Cercetări experimentale privind influența defectelor asupra rezistenței mecanice a conductelor de polietilenă [304130]

Cercetări experimentale privind influența defectelor asupra rezistenței mecanice a conductelor de polietilenă

1. Stabilirea dimensiunilor de țeavă din polietilenă utilizate la determinările experimentale

Alegerea țevii ce urmează a fi supusă cercetării experimentale în scopul evidențierii

proprietăților mecanice pe cele două direcții: circumferențială și longitudinală s-a realizat ținând cont de principiile generale prevăzute în SR EN ISO 527-1: 2012.

Astfel, un prim pas l-a [anonimizat] s. Acest demers s-a putut soluționa prin următoarele metode:

a. calculul analitic;

b. încadrarea în tipodimensiuni;

c. determinarea grafică.

1.a. Calculul analitic al dimensiunilor țevii PE100 necesară decupării epruvetelor

Schița ce a stat la baza calcului analitic al dimensiunilor țevii PE100 necesară decupării epruvetei este redată în figura 1:

[anonimizat], se poate scrie relația (1):

(1)

în care:

Ri – raza interioară;

h – lățimea epruvetei;

Re – raza exterioară.

Relația (1) prelucrată va avea forma redată în relația (2):

(2)

Aplicând Teorema razei cercului circumscris unui triunghi se obține relația (3):

(3)

În continuarea calculului se ia în considerare expresia de calcul a ariei unui triunghi isoscel, S, exprimată în relația (4):

(4)

Prin înlocuirea relației (4) în relația (3) și reducerile corespunzătoare se obține relația (5):

(5)

Înlocuind relația (5) în relația (2) se obține relația (6):

(6)

Rezolvarea expresiei din relația (6) oferă dependența razei exterioare a țevii de lungimea epruvetei exprimată în relația (7):

(7)

1. b. Încadrarea în tipodimensiuni

Pentru stabilirea valorilor dimensiunilor țevii PE100 necesară decupării epruvetei s-a utilizat schița redată în figura 2, [anonimizat]

l = 80 mm și h = 15 mm.

[anonimizat] 12201-2:2011 Sisteme de conducte din material plastic pentru alimentarea cu apă și pentru drenaj și canalizare sub presiune și ISO 4427-1:2019 [anonimizat] s-a ales eșantion de țeavă spre a [anonimizat] 1.

Tabelul 1: Tipodimensiuni de țevi de PE100 corespunzătoare pentru prelevare epruvete

1.c. Determinarea grafică a dimensiunilor țevii PE100 necesară decupării epruvetelor

Reprezentarea grafică a fost realizată utilizând reprezentarea la scară naturală, 1:1. Aceasta se bazează pe algoritmul repetării de-a lungul unei axe de simetrie verticale în sens crescător a unei secvențe ce presupune următorii pași:

1. trasarea lungimii epruvetei l = 80 mm sub forma unei linii continue groase;

2. realizarea a două semicercuri (culoare albastru) ce au centrele situate în extremitățile dreptei;

3. [anonimizat], peste semicercurile obținute;

4. [anonimizat] l, de rază Re;

5. construirea unui triunghi dreptunghic ce are o catetă de dimensiune l/2 și cealaltă h1.

Procedeul a [anonimizat] a [anonimizat] 3.

Rezultatele măsurătorilor efectuate în decursul realizării reprezentării grafice sunt redate în tabelul 2.

Tabelul 2: Valorile dimensiunilor reprezentative obținute în reprezentarea grafică

2. Descrierea condițiilor de realizare a cercetării experimentale

2.a. Descrierea procedeului

Rezistența mecanică a unui materialul dat depinde de metoda de încercare utilizată și de forma și mărimea copurilor de probă (epruvetelor). Astfel, s-a optat pentru încercarea la tracțiune, încercare mecanică ce urmărește evidențierea proprietății de rezistență a materialului.

Încercarea la tracțiune este o metodă distructivă ce constă în încercarea până la rupere a unor epruvete extrase din materialul încercat, urmărindu-se comportarea acestuia pe tot parcursul încercării până la distrugere, modul și aspectul ruperii, înregistrând totodată indicii caracteristici. Pe parcursul experimentului se aplică o forță axială crescătoare și măsurând, înregistrând, variațiile corespunzătoare ale lungimii epruvetei. Acestea pot fi urmărite și înregistrate grafic prin cunoscutele curbe caracteristice care exprimă dependența dintre tensiunile aplicate și deformațiile specifice pe tot parcursul încercării până la ruperea epruvetelor.

Metoda este utilizată pentru a investiga comportamentul la tracțiune a epruvetelor și de a determina rezistența la tracțiune, modulul de elasticitate și alte aspecte ale relației de dependență tensiune/deformație sub condiții prestabilite. Epruveta este alungită în lungul axei sale principale cu o viteza constantă, până la rupere sau până când sarcina (sau deformația) atinge o valoare prestabilită. În timpul încercării sunt măsurate sarcina suportată de către epruvetă și alungirea ei (deformația axială). Proprietățile de tracțiune sunt cunoscute pentru a varia în funcție de prepararea epruvetei și de viteza și modul de testare [1].

Conform [2], standardele ce reglementează încercarea de tracțiune a polietilenei sunt redate în tabelul 3.

Tabelul 3: Principalele încercări ale polimerilor [2]

Pentru încercarea la tracțiune, realizată conform SR EN ISO 527, se folosesc epruvete plate, cu dimensiuni specifice, de forma celei din figura 4:

Determinarea pe cale experimentală a stării de tensiuni și de deformații din elementele diferitelor structuri, utilizând diferite tehnici de lucru, este cunoscută sub denumirea de Analiza experimentală a tensiunilor. În marea majoritate a cazurilor analiza experimentală permite determinarea indirectă a tensiunilor în diferite puncte prin măsurarea altor mărimi (de regulă, deformații). Apoi, cu ajutorul acestor determinări se calculează tensiunile folosind formule determinate teoretic.

Pentru a fi studiată, structura trebuie definită ca obiect fizic, ceea ce presupune precizarea schematizării ei geometrice, a legăturilor și a comportării materiale din care este alcătuită. Studiul modului de comportare a unui material, precum PEID, se realizează prin încercări experimentale pe epruvete, reprezentând eșantioane cu o anumită configurație geometrică, din materialul respectiv. Pe baza acestor încercări se determină caracteristicile fizico-mecanice și curba caracteristică, ca elemente specifice materialului respectiv [3].

Schematizarea comportării materialului presupune respectarea strictă a relației σ-ε, descrisă de curba caracteristică. Comportarea neliniară, corespunzătoare și PEID, este descrisă de curbele neliniar elastică și neliniar elasto-plastică din figurile 5a și 5b [4].

Relația similară cu relația de legătură obținută din curba caracteristică, respectiv σ-ε, este relația forță-deplasare (P-U), care depinde de natura materialului. Această dependență se realizează între acțiunile aplicate pe structură și deplasările care se produc pe direcțiile lor.

2.b. Descrierea ștanței

În cazul produselor finite care se găsesc sub formă de tuburi, epruvetele se confecționează prin prelucrare mecanică. Cea mai simplă metodă de obținerea epruvetelor din foi sau plăci este ștanțarea [5]. Astfel, epruvetele se prelevează din peretele țevii PE100 prin intermediul unei ștanțe, realizată din oțel. Ștanța propusă a fi utilizată în procesul de prelevare a corpurilor de probă, conform [5], este redată în figura 6.

Pentru prelevarea epruvetelor utilizate în demersul experimental realizat ca obiect de cercetare în lucrarea de față s-a folosit ștanța a cărei forma și dimensiuni sunt redate în figura 7, respectiv tabelul 4.

Tabelul 4. Dimensiuni ștanță prelevare epruvete PE 100

2.c. Descrierea țevilor PE100

Țevile din PE100 necesare prelevării epruvetelor ce vor fi supuse încercării la tracțiune sunt alese în funcție de dimensiunile epruvetei decupată de ștanța prezentată în figura 7. Aceste țevi au fost puse la dispoziție de către unitățile economice SC Măgureni Construcții SRL, respectiv SC Valrom Industry SRL și au aspectul redat în figura 7.

2.d. Mașini-unelte, aparate, dispozitive și instrumente necesare desfășurării activității experimentale

În succesiunea etapelor de obținere a epruvetelor necesare desfășurării încercării la tracțiune se vor utiliza următoarele mașini-unelte, aparate, dispozitive și instrumente

a. Strungul normal SN 400 amplasat în Laboratorul de Prelucrări prin Așchiere, C II 10 – LPM1 Prelucrări Mecanice 1 a UPG Ploiești, redat în figura 8.

Conform [5], caracteristicile sculei (cuțit de strung) utilizat pentru prelucrarea prin strunjire a materialelor termoplastice sunt cele redate în figura 9, tabelul 5.

Tabelul 5. Caracteristicile sculei pentru prelucrarea prin strunjire a materialelor termoplastice

b. Pentru prelevare s-a utilizat o LFM Mașină electromecanică de picioare pentru podea de la 150 la 400 kN, mașină universală pentru teste statice și dinamice, redată în figura 10, firmă producătoare Walter + Bai Ag, amplasată în Laboratorul de Încercări Mecanice Complexe C II 9 – LEIMC 2 Încercări Mecanice Complexe 2 al UPG Ploiești.

b. Presa hidraulică pentru încercări statice la compresiune și încovoiere tip LOSENHAUSENWERK s-a utilizat pentru prelevarea epruvetelor, operația realizându-se în Laboratorul de Cercetare Științifică pentru Controlul Inteligent al Tubulaturii de Transport Gaze Naturale și Petrol, redată în figura 11.

c. Încercarea la tracțiune a epruvetelor prelevate se va desfășura pe Sistemul universal de testare LRXPlus sau Mașina de testarea a polimerilor – Lloyd – 2,5 kN, amplasat în Laboratorul de Examinări Distructive – LED, ansamblu redat în figura 12. Această mașină de încercat conține următoarele părți principale: parte de fixare pe bancă, dispozitivul de producere a sarcinii, dispozitivul de măsurare a sarcinii și dispozitivul de înregistrare a curbei caracteristice. Acest dispozitiv este controlat de un microprocesor și încorporează tehnologia pe 32 de biți dovedită la nivel mondial pentru măsurarea foarte precisă a sarcinii și achiziționarea rapidă de date [6].

3. Tehnologia obținerii epruvetei

3.a. Etapa de prelevare a epruvetelor

Țeava de polietilenă extrudată poate prezenta, în unele cazuri, proprietăți anizotrope și din acest motiv s-a optat pentru pregătirea corpurilor de probă atât din direcție axială, cât și din circumferința tevii. În demersul realizat pentru prelevarea epruvetelor, o etapă importantă a fost poziționarea spațială a acestora pe țeava de PE100.

Astfel, pentru prelevarea din direcție circumferențială au fost decupate din țeava de PE100 inele de material având 4 mm grosime. Ulterior, din acestea s-au extras prin matrițare patru mostre din spațiul corespunzător liniilor de marcaj și alte patru corpuri de probă din materialul dispus între linii. Dispunerea dreptunghiurilor de încadrare a pe inelul decupat din țeavă pe direcție circumferențială este redată în figurile 13, respectiv 14.

De asemenea, din țeavă s-au prelevat epruvete și de pe direcția longitudinală, iar dispunerea unei epruvete pentru decupare conform [7] este redată în figura 15.

Procesul de prelevare a epruvetelor necesare efectuării încercării la tracțiune s-a desfășurat înglobând succesiunea de operații tehnologice redate în tabelul 6.

Tabelul 6. Operații tehnologice realizate pentru obținerea epruvetelor

În finalul demersului tehnologic explicat anterior s-au obținut epruvete a căror formă și dimensiuni geometrice, conform [7] sunt redate în figura 16:

l1 – lungimea părții înguste cu fețe paralele;

l2 – distanța dintre punctele de început ale racordărilor;

l3 – lungimea totală;

L0 – lungimea de referință;

L – distanța inițială între cleme (repere de reglare), măsurată în partea centrală a epruvetei [8];

r – raza de racordare;

h – grosimea recomandată, dimensiunea inițială a secțiunii transversale;

b1 – lățimea părții înguste;

b2 – lățimea la extremități.

3.b. Etapa de simbolizare a epruvetelor

Epruvetele prelevate pentru determinarea proprietăților mecanice ale materialului țevii din direcție longitudinală și circumferențială au fost simbolizate pentru a fi identificate ulterior desfășurării testului. Dimensiunile geometrice și simbolurile inițiale ale epruvetelor sunt cuprinse în tabelul 7.

Tabel 7: Valorile dimensiunilor din zona calibrată ale epruvetelor din PE

4. Desfășurarea etapei experimentale

4.a. Prezentarea procesului experimental

Testul de încercare la tracțiune, cunoscut și sub denumirea de test la tensiune, a fost realizat conform SR ISO 527 – 2012. Acest standard este destinat testării materialelor plastice rigide și semirigide extrudate, cum este și polietilena PE 100. Prin efectuarea acestui test se determină rezistența și alungirea materialului. De asemenea, măsurarea materialului în timpul efectuării testului oferă un profil complet al proprietăților la tensiune al acestuia.

Epruvetele ce urmează a fi supuse examinării trebuie măsurate înainte de testare în conformitate cu ISO 16012: 2015 Materiale plastice – Determinarea dimensiunilor liniare ale eșantioanelor de testare. În conformitate cu cerințele acestui standard, se măsoară zona transversală, caracterizată de grosimea și lățimea epruvetei, în mm. Motivul realizării acestui demers este că tensiunea determinată reprezintă raportul dintre forța de tracțiune măsurată și aria transversală a corpului de probă.

Pentru realizarea experimentului de testare la tracțiune, epruvetele sunt plasate între mânerele mașinii de testat la tracțiune și supuse alungirii la fractură. În timpul procesului de testare epruvetele sunt supuse la forțe intense și din acest motiv epruvetele trebuie menținute în siguranță în interiorul mașinii de testare. Astfel, epruvetele se așază cu centru în centrul bacurilor de prindere, astfel ca axul longitudinal să coincidă cu axul mecanic al mașinii de încercare. Etapele acestei operații sunt redate în figurile 17, respectiv 18.

Testul necesită măsurarea sarcinii și a tensiunii sau a deplasării capului mașinii de testat la tracțiune.

Viteza de testare și ruperea epruvetei se bazează pe proprietățile materialului. În derularea experimentului a fost utilizată viteza de testare v = 3 mm/s. Această viteză, cu care se desfășoară încercarea, este o viteză de deformare de lungire și reprezintă creșterea în timp a lungirii Δl, (Δl fiind diferența dintre lungimea epruvetei deformate și lungimea inițială). Ruperea epruvetelor s-a realizat la atingerea unor alungiri diferite, situații concrete de rupere sunt prezentate în figura 19.

În urma efectuării încercărilor de tracțiune realizate asupra celor 16 epruvete forma lor a suferit diverse modificări, cu deformații diferite, redate în figura 20. De asemenea, epruvetele au fost rupte în decursul procesului de testare.

4.b. Prezentarea rezulatelor obținute

Aspectele principale ce trebuie evaluate sunt:

modurile de predicție a cedării;

curbele de încărcare-deformare.

În reprezentarea grafică, datele obținute în diagrama tensiune-deformație arată modul în care materialul reacționează la forțele aplicate. Punctul de rupere sau de cedare prezintă un interes major, dar și datele de deformare, interpretate dintr-o curbă tensiune-deformare, sunt la fel de necesare. Caracteristicile de tracțiune pot fi extrase conform listei din sursa [9]:

− modulul de elasticitate longitudinală E (modulul lui Young) este panta porțiunii liniare a CCCT (Curba caracteristică convențională la tractiune);

− limita de curgere aparentă se distinge de limita de curgere aparentă superioară σeH și limita de curgere inferioară aparentă σeL;

− limita de curgere convențională σp;

− rezistența la rupere σmax;

− alungirea procentuală la limita de curgere Ac;

− alungirea procentuală după rupere Ar;

Tensiunea la tracțiune este dată, conform [7] de relația (8):

(8)

în care:

σ – tensiunea, [MPa];

Fmax – forța, [N];

b1 – lățimea medie a epruvetei, [mm];

h – grosimea medie a epruvetei, [mm].

Conform [6], datele experimentale ce se înregistrează în timpul încercării sunt:

– forța;

– creșterea distanței între cleme;

– deformația axială (extensometru uniaxial);

– deformația transversală (extensometru biaxial).

Deși ISO 527-2 măsoară multe proprietăți diferite de tracțiune, următoarele sunt cele mai frecvente:

Rezistența la tracțiune – cantitatea de forță care poate fi aplicată unui material înainte de a se produce (se întinde iremediabil) sau se rupe.

Modul de tracțiune – cât de mult un material se poate deforma (întinde) ca răspuns la tensiune înainte de a se produce ruperea. Modulul de tracțiune este o măsurare a rigidității materialului.

Alungire – creșterea lungimii de referință după aplicarea procedeului de testare împărțită la lungimea de refință inițială. Alungirea mai mare indică ductilitate mai mare .

Raportul lui Poisson – o măsurare a relației dintre cât de mult este întins un material și cât de subțire devine în timpul procesului de întindere.

Raportul de încercare conține, conform [10] datele oferite de înregistrările experimentale exportate din softul mașinii de probă și anume:

a. valorile, redate în tabelul 8, pentru:

– modul de elasticitate la tracțiune Et;

– forța de tracțiune Fmax;

– deformația corespunzătoare Δl;

– rezistența la tracțiune σmax;

b. diagrama individuală forță-alungire F-Δl la tracțiune ce conține curbele corespunzătoare fiecărei epruvete încercare, redată în figura 21.

c. diagrama forță-alungire F-Δl la tracțiune necesară pentru determinarea modulului de elasticitate longitudinală conform SR ISO 527:2012, redată în figura 22.

Tabelul 8: Rezultatele raportului de încercare

Fig. 21. Diagrama forță – alungire F – Δl pentru epruvetele A1

Fig. 22. Determinarea modulului de elasticitate longitudinală conform SR ISO 527:2012

Curba caracteristică convențională la tracțiune σ = f(ε) a fost reprezentată pe baza datelor furnizate de program pentru forță, respectiv alungire. Astfel, s-a determinat σ, tensiunea mecanică convențională cu relația (9):

(9)

în care:

F – forța de tracțiune aplicată epruvetei, [N];

A – aria secțiunii transversale inițiale a acesteia, [mm2].

În contextul prezentei lucrări, se determină rezistența la rupere maximă σmax ca raport dintre forța maximă de tracțiune suportată de epruvetă înainte de rupere Fmax și aria secțiunii transversale inițiale a epruvetei A. Astfel, relația de calcul a lui σmax este:

(10)

De asemenea, bazându-se pe datele oferite de program, a necesitat calcul și valorile atribuite lui ε, deformația specifică procentuală produsă epruvetei de aplicarea forței de tracțiune F , utilizându-se relația (11):

(11)

în care:

l0 – distanța dintre reperele marcate în porțiunea calibrată a epruvetei înainte de încercare, l0 = 10 mm;

l – distanța dintre aceleași repere la aplicarea pe epruvetă a forței de tracțiune F, [mm].

4.b. Interpretarea rezultatelor obținute

Analizând rezultatele înregistrate conex testului de tracțiune, redate în tabelul 8, se constată că toate cele patru epruvete prelevate din direcție circumferențială, în dreptul dungilor existente pe exteriorul țevii, respectiv 1A1, 2A1, 3A1 și 4A1, prezintă valori diferite ale modului de elasticitate tangent inițial Et, ale alungirii Δl, respectiv ale tensiunii la tracțiune σmax. Cele mai mari valori ale caracteristicilor tehnice Et și σmax sunt înregistrate de epruveta 1A1, iar cele mai mici de corpul de probă 3A1. Valoarea maximă a alungirii Δl a fost atinsă în cazul epruvetei 4A1, iar valoarea minimă s-a înregistrat de către corpul de probă 1A1.

Conform [10], analizând CCCT din figura 23 se constată că pentru solicitări cuprinse între 0 și aproximativ 29,501 MPa (în cazul epruvetei 4A1, de exemplu), materialul prezintă elasticitate liniară.

Corespunzător valorilor maxime ale Fmax, respectiv 1319, 6 N (de exemplu, în cazul 1A1) au fost înregistrate valori ale tensiunii ce reprezintă limita de elasticitate (31,222 MPa, în același caz). Reducerea tensiunii până la valori de aproximativ 18,6 MPa (în cazul epruvetei 2A1, de exemplu) este aparentă, deoarece, începând de la solicitarea de 30,243 MPa (în același caz), pe epruvetă apare o gâtuire pronunțată, secțiunea reală fiind mult mai mică decât cea convențională.

În continuare se produc deformații fără modificarea tensiunii; în această etapă epruvetele 1A1, respectiv 2A1, prezintă alungiri de aproximativ 30 mm, spre deosebire de corpul de probă 3A1, care se alungește până la aproximativ 55 mm. În această porțiune a CCCT, epruvetele solicitate prezintă o extindere a zonei gâtuite pe aproape toată lungime calibrată a acestora.

Urmează momentul ruperii, punct demarcat pe diagrama forță – alungire prin debutul scăderii valorilor forțelor de tracțiune.

Observând alura diagramei σ – ε a epruvetelor 1A1 și 2A1 se constată că cele două corpuri de probă au comportament relativ asemănător. Spre deosebire, analiza comportamentului epruvetelor 3A1, respectiv 4A1, redat prin aceeași reprezentare, conduce la concluzia că deformațiile nu sunt de valori egale pe toată circumferința tevii PE 100 din care au fost prelevate.

În general, modulul de elasticitate longitudinală a unui anumit material plastic reprezintă valorea tangentei unghiului format de porțiunea dreaptă (zona elastică) a curbei caracteristice cu axa absciselor.

Modulul de elasticitate la tracțiune Et se calculează pe baza a două valori prestabilite ale deformării cu relația (12):

(12)

în care:

σ1 – tensiunea măsurată la valoarea deformării ε1, [MPa];

σ2 – tensiunea măsurată la valoarea deformării ε2, [MPa].

Datele oferite de înregistrările experimentale exportate din softul mașinii de probă și redate sub forma diagramei forță – alungire redată în figura 22 au fost convertite în valori corespunzătoare ale tensiunii, respectiv deformației necesare calculului modulul de elasticitate la tracțiune. În urma acestui demers s-a obținut reprezentarea grafică din figura 24 necesară determinării modulului de elasticitate longitudinală conform SR ISO 527:2012.

La sfârșitul porțiunii drepte din diagrama necesară calculului lui Et este situat punctul de coordonate (σ2, ε2), reprezentând cea de-a doua pereche de valori prestabilite, redate în figura 25.

Valoarea σ2 reprezintă rezultatul raportului F2/A, respectiv 0,757127 MPa, iar ε2 = 0,0015 %.

Prima pereche de valori (σ1, ε1), utilizată în calculul modulului de elasticitate longitudinală este determinată prin convertirea valorilor caracteristice redate în figura 26.

Prin înlocuirea valorilor perechii (σ2, ε2) și ale lui σ1 = 0,165801, respectiv ε1 = 0,0010472 în relația (12) se obține valoarea Mt = 1305,93 MPa.

Referințe:

[1].https://www.researchgate.net/publication/330713593_Standard_Test_Method_for_Tensile_Properties_of_Plastics_1;

[2]. Zegheru Gh., Drăghici Gh., Elemente de știința și ingineria materialelor, Editura ILEX și Editura Universității din Ploiești, Vol. 2, București, 2002;

[3]. Pacoste C., Stoian V., Dubină D., Metode moderne în mecanica structurilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988;

[4]. https://www.valrom.ro/media/media/Carte_tehnica_PEHD.pdf;

[5]. Budescu M., Bliuc I., Caracostea A., ș.a., Încercarea materialelor, Încercări distructive ale elementelor metalice și ale materialelor nemetalice, Editura Tehnică, București, 1982;

[6]. https://bit.ly/2UChBRj;

[7]. Aluchi, V., Cercetări privind caracteristicile de exploatare ale conductelor din polietilenă utilizate la distribuția gazelor naturale – Teză de doctorat, Ministerul Educației Nationale, Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, 2013]

[8]. * * * SR EN ISO 527-1,2, Plastics – Determination of tensile properties, Part.1: General

Principles, Part. 2: Test conditions for moulding and extrusion plastics, 2012;

[9]. Zegheru Gh., Drăghici Gh., Elemente de știința și ingineria materialelor, Editura ILEX și Editura Universității din Ploiești, Vol. 2, București, 2002;

[10]. Ibrahim Naim Ramadan, Cercetări privind creșterea duratei de exploatare a materialului tubular al cuptoarelor din rafinării și instalații petrochimice – Teză de doctorat, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești;