînd zona delimitată cu ajutorul barelor de metal.

Fig. 5.18 Tehnologia de întreținere în ferma 8

Adăpostul este construit, în partea de jos, aproximativ 1,7 m, din geton, iar partea de sus, din scândură. Acoperișul este construit într-o apă, acoperit cu tablă.

Fig. 5.19 Tehnologia de muls din ferma 8

Pardoseala este din beton, turnată cu o ușoară pantă spre zona unde este construit canalul colector. Evacuarea dejecțiilor se face manual, de către îngrijitor, acestea fiind transportate în locul special amenajat dejecțiilor.

Mulsul se efectueaza la bidon, cu ajutorul instalației de muls din dotare.

[NUME_REDACTAT]. 9

Întreținerea vacilor se face în adăpost semideschis, cu întreținere vacilor legată, cu așezare pe două rânduri, fiind dispuse cap la cap.

Adăpostul este construit pe structură de lemn, atât grinzile, cât și barele de susținere.

Fig. 5.20 Tehnologia de întreținere în ferma 9

Pardoseala este din beton, iar în zona de întreținere a vacilor, aceasta este suplimentată cu paie, pentru confortul animalelor.

Aleea de furajare este largă, se poate intra cu remorca tehnologică, astfel munca îngrijitorului este ușurată.

Ferma este dotată cu adăpători cu nivel constant, situate din două în două animale, astfel se asigură accesul permanent la apă. (fig. 5.21)

Fig. 5.21 Tehnologia de adăpare în ferma 9

Adăpostul, în zona în care sunt ținute animalele, este acoperit și închis cu folie groasă, destinată rezistenței în timp, iar zona din adăpost, unde ferma este destinată mulsului, este acoperit cu tablă ondulată.

Fermierul a adoptat această metodă deoarece a dorit să asigure o iluminare naturală foarte bună, iar vara, pe perioada toridă, să poată asigura un circuit al aerului standard, ajtându-se de curenții naturali.

Fig. 5.22 Tehnologia de muls în ferma 9

Mulsul se efectuează cu ajutorul platformei de muls mobile, de aici laptele ajunge prin conducte, la tancul de racire, apoi în cisternele de colectare.

[NUME_REDACTAT]. 10

Ferma este situată în apropierea [NUME_REDACTAT] de Vede, este structurată pe pilonul unei gospodării vechi, astfel ferma cuprinde 6 zone unde sunt crescute vacile.

Fig. 5.23 Tehnologia de întreținere în ferma 10

Sa adoptat întreținerea legată, fiind situate pe un singur rând, ieslea este confecționată din lemn.

Pentru așternut, se folosesc paiele și această zona, destinată întreținerii vacilor, i s-a dat o pantă din așternut, astfel dejecțiile nu vor curge spre animal, ci spre spatele acestuia, zonă de unde acestea sunt strânse de îngrijitori și transportate în zona destinată special colectării lor.

Adăposturile sunt confecționate din chirpici sau pământ bătut, iar acoperișul este din tablă sau țiglă.

Adăparea și hrănirea se fac manual, îngrijitorul având grijă, ca animalele să nu fie lipsite de nici unui din aceste două necesități. Mulsul se efectuează cu ajutorul bidonului.

5.3 Tehnologia de muls a vacilor de lapte în relație cu bunăstarea vacilor

Tehnologia de mulgere cuprinde totaliatea măsurilor de organizare și desfășurare a mulsului în vederea asigurării unei evacuări cât mai complete a laptelui din uger și a păstrării sănătății acestuia.

Structura anatomo-morfologică și funcțională a ugerului asigură sinteza laptelui care se realizează pe toată durata celor 24 de ore.

Laptele este sintetizat în perioada dintre mulsori (cca 70-80%) și chiar în timpul mulsului (20-30%). Pentru producerea unui litru de lapte, prin ugerul vacii trebuie să treacă 500 l sânge, ceea ce demonstrează efortul considerabil pe care întregul organism îl efectuează în perioada lactației și mulsului.

Se cunosc două sistem de muls: mulgere manuală și mulgere mecanică.

Sistemul de mulgere manuală cuprinde patru etape: pregătirea vacilor (curățirea sumară a standului, spălarea ugerului), pregătirea mulgătorului (igiena unghiilor, spălarea mâinilor, echipament protecție, scaun de muls), pregătirea vaselor de muls și mulgerea propriu-zisă (masajul inițial al ugerului, timp de 1-3 min., mulgerea).

Indiferent de metoda de mulgere manuală folosită (mulgerea cu nod, cu două degete), mulgătorul trebuie să respecte următoarele reguli:

să se poarte cu blândețe cu vaca;

să folosească scaunul de muls;

să mulgă pe partea dreaptă a vacii;

să se așeze în poziția corectă de muls;

să stoarcă ultimele picături de lapte;

să facă masajul final al ugerului.

Sistemul de mulgere mecanică prezintă următoarele avantaje:

– se mulg de 2,5-4 ori mai multe vaci;

– reduce efortul fizic al mulgătorului;

– se obține un lapte igienic deoarece acesta nu vine în contact cu mâna și aerul din adăpost;

– mărește cantitatea de lapte și procentul de grăsime prin eliminarea completă a laptelui.

Indiferent de sistemul de muls folosit, mulgerea trebuie să respecte următoarele reguli:

să se facă la aceleași ore, pentru formarea reflexelor care favorizează evacuarea completă a laptelui;

masajul ugerului (inițial și final) este obligatoriu, deoarece asigură:

sporirea cantității de lapte;

mărirea % de grăsime și dezvoltarea țesutului glandular al ugerului;

masajul și mulsul să nu fie dureroase pentru vacă (frânează eliminarea laptelui);

mulsul manual trebuie făcut rapid, uniform și energic, luând pentru fiecare vacă metoda adecvată;

mulgerea mecanică trebuie să respecte:

toate regulile de pregătire a vacilor;

numărul de pulsații pe minut 45-60;

nivelul vacuumului de 0,4-0,5.

Mulsul incomplet al vacilor duce la scăderea producției de lapte, un procent de grăsime scăzut, înțărcarea timpurie a vacilor și îmbolnăvirea ugerului.

Mulgerea să se facă în liniște, deoarece zgomotele și comportarea brutală a mulgătorului detemină reținerea laptelui.

Tabelul 5.7

Tehnologii de muls frecventate în fermele studiate

Fig. 5.24 Tehnologia de muls din ferma 1

Fig. 5.25 Tehnologia de muls din ferma 2

Fig. 5.26 Tehnologia de muls din ferma 3

Fig. 5.27 Tehnologia de muls din ferma 4

Fig. 5.28 Tehnologia de muls din ferma 5

Fig. 5.29 Tehnologia de muls din ferma 6

Fig. 5.30 Tehnologia de muls din ferma 7

Fig. 5.31 Tehnologia de muls din ferma 8

Fig. 5.32 Tehnologia de muls din ferma 9

Fig. 5.33 Tehnologia de muls din ferma 10

În funcție de capacitatea fermei, managementul în ceea ce privește instalația de muls este structurat pe trei tehnologii și anume:

instalații de muls la bidon (ferma 4, ferma 8, ferma 10);

instalații de muls în sistemul sălă de muls mobilă (ferma 5, ferma 6, ferma 7, ferma 9);

săli de muls (ferma 1, ferm 2, ferma 3).

CAPITOLUL VI

CERCETĂRI PRIVIND CONDIȚIILE DE MICROCLIMAT ÎN FERMELE DE VACI DE LAPTE DIN JUDEȚUL TELEORMAN

6.1. Prezentare generală a condițiilor climatice din județul [NUME_REDACTAT] Teleorman este unul din județele cu suprafată medie din Romania, acoperind 2,4 % din suprafata totală a țării, situat in sudul Romaniei, in [NUME_REDACTAT], pe malul stâng al Dunării.

Populația totală a județului Teleorman, conform datelor recensamântului, este de peste 436.000 de locuitori, din care 141.000 trăiesc în mediul urban, iar peste 295.000 în mediul rural.

Evoluția populației județului Teleorman a fost puternic influențată de situarea sa în zona de influență a capitalei tării, care a atras în ultimii 30 de ani o mare parte din forța de muncă a județului.

Fig. 6.1 Harta județului Teleorman ( wikipedia )

Datorită poziției sale geografice, agricultura reprezintă ramura de bază a judetului ocupând primele locuri în ierarhia județelor țării în ceea ce privește suprafața agricolă si potențialul producției vegetale si animale.

Producția agricolă a județului la principalele culturi: grâu si secară (700 mii tone, locul 1 pe țară), orz si orzoaică (148 mii tone, locul IV pe țară), porumb boabe (376 mii tone, locul VI pe țară), floarea soarelui (81 mii tone, locul VII pe țară).

Sectorul zootehnic este reprezentat de creșterea bovinelor, ovinelor, porcinelor si păsărilor. Creșterea animalelor este favorizată de o bază furajeră corespunzătoare, principalele produse obținute fiind: carnea de porc si vită, ouăle, lâna, laptele.

Întreg județul este o câmpie înaltă care coboară de la peste 150 m în N, la 100 m în colțul SV  și sub 50 m în cel SV. În această câmpie cu înclinare piezișe, apele au sculptat văi adânci și nu prea largi care au despărțit-o în câmpuri, mai strâmte și mai numeroase în partea de miazănoapte, mai largi și deci mai puține în cea de miazăzi.  (ex. [NUME_REDACTAT] între Olt și Călmățui). Din această cauză, Nordul ținutului are aspect mai apropiat de dealuri decât de câmpie; și numai Sudul merită cu adevărat acest nume ([NUME_REDACTAT]). Partea SE a acesteia, cade în trepte (terasele Dunării) către ultima regiune de relief a județului: [NUME_REDACTAT].

Clima este de tip pontic, adică bogată în contraste termice (26°-27° C în medie) și săracă în precipitații.  Se constată însă deosebiri față de câmpia răsăriteană : precipitațiile sunt cu adevărat reduse sub limita cerută de vegetația arborescentă, numai în SE ținutului ; în rest, adică în partea cea mai întinsă a acestuia, ploile cresc în direcția NV apropiindu-se de 600 mm anual. (Sursa: (http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Teleorman).

Un factor important pentru asigurarea bunăstătii optime, este microclimatul din fermă. Animalul resimte, atât gerul, în perioadele reci, dar cu atât mai mult canicula, din perioadele călduroase. Fermierul trebuie să nu lase la voia întâmplării acest aspect, ci să intervină, fie prin dotarea fermei cu ventilatoare de mare capacitate, fie atunci când construiește adăpostul, să îl poziționeze pe direcția vânturilor dominante, iar construcția, în ambele cazuri este indicat să se facă din materiale termoizolante (cărămidă, bolțari, lemn) și într-un caz și în celălalt, se va asigura în adăpost un confort optim, ca animalul să nu resimtă un disconfort din această cauză.

Volumul de aer pe cap de animal este de 41,5 m3. Schimbul de aer se face în 0.3m3/secundă în ventilația natural organizată.

6.2 Condițiile de microclimat în ferme de vaci de lapte din județul [NUME_REDACTAT] adăposturilor are drept scop asigurarea unei bune ventilații, a unui iluminat natural bun și îmbunătățirea bilanțului termic. Orientarea adăposturilor se face ținându-se cont de următorii factori:

adăposturile ce sunt închise și au ferestre pe ambii pereți longitudinali, este indicat să fie orientate cu axul longitudinal, paralel cu direcția vântului dominant;

adăposturile ce sunt închise, dar au ferestre doar pe un singur perete, este indicat să fie orientate perpendicular pe direcția vânturilor dominante;

adăposturile ce au o latură deschisă, este indicat să fie orientate pe diracția opusă vântului dominant.

Pentru a se evita pierderea de căldură, pe perioada de iarnă și supraâncălzirea vara, amplasarea trebuie să se facă ținându-se cont de meridianul zonei respective.

Cauzele poluării aerului din adăposturi țin atât de procesele metabolice ale animalelor, cât și de procesele de fermentare sau uscare a dejecțiilor și de activitățile tehnologice.

Schimburile de aer viciat, din adăpost, cu cel curat, din mediu, se poate realiza prin metodele naturale, ferestre, guri de aerisire, amplasate în acoperiș, sau artificiale.

Pentru asigurarea unei ventilații optime, trebuie să se ia în calcul, volumul ventilației, care înseamnă cantitatea de aer care trebuie să pătrundă permanent în adăpost (Tabel 6.2), coeficientul de schimb și cubajul adăpostului (Tabel 6.1).

Tabelul 6.1

Volumul de ventilație ( după Vidu, 2002 )

Cubajul (volumul adăpostului) depinde de suprafața adăpostului și înălțimea la care este amplasat tavanul, se exprimă în m³ /animal.

Tabelul 6.2

Temperaturi din adăpost ( după Vidu, 2002 )

Într-un adăpost în care nu există ventilație, din cauza mirosului greu, sau a căldurii, animalele nu își vor mai putea desfășura activitatea în mod natural, resimțind acest disconfort, astfel pot apărea boli, apetitul animalelor va scădea, iar efectele se vor resimți asupra performanțelor productive, ceea ce nu este de dorit.

Dacă atunci când intram într-un grajd, mirosul din interior este de așternul proaspăt, adică de paie, pleavă, rumeguș, acest lucru diferind de la fermă la fermă, în funcție de dorințele și posibilitățile fermierului, cu siguranță sunt îndeplinite normele de bunăstare, în ceea ce privește aerisirea adăpostului.

În celălalt caz, dacă în adăpost mirosul de dejecții sau gaze (dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, amoniac), este puternic, cu siguranță animalele resimt acest disconfort, iar apariția bolilor sunt întâlnite frecvent.

Ca să se determine ambientul din adăpost, temperatura se măsoară de trei ori pe zi, dimineața, la prânz și seara. În tabelul 6.3 s-au determinat temperaturile pe diverse categorii de vârste.

Tabelul 6.3

Temperaturi optime din adăposturi

Cu privire la condițiile de microclimat, umiditatea din adăposturi este un factor foarte important, pe care fermierul trebuie să il aibă în vedere. Din cercetările proprii, concluziile sunt că o vacă cu o greutate de cca 430 kg, elimină în 24 de ore, prin transpirație, cca 7 litri de apă, la o temperatură în adăpost de 1,5° și 5,4 litri în cazul unei temperaturi de 4,5°.

Din literatura de specialitate, normele tehnologice, în ceea ce privește umiditatea admisă pentru tineretul taurin este de 70-75%, în adăposturi încălzite de 85-90%, iar pentru adăposturile neâncălzite, dar pentru adulte, cuprinsă între 75-90%. Supraâncălzirea din adăpost este ușor de depistat, tocmai datorită mirosului greu, existent sau absent din adăposturi, datorită faptului că vacile au părul ud, geamurile sunt aburinde(pe perioadele geroase), ca să se elimine aceste probleme, trebuie ca adăpostul să fie foarte bine ventilat.

Tabelul 6.4

Umiditatea relativă (%) din adăposturi (www.ansvsa.ro )

Compoziția aerului din adăposturi, este determinată prin măsurarea gazului din adăposturi. Aerul are în compoziție gaze, printre care și oxigenul, gaz fără de care viața nu poate exista. Cum animalele își petrec o mare parte din timp în adăposturi, fermierii trebuie să asigure o cantitate optimă de aer curat.

Creștera concentrației de dioxid de carbon, se produce atunci când în adăposturi sunt cazate mai multe capete decât normal, dar și din respirația animalelor, din fermentația bălegarului și așternutului.

Depășirea concentrației de gaz incolor, ce are miros specific, înțepător, acționează direct asupra mucoaselor oculare sau cele ale căilor respiratorii, astfel la bovine efectul negativ al amoniacului se manifestă prin iriații cutanate, creșterea incidenței pododermatitelor, a bronhopneumoniilor și automat se va ajunge la scăderea cantității de lapte, ceea ce este un eșec pentru orice ferimier. Concentrația maximă admisă, în adopost este de 3%, iar depășirea concentrației de H2S-gaz incolor, ce are un miros de ouă stricate, toxic, care apare prin putrefacția materiilor fecale și a purinului, iar acestea nu sunt evacuate la timp, este de 0,015‰.

Pentru evitarea efectelor nedorite, trebuie să se țină în parametrii normali, CO2, NH3 și H2S, pe lângă folosirea așternutului de o calitate bună și schimbarea cu regularitate a acestuia și prin elementul esențial ventilația din adăpost.

Pentru a determina temperatura, s-a folosit polymeterul (fig. 6.2), aparat din dotarea laboratorului de bovine. Aparatul poate măsura intervalul de temperatură cuprins între -35°C și +55°C, dimensiunile acestuia sunt 267 x 103 mm și cântărește 170 g.

Fig. 6.2 [NUME_REDACTAT] fermele din județ, unde s-au desfășurat cercetările, s-au întâlnit următoarele situați:

ferme mari, în care adăposturile pentru vaci au fost modernizate special pentru întreținerea în adăposturi semideschise asigurându-se, printre altele, și un volum adecvat de aer. Schimbul de aer în adăposturi se face atat normal cât și mecanic, adăposturile fiind dotate cu ventilatoare de mare capacitate pentru schimbul de aer în timpul verii (de la o temperature de 41-42°C înregistrată afară la 26-28°C în interiorul adăposturilor). Volumul de aer pe cap de animal este de 41,5 m3. Schimbul de aer se face în 0.3m3/secundă în ventilație natural organizată. Pe perioadele geroase, partea laterală, care este deschisă, se zidește trei sferturi din înălțime, cu baloți de paie, pentru a se asigura un ambient optim și în această zonă ([NUME_REDACTAT].2, [NUME_REDACTAT].3, [NUME_REDACTAT].5, [NUME_REDACTAT].6), (fig 6.3). Aceste ferme au fost de regulă amplasate pe structura fostelor construcții ce au aparținut CAP-ului;

Fig. 6.3 Zid termic din baloți de paie

ferme în care s-au construit adăposturile, ținânduse cont de recomandările de specialitate, înălțime, orientare, în funcție de numărul de capete, calculându-se dimensiunile adăpostului. Terenul pe care s-a amplsat ferma putând să-i permită proiectantului să țină cont de curenții dominanți, astfel să asigure în adăpost un ambient optim. În aceste ferme nu s-au amplasat ventilatoare, datorită faptului că au o capacitate mai mică și s-a considerat că nu este nevoie. ([NUME_REDACTAT].1, [NUME_REDACTAT].7, [NUME_REDACTAT].8, [NUME_REDACTAT].9);

ferme în care adăposturile au fost construite în funcție de poziția terenului din proprietate, fără a se putea ține cont de standardele de specialitate, în ceea ce privește ventilația naturală. Dintre acestea, s-au întâlnit ferme cu adăposturi semideschise ([NUME_REDACTAT].4), dar și ferme structurate pe vechi gospodării, în care sunt folosite vechile grajduri ([NUME_REDACTAT].10).

CAPITOLUL VII

EVALUAREA BUNĂSTĂRII VACILOR DE LAPTE PE BAZA SISTEMULUI ANI 35 (ANIMAL NEED INDEX) ÎN FERME DIN JUDEȚUL TELEORMAN

7.1 Considerații generale privind evaluarea bunăstării vacilor de lapte în fermele din județul [NUME_REDACTAT] bunăstării vacilor de lapte s-a făcut pe baza Sistemului ANI 35 ([NUME_REDACTAT] Index), care este cel mai răspândit și folosit în determinarea bunăstării animalelor dintr-o fermă, tocmai datorită structurii foarte bine puse la punct, pe baza căreia se obțin notele, iar apoi, prin interpretare nivelul de bunăstare la nivel de fermă.

Denumirea de ANI, este cea mai răspândită în cărțile și publicațiile științifice și provine din literatura de specialitate, din limba engleză și se traduce prin [NUME_REDACTAT] Index , termen indexat de către Bartussek în anul 1991. [NUME_REDACTAT], același autor, pentru a determina nivelul de bunăstare, a introdus termenul de Tier-Gerehtheits-Index (TGI-index al cerințelor/necesităților animalelor).

Pentru definitivarea termenului a fost nevoie să treacă 5 ani, deoarece s-au tot adus îmbunătățiri sistemului și astfel din anul 1990, când termenul se numea simplu ANI, s-a ajuns până în anul 1995, când denumirea finală a fost ANI 35L, unde 35 – reprezintă punctajul maxim care se poate obține, iar L este prescurtarea de la long, care înseamnă versiune lungă.

Datorită îmbunătățirilor ce au fost aduse de-a lungul anilor, sistemul ANI 35L/2000, deteterminarea nivelului de bunăstare la taurine, vine cu o limită mai lărgită de variabilitate a punctajului, astfel pornește de la – 9 și se extinde pâna la + 46.

Utilizarea sistemului ANI, nu presupune îndeplinirea tuturor necesităților unui animal, ci în mod special asigurarea condițiilor de adăpostire, care are un impact direct asupra bunăstării animalelor, iar implementarea acestui principiu s-a făcut în ianuarie 2000, la Cordoba, o dată cu susținerea celui de-al doilea [NUME_REDACTAT] al Rețelei pentru Sănătatea și [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT], unde Bartussek propune atașarea termenului ANI acronimul HCS – [NUME_REDACTAT] Score, care tradus înseamnă- Cheie de apreciere a Condițiilor de Adăpostire.

Principiul pe care s-a clădit sistemul ANI, este acela de a diferenția necesitățile diferitelor specii de animale, prin importanța pe care o au acestea în asigurarea bunăstării animalelor.

Astfel s-au concretizat trei categorii și anume:

pe baza necesităților de bază (life-sustaining);

pe baza necesităților secundare (health-sustaining);

pe baza necesităților facultative (comfort-sustaining).

În determinarea nivelului de bunăstare pe specii și pe categorii de animale, necesitățile de baza, cum ar fi prezența apei, a hranei, dar și a microclimatului specific, nu prezintă diferențe semnificative, astfel punctajele pot fi foarte strânse. În schimb, în cadrul celorlalte două clase, secundare și facultative, diferențele pot fi semnificative și deci au o importanță aparte.

ANI se calculează, cumulând punctajele ce au fost acordate pentru fiecate dintre cele 5 grupe de factori în parte. Astfel cu cât rezultatul este mai mare, cu atât se consideră și se apreciază faptul că, din perspectiva studiului bunăstării animalelor, condițiile de adăpostire sunt mai bune.

Pentru fiecare dintre cele 5 grupe de factori, se întocmește o fișa/grilă individuală. Ulterior aceste fișe completate cu punctaje pentru fiecare criteriu în parte va defini nota finală/fișă.

Dacă în urma studiului efectuat, s-a obținut un punctaj final ANI, sub limita de validare, acesta va deveni valid în momentul în care deficiențele ce au cauzat obținerea notei insuficienta, au fost remediate, iar pâna la momentul respectiv punctajul se află în așa numitul punctaj provizoriu.

Aspectele ce se urmăresc pentru a se determina nivelul de bunăstare a animalelor pe baza sistemului ANI, sunt următoarele:

evaluarea separată a bunăstării pentru fiecare categorie de vârstă sau exploatare și pentru fiecare sistem de cazare a animalelor;

determinarea bunăstării în perioada cea mai favorabilă de-a lungul unui an;

evaluarea pe un eșantion de 25%, din animalele care se observă că au o stare de întreținere precară, fără a se ține cont de media de bunăstare a grupului, în cazul în care s-au înregistrat variații considerabile pe lotul întreg.

Pe baza acestui sistem s-au făcut cercetările în fermele studiate, din județul Teleorman, iar pe baza notelor obținute, s-a determinat nivelul de bunăstare din fiecare fermă în parte.

În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori:

libertatea de mișcare;

interacțiunile sociale;

tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber;

iluminarea, calitatea aerului si zgomotele;

condițiile de îngrijire și întreținere.

7.2 Evaluarea bunăstării vacilor de lapte din ferme din județul Teleorman, prin metoda ANI 35 ([NUME_REDACTAT] Index)

7.2.1 [NUME_REDACTAT] de mișcare

Tabelul 7.1

Libertatea de mișcare

Pentru suprafața minimă disponibilă, punctajul se acordă astfel:

3 puncte atunci când suprafața disponibilă este de cel puțin 9m²/unitate animal;

2,5 puncte atunci când suprafața disponibilă este cuprinsă între 8 și 9 m²/unitate animal;

2 puncte atunci când suprafața disponibilă este cuprinsă între 7 și 8 m²/unitate animal;

1,5 puncte atunci când suprafața disponibilă este cuprinsă între 6 și 7 m²/unitate animal;

0 puncte atunci când suprafața disponibilă este mai mică de 6 m².

Pentru confortul zonei de odihnă, punctajul se acordă astfel:

3 puncte pentru asigurarea unui confort sporit al zonei de odihnă;

2 puncte pentru asigurarea unui confort mediu al zonei de odihnă;

0,5 punte pentru un confortul scăzut al zonei de odihnă;

0 puncte pentru un confort foarte scăzut al zonei de odihnă.

Pentru confortul oferit de standuri, punctajul se acordă astfel:

1 punct atunci când confortul este sporit (înălțimea barelor pentru delimitare este mai mare de 0,9 x talia animalelor; lungimea standurilor este mai mare de 0,95 x lungimea animalului + 0,58 m; animalele au acces permanent la iesle; peretele ieslei are un finisaj din material elastic și are maxim 0,32 m înălțime);

0,5 puncte atunci când confortul este mediu (înălțimea barelor pentru delimitarea standurilor este cuprinsă între 0,87 și 0,9 x talia animalului; lungimea standului este cuprinsă între 0,95 x lungimea corpului animalului + 0,3 și 0,95 x lungimea corpului animalului + 0,58 m; animalele nu au acces permanent la iesle; peretele ieslei nu are un finisaj din material elastic și are peste 0,32 m înălțime);

0 puncte atunci când confortul este scăzut (animalele sunt cazate pe standuri mai mici de 0,95 x lungimea corpului animalului + 0,3 m; barele pentru delimitarea standurilor sunt construite din materiale rigide; pragurile amplasate în partea posterioară a standurilor sunt înalte; există limitatoare electrice).

Pentru confortul oferit de amplitudinea mișcărilor posibile pe stand, punctajul se acordă astfel:

1 punct este acordat pentru mișcări longitudinale de peste 0,6 m și mișcări laterale de peste 0,4 m;

0,5 puncte sunt acordate pentru mișcări longitudinale cuprinse între 0,6 și 0,4 m și mișcări laterale cuprinse între 0,4 și 0,3 m;

0 puncte sunt acordate pentru mișcări cu amplitudini mai mici de 0,4 m în plan longitudinal și mai mici de 0,3 m în plan lateral.

Pentru confortul oferit de accesul la padoc zile/an, punctajul se acordă astfel:

Punctajul este acordat doar în următorul caz: situație în care în padoc se asigură minim 3m²/U.A. pentru întregul efectiv în orice moment al zilei și minim 5 m²/U.A. atunci când sunt utilizate de întregul efectiv, dar prin rotație, în grupuri mici de taurine, cel puțin o oră/zi/grup.

3 puncte sunt acordate atunci când animalele au acces la padoc minim 270 de zil/an;

2,5 puncte sunt acordate atunci când animalele au acces la padoc minim 230 zile/an;

2 puncte sunt acordate atunci când animalele au acces la padoc minm 180 zile/an;

1,5 puncte sunt acordate atunci când animalele au acces la padoc minm 120 zile/an;

1 punct este acordat atunci când animalele au acces la padoc minim 50 de zile/an.

Pentru conflictul oferit de accesul la pășune zile/an, punctajul se acordă astfel:

1,5 puncte se acordă în situația în care animalele sunt scoase pe pășunile alpine, indiferent de perioada petrecută pe acestea sau mai mult de 120 de zile/an, iar pantele sunt mici;

1 punct se acordă în situația în care animalele sunt scoase pe pășuni alpine cu pante mici, minim 50 zile/an;

0,5 puncte se acordă în situația în care animalele sunt scoase pe pășuni alpine cu pante mici, minim 30 zile/an.

Ferma 1

Graficul 7.1

Din grafiul 7.1, observăm cum [NUME_REDACTAT].1, pentre categoria Libertatea de mișcare, a obținut un punctaj de 10,5, din maximul tabelar de 12,5.

Graficul 7.2 – Ponderea criteriilor pentru libertatea de mișcare la ferma 1

În ferma Nr.1, observăm că cel mai mare punctaj a fost obținut la categoria Confortul zonei de odihnă și Accesul la padoc zile/an, acesta fiind de 29%, în fiecare situație. La categoria suprafața minimă disponibilă ferma a înregistrat un puncaj ce ocupă 28%, din totalul cumulat, categoriile amplasarea mișcărilor posibile pe stand și confortul obținut de standuri, procentul este de 9, respectiv 5%. În ceea ce privește Accesul la pășune zile/an, fermei nu i s-a acordat un punctaj, deoarece animalele sunt ținute doar în adăposturi, nefiind scoase la păsune.

Astfel putem spune că bunăstarea animalelor în ceea ce privește libertatea de mișcare, în [NUME_REDACTAT].1, este una foarte bună.

Ferma 2

Graficul 7.3

Din graficul 7.3 observăm cum [NUME_REDACTAT].2, pentru categoria – Libertatea de mișcare, din totalul tabelar de 12,5 puncte, a obținut 10,5.

Graficul 7.4 – Ponderea criteriilor pentru libertatea de mișcare la ferma 2

[NUME_REDACTAT] Nr.2, la această subcategorie, s-au înregistrat punctaje foarte bune, iar procentajele sunt următoarele: – pentru Suprafața minimă disponibilă 28%, pentru Confortul zonei de odihnă și Accesul la padoc, câte 29%, pentru Amplitudinea mișcărilor pe stand 9%, iar pentru confortul oferit de standuri 5%. Nu s-a acordat punctaj pentru subcategoria – Acces la pășune, deoarece animalele nu sunt scoase pe pășune, ci sunt hrănite după rații foarte bine echilibrate, administrate în adăposturi.

Astfel bunăstarea este considerată, pentru această categorie, una foarte bună.

Ferma 3

Graficul 7.5

Din graficul 7.5, observăm că [NUME_REDACTAT].3, punctajul obținut este de 10,5 din totalul tabelar de 12,5 puncte, ceea ce însemamnă un rezultat foarte bun.

Graficul 7.6 – Ponderea criteriilor pentru libertatea de mișcare la ferma 3

La totalul de 10,5 puncte, au contribuit următoarele subcategorii: – Accesul la padoc zile/an și Confortul zonei de odihnă cu câte 29%, Suprafața minimă cu 28%, Amplitudinea mișcărilor cu 9% și cu 5% Confortul oferit de standuri. [NUME_REDACTAT] la pășune nu s-au acordat puncte deoarece animalele sunt hrănite în adăposturi, în locurile special amenajate.

[NUME_REDACTAT].3, pentru Libertatea de mișcare, a obținut o notă bună, iar din interpretarea ei, în baza sistemului ANI 35, rezultă că bunăstarea este una foarte bună.

Ferma 4

Graficul 7.7

În graficul 7.7, observăm că [NUME_REDACTAT].4, pentru Libertatea de mișcare, a obținut o notă de 9, din maximul tabelar de 12,5 ce putea fi obținut.

Graficul 7.8 – Ponderea criteriilor pentru libertatea de mișcare la ferma 4

La acest punctaj obținut, observăm în graficul 7.8 , cum a contribuit fiecare secțiune în parte și anume: cu 33% a contribuit Accesul la padoc, cu câte 22% au contribuit Auprafața minmă și Confortul zonei de odihnă, cu 17% Accesul la pășune și cu 6% Amplitudinea mișcărilor posibile pe stand.

În baza rezultaului obținut pentru acestă categorie, bunăstarea este una bună.

Ferma 5

Graficul 7.9

[NUME_REDACTAT] 7.9, observăm cum [NUME_REDACTAT].5, obține pentru Libertatea de mișcare, 12 puncte dintr-un maxim tabelar de 12,5.

Graficul 7.10 – Ponderea criteriilor pentru libertatea de mișcare la ferma 5

Punctajul foarte bun obținut este dat și de faptul că animalele din fermă sunt scoase la pășune mai mult de 120 zile/an, această categorie nefiind punctată la fermele prezentate până acum. În procente, nota de 12 puncte se structurează în felul următor: 25% pentru Confortul zonei de odihnă și Accesul la padoc, 21% pentru Suprafața minimă, 13% pentru Accesul la pășune și câte 8% pentru Amplitudinea mișcărilor și Confortul oferit de standuri.

La această categorie, [NUME_REDACTAT].5, asigură o bunăstare optimă.

Ferma 6

Graficul 7.11

[NUME_REDACTAT].6, pentru Libertatea de mișcare este singura care a obținut performanța de a obține toate punctele ce se puteu acorda la această categorie și anume 12,5.

Graficul 7.12 – Ponderea criteriilor pentru libertatea de mișcare la ferma 6

Procentual, nota maximă este structurată astfel: câte 24% pentru Suprafața minimă, Confortul zonei de odihnă, datorită paielor de bună calitate și Accesul la padoc, 12% pentru Accesul la pășune mai mult de 120 zile/an și câte 8% pentru Confortul oferit de standuri și Amplitudinea mișcărilor posibile pe stand.

Bunăstarea pentru această categorie, nu poate fi altfel decât optimă.

Ferma 7

Graficul 7.13

[NUME_REDACTAT] 7.13, observăm cum pentru Libertatea de mișcare, [NUME_REDACTAT].7, a obținut un punctaj de 9,5, din cele 12,5 puncte ce puteau fi acordate maxim.

Graficul 7.14 – Ponderea criteriilor pentru libertatea de mișcare la ferma 7

Procentual punctajul obținut este exemplificat în Graficul 7.14 și după cum se observă, punctajul este format din 32% Accesul la padoc zile/an, 21% Suprafața minimă și Confortul zonei de odihnă, 16% Accesul la pășune și 5% Confortul oferit de standuri și Amplitudinea mișcărilor posibile pe stand.

Conform cercetărilor și interpretării rezultatului, bunăstare este una foarte bună.

Ferma 8

Graficul 7.15

[NUME_REDACTAT].8, pentru Libertatea de mișcare, obține 5,5puncte din totalul tabelar de 12,5 ( Graficul 7.15 )

Graficul 7.16 – Ponderea criteriilor pentru libertatea de mișcare la ferma 8

Un minus care este adus punctajului obținut se înregistrează din partea Amplitudinii mișcărilor pe stand, unde s-au acordat 0 puncte, din cauza faptului că mișcările au o amplitudine mai mică de 0,4m în plan longitudinal și respectiv, mai mici de 0,3m în plan lateral. Punctajul împărțindu-se, procentual, între celelalte categorii astfel: 35% Accesul la padoc, 23% Confortul zonei de odihnă, câte 18% pentru Accesul la pășune și Suprafața minimă disponibilă, iar Confortul oferit de standuri 6%.

În baza interpretării rezultatului pe criteriile fișelor de bunăstare ANI 35, [NUME_REDACTAT].8, pentru această categorie a înregistrat o bunăstare satisfăcătoare.

Ferma 9

Graficul 7.17

Observăm din Graficul 7.17, că nota obținută de [NUME_REDACTAT].9, pentru această categorie este de 11,5puncte, din maximul tabelar de 12,5 ce putea fi acordat, acest lucru procentual însemnând 92%.

Graficul 7.18 – Ponderea criteriilor pentru libertatea de mișcare la ferma 9

Ponderea cea mai semnificativă la obținerea punctajului au avuto cu câte 26% Confortul zonei de odihnă și Accesul la padoc zile/an, urmat de un procent de 22% din partea Suprafeței minime disponibilă, cu 13% contribuie Accesul la pășune zile/an, cu 9% Amplitudinea mișcărilor posibile pe stand și cu 4% Confortul oferit de standuri.

În baza interpretării punctajului obținut, cu ajutorul criteriilor din Sistemul ANI 35, spunem că bunăstarea este optimă.

Ferma 10

Graficul 7.19

[NUME_REDACTAT] 7.19, observăm că [NUME_REDACTAT].10, la categoria Libertate de mișcare a obținut un punctaj de 7puncte, din maximul tabelar de 12,5 puncte, procentual însemnând 56%.

Graficul 7.20 – Ponderea criteriilor pentru libertatea de mișcare la ferma 10

[NUME_REDACTAT] 7.20, observăm fiecare categorie cum contribuie la punctajul obținut și anume: cu câte 29% contribuie Confortul zonei de odihnă și Accesul la padoc și cu câte 21% Accesul la pășune și Suprafața minimă disponibila. Ampitudinea mișcărilor posibile pe stand, i s-au acordat 0 puncte, deoarece acestea sunt mai mici de 0,4m longitudinal și 0,3m lateral și deasemenea tot cu 0 puncte a fost notată și Confortul oferit de standuri, deoarece animalele sunt cazate pe standuri mai mici de 0,95 x lungimea corpului animalului+0,3m.

Pe baza sistemului ANI, rezultatul a fost interpretat și astfel a rezultat că bunăstarea pentru această categorie este satisfăcătoare.

7.2.2 [NUME_REDACTAT] sociale

Tabelul 7.3

Intereacțiunile sociale

Pentru suprafața minimă disponibilă, punctajul este acordat astfel:

3 puncte sunt acordate atunci când suprafața disponibilă este de cel puțin 8 m²/unitate animal;

2,5 puncte sunt acordate atunci când suprafața disponibilă ese cuprinsă între 7 și 8 m²/unitate animal;

2 puncte sunt acordate atunci când suprafața disponibilă este cuprinsă între 6 și 7 m²/unitate animal

0 puncte sunt acordate atunci când suprafața disponibilă pe unitate animal este mai mică de 6 m²;

se acordă 0,5 puncte în cazul vacilor pentru lapte neecornate cazate în sistem legat, indiferent de suprafața alocată/unitate animal.

Pentru structura grupurilor, punctajul este acordat astfel:

Se notează diferit pe sistem dezlegat, față de cel legat, astfel pe sistemul dezlegat, punctajul se acordă în astfel:

2 puncte în siutația în cazul grupurilor familiale, constituite din vaci, tauri pentru monta naturală, precum și descendenți ai acestora;

1,5 puncte în situația în care grupurile sunt fără tauri, constituite din vaci – mame cazate împreună cu descendența lor pe linie feminină;

1 punct în situația grupurilor pe categorii zootehnice;

– 0,5 puncte, în cazul regrupării frecvente a animalelor.

În cazul sistemului legat punctajul se acordă astfel:

0 puncte pentru oricare din situații, excepția facând situația în care frecvența pentru schimbarea animalelor din standuri, este mare, astfel se notează cu – 0,5 puncte.

Pentru managementul vițeilor și tineretului bovin, punctajul se acordă astfel:

1 punct pentru sistemele de management închise, în fermele unde sau crescuți numai vițeii obținuți în aceasta și care au un contact vizual permanent cu mamele lor sau care sunt separați de aceastea doar în perioada pășunatului;

0,5 puncte pentru sistemele de management închise, în care în fermă sunt crescuți numai viței proprii, dar sunt cazați în adăposturi separate;

0 puncte pentru situația în care se adoptă sistem de management deschis, iar vițeii de proveniență sunt din alte ferme decât producția proprie, în proporție de 10-50% ;

– 0,5 puncte pentru situația în care vițeii de proveniență sunt din alte ferme decât producția proprie, în proporție de peste 50%.

Pentru accesul la padoc zile/an, punctajul se acordă astfel:

2,5 puncte – în situația în care animalele au acces în padoc mai mult de 270 zile/an;

2 puncte – în situația în care animalele au acces în padoc mai mult de 230 zile/an;

1,5 puncte – în situația în care animalele au acces în padoc mai mult de 180 zile/an;

1 punct – în situația în care animalele au acces în padoc mai mult de 120 zile/an;

0,5 puncte – pentru situația în care animalele au acces în padoc mai mult de 50 zile/an.

Pentru accesul la pășune zile/an, punctajul se acordă astfel:

1,5 puncte se acordă în situația în care animalele sunt scoase pe pășunile alpine, indiferent de perioada petrecută pe acestea sau mai mult de 120 de zile/an, iar pantele sunt mici;

1 punct se acordă în situația în care animalele sunt scoase pe pășuni alpine cu pante mici, minim 50 zile/an;

0,5 puncte se acordă în situația în care animalele sunt scoase pe pășuni alpine cu pante mici, minim 30 zile/an.

Ferma 1

Graficul 7.21

Din grafiul 7.21 observăm cum [NUME_REDACTAT].1, pentre categoria Interacțiuni sociale, a obținut un punctaj de 7,5, din totalul tabelar de 10 puncte.

Graficul 7.22 – Ponderea criteriilor pentru interacțiunile sociale la ferma 1

La categoria Interacțiuni sociale, [NUME_REDACTAT].1, obsevăm cum la suprafața minimă disponibilă, a înregistrat un punctaj mare, însemnând 40% din nota totala/categorie. Pentru accesul la padoc, s-a înregistrat 33%, pentru structura grupelor 20%, iar pentru management 7%. Accesul la pășune este notat cu 0, deoarece această categorie nu s-a punctat, animalele fiind crescute doar în adăpost și nu și pe pășune.

Astfel putem spune ca bunăstarea animalelor în ceea ce privește interacțiunea socială, este una foarte bună.

Ferma 2

Graficul 7.23

Din graficul 7.23, observăm cum [NUME_REDACTAT].2, pentru categoria – Interacțiunile sociale, din totalul tabelar de 10 puncte, a obținut 7,5.

Graficul 7.24 – Ponderea criteriilor pentru interacțiunile sociale la ferma 2

În graficul 7.24 , observăm cum un procentaj mare la nota finală o are sugcategoria – suprafața minimă disponibilă 40%, ceea ce înseamnă că [NUME_REDACTAT].2, asigură o bunăstare optimă și din acest punct de vedere. 33% din totlul notei este înregistrat de Accesul la padoc, 20% de Structura grupurilor și 7% de Managementul vițeilor. Nu s-au acordat puncte pentru subcategoria Accesul la pășune, deoarece animalele sunt hrănite doar în adăposturi.

Astfel bunăstarea este considerată, pentru această categorie, una foarte bună.

Ferma 3

Graficul 7.25

[NUME_REDACTAT] 7.25, observăm diferență de doar 2,5puncte, între punctajul maxim ce putea fi acordat și cel obținut la Interacțiunile sociale, ceea ce rezultă o bunăstare bună.

Graficul 7.26 – Ponderea criteriilor pentru interacțiunile sociale la ferma 3

Graficul 7.26, ne arată detaliat din ce este formată nota obținută și anume: 40% contribuie Suprafața minimă, 33% Accesul la padoc, 20% Structura grupelor, 7% Managementul vițeilor, iar pentru Accesul la pășune punctajul este 0, deoarece animalele nu sunt hranite pe pășune.

Din urma analizelor, nota obținută pentru Interrelațiile sociale este de 7,5puncte, iar în baza sitemulul pe care îl folosim ca șablon în cercetarea noastră, rezultă că bunăstarea este una foarte bună.

Ferma 4

Graficul 7.27

[NUME_REDACTAT] sociale, puncajul obținut este de 7 puncte, din totalul tabelar de 10 puncte.

Graficul 7.28 – Ponderea criteriilor pentru interacțiunile sociale la ferma 4

Cele 7puncte obținute sunt structurate precum ne arată Graficul 7.28 și anume: 36% Accesul la padoc, 29% Suprafața minumă, 21% Accesul la pășune și 14% Managementul vițeilor. [NUME_REDACTAT] grupucilor s-au acordat 0 puncte, deoarece animalele sunt crescute în sistem legat.

[NUME_REDACTAT] Nr.4 asigură o bunăstare bună în cadrul categoriei Interacțiuni sociale.

Ferma 5

Graficul 7.29

La cateoria Interacțiuni sociale, [NUME_REDACTAT].5, a aobținut, conform Graficului 7.29 – 8,5pucte, din totalul de 10 puncte ce se puteau acorda.

Graficul 7.30 – Ponderea criteriilor pentru interacțiunile sociale la ferma 5

Structura notei obținute o putem urmări în Graficul 7.30. În baza acestuia, vedem cum 28% din totalul notei este oferit de două din grupe, Suprafața minimă și Accesul la padoc, 22% de Structura grupurilor, 17% de Accesul la pășune și 5% de Managementul vițeilor.

Conform interpretării rezultatului obținut pe baza sistemului studiat, la această categorie, bunăstarea este una foarte bună.

Ferma 6

Graficul 7.31

[NUME_REDACTAT].6, obține și pentru Interacțiunile sociale un punctaj bun, astfel din maximul tabelar de 10 puncte, obține 9 puncte.

Graficul 7.32 – Ponderea criteriilor pentru interacțiunile sociale la ferma 6

Pentru nota obținută, Suprafața minimă aduce un aport de 33%, Accesul la padoc de 28%, câte un aport de 17% aduc Accesul la pășune, respectiv Structura grupurilor și de 5% Managementul vițeilor.

Rezultatul obținut a fost interpretat pe baza sistemului ANI 35 și s-a cosntatat că bunăstarea pentru Interacțiuni sociale este de nivel optim.

Ferma 7

Graficul 7.33

Observam din Graficul 7.33, că [NUME_REDACTAT].7, a obținut un punctaj mic, de 4,5, din totalul tabelar de 10 puncte, față de celelalte ferme de pâna acum.

Graficul 7.34 – Ponderea criteriilor pentru interacțiunile sociale la ferma 7

Explicația ar fi aceea că pentru Suprafața minimă disponibila s-au acordat 0 puncte deoarece suprafața disponibilă/cap, este mai mică de 6m, respectiv pentru Structura grupurilor s-au acordat 0 puncte, deoarece animalele sunt crescute în sistem legat. Accesul la padoc ocupă 56%, Suprafața minimă 33% și Managementul vițeilor 11%.

La această categorie, în baza interpretării rezultatului, bunăstarea este una satisfăcătoare.

Ferma 8

Graficul 7.35

[NUME_REDACTAT] Nr.73, observăm că [NUME_REDACTAT].8, pentru Interrelații sociale, a obținut 5 puncte din totalul tabelar de 10 puncte.

Graficul 7.36 – Ponderea criteriilor pentru interacțiunile sociale la ferma 8

Punctajul obținut prezintă o diferență semnificativă față de punctajul maxim ce putea fi acordat, primul factor care a cauzat obținerea notei, a fost că pentru Structura grupurilor nu s-a înregistrat nici un punct, deoarece animalele sunt crescute în sistem legat. Procentual celelalte grupe au un oarecare deficit și contribuie la obținerea punctajului astrel: 50% Accesul la padoc, 30% Accesul la pășune și cu câte 10 procente Managementul vițeilor și Suprafața minimă disponibilă.

Nota obținută a fost interpretată pe baza criteriilor ANI 35 și s-a stabilit că bunăstarea, în [NUME_REDACTAT].8, pentru această categorie, este una satisfăcătoare.

Ferma 9

Graficul 7.37

80% este procentul pe care la atins punctajul obținut din cel maxim ce putea fi acordat. (Graficul 7.3)

Graficul 7.38 – Ponderea criteriilor pentru interacțiunile sociale la ferma 9

Contribuția procentuală este următoarea: 38% Suprafața minumă disponibilă, 31% Accesul la padoc, 19% Accesul la pășune și cu câte 6% Structura grupurilor și Managementul vițeilor.

Pe baza calculelor efectuate și a interpretării rezultatului, bunăstarea animalelor din [NUME_REDACTAT].9, pentru această categorie este una deplină.

Ferma 10

Graficul 7.39

Pentru categoria Interacțiunile sociale, [NUME_REDACTAT].10, a obținut conform Graficului 7.39 , un procentaj de 55%, asigurând o bunăstare satisfăcătoare.

Graficul 7.40 – Ponderea criteriilor pentru interacțiunile sociale la ferma 10

[NUME_REDACTAT] 7.40, observăm că procentul cel mai mare, în obținerea punctajului, îi revine Accesului la padoc zile/an 46%, 27% revine Accesului la pășune, animalele fiind scoase mai mult de 120 zile/an pe pășune și câte 9% revine pentru Structura grupuriloe, Managementul vițeilor și pentru Suprafața minimă.

Pentru categoria [NUME_REDACTAT], bunăstarea, conform interpretării rezultatului obținut este una de nivel satisfăcător.

7.2.3 [NUME_REDACTAT] și caracteristicilor pardoselii și a suprafețelor în aer liber

Tabelul 7.5

Tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber

Pentru elasticitatea zonei de odihnă, punctajul se acordă astfel:

2,5 puncte – pentru situația în care se folosesc paie cu o grosime mai mare de 60 mm;

2 puncte – se acordă în situația în care sunt folosite paie ce au grosimea cuprinsă între 30 și 60 mm, sau se folosește așternut din nisip mai gros de 6mm;

1,5 puncte – se acordă în situația în care se folosește așternut de paie ce au o grosime mai mică de 30 mm, în situația în care se folosește ca și așternut nisip, pe un strat cu o grosime mai mică de 6 mm, sau în situația în care se folosește cauciucul moale;

1 punct – în situația în care, pentru așternut s-au adoptat fie lemnul, fie pamânt, beton, asfalt, sau suprafețele au fost acoperite cu covoare de cauciuc rigid ori plastic;

0,5 puncte se acorda în situația în care sunt folosite pardoseli metalice, din grătare discontinui, sau fie din beton armat sau plastic;

– 0,5 puncte se acordă în situația în care pardoselile sunt necorespunzătoare normelor zootehnice.

Pentru gradul de curățenie în zona de odihnă, punctajul se acordă examinând 25 % din suprafața totală, dar pe zona cea mai puțin curată de pe aceasta, astfel punctajul se acordă astfel:

1 punct pentru zonele de odihna foarte curate;

0,5 puncte pentru zonele de odihnă curate;

0 punte pentru zonele de odihnă murdare;

– 0,5 puncte pentru zonele de odihnă foarte murdare.

Pentru gradul de risc sub aspectul alunecării în zona de odihnă, punctajul se acordă astfel:

1 punct pentru un grad de risc mic;

0,5 puncte pentru un grad de risc mediu;

0 puncte pentru un grad de risc mare;

– 0,5 puncte pentru un grad de risc foarte mare.

Pentru calitatea zonelor de activitate ale pardoselii, punctajul se oferă astfel:

1 punct – pentru situațiile în care pardoselile sunt curate, nu prezintă grade de risc semnificatve și nu generază afecțiuni podale;

0,5 puncte – pentru situațiile în care padoselile prezintă un grad mediu de risc, iar animalele pot suferi afecțiuni la nivel podal;

0 puncte – pentru situația în caer pardiselile sunt alunecoase și care prezintă diferite defecte;

– 0,5 puncte – pentru situațiile în care podelile sunt foarte murdare și alunecoase.

Pentru tipul și caracteristicile padocului, punctajul se acordă astfel:

1,5 puncte – în situația în care padocurile sunt de bună calitate și sunt pavate;

1 punct – în situația în care padocurile sunt nepavate, dar sunt de bună calitate;

0,5 puncte – în situația în care padocurile sunt de calitate medie;

0 puncte – în sitația în care padocurile sunt alunecoase;

– 0,5 puncte – în situațiile în care padocurile sunt foarte alinecoase.

Pentru tipul păunilor, punctajul se acordă astfel:

1 punct pentru pășuni alpine;

0,5 puncte pentru pășuni cu pante mai mici.

Ferma 1

Graficul 7.41

În ceea ce privește categoria, Tipul și caracteristicie pardoselilor și suprafețelor în aer liber, [NUME_REDACTAT].1, a obținut un punctaj de 6,5, din totalul tabelar de 8 puncte.

Graficul 7.42 – Ponderea criteriilor pentru tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber la ferma 1

La această categorie, proporția cea mai mare la punctajul final a fost înregistrată de Elasticitatea zonei de odihnă si anume 39%, în comparație cu celelalte, unde s-au înregistrat: 23% la Tipul și caracteristicile padocurilor, 15% la Calitatea zonelor de activitate ale pardoselilor și la Gradul de risc, iar la Gradul de curățenie în zona de odihnă, 8%. Din aceeași explicație ca și la celelalte categorii, pentru Tipul pășunilor, nu s-au acordat puncte.

Știind aceste rezultate, putem trage concluzia că bunăstarea din punct de vedere al tipului și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber, este foarte bună.

Ferma 2

Graficul 7.43

[NUME_REDACTAT].2, la categoria – Tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber, a obținut un punctaj de 5,5, din totalul tabelar de 8.

Graficul 7.44 – Ponderea criteriilor pentru tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber la ferma 2

La această subcatgorie, observăm în Graficul 7.44 , cum un procent mare pentru nota finală în are Elasticitatea zonei de odihnă – 46%, acest lucru, datorită bunului așternut pe care fermierul în folosește în [NUME_REDACTAT].2, apoi din nota totală, 27% este reprezentat de Tipul și caracteristicile padocurilor și câte 9% categoriile Calitatea zonelor de activitate, Gradul de risc sub aspectul alunecării și Gradul de curățenie.

Ținând cont de nota totală obținută la această categorie (5,5puncte) și comparând cu nota maximă ce putea fi obținută (8puncte), concluzi este că bunăstarea este bună.

Ferma 3

Graficul 7.45

Graficul 7.45, ne arată că din punctajul maxim tabelar de 8 puncte, [NUME_REDACTAT].3, la subcategoria Tipul și caracteristicile pardoselilor, a obținut o notă de 5,5.

Graficul 7.46 – Ponderea criteriilor pentru tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber la ferma 3

Nota obținută ne este structurată în Graficul 7.46, astfel: 46% ocupă elasticitatea zonei de odihnă, fermierul asigurând un așternut de foarte bună calitate, 27% Tipul și caracteristicile padocurilor și câte 9% celelalte trei grupuri.

În urama interpretării rezultatului, observăm că pentru această subcategorie, bunăstarea este una bună.

Ferma 4

Graficul 7.47

[NUME_REDACTAT] 7.47, observăm cum [NUME_REDACTAT].4, pentru Tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber, a obținut o nota cu o diferență semnificativă față de cea maxim care se putea acorda.

Graficul 7.48 – Ponderea criteriilor pentru tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber la ferma 4

Procentul cu care, fiecare categorie a contribuit la obținerea punctajului total, ne este prezentat în Graficul 7.48, observăm că procentele sunt relativ apropiate, însă faptul că nota obținută este de 4, în comparație cu maximum de 8, este din cauza faptuli că [NUME_REDACTAT].4, fiind o fermă mai mică, cu o putere financiară semnificativ mai mică, nu a putut să asigure o calitate bună a tuturor categoriilor, ci un minim de confort, care să genereze costuri cât mai nici. Gradul de curățenie a obținut 12%, ceea ce arată că nu este un adăpost murdar, însă faptul că așternutul nu este de cea mai bună calitate, faptul că există un risc de alunecare și calitatea zonelor de activitate, face ca nota să fie de 4puncte, ceea ce înseamnă o bunăstare satisfăcătoare.

Ferma 5

Graficul 7.49

Pentru categoria Tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber, [NUME_REDACTAT].5, a obținut un total de 6 puncte, din maximul tabelar de 8 puncte.

Graficul 7.50 – Ponderea criteriilor pentru tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber la ferma 5

Detașat de celelalte grupe, un aport semnificativ la obținerea punctajului total, la avut Elasticitatea zonei de odihnă cu 42% și Tipul și caracteristicile padocurilor cu 25%. Celelalte categorii au adus un plus de 9% Grdul de curățenie în zona de odihnă și 8% pentru următoarele trei grupe, Gradul de risc, Calitatea zonelor de activitate ale padocurilor și Tipul pășunilor.

Din cele două grafice 7.49 și 7.50, ce au fost întocmite pe baza criteriilor sistemului ANI 35, putem spune că bunăstarea este una foarte bună.

Ferma 6

Graficul 7.51

[NUME_REDACTAT] 7.51, observăm că [NUME_REDACTAT].6, a obținut un punctaj de 4,5 din totalul tabelar de 8 puncte.

Graficul 7.52 – Ponderea criteriilor pentru tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber la ferma 6

[NUME_REDACTAT] 7.52, observăm cum Elasticitate zonei și Tipul și caracteristicile padocurilor, ocupă un procent de 56%, la care se adaugă celelalte grupe cu câte 11 procente.

Pe baza studiilor efectuate, bunăstare pentru această categorie este foarte bună.

Ferma 7

Graficul 7.53

În baza calculelor efectuate în tabelul Nr. și exemplificat în Graficul 7.53, observăm că punctajul obținut la acestă categorie este de 5 puncte, din totalul tabelar de 8 puncte.

Graficul 7.54 – Ponderea criteriilor pentru tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber la ferma 7

Procentual, punctajul este pe larg exemplificat prin Graficul 7.54, grafic frumos exemplificat și uicul care arată așa și anume observăm cum 50% înseamnă Elasticitatea zonei de odihnă, iar câte 10% pentru celelalte cinci subcategorii.

Pe baza intrpretării rezultatului, am ajuns la concluzia că în [NUME_REDACTAT].7, pentru aceată categorie, bunăstarea este bună.

Ferma 8

Graficul 7.55

[NUME_REDACTAT] 7.55, punctajul obținut de către [NUME_REDACTAT].8, pentru Tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber, este de 4,5 puncte, din totalul tabelar de 8 puncte.

Graficul 7.56 – Ponderea criteriilor pentru tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber la ferma 8

Graficul 7.56, ne prezintă procentual nota obținută la această categorie și detaliat observăm că 45% din notă este ocupat de Elasticitatea zonei de odihnă, iar celelalte subcategorii participă la punctaj cu câte 11%.

Ca și la cealaltă categorie, în baza interpretării efectuate, bunăstarea este una satisfăcătoare.

Ferma 9

Graficul 7.57

[NUME_REDACTAT].9, pentru această categorie, a obținut 6 puncte din totalul tabelar de 8 puncte, ceea ce înseamnă un procent de 75%.

Graficul 7.58 – Ponderea criteriilor pentru tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber la ferma 9

[NUME_REDACTAT] 7.58, 42% este contribuția Elasticității zonei de odihnă, 15% cea a Tipului și caracteristicile pardoselilor, 9% cea a Gradului de curățenie în zona de odihnă și cu câte 8% Tipul pășunilor, Calitatea zonelor de activitate ale pardoselilor și Gradul de risc sub aspectul alunecări în zona de odihnă.

75% din punctajul maxim încadrază bunăstarea, pentru această categorie ca fiind foarte bună.

Ferma 10

Graficul 7.59

[NUME_REDACTAT] 7.59, observăm că [NUME_REDACTAT].10, pentru acestă categorie a obținut 4,5 puncte, din totalul tabelar de 8 punte, atingând astfel un procent de 56%, ceea ce-i aduce o bunăstare bună.

Graficul 7.60 – Ponderea criteriilor pentru tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber la ferma 10

Datorită așternutului calitativ, observăm în Graficul 7.60, cum Elasticitatea zonei de odihnă, contribuie la punctajul obținut cu 56%, apoi cu câde 11% de celelalte subcategorii.

În baza calculelor și studiilor efectuate, bunăstarea animalelor, pentru acestă categorie este una bună.

7.2.4 [NUME_REDACTAT], a calității aerului și a zgomotelor

Tabelul 7.7

Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele

Pentru iluminarea naturală, punctajul se acordă astfel:

2 puncte – în situațiile în care adăposturile sunt deschise;

1,5 puncte – în situațiile în care adăposturile sunt închise, dar au spații de iluminare naturală mai mici de 1/7, iluminare excelentă;

1 punct – în situațiile în care adăposturile sunt închise, iar lumina naturală, prin spațiile special destinate, asigură 1/9 – 1/7, lumină bună;

0,5 puncte – pentru adăposturi închise, unde indicii de iluminare naturală asigură între 1/13 – 1/9, iluminare medie;

0 puncte – pentru adăposturile închise, ce prezintă indici de iluminare naturală cuprinși între 1/27 – 1/23, lumină slabă;

– 0,5 puncte – pentru adăposturile închise, ce prezintă indice de iluminare naturalăcuprinși mai mici de 1/27, lumină foarte slabă.

Pentru calitatea aerului, punctajul se acordă astfel:

1,5 puncte – pentru o calitate foarte bună;

1 punct – pentru o calitate bună;

0,5 puncte – pentru o calitate satisfăcătoare;

0 puncte – pentru o calitate necorăspunzătoare;

– 0,5 puncte – pentru o calitate total necorespunzătoare.

Pentru curenții de aer în zona de odihnă, notele se acordă ținându-se cont că în literatura de specialiate, curenții de aer au limitele de pâna la 0,2 m/s iarna și 0,5 m/s vara, astfel:

1 punct – în situația în care nu există curenți de aer;

0,5 puncte – în situația în care curenții de aer prezintă viteze mici, iar prezența lor este rară;

0 puncte – în situația în care curenții de aer prezintă variații mari și apar des;

– 0,5 puncte – în situațiile în care curenții de aer sunt prezenți permanent și au viteze peste limitele maxime.

Pentru zgomotele din adăpost, punctajul se acordă astfel:

1 punct – în situațiile în care adăposturile au fost prevăzute cu ventilație naturală;

0,5 puncte – în situațiile în care adăposturile sunt dotate cu ventilaotare, dar nu prezintă zgomote puternice;

0 puncte – pentru situațiile în care adăposturile sunt dotate cu ventilatoare de mare capacitate, iar zgomotul este de o intensitate mare;

– 0,5- în situațiile în care în adăpostri este un zgomot mare provocat de ventilatoarele din dotare.

Pentru accesul în exterior zile/an, punctajul se acordă astfel:

2 puncte – mai mult de 230 zile/an

1,5 puncte – între 180-230 zile/an

1 punct – pente 120 – 180 zile/an

0,5 puncte – pentru 50 – 120 zile/an

0 puncte – pentru mai puțin de 50 zile/an

Pentru accesul în exterior ore/zi, punctajul se acordă astfel:

2 puncte – pentru o durată medie, acest lucru însemnând o perioadă mai mare de 8 h/zi;

1,5 puncte – durată medie, 6-8h/zi;

1 punct – durată medie, 4-6h/zi;

0,5 puncte – durată medie 2-4h/zi.

Ferma 1

Graficul 7.61

Din grafiul 7.61 observăm cum [NUME_REDACTAT]. 1, pentre categoria – Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele, a obținut un punctaj de 8, din totalul tabelar de 9,5 puncte.

Graficul 7.62 – Ponderea criteriilor pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele la ferma 1

[NUME_REDACTAT].1, fiind cu circuit semideschis, asigură, în lateralul adăpostului, o zonă în care animalele pot ieși afara, astfel, din acest motiv un procentaj mare la nota finală a fost obținută la accesul în exterior, zile/an și ore/zi, câte 25%, Iluminarea naurală 19%, Calitatea aerului 19%, iar după cum se observă, procentajele mici, revin zgomotelor din adăpost, deoarece acesta este dotat cu ventilatoare de mare capacitate și curenților de aer din zona de odihnă, care deși nu sunt foarte semnificativi, sunt prezenți.

Astfel putem spune ca bunăstarea animalelor în ceea ce privește această categorie, este una foarte bună.

Ferma 2

Graficul 7.63

[NUME_REDACTAT].2, la categoria – Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele, a obținut un punctaj de 7,5, din totalul tabelar de 9,5.

Graficul 7.64 – Ponderea criteriilor pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele la ferma 2

Pentru obținerea notei finale, observăn din Graficul 7.64, că procentul cel mare mare este înregistrat la Accesul în exterior ore/zi– 31%, tocmai datorită zonei, din lateralul adăpostului, cu care [NUME_REDACTAT].2 este dotată, zonă unde animalele pot ieși afară. La punctajul total de 7,5 a mai contribuit cu 23% Iluminarea naturală, cu câte 15% Accesul în exterior zile/an și Calitatea aerului și cu câte 8% Curenții de aer și zgomotele din adăpost, datorită ventilatoarelor de mare capacitate cu care Ferma este dotată.

[NUME_REDACTAT] Nr.2, fermierul asigură o bunăstarea foarte bună, acest rezultat fiind semnificativ.

Ferma 3

Graficul 7.65

Graficul 7.65, observăm rezultatul bun care a fost înregistrat pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele. Diferența de doar 2 puncte, dintre rezultatul maxim și cel obținut ne arată că bunăstarea este una foarte bună.

Graficul 7.66 – Ponderea criteriilor pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele la ferma 3

Observăm cum pentru nota finală, criteriile au contribuit cu procente apropiate, neânregistrându-se mari diferențe. Astfel procentul cel mai mare este înregistrat de Accesul în exterior ore/zi 31%, datorită spațiilor din lateralul adăposturilor care permite aminalelor să iasă în aer liber mai mult de 8 ore/zi.

Bunăstarea, în urma interpretării rezultatului obținut, pe baza criteriilor sistemului ANI 35, este una foarte bună.

Ferma 4

Graficul 7.67

[NUME_REDACTAT] 7.67, observăm că nota obținută pentru Iluminare, aer și zgomot, este de 6,5puncte, iar cum maximul tabelar este de 9, 5puncte, putem spune că bunăstarea la această categorie este una bună.

Graficul 7.68 – Ponderea criteriilor pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele la ferma 4

Nota obținută este exemplificata procentual în Graficul 7.68 și observăm cum Accesul în exterior ore/zi a contribuit la obținerea punctajului cu 31%, datorită faptului că animalele sunt scoase la pășune mai mult de 8 ore/zi, iar ponderea cea mai mică a fost adusă de Curenții de aer în zona de odihnă, nu că ar fi foarte puternici, ci din cauza faptului că sunt prezenți.

În urma interpretării rezultatului, bunăstarea pentru această categorie este una foarte bună.

Ferma 5

Graficul 7.69

În ceea ce privește categoria, Ilminarea, calitatea aerului și zgomotele, [NUME_REDACTAT].5, a obținut un punctaj de 6,5, din totalul tabelar de 9,5 puncte.

Graficul 7.70 – Ponderea criteriilor pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele la ferma 5

Urmărind procentele din Graficul 7.70, ce exemplifică note obținută, vedem fiecare grupă ce influență a avut asupra acesteia. Astfel procentul cel mai mare a fost adus de Accesul în exterior ore/zi 31%, datorită faptului că animalele sunt scoase la pășune mai mult de 8h/zi, apoi 23% Iluminarea naturală, adăpostul fiind prevăzut cu porțiuni în acoperiș prin care poate pătrunge lumina naturală, dar și cu ferestre laterale, câte 15% petru Calitatea aerului și Zgomotele din adăpost și câte 8% pentru Accesul în exterior mai mult de 120zile/an și Curenții de aer din zona de odihnă, în adăpost aceștea fiind prezenți din când în când.

Ferma 6

Graficul 7.71

Din grafiul 7.71, observăm cum [NUME_REDACTAT]. 6, pentre categoria – Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele, a obținut un punctaj de 6,5, din totalul tabelar de 9,5 puncte.

Graficul 7.72 – Ponderea criteriilor pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele la ferma 6

Nota obținută este observată procentual în grafiul 7.72, după cum urmează: 31% ocupă Accesul în exterior, animalele având acces mai mult de 8h/zi, 23% iluminarea naturală, adăpostul fiind dotat cu ferestre laterale, dar și cu zone în acoperiș ce permite trecerea luminii, 15% pentru categoriile Zgomotele din adăpost și Calitatea aerului si 8% pentru Curenții de aer în zona de odihnă și Accesul în exterior, animalele având acces mai mult de 120 zile/an afară.

Bunăstarea pe care o putem acorda pentru această categorie, în baza studiilor efectuate și a interpretării rezultatelor, este bună.

Ferma 7

Graficul 7.73

Punctajul obținut în baza studiilor efectuate, la categori Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele, în [NUME_REDACTAT].7, a fost de 6 puncte.

Graficul 7.74 – Ponderea criteriilor pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele la ferma 7

[NUME_REDACTAT] 7.74, observăm că procentual, punctajul obținut este format astfel: 33% Accesul în exterior, deoarece animalele au acces la pasune mai mult de 120 zile/an, 25% Iluminare naturală, datorită faptului că peretele din partea din față a animalelor este confecționat din folie groas, astfel lumina patrunde foarte bine în interior, 17% zgomotele din adăpost, 9% Calitatea aerului și câte 8% Accesul în exterior și Curenții de aer în zona de odihnă.

Bunăstarea pe baza calculelor efectuate este una bună.

Ferma 8

Graficul 7.75

Punctajul obținut la categoria aceasta este de 63% din punctajul maxim ce putea fi acordat, fiind un procent satisfăcător.

Graficul 7.76 – Ponderea criteriilor pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele la ferma 8

În ceea ce privește formarea punctajului obținut, contribuția fiecărei subgrupe este următoarea: 33% Accesul în exterior ore/zi, animalele fiind scoase la pășune mai mult de 8 h/zi, cu câte 17% Iluminarea naturală, adăpostul fiint construit cu ferestre laterale, Zgomotele din adăpost și Accesul în exterior zile/an, animalele fiind scoase la pășune mai mult de 120 zile/an.

Bunăstarea pentru categoria Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele, este una bună.

Ferma 9

Graficul 7.77

Din graficul 7.77, observăm că [NUME_REDACTAT].9, pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele, a obținut 5,5 puncte, din totalul tabelar de 9,5 puncte.

Graficul 7.78 – Ponderea criteriilor pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele la ferma 9

La această categorie, proporția cea mai mare la punctajul final a fost înregistrată de Accesul în exterior ore/zi 31%, urmat cu 23% de Iluminarea naturală, apoi cu câte 15% de Calitatea aerului și Zgomotele din adăpost și cu câte 8% de Accestul în exterior zile/an, animalele fiind scoase la pășune între 50-120 zile/an și Curenții de aer în zona de odihnă.

În urma interpretării punctajului obținut, bunăstarea pentru această categorie este una bună.

Ferma 10

Graficul 7.79

Graficul 7.79, ne arată că din punctajul maxim tabelar de 9,5 puncte, [NUME_REDACTAT].10, la subcategoria Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele, a obținut 5 puncte.

Graficul 7.80 – Ponderea criteriilor pentru Iluminarea, calitatea aerului și zgomotele la ferma 10

Procentual, nota este formată din: 40% contribuția de la Accesul în exterior ore/zi, 20% de la Zgomotele din adăpost și de la Iluminarea naturală, Calitatea aerului, Curenții de aer în zona de odihnă și Accesul în exterior ore/zi cu câte 10%.

Bunăstarea conform criteriilor de calcul, pentru această categorie este una bună.

7.2.5 [NUME_REDACTAT] de îngrijire și de întreținere

Tabelul 7.9

Condiții de îngrijire și întreținere

Pentru igiena suprafețelor de cazare și a celor de furajare, adăpare, punctajul se acordă astfel:

1 punct – suprafețele curate;

0,5 puncte – suprafețele curate-mediu;

0 puncte – suprafețe cu o stare igienică precară;

-0,5 – suprafețe cu o stare igienică foarte precară.

Pentru starea echipamentelor din dotare, punctajul se acordă astfel:

1 punct – funcționare fără probleme;

0,5 puncte – nivel al funcționării medii;

0 pncte – nivel de funcționare precară;

-0,5 puncte – nivel de funcționare foarte precară.

Pentru starea pielii, punctajul se acordă în funcție de gravitatea leziunilor cutanate și a procentului de animale afectate și se notează astfel:

1 punct pentru o stare a pielii bună (pentru leziuni de o gravitate ≤ 5%);

0,5 puncte pentru o stare a pielii medie (pentru leziuni de o gravitate ≤ 15%);

0 puncte pentru o stare precară a pielii (pentru leziuni de o gravitate ≤ 25%);

– 0,5 puncte pentru o stare foarte precară a pielii (pentru leziuni de o gravitate cuprinsă între 25 și 50%).

Pentru igiena corporală a animalelor, punctajul se acordă ținându-se cont de zona inferioară a membrelor, zona retromamară si zona flancului și partea superioară a membrelor. Se iau în calcul animalele ce au obținut 3, 4 puncte, se stabilește ponderea, iar în urma acesteia puntajul acordat este:

0,5 puncte – pondere mai mică de 20%;

0 puncte – pondere cuprinsă între 20-40%, medie;

– 0,5 puncte – pondere peste 40%.

Pentru starea ongloanelor, punctajul se acordă astfel:

1,5 puncte pentru o stare foarte bună (pentru leziuni de o gravitate ≤ 3%);

1 punct pentru o stare bună (pentru leziuni de o gravitate ≤ 5% );

0,5 puncte pentru o stare medie (pentru leziuni de o gravitate ≤ 15%);

0 puncte pentru o stare precară (pentru leziuni de o gravitate ≤ 25% );

– 0,5 puncte pentru o stare precară (pentru leziuni de o gravitate cuprinsă între 25 și 50%)

Pentru incidența tehnopatiilor, punctajul se acordă astfel:

1,5 puncte pentru situațiile în care nu se întâlnesc tehnopatii;

1 punct pentru situața în care incidența tehnopatiilor este redusă (≤ 5%);

0,5 puncte pentru situația în care incidența tehnopatiilor este medie (≤ 15%);

0 puncte pentru situația în care incidența tehnopatiilor este mare (≤ 25%);

– 0,5 puncte pentru situația în care incidența tehnopatiilor este foarte mare (cuprinsă între 25 și 50 %).

Pentru starea de sănătate a efectivelor, punctajul se acordă astfel:

1,5 puncte pentru o stare de stare de sănătate foarte bună;

1 punct pentru o stare de sănătate bună;

0,5 puncte pentru o stare de sănătate medie;

0 puncte pentru o stare de sănătate precară;

– 0,5 pentru o stare de sănătate foarte precară.

Ferma 1

Graficul 7.81

Din grafiul 7.81 observăm cum [NUME_REDACTAT]. 1, pentre categoria – Condiții de îngrijire și întreținere, a obținut un punctaj de 7, din totalul tabelar de 8 puncte.

Graficul 7.82 – Ponderea criteriilor pentru Condiții de îngrijire și întreținere la ferma 1

Din graficul 7.82, observăm cum [NUME_REDACTAT].1, la această categorie, înregistrează un oareacare echilibru, în ceea ce privește ponderea notelor. Ferma asigură o igenă optimă atât în spațiile pentru odihnă, cât și în cele pentru hrănire și adăpare.

Ținând cont de punctajul total obținut, la această categorie, dar și de ponderea obținerii notelor, putem spune ca bunăstarea animalelor în [NUME_REDACTAT].1, este deplină.

Ferma 2

Graficul 7.83

Din grafiul 7.83 observăm cum [NUME_REDACTAT]. 2, pentre categoria – Condiții de îngrijire și întreținere, a obținut un punctaj de 6, din totalul tabelar de 8 puncte.

Graficul 7.84 – Ponderea criteriilor pentru Condiții de îngrijire și întreținere la ferma 2

[NUME_REDACTAT] 7.84, observăm că fermerul asigură bunăstarea optimă, în ceea ce privește întreținerea și îngrijirea animalelor. Procentajele ce alcătiesc note finală nu prezintă mari diferențe, astfel observăm: 22% pentru Starea de sănatate a efectivelor, 15% pentru Igiena suprafețelor, câte 14% pentru Starea ongloanelor, Starea echipamentelor și Starea pielii și 7% pentru igiena corporală.

Astfel putem spune ca bunăstarea animalelor în ceea ce privește această categorie, este una foarte foarte bună.

Ferma 3

Graficul 7.85

[NUME_REDACTAT] 7.85, observăm, prin comparație între nota maximă ce putea fi obținută și nota obținută, că diferența nu este mare, ci este de doar două puncte, acest lucru ne permite să vorbim despre o bunăstare bună.

Graficul 7.86 – Ponderea criteriilor pentru Condiții de îngrijire și întreținere la ferma 3

La obținera notei finale, pentru îngrijire și întreținere, au contribuit cu diferite procente următoarele domenii: cu 20 % Starea echipamentelor din dotare, cu câte 19% Starea pielii, Starea ongloanelor, Incidența tehnopatiilor și Starea de sănătate a efectivelor, iar cu câte 2% Igiena corporală și Igiena suprafețelor.

Ferma 4

Graficul 7.87

Pentru îngrijire și întreținere, [NUME_REDACTAT].4, a obținut un punctej de 6puncte, din maximul de 8 puncte, fapt observat în Graficul 7.87.

Graficul 7.88 – Ponderea criteriilor pentru Condiții de îngrijire și întreținere la ferma 4

Cele 6 puncte sunt exemplificate procentual în Graficul 7.88, astfel: cu câte 17% au contribuit la obținerea notei, Starea pielii, Starea de sănătate a efectivelor, Starea ongloanelor și Ingidența tehnopatiilor, cu 16% Starea echipamentelor și cu câte 8% Igiena corporală și Igiena suprafețelor.

În cadrul acestei categorii, în baza rezultatului obținut, bunăstarea este una foarte bună.

Ferma 5

Graficul 7.89

Punctajul obținut de [NUME_REDACTAT].5, pentru ultima grupă, este de 6 puncte, din 8 tabelare.

Graficul 7.90 – Ponderea criteriilor pentru Condiții de îngrijire și întreținere la ferma 5

Procentual, nota obținută este dată de cele 7 subcategorii ce au contribuit astfel: cu câte 17% Starea pielii, Starea ongloanelor, Incidența tehnopatiilor și Starae de sănătatea a efectivului, cu 16% Starea echipamentelor din dotare și cu câte 8% Igiena suprafețelor și Igiena corporală.

Nota este una bună și pe baza interpretării acesteia putem spune că în ceea ce privește condițiile de îngrijire și întreținere, bunăstarea este una foarte bună.

Ferma 6

Graficul 7.91

Pentru întreținerea și îngrijirea animelelor, [NUME_REDACTAT].6, a obținut 6 puncte din totalul tabelar de 8 puncte.

Graficul 7.92 – Ponderea criteriilor pentru Condiții de îngrijire și întreținere la ferma 6

Punctajul obținut, procentual, este împărțit în trei categorii și anume prima care aduce un aport de 17% la notă, din aceasta făcând parte Starea pielii, Starea ongloanelor, Incidența tehnopatiilor și Starea de sănătate a efectivului, a doua categorie cu un aport de 16% din care face parte Starea echipamentelor și cea de-a treia cu un aport de 8% din care face parte Igiena corporală și Igiena suprafețelor.

Pentru această categorie, în baza punctajului obținut, [NUME_REDACTAT].6 se încadrează la ferme cu o bunăstare foarte bună.

Ferma 7

Graficul 7.93

În baza calculelor efectuate și exemplificat în Graficul 7.93, observăm că punctajul obținut la acestă categorie este de 6 puncte, din totalul tabelar de 8 puncte.

Graficul 7.94 – Ponderea criteriilor pentru Condiții de îngrijire și întreținere la ferma 7

Câte 17% din punctajul total este ocupat de Starea pielii, Starea ongloanelor, Starea de sănătate a efectivelor și de Incidența tehnopatiilor, 16% de Starea echipamentelor din dotare și câte 8% de Igiena corporală și Igiena suprafețelor.

Ferma 8

Graficul 7.95

Conform calculelor efectuate și a Graficului 7.95, putem observa că nota obținută de [NUME_REDACTAT].8, pentru îngrijire și întreținere, este de 5,5 puncte din totalul tabelar de 8 puncte ce puteau fi acortete, cea ce procentual înseamnă 68%.

Graficul 7.96 – Ponderea criteriilor pentru Condiții de îngrijire și întreținere la ferma 8

Pentru obținerea punctajului, procentual fiecare subcategorie a contribuit astfel: cu 19% Starea echipamentelor, cu câte 18% Starea de sănătate a efectivelor, Incidența tehnopatiilor, Starea ongloanelor și Starea pielii și cu 9% Igiena suprafețelor. [NUME_REDACTAT] corporală a animalelor s-au acordat 0puncte, deoarece acestea au prezentat o pondere a lipsei igenei de 20-40%, pe suprafețele studiate și anume Zona inferioară și superioară a membrelor, Zona retromamară și Zona flancului.

Ferma 9

Graficul 7.97

Procentul dintre note obținută și cea maximă este, conform Graficului 7.97, de 75%, un procentaj bun ce asigură o bunăstare foarte bună.

Graficul 7.98 – Ponderea criteriilor pentru Condiții de îngrijire și întreținere la ferma 9

Cu 17% pentru obținerea punctajului au contribuit Starea pielii, Starea ongloanelor, Incidența tehnopatiilor și Starea de sănătate a efectivelor, cu 16% Starea echipamentelor, iar cu câte 8% Igiena corporală și Igiena suprafețelor.

Conform interpretării reultatului, pe baza criteriilor sistemului ANI 35, bunăstarea este considerată foarte bună.

Ferma 10

Graficul 7.99

[NUME_REDACTAT] 7.99, procentual, punctajul obținut este 68% din nota mazimă ce putea fi acordată la această categorie, astfel bunăstarea este una bună.

Graficul 7.100 – Ponderea criteriilor pentru Condiții de îngrijire și întreținere la ferma 10

Conform cercetărilor efectuate și conform ceea ce ne prezintă Graficul 7.100, pentru Igiena corporală, s-au acordat 0 puncte deoarece igiena prezintă o pondere de 20-14%.

Din acest punct de vedere bunăstarea, la această categorie, este considerată bună.

[NUME_REDACTAT] 7.101, după cum putem observa, cel mai mare punctaj a fost înregistrat de [NUME_REDACTAT].1 39,5 puncte, astfel gradul de bunăstare la care s-a încadrat, a fost bunăstarea optimă. Ceea ce înseamnă că fermierul acordă o deosebită atenție bunăstării animalelor, înțelegând faptul că bunăstarea și performanța productivă sunt strâns legate.

La o diferență foarte mică, de doar 0,5 puncte, pe locul doi, se situează [NUME_REDACTAT].5. Astfel aceasta a înregistrat un punctaj total de 39 puncte, iar gradul de bunăstare la care se încadrează este bunăstarea optimă.

Pe locul trei, în ierarhia celor 10 ferme, se situează [NUME_REDACTAT].6, cu 38,5 puncte, o fermă bine structurată, cu un management administrativ foare bine pus la punct.

Locurile 4, 5 și 6 sunt ocupate de [NUME_REDACTAT]. 2, Nr. 3 și Nr.9, cu 37 puncte. [NUME_REDACTAT].2 și Nr.3, au înregistrat același punctaj deoarece, deși sunt situate în locații diferite, la 24km, una de cealaltă, aparțin aceluiași fermier, astfel în ambele ferme s-au implementat același management, în tot ceea ce înseamnă exploatarea animalelor. În ceea ce privește [NUME_REDACTAT].9, deși este total separată de celelalte două, are un efectiv de animale extrem de valoros, iar pasiunea de care dă dovadă fermierul, se observă în bunăstarea optimă ce îi revine fermei. Iar fermele Nr.4 și Nr.5 se încadrează, conform aceluiași punctaj obținut, la gradul de bunăstare optimă.

Pe locul 7, se situează [NUME_REDACTAT].4, cu 32,5puncte, astfel gradul de bunăstare atins de fermă este unul al unei bunăstări optime. Deși în dezvoltare, ferma are la bază bunastarea animalelor și lucrul acesta este dovedit de punctajul final obținut, în baza cercetărilor efectuate în ferme.

[NUME_REDACTAT].7, deși nu a atins pragul de bunăstare deplină, este o fermă ce tinde, prin modernizare și dezvoltare să ofere animalelor din cadrul propriu de exploatatie o astfel de bunăstare. Cu un total de 31 de punce, ferma s-a încadrat, conform sistemului ANI 35, la gradul de bunăstare deplină, ceea ce înseamnă un management foarte bun și astfel a ocupat locul 8.

Pe penultinum loc, însemnînd poziția a 9-a, în ierarhia fermelor luate în studiu, se situează [NUME_REDACTAT].10, cu 27,5puncte. Este o fermă cu un management bun și o calitate deosebită a animalelor, fermierul dându-și toată silința, dupa posibilitatea financiară avută, să asigure animalelor o bunăstare favorabilă și astfel să poată obține un maxim de producție. Gradul de bunăstare la care se încadrează ferma, în baza punctajului obținut este bunăstare satisfăcătoare.

Pe ultimul loc, dar nu din cauza faptului că ar fi o fermă cu un potențial slab semnificativ față de celelalte ferme, ci ca urmare faptului că am studiatferme foarte bine manageriate, se situează [NUME_REDACTAT].8, cu 26,5puncte. [NUME_REDACTAT].8, conform sistemului pe care l-am folosit pentru determinarea bunăstării, s-a încadrat la categoria bunăstare satisfăcătoare.

CAPITOLUL VIII

CERCETĂRI PRIVIND PERFORMANȚELE DE PRODUCȚIE LA VACILE DE LAPTE ÎN FERMELE DIN JUDEȚUL TELEORMAN

8.1. Cercetări privind parametrii cantitativi ai producției de lapte

Cantitatea de lapte este un parametru deosebit de important, atât pentru studiul eficienței economice a creșterii vacilor de lapte, cât și pentru munca de ameliorare. Acest parametru se exprimă în unități de volum sau gravimetric, în special în munca de ameliorare.

Perioada de referință pentru cuantificarea producției de lapte poate fi: lactația normală (cantitatea totală de lapte obținută începând cu a doua zi de la fătare și până în a 305-a zi), lactația totală (cantitatea totală de lapte obținută începând cu a doua zi de la fătare și până la înțărcarea vacii), lactatia partiala-primele 100 zile de lactație (se utilizează, în special la primipare), viața productivă (se poate stabili producția totală numai după reformarea femelei respective) [225]

În capitoul de față ne vom opri numai asupra producției de lapte pe lactație normală și a producției de lapte pe lactație totală.

Din analiza performanțelor în producția de lapte în cele 10 ferme luate în studiu s-au observat elementele de mai jos.

Materialul biologic analizat de noi, se caracterizeaza printr-un nivel productiv ridicat (7265.00 kg lapte in ferma 2), cu limite cuprinse între 3790 kg si 11251 kg. Cea mai scăzută producție medie de lapte s-a înregistrat în ferma 10 (4322.5 kg lapte) (tabelul 8.1).

Valorile producției de lapte găsite de noi sunt superioare celor existente în literatura de specialitate, ceea ce atestă progresul genetic, în special la ultima generație.

Astfel, A. Alexoiu (1983) a stabilit producția medie de lapte la populația activă de Holstein-Friza de 4057 kg, Gh. Georgescu (1988) la rasa Baltată cu negru romanească de 3746 kg lapte și [NUME_REDACTAT] (1996) de 3513 kg, cu o variabilitate de 31%, producția maximă fiind atinsă la lactația a III-a (3629 kg lapte) [225] .

Din datele furnizate de C.O.P.L. pe anul 2000 producția de lapte medie pe lactație normală la rasa B.N.R. s-a prezentat astfel: în sectorul privat individual producția medie a fost de 3566 kg lapte, în sectorul privat asociativ 4513 kg, în sectorul de stat 4194 kg, iar media producției de lapte în stațiunile agricole de cercetare a fost de 4923 kg lapte. La nivelul întregii țări media producției de lapte la vacile B.N.R. aflate în C.O.P.L a fost de 4009 kg lapte pe lactație normală.

Ca urmare, efectivul de vaci studiat de noi, fiind crescut, în general în ferme moderne au realizat cu 40-50% în plus, fată de generațiile anterioare și cu 31% mai mult decât întreaga populație activă actuală de rasa Balțată cu negru romanească.

Fig. 8.1 Performantele de productie si bunastarea vacilor de lapte

În graficul 8.1 este reprezentată relația dintre performanțele de producție și bunăstarea vacilor de lapte în fermele analizate în județul Teleorman.

Cantitatea de grăsime. Conținutul laptelui în grăsime și proteină reprezintă criterii foarte importante în selecție, cu pondere de peste 80%, în funcție de țară.

Cantitatea de grăsime pe lactație normală și totală. Cantitatea de grăsime pură este un parametru cu importanță deosebită pentru ameliorarea vacilor de lapte. Aceasta influențează în mod deosebit valoarea energetică a laptelui și randamentul acestuia.

Vacile din fermele analizate au realizat, în medie, cantitatea de 222,21 kg grăsime pură pe lacțatie normală pentru lactațiile 3 și peste (tabelul 8.2). Această valoare este superioară altor date existente în literatura de specialitate. Astfel, A. Alexoiu (1983) a stabilit pentru populația activă de rasă Holstein-Friza exploatată în țara noastră cantitatea de grăsime de 131 kg pe lactație normală, Gh. Georgescu (1988) de 142,3 kg si [NUME_REDACTAT] (1996) de 134,16 kg.

Ca urmare, efectivul analizat a realizat cu 42-48% mai multa grăsime față de populația activă din generațiile anterioare de rasă Balțată cu negru romanească.

Superioritatea vacilor analizate de noi privind performanța în direcția producției de grăsime este confirmată și de datele furnizate, de A.G.C.T.R. pentru perioada 1990-2000 corespunzatoare populației active. Astfel, se constată că la rasa BNR acest parametru a cunoscut o creștere de la 135 kg grăsime pură pe lactație normală în 1990 la un număr de 57 725 lactații până la 160 kg grăsime pură pe lactație normală în 1996 pe un număr de 48469 lactații, după care a început să scadă ajungând în 2000 la 152 kg grăsime pura pe lactație normală pe un număr de 31110 lactații analizate.

Pe baza C.O.P.L., populația activă de rasă B.N.R. realizează în stadiul actual o cantitate medie de grăsime pe lactație normală de 152 kg pe lactație normală. Cea mai mare cantitate de grăsime s-a realizat în sectorul privat asociativ-170 kg grăsime pe lactație normală. Analizând dinamica cantității de grăsime pe lactație normală în perioada 1990-2000 se constată că aceasta a fluctuat de la 135 kg în 1990 la 160 kg în 1996 și 152 kg în 2000 [225].

Cantitatea de proteină. Cantitatea de proteină a devenit un parametru deosebit de important al producției de lapte, știut fiind că aceasta este responsabilă de randamentul laptelui în brânzeturi, iar pe plan internațional cantitatea de proteină primează față de cea de grăsime.

Controlul oficial al producției de lapte efectuat în anul 2000 în Austria indică pentru rasa Holstein o medie a conținutului laptelui în proteină de 228 kg pe lactație normală.

Cantitate de proteină gasită la rasele Holstein și Balțată cu negru romanească este mai mare cu circa 28% față de populația activă de Friza din Irlanda (tabelul 8.3). În schimb, reprezintă numai 70% din cantitatea de proteină realizată de populația activă de rasa Friza din Israel, 72% față de Holstein din SUA și 85% din cantitatea de proteină furnizată de populația activă de rasă Friza din Olanda și Danemarca.

8.2. Cercetări privind parametrii calitativi ai producției de lapte

Grasimea din lapte este constituită dintr-o moleculă de glicerină și diferiți acizi grași, fiind întalnită sub formă de globule.

Aceasta indeplinește o multitudine de funcții și anume:

conferă laptelui o anumită valoare energetică (un gram de grăsime asigură consumatorului 9 calorii);

conține substanțe aromate volatile care dau laptelui și produselor lactate grase un gust plăcut;

constituie o substanță chimică complexă și se gasește în lapte sub formă de emulsie, putând fi ușor digerabilă;

influențeaza pozitiv randamentul în procesul prelucrării în produse lactate grase (unt, smântână, frișcă).

Datorită acestor semnificații, grăsimea din lapte reprezintă un criteriu important utilizat în selecția vacilor de lapte, fapt ce ne-a determinat să analizam la efectivul luat în studiu pe ferme și pe ansamblu [225].

Importanța procentului de grăsime și a celui de proteină rezidă în următoarele:

imprimă laptelui o anumită valoare biologică (1 gram de grăsime asigură organismului uman 9 calorii și un conținut de 20 aminoacizi, la care se adaugă macroelemente și oligoelemente);

proteinele din lapte au rol plastic, fiind componentul principal al celulelor, dar și rol genetic, fiind suportul material al eredității;

grăsimile prin conținutul de substanțe aromate volatile asigură laptelui gust și aromă deosebite;

grăsimea influențează randamentul în procesul de obținere a produselor lactate grase;

proteinele, prin conținutul de cazeină (peste 80%) influențează randamentul de obținere a brânzeturilor [225].

Astfel, A. Alexoiu (1983) a stabilit la intreaga populație activă de rasă Holstein-Friza din Romania procentul mediu de grăsime pe lactație normală de 3,75%; Gh. Georgescu (1988) de 3,80% ca și noi (tabelul 8.4), iar [NUME_REDACTAT] (1996) a găsit procentul de 3,83%.

În ceea ce privește procentul mediu de găsime pe lactație normală la nivelul anului 2000, pe întreaga țară se observă că cel mai ridicat procent se înregistrează în județul Bacău -4,19%, pe un număr de 436 lactații, urmat de județul Iași cu 4,07% pe 3206 lactații și județul Neamț cu 4,04% pe 323 lactații.

În urma analizei comparative pe sectoare de proprietate cel mai ridicat conținut de grăsime pe lactație normală, se înregistrează în sectorul de stat 4,20% în județul Bacău, unde se înregistrează și cel mai ridicat procent de grăsime din sectorul privat -4,07%.

[NUME_REDACTAT] cu negru romanească, în general și populația studiată de noi în particular, se deosebesc atât față de rasele Holstein și Friză israeliana, cât și de cele europene (comparativ cu primele rasa BNR are procentul de grăsime mai mare, iar față de celelalte mai mic). Astfel, procentul de grăsime găsit de noi pentru populația BNR analizată (graficul 8.2), aparținând la 10 ferme din arealul de creștere este cu 20% mai mare față de al Frizei din Israel și cu 4% față de al rasei Holstein din SUA. Dimpotrivă, populația studiată de noi are un conținut de grăsime mai redus față de al raselor Frize din Suedia, Danemarca, Belgia și în special din Olanda, fiind mai redus cu 6,6-14,5%. De asemenea, procentul de grăsime din lapte este mai redus cu circa 20% comparativ cu al Frizei din Japonia.

În consecință efectivele de Holstein și Balțată cu negru romanească analizate de noi se caracterizează printr-un bun procent de grăsime.

Conținutul de proteine. Partea cea mai complexă și importantă din lapte este reprezentată de componenta azotată. Aceasta este constituția din protide (cazeina- α, γ, κ-cazeina și proteine nesolubile- lactoglobulina, lactoalbumina, imunoglobulina, si proteozo-peptone), care se găsesc în proporție de 95% și substanțe azotate neproteice (uree, creatina, creatinina, tripoxantonina,aminoacizi liberi, amoniac, vitamine din complexul B)-5 %. Cele mai importante componente ale laptelui sunt cazeina si proteinele din ser.

Cazeina se găsește în lapte sub formă de particule mici, care alcătuiesc micela de cazeină, având o pondere de 80% din proteine. Cazeina coagulează în prezența cheagului și a acizilor. Laptele coagulat în urma fermentației lactice se utilizează la obținerea brânzeturilor și a produselor lactate acide (iaurt, chefir, lapte acidofil,lapte batut). În plus, cazeina se poate utiliza în industria chimică pentru producerea “galalitului” și în industria textilă pentru obținerea “lanitolului”.

Proteinele solubile. Se găsesc în plasma laptelui, în concentrație de 5,7 g/l lapte. Cea mai importantă este lactoalbumina care reprezintă aproape 2/3 din proteinele serice. Aceasta nu coagulează în prezența cheagului și în procesul de fabricare a brânzeturilor trece în zer. Albumina este o proteină de mare valoare.

În general, proteinele din lapte au multiple roluri:

imprimă laptelui valoare biologică ridicată (84%) prin conținutul în aminoacizi, în număr de 20, ca și în macroelemente și oligoelemente (Ca, P, Fe, Zn, Cu, Se), precum și vitamine , în special riboflavina și vitamina;

rol plastic (component principal al celulelor), genetic (asigură suportul material al eredității), de protecție a organismului împotriva agenților patogeni și substanțelor toxice, în sinteză enzimelor și hormonilor din organism etc.

Datorită acestei importanțe majore conținutul în proteine reprezintă unul din cele mai importante criterii de selecție a vacilor de lapte, acordindu-i-se o pondere de 30-80% în funcție de țară în cadrul indicilor de selecție.

La vacile de rasă Holstein, în Austria, media efectivului studiat (15981 capete) privind procentul de proteină/lactație normală a fost în anul 2000 3,28%.

Din compararea rezultatelor noastre privind procentul de proteină din lapte la rasele Holstein și Balțată cu negru romanească (tabelul 8.5), față de celelalte populații active aparținând aceleași tulpine Bălțate cu negru, rezultă urmatoarele:

populația studiată prezintă un procent de proteina mai redus cu 4% față de Friza olandeza

populația analizată de noi are un procent de proteiă mai mare cu peste 5% față de Friza din Israel și cu aproape 2% față de Holstein american .[225]

În consecință, procentul de proteină la rasa bălțată cu negru romanească este normal, fiind foarte apropiat de al majoritații Frizelor europene și mai mare față de al raselor Friză israeliana, Friză italiana, Friză spaniola și Holstein american.

Dată fiind necesitatea sporirii producției de brânzeturi și a produselor lactate acido-dietetice pentru consumul intern și pentru export, sporirea conținutului de proteină la această rasă specializată rămane un obiectiv esențial al muncii de ameliorare pentru perspectiva.

În unele țări europene și în special cele din U.E., plata laptelui la livrare se face în funcție de conținutul în proteină (baza de calcul a prețului o constitue procentul de 3,15%). Acest sistem modern de plată a laptelui la livrare stimulează fermierii pentru a mări procentul de proteine din lapte, asigurând eficiența exploatării vacilor de lapte.

CAPITOLUL IX

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Ferma de vaci de lapte reprezintă o unitate zootehnică foarte importantă deoarece aceasta asigură o gamă mare de produse principale, folosite în hrana de zi cu zi a omului, dar și produse secundare precum, pielea și gunoiul de grajd. Din cercetările efectuate, atât pe teren, în cele zece ferme luate în studiu, cât și în laboratorul disciplinei de Tehnologia creșterii bovinelor, se desprind o serie de concluzii și recomandări, ce sunt prezentate în continuare:

Prosperitatea fermelor de vaci de lapte depinde de aplicarea unui management corespunzător, ceea ce înseamnă, în primul rând, popularea cu rase ameliorate, destinate producției de lapte, dotarea specifică a fermei prin construcții, utilaje, instalații, etc., dar și a unui flux tehnologic corespunzător (fluxul animalelor, fluxul furajelor, fluxul materialelor folosite ca așternut, fluxul laptelui și fluxul dejecțiilor). Oamenii de știință sunt foarte preocupați de definirea conceptului de bunăstare, cu toate acestea nu s-a ajuns încă la o definiție general valabilă. Definițiile cu privire la bunăstare, deși numeroase, au la bază cinci teorii științifice (teoria anitropocentrică, teoria patocentrică, teoria zoocentrică, teoria biocentrică, teoria ecocentrică).

0 dată cu creșterea interesului pentru conceptul de bunăstare, s-au făcut studii în domeniu și s-a ajuns la concluzia că standardizarea este un concept folositor și util, datorită preciziei cu care se poate desfășura exploatarea. Factorii de risc țin în primul rând de echipamentele folosite, condițiile de cazare și furajarea.

Tema lucrării de doctorat este bunăstarea vacilor de lapte la nivel de fermă. Pentru acest lucru, s-au luat în studiu zece ferme de vaci de lapte, aflate pe teritoriul județului Teleorman. Cercetările s-au desfășurat atât pe teren, în fiecare dintre cele zeze ferme în parte, dar și la oficiul județen de specialitate, cât și în laboratorul disciplinei de Tehnologia creșterii bovinelor, din incinta USAMV București.

Rezultatele s-au obținut prin aplicarea fișelor de bunăstare (ANI 35 [NUME_REDACTAT] Index), pe baza cărora fiecare dintre cele zece ferme au obținut punctaje, acestea reprezentând nivelul performanței productive. Punctajele au fost acordate pe structura a cinci grupe de factori și anume: libertatea de mișcare; interacțiunile sociale; tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber; iluminarea, calitatea aerului și zgomotele; Condițiile de îngrijire și întreținere, iar fiecare dintre aceste cinci grupe de factori fiind la rândul lor formate din subgrupe ajutătoare, care împreună definesc punctajul final.

În prima parte a lucrării, principalul scop a fost acela de a cunoaște în detaliu cercetările în domeniul bunăstării, realizate la nivel mondial și național, a teoriilor științifice care stau la baza bunăstării, precum și a metodelor de evaluare a bunăstării animalelor în cadrul fermelor de taurine. În prezent, acest concept este înțeles ca fiind important și din motive etice, economice, sociale, dar și morale, astfel bunăstarea a fost studiată cu interes pe scară largă, iar în prezent se observă o reală îmbunătățire în ceea ce privește modul de creștere a animalelor, dar și a actelor normative existente.

Pentru cea de-a doua parte a Tezei, studiile s-au realizat pe un eșantion de 10 ferme din județul Teleorman, cercetându-se, pe baza metodei de evaluare ANI 35, condițiile de creștere a vacilor de lapte, acestea având implicații majore în exprimarea potențialului productiv. Materialul cercetat este reprezentat de animale din categoria vaci de lapte, din rasele: Holstein, Bălțată cu negru românească, Montbeliarde.

Obiectivele principale ale lucrării sunt următoarele: stadiul cercetărilor privind bunăstarea animalelor; analiza bazei legislative în domeniul bunăstării animalelor; cunoașterea criteriilor și a metodelor de evaluare a bunăstării animalelor; analiza tehnologiei de hrănire a vacilor de lapte în relație cu bunăstarea; analiza tehnologiei de întreținere a vacilor de lapte în relație cu bunăstarea ; analiza tehnologiei de muls a vacilor de lapte în relație cu bunăstarea; cercetări comparative privind condițiile de microclimat în fermele de vaci de lapte [NUME_REDACTAT]; evaluarea bunăstării vacilor de lapte în diferite tipuri de ferme; analiza parametrlor de reproducție ai vacilor de lapte din fermele studiate; cercetări privind interrelația dintre bunăstare și producția de lapte a vacilor de lapte din [NUME_REDACTAT]. În județul Teleorman, conform datelor OARZ Teleorman, furnizate prin adresa nr. 96/30.05.2014 sunt înregistrate 62 de ferme de vaci de lapte, cu peste 20 de capete, cumulând un număr de 3119 vaci mulgătoare.

Cercetările s-au desfășurat pe durata a 16 luni , ianuarie 2014 – iulie 2015, perioadă în care cercetările au avut loc atât pe teren, pentru colectarea de date și efectuarea de măsurători, cât și în laboratorul USAMV București, pentru efectuarea unor analize și prelucrarea statistică a datelor rezultate. Pentru realizarea tezei de doctorat, s-au luat în studiu 10 ferme, cercetându-se, pe baza metodei de evaluare ANI 35, condițiile de creștere a vacilor de lapte, acestea având implicații majore în exprimarea potențialului productiv. Datele obținute au fost amănunțit prelucrate pentru a se obține rezultate exacte, care să demonstreze starea actuală din fermele studiate și cum aceasta influențează în mod direct bunăstarea animalelor și implicit producția acestora. Fermele analizate au ca obiectiv principal de activitate producția de lapte, calitatea laptelui produs și obținerea animalelor de prăsilă, masculi și femele destinate înlocuirii reformei din propriul nucleu.

În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe de factori: libertatea de mișcare; interacțiunile sociale; tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber; iluminarea, calitatea aerului și zgomotelor; condițiile de îngrijire și întreținere. Pe baza datelor obținute pe teren prin tehnica observației și prin calcul se dorește a se demonstra, că evidențierea potențialului genetic productiv al animalului exprimat prin producția cantitativă și calitativă de lapte este direct influențată de corectitudinea aplicării tehnologiei de creștere, iar de acest lucru ține în mod direct bunăstarea animalelor.

În urma cercetărilor efectuate rezultatele s-au concretizat pe baza punctajului total cumulat, astfel pentru fiecare fermă în parte s-au obținut următoarele calificative:

în ferma 1 s-au obținut 39,5 puncte – cu calificativul bunăstare optimă;

în ferma 2 s-au obținut 37 puncte – cu calificativul bunăstare optimă;

în ferma 3 s-au obținut 37 puncte – cu calificativul bunăstare optimă;

în ferma 4 s-au obținut 32,5 puncte – cu calificativul bunăstare optimă;

în ferma 5 s-au obținut 39 puncte – cu calificativul bunăstare optimă;

în ferma 6 s-au obținut 38, 5 puncte – cu calificativul bunăstare optimă;

în ferma 7 s-au obținut 31 puncte – cu calificativul bunăstare deplină;

în ferma 8 s-au obținut 26,5 puncte – cu calificativul bunăstare satisfăcătoare;

în ferma 9 s-au obținut 37 puncte – cu calificativul bunăstare optimă;

în ferma 10 s-au obținut 27,5 puncte – cu calificativul bunăstare satisfăcătoare.

Cel mai mare punctaj a fost înregistrat de [NUME_REDACTAT].1 39,5 puncte, astfel gradul de bunăstare la care s-a încadrat, a fost bunăstarea optimă. Ceea ce înseamnă că fermierul acordă o deosebită atenție bunăstării animalelor, înțelegând faptul că bunăstarea și performanța productivă sunt strâns legate.

În funcție de capacitatea fermei, managementul în ceea ce privește instalația de muls este structurat pe trei tehnologii și anume: instalații de muls la bidon (ferma 4, ferma 8, ferma 10); instalații de muls în sistemul sălă de muls mobilă (ferma 5, ferma 6, ferma 7, ferma 9); săli de muls (ferma 1, ferm 2, ferma 3).

Materialul biologic analizat de noi, se caracterizeaza printr-un nivel productiv ridicat (7265.00 kg lapte in ferma 2), cu limite cuprinse între 3790 kg) si 11251 kg. Cea mai scăzută producție medie de lapte s-a înregistrat în ferma 10 (4322.5 kg lapte). Valorile producției de lapte găsite de noi sunt superioare celor existente în literatura de specialitate, ceea ce atestă progresul genetic, în special la ultima generație. Vacile din fermele analizate au realizat, în medie, cantitatea de 222,21 kg grăsime pură pe lacțatie normală pentru lactațiile 3 și peste. Această valoare este superioară altor date existente în literatura de specialitate.

Pe baza C.O.P.L., populația activă de rasă B.N.R. realizează în stadiul actual o cantitate medie de grăsime pe lactație normală de 152 kg pe lactație normală.

Cantitate de proteină gasită la rasele Holstein și Balțată cu negru romanească este mai mare cu circa 28% față de populația activă de Friza din Irlanda. În schimb, reprezintă numai 70% din cantitatea de proteină realizată de populația activă de rasa Friza din Israel, 72% față de Holstein din SUA și 85% din cantitatea de proteină furnizată de populația activă de rasă Friza din Olanda și Danemarca. Din compararea rezultatelor noastre privind procentul de proteină din lapte la rasele Holstein și Balțată cu negru romanească, față de celelalte populații active aparținând aceleași tulpine Bălțate cu negru, rezultă urmatoarele: populația studiată prezintă un procent de proteina mai redus cu 4% față de Friza olandeza; populația analizată de noi are un procent de proteiă mai mare cu peste 5% față de Friza din Israel și cu aproape 2% față de Holstein american. În consecință, procentul de proteină la rasa bălțată cu negru romanească este normal, fiind foarte apropiat de al majoritații Frizelor europene și mai mare față de al raselor Friză israeliana, Friză italiana, Friză spaniola și Holstein american.

În urma cercetărilor efectuare, pe lângă concluziile amintite, au rezultat și o serie de recomandări după cum urmează:

îmbunătățirea condițiilor de cazare în ferma 7, mai exact a extinderii suprafeței de cazare/cap, astfel ferma să treacă de la nivelul de bunăstare deplină, la nivelul de bunăstare optimă.

îmbunătățirea condițiilor de întreținere, în ferma 8, în ceea ce privește mișcarea animalelor pe stand, atât în plan longitudinal, unde mișcările au o amplitudine mai mică de 0,4 m, cât și în plan vertical, unde mișcările au o amplitudine mai mică de 0,5 m; astfel ferma va putea trece de la nivelul de bunăstare satisfăcătoare, la cel de bunăstare deplină.

îmbunătățirea tehnologiei de adăpare în ferma 5.

în ferma 10, se recomandă înbunătățirea condițiilor de întreținere, în ceea ce privește mișcarea animalelor pe stand, atât în plan longitudinal, unde mișcările au o amplitudine mai mică de 0,4 m, cât și în plan vertical, unde mișcările au o amplitudine mai mică de 0,5 m; respectiv îmbunătățirea confortului oferit de standuri, unde animalele sunt cazate pe standuri mai mici de 0,95 x lungimea corpului animalului + 0,3m, astfel ferma 10.

creșterea producției de lapte în ferma 10, unde s-a înregistrat cea mai mică producție de lapte și anume de 4322.5 kg lapte.

creșterea cantității de grăsime în ferma 9 și ferma 10, unde s-a înregistrat o valoare medie a cantității de grăsime de 168 kg.

creșterea cantității de proteină în ferma 9.

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT], 2004 – Producțiile bovinelor, Ediția a II-a, Ed. Eurobit, [NUME_REDACTAT] St., 2010 – Tehnologia creșterii bovinelor, Ed. Agroprint, [NUME_REDACTAT] T. C., Iancu T., Toader C.S., Feher A., Iancu M., 2010 – [NUME_REDACTAT] and Processing in Romania – Characteristics and Tendencies. [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] and Biotechnologies, USAMV Timișoara, Vol. 43, Nr.2, p.334-339.

Algers B, 2-6 july 2000 – Animal higyene: a corner in animal walfare. Proceedings of the X-th [NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT], vol.2, Mastricht, p. 719 – 724.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2007 – [NUME_REDACTAT] of the dehorning and disbudding of cattle information. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT],s [NUME_REDACTAT] Division.

[NUME_REDACTAT] R., 2006 – Manual for Treatment and Control of Lameness in Cattle, Ed. Bleckwell, [NUME_REDACTAT].

Andersen L.M., 2005 – [NUME_REDACTAT] – cheap talk or money on the counter?

[NUME_REDACTAT] Cristina, Furnaris F., 2004, Evaluarea producției și bunăstării animalelor și a protecției mediului, Ed. [NUME_REDACTAT] de Mâine, București;

Angelescu V., Rigani A., 1982 – Modernizarea maternitatilor de vaci, Centrul de [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT], Bucuresti.

Angenas S., Heath MF, Nixon RM, Wilikinson JM, Philips CJC, 2006 – Indicators of under nutrition in cattle. Anim. Welfare, 15, 2, 149-160.

Apostu S., 2006 – Microbiologia produselor alimentare, Lucrări practice Vol III, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT] R., 2010 – [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT]/Vol I the Ruminants.

Baba A.L, Giurea R., 1993 – Stresul, adaptare și patologie, Ed. [NUME_REDACTAT], București.

Bădițoiu I., Cavulea O., Giurgiu T., Ionescu P., Radu P., 1977 – Elemente de patologie și protecție specială a animalelor. [NUME_REDACTAT] Naționale, București.

Bâlteanu V.A., 2010 – Studiul polimorfismelor genetice ale proteinelor majore din lapte la principalele rase de taurine, bubaline, ovine și caprine din România în scopul utilizării lor ca marker genetici în ameliorare și rasabilitate. Teză de doctorat, USAMV Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., Dobrovici M., 1973 – [NUME_REDACTAT] – II. Bovine, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Romania, Bucuresti.

Baro J.A., Carriedo J.A., P rimitivo F.S., 1994 – Genetic parameters of test day measures for somatic cell count, milk yield, and protein percentage of milking ewes. J.[NUME_REDACTAT].77:2658-2662.

Bartussek H., 1991 – A concept to define naturalness in animal production, [NUME_REDACTAT] E., and Volkenthin. Alternative in animal husbandry, Witzenhausen.

Bârzoi A., Seiciu F., 2001 – Mamitele vacilor de lapte. Importanță, etiopatogeneză, clasificare, Revista de Zootehnie și [NUME_REDACTAT] Nr.2, p. 23-26, București.

Battini M., Vieira A., Barbieri S., Ajuda I., Stilwell G., Mattiello S., 2009. Invited review: Animal-based indicators for on-farm welfare assessment for dairy goats.

Beck E., 1998 – Recunoașterea, prevenirea și combaterea mastitelor. Rev. Crescătorilor de Taurine, Nr. 9, p. 7-8.

Bekoff M., 23 May, 2007 – Do animals have emotion? [NUME_REDACTAT].

Benicu M., 1968 – Ce simt și ce pricep animalele. Ed. Științifică, București.

Berry D.P, Macdonald K.A, Penno J.W., Roche J.R., 2006 – Association between body codition score and live weight in pasture-based Holstein-Friesian dairy cows. J. [NUME_REDACTAT]., 73, 487-491.

Blandford D., 2006 – [NUME_REDACTAT], http:/www.choicesmagazine.org/2006-3/animal/2006-3-14.htm.

Blokhuis H.J., 2005 – Introducing the [NUME_REDACTAT] Project. Science and society improving animal welfare. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Ed. A. Butterworth, 17/18 Brussels, Belgium, p. 46-50.

Blokhuis H.J., Keeling L.J., Gavinelli A., Serratora J, 2008 – Animal welfare,s impact on the food chain. Trends is [NUME_REDACTAT] & Technology, p. 19.79-87.

Brambell R., 1965 – Raport of the [NUME_REDACTAT] to Enquire intro the Welfare of Animals kept under [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], HMSO, London. (Cap1 p 2)

Breithaupt, 1969 – Adaposturi pentru vaci de lapte cu consum redus de munca, Centrul de [NUME_REDACTAT], Bucuresti.

Broom D.M., 1991 – Animal walfare: the concept and measurement. J. Anim. Sci., vol. 69, p. 4167-4175.

Broom D.M., 1997 – Animal behaviour as an indication of walfare in diferent housing and management systems. 9th [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT] Helsinki, Finlanda, vol I, p. 371-378.

Broom D.M., 1999 – Animal walfare: the concept and the issues În: Attitudes to animals: view in animal walfare, Ed. F.L. Dolins, [NUME_REDACTAT] Press.

Broom D.M., 2002 – Effects of disease on farm animal welfare, [NUME_REDACTAT]. Brno.

Broom D.M., Johnson K.G., 2000 – Stress and animal welfare.

Burlacu, Gh., Cavache, A., Burlacu, R., 2002 – Potențialul productiv al nutrețurilor și utilizarea lor, Ed. Ceres, București.

Burlacu, R., 2000 – Aplicații ale teoriei controlului optimal în probleme de metabolism, Ed. Carminis, Pitești.

Charles C., [NUME_REDACTAT]. D, 2003 – Importanța calității furajuli în producția de lapte, [NUME_REDACTAT], Nr.1, martie, Ed. RomFeed Online.

Chenzbraun E., 1978 – Comportamentul animalelor, Ed. Didactică și Pedagogică, București.

Cheville N.F., 2006 – Introduction to [NUME_REDACTAT]. 3d ed. Ames, BlackwellPub.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2010 – Laptele de bivoliță igienă și calitate, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 1997 – Etica organizării experiențelor pe animale, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], București, vol. 7, nr. 4, p. 390 – 395.

Constantin, N., 2006 – Elemente fundamentale de fiziologie a animalelor domestice. Ed. [NUME_REDACTAT], Bucuresti.

Constantinescu, [NUME_REDACTAT], 2012 – Ghid practice pentru creșterea fecundității la vacile însămânțate artificial, Ed. [NUME_REDACTAT], București.

Cornilescu , 2010 – [NUME_REDACTAT], V., Hrițcu, Valentina, Palicica, R., Damina, A., Ganță, Carmen, Predoi, G., Spătaru, C., Enciu, V., 2007 – Anatomia animalelor domestice, Vol. II

Cozma D. Ujică, V., Nistor, C.E., Pântea, Ioana-Raluca, Nistor, I., Prisecaru, Ancuța, 2012 – Contribuții la studiul longevității productive a vacilor BNR din ferma Doaga-Vrancea. Simpozionul international, Facultatea de Zootehnie, Iași, aprilie 25-26, Iași (sub tipar).

[NUME_REDACTAT], 2012 – Contributii la studiul influenței valorii genetice si managementul asupra performantelor de productie si reproductie intr-o ferma de vaci de lapte[Teza de doctorat], U.S.A.M.V. "[NUME_REDACTAT] de la Brad", Iasi.

[NUME_REDACTAT]., Maciuc V., Gîlcă I., Pîntea M., Usturoi M., 2002 – The influence of the genetic polimorphysm of kappa-caseine on the milk production parameters in a Romanian black and white dairy cows population. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Vol.45, USAMV Iași.

CREȚA V., R. Morar, C-[NUME_REDACTAT] 1995 – Zootehnie generală și specială, EDP București.

Cziszter L., 2008 – Factorii tehnologici și producția de lapte, [NUME_REDACTAT], anul X, Nr. 8 (63), august.

Cziszter L.T., 2010, Bazele relației dintre bunăstarea animală și calitatea produsului, Ed. AGROPRINT, Timișoara;

[NUME_REDACTAT], F. Scaramuzzi R.J., 2003 – Heat stress and seasonal effects on reproduction in the dary cow-a review. Theriogenology, 60, 1139-1151.

[NUME_REDACTAT] din 14 noiembrie 2007 privind o contribuție financiară a Comunității la anumite măsuri în domeniul sănătății și al bunăstării animalelor și la anumite măsuri tehnice și științifice.

[NUME_REDACTAT] din 4 decembrie 2007 privind contribuția financiară a Comunității, pe anul 2007, pentru studii, evaluări de impact și alte evaluări în domeniile siguranței alimentare, sănătății și bunăstării animale și zootehniei.

Decun M, 2004 – Etiologia, Bunăstarea și protecția animalelor, Ed. Mirton, Timișoara.

Decun M., 2003 – Biosecuritatea fermelor, [NUME_REDACTAT] Nr. 3 ( 23 ), p. 33-34, Timișoara.

Decun M., 2007 – Igiena animalelor și a mediului, Ed. Mirton, Timișoara.

Decun M., 2013, Bioetica, bunăstarea și protecția animalelor, Ed. MIRTON, Timișoara;

Decun M., Bodnariu A.I., Decun C., 2011 – Stresul informațional și patologia informațională la animale. [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], vol. 21, Nr.4, octombrie-decembrie.

Decun M., Bodnariu A.I., Ion A., 2006 – Indicatorii stării de stres la animalele domestice, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], Vol. 16, Nr.1, p. 17-24.

Decun M., E. Crăiniceanu, 1984 – Evaluarea, preluarea și valorificarea dejecțiilor din fermele zootehnice, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] M., Ion A., Bondariu A., 2005 – Educația în bioetica raporturilor cu animalele, Ed. Mirton, Timișoara.

Decun M., Krutsch W.H., 2001 – Vulnerabilitatea și protecția animalelor, Ed. Mirton, Timișoara.

[NUME_REDACTAT], 2007 – Tehnologia creșterii animalelor, U.S.A.M.V.B – Departamentul de Învățământ la Distanță, București.

Diaconescu, Șt., 1995 – Cercetări privind optimizarea tehnologiilor de exploatare a vacilor de lapte crescute în diferite sisteme de întreținere, I.A.B.N., teză de doctorat, București.

Dinescu S., Badea N., 2003 – Creșterea animalelor de fermă, Ed. Ceres, București.

Dinescu S., [NUME_REDACTAT]-Marie, 2005 – Creșterea vacilor de lapte, Ed. Ceres, București.

Dinescu S., [NUME_REDACTAT]-Marie, 2002 – Creșterea vacilor pentru lapte, Ed. Ceres, București.

[NUME_REDACTAT], 2005 – Creșterea vacilor de lapte: Tehnologii modern, Ed. Ceres, București.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 1997 – Cresterea vacilor de lapte, Ed. Ceres, Bucuresti.

Dobrescu S., 1985 – Organizarea pasunatului rational in fermele de vaci, Redactia de [NUME_REDACTAT] Agricola, Bucuresti.

Dojana N., 2006 – Fiziologia animalelor de fermă, Ed. Printech, București.

[NUME_REDACTAT], 2010 – Fiziologia animalelor domestic, Ed. Printech, București.

Drăgănescu, C., 1984 – Exploatarea animalelor – Ecologie aplicata, Ed. Ceres, Bucuresti.

Draganescu, C., Draganescu C., 1966 – Calculul rațiilor furajere, Ed. Agro-Silvica, București.

Drăghici C., 1979 – Microclimatul adăposturilor pentru animale, Ed. Ceres, București.

Drăghici C., 1982 – Influența factorilor atmosferici asupra animalelor domestic, Ed. Ceres, București.

Drăghici C., 2001 – Igiena animalelor și protecția mediului, Ed. Agro-Silvică, București.

Dragotoiu, Tomita, 2008 – Genetica animala. Ed. Elisavaros, Bucuresti.

Dronca D., 2007 – Ameliorarea genetică a apopulațiilor de animale, Ed. Mirton, Timișoara.

Evaluarea politicii UE în domeniul bunăstării animalelor și eventualele opțiuni strategice viitoare” decembrie 2010. A se vedea anexa A1.7, a se vedea http://www.eupaw.eu/

[NUME_REDACTAT] D., 2009 – Anatomy and Physiology of farms animals, Wiley-Blackwell, Ames, Iowa.

Frans J.M Smulders, 2009 – Walfare of production animals: assessment and management of risks- vol.5.

Fraser D., and Broom D.B., 1990 – Farm animal behaviour and walfare. CAB International, Wallinford, Oxon, U.K.

Fregonesi J. A., Leaver D.J., 2001- Behaviour, performance and health indicators of welfare for dairy cows housed in strawyard or cubicle systems. Livest. Prod. Sci., 68, 205-216.

Furnaris F., 2005 – Cercetări privind evaluarea bunăstării animalelor de fermă, Teză doctorat, București.

Furnaris F., [NUME_REDACTAT], Tudor L., [NUME_REDACTAT], 2005 – An evaluation of animal welfare in a farm of diary cows, Buletin U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, [NUME_REDACTAT] Veterinară, 62.

[NUME_REDACTAT], 2010 – Cercetari privind etiologia, diagnosticul si terapia perimetritelor vacilor de lapte [Teza de doctorat], U.S.A.M.V., Iasi.

Gary P.Moberg, 2000 – The biology of animal stress: basic principles and implications for animal walfare.

Gavojdian D., 2009 – Contribuții la cunoașterea unor factori care influențează comportamentul vacilor multipare de rasă Bălțată cu negru Românească întreținute în sistem legat, Teză de Doctorat, USAMVB, Timișoara.

[NUME_REDACTAT], Stan, Vasile, [NUME_REDACTAT], 2006 – Cresterea animalelor, Ed. Alfa, Iasi.

[NUME_REDACTAT], 2000 – Studiul tehnico – menagerial privind tahnologia de crestere si eficienta economica a exploatarii vacilor de lapte in microfermele familiale din zona colinara si montana a Moldovei, USAMV, Iasi, [Teza de doctorat]

[NUME_REDACTAT]. și col., 1988-1999 – Tratat de creștere a bovinelor vol. I,II, III, IV, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] Gh. și col., 1999 – „Tratat de Creștere a Bovinelor” Volumul IV, Partea I Ameliorare.

[NUME_REDACTAT], 1982 – Tehnologia creșterii taurinelor, Ed. Didactica și Pedagogica, București.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2006 – Cresterea tineretului femel de prasila pentru productia de lapte, Ed. Agrotehnica, Bucuresti.

Georgescu, Gh., Mărginean, Gh., Petcu, M., 2007 – Cartea producătorului și procesatorului de lapte, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Ghe., Vidu, Livia, si col., 2008 – Monografia cresterii bubalinelor din România si pe plan mondial. Ed. Ceres. Bucuresti.

Gherman, Mariana, 2011 – [NUME_REDACTAT], U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, Facultatea de Agricultură, Ed. Risoprint.

Ginane C., Dumont B., Petit M., 2002 – Short-term choices of cattle vary with relative quality and accessibility of two hays according to an energy gain maximization hypothesis. Appl.Anim.Behav. Sci., abstract 75(4), 269-279.

[NUME_REDACTAT] Urup, [NUME_REDACTAT] Nielsen, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2010 – Sisteme de adapost pentru bovine – volumul 1. Standarde de ferma.

[NUME_REDACTAT], 2006 – Creșterea animalelor, Ed. Alfa, Iași.

Grosu H., și col., 1996 – Predicția valorilor de ameliorare la taurinele de lapte, Lucr. Șt., I.C.P.C.B., București.

Gruia, R., Păstîrnac N., 1991 – Ferma de animale tratata ca ecosystem zooproductiv, Ed. Ceres, București.

Haenlein G. W., 2002 – Relationship of somatic cell counts in goat milk to mastitis and productivity, [NUME_REDACTAT], Res. 45:163-178.

Hagen K., Broom D.M., 2004 – Emotional reactions to learning in cattle, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], p.85:203-213.

Halga P., 2005 – Nutriție și alimentație animală, Ed. Alfa, Iași.

[NUME_REDACTAT], 1964 – [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Industry, London, Stuart.

http://webspace.ship.edu/pttaylor/pubs.html

http://www.researchgate.net/profile/Bernard_Rollin/publications

Ioana C.A., Furnaris F., 2004 – Evaluarea protecției și bunăstării animalelor și a protecției mediului, Ed. [NUME_REDACTAT] de Mâine, București.

Kadzere C.T., Murphy M.R., Silanikove N., Maltz E., 2002 – Heat stress in lactating cows: a reviec. [NUME_REDACTAT] Sci., 77, 59-91.

Keeling, L., Veissier, I., 2005 – Developing a monitoring system to assess welfare quality in cattle, pigs and chickens. Ed: Butterworth, A. Science and society improving animal welfare. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 17/18 November 2005, Brussels, Belgium, 46-50 p.

Kida K., 2003 – Relationship of metabolic profiles to milk production and feeding in dairy cows. J.Vet. Med. Sci., 65, 6, 671-677.

Krohne H. W., 2002 – Stress and coping theories.

L.T. Czister, E. Szucs, E.N. Sossidou, 2010 – Bazele relației dintre bunăstarea animală și calitatea produsului, Ed. Agroprint, Timișoara.

Laslo C., Gh., Ștețca, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2008 – Controlul calității și igiena produselor alimentare de origine animal, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2009, Evaluarea bunăstărilor vacilor de lapte, [NUME_REDACTAT], București;

Logue D.N., Offer J.E., Hyslop J.J., 1994 – Relationship of diet, hoof type and locomotion score with lesions of the sole and white line in dairy cattle. Animal production 59.

[NUME_REDACTAT] Karine, 2005 – Emotion animals, Ed. [NUME_REDACTAT].

Lprenz K., 1978 – Istoria naturală a agresiunii în: Comportamentul animalelor ([NUME_REDACTAT]), Ed. Didactică și Pedagogică, București.

[NUME_REDACTAT], 1973 – Cresterea vacilor de lapte, Ed. Ceres, Bucuresti.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Calvert, [NUME_REDACTAT], 2006 – [NUME_REDACTAT] science – Working at the interface between the natural and social sciences, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], p. 97:37-63.

Lyons D.T., Freeman A.E., Kuck A.L., 1991 – Genetics of health traits in Holstein cattle. Journal of dairy science 74.

Maciuc V., 2006 – Managementul creșterii bovinelor, Ed. Alfa, Iași.

Man C., 1989 Apa – Sănătatea și producțiile animalelor, Ed. Ceres, București.

Man C., 2007 – Zootehnie ecologică, Ed. [NUME_REDACTAT]-Napoca.

Man C., Podar, C., 2002 – Ecologia exploatării taurinelor, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

Marcu N., 2003 – Zootehnia generală, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2012 – Tratat de creșterea bovinelor Vol. I, Ed. Risoprint, Clij-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 1978 – Morfostructura și capacitatea productive la animale, Ed. Ceres.

Martelli G., 2009 – Consumers perception of farm animal welfare: Italian and European perspective, Ital.J.Anim.Sci., Vol.8, p. 31-41.

Mason G.J., 2005 – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT] and its Assessment in Zoos (9 co-authors).http://defra.gov.uk/widlife-countryside/protection/zoo/zf-handbook.htm .

Matiuți M., 2001 – Zootehnie, Ed. Eurostampa, Timișoara.

McMichael A.j., Poweles J.W., Butler C.D., Uauy R., 2007 – Food, livestock production, energy, climate change, and health. Lancet 370, 1253-1263.

[NUME_REDACTAT], 1973 – Caiet de lucrări practice, Creșterea bovinelor, Partea I, Institutul agronomic, Cluj.

[NUME_REDACTAT], 2003 – Bunăstarea animalelor, Revista de Zootehnie și [NUME_REDACTAT], Nr.1.

[NUME_REDACTAT], 2004 – Etologia, bunăstarea și protecția animalelor, Ed. Mirton, Timișoara.

[NUME_REDACTAT], 2013 – Bioetica, bunăstarea și protecția animalelor, Ed. Mirton, Timișoara.

Mijic P., Knezevic I., Baban M., Domacinovic M., 2003 – Relationship of milking rate and somatic cell count to the health of bovines udders, Milchwissenchaft, 58, 3-4, 119-121.

Miloș M., Halga P., [NUME_REDACTAT]., Vișan I., Drănceanu, 1983 – Probleme special de preparare și controlul calității nutrețurilor, E.D.P. București.

[NUME_REDACTAT], 2001 – Fiziologia animalelor domestice – funcții de relație. Ed. AcademicPres, [NUME_REDACTAT] L., 2000 – The economics of animal welfare issues, [NUME_REDACTAT] Reform – [NUME_REDACTAT] Ahead/AER 802, USDA.

Mitrănescu E., 2012, Bunăstarea si protectia animalelor, Ed. PRINTECH, Bucuresti;

[NUME_REDACTAT], 2002 – Influența principalilor factor de microclimate asupra reproducției animalelor. Revista de Zootehnie și [NUME_REDACTAT] (I).

[NUME_REDACTAT], Furnaris F., 2012 – [NUME_REDACTAT] animalelor, Ed. Printech.

[NUME_REDACTAT] Radu, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 1984 – Pododermatitele infecțioase ale rumegătoarelor.

Morar R. și col., 2001 – Practicum de Zootehnie, Ed. Todesco.

Morar R., [NUME_REDACTAT], 1999 – Zootehnie specială vol. I, II, III, Ed. Relief.

Morar R., [NUME_REDACTAT], 2000 – Zootehnie generală, Ed. Relief.

Morgan K.N., Tromborg C.T., 2007 – Source of stress in captivity. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 102, p. 262-302.

Muchenje și colab, 2009 – Relationship between stress responsiveness and meat quality in three cattle breeds. [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Aurelian, 2014 – Cresterea vitelor de carne : mit sau realitate in Carpati, USAMV, Bucuresti.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 1968 – Prevenirea si combaterea manitelor de vaci, [NUME_REDACTAT] Agricole, Bucuresti.

Ng-Kwai-Hang K.F., Hayes J.F., Moxley J.E., Monardes H.G., 1984 – Relationship between milk proteins polymorphinms and major milk constituents in Holstein-Friesian cows. J. [NUME_REDACTAT]., Vol.69, Nr.22-26.

[NUME_REDACTAT], 1999 – Nutriția vacilor de lapte, Ed. Mirton, Timișoara.

Nistor I., Șonea C., [NUME_REDACTAT]., 2003 – Rolul și locul rației de ameliorare și producție în [NUME_REDACTAT], Sesiune anuală de comunicări științifice,,Probleme actuale și de perspectivă în zootehnie, USAMV Iași, 9-10 mai.

Oltenacu P.A., Carvalheira J., Emanuelson U., Ducrocq V., 2000 – Effect of age, stage of lactation, milk yield and helth eventson lengh of productive life in Swidish dairy cattle assessed by survival analysis. Proc. 49 Ann. Nat. [NUME_REDACTAT], 4-5 may 2000, St. Louis, MO, USA.

Onaciu C., E. Jurco, 2009 – Creșterea bovinelor – ghid practice. Ed. [NUME_REDACTAT] de Știință, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2006 – Tehnologia creșterii bovinelor, [NUME_REDACTAT] de Știință, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2003 – Legislatie veterinara aplicata : identificarea si inregistrarea animalelor, Ed. [NUME_REDACTAT], Bucuresti.

Ordinul ANSVSA 72/19 august 2005 privind aprobarea normei sanitare veterinare ce stabilește standarde minime pentru protecția vițeilor

Ordinul ANSVSA 75/15 august 2005 pentru aprobarea normei sanitare veterinare protecția animalelor de fermă

Overton T.R., Waldron M.R., 2004 – Nutritional management of transition dairy cows: Strategies to optimize metabolic health. J. [NUME_REDACTAT]., 87, 105-119.

[NUME_REDACTAT], 2003 – Impactul reproducției în eficiența economică a fermelor de vaci cu lapte, www.agroinfo.ro

[NUME_REDACTAT], 2004 – Interacțiunile dintre nutriție și performanțele de reproductive ale vacilor cu producții mari de lapte, www.revista-ferma.ro

[NUME_REDACTAT]-Raluca, Ujică V., Nistor C.E., Cozma D., 2011 – Interrelațiile dintre însușirile de precocitate și durata de exploatare, Revista de Zootehnie, Anul VIII(2011), Nr. 4, p.26-28, Iași.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2007 – Creșterea animalelor și sisteme de producții animaliere (Taurine-Ovine-Cabaline). Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 1975 –  [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT] Review/[NUME_REDACTAT]; revised edition, [NUME_REDACTAT] Review/ [NUME_REDACTAT].

Philips C., 2002 – [NUME_REDACTAT] and Welfare, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], 2002 – [NUME_REDACTAT] and Welfare, Ed. Blackwell, Oxford.

Popescu A.L., Popescu N.A., 1990 – Stresul la animalele de fermă, Ed. Ceres, București.

[NUME_REDACTAT], 2013 – Anatomia animalelor domestic. Angiologie, Neurologie, Organe de simț, Ed. Ceres, București.

[NUME_REDACTAT], 2006 – Factorii care influențează producția totală de lapte, [NUME_REDACTAT], anul III, Nr. 4, decembrie, Iași.

Raj A..B.M., 2004 – Cultural, religious and ethical issues associated with animal walfare. [NUME_REDACTAT] on [NUME_REDACTAT]: OIE Initiative, Paris, pp.235-247.

Renner E., 1983 – Milk and dairy producs in human nutrition. Munchen, Volkswirtschaftlicher, Verlag.

[NUME_REDACTAT], 1973 – Cum am reusit sa marim veniturile de la ferma de vaci de lapte, Ed. [NUME_REDACTAT] Agricole, Bucuresti.

[NUME_REDACTAT], Carlier, Lucien, 2010 – Cultura pajiștilor, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2009 – Patologia bovinelor, Ed. Printech, București.

Rushen J., de Passille, A.M., von Keyserlingk, M.A.G., Weary D.M., 2008 – [NUME_REDACTAT]. Vol. 5Springer Netherlands.

Sandu, Gh., 1995 – Modele experimentale în zootehnie, Ed. [NUME_REDACTAT], București.

Scholtz B., 2007 – Eficienșa economică a investițiilor, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2007 – Tehnologii de creștere a animalelor, păsărilor, albinelor și noțiuni de investiții, management, marketing și elemente de contabilitate, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2005 – [NUME_REDACTAT], Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2009 – Construcții, Elemente practice și dimensionale, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

Smith K.F., Brouk M.J., Harner J.P., 2002 – Cow facilities and effects on performance.

Șonea AL., 2003 – Fiziologia animalelor, Vol 1,2,3, Ed. Ceres, București.

Stanciu G., 1999 – Tehnologia creșterii bovinelor, Ed. Brumar, Timișoara.

Stanciu G., [NUME_REDACTAT]., Cziszter L.T., 2005 – Tehnologia creșterii bovinelor, Ed. Eurostompa, Timișoara.

Stancu I., Teușda V., [NUME_REDACTAT]., 2001 – Apărarea sănătății animalelor și protecția mediului în gospodăriile populației, Ed. Coral, Sanivet, București.

[NUME_REDACTAT], 2006 – Contraventiile la normele sanitare veterinare, Ed. [NUME_REDACTAT], Bucuresti.

Stefan, Acatincăi, 2004 – [NUME_REDACTAT], ediția a II-a, editura Eurobit, [NUME_REDACTAT] Angela, Șonea A., Tăpăloagă P., [NUME_REDACTAT], 2009 – Caiet de lucrari practice: Biologia și patologia reproducției. Ed. U.S.A.M.V.B., Bucuresti.

[NUME_REDACTAT]., Vladu M., 2002 – Exploatarea vacilor de lapte în sistem gospodăresc, Revista de Zootehnie și [NUME_REDACTAT], Nr.3, București.

Stoica I. și colab., 2001 – Principii privind alimentația vacilor de mare productivitate. Ed. [NUME_REDACTAT], București.

Stoica I., 1992 – Alimentația animalelor domestic, vol I, II, III, USAMV, București.

Stoica I., 1999 – Tehnologia nutrețurilor combinate, IBNA, București.

Stoica I., și colab., 1976 – Alimentation des ruminants et des volailles, INA Alger.

Stoica I., [NUME_REDACTAT], 2001 – Bazele nutriției și alimentației animalelor, Ed. [NUME_REDACTAT], București.

[NUME_REDACTAT], 2001 – Principii privind alimentatia vacilor de mare productivitate, Ed. [NUME_REDACTAT], Bucuresti.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2001 – Bazele nutriției și alimentației animalelor, [NUME_REDACTAT] Sanivet, București.

[NUME_REDACTAT] – Angela, Tăpăloagă, P., R., Draguț, Paula, 2003 – Reproducția animalelor. Ed. U.S.A.M.V.B., Bucuresti.

Stoica, I, Stoica, Liliana, 2001 – Bazele nutriției și alimentatiei, Ed. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Gh., 2010 – Tehnologii de obținere a materiilor prime de origine animal, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

Șura A, 2007 – Alimentația rațională a animalelor de fermă, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2010 – Materii prime animale, Ed. Risoprint.

[NUME_REDACTAT], 2010 – ZOOTEHNIE și nutritive animal, Ed. Risoprint.

Tannenbaum J., 1991 – Etichs and animal walfare: the inextricable connection. Journal of [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 198/8, p. 1360-1376.

[NUME_REDACTAT], 2005 – Bunăstarea și protecția animalelor, Ed. Omega PRINT, București;

Teusdea V., [NUME_REDACTAT], 2006 – Igiena veterinară vol. 1, ediția 2, Ed. [NUME_REDACTAT].

Teușdea V., [NUME_REDACTAT], 2006 – [NUME_REDACTAT] vol I, Factorii naturali de mediu și influența lor asupra animalelor, Ed. Print, București.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2001 – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și bunăstarea animalelor, [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT] din România vol. XII, nr. 2/2001;

Tolkamp B.J., Schweitzer D.P.N., Kyriazakis I., 2002 – The biologically relevant unit for the analysis of short-term feeding behavior of dairy cows, J. [NUME_REDACTAT]. 83.2057-2068.

Ujică V. și col., 2003 – Strategia creșterii bovinelor pentru lapte și carne în [NUME_REDACTAT] în perspectiva anului 2008, Sesiunea anuală de [NUME_REDACTAT] ,, Probleme actuale și de perspectivă în Zootehnie, 9, 10 mai, Iași.

Ujică V. și col., 2007 – Managementul creșterii vacilor de lapte, Ed. Alfa, Iași.

[NUME_REDACTAT], 2009 – Cresterea vacilor, Ed. M.A.S.T., Bucuresti.

Veissier I., Evans A., 2007 – Rationale behind the welfare quality assessment of animal welfare, Ed. Veissier I., Forkman B., Jones B., Assuring animal welfare: From societal concerns to implementation, second welfare quality stakeholder conference, 3-4 May 2007, Berlin, Germany, p. 9-12.

Velea C., 1983 – Tehnologia creșterii bovinelor. Ed. Dacia, Cluj-Napoca.

Velea C., 1985 – Tehnologia creșterii bovinelor. Lucrări practice, [NUME_REDACTAT] Cluj-Napoca.

Velea C., [NUME_REDACTAT]., 2004 – Producția, reproducția și ameliorarea taurinelor, Vol III, Ed. Agrotehnică, București.

Velea, C., Mărginean, Gh., 2012 – Tratat de creșterea bovinelor – Volumul II, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

Velea, Const., Mărgineanu, Gh., 2012 – Tratat de creșterea bovinelor, Vol. I, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT], 2006 – Tehnologii de producere a laptelui, Ed. Printech, Bucuresti.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2014 – Particularitățile fenotipice, genotipice și de creștere ale bivolului indigen, Ed. Pim, Iași.

Vidu, Livia, 2002 – Cercetări privind exploatarea vacilor de lapte în module de ferme etalon pentru sectorul privat, U.S.A.M.V., Teză de Doctorat, București.

[NUME_REDACTAT], 2011 – Management and welfare of farm animals, [NUME_REDACTAT] Wiley-Blackwell.

West J.W., 2003 – Effects of heat-stress on production in dairy cattle. J. [NUME_REDACTAT]., 86, 2131-2144.

Whay H.R., Main D.C., Green L.E. AND Webster A.J., 2003 – Assessment of the welfare of dairy cattle using animal-based measurements: direct observation and investigation of farm records. [NUME_REDACTAT] Record p. 153.197-202.

Wood-Gush D.G.M., Vestergaard K., 1989 – Exploratory behaviour and the welfare of intensively kept animals. Journal of [NUME_REDACTAT], p. 2.161-169.

Yates J. W., Main D.C.J., 2008 – Assessment of positive welfare: A review. [NUME_REDACTAT] Journal, p.175.3.293-300.

Yokus B., Cakir U.D., 2006 – Seasonal and physiological variations in serum chemistry and mineral concentrations in cattle. Biol. [NUME_REDACTAT]. Res., 109, 255-266.

Zăvoi I., S. Rusu, 1974 – Zootehnie, EDP, București.

*Farm animal welfare, 2002 – Current research and future directions, European commission, ISBN 92-894-3817-7.

*[NUME_REDACTAT], 1993 – Alimentation de la vache laitiere, Ed. [NUME_REDACTAT].

*Cartea specialistului în creșterea animalelor – patologie, 1966 – vol.II, Bucuresti : [NUME_REDACTAT]-Silvica.

*Hotărârea nr. 79/2012 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate.

*[NUME_REDACTAT]. 22/1971 pentru organizarea producerii si folosirii rationale a resurselor de nutreturi, Bucuresti : Consiliul de Stat, 1972

*[NUME_REDACTAT]. 8/1971 pentru organizarea, administrarea si folosirea pajistilor, loturilor zootehnice si semincere, precum si a statiunilor comunale de monta, Bucuresti : Consiliul de Stat, 1972

*[NUME_REDACTAT] Council, 2001 – Nutrient requirements of dairy cattle, 7th end. [NUME_REDACTAT] Press, Washington DC.

*Ordinul 230/2002 al MAAP 457/2002 AL MSF, 76/2002 al ANPC [NUME_REDACTAT] 694/23 septembrie pentru probarea normelor privind denumirea sub care se vinde și condițiile de calitate ale laptelui de consum.

*[NUME_REDACTAT] Nr. 357/2001 publicat în [NUME_REDACTAT] Nr. 330 din 26.06.2001 privind interzicerea comercializării și administrării somatotrofinei bovine la vacle de lapte.

*[NUME_REDACTAT] Nr. 45/2003 publicat în [NUME_REDACTAT] Nr. 155 din 11.03.2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedurile detaliate pentru efectuarea de controale referitoare la respectarea punctului de congelare a laptelui crud.

*[NUME_REDACTAT] Nr. 59/2003 publicat în [NUME_REDACTAT] Nr. 155 din 11.03.2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea criteriilor uniforme pentru acordarea de degradări unor unități ce fabrică produsele pe bază de lapte.

*[NUME_REDACTAT] Nr. 73/2003 publicat în [NUME_REDACTAT] Nr. 157 din 12.03.2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea listei produselor pe bază de lapte în temeiul căreia România este autorizată să acorde degradări individuale sau generale în aplicarea art. 8 alin. 2, din Norma sanitară veterinară privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea laptelui crud, a laptelui tratat termic și a produselor pe bază de lapte, precum și natura derogărilor aplicabile fabricării unor astfel de produse.

*Ordinul nr 209 din 27 decembrie 2007 privind modifiarea Ordinului președintelui [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și pentru [NUME_REDACTAT] Nr. 301/2006 privind aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind procedurile de înregistrare a activității de vânzare directă de produse primare, a activităților de vânzare cu amănuntul și a activităților de fabricare a alimentelor.

*[NUME_REDACTAT] de Ameliorare a Efectivului de Taurine din România în perioada 2002-2010,(2003), București.

*Regulamentul (CE) Nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) Nr. 73/2009 al Consiliului.

*Regulamentul CE Nr. 79/19 ianuarie 2005 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului privind aplicarea regulamentului CE Nr. 1774/2002 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului în ceea ce privește utilizarea laptelui, a produselor lactate și a derivatelor din lapte considerate ca materii din grupa III.

*Regulamentul CENr. 479/2007 al Comisiei din 27 aprilie 2007 de modificare a Regulamentul CE Nr. 2076/2005 de stabilire a dispozițiilor tranzitorii de aplicare a Regulamentelor CE Nr. 853/2004, CE Nr. 854/2004 și CE Nr. 882/2004 ale [NUME_REDACTAT] și ale Consiliului și de modificare a Regulamentelor CE Nr. 853/2004 și CE Nr. 853/2004.

*SR ISO 13366-2/2007 – Laptele. Enumararea celulelor somatice. Partea 2: Linii directoare privind modul de operare a numărătoarelor fluoro-opto-electronice.

*SR ISO 18593/2007 – Microbiologia alimentelor și nutrețurilor. Metode orizontale privind tehnici de eșantioane de pe suprefețe folosind plăci de contact și tampoane.

www.adep.ro

www.agreste.agriculture.gouv.fr

http://webspace.ship.edu/pttaylor/pubs.html

www.ansvsa.ro

http://www.researchgate.net/profile/Bernard_Rollin/publications

www.eurostat.com

www.fao.org

www.inra.fr

www.insse.ro

www.nmcoline.org

https://ro.scribd.com/doc/251745044/Rasa-Baltata-Cu-Negru-Romanească.