CERCETĂRI ASUPRA UNOR CARACTERISTICI FIZICO -CHIMICE ALE PROPOLISULUI Conducător Științific Ș.L. DR. IULIANA CREȚESCU T i m i ș o a r a 2 0 1 7 ii… [611031]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ
ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ
Departamentul III Științe Funcționale
Disciplina de Biofizică

LAVINIA L . ROTARU

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător Ș tiințific
Ș.L. DR. IULIANA CREȚESCU

T i m i ș o a r a
2 0 1 7

i
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ
ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ
Departamentul III Științe Funcționale
Disciplina de Biofizică

LAVINIA L . ROTARU

LUCRARE DE LICENȚĂ

CERCETĂRI ASUPRA UNOR CARACTERISTICI FIZICO -CHIMICE ALE
PROPOLISULUI

Conducător Științific
Ș.L. DR. IULIANA CREȚESCU

T i m i ș o a r a
2 0 1 7

ii
CUPRINS

LISTA CU ABREVIERI ȘI SIMBOLURI ………………………….. …………………. v
MULȚUMIRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. vi
PARTEA I. NOȚIUNI GENERALE ………………………….. …………………………. 1
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. …….. 1
CAPITOLUL 2. NOȚIUNI GENERALE DESPRE PROPOLIS ……………………… 1
2.1 CARACTERISTICILE FIZICE ȘI ORGANOLEPTICE ALE PROPOLISULUI
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 15
CAPITOLUL 3. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A PROPOLISLUI …………………….. 15
3.1 COMPOZIȚIA CHIMICĂ GENERALĂ A PROPOLISULUI Error! Bookmark
not defined.
CAPITOLUL 4. ACTIVITATEA BIOLOGICĂ A EXTRACTELOR DE
PROPOLIS ȘI A DIFERITELOR FRACȚIUNI ALE ACESTORA ………………. 15
PARTEA II. CONTRIBUȚII PERSONALE ………………………….. …………….. 14
CAPITOLUL 5 . MATERIALE ȘI METODE ………………………….. ………………… 15
5.1 RECOLTAREA MATERIALULUI BIOLOGIC (PROPOLIS) ……………………. 15
5.1.1 PREPARAREA EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS (EEP) …….15
5.2 METODE EXPERIMENTALE APLICATE ………….. Error! Bookmark not defined.
5.2.1 DETERMINAREA SUBS TANȚEI USCATE SU(%) ȘI A CONȚINUTULUI
DE APĂ(%) A PROPOLISULUI BRUT ………………………….. ………………………….. …………. 15
5.2.2 SOLUBILITATEA ÎN SOLUȚIE BAZICĂ ………………………….. ……………………. 15
5.2.3 SOLUBILITATEA ÎN SOLUȚIE SALINĂ (ACETAT DE PLUMB) …………… 15
5.2.4 DETERMINAREA SUBSTANȚE I USCATE SU(%) ȘI A CONȚINUTULUI
DE APĂ(%) A EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. …15
5.2.5 DETERMINAREA DENSITĂȚII EXTRACTELOR ETA NOLICE DE
PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
5.2.6 DETERMINAREA pH -ULUI EXTRACTELOR ETANOLICE DE
PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 15
5.2.7 DETERMINAREA CONDUCTIVITĂȚII ELECTRIC E A EXTRACTELOR
ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
5.2.8 DETERMINAREA INDICELUI DE REFRACȚIE A EXTRACTELOR
ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15

iii
5.2.9 DETERMINAREA TENSIUNII SUFERFICIALE A EXTRACTELOR
ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
5.2.10 DETERMINAREA VÂSCOZITĂȚII EXTRACTELOR ETANOLICE DE
PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 15
5.2.11 DETERMINAREA CAPACITĂȚII ANTIMICROBIENE A
EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ……………………….. 15
5.3 PRELUCRAREA DATELOR ………………………….. …… Error! Bookmark not defined.
CAPI TOLUL 6 . REZULTATE ……………………….. Error! Bookmark not defined.
6.1 REZULTATE PRIVIND PARAMETRII FIZICO -CHIMICI INVESTIGAȚI
………………………….. ………………………….. ………………………….. …… Error! Bookmark not defined.
6.1.1 DETERMINAREA SUBSTANȚEI USCATE ȘI A UMIDITĂȚII
SORTURILOR DE PROPOLIS ………………………….. ………………………….. …………………….. 15
6.1.2 DETERMINAREA SUBSTANȚEI USCATE ȘI A UMIDITĂȚII EEP –
URILOR DE PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……15
6.1.3 SOLUBILITA TEA ÎN SOLUȚIE BAZICĂ ȘI SOLUȚIE SALINĂ A
EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ……………………….. 15
6.1.4 DETERMINAREA DENSITĂȚII EXTRACTELOR ETANOLICE DE
PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 15
6.1.5 DETERMINAREA pH-ULUI EXTRACTELOR ETANOLICE DE
PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
6.1.6 DETERMINAREA CONDUCTIVITĂȚII ELECTRICE A EXTRACTELOR
ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ………………………… 15
6.1.7 DETERMINAREA INDECELUI DE REFRACȚIE A EXTRACTELOR
ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ………………………… 15
6.1.8 DETERMINAREA TENSIUNII SUPERFICIALE A EXTRACTELOR
ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ………………………… 15
6.1.9 DETERMINAREA VÂSCOZITĂȚII EXTRACTELOR ETANOLICE DE
PROPOLIS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
5.2.10 DETERMINAREA CAPACITĂȚII ANTIMICROBIENE A
EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ……………………….. 15
CAPITOLUL 7. DISCUȚII ………………………….. …. Error! Bookmark not defined.
7.1 CARACTERIZAREA SUBSTANȚEI USCATE ȘI A UMIDITĂȚII
SORTURILOR DE PROPOLIS ………………………….. …………… Error! Bookmark not defined.
7.2 CARACTERIZAREA SUBSTANȚEI USCATE ȘI A UMIDITĂȚII
EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS ……………… Error! Bookmark not defined.

iv
7.4 CARACTERIZAREA SOLUBILITĂȚII EXTRACTELOR ETANOLICE DE
PROPOLIS ………………………….. ………………………….. …………….. Error! Bookmark not defined.
7.5 CARACTERIZAREA DENSITĂȚII EXTRACTELOR ETANOLICE DE
PROPOLIS ………………………….. ………………………….. …………….. Error! Bookmark not defined.
7.6 CARACTERIZAREA pH -ULUI EXTRACTELOR ETANOLICE DE
PROPOLIS ………………………….. ………………………….. …………….. Error! Bookmark not defined.
7.7 CARACTERIZAREA CONDUCTIVITĂȚII ELECTRICE A EXTRACTELOR
ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
7.8 CARACTERIZAREA INDECELUI DE REFRACȚIE AL EXTRACTELOR
ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
7.9 CARACTERIZAREA TENSIUNII SUPERFICIALE A EXTRACTELOR
ETANOLICE DE PROPOLIS ………………………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
7.10 CARACTERIZ AREA CAPACITĂȚII ANTIMICROBIENE A
EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS ……………… Error! Bookmark not defined.
7.9 CARACTERIZAREA VÂSCOZITĂȚII EXTRACTELOR ETANOLICE DE
PROPOLIS ………………………….. ………………………….. …………….. Error! Bookmark not defined.
PARTEA III. CONCLUZII …………………………. Error! Bookmark not defined.
BIBLIOGRAFIE ………………………….. …………… Error! Bookmark not defined.

v

LIST A CU ABREVIERI ȘI SIMBOLURI

mg- miligrame
mL-mililitri
mm- milimetri
nm-nanometri
ADN -acid dezoxiribonuclei c
ARN -acid ribonucleic
CAPE -ester feniletilic al acidului cafeic
DMSO -dimetilsulfoxid
EAP -extract apos de propolis
EEP-extract etanolic de propolis
GAE -echivalenți de acid galic
GDH -glutamat dehidrogenaza
HPLC – cromatografie de înaltă performanță
SDH -succinat dehidrogenaza
TNF -α- factor de necroză tumorală alfa
UV-radiație ultravioleta
µg-micrograme

vi

MULȚUMIRI

Mulțumesc doamnei doctor Crețescu Iuliana pentru sprijinul, interesul și implicarea
acordate ca și coordonator al prezentei lucrări de licență, precum și tuturor celor care ne -au
sprijinit cu materialele necesare desfașurării părții experimentale.
Mulțumesc familiei mele care m -a sprijinit atât pe parcursul redactării aces tei
lucrări precum și pe parcurs ul întregii perioade de studiu.

1

PARTEA I. NOȚIUNI GENERAL E

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE

Comunitatea medicală și științifică este într -o continuă căutare de noi modalități de
prevenție și tratare a diverselor afecțiuni ale omului. Această căutare de noi medicamente
nu se axează doar pe sinteza chimică ci și pe extractele naturale, în ultimii ani echipe de
cercetători din întreaga lume concepând și punând în practică diverse modele
experimentale în cadrul cărora urmăresc să documenteze efectele extractel or din plante și
a produselor apicole precum mierea, propolisul, polenul, păstura, veninul de albine,
lăptișorul de matcă; modul în care organismul uman le metabolizează și modul în care
aceste extracte interacționează cu medicamentele de sinteză. În cadru l acestor studii se
încearcă documentarea științifică a unor efecte observate în mod empiric de -a lungul
timpului în cadrul medicinei tradiționale, naturiste, precum și găsirea unor modalități
inovatoare de utilizarea a acestor principii cunoscute încă din cele mai vechi timpuri.
Unul dintre produsele apicole aflat în centrul atenției cercetătorilor este propolisul ,
acesta fiind subiect de cercetare atât la nivel internațional cât și la nivel național. Aceste
studii legate de propolis urmăresc atât stabili rea caracteristicilor fizico -chimice ale
propolisului din diferite regiuni ale globului produs de diferite specii de albine, cât și
punerea în evidență a efectelor terapeutice ale acestuia, găsirea de metode care să potențeze
aceste efecte precum și creare a de dispozitive medicale pe baza acestora, compararea
eficacității propolisului cu parametri bine stabiliți, posibilele interacțiuni cu medicamentele
de sinteză. În prezent aceste studii, sunt studii in vitro și in vivo care, întradevăr, atestă
potențial ul curativ și profilactic al diferiților compuși ai propolisului, dar cu toate acestea
nu există încă studii clinice referitoare la efectele propolisului asupra pacienților și a
indivizilor sănătoși (Sforcin 2011). Principalele motive pentru care propolis ul a intrat în

2
atenția clinicienilor și a cercetătorilor constau în multitudinea de actiuni farmacologice și
toxicitatea sc ăzută a acestuia (de Castro 2013 ).
Urmare a studiului de literatură efectuat pe o serie de articole reprezentative în
evoluția cunoșt erii propolisului se pot formula următoarele:
-interes major din diverse prisme pentru includerea acestuia în beneficiile pentru
sănătate;
– compoziție chimică puternic dependentă de arealul geografic, surse vegetale,
condiții pedoclimatice etc.;
– efecte sinergice de acțiune.
Având în vedere impoartanța acestui domeniu de cercetare obiectivele prezentei
lucrari se pot formula sintetic în:
– recoltarea, păstrarea și caracterizarea fizico -chimică și microbiologică a unor
extracte etanolice de propolis (EEP) avănd ca materie primă un număr de 18 probe de
propolis recoltat în perioada aprilie -septembrie 2016 din localita tea Remetea Mare, județul
Timiș;
– evaluarea comparativă a rezultatelor experimentale proprii cu obervațiile din
literatura de specialitate.

CAPITOLUL 2. NOȚIUNI GENERALE DESPRE PROPOLIS

Apicultorii știu foarte bine că albinele, pe lângă miere, recoltează și polen, apă și
propolis , astfel că propolisul este unul din variatele produse ale stupului. Acesta se
caracterizează printr -un aspec t, compoziție și proprietății fizico -chimice și biologice foarte
variate, aceste caracteristici depinzând de climat, sezon, arie geografică, sursa vegetală a
propolisului, specia de albine care l -a elaborat și anul producției (Uzel 2005).

3
Propolisul este produs de un grup specializat de albine din cadrul stupului din
rășinile vegetale pe care acestea le adună de la diversele specii de arbori din apropierea
stupinei în zilele cu temperaturii de peste 20oC și doar în intervalul orar 10 -15 (Apimondia
1976). P rincipalele surse vegetale ale propolisului sunt plopul, fagul, pinul, bradul, prunul,
ulmul, stejarul, castanul, frasinul, arinul, dar și altele (Mărghitaș 1997)(Abdalla 2012).
Termenul de ,,propolis ” a fost folosit pentru prima dată de către Aristotel, î n limba greacă
însemnând înaintea orașului și face referire la rolul protector al acestuia pentru stup, iar în
limba latină ,,pro -polire ” înseamnă a curăța și face referire la proprietătiile dezinfectante
ale propolisului. Astfel în stup, rolul acestuia es te acela de al etanșeiza pentru a apăra
familia de albine de mediul extern, inclusiv de intrușii stupului pe care albinele îi omoară și
apoi îi acoperă în propolis stopând astfel descompunerea lor, precum și de igienizare a
stupului, aceste proprietăți ant ibacteriene și antifungice fiind cele mai cunoscute acțiuni ale
propolisului (Abdalla 2012). Mai exact, în stup albinele folosesc propolisul la umplerea
golurilor de la nivelul stupului, pentru reducerea dimensiunilor urdinișului în timpul iernii
și în zon ele cu temperaturi ambiante mai reduse, fixarea ra melor verticale în cadrul
stupului, acoperirea interiorului celulelor din cadrul fagurilor noi cu o peliculă fină pentru a
le igieniza și nu în ultimul rând ca și rezervă pentru situații de criză (Biron 200 6).
Specia de albine caracteristică țării noastre este Apis mellifera carpatica și se
caracterizată printr -o tendință de propolizare moderată, cu precizarea că albinele staționate
în zonele de câmpie au tendința de propolizare mai scăzută față de cele loc alizate în zone
de pădure și cu temperaturi mai scăzute (Mărghitaș 1997)(Abdalla 2012).
Referitor la modalitatea de recoltare și păstrare a propolisului, acesta se recoltează
prin răzuire cu dalta apicolă de pe rame, podișoare și din goluri cu ocazia verif icării de
rutină a stupului sau la intervale de 15 -20 de zile, la o temperatură ambiantă de minim
20oC(Mărghitaș 1997) sau cu ajutorul colectoarelor (Abdalla 2012). Depozitarea
propolisului se face în recipiente de sticlă sau în pungi de plastic ce se pot închide ermetic,
în locuri bine aerisite, ferite de soare, umezeală și mirosuri străine, la temperaturi de
păstrare între maxim 20oC (Mărgitaș 1997), de 15 -30oC (Niță 2010) sau -20oC (Mihai
2011), după cum se observă păreriile legate de temperatura de pă strare variază de la autor
la autor. Condițiile de păstrare au o deosebită importanță în conservarea proprietățiilor
biologice ale propolisului, existând și asupra termenelor de conservare diverse păreri,
acestea variind de la 6 -12 luni pâna la 2 -3 ani ( Nită 2010), în plus se consideră că extractul

4
alcoolic se poate păstra un timp mai îndelungat decât propolisul brut, deoarece nu -și pierde
prea mu lt din proprietăți (Abdalla 2012 ). Abdalla recomandă ca atât propolisul brut cât și
extractele să se depozitez e în recipiente închise ermetic, la temperaturi cuprinse între 10 și
12 oC în locuri ferite de lumina soarelui.
2.1. CARACTERISTICILE FIZICE ȘI ORGANOLEPTICE ALE PROPOLISULUI
Caracteristici le fizice și organoleptice ale propolisului precum culoare, gust, m iros,
consistență și omogenitate sunt condiționate de proveniența vegetală a acestuia, astfel că,
în general, propolisul se regăsește sub forma unei mase heterogene de consistență solidă,
compactă sau cu aspect de pulverulent, a cărui aspect pe secțiune po ate fi omogen sau
marmorat (Mărghitaș 1997), (Biron 2006). Această masă ce prezintă o anumită duritate la
temperatura ambiantă devine friabilă la temperaturi scăzute, sub 15 șC, chiar și pentru
sorturile ceroase. La temperaturi ridicatese înmoaie și devine rășinos și lipicios, iar în
intervalul de t emperatură cuprins între 60 -69 oC sau după Velescu și Marin (1975), în
intervalul de t emperatură cuprins între 81 -83 oC, propolisul mai este cunoscut și sub
denumirea de „clei de albine ”.
Culoarea variază în func ție de zona geografică și de plantele de origine , astfel c ă în
zona temperată aceasta se găsește în nuanțe de la brun deschis până la brun închis și
prezintă uneori reflexe galben -verzui, în Australia și zonele tropicale culoarea ajunge până
la negru, în z onele din apropierea cercului polar (Finlanda) propolisul este de culoare
portocalie, propilisul cubanez se regăsește în culorile roșu, brun, verde și violet închis, iar
cel brazilian este preponderent verzui cu reflexe galben brune (Biron 2006) sau roșu
(Frozza 2014) (Ricciardelli D albore, 1979) .
Mirosul este unul dintre parametrii propolisului care variază în funcție de sursa de
cules, iar aprecierea acestuia se realizează la temperatura camerei. Propolisul european
prezintă în mod uzual un miros plăcut și dulceag de muguri de plop, ceară, miere și vanilie,
iar, când este ars degajă un miros delicat datorită rășinilor aromatice care devin
volatile (Apimondia 1976), (Biron 2006 )(Hegazi, 1998 ) . Mirosul propolisului georgian
seamănă, în general, cu propolisu l din alte zone și regiuni ale URSS (Makashvili, 1972??? Teza
dr Doștețan, 2014 ). Propolisul lituanian are un miros foarte puternic de scorțișoară ( ??? Teza dr
Doștețan, 2014 ).

5
Gustul este de asemenea un parametru specific dependent de sursa vegetală și este
ușor astringent, în general iute, iar uneori chiar amărui (Mărghitaș 1997).
Caracteristicile fizice ale propolisului precum densitatea, punctul de topire și
solubilitatea, conform literaturii de specialitate consultate nu depind de sursa vegetală a
acestuia. La temperaturi mai mici de 15oC propolisul este dur și nu prezintă miros, la
temperaturi de 30 -37oC este moale și lipicios și se poate decela mirosul caracteris tic. L a
temperaturi de 78oC propolisul se topește, iar la 100oC trece în stare lich idă (M ărghitaș
1997). Greutatea specifică este de 1,033 -1,145, indicele de refracție este de 1,3720 -1,3655,
iar absorbanța maximă (determinată cu ajutorul spectroscopiei de absorbție in UV) este
cuprinsă între 270 -330 nm și se datorează co nținutului de flavonoiz i, polifenoli totali, acizi
cafeici etc. A cest parametru fizico -chimic este frecvent corelat cu activitatea farmacologică
a propolisului (Biron 2006).
În ceea ce privește solu bilitatea, propolisul este puțin solubil în apă și parțial solubil
în alcool, pr opilenglicol , trebentină, acetonă, cloroform, eter , benzen, dimetilsulfoxid
(DMSO) și etilendiamină. În funție de temperatură, variază nu numai viteza de dizolvare
ci și trecerea în soluție sau nu a unor fracțiuni cum ar fi de exemplu ceara, care se dizol vă
în alcool fierbinte, dar este greu solubilă în alcool la rece. Rezidurile de dizolvare cuprind
în majoritate impurități și corpuri străine, alături de una sau mai multe fracțiuni care rămân
parțial solubile sau insolubile, în funcție de selectivitatea d izolvantului. Conținutul de
ceară variază între 7 ,5 și 35 ) % (Ivanov, 1981) . Conținutul de impurități variază între 18 și
34 % (Makashvili, 1972 – teza dr Doștețan 2014)). Trecerea parțială într -un anumit solvent este
luată în considerare atât la obținerea e xtractelor de propolis cât și la stabilirea calității
propolisului prin aprecierea substanței solubile, proporția acestora putând fi dată ca indice
de control calitativ în farmaceutică. Pentru prepararea produselor de uz farmaceutic pe
bază de propolis se preferă solubilizarea acestuia în alcool etilic concentrat 95o sau în
soluții hidro -alcoolice de diferite concentrații cu precizarea că eficacitatea extracției
substanțelor bilologic active scade cu cât concentrația alcoolului din soluția hidro -alcoolică
este mai mică (Mărghitaș 1997), (Biron 2006).

6
CAPITOLUL 3. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A PROPOLISULUI

3.1. COMPOZIȚIA CHIMICĂ GENERALĂ APROPOLISULUI
Datorită surselor vegetale multiple pe care albinele le au la dispoziție pentru
producerea propolisului este imp licit faptul că și compoziția chimică a acestuia prezintă o
variabilitate geografică, astfel că propolisul din Europa este constituit în majoritate de
flavone și esteri fenolici în timp ce, spre exemplu în propolisul brazilian predomină
terpenoizii și deri vați ai acidului p -cumaric (Segueni 2013). În compoziția chimică a
propolisului brut au fost semnalate în principal rășini, ceruri, uleiuri volatile, polen,
glucide, aminoacizi, vitamine, enzime, săruri minerale și impurități (7, 11 din I Dumitru).
Cu to ate acestea a fost stabilită o compoziție chimică generală pe grupe majore de
substanțe :
 50-55% rășini și balsamuri (balsamurile sunt definite ca substanțe naturale lichide
sau semilichide obținute de obicei prin metode speciale scoarța unor arbori –Opriș ,
1990)
 7,5-35% ceruri vegetale de diferite solubilități și ceară de albine
 10% uleiuri volatile
 5% polen
 5% acizi grași
 4,4-19% impurități
 terpene
 vitamine: A, B, E,C, PP
 oligoelemente: aluminiu, argint, cobalt, fier, magneziu, zinc, cupru și altele
 amino acizi liberi: prolină și arginină
 substanțe taninice , secreții ale glandelor salivare de la albine și componente
prezente în mod accidental în propolis ( așchii de lemn, fragmente de corp de albină
etc.)
 transhidrogenaze anaerobe (Mărghitaș 1997), (Biron 2 006), (apimondia 1976 2 -7
sept)

7
Se poate afirma că, în general, orice compus identificat în exudatele vegetale pe
care le colectează albinele, poate fi regăsit în propolis.
De asemenea cu ajutorul cromatografiei lichide de înaltă performanță (HPLC) și a
gaz-cromatografiei cuplate cu spectometria de masă au fost izolate următoarele grupe de
compuși chimici în care sunt cuprinse o multitudine de substanțe chimice cu diferite
acțiuni:
 esteri ai acizilor fenolici 72,7%
 acizi fenolici 1,1%
 acizi alifatici 2,4%
 dihidrocalcone 6,5%
 calcone 1,7%
 flavanone 1,9%
 flavone 4,6%
 derivați de tetrahidrofuran 0,7% (Biron 2006)
Dintre acestea în propolisul din țara noastră în cea mai mare cantitate, 15 -20%, se
regăsesc flavonoidele, reprezentate în principal de criz ină, tectocrizina, galangina (Biron
2006). Crizina este utilizată în standartizarea procesării extractelor de propolis, astfel că
extractele fluide trebuie să aibe o concentrație de 10% bioflavonoide exprimate în crizină,
iar extractele deshidratate trebui e să aibe o concentrație de 5% bioflavonoide exprimate în
crizină (Biron 2006).

8

CAPITOLUL 4. ACTIVITATEA BIOLOGICĂ A EXTRACTELOR DE
PROPOLIS ȘI A DIFERITELOR FRACȚIUNI ALE ACESTORA

Datorită compoziției chimice complexe, propolisul prezintă mai multe efecte
biologice printre care acțiunea antibacteriană, antifungică, antivirală, antitumorală,
antiox idantă, antiinflamatorie, aneste zică, cicatrizantă, imunologică, hepatoprotectoare
(Mărghitaș 1997) (Abdalla 2012), (Mateescu 2005), toate aceste acț iuni fiind subiect de
cercetare pentru numeroase echipe de cercetătorii din lume la care se adaucă studii cu
privire la eficacitate folosirii propolisului în afecțiuni precum diabetul zaharat (Hariri
2015), astm bronșic (Aidy 2015), depresie și anxietate ( Reis 2014).
La ora actuală propolisul este utilizat pe scară largă în diferite forme de
medicamente, suplimente sau aditivi alimentari pentru a îmbunătăți starea de sănătate.
Atunci când metodele fizico -chimice nu p ot fi aplicate, standardizarea ( uniform itatea
concentrației în principii active din produsele finite, dimensiune ce poate fi exprimată prin
componentul cel mai caracteristic) se face utilizând o metodă de control biologic.
Acțiunea antibacteriană este susținută de determinări precum cele efectu ate de
Biron în 2006 în teza sa de doctorat, în care este folosit extract etanolic și apos de propolis
provenit din localități din vestul României. Acestea s -au dovedit eficiente, în special cele
etanolice, împotriva unor tulpini de Staphylococcus aureus , Bacteroides subtilis și Candida
albicans , zonele de inhibiție având diametre cuprinse între 4 și 7 mm. Cele mai bune
rezultate au fost obținute cu extractul etanolic 70% care la o concentrație de 3 mg/mL este
eficient în inhibarea de zvoltării cocilor și b acililor g ram pozitivi (Biron 2006) . Studiul
efectuat de Scazzocchio et al tot în 2006, arată că concentrația minimă inhibitorie pentru
extractele etanalice de propolis folosite (50 și 90%) au fost cuprinse între 0,31 și 2,5
mg/mL în funcție de tulpinile d e Staphylococcus spp . și Streptococcus spp . folosite. De
asemenea în cadru l acestui studiu s -a constatat in vitro un sinergism între extractele
etanolice de propolis și diferite antibiotice, fiind astfel posibilă reutilizarea, în stadii le

9
incipiente ale in fecției, a unor antibiotice la care bacteriile au dezvoltat rezistență
(Scazzocchio 2006 , Noor 2015 ). Existența unui sinergism între extractele de propolis și
antibiotice a fost evidențiat și în cadrul studiului efectuat de Stepanović et al .(2003)
constatâ ndu-se însă că acest sinergism este diferit în funcție de probă, o importanță majoră
în mărimea diametrului zonei de inhibiție având -o concentrația extractului
etanolic (Stepanovic2003) . În contextul apariției de tulpini bacteriene multirezistente,
propriet ățile antibacteriene ale propolisului sunt de o importanță majoră, deoarece aceste
proprietăți se dotorează st ructurii complexe a acestuia și a efectelor sinerg ice dintre
componentele lui , fapt ce face dificilă dezvoltarea de tulpini bacteriene rezistente , având în
plus și o toxicitate relativ redusă spre deosebire de antibiotice (Fatoni 2008).
Mecanismul prin care se realizează activitatea antibacteriană a propolisului constă
în afectarea peretelui bacterian prin permeabilizarea acestuia și modificarea activității
enzimatice a microzomilor și a lizozomilor ca urmare a interacțiunii dintre fracțiunile cu
proprietăți anti bacteriene ale propolisului și ADN bacterian. De asemenea este inhibată și
mobilitatea bacteriilor. Acest mecanism este diferit de cel pr in care acționează ampicilina
(considerată antibioticul standard), aceasta acționând prin inhibarea biosintezei peretelui
bacterian (Fatoni 2008).
Proprietățile antifungice ale propolisului sunt de asemenea un subiect important de
studiu, astfel că se pot găsi studii precum cel realizat de Alves de Castro et al . (2013) , care
a relevat faptul că în prezența unui extract standard de propolis în concentrație de 1% este
inhibată dezvoltarea Candida albicans , indiferent de stadiul morfogenetic al acesteia și
induce apoptoza celulelor acestui fung. De asemenea studiul sublinează că efectul
antifungic al propolisului se datorează mai multor susbstanțe cu potențial antifungic pe
care acesta le conține ceea ce face dificilă apariția de tulpini rezistente de Candida
albicans , deoarece ar fi necesare mai multe mutații concomitente. În vederea potențării
efectului antifungic al propolisului este posibilă asocierea lui cu alte extracte naturale ce
prezintă acest efect (de Castro 2013).
O altă proprietate de o importanță deosebită pentru cercetători este cea
antitumorală, existând numeroase studii care explorează această proprietate a propolisului
pe diverse linii de celule tumorale. Spre exemplu în teza sa de doctorat Biron menționează
că în cadrul unui studiu in vitro f olosindu -se CAPE (ester feniletilic al acidului cafeic) în

10
concentrații de 5µg/mL si de 10 µg/mL s -a obținut un efect inhibitor asupra celulelor
MCF -7 (carcinom mamar) precum și asupra celulelor HT29 (carcinom de colon), în plus
s-a constatat că celulele tumorale au o mai mare sensibilitate față de acest compus
comparativ cu celulele normale. Se consideră că efectul CAPE este potențat de un alt
constituent al propolisului și anume galangina (Biron 2006). Studiul realizat de Cavalcante
et al (2011) , în care s-au utilizat extracte etanolice din propolis brazilian verde a arătat că
acestea exprimă proprietăți citotoxice împotriva celulelor tumorale, efecte de inhibiție a
proceselor oxidative esențiale generării proceselor tumorale, inhibiția sintezei de ADN și
ARN în celulele tumorale precum și supresia mitozei, efect constatat în cadrul studiului
prin lipsa mitozelor atipice în cadrul grupurilor tratate cu extracte de propolis (Calvacante
2011). În cadrul unui alt studiu s -a observat activitatea antitumorală a extractelor de
propolis asupra celulelor tumorale HEP2 (Frozza). Aparent aceste calități antitumorale se
exprimă și chiar pot fi potențate în cadrul extractelor din propolis obținute prin extracție cu
uleiuri vegetale (de canola) , caz în care se obține o cantitate importantă de principii active
din propolis, observându -se în studii in vitro și in vivo un sinergism între bioconstituenții
din propolis și cei din uleiurile vegetale folosite la obținerea extractelor. Aceste extracte au
demonstrat efecte impor tante antitumorale și o toxicitate moderată (Carvalho 2011).
Datorită actiunii preferențială asupra celulelor tumorale a extractelor de propolis și
toxicitatea relativ scăzută a acestora pentru celulele normale, propolisul are potențialul de a
fi o importa ntă componentă în terapia complementară a pacienților oncologici, fapt relevat
și de studiul realizat de Ebeid et al . (2016) asupra unui grup de pacienți cu neoplasm
mamar supuși radioterapiei în care s -a constatat că folosirea propolisului în timpul acest ei
terapii are ca efect scăderea distrucției ADN -ului celular la nivelul leucocitelor, crește
capacitatea antioxidantă a plasmei și absorbția digestivă de fier cu îmbunătățirea sintezei
de hemoglobină crescând în același timp sensibilitatea celulelor tumor ale la radioterapie
(Ebeid 2016).
O altă afecțiune în tratamentul căreia extractele de propolis au demonstrat efecte
favorabile este astmul bronșic. St udiul efectuat de El -Aidy et al (2015), arată că cel mai
probabil conținutul în flavonoizi și polifenoli al propolisului are ca efect ameliorarea
modificărilor inflamatorii de la nivelul țesutului pulmonar. Ameliorarea, deși inferioară
dexametazonei justifică totuși continuarea studiilor în această direcție și explorarea viitoare
a efectului antiinflamator ș i imunos timulator al propolisului, fapt care justificată utilitatea

11
acest ui produs natural în tratamentul astmului (El -Aidy 2015). Yang susține că eficiența
propolisului în tratamentul astmului se datorează conți nutului de CAPE prin acțiunea s a
antiinflama toare, antioxidantă și imunomodulatoare, propoli sul demonstrând astfel un
potențial real să devină o alternativă de tratament a acestei afecțiuni (Yang 2011).
O altă acțiune a propolisului de un interes deosebit este prezentată în studiul
realizat de Al -Hariri et al (2016) , studiu care relevă că propolis are efect protector asupra
celulelor β -pancreatice, propolisul fiind un posibil factor profilactic în prevenția diabetului
datorat acțiunii produșilor toxici și oxidanți ce pot determina distrucția celulel or β –
pancreatice din insulele Langherhans (Al -Hariri). În studiul desfășurat de Elissa et al .
(2015) s-a investigat efectele extractelor de propolis asupra nivelului de adiponectină la
subiecți cu diabet zaharat de tip 2, hormon implicat în modularea sens ibilității țesuturilor la
insulină și s -a constatat că extractele de propolis brazilian folosite în cadrul studiului au
avut ca efect creșterea nivelului de adiponectină și implicit reducerea rezistenței la insulină
a țesuturilor cu reduc erea valorilor gli cemiei, în plus s -a observat o reversie a modificărilor
produse de diabetul zaharat indus experimental la șoarecii de laborator (Elissa 2015).
Aceast potențial al propolisului de a se constitui într -o terapie eficientă împotriva
diabetului zaharat este în centrul atenției în numeroase studii în condițiile în care acest
sindrom metabolic afectează aproximativ 194 de milioane de persoane la nivelul întregii
lumi (Elissa 2015).
Efectul antioxidant al propolisului este de asemenea investigat pe scară largă. În
cadrul studiilor efectuate s -a arătat că propolisul acționează în special la nivelul activității
succinat dehidrogenazei (SDH), glutamat dehidrogenazei (GDH) și citocrom oxidazei
(Biron 2006). Un cadrul unui alt studiu s -a constatat că propolisul reduce st resul oxidativ,
distrucția ADN, neutralizează radicalii liberi și reduce producția de interferon gamma și de
TNF -α (Lopes 2013). Această activitate antioxidantă este strâns legată de conținutul de
polifenoli din propolis, fiind obținute valori ale capacit ății antioxidante cuprinse între
21,50 și 78,77 µg/mL la valori ale conținutului total de polifenoli cuprins între 31,88 și
204,30 mg GAE/g de substanță uscată (Bittencourt 2015).
Referitor la contraindicațiile tratamentului cu propolis, principalul efec t advers al
acestuia este reprezentat de reacțiile alergice, atât în cazul administrării orale cât și a celei
topice, motiv pentru care trebuie efectuată testarea la propolis a pacienților înainte de

12
începerea unui tratament cu acest produs, iar în cazul î n care se constată hipersensibilitate
la acesta se contraindică tratamentul. În aceste cazuri un bun substituent sunt mugurii de
plop și tinctura din muguri de plop care are actiuni similare propolisului dar sunt mai bine
tolerate de către organism (Niță 2 010). În unle cazuri, în cadrul consumului îndelungat de
propolis se pot constata apariția de iritații la nivel bucal și tulburări gastro -intestinale de tip
diaree (Abdalla 2012).
Mateescu în Apiterapia sau cum să folosim produsele stupului pentru sănătate redă
sintetic principale efecte biologice ale propolisului și principalii constituenți care sunt
responsabili pentru acestea, după cum urmează (pentru propolisul european) :
 acțiunea antibacteriană este dată de flavanone, flavone, acizi fenolici și esteri ai
acestora
 acțiunea antiinflamatoare este dată de flavanone, flavone, acizi fenolici și esteri ai
acestora
 acțiunea antitumorală se datorează esterului feniletilic al acidului cafeic (CAPE)
 acțiunea hepatoprotectoare se datorează acidului cafeic și esteri lor acestuia, precum
și acidului ferulic
 acțiunea antioxidantă a propolisului este dată de flavonoizi, acizi fenolici și esterii
acestora
 proprietățiile alergizante se datorează 3,3 -dimetil -alil-cafeat (Mateescu 2005)
Deși în cadrul tuturor acestor studii amintite și a multor altora s -a arătat că
propolisul are o reală valoare în obținerea de noi tratamente, principala problemă a trecerii
la studii clinice și la utilizarea pe scară largă a propolisului constă în variabilitatea
marca ntă a compoziției în bioc onstituenți a acestuia fapt ce face dificilă standardizarea lui
și pune probleme de siguranță (Yang 2011). În acest context strudierea caracteristicilor
fizico -chimice și a constituenților propolisului reprezintă o alta direcție de cercetare a
comunității științifice existând astfel studii precum cel realizat de Cottica (2015) pe
propolis canadian și care arată că este de o deosebită importanță tipul de extract, având în
vedere că extractele etanolice sunt superioare extractelor apoase și valorifică în spe cial
flavonoizii și polifenolii (Cottica 2015). Biron, de asemenea, prezintă rezultate care
confirmă faptul că extractele etanolice valorifică la un nivel superior celor apoase
flavonoizii și polifenolii din propolis obținând următoarele rezultate: polifen oli pentru EEP
155-245 mg/g față de EAP 136 -221 mg/g, iar pentru flavonoizii rezultatele au fost pentru

13
EEP 87 -147 mg/g și pentru EAP 63 -131 mg/g. În obținerea acestor intervale largi a avut de
asemenea o importanță deosebită or iginea probelor analizate (B iron 2006). Studiul realizat
de Vongsak et al . (2015) evidențiază importanța speciei de albine care a produs propolisul
și a demonstrat că conținutul în polifenoli a propolisului provenit de la cele trei specii
diferite de albine studiate, staționate în ac eași regiune , se regăsec în cantități ce variază de
la 2,16 la 12,83 g GAE/100 g, fapt ce implicit duce la exprimarea în grade diferite a
proprietățiilor antioxi dante ale propolisului (Vongsak 2015).
Toate cele prezentate justifică continuarea studiilor at ât pe filiera de efecte
biologice ale propolisului și crearea de tratamente pe bază de acesta precum și cercetarea
pe filiera de caracterizare fizico -chimică a propolisului din diferite regiuni spațio –
temporale și modul în care se exprimă aceste carcateris tici în ceea ce privește efectele
biologice și siguranța folosirii propolisului în tratarea și prevenția afecțiunilor omului și nu
numai.

14

PARTEA II. CONTRIBUȚII PERSONALE

Partea experimentală care cuprinde cercetările proprii, stă la baza realizării unor
obiective prestabilite, referitoare la cercetări asupra unor caracteristici fizico -chimice ale
propolisului (mai precis a unor extracte etanolice ale acestuia) recoltat din Localitatea
Remetea Mare, județul Timiș în anul 2016.
În consecință, studiile efectuate în cadrul lucrării de licență au fost orientate în
direcția dezvoltării competențelor de utilizare a tehnicilor și metodelor de lucru în
laborator, a diferitelor analize fizico -chimice.
Studiile efectuate în cadrul lucrări de licență au fost orientate în următoarele direcții
principale:
-recoltarea, păstrarea și prelucrarea probelor de propolis recoltate pe perioada
aprilie 2016 -septembrie 2016;
– obținerea și caracterizarea fizico -chimică a extractelor etanolice de propolis
(EEP);
– caracterizarea capacitații antimicrobiene a extractelor de propolis (EEP);
– corelarea caracteristicilor fizico -chimice și evaluarea comparativă a rezultatelor
experimentale proprii cu obervațiile din literatura de specialitate.

15

CAPITOLUL 5 . MATERIALE ȘI METODE

5.1 SELECTAREA MATERIALULUI BIOLOGIC (PROPOLIS)

Materialul biologic supus studiului de față a fost constituit din 18 probe de propolis
provenind de la o stupină din Localitatea Remetea Mare, județul Timiș. (Fig. 5.1) . Probele
au fo st prelevate prin răzuire cu dalta apicolă în perioada aprilie 2016 -septembrie 2016,
câte 3 probe pe lună. În vederea evaluarii unor caracteristici fizico -chimice a extractelor
etanolice din propolis (EEP) probe le astfel prelevate au fost păstrate în conge lator la
temperatura de -18șC până în momentul începerii analizelor.
Comuna Remetea Mare este o co mună de câmpie, situată în partea de est a Câmpiei
Timișului, pe malurile râului Bega în zona periurbană a Municipiului Timișoara, la dista nța
de 12 km de acesta, pe DN6 având coordonatele geografice de 45ș49’38” latitudine nordică
și 21o25’03” longitudine estică . Vegetația este cea de stepă influențată de cea de luncă,
datorită prezenței râului Bega. In ceea ce privește relieful aceasta face parte din Câmp ia
Timiș -Bega, iar în ceea ce privește solurile acestea fac parte din categoria cernoziomurilor
degradate.

Fig. 5.1 Probele de propolis P 1-P18 (fotografie originală)

16
5.1.1 PREPARAREA EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS (EEP)

Au fost preparate extracte e tanolice de propolis (EEP) de concentrații 5%, 20% si
30 % de propolis în alcool etilic absolut de concentrație de 70%, în acord cu protocoalele
prezentate de Boeru (1978), Stepanovi ć S. et al. (2003) și Stan T. e t al. (2016) cu mici
modificări , din prob e iniția l păstrate la congelator la -18 oC. În prealabil preparării
extractelor probele au fost mărunțite pulbere fină cu ajutorul unei râșnițe de cafea.
Extracția s -a realizat la temperatura camerei, timp de 7 zile cu agitare periodică, iar după
extracție extractul s -a filtrat prin hârtie de filtru cu mărimea porilor de 0,5 mm (Tagliacollo
și Orsi, 2011) , Noor (2015) . Extracția s -a repetat de 2 ori prin spălare cu alcool etilic 70%
și filtratul obținut s -a combinat și s -a obținut volumul total de extract. Concentrația
extractelor obținute a fost de EEP 5% ( w/v), EEP 20% (w/v) și EEP 30% (w/v). EEP -urile
s-au stocat în sticle brune la temperatura camerei în vederea efectuării determinărilor
fizico -chimice respectiv microbiologice. EEP 5% au fost codificate 54÷59, EEP 20% au
fost codificate 204÷209 și EEP 30% au fost codificate 304÷309, cîte 6 probe din fiecare
concentrație aferente celor 6 luni calendaristice de recoltare a propolisului.

5.2 METODE EXPERIMENTALE APLICATE

5.2.1 DETERMINAREA SUBSTANȚEI USCA TE (SU) (%) ȘI A CONȚINUTULUI
DE APĂ (%) A PROPOLISULUI
Determinarea SU (%) a propolisului s -a efectuat prin metoda indirectă de uscare în
etuvă bazându -se pe eliminarea apei din produs până la uscarea acestuia. Metoda constă în
cântărirea unei anumite can tități de probă care se usucă până la masă constantă, iar
pirderea de masă raportată la 100 g produs reprezintă conținutul de apă evaporat, adică
umiditatea.
Într-o capsulă, cântărită în prealabil, se cîntăresc 2 -5 g produs de analizat , bine
mărunțit, cu precizie de 0,01g. Capsula cu produsul, se introduce în etuvă și se încălzește
timp de 4 -5 ore la 105 șC. După acest timp, capsula se scoate din etuvă și se lasă să se
răcească în exicator timp de 30 de minute, după care se cântărește la balanța analitică. Se
repetă operațiile de uscare, răcire și cântărire până când diferența dintre două cântăriri

17
succesive nu este mai mare de 0,004 g. În acest moment se consideră că s -a ajuns la masă
constantă și s-a evaporat toată apa din probă.
Calculul SU(%) se face c u formula:
mmmmSU
12(%)

Unde: m -masa capsulei goale(g);
m1-masa capsulei cu produsu l luat pentru analiză înainte de uscare (g);
m2-masa capsulei și a produsului după uscare (g).
Proporția de apă se determină prin raportare la 100 g produs:
(%) 100 (%) SU apa continutde 
.
5.2.2 SOLUBILITATEA ÎN SOLUȚIE BAZICĂ
Solubilitatea în soluție salină (NaOH 50%) reprezintă un test pentru verificarea
omogenității respectiv solubilității partic ulelor EEP într -o soluție bazică . S-a determinat în
acord cu metoda lui T agliacollo și Orsi (2011), punând 0,5 ml EEP într -un tub de testare ce
conține 0,5 ml NaOH 50%. Soluția este agitată și lăsată de o parte timp de 3 minute.
Apariția unui precipitat alb omogen în partea de jos a tubului confirmă rezultatul pozitiv al
testul ui de solubilitate (AOAC, 16 th ed., 1995 ).
5.2.3 SOLUBILITATEA ÎN ACETAT DE PLUMB
Reprezintă de asemenea un test pentru verificarea omogenității și solubilității
particulelor EEP într-o soluție salină . Se determinat în acord cu metoda lui Tagliacollo și
Orsi (2011), punând 0,5 ml EEP într -un tub de testare ce conține 0,5 ml PbCOOH 10%.
Soluția este agitată și lăsată de o parte timp de 3 minute. Un precipitat omogen de culoare
galbenă pe fundul tubului reprezintă confirmarea testului de solubilitate.
5.2.4 DETERMINAREA SUBSTANȚEI USCATE (SU) (%) ȘI A CONȚINUTULUI
DE APĂ (%) A EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS
A fost determinată cantitatea de substanță uscată (SU) din fiecare probă , 20 ml EEP
au fost ținuți la 4oC timp de 24 de ore. Următorul pas a fost fil trarea EEP și 5 ml de filtrat

18
pus cu pipeta in creuzet, cântă rit în prealabil (P 1) și uscate în etuvă la 105șC timp de 2 ore.
După care au fost răcite în exicator și cântărite încă odată (P 2) ( procedeul Tagliacollo și
Orsi 2011). În final a fost stabilit procentul de SU utilizând următoarea formulă de calcul
(Mello and Petrovick, 2000) :
SU%
(P1-P2)/P1 *100
5.2.5 DETERMINAREA DENSITĂȚII EEP
Densitatea absolută a unui corp solid, lichid sau gazos este raportul dintre masa și
volumul său, d eci este masa unității de v olum.
Vm
;
3 SImkg ;
3 CGScmg
Deoarece volumul oricărui corp variază cu temperatura (V=V(t)), densitatea se va
modifica și ea. De aceea se va ține seama întotdeauna de temperatu ra mediului.
În practică se determină densitatea relativă , care se definește ca raportul dintre
densitatea absolută ρ a unui corp și densitatea absolută ρ 0 a corpului de referință, d = ρ/ρ 0.
Dacă volumul corpului de studiat este egal cu cel al corpului de referință, d = m/m 0, m =
masa corpului studiat, m 0= masa corpului de referință de volum cunoscut.
apa apa 0mm


Metoda utilizată pentru d eterminarea densității EEP -urilor a fost metoda
standardizată cu picnometrul ( Lp Biofizica Cretescu I) .
5.2.6 DETERMINAREA PH -ULUI
pH-metru COSORT 3010 care este un echipament de analiză multiparametru ce
permite măsurarea pH -ului, conductivității electr ice și temperaturii. Pentru ca aparatul să
poată efectua măsurători este necesară calibrarea pH -metrului în domeniul acid. În acest
scop au fost folosite două soluții tampon cu valori cunoscute ale pH -ului: soluție tampon
cu pH=7,00 și soluție tampon cu pH =4,00.
pH-ul propolisului v ariaz ă între 5 .2 si 5 .7 (Bracho et al., 1998 ). (teza dr. Doștețan, 2014)
5.2.7 DETERMINAREA CONDUCTIVITĂȚII ELECTRICE

19
În cazul soluțiilor de electroliți vorbim de o conducție ionică, electroliții fiind acele
substanțe care în u rma dizolvării în solvent disociază în ioni pozitivi (cationi), respectiv
ioni negativi (anioni). Motivul acestei disocieri este valoare mare a permitivității relative a
apei (ε r=80), care duce la o diminuare considerabilă a forțelor de atracție electrosta tică
dintre ionii aflați în nodurile rețelei cristaline a unui cristal ionic. Conductometele servesc
la măsurarea conductanței electrice. Conductivitatea electrică a fost determinată cu
analizorul multiparametru CONSORT 3010 . Conductivitatea depinde de nat ura
substanței dizolvate, de temperatură și de concentrația soluțiilor. Pentru a efectua
măsurători la conductometru inițial acesta trebuie calibrat și verificată conductanța pentru
apa distilată care trebuie să fie sub 50 μS. (Lp Neagu)

5.2.8 DETERMINARE A COEFICIENTULUI DE TENSIUNE SUPERFICIALĂ

În cazul unui lichid în contact cu un mediu gazos, o moleculă aflată în interiorul lui
este supusă, din partea moleculelor din jur unor forțe de atracție (coeziune) egal repartizate
pe toate direcțiile, a căror re zultantă este nulă. O moleculă aflată în stratul superficial este
supusă unei atracții mult mai mari din partea moleculelor vecine aparținând aceluiași strat
sau straturilor inferioare, decât din partea moleculelor fazei gazoase. Rezultanta forțelor de
atracție care acționează asupra moleculelor stratului superficial este diferită de zero și este
îndreptată spre faza lichidă pe o direcție normală (perpendiculară) pe suprafață. Stratul
superficial are o energie potențială mai mare decât a moleculelor din int erior, fiind
proporțională cu suprafața stratului superficial. Conform condiției de minim pentru această
energie superficială, suprafața unui lichid tinde întotdeauna spre acea formă care îi conferă
o arie minimă. Deci suprafața unui lichid se comportă ca o membrană întinsă iar forța care
are tendința de a -i micșora suprafața se numește forță de tensiune superficială.
Forța de tensiune superficială se definește ca fiind:

l F
Unde:  = coeficient de t ensiune superficială (tensiune superficială) ; F = r ezultanta forțelor
superficiale; l = lungimea periferică a stratului s uperficial pe care se exercită această forță.

20
Tensiunea superficială este o constantă caracteristică fiecărui lichid, depinzând de
natura solventului, de temperatură, de natura și concentrația substanțelor dizolvate în
mediul cu care lichidul este în contact.
Metoda utilizată pentru determinare a tensiunii superfi ciale utilizată a fost metoda
stalagmometrică .
Metoda stalagmometrică este dinamică și se bazează pe numărarea picăturilor
care se desprind la curgerea unui volum determinat V, de lichid prin orificiul capilar al
stalagmometrului. Deoarece printr -un tub capilar nu se produce o curgere continuă, ci
intermitentă, prin picături, num ărul de picături depinde de tensiunea superficială a
lichidului. În timpul în care se formează picătura, totul se petrece ca și cum la orificiul
tubului s -ar afla o globulă în care se strânge o cantitate mică de lichid. Desprinderea unei
picături care ia naștere la capătul unui tub capilar are loc atunci când greutatea ei învinge
forța de tensiune superficială.
Cunoscând densitățile și coeficientul de tensiune superficială al apei se determină
coeficientul de tensiune superficială pentru lichidul de studi at.
Formula de calcul a coeficientului de tensiune superficială este :
nn0
00
unde: pentru lichidul de referință(apa distilată) avem densitate a 0 și
tensiune superficială 0 și n0 picături iar pentru lichidul de determinat: n -numărul de
picături iar  densitatea lichidului.
Moleculele organice polare, acizii, aminele care au structură asimetrică și pe lângă
radicalii hidrocarbonați nepolari au și grupări polare, prezintă o comportare la suprafețele
de separație în funcț ie de grupele polare și nepolare care sunt îndreptate spre aceste
suprafețe. Moleculele ce pătrund între dipolii apei slăbind forțele intermoleculare din
stratul superficial, și micșorând astfel tensiunea superficială, se numesc substanțe
tensioactive. (Lp Cretescu)
5.2.9 DETERMINAREA VÂSCOZITĂȚII

21
Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a opune rezistență la curgere, ca rezultat
a interacțiunii mecanice d intre particulele constituente. Se deosebesc vâscozitatea
dinamică sau absolută η, vîscozitatea rela tivă ηr, vâscozitatea cinematică υ.
În cazul fluidelor care curg în regim laminar, forța de frecare (F) dintre straturile de
lichid este proporțională cu suprafața de contact (S) dintre straturi și gradientul de viteză
dv/dx. Expresia forței de frecare e ste dată de formula lui Newton:
dxdvS F ,
unde: η = coeficient de vâscozitate dinamică .
Dacă rămâne independent și constant de gradientul vitezei dv/dx, fluidul se n umește
newtonian (lichide neasociate), în caz contrar lichidele se numesc nenewtoniene (ex.
soluțiile coloidale, topiturile).
Raportul ν = η/ρ, unde ρ este densitatea fluidului, se numește vâscozitate
cinematică.
Vâscozitatea se poate determina experimenta l măsurând viteza de curgere a
lichidului printr -un tub capilar. Dacă un volum de lichid “V” curge sub presiune “p” în
timpul “t” printr -un tub capilar de rază “r” și lungime “l” atunci vâscozitatea lichidului este
dată de relația lui Poiseuille.

lV8tpr4

Determinarea coeficientului de vâscozitate absolută este difi cilă în practică și de
aceea se acceptă coeficienți de vâscozitate relativă (η rel). Vâscozitatea relativă reprezintă
raportul dintre vâscozitatea lichidelor de determinat și vâscozitatea unui lichid de referință.
Formula de calcul a coe ficientului de vâsco zitate este:
0 00tt

În care: t = timpul de scurgere al lichidului determinat in secund e; ρ = densitatea
lichidului la temperatura dată; t0 = timpul de scurg ere a apei disti late in secunde; ρ0 =
densitatea ape i distilate la temperatura dată; η0 = vâscozitatea apei l a densitate și
temperatură dată. ρ0 și η 0 se iau din tabele STAS.

22
Determinarea vâscozității relative a unui lichid se face cu ajutorul vâscozimetrului
Ubbeloh de, după care celelalte tipuri de vâscozități se calculează prin formule cunoscute.
(Lp Neagu, Cretescu)
5.2.11 DETERMINAREA CAPACITĂȚII ANTIMICROBIENE A
EXTRACTELOR DE PROPOLIS
Fiecare sp ecie microbiană testată a fost insămânțată pe câte o placă Petri cu agar,
prin inundare (turnare cu pipeta Pasteur pe suprafața agarului întărit și ținut la termostat
până nu s -a mai format condens).

5.3 PRELUCRAREA DATELOR

Rezultatele obținute au fost procesate statistic și sunt exprimate ca valori medii ±
SD (standard deviation). Pentru evaluarea statistic ă a fost folosit programul ANOVA ,
diferențele la p<0,05 fiind considerate statistic semnificative.
Pentru a verifica relația dintre caracteristicile fizico -chimice a fost folosită metoda
de interpretare a coeficiențil or de corelație Pearson (Kotrlik și Williams, 2003): asociere
foarte puternică de corelație pentru coeficienți de 0,7 sau mai mare; asociere semnificativă
pentru o coeficienți de 0,5 sau mai mare; corelție moderată pentru o coeficienți de 0,3 sau
mai mare; corelație scăzută pentru o coeficienți de 0,1 sau mai mare.

23
CAPITOLUL 6 . REZULTATE

6.1 REZULTATE PRIVIND PARAMETRII FIZICO -CHIMICI INVESTIGAȚI

6.1.1. REZULTATE PRIVIND CONȚINUTUL DE SUBSTANȚĂ USCATĂ(%) ȘI
CONȚINUTUL DE APĂ (%) AL PROPO LISULUI
În tabelul 6.1 sunt prezentate rezultatele conținutului de apă al probelor de propolis
defalcate pe lunile calendaristice de recoltare a acestora.
Tabelul 6.1 Rezultate privind c onținutul de apă (%) , respectiv conținutul de substanță uscată al probelor de
propolis brut
Luna calendaristică/Parametru
investigat aprilie mai iunie iulie august septembrie
Conținutul de apă (%) 3,76 3,45 3,79 3,12 3,52 4,01
3,91 3,58 4,02 3,53 3,80 3,82
3,40 3,79 3,68 3,78 3,36 3,67
Media±SD 3,68±0,26 3,61±0,17 3,83±0,03 3,83±0,17 3,48±0,33 3,83±0,17
Media±SD 3,67±0,24
SU (%) 96,24 96,55 96,21 96,88 96,48 95,99
96,09 96,42 95,98 96,47 96,20 96,18
96,60 96,21 96,32 96,22 96,64 96,33
Media±SD 96,31±0,26 93,39±0,17 96,17±0,17 96,52±0,33 96,44±0,22 96,17±0,17
Media±SD 96,33±0,24

6.1.2. REZULTATE PRIVIND CONȚINUTUL SUBSTANȚĂ USCATĂ(%) ȘI
CONȚINUTUL DE APĂ (%) AL EEP -URILOR
În fig 6.1 și 6.2 sunt prezentate re zultatele conținul ui de substanț ă uscată (SU),
respectiv conținutul de apă (%) defalcate pe lunile calen daristice de recoltare a probelor de
propolis .

24

051015202530354045
aprilie mai iunie iulie august septembrieSU(%)
EEP 5% EEP 20% EEP 30%

Fig. 6.1 Variația conținutului de substanță uscată (%) a EEP -urilor
0102030405060708090
aprilie mai iunie iulie august septembrieConținutul de apă (%)
EEP 5% EEP 20% EEP 30%

Fig. 6.2 Variația conținutului de apă (%) a EEP -urilor

6.1.3. REZULTATE PRI VIND SOLUBILITATEA ÎN SOLUȚIE SALINĂ, RESPECTIV ÎN
SOLUȚIE BAZICĂ EEP -URILOR

25
În tabelul 6.3 sunt prezentate rezultatele testului de solubilitate în soluție salină
(acetat de Pb) respectiv în soluție bazică (NaOH) a EEP-urilor de diferite concentrații
defalcate pe lunile calendaristice de recoltare a propolisului.
Tabelul 6.3 Rezultate privind s olubilita tea EEP -urilor în soluție bazică, respectiv soluție salină
Nr.crt./EEP –
conc/soluție EEP 5% EEP 20% EEP 30%
NaOH Acetat de
Pb NaOH Acetat de
Pb NaOH Acet at de
Pb
1 (aprilie) + + + + + +
2(mai) + + + + + +
3(iunie) + + + + + +
4(iulie) + + + + + +
5(august) + + + + + +
6(septembrie) + + + + + +

6.1.4. REZULTATE PRIVIND DENSITATEA EEP -URILOR

0.870.8750.880.8850.890.8950.90.9050.910.9150.92
aprilie mai iunie iulie august septembrieVariația densității absolute a EEP -urilor
EEP 5% EEP 20% EEP 30%

26

0.870.8750.880.8850.890.8950.90.9050.910.9150.920.925
aprilie mai iunie iulie august septembrieVariația densității relative a EEP -urilor
EEP 5% EEP 20% EEP 30%
6.1.5. REZULTATE PRIVIND pH -UL EEP -URILOR

4.754.84.854.94.9555.055.15.15
aprilie mai iunie iulie august septembrieVariatia pH -ului EEP -urilor
EEP 5%
EEP 20%
EEP 30%

27
6.1.5. REZULTATE PRIVIND CONDUCTIVITATEA ELECTRICĂ A EEP -URILOR

6.1.6. REZULTATE PRIVIND INDICELE DE REFRACȚIE A EEP -URILOR

1.3551.361.3651.371.3751.381.3851.39
aprilie mai iunie iulie august septembrieVariatia indicelui de refractie
EEP 5% EEP 20% EEP 30%

020406080100120140160180
aprilie mai iunie iulie august septembrieVariația conductivității electrice a EEP
EEP 5% EEP 20% EEP30%

28

6.1.7. RE ZULTATE PRIVIND TENSIUNEA SUPERFICIALĂ A EEP -URILOR
28.52929.53030.53131.5
aprilie mai iunie iulie august septembrieVariția tensiunii superficiale a EEP -urilor
EEP 5% EEP 20% EEP 30%

6.1.7. REZULTATE PRIVIND VÂSCOZITATEA EEP -URILOR

29

6.1.7. REZULTATE PRIVIND CAPACITATEA ANTIMICROBIANP A EEP -URILOR

30

Activita tea antimicotica a EEP(foto originale)
Ciuperca microscopică testată (Candida albicans ) , implicată în patologia unamă și
animală , a fost insămânțată pe câte o placă Petri cu agar, prin inundare (turnare cu pipeta
Pasteur pe suprafața agarului întărit și ț inut la termostat până nu s -a mai format condens).
Rezultatele sunt pozitive , propolisul a dovedit un bun efect ant imicotic la Candida
albicans la toate cele trei tipuri de EEP.

31

CAPITOLUL 7. DISCUȚII

Sorturile de propolis au fost codificate având caracteristicile organoleptice redate în
tabelul 7.1.
Propolisul se prezintă ca o masă lipicioasă de culoare variabilă între verde, maro și
negru, având miros aromat de rășini și balsamuri.
Tabelul 7.1 Proprietățile organoleptice ale sorturilor de propolis achiziționate în anul 2016, utilizate în
obținerea extractelor
Proveniență
/ proprietăți
fizice Sorturile de propolis studiate achiziționate din Localitatea Remetea Mare,
anul 2016
aprilie mai iunie iulie august septembrie
aspect Masă solidă,eterogenă, rășinoasă
culoare Brun cafeniu Brun
cafeniu Brun
verzui Brun
verzui Brun
verzui
(maro
măsliniu) Brun
verzui
gust Acrișor,aromat, aderent de mucoasă
miros Ușor
caramelizat,
caramelizat Putenic
caramelizat Puternic
răținos Puternic
rășinos Puternic
rășinos Foarte
puternic
rășinos
consistență Vâscoasă, lipicioasă, care la malaxare lasă urme pe hârtia de filtru
impurităț i Apărute în mod accidental (așchii de lemn, fragmente de corp de albină)

În figura 7.1 este prezentat aspectul macroscopic al probelor de propolis analizate .

32

Fig. 7.1. Aspectul macroscopic al probelor de propolis analizate (foto grafie originală).

Fig. 7.2 Probele de propolis studiate (după măcinare fină) (fotografie originală).

33
7.1 DISCUȚII PRIVIND PARAMETRII FIZICO -CHIMICI INVESTIGAȚI

Componentele propolisului brut, în ordinea descrescândă a concentrației, sunt:
substanțe rășinoase, ceară, biof lavonoizi, impuritățile și corpurile străine. În vederea
caracterizării acestuia se realizează fracționarea sa. Urmare a extracției alcoolice se obține
așa numita fracțiune rezinică. După extracție rămâne fracțiunea insolubilă. Fracțiunea
cunoscută sub den umirea de balsam se referă la componentele ce pot fi extrase cu alcool de
concentrație 70%. Propolisul brut este supus mărunțirii la dimensiuni cât mai mici a
particulelor pentru a putea mări suprafța de contact a solventului cu materialul extractabil.
Pentru a facilita mărunțirea, dar și pentru a putea păstra cât mai bine fracțiunea volatilă din
compuși, propolisul este păstrat la temperaturi cât mai scăzute, chiar congelat, după care
este măcinat (devenind friabil).
Procedeul de preparare a extractului d e propolis se bazează pe obținerea unei soluții
extractive din propolisul brut.
7.1.1 DISCUȚII PRIVIND SUBSTANȚA USCATE (SU) (%) ȘI CONȚINUTUL DE
APĂ (%) A PROPOLISULUI BRUT
Din studiile de literatură conținutul de apă , de maxim 10% , constituie unul di n
parametri de calitate al propolisului. (Dumitru, teze de dr…)

34
Cu ajutorul analizelor fizico -chimice efectuate pe probele de propolis s -a realizat
caracterizarea primară a acestora din punct de vedere al umidității (conținut ul de apă (%))
și a conținutului de substanță uscată (SU). În ceea ce privește conținutul de apă al probelor
de propolis (umiditatea) sau pierderea prin încălzire, nivelul acestui parametru a fost
înregistra t aproximativ în jurul valori i de 3.67±0.24 %. Cea mai mică valoare a conținutului
de apă a fost determinată pentru proba P 10 (luna iulie 2016) de 3,12 %, în timp ce pentru
proba P 8 (luna iunie 2016) s-a înregistrat ce a mai mare valoare de 4,02 . Toate prob ele de
propolis se î ncadrează, în ceea ce privește acest indicator de calitate, în limita de maxim
10%, ceea ce înseamna un propolis de calitate cu un conținut de peste 96% SU. Din punct
de vedere statistic nu au existat diferen țe semnificative nici pentru substanța uscată , nici
pentru conținutul de apă (p=0,365513).
7.1.2 DISCUȚII PRIVIN D SUBSTANȚA USCATE (SU) (%) ȘI CONȚINUTUL DE
APĂ (%) A EXTRACTULUI ETANOLIC DE PROPOLIS
Cu ajutorul analizelor fizico -chimice efectuate pe probele de extracte etanolice de
propolis s-a realizat caracterizarea primară a a cestora din punct de vedere al umidității
(conținutul de apă (%)) și a conținutului de substanță uscată (SU (%)). În ceea ce privește
conținutu l de apă al probelor de EEP (umiditatea) sau pierderea prin încălzire, nivelul
acestui parametru a fost înregistra t aproximativ în jurul valori i de 74,13833±1,604561 % la
EEP de 5%, 76,985±2,356606% la EEP de 20% și de 73,87333±7,741865% la EEP de
30%. În ceea ce privește conținutul de substanță uscată al probelor de EEP, nivelul acestui
parametru a fost înregistrat î n jurul valorii de 25,86167 ±1,604561 la EEP de 5%,
23,015±2,356606 la EEP de 20% și de 26,12667±7,741865 la EEPde 30%.
Ikegaki și Alencar (2000) au ra portat valori pentru SU de la 54,0% la 65% în timp
ce Gonsales e t al (2005) a raportat valori pentru SU la probe de propolis din statul São
Paulo de la 8,05% la 16.87%. Tagliacollo, 2011 a raportat valori ale SU între 1,2 % și 36,6
% cu o medie de 18,1 % pentru EEP 30% comercializat î n marketurile braziliene locale.
Din punct de vedere statistic nu au exis tat diferen țe semnificative nici pentru
conținutul de substanța uscată și nici pentru conținutul de apă nici între EEP de concentrații
diferite (p=0,43784) și nici între EEP provenite din probe de propolis din diferite luni
calendaristice (p=0,29622).

35
7.1.3 Discuții privind solubilitatea extractelor etanolice de propolis în soluție salină
resectiv soluț ie bazică
Solubilitatea în acetatul de plumb , respectiv în soluție bazică (NaOH 50%)
reprezintă teste pentru verificarea omogenității respectiv solubilități i particulelor EEP
într-o soliție salină, respectiv bazică. La toate pr obele testele au ieșit pozitive și, prin
urmare, sunt conforme cu legislația în domeniu.

Foto originală

7.1.4 DISCUȚII PRIVIND DENSITATEA RELATIVĂ ȘI ABSOLUTĂ A
EXTRACT ELOR ETANOLICE DE PROPOLIS
Densita tea relativă a variat între 0,88965 și 0,9174 la EEP de 5%, între 0,899 și
0,9052 la EEP de 20%, respectiv între 0,9089 și 0,9197 la EEP de 30%. Coeficientul de
corelație dintre densitatea relativă și densitatea absolu tă a EEP -urilor a fost de r=0,980956,
conform cu teoria. Așa cum este logic, densitatea relativă a EEP de concentrație 30% este

36
cea mai mare și din punct de v edere statistic există diferențe semnificative (p=0,009007 și
F=7,824759). Diferența statistică s emnificativă se păstrează și pentru densitatea absolută
(p=0.00554 și F=9,13703). Datele de literatură prezintă valori doar in ceea ce privește
greutate a specifică a propolisului de 1,033 -1,145(Biron etc..) , respectiv 1,112 -1,136
(Doșteneanțu, teza de d r).
7.1.5 DISCUȚII PRIVIND PH-UL EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS
Valoare a pH -ului a variat pentru EEP 5% între 5, 05 și 5,13; la EEP 20% între 4,99
și 5,06 ; pe când la EEP 30% a variat între 4,90 și 4,96. Din punct de vedere statistic există
diferențe f oarte semnificative între EEP -urile de concentrații diferite (p =1.63e-08,
F=175,5286) și diferențe semnificative în ceea ce privește luna calendaristică de
proveniență a probei de propolis (p=0,008877; F=5,837004 ). Studiile de literatură susțin
valori ale pH la extractele de 30% în jurul valorii de 5 (Gonsales, 2005; Tagliacollo,
20111), similare cu cele din acest studiu. (Bracho et al., 1998 ) susține că pH -ul .variaz ă
între 5 .2 si 5 .7. Din acest motiv, se poate presupune că pH -ul EEP tinde să fie oarecum
acid.
7.1.6 DISCUȚII PRIVIND CONDUCTIVITATEA ELECTRICĂ A
EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS

Valoarea conductivității electrice a variat pentru EEP de 5% între 0,272 mS/cm și
89,16 mS/cm; laEEPde 20% a variat între 115 mS/cm și 123,77mS/cm; la EEPde 30% a
variat între 142,27 mS/cm și 165 mS/cm. Din punct de vedere statistic există diferențe
foarte semnificative între EEP -urile de concentrații diferite (p= 2.13 e-0,6; F=4,102821 ).
Din datele de literatură se cunoaște că conductivitatea electrică este unul dintre parametrii
cu ajutorul căruia se certifică autenticitatea mierii de mană. La mierea de flori
conductivitatea electrică este mult diferită de la un sortiment la altul.
7.1.7 DISCUȚII PRIVIND INDICELE DE REFRACȚIE AL EXTRACTELOR
ETANOLICE DE PROPOLIS
Valoarea indicelui de refracție a variat pentru EEP d e 5% între 1,368067 și
1,369767 , la EEP de 20 % a variat între 1,374967 și 1,3791 și pentru EEP de 30%, valorile
indicelui de refracție s -au situat î ntre 1,382033 și 1,387733. Există date de literatură care

37
susțin valori ale indicelui de refracție d e 1,3655 -1,3720. (Biron ,..etc) dar nu încadrează
exact aceleași concentrații în propolis respect iv alcool ale EEP -urilor utilizate pentru
prezenta lucrare .
Din punct de vedere statistic exista diferențe foart e semnificative atât în ceea ce
privește luna caledaristică de proveniență a probei de propolis (p=0,006148, F=6,486175)
cît și în ceea ce privește concentrația EEP -urilor (p =9,08e-10, F=316,6276).
7.1.8 DISCUȚII PRIVIND COEFICIENTUL DE TENSIUNE SUPERFICIA LĂ AL
EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS
Valoarea coeficientului de tensiune superficială a variat pentru EEP 5% între 29,64
și 31,32 dyn/cm ; la EEP 20 % a variat între 29,54 și 30,52 dyn/cm și pentru EEP 30%,
valorile coeficientului de tensiune superficia lă s-au situat între 29,96 și 30,93 dyn/cm.
Din punct de vedere statistic nu exista diferențe foarte semnificative atât în ceea ce
privește luna caledaristică de proveniență a probei de pr opolis (p=0,98124; F=3,32835) câ t
și în ceea ce privește concentrați a EEP -urilor (p =0,563015; F=4,102821).
7.1.9 DISCUȚII PRIVIND COEFICIENTUL DE VÎSCOZITATE CINEMATICĂ AL
EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS
Valoarea coeficientului de vâscozitate cinematică a variat pentru EEP 5% între
2,6625 și 2,7440 cm2 ·s1; la EEP 20 % a variat între 3,0149 și 3,0739 cm2 ·s1 și pentru EEP
30%, valorile coeficientului de vâscozitate cinematică s -au situat între 3,1478 și 3, 5020
cm2 ·s1. Din punct de vedere statistic exista diferențe foarte semnificative în ceea ce
privește concentrația EEP-urilor (p= 6,07e-30; F=226,4217).
Vâscozitatea constituie parametru suplimentar pentru a evalua modificările fizice în
timp ale extractelor și este indicat ca acest parametru fizic să fie cuantificat periodic pentru
a confima sau infirma stabilitatea ex tractelor.
In general, a tunci când se urmărește încorporarea unui extract hidroalcoolic de
propolis într -un produs mai complex de uz uman sau veterinar, stabilitatea este evaluată
pentru aspect, culoare, miros, viscozitate, dispersie, dimensiunea medie a g lobulelor
dispersate în faza internă asociat cu menținerea proprietăților sale fizicochimice pe
parcursul unei perioade de minim trei luni.

38
7.1.10 DISCUȚII PRIVIND CAPACITATEA ANTIMICROBIANĂ A
EXTRACTELOR ETANOLICE DE PROPOLIS
În fiecare concentrație de propolis testată s -au introdus dischete mici, sterile de
hârtie de filtru și s -au îmbibat cu soluția respectivă. Pe plăcile insămânțate cu speciile
testate ( Candida albicans ), după o predifuzie de 30 de minute la temperatura camerei au
fost apoi depuse la flacăra becului de gaz, cu o pensă oftalmologică sterilă dischetele de
hârtie de filtru imbibate în fiecare din concentrațiile de propolis amintite.

Se poate vedea pe fotografii plăcile pregătite, apoi cu dischetele depuse si apoi
fiecare placă cu rezu ltatele obținute. După depunerea dischetelor plăcile au mai fost lăsate
o jumătate de oră, sau o oră la temperatura camerei, după care au fost introduse la
termostat (incubator) timp de 24 de ore. Această metodă este una difuzimetrică, adică pe
placa însăm ânțată cu speciile bacteriene sau cu ciuperca microscopică (pe imagine scrie
Sab., adică de la mediul Sabouraud pe care s -a cultivat Candida albicans ), după depunerea
dischetelor de hârtie îmbibate în diferite concentrații de propolis, substanța din dische te a
difuzat in mediul de cultură și dacă a manifestat efect antibacterian sau antimicotic (cazul

39
Candida) în jurul dischetei respective a rămas o zonă în care nu s -a dezvoltat nici o
colonie, o zona curată denumită zonă de inhibiție sau halou. A doua zi s -a procedat la
citirea rezultatelor. Cu ajutorul unei rigle s -a măsurat diametrul zonei de inhibiție, acolo
unde s -a dezvoltat, pe mai multe direcții, cu mare atenție, uneori folosind și o lupă pentru a
vizualiza mai bine.
Din datele de literatură se cuno aște efectul pozitiv al propolisului precum și faptul
că activitatea antimicrobiană și antifungică a extractelor etanolice de propolis depinde de
arealul geografic de proveniență a propolisului și implicit de compoziția chimică a acestuia
(Stan Teodora, 20 16, Scazzocchi et al, 2006,Kumar 2008 , Noor 2015 etc)

40

PARTEA III. CONCLUZII

Urmare a studiului efectuat se pot formula următoarele concluzii majore:
-tema abordată este oportună, de interes general în caracterizarea fizico -chimică a
sorturilor de propolis din zona de vest a țării; constă în obținerea unor rezultate cantitative
aferente recoltei de propolis în anul 2016;
-datele experimentale comunicate confirmă justețea premizelor și obiectivelor propuse;
– în ceea ce privește conținut ul de apă al probelor de propolis (umiditat ea), nivelul acestui
parametru a fost înregistra t aproximativ în jurul valori i de 3.67±0.24 % ceea ce se traduce
ca indicator de calitate că avem de a face cu un propilis de calitate;
– în ceea ce privește conținut ul de apă al probelor de EEP (umiditatea) sau pierderea prin
încălzire, nivelul acestui parametru a fost înregistra t aproximativ în jurul valori i de
74,13833±1,604561 % la EEP de 5%, 76,985±2,356606% la EEP de 20% și de
73,87333±7,741865% la EEP de 30% și nu există diferențe semnificativ statistice între
EEP de concentrații diferite (p=0,43784);
– testele de solubilitate în soluție salină (acetat de Pb), respectiv în soluție baz ică (NaOH
50%) au ieșit pozitive la toate probele;
– pH-ul a variat pentru EEP 5% între 5,05 și 5,13; la EEP 20% între 4,99 și 5,06 ; pe când
la EEP 30% a variat între 4,90 și 4,96 și există diferențe foarte semnificative între EEP –
urile de concentrații diferite (p =1.63e-08, F=175,5286) cât și în ceea ce privește luna
calendaristică de proveniență a probei de propolis (p=0,008877; F=5,837004).
– conductivitatea electrică a prezentat, din punct de vedere statistic, diferențe foarte
semnificative între EEP -urile de concentrații diferite (p= 2.13 e-0,6; F=4,102821).
-pentru vâscozitate , din punct de vedere statistic, exista diferențe foarte semnificative în
ceea ce privește concentrația EEP -urilor (p= 6,07e-30; F=226,4217 );

41
– nu în ultimul rând,analizând rezultatele testelor pri vind capacitatea antimicotică a EEP –
urilor studi ate se poate concluziona că propolisul a dov edit un bun efect antimicotic la
Candida albicans. Este de menționat faptul că nu a fost placă Petri pe care să nu se
mani feste efect antibacterian, la concentrațiile de propolis analizate

42

BIBLIOGRAFIE

1. Ebeid SA, Abd El Moneim NA, El -Benhawy SA,et al. Assessment of the radioprotective
effect of propolis in breast cancer patients undergoing radiotherapy.New perspective for an
old honey bee product. Journal of Radiation Research and Applied Sciences. 2016;xxx:1 –
10.
2. Vongsak B, Kongkiatpaiboon S, Jaisamut S, et al. In vitro alpha glucosidase inhibition and
free-radical scavenging activity of propolis from Thai stingless bees in mangosteen
orchard. Revista Brasileira de Farmacognosia. 2015; 25: 445 –450.
3. Uzel A, Sork un K, Önçag Ö, et al. Chemical compositions and antimicrobial activities of
four different Anatolian propolis samples. Microbiological Research. 2005; 160:189 —195.
4. Apimondia: Apiterapia azi -noțiuni practice asupra compoziției și folosirii produselor și
preparatelor apicole, în nutriție și terapeutică, în raport cu valoarea lor biologică, București
Ed.Apimondia, 1976.
5. Mărghitaș LA: Albinele și produsele lor, București Ed. Ceres, 1997.
6. Abdalla RMA: Totul despre apiterapie, București Ed All, 2012.
7. Niță M, Din u L, Mitea AC: Apiterapia, Craiova Ed. Aius PrintEd, 2010.
8. Mihai CM: Evaluarea calității propolisului din Transilvania în vederea standardizării
(Rezumat al tezei de doctorat), Cluj -Napoca, 2011.
9. Biron RC: Cercetări privind activitatea antioxidantă a extra ctelor de propolis din zona de
vest a României (Teză de doctorat), Timisoara, 2006.
10. Frozza C OS, Ribeiro T S, Gambato G, et al. Proteomic analysis identifies differentially
expressed proteins after red propolis treatment in Hep -2 cells. Food and Chemical
Toxicology. 2014;63:195 –204.
11. Segueni N, Zellagui A, Moussaoui F, et al. Flavonoids from Algerian propolis, Arabian
Journal of Chemistry. 2013; xxx: xxv –xxx.
12. Apimondia: Cercetări noi în apiterapie, al II -lea simpozion internațional de apiterapie
București, Rom ânia, 2 -7 septembrie 1976, București Ed Apimondia, 1976.
13. Mateescu C: Apiterapia sau cum să folosim produsele stupului pentru sănătate, București
Ed Fiat Lux, 2005.
14. Al-Hariri MT., Eldin TAG, Al -Harb MM. Protective effect and potential mechanisms of
propo lis on streptozotocin -induced diabetic in rats. Journal of Taibah University Medical
Sciences. 2016; 11(1): 7 -12.
15. El-Aidy WK., Ebeid AA., Sallam ARM, et al. Evaluation of propolis, honey, and royal
jelly in amelioration of peripheral blood leukocytes and lung inflammation in mouse
conalbumin -induced asthma model. Saudi Journal of Biological Sciences.
2015;22:780 –788.
16. Reis JSS, Oliveira GB, Monteiro MC. Antidepressant and anxiolytic -like activities of an
oil extract of propolis in rats. Phytomedicine. 2014; 21:1466 –1472.
17. Sforcin JM, Bankovab V. Propolis: Is there a potential for the development of new drugs?
Journal of Ethnopharmacology. 2011; 133:253 –260.
18. Scazzocchioa F, D’Auria FD, Alessandrini D, et al. Multifactorial aspec ts of antimicrobial
activity of propolis. Microbiological Research. 2006; 161:327 —333.

43
19. Stepanović S, Antić N, Dakić I, et al. In vitro antimicrobial activity of propolis and
synergism between propolis and antimicrobial drugs. Microbiological Research.
2003; 158:353 –357.
20. Fatoni A, Artika I, Hasan AEZ, et al. Antibacterial Activity of Propolis Produced by
Trigona spp. against Campylobacter spp . Hayati Journal of Biosciences. 2008; 15:161 -164.
21. Castro P A, Bom VLP, Brown NA , et al. Identificat ion of the cell targets important for
propolis -induced cell death in Candida albicans . Fungal Genetics and Biology.2013;60:74 –
86.
22. Cavalcante DRR, Santos de Oliveira P, Góis SM, et al. Effect of green propolis on oral
epithelial dysplasia in rats. Braz J Ot orhinolaryngol. 2011;77(3):278 -84.
23. Carvalho AA , Finger D, Machado CS , et al. In vivo antitumoural activity and composition
of an oil extract of Brazilian propolis. Food Chemistry. 2011; 126:1239 –1245.
24. Yang YH. Caffeic Acid Phenethyl Ester Possessing Vari ous Immunomodulatory Effects Is
a Potentially Effective Therapy for Asthma. Pediatrics and Neonatology. 2011; 52:307 –
308.
25. Cottica SM. , Sabik H , Antoine C, et al. Characterization of Canadian propolis fractions
obtained from two -step sequential extractio n. LWT – Food Science and Technology. 2015;
60:609 -614.
26. Elissa LA, Elsherbiny NM, Magmomah AO.Propolis restored adiponectin level in type 2
diabetes through PPARγ activation. Egyptian Journal of Basic and Applied Sciences. 2015;
2(4):318 –326.
27. Lopes AA, Fe rreira TS, Nesi RT, et al. Antioxidant action of propolis on mouse lungs
exposed to short -term cigarette smoke. Bioorganic & Medicinal Chemistry . 2013;
21(24):7570 –7577.
28. Bittencourt MLF, Ribeiro PR, Franco RLP, et al. Metabolite profiling, antioxidant and
antibacterial activities of Brazilian propolis: Use of correlation and multivariate analyses to
identify potential bioactive compounds. Food Research International. 2015; 76:449 –457.
29. AOAC – Association of Official Analytical Chemistry – Association of Offic ial Analytical
Chemist: Offcial Methods of Analysis, 16 th ed. Washington, 1995
30. Stan T, Mărunțescu L,Chifiriuc M, Lazăr V. Anti -pathogenic Effect of propolis Extracts
from Different Romanian Regions and Staphylococcus sp. Clinical Strains. Romanian
Biotec hnological Letters. 2016; 21(1):11166 -11175.
31. Tagliacollo VA, Orsi RO. Quality of propolis commercialized in the informal market. Rev
Cieńcia e Technologia de Alimentos. 2011; 31(3):752 -757.
32. Mello JPC, Petrovick PR. Quality control of Baccharis trimera hydroacholic extracts. Acta
Farmaceutica Bonaerense. 2000; 19(3):211 -215.
33. Boeru V, Derevici A. Some chemical and physical data on Romanian propolis. Bucharest
Apimondia, ,1978.
34. Kumar NM , Ahmad KK, Dang R, Husain A. Antioxidant and antimicrobial activity of
propolis from Tamil Nadu zone. J. of Medi. Plan. Res. 2008; 2(12):361 -364.
35. Noor MT. Synergistic effect of propolis extract and antibiotics on multi -resist Klebsiella
pneumoniae strain isolated from wound. Journal of Natural Sciences Research. 2015;
5(17) :98-103.
36. Abălaru (Doștețan) CC: Teză de doctorat, Studii și cercetări cu privire la produsele
apicole, în scopul valorificării lor superioare (Valorificare sub formă de cocktail -uri
apicole, alimente funcționale și produse cosmetice pe bază de veni n de albine), Sibiu,
2014.

44
37. Gonsales GZ, et al. Análises físico -químicas de extrato alcoólico de própolis. Boletim de
Industria Animal. 2005; 62:215 -219.
38. Park YK, Ikegaki M, Alencar SM. Classificação das própolis brasileiras a partir de suas
características físico -químicas e propriedades biológicas. Mensagem doce. 2000; 58:2 -7.