Cercetări Arheologice de Teren în Arealul Orașului Gătaia

Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Litere, Istorie și Teologie

Secția Istorie

Cercetări arheologice de teren în arealul orașului Gătaia

(teză de licență)

Coordonator Științific :

Lect. Dr. Călin Timoc

Candidat:

Enache G. Sergiu- Gabriel

Timișoara

2012

Cuprins

1. Introducere

1.1. Motivație

Lucrarea de față are ca subiect cercetările de teren din arealul orașului Gătaia dintre anii 2011-2012 corelate cu cercetările și studiile mai vechi privind această zonă.

Pe baza bibliografiei s-a putut constata că pe acest teritoriu există urme ale unor așezări din mai multe epoci, ce merită cercetate. Săpăturile, puține, dar existente au ajutat la descoperirea chiar a unor locuințe medievale ceea ce dovedește sedentarizarea în acest spațiu a unor populații. Perieghezele mai vechi, precum și cele actuale arată că în acest areal se poate vorbi de existența a mai multe populații extinse pe perioada a mai multe secole. Atât zona vulcanului stins Șumig cu mare importanță istorică pentru Evul Mediu (cetate și târg medieval), cât și cea a valului roman existent pe teritoriul Gătăii indică necesitatea unui interes istoric aparte pentru această zonă.

Din păcate pentru cunoașterea istoriei locale, arhivele și repertoriile arată o imagine trunchiată, nereușind să ne ofere imaginea globală din punct de vedere istoric al acestei zone, astfel fiind incapabili de a evidenția diferitele faze ale locuirii istorice din acest areal.

Prezenta lucrare dorește să fie o contribuție la repertoriul arheologic al Banatului și în același timp o completare a istoriei locale a orașului. Ca motivație intrinsecă, dorim ca prin cele scrise, să aducem dovezile necesare pentru ca în acest teritoriu, să se poată demara în viitor cercetări mai elaborate vizând ridicatul potențial arheologic din arealul cuprins în cadrul orașului Gătaia.

1.2. Metodologie

Pentru a reuși redarea unei imagini cât mai clare a istoriei localitățiilor prin prisma cercetărilor de teren este nevoie de utilizarea unei game variate de metode abordate într-un mod interdisciplinar.

Anomaliile de relief, vegetație ( pete de culoare) și prezența urmelor materiale ( ceramică, obiecte) sunt indicii ce se rețin și constituie mărturii de identificare. Analiza terenului prin anomaliile de relief oferă date asupra ruinelor, șanțurilor, valurilor, telurilor, tumulilor. Urmele unei vegetații de apă indică un curs vechi al unui râu. Densitatea mare de piatră sau cea de zgură indică existența unor cariere de piatră, respectiv unor ateliere de prelucrat metalul cum sunt cele din Banat, în zona Bocșa- Berzovia-Șoșdea-Gătaia. Cercetarea presupune și efectuarea de cercetări etnoarheologice ce pot oferi date despre meșteșugurile tradiționale ale zonei și despre folosirea spațiului de alte subsisteme. Pentru evidența cercetărilor există o fișă de sit arheologic FAE și un model de borderou pentru baza de date din sistemul Zeus conținând un minim de date culese pe teren.

Una dintre metode este aceea a analizării izvoarelor antice, informațiile fiind minimale, dar în coroborare cu datele din teren, ele ne pot oferi o imagine de ansamblu ale geografiei istorice a terenului. În cazul nostru, izvoarele antice nu oferă informații concludente privind zona Gătăii, totuși cele medievale furnizează anumite date importante în legătură cu așezările medievale, presupuse cetăți (cetatea Somlyo de lângă Șemlacul mare), orașe fortificate cu piatră sau biserici medievale dispărute (Mănăstirea paulină).

O altă metodă este cea a analizei cartografice, o importantă sursă de informații fiind hărțile habsburgice ale Banatului, reprezentând primele două ridicări topografice ale regiunii istorice, cea dintre anii 1769-1772, respectiv 1806-1869, dar de asemenea și acestea pot avea unele carențe ca de exemplu lipsa de pe hărți a anumitor fortificații de pământ. Alte hărți utile în cercetarea de teren sunt mai ales cele moderne, hărți topografice militare sau planurile cadastale ale localităților ce conțin și planul urbanistic. Analiza hărților, atât a celor habsburgice cât și a celor militare moderne este importantă pentru identificarea toponimelor ce pot fi de mai multe feluri: cu conotație forestieră, legate de activitatea bisericească, de categorii sociale și etnice, de descoperiri monetare, toponime ce sugerează vechi drumuri, ce fac referire la evenimente militare, fac trimiteri la fântâni și izvoare, toponime cu trimitere la cultivare viței de vie, etc. De asemena mai pot exista toponime derivate de la cuvintele: cremene, piatră, val ( în cazul Gătăii-Valea Begului, Valea Mâții) sau toponime ce fac trimitere la elemente de habitat, locuri de moară, etc. În cazul localității vizate de această lucrare, anumite denumiri sunt pur și simplu denumirile mai vechi maghiare traduse în românește ca de exemplu: Somlyo-Șemlac, sau chiar numele Gătăii ce derivă de la denumirea maghiară de Gathay, iar toponimele pot avea legătură și cu o anumită activitate agricolă de creștere a animalelor sau cu fenomenele naturale sau antropice ce se produc în cadrul geografiei ținutului (Gătaia- Cotul Boilor: în apropierea acestui punct al orașului, râul Bârzava își creează un cot înspre pădure, iar denumirea de Cotul Boilor ne poate duce cu gândul la activități agricole de creștere a animalelor; La Tuburi: zonă a râului Bârzava pe teritoriul Gătăii în care cel mai probabil s-au efectuat lucrări de drenare a apei, fiind o zonă inundabilă, unde au rămas câteva tuburi de beton, de unde și denumirea dată de localnici zonei; zone denumite după podurile construite pentru a trece râul: la Podul 1, la Podul 2, la Podul 3, etc. ). Un alt fenomen prezent în acest areal este aceea al denumirii diferitelor zone ale orașului după cel al proprietarului: zona Gorovey din Gătaia, denumită după Gorové Laszlo, cel ce o va cumpăra, fiind și primul ce va aduce coloniști maghiari și germani în cuprinsul ei, până în prezent zona din apropiere numindu-se Colonie și apărând în actualele hărți ca și cartier al orașului Gătaia împreună cu Sculea.

O necesitate în prospecțiunile de teren o constituie imaginile satelitare, cel mai accesibil program pentru a avea acces la acestea fiind Google Earth, ce redă imagini satelitare, fotografii aeriene și date tridimensionale ale terenului, de unde se pot colecta și datele GPS ( latitudine, longitudine, altitudine) în lipsa unui aparat GPS care ajută la identificarea cu exactitate a punctelor de interes arheologic. O metodă foarte utilă, neutilizată, cel puțin deocamdată, în cazul nostru, este aceea a topografierii arheologice cu ajutorul Stației Totale.

O dată încheiate investigațiile de teren, atât informațiile cât și materialul arheologic sunt procesate pentru o abordare monografică a zonei. Pentru zona Gătăii s-au folosit două metode de procesare a materialului: fotografierea și scanarea desenelor reprezentând piesele tipice.

În concluzie, pentru a realiza o imagine geografico-istorică a Gătăii am utilizat următoarele metode: consultarea izvoarelor antice și medievale, a bibliografiei moderne actuale, dar și a bibliografiei mai vechi, analiza hărților topografice militare,a hărți iosefine sau habsburgice, a planului cadastral al orașului și a imaginilor satelitare oferite de programul Google Earth. Din punct de vedere arheologic, materialul descoperit a fost fotografiat, desenat, iar mai apoi scanat utilizând și bibliografia de specialitate în vederea stabilirii analogiilor acestuia și a răspândirii din punct de vedere geografic.

2.Aspecte geografice

2.1. Localizare

Situat în sud-vestul României, orașul Gătaia, din județul Timiș are următoarele coordonate geografice: latitudine nordică 45°22’, longitudine estică 21°25’.

În județul Timiș, se găsește în partea de sud a acestuia, în apropiere de limita cu județul Caraș- Severin situat la o distanță de 52 km față de municipiul Timișoara și 47 km față de municipiul Reșița, legătura cu aceste municipii făcându-se pe calea ferată și pe D.N. 52. Gătaia are în componență localitățile: Sculia, Șemlacul Mic, Șemlacul Mare, Butin, Percosova, și se învecinează la nord cu comunele Tormac și Voiteg, în vest se află comuna Birda, în sud comunele Moravița și Jamu Mare, iar în est județul Caraș-Severin.

Ca poziție geografică orașul Gătaia este situat în Câmpia Timișului (Gătăii) ușor vălurită, în apropierea limitei acesteia cu Piemontul Pogănișului întinzându-se până în zona de divagare a Bârzavei, zonă de câmpie plană, fără mari denivelări ale terenului.

Poziția orașului Gătaia prezintă o serie de avantaje din punct de vedere economic. Datorită așezării sale în apropierea limitei dintre județul Timiș și județul Caraș- Severin, joacă un rol deosebit în relația economică dintre Timișoara și Reșița, precum și dintre localitățile Buziaș și Jamu Mare.

2.2. Relieful

Teritoriul administrativ al orașului Gătaia se află amplasat în marea unitate a Câmpiei Tisei, în partea marginal estică a acesteia, fiind intercalat în zona depresionară a Bârzavei.

În cadrul acestui ținut se disting cinci unități geomorfologice: Câmpia Piemontană, Câmpia de cuestă, Lunca Bârzavei, Câmpia Moraviței, Măgura vulcanică Șumig. Câmpia Piemontană: porțiunea de câmpie de pe teritoriul Gătăii mărginește Munceii Banatului spre vest și ocupă partea de nord-est a zonei. Se prezintă sub forma unui șes foarte slab ondulat cu ușoare ondulațiuni și văi adânci, dar înguste. Câmpia are înclinații către aceste văi sau către Bârzava. Trecerea spre Lunca Bârzavei se face prin versanți scurți, înclinați, defectuoși, ce produc stagnarea apelor provenite din precipitații și ridicarea nivelului apei freatice în perioadele cu precipitații abundente. Câmpia de Cuestă: ocupă o suprafață mică și se întinde spre vest față de Câmpia Piemontană. Are o orientare generală est-vest, iar înspre vest se îndreaptă către Bârzava. Lunca Bârzavei: alcătuiește cea mai joasă unitate geomorfologică, fiind destul de largă atingând chiar și 3 km. Este în general plană brăzdată de multe fire de văi seci ce se varsă în Bârzava. În cadrul unității geomorfologice a Câmpiei Bârzavei văile din Câmpia Gătaiei au multe ramificații, multe și neregulate (Begu). Câmpia Moraviței: este situată în partea de sud a Gătăii, aflată la 20 m mai jos decât nivelul câmpului subcolinar. Măgura vulcanică Șumig: localizat la sud de Gătaia având un diametru la bază de 1-1,5 km. Acesta se ridică cu peste 60 m față de câmpia din jur unde impune și un glacis circular, între altitudinile de 120-135 m și cu diametrul de 5 km. Spre NE (Măureni), glacisul se extinde pe cca 10 km de la baza vulcanului. Este format din bazalte și dă naștere unei forme depresionare joase denumită depresiunea Șemlacului. Altitudinea sa este cuprinsă între 198 m după unii autori sau 200 m după alții.

2.3. Hidrografia

Gătaia este așezată în bazinul hidrografic al Bârzavei și al afluentului său Moravița, fiind cel mai important râu ce curge pe teritoriul orașului și unul dintre râurile ce străbat Dealurile și Câmpia de Vest, încadrat în categoria râurilor mici de pe suprafața acestor forme de relief. Bârzava izvorăște din Munții Semenicului de sub vârful Pușcaș, curge spre Reșița apoi străbate Munții Banatului până la Berzovia de unde trece în Serbia și se varsă în Timiș. Pe teritoriul Gătăii se găsește cursul inferior al Bârzavei ce este amplasat în zona de câmpie și străbate două ținuturi: unul de stepă, iar celălalt de silvostepă. Este unul din râurile autohtone ale Câmpiei de Vest ce izvorăște din Carpați, până în secolul XVIII curgând spre mlaștina de la Alibunar,în acest secol cele două cursuri ale sale fiind regularizate spre Timiș prin sistemul de desecare Terezia. Valea Bârzavei în zona de câmpie este îndiguită, lungimea digurilor pe malul stâng fiind de 11,5 km, iar pe cel drept de 13,9 km. Panta redusă a râului a favorizat, dezvoltarea unei văi largi cu cursuri părăsite, unul dintre acestea fiind Birda Veche, care se desprinde de Bârzavă la Gătaia.

2.4. Solurile

Pe teritoriul localității Gătaia se întâlnesc difertite tipuri de sol în funcție de aspectele pedologice, în toate tipurile de sol manifestându-se procesul de lăcoviștire. Solurile formate sunt solul brun de pădure și solul brun de terasă, solurile brune argiloluviale fiind prezente compact în Câmpia Bârzavei. Datorită excesului de umiditate de pe terasa Bârzavei solurile formate sunt: lăcoviștea periodic mlaștină și lăcoviștea brună. Lăcoviștile apar în vestul și nord-vestul județului, având un potențial de fertilitate redus.

2.5. Evoluția organizării teritoriale a Gătăii în cadrul spațiului bănățean

Dintre formele de organizare geografică, domină forma de organizare administrativă ce determină realțiile spațiale și polarizatoare dintre localități și crește importanța localităților ce devin centre administrative. Atât pentru perioada antică, cât și pentru perioada medievală funcția administrativă a localităților era relaționată de cea militară (castrele romane sau cetățile medievale).

Perioada daco-romană: Din cauza lipsei de informații, nu se poate afirma o eventuală organizare administrativă, ci doar o presupunere de ocupare a unor spații vagi de către diferite triburi de-a lungul cursurilor Dunării și Mureșului sau pe crestele montane, după unirea triburilor geto-dace de către Burebista, conducerea teritoriului făcându-se probabil prin căpetenii de triburi locale. Tot în secolul I e.n. se remarcă davele, localități dacice. După cucerirea romană, granița de nord a Imperiului roman va fi trasată la nord de Mureș, printr-un limes, limes discutabil datorită urmelor arheologice neconcludente din Câmpia Banatului, dar ce poate fi luat în considerare prin castrele romane existente la: Bulci, Aradu Nou și Cenad ce apărau probabil valea Mureșului spre vest. Cel mai bine reprezentate sunt castrele de la marginea nordică a Munțiilor Banatului pe traseul Lederata-Pontes Fulvi-Arcidava-Centrum Putaea-Bersobis-Aizis-Caput Bubalis-Tibiscum. În timpul lui Hadrian , Banatul va face parte din Dacia Superior, iar o dată cu Marcus Aurelius din Dacia Apulensis. În apropierea castrelor romane luau naștere canabae- așezări civile, Tibiscumul fiind singura așezare urbană de pe teritoriul Banatului în perioada romană. Tibiscumul își creează, la fel ca toate orașele un territorium (spațiu în care își exercita jurisdicția), ce se pare a fi fost destul de întins de-a lungul văii Timișului, dar și spre vest. Se presupun ca limite: Domașnea (Porta orientalis) și Poarta de Fier a Transilvaniei. Existența unor castre în vestul Banatului, în zona de câmpie ( Deta, Foeni) poate indica o așezare de rang inferior. Cea mai mare parte a populației trăia la sate (pagi sau vici), populația de la nordul Mureșului- dacii liberi neavând un tip de organizare roman, fiind organizați în obști. Cele mai importante așezări din punct de vedere militar sunt castrele, ele fiind amplasate mai mult în zone înalte, în câmpie numărul lor fiind foarte mic: Bacaucis (Foeni), Potula (Deta). Din punct de vedere geomorfologic, relieful Banatului oferea bariere naturale pentru apărarea împotriva pericolelor externe, iar rețeaua hidrografică asigura accesul în toate zonele. Banatul era accesibil dinspre sud, prin ocolirea munțiilor Poiana Ruscă, sau prin culoarul Timiș-Cerna, cât și dinspre vest, din Câmpia Panonnică, unde locuiau sarmații iazigi, alături de celți și daci- pe cursul râului Mureș și pe alte cursuri ale unor râuri mai mici: Caraș, Timiș, Aranca, etc. Descoperirile dacice pe teritoriul Banatului antic sut rare, datând în general din secolul I e.n., în schimb materialele tegulare descoperite aproape în toate orașele importante atestă o prezență ridicată a legiunilor romane în acest teritoriu, după anul 106. Se constată o răspândire a tegulelor în special în zona minieră: Bocșa, Pătaș, Surduc, Bersobis, dar și în zonele de câmpie: Pancevo, Cuvin, Denta, reprezentând probabil linia avansată de supraveghere a vestului Banatului. Cercetările arheologice din așezările autohtone de câmpie, au scos la iveală ceramică roșie provincială romană, amfore și terra sigillata într-o proporție mică, în așezări ca: Satchinez, Biled, Iecea Mică, Gătaia. Descoperirile monetare apar frecvent în zona de vest a Banatului: Cenad, Denta, Jebel, Vârșeț, etc, iar ele se datează de la Domițian până la Traian. Ca dovezi de existență a unei poulații în secolele III-IV se pot aduce descopeeririle de fragmente ceramice cenușii tipice secolului IV și cantitțșile masive de zgură de fier descoperite la Bocșa Română. După secolul VI Banatul iese de sub administrație romană, iar organizarea popoarelor migratoare cu existență efemeră pe acest teritoriu este necunoscută.

Perioada medievală: O dată cu secolul X, triburile maghiare se stabilesc în Panonia de unde încep acțiuni de cucerire lentă înspre est. La est de Tisa, ei vor înfrunta rezistența populațiilor de români, bulgari și pecenegi, organizate în formațiuni pre-statale. Gesta Hungarorum arată limitele ducatului lui Menumorut, conducătorul unei formațiuni prestatale, ca fiind: Tisa la vest, Pădurea Igfon la est, Someșul la nord și Mureșul în sud. Arpad va cuceri Bihorul, cetatea de scaun a lui Menumorut, dar în urma plății unui tribut Menumorut își va lua înapoi teritoriul. Datarea acestor evenimente se poate face în jurul anului 900.

Ducatul lui Glad era situat între Mureș, Dunăre și Tisa. Armata maghiară va cuceri cetatea Cuvinului, apoi pe cea a Orșovei sau a Vârșețului (Cetatea Urscia), lupte petrecute în jurul anului 934. Se pare că voievodatul bănățean avea în frunte o dinastie, în anul 1000 pe tron aflându-se Ahtum, descendent al lui Glad. Chanadinus îl va trăda pe Ahtum și va conduce armata maghiară în lupta în care Ahtum este ucis. Astfel cetatea devine cunoscută sub numele de Chanadinus-Cenad. În urma cuceririi maghiare se introduc instituții locale politico-administrative numite comitate. Conform pricipiilor medievale, teritoriile neorganizate sau fără stăpân intrau în proprietatea regelui și erau împărțite în teritorii variabile, în jurul unor cetăți regale. Nu toate cetățile erau centre de comitate, existența a mai multor cetăți într-un comitat fiind posibilă. Multe cetăți vor fi dăruite nobililor.

Comitatele erau situate la început pe cursul inferior al râurilor, extinzându-se spre izvoare. În 1111 apare menționat documentar Comitatul Bihor, iar la 1165 Comitatul Cenad. Din aceste două comitate se vor desprinde altele noi precum Comitatul Timiș și Comitatul Caraș, primul menționat documentar în 1175, iar cel de-al doilea în 1200. Comitatul Timiș avea centrul la Timișoara, iar cel de la Caraș ce ajungea în nord până la Bârzava, la Șemlacul Mare (Mezosomlyo)- sat ce aparține în prezent orașului Gătaia -sau la Vârșeț (Erdsomlyo). Mezosomlyo va avea o existență efemeră fiind inclus în Banatul de Severin în 1464. Alte comitate erau cel de la Arad cu reședința la Orod, Comitatul Zărand și Comitatul Hunedoarei.

Există probleme legate de Banatul de Severin ce apare în 1233 ca proprietate a arpadienilor, fiind organizat ca ”marcă”. Se susține ideea că ungurii nu au organizat teritoriul Banatului de Severin, ci era organizat de statele de la sudul Dunării, argumentul adus fiind numele de ”sever”=nord în limba slavă. Din secolul XIV în teritoriul bănățean apar districtele numite și provincii, comitate, apartenențe sau scaune. Dintre districte putem menționa: Lugoj, Bârzava, Mehadia, Almăj, Comiat, Ilidia, Icuș, Margina, Fârdea, Bujor, Mănăștur, Sugdia, Jupani, Făget, , etc. Districtul Bârzava se situa în bazinul superior al râului Bârzava și avea centrul în cetatea cu același nume, neidentificată. În secolul XV avea doar nouă sate. În actualul județ Timiș mai apar districtele: Bel, Chery, Beregsău, Borzlyk, Duboz și Sculea (în prezent cartier al Gătăii) în Câmpia înaltă a Bârzavei.

Perioada otomană: Pașalâcul Timișoarei a avut o durată de 16 ani (1552-1716), timp în care limitele sale s-au modificat de mai multe ori. Datorită orientării de ocupare otomană a teritoriului opusă celei a Transilvaniei exista o fâșie de frontieră ce era supusă ambelor părți, foarte dese fiind și incursiuinile de jaf ale turcilor și tătarilor ce provocau haos. După 1699, o dată cu Pacea de la Karlowitz, granița dintre Imperiul Habsburgic și cel otoman s-a fixat pe Mureș și pe Tisa. Pașalâcul se împărțea în sandjeacuri, iar sangeacurile în unități administrative mai mici numite nahiye. Cel mai întins sangeac era cel al Timișoarei ce era cuprins între Câmpia Banatului, Lugoj, Orțișoara, Tisa și Dunărea. La sud de râul Timiș, Șemlacul Mare, numit Semlik, alături de Bocșa erau reședințe de nahiy.

2.5.1. Habitatul și peisajul rural specific Gătăii și zonei Banatului

Din 2004, Gătaia a devenit oraș, fiind clasificat de către Raularian Rusu ca oraș mic de nivelul 6 alături de Buziaș, Băile Herculane, Jimbolia, etc., iar din punct de vedere istoric și arheologic pe teritoriul Gătăii sunt atestate așezări rurale daco-romane și medievale. În paginile ce urmează vom încerca să documentăm vechimea și și tipologia așezărilor rurale din Gătaia prin cercetarea informațiilor scrise despre așezările rurale din întreg Banatul.

Așezările rurale din Banat înregistrează o serie de particularități ce ne ajută să disitingem evoluția lor de la perioada preistorică și până în epoca modernă. Datorită economiei rurale, a resurselor abundente din zona de câmpie și a ocupațiilor agricole, așezările rurale au apărut și s-au dezvoltat continuu.

În Banat, cele mai vechi urme de locuire documentate prin descoperirile arheologice se pot data în urmă cu 1,5 milioane de ani. În paleolitic avem relativ puține urme de locuire în Banatul de Câmpie, urmând ca în neolitic să se descopere numeroase așezări ca Dudeștii Vechi, Giulvăz, Parța, Pișchia, etc., urmele de locuire fiind mai intense în Epoca Bronzului: Ciacova ,Murani, Periam, Vatina, Ocna de Fier, etc. Tot acum apar cetele militare și uniunile de triburi, iar prin descoperirile arheologice făcute la Foeni, Cornești, Vizma, Periam se pot atesta așezările fortificate, valurile de pământ și șanțurile de apărare pentru controlarea căilor comerciale. Pentru epoca geto-dacă s-au făcut descoperiri la Cruceni, Bogda, Livezile, Timișoara, triburile geto-dace supraviețuind populațiilor străine, la mijlocul primei epoci a fierului putem întâlni așezări aparținând culturii Basarabi. Pentru epoca La Tene se constată aceeași tendință de dezvoltare a civilizației geto-dace în Banat, la fel ca și în restul teritoriului românesc, iar unele descoperiri precum cele de la Cenad, Sânnicolau Mare sau Remetea Mare atestă prezența în secolul IV î.e.n. a triburilor celtice. Între secolele II-VII se constată atât pezența monedelor cât și descoperirea a numeroase așezări rurale întinse pe un spațiu larg: Buziaș, Jimbolia, Timișoara, Deta, Șag, Opătița, Remetea Mare, Criciova, Izvin, Herneacova, Vizma, Foeni, Cenad, etc. Ca localități aflate în apropierea Gătăii, dintre zonele în care s-au făcut descoperiri mai importante am putea aminti orașele Deta și Denta. La Deta s-a descoperit o necropolă cu două morminte cu inventar deosebit constând în 3 aplice specifice secolullui IX e.n.., atât materialele de la Deta cât și cele de la Denta provenind se pare din cultura Kotlach fiind considerată de origine romanică, a pannonienilor romanizați.

O dată cu perioada Evului Mediu, așezările dintre secolele VIII-XIII cunosc un progres remarcabil datorită dezvoltării agriculturii sau meșteșugurilor. În 1298 se organizează un episcopat în Banatul de Severin condus de episcopul Grigore al Severinului. În secolul al XI-lea avem amintite documentar localități ca: Cenad, Șemlacul Mare, Greoni, Voiteg, Jebel, în secolul al XII-lea: Denta și Obad, iar în secolul XIII-lea: Vărădia, Dudeștii Vechi, Cenei, Ciacova, Vinga, Șag, Variaș, Cetatea Carașului, Secusigiu. În secolele XIV-XIX, conform dijmelor papale din 1332 -1337, Aradul avea 13 așezări, Timișul- 115, iar Caraș-Severinul- 7. Până la sfârșitul secolului XIV în Banat existau circa 750 de localități. Din păcate simpla atestare documentară a unei localități nu este de ajuns, ci este nevoie de persistența sa în documente de-a lungul secolelor, deoarece multe sate, mai ales în perioada stăpâniriii turcești, dispar sau altele ca cele din timpul austriecilor își schimbă denumirea. Satele din câmpie sunt în general mai rare și mai mici față de cele din regiunile deluroase sau muntoase, descriere ce poate fi valabilă și pentru localitatea Gătaia, deși teritoriul său cuprinde și o porțiune de deal ce face parte din Dealurile de Vest și bineînțeles trebuie luate în considerare particularitățile aspectelor geografice și de relief ale zonei în discuție. Din perspectiva istorică, termenul de ”așezare rurală” desemnează așezarea a cărei existență este legată mai ales de exploatarea pământului sau de actvitățile ce derivă direct din aceasta.

Din punct de vedere al mediului și al peisajului, acesta poate fi semnalat atât printr-o anumită structură topografică a terenului cât și prin acțiuni ale omului ca de exemplu: agricultură, exploatarea pădurilor sau construirea de diferite amenajări. Natura reprezintă locul în care omul are o minimă implicare, până în momentul în care unele dintre cele trei activități menționate mai sus sunt exercitate permanent, când aceasta devine mediu, deci în momentul în care se găsesc urme ale unor activități artizanale pe un anumit areal putem vorbi despre existența unei populații ce își desfășoară activitățile zilnice.

Pentru documentarea mai exactă a existenței, a vechimii așezărilor rurale și a modului de dispunere al acestora în spațiul cuprinzător Gătăii se presupune efectuare de cercetări de teren și analiza descoperirilor arheologice în vederea formulării unei concluzii privind locuirea zonei.

3. Istoria localității Gătaia

3.1. Atestarea documentară

În 1323 apare prima menționare documentară a Gătăii, sub numele de Gothal sau Gothalö, mențiune referitoare la tatăl lui Domokos, trimis aici pentru delimitarea vetrei satului, anul 1323 fiind considerat anul de întemeiere al Gătăii. În 1343 există prima atestare a Gothal Superior și Gothal Inferior conform scrisorii Capitlului din Arad ce ne informează și că localitatea întră în proprietatea lui Ladislau Omeri ce apoi o donează surorii sale Clara și ginerelui său. În timpul regelui Sigismund se va numi Gatey sau, după unii cercetători Gea-Gatay, nume patronimic tătar. Tot acum apar menționate documentar celelalte localități ce vor aparține Gătăii: Sculea între anii 1332-1337 sub numele de Sculd, Scoruld sau Scala, Percosova în 1337 sub numele de Berckesz sau Perckesz, Șemlacul Mic cunoscut datorită Mănăstirii Sărace atestată documentar în 1270 și Butinul atestat în 1337. Atât Gătaia cât și celelalte localități aparținătoare sunt menționate documentar în perioade relativ apropiate. În 1406, conform monografiilor, Gătaia aparținea unui latifundiar numit Ladislau Gathaly de unde și numele de Gatalya, nume ce derivă de la cuvântul ”gatalja”-„loc jos”, Gătaia fiind un loc jos pe teritoriul Bârzavei. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Sismanus Gyurma de Gataya încheie un acord privind proprietățile Birda și Sculia. În harta generalului Mercy din 1723 Gătaia se găsește sub numele de Gatey, iar în harta din 1761 sub cel de Gattay. Între anii 1389-1437, Gătaia este cunoscută pentru prima dată sub forma numelui actual ca Gataya. Până în secolul XVII aparține de județul Caraș, apoi este încorporată în județul Timiș. Tot în secolul XVII devine proprietate erarială, iar în 1823 este donată scriitorului Gorove Laszlo, care colonizează mai multe familii de unguri. Scriitorul Peterfy susține că pe acest teritoriu, dincolo de Timiș ar fi fost o mănăstire paulină și o cetate dărâmate de turci la 1394.

O așezare din apropierea Gătăii cu o istorie importantă și interesantă este cea de la Șemlacul Mare (Somlyo) fiind considerată una dintre cele mai vechi localități ale județului Timiș, mențiuni despre ea existând încă din 1270. Ea avea o mare importanță strategică, în cadrul ei existând cetatea Somlyo amplasată pe Șumig, construită se pare de către regele maghiar Bella al IV-lea. Datorită cetății, Șemlacul Mare va cunoaște o remarcabilă dezvoltare, în 1343 devenind centru administrativ, în secolul XV primind chiar drepturi corespunzătoare unui oraș. Tot la Șemlacul Mare regele Ludovic cel Mare va semna diploma prin care va dona Cetatea Jidovin (fostul castru Bersobis) lui Benedeck Heem. Se pare că după atacul tătarilor din anul 1241, cetatea va fi refăcută în 1242 alături de alte cetăți afectate de atacurile triburilor nomade tătare. Vechimea acestei localități poate fi atestată și de descoperirile de furnale din Valea Țiglăriei sau Ziegenthal, unde s-a descoperit și ceramică cenușie. În anul 1018, ”Bula de Aur” a lui Vasile Bulgaroctonul va aminti la nordul Dunării în Banat și localitatea Moraviskos (Șemlacu Mare), ca locuită de vlahi. Cetatea Somlyo va fi distrusă definitiv de către turci, în locul ei formându-se un mic sat ce va purta numele de Morava sau Schemluk. Din punct de vedere arheologic, capitala comitatului Caraș- Mezö-Somlyo, Șemlacul Mare sau Șemlacul de Câmpie este foarte puțin cunoscută, față de ceea ce se știe din documentele medievale. Conform părerii unor cercetători, aici a fost cel puțin un târg medieval important, ceea ce duce la interesul deosebit al efectuării cercetărilor arheologice în acest punct. Francesco Griselini spune despre Șumig: ”Somlio este în prezent numai un morman de pietre și o colină pustie între Denta și Omor, fiind numit de românii de azi Șumig”. La mijlocul secolului XIV, la Gătaia a funcționat o mănăstire a Ordinului paulin, ordin ce promova sihăstria. Incursiunea turcească din 1392, a provocat daune mari mănăstirilor pauline de la Gătaia și Boldogkö. După cum reiese dintr-un act de donație asupra unei mori, făcut paulinilor de banul de Maciova, așezământul de la Gătaia s-a refăcut în 1411. Ea dispare după 1522, când încă mai era menționat ordinul paulin în localitate. Va fi identificată greșit cu ruinele bisericilor și cetății de pe dealul Șumig.

În afară de publicațiile actuale ce au ca subiect istoria sau arheologia Banatului, în care zona Gătăii este destul de rar descrisă și în majoritatea cazurilor doar menționată, prima publicație care face referire la Gătaia având ca temă bibliografia localitățiilor medievale este cea a lui Nicolae Stoicescu. De asemenea putem menționa cărți al căror subiect este acela al itinerariilor arheologice bănățene, ce prezintă o succesiune de orașe sau localități cu importanță deosebită pentru arheologie, dar în care Gătaia având atât un val roman ce trece pe teritoriul ei, cît și o fostă cetate medievală nu este menționată.

Monumente cu valoare istorică încă existente pe teritoriul Gătăii sunt: Biserica Schimbarea la Față a Mănăstirii Săraca și Biserica și chiliile mănăstirii ortodoxe Sf. Gheorghe din sec XV, pictura fiind executată în 1730. De asemenea, Gătaia avea la 1757 o biserică de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului, fiind se pare ridicată la 1753 în timpul episcopului Maxim. Pe locul ei s-a zidit între 1794-1797, o biserică cu hramul Învierea Domnului.

3.2. Descoperirile arheologice de pe teritoriul Gătăii

Vechimea așezărilor este atestată de diferitele descoperiri ce pot indica condițiile de viață sedentară ale populației. Descoperirile arheologice făcute în apropierea Gătăii- Șemlacul Mare-dantură de mamut, Șoșdea și Denta- obiecte de ceramică și Deta- topoare din piatră șlefuită- arată posibilitatea unor așezări și în acest areal.

În neolitic, teritoriul aparține culturilor Tisa I, Tisa II și Decea Mureșului, în Epoca Bronzului fiind prezente culturile Baden-Pecel și Periam-Pecica, iar sporadic Vatina. În ambele epoci ale fierului, teritoriul pare să fi fost locuit de daci, între Birda și Deta descoperindu-se mai multe materiale arheologice aparținând epocilor Hallstat și La Tene: piese ceramice, o urnă funerară, vase mici și smălțuite datând din 1800 î.e.n. Între 1970-1971, pe versantul nordic al Văii Begului s-a descoperit ceramică cenușie, ce atestă existența unei populații daco-romane. Fragmente ceramice cenușii s-au mai descoperit și pe versantul estic al Văii Begului. Spre Șoșdea s-au descoperit urme de furnale primitive. În grădina unui locuitor al Gătăii s-au descoperit o monedă din secolul I. D.Hr. și fragmente ceramice cenușii. După ce Dacia este cucerită de romani, Banatul intră sub stăpânire romană, astfel că încep să se descopere urme de așezări romane: Foeni-vicus, ceramică romană, monede, cărămizi, inscripții, Deta: ceramică romană, monede, amfore, monede de argint de la Antoninus Pius. Alte urme de locuire romană s-au descoperit la: Moravița, Carani, Jamul Mare, Bersobis (castru), etc. Banatul este străbătut de 3 șanțuri de apărare construite de romani. Primul începea la Mureș, atingea Begheiul și Timișul, de unde se continua spre sud spre râurile Birda și Bârzava, trecând pe la vest de localitățile Birda și Berecuța. Continuându-se din nou spre sud întretăind localitățile Butin și Jamul Mare și terminându-se în apropiere de Vârșeț. Construirea șanțurilor îi este atribuită lui Hadrian sau lui Aurelian. După retragerea aureliană, în secolele II-IV pe cursul superior al Bârzavei de la Reșița la Berzovia și de la Șoșdea până la Gătaia există urme a unei activități metalurgice intense. Popoarele migratoare prezente pe acest teritoriu au fost goții, hunii, gepizii, avarii.

Pe Valea Begului au fost identificate așezări rurale de secolele VII-IX, fiind descoperite 3 locuințe dintre care doar două cercetate integral. Locuința a doua (L2) avea formă patrulateră cu colțurile rotunjite și pereții gropii taluzați. Dimensiunile ei erau de 3*2,50 m, baza locuinței era la 0,80 m de nivelul solului, ceea ce indică un semibordei. Au fost identificate gropile de stâlpi, ce susțineau pereții și acoperișul. În interior s-au găsit două vetre de formă circulară cu diametrul de 0,60 m, respectiv 0,70 m. Locuința a treia (L3) era un semibordei patrulater, având două faze de locuire. Prima fază este de dimensiuni mai reduse, aâncimea față de nivelul actual al solului fiind de 0,95 m, iar la a doua fază de locuire dimensiunile sunt ceva mai mari, iar semibordeiul avea pereții taluzați. Locuința 3 avea o vatră de foc ovală construită din pietre de râu lutuite. O altă așezare rurală din județul Timiș cuprinsă în secolele VII-IX a fost cea de la Lugoj din punctul Știuca Veche, materialul ceramic datând așezarea în secolul VIII, iar tot pe baza materialului ceramic așezarea de la Gătaia din punctul Valea Begului a fost datată ca aparținând secolelor VII-IX.

Alexandru Rădulescu, cercetătorul care a întreprins săpăturile arheologice de la Valea Begului descrie locuințele descoperite ca fiind de secolele VIII-IX, de dimensiuni mici, rectangulare, cu colțurile rotunjite, prevăzute cu vetre deschise formate din pietre mici legate cu pământ. Planurile locuințelor nu sunt identice: Una dintre ele este formată din două încăperi, a doua are două vetre deschise ce nu au funcționat concomitent, iar în cea de-a treia pe două laturi ar fi funcționat un ”cerdac” ce mărginea încăperea. Majoritatea fragmentelor ceramice descoperite sunt lucrate la roata înceată, dar există și o cantitate însemnată de fragmente ceramice lucrate cu mâna. Existența fusaiolelor indică cunoașterea meșteșugului țesutului. Mai au fost descoperite obiecte de uz casnic ca foarfeci de fier, cuțite, etc., iar descoperirile de oase de vită dovedesc creșterea vitelor în această așezare.Așezarea de secolele VIII-IX este precedată de o altă așezare datată în secolele IV-V atestată prin ceramica cenușie bine-arsă și îngrijit lucrată. Pe același loc s-a surpins un colț de locuință aparținând secolelor XIV-XVIII în care se găsea multă cenușă.

Tot în zona Văii Begului se constată o intensă practicare a metalurgiei fierului, din cele 45 de puncte cu vestigii arheologice descoperite până acum, în 12 existând concentrări mari de zgură. În cele trei locuințe feudale timpurii cercetate arheologic fiind găsite o gropă de provizii cu un mic depozit de unelte de fier format din seceri și topoare și o platformă-locuință de suprafață ambele de secol IV d.Hr. De asemenea există și indicii care pot atesta prezența unor cuptoare de redus minereul de fier. Astfel pe valea Bârzavei, tronsonul Gătaia-Șoșdea-Berzovia-Bocșa pe o lungime de circa 35 de km au fost depistate zone compacte cu activitate metalurgică.

Așezarea de la Gătaia-Valea Begului prezintă o succesiune de locuire de la secolele III-IV până la feudalismul dezvoltat de unde se deduce că cercetarea asupra acestei așezări trebuie să se raporteze și la relația de continuitate-discontinuitate de locuire într-un anumit spațiu.

3.3. Repertoriul arheologic al Gătăii

În întocmirea repertoriului arheologic al orașului am folosit ca surse de informare atât caietul de periegheze al domnului cercetător Alexandru Rădulescu ce prezintă prospecțiunile acestuia privind zona Gătaia în perioada 3-22 aprilie 1989, cât și informațiile de pe site-ul cimec-ului referitoare la repertoriul arheologic național. Datorită punctelor de reper mai vechi ale cercetărilor domnului Rădulescu, care din perspectiva arheologiei moderne nu mai sunt concludente (viroage de spini, bălți, etc) vom întocmi un repertoriu ce are ca sursă bibliografia privind zona, caietul de periegheze menționat mai sus și documentarea prin site-ul oferit de cimec, sperând să identificăm punctele arheologice identice din fiecare, multe dintre informațiile site-ului fiind furnizate de publicațiile având la bază munca de cercetare a profesorului Rădulescu.

Repertoriu:

1. Biserica mănăstirii Sf. Gheorghe (sec. XIV-XVIII), aflată pe șoseaua Gătaia-Reșița, monument de epocă medievală.

Webografie: Cod R.A.N.: 157095.02 (12.05.2012).

2. Așezarea medievală de la Gătaia din secolele X-XIII.

3. Situl arheologic I de la Gătaia, imprecis localizat, fiind datat în epoca bronzului.

4. Situl arheologic II de la Gătaia fiind localizat în hotarele localității, datat în a doua epocă a fierului.

5. Movilă de pământ de cca 5-6 m descoperită de cercetători la est de localitate în stânga drumului Gătaia-Măureni, la 300 m de pasajul căii ferate Timișoara-Reșița.

Bibliografie: Medeleț Florin, Bugilan Ioan, Contribuții la problema și la repertoriul movilelor de pământ din Banat în Banatica, 9, Reșița, 1987, p. 132.

Luca Sabin Adrian, Descoperiri arheologice din Banatul Românesc, Ed. ALTIP, Sibiu, 2006, p. 117, s.v. Gătaia.

6. Situl arheologic III de la Gătaia-Valea Begului plasat la E de întretăierea drumului agricol Gătaia-Șipet având mai multe nivele de locuire suprapuse din Hallstat, sec. III-IV și sec. VIII-IX d. Hr.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, Caiet de periegheze 1987-1989 (ms), s.v. Gătaia.

7. Situl arheologic IV de la Gătaia, plasat la baza versantului de N al Văii Begului, la V de drumul agricol, cu descoperiri din epoca romană (sec II-III d. Hr.) și descoperiri medievale.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Mare Mircea, op.cit., p. 156,157;

Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 117.

8. Situl arheologic V situat pe malul de N al Văii Begului, la 1,5 km în aval de podul Gătaia-Șipet, la V de un afluent al Bârzavei dinspre N, cu nume necunoscut, fiind datat în epoca romană.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Mare Mircea, op.cit., p. 156,157;

Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118.

9. Situl arheologic VI de la Gătaia, plasat la 500 de metri de valul roman, pe o terasă de pe promontoriul Luncii Begului având mai multe nivele de locuire datate din neolitic, Hallstatt și până în epoca romană.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Mare Mircea, op. cit., p. 175, 176;

Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118

10. Situl arheologic VII, plasat la 800 de metri de valul roman, pe versantul de sud al pârâului Bârzava cuprinzând descoperiri din neolitic, epoca romană și până în epoca medievală.

Bibliografie: Mare Mircea, op. cit., p. 175-176;

Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118.

11. Situl arheologic VIII la nordul Văii Begului la 250 m NV de podul Gătaia-Șipet, orizont cronologic cuprins între epoca romană și sec IX-X ale epocii medievale.

Bibliografie: Mare Mircea, op.cit., p. 176;

Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118.

12. Așezarea I de la Gătaia-Valea Mâții, cu urme de practicare a metalurgiei fierului și descoperiri cuprinse între sec. III-IV d.Hr.

Bibliografie: Mare Mircea, op.cit, p. 176;

Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p.118;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

13. Așezarea II în partea de N a Văii Begului, la V de întretăierea drumului agricol Gătaia-Șipet, aici fiind identificat un sat daco-roman.

Bibliografie: Mare Mircea, op. cit., p. 176;

Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

14. Așezarea III de epocă daco-romană plasată pe versantul de S al Văii Begului.

Bibliografie: Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118;

Mare Mircea, op. cit., p. 176.

15. Așezarea IV de epocă daco-romană plasată pe malul de nord al pârâului Beg, la 100- 200 m E de o linie electrică unde s-au descoperit fragmente ceramice cenușii lucrate la roată și fragmente ceramice maronii lucrate manual dintr-o pastă cu pietricele.

Bibliografie, Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118;

Luca Sabin Adrian, Arheoogie și…, p. 167;

Mare Mircea, op. cit., p. 176;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Benea Doina, Dacia Sud-Vestică în secolele III-IV, vol I, Ed. de Vest, Timișoara, 1999, p. 256.

16. Așezarea V de epocă daco-romană pe malul de N al pârâului Beg, deasupra luncii pârâului, la E de un drum de țară.

Bibliografie: Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Benea Doina, op. cit, p. 256.

Mare Mircea, op. cit.

17. Așezarea VI de epocă daco-romană situată la 500 de m E de un drum agricol, pe o terasă delimitată înspre nord de pârâul Beg.

Bibliografie: : Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Benea Doina, op. cit., p. 256;

Mare Mircea, op. cit., p. 176.

18. Așezarea VII de epocă daco-romană situat la întretăierea dintre pârâul Beg și drumul agricol, în perimetrul lui descoperindu-se o întinsă așezare daco-romană.

Bibliografie: : Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Benea Doina, op. cit., p. 256;

Mare Mircea, op. cit., p. 176.

19. A VIII-a așezare daco-romană situată pe un bot de deal ce mărginește pârâul Beg.

Bibliografie: : Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Benea Doina, op. cit., p. 256;

Mare Mircea, op. cit., p. 176.

20. A IX-a așezare daco-romană situată pe un promontoriu ce înaintează în lunca Begului.

Bibliografie: : Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Benea Doina, op. cit., p. 256;

Mare Mircea, op. cit., p. 176.

21. A X-a așezare daco-romană plasată la 500 m NE de așezarea I

Bibliografie: : Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…, p. 118;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Benea Doina, op. cit, p. 256;

Mare Mircea, op. cit., p. 176.

22. Așezarea daco-romană XI poziționată la S de intersecția cu drumul agricol dinspre Folea

Bibliografie: : Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118.

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Benea Doina, op. cit, p. 256;

Mare Mircea, op. cit., p. 118.

23. Așezarea daco-romană XII situată la 400 de m de intersecția dintre Valea Begului și valul roman, pe malul nordic al văii.

Bibliografie: : Luca Sabin Adrian, Descoperiri din…., p. 118;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia;

Benea Doina, op. cit, p. 256;

Mare Mircea, op. cit., p. 176.

24. La Est de Birda pe drumul Gătaia-Birda este semnalaltă o movilă de pământ prin cercetările de teren făcute de Florin Medeleț.

Bibliografie: Medeleț Florin, Bugilan Ioan, op. cit., p. 109.

25. Așezare daco-romană suprapusă de două așezări medievale timpurii și târzii situată pe o suprafață de cca 6 ha.

Bibliografie: Benea Doina, op. cit., p. 256;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

26. La 800 de metri de valul roman pe terasa Văii Begului s-au identificat mai multe nivele de locuire: neolitic, hallstatt, daco-roman, ev mediu târziu și ev mediu timpuriu.

Bibliografie: Benea Doina, op. cit., p. 256;

Luca Sabin Adrian, Arheologie și istorie II. Descoperiri din Banat, Ed. Economică, București, 2005, p. 167, s.v. Gătaia;

27. Pe Valea Begului există descoperiri de materiale ceramice Basarabi.

Bibliografie: Luca Sabin Adrian, Arheologie și….., p. 167, s.v. Gătaia.

28. Pe ambele maluri ale unu pârâu de pe Valea Mâții au fost descoperite fragmente ceramice cenușii, zgură de fier și două lupe de fier.

Bibliografie: Mare Mircea, op. cit., p. 167;

Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

29. Descoperire monetară- imitație timpurie după tipul Filip II în grădina casei cu nr. 60 de pe strada Republicii.

Bibliografie: Luca Sabin Adrian, Arheologie și …, p. 168, s.v. Gătaia.

30. Denar republican roman emis de Lucius Antestius Gragulus descoperit într-o altă grădină.

Bibliografie: Luca Sabin Adrian, Arheologie și…, p. 168, s.v. Gătaia.

31. Pe drumul Gătaia-Sculea ce o ia înspre Șipet-Tormac, la V de un pârâu al cărui nume nume nu ne este cunoscut s-au descoperit materiale arheologice medievale timpurii, medievale târzii, daco-romane și foarte multă zgură.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

32. Pe partea de nord a Văii Begului pe un versant orientat spre V s-a descoperit foarte multă zgură existând posibilitatea existenței unui atelier de redus minereul de fier.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

33. La V de podul peste Bega de pe drumul Sculea-Tormac într- o formă de relief asemănătoare unei depresiuni s-a descoperit ceramică daco-romană și zgură de fier.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

34. Pe o formă de relief asemănătoare unei depresiuni marginale, pe panta dealului s-au descoperit fragmente ceramice medievale timpurii și dezvoltate.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

35. În apropierea cimitirului din Sculea s-a descoperit o presupusă vertebră de om.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

36. La est de un ”golf” (n.a.) al luncii Begului s-a descoperit material ceramic medieval timpuriu și târziu.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

37. La întretăierea Văii Begului cu un drum SSV-NNE și la V de locul unde se întâlnesc liniile electrice S-N și V-E s-a descoperit ceramică daco-romană, medieval timpurie, în special căzănele pecenege și zgură.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

38. La 500 de m de valul roman pe un bot de deal ieșit cu un promontoriu înspre lunca pârâului Beg s-au descoperit materiale ceramice daco-romane , neolitice și hallstattiene.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

39. La 800-1000 de m de valul roman pe partea de sud a pârâului s-au descoperit fragmente ceramice datând din neolitic până în epoca medievală târzie.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

40. Pe un promontoriu ce vine dinspre S spre Valea Begului s-au descoperit fragmente ceramice daco-romane, medieval timpuriu și hallstattiene. Fragmentele ceramice de Hallstatt au în compoziție o pastă nisipoasă cu multe pietricele.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

41. La aproximativ 1km de marginea satului Folea și la N de pârâul Beg s-au descoperit materiale ceramice neolitice, prefeudale și medievale târzii.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

42. Un posibil tell aflat în mijlocul luncii Văii Begului. Materialele descoperite aparțin neoliticului și evului mediu.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru. op. cit., s.v. Gătaia.

43. La vărsarea afluentului dinspre S în Valea Mâței, la N de calea ferată Birda-Voiteni și la 500 de m ESE de cotul mare al Văii Mâței s-au descoperit fragmente ceramice datând din neolitic până în epoca medievală târzie.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru. op. cit., s.v. Gătaia.

44. În amonte de pârâul Mâței, unde se mai poate vedea valul roman, totuși foarte aplatizat, s-au descoperit fragmente ceramice daco-romane și zgură.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru. op. cit., s.v. Gătaia.

45. În apropiere de punctul arheologic de pe drumul Gătaia-Sculea la 2 km SSV de Folea s-a descoperit ceramică daco-romană și medievală timpurie (căzănele pecenege).

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

46. La intersecția drumului spre Folea cu pârâul și valul roman s-au descoperit fragmente ceramice mărunte (neolitic, daco-roman, medieval).

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

47. Pe versantul nordic al pârâului Mocean s-au descoperit vase mari, capace de vas și chirpici, ceramica fiind roșie nisipoasă și groasă. Vasele sunt datate în neolitic și ev mediu târziu.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

48. Pe botul de deal format spre cotul pârăului Mocean s-au descoperit fragmente ceramice aparținând Hallstattt, Neolitic și Ev Mediu.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

49. Pe valea Begului, Northert Messmen cel după indicațiile căruia s-a cartat această zonă, adună o pungă de material daco-roman din dreptul cursului Begului și de pe valul roman.

Bibliografie: Rădulescu Alexandru, op. cit., s.v. Gătaia.

50. În condiții neprecizate s-a descoperit un celt din bronz.

Bibliografie: Gumă Marian, Civilizația primei epoci a fierului în sud-vestul României, Ed. S.C. Melior-Trading, București, 1993, p. 253.

51. Tot în condiții neprecizate s-au descoperit materiale ceramice Zuto-Brdo-Gârla Mare.

Bibliografie: Sabin Adrian Luca, op. cit., p. 166.

4. Fișă de sit ”Cotul Boilor”

Gătaia- Punctul ”Cotul Boilor”

Localizare: N-E orașului Gătaia

Nume sit: Cotul Boilor

Punct/Toponim: Cotul Boilor/La Pădure

Reper: în apropiere de pădurea orașului Gătaia și de spitalul de psihiatrie al orașului.

Forma de relief: câmpie, terasă relativ plană, teren arabil

Reper hidrografic: râul Bârzava (crearea unui cot al Bârzavei, în apropierea punctului arheologic)

Data descoperirii: 2009

Latitudine: 45°26`31.58„ N

Longitudine: 21°27`09.55„ E

Altitudine: 112 m

Suprafață sit: 391 m

Observații: unele dintre descoperirile arheologice au fost făcute în pământul excavat cu ocazia construirii unei amenajări interioare (ceramică în general)

Autor fișă: Sergiu Enache

4.1. Descrierea materialelor arheologice:

Monede:

Monedă din bronz datând din secolul IV d. Hr de la Constans al II-lea. Stare de conservare bună, se poate distinge chipul împăratului având diadema pe cap pe avers și cuvintele Constans P F AUG, iar pe revers două ”Victorii” afrontate fiecare ținând o coroană. Pe margine se disting cuvintele: VICTORIAE DD AUG….. Moneda se păstrează în Gătaia, la casa cu numărul 38 de pe strada Șumigului.

As roman din bronz (considerat as datorită dimensiunii), stare de conservare proastă, datorită oxidării puternice nu s-a putut distinge nimic din imaginea de pe monedă. În contextul celorlalte descoperiri poate fi datat tot în secolul IV d. Hr. Se păstrează la fel ca și cealaltă monedă în casa nr. 38 de pe strada Șumigului.

Mărgele:

Mărgea verde din sticlă, opacă, aproximativ sferică cu diamtreul mai mic de 0,5 mm. Se încadrează în tipul mărgelelor sarmatice de secol III-IV d. Hr. Starea de conservare este bună. Se păstrează în același loc precum monedele. Poae fi inclusă în tipul V Benea al mărgelelor- mărgelele globulare.

Mărgea albă friabilă din sticlă, opacă, rotundă cu diametrul mai mic de 0,5 mm, ușor deformată, încadrându-se tot în tipul sarmatic de secol III-IV d. Hr. Stare de conservare bună, ca tip fiind foarte apropiată de cel globular- tipul V a-k Benea.

Mărgea albăstrui-verzuie din sticlă, opacă, bitronconică, puternic aplatizată, după caracteristici fiind inclusă în tipul VI Benea, restul caracteristicilor fiind identice cu cele ale celorlalte două mărgele.

Fusaiolă: rotundă, de dimensiuni mici, lucrată dintr-o pastă cenușie.

Topoare: 1. topor din fier lucrat prin turnare, cu muchiile rotunjite, de formă aproximativ triunghiulară și gaură de înmănușare transversală. Prezintă urme de folosire, iar starea de conservare este destul de proastă, fiind foarte ruginit, gaura de înmănușare prezentând degradări ale fierului. Ca orizont cronologic, părerile sunt împărțite, după formă pare un topor preistroic (celtic), dar poate fi și un topor de luptă medieval.

2. topor din fier lucrat prin turnare, cu o muchie dreaptă și una rotunjită, iar tăișul puțin rotunjit, de formă triunghiulară și gaura de înmănușare transversală. Stare de conservare proastă, depuneri mari de rugină. Este un topor obișnuit, cel mai probabil medieval.

4.2. Catalog de ceramică- ”Cotul Boilor”

a) Ceramică de tip sarmatic:

Denumire: fund de vas

Material: pastă fină, cenușie, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: fund de vas cenușiu, lucrat la roată, având ca decor două benzi late ieșite în relief dispuse paralel una față de cealaltă.

Datare: sec. III-IV

Analogii: Freidorf, Alibunar, Aradac, Bantski Karlovac

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Bibliografie: Benea Doina, Queleques observation sur la céramique de l”agglomération daco-romaine de Freidorf-Timișoara în BHAUT I, Études sur la céramique romain et daco-romaine de la Dacie et de la Mesie Inferieure, Timișoara, 1997, p. 57.

Benea Doina, Dacia Sud-vestică în secolele III-IV,vol.I, Ed. de Vest, Timișoara, 1999, p.222-226.

Denumire: fragment ceramic sarmatic

Material: pastă fină, cenușiu- deschisă, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment ceramic cenușiu-albăstrui, tipic sarmatic, decorat cu un ”brâu” simplu plasat la mijlocul acestuia și având urme de reparații.

Datare: sec III-IV

Analogii: Arad-Ceala, Banatska-Dubica, Banatski-Karlovacz.

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Bibliografie: Benea Doina, Dacia Sud-vestică în secolele III-IV,vol.I, Ed. de Vest, Timișoara, 1999, p. 224-226.

Denumire: buză de vas

Material: pastă fină, cenușiu-închis spre negru, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: buza unui vas, de culoare cenușie, fără decor.

Datare: sec III-IV

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Denumire: buză de vas

Material: pastă fină cenușiu-deschisă, lucrată la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: buză de vas cenușie, de tip sarmatic, având ca decor pe partea exterioară o linie în val.

Datare: sec III-IV

Analogii: Freidorf

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Bibliografie: Benea Doina, Queleques observation sur la céramique… în BHAUT I, Études sur la céramique romain et daco-romaine de la Dacie et de la Mesie Inferieure, Timișoara, 1997, p. 58.

Denumire: fragment ceramic

Material: pastă de proastă calitate,negru-roșiatică cel mai probabil lucrat manual

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment ceramic, negru-roșiatic, de forma aproximativă a unui ”T„ întors folosit probabil pentru sprijinirea vaselor mari .

Datare: sec III-IV

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Denumire: fragment ceramic

Material: pastă cenușie, lucrat la roată

Stare de conservare: proastă, având urme de zgârieturi pe suprafață făcute probabil de plug sau de hârleț

Descriere: fragment ceramic, negru-cenușiu, deteriorat și având urme de reparații.

Datare: sec III-IV

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Denumire: fragment ceramic

Material: pastă neagră-roșiatică, lucrat manual

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment ceramic negru-roșiatic, lucrat manual, cu două urme de reparații, în partea dreaptă sus, respectiv în partea stângă jos.

Datare: sec III-IV

Analogii: Freidorf

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Bibliografie: Benea Doina, Queleques observation sur la céramique…, p. 60.

Denumire: umăr și gât de vas

Material: pastă neagră-cenușie, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de umăr și gât de vas, negru-cenușiu, fără decor

Datare: sec III-IV

Analogii: Freidorf

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Bibliografie: Benea Doina, Queleques observation sur la ceramique, p. 57.

Denumire: fragment ceramic

Material: pastă cenușiu-deschisă, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment ceramic, cenușiu-deschis cu urme de reparații în partea superioară și un mic fragment de buză

Analogii: Berzovia, Biled, Bocșa

Datare: sec III-IV

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Bibliografie: : Benea Doina, Dacia Sud-vestică în secolele III-IV,vol.I, Ed. de Vest, Timișoara, 1999, p. 231,232.

b) Ceramică medievală:

Denumire: fragmente ceramice de perete de vas

Material: pastă fină, nisipoasă, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: 3 fragmente ceramice întregibile ce formează peretele unui vas, decorul fiind format din două registre: partea superioară având ca decor linii în val sub care sunt dispuse 4 șiruri de linii orizontale paralele incizate, al doilea registru fiind dispus la jumătatea fragmentelor ceramice și având aceleași caracteristici, doar că aici există 5 șiruri de linii.

Datare: sec. XVII-XVIII

Analogii: Bistrița, Archiud, Ocnița, Șirioara

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Bibliografie: Gaiu Corneliu, Vestigii medievale timpurii din Bistrița în Vasaria Medievalia I, Ed. Accent, Bistrița, Cluj-Napoca, 2008, p. 167.

Denumire: fragment de buză

Material: pastă roșiatică, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de buză cu decor format din 4 linii orizontale paralele plasate pe peretele fragmentului ceramic cu buză, urmate imediat lângă de 6 șiruri de puncte așezate oblic , câte 5 pe șir unul sub altul.La extremitatea stângă a fragmentului ceramic se mai poate observa un punct, ce provine tot de la tipul de decorație cu puncte. Sub cele 6 șiruri de puncte, se află încă 3 linii paralele orizontale incizate.

Datare: sec. XVII

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Denumire: fragment ceramic

Material: pastă galben-roșiatică, nu are urme de roată

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment ceramic ( perete de vas), cu urme de reparații în partea superioară la mijloc.

Datare: XVII-XVIII

Loc de păstare: Primăria orașului Gătaia

Denumire: buză de vas

Material: pastă negru-roșiatică, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: buză de vas simplă, fărăr decor, urmele de linii de sub ea indică prelucrarea ei la roată.

Datare: XIII-XIV

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Denumire: fragment ceramic

Material: pastă fină, galbenă, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment ceramic, cu o formă ciudată, (gât sau umăr de vas?), simplu, fără decor.

Datare: sec. XVII

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Denumire: buză de vas

Material: pastă neagră roșiatică, lucrat la roată

Stare de conservare: proastă (zgârieturi și urme ce au deteriorat fragmentul ceramic)

Descriere: buză de vas cu urme de reparații în partea dreaptă superioară

Datare: sec. XIV

Loc de păstrare: Primăria orașului Gătaia

Denumire: castron

Material: pastă semifină

Stare de conservare: bună

Descriere: castron de culoare cenușiu-gălbuie

Dimensiuni: dm= 3,5-4 cm

Datare: sec. XVI-XVII

Loc de păstrare: Primăria Orașului Gătaia

Denumire: fragment ceramic rotund plat, cel mai probabi folosit ca supor pentru vase, pe roata olarului

Material: pastă fină

Stare de conservare: foarte bună

Descriere: fragment ceramic rotund, negru-cenușiu, în mijloc fiind modelat în formă de cerc ieșit în relief

Dimensiuni: dm= 5 cm

Datare: XVI-XVII (?)

Loc de păstrare: Primăria Orașului Gătaia

Denumire: fragmente mari de castroane

Material: pastă semifină, cu pietricele și nisip ca degresant, miez cenușiu

Stare de conservare: foarte bună

Descriere: 2 castroane cu aceleași caracteristici:de culoare cenușiu gălbuie, având amprenta de roată pe interior

Dimensiuni: dm= 9 cm

Loc de păstrare: Primăria Orașului Gătaia

Denumire: fragment de toartă

Material: pastă semifină,mult nisip și pietricele ca degresant,

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de toartă de culoare neagră, galbenă

Dimensiuni: l= 2 cm, L= 7 cm

Loc de păstrare: Primăria Orașului Gătaia

Denumire: fragment de toartă

Material: pastă semifină cu nisip ca degresant

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de toartă de culoare neagră- gălbuie

Dimensiuni: l= 3 cm, L= 7,5 cm

Loc de păstrare: Primăria Orașului Gătaia

Denumire: fragment de toartă

Material: pastă semifină cu nisip ca degresant

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de toartă de culoare galben-cenușie

Dimensiuni: l= 4 cm, L= 9 cm

Loc de păstrare: Primăria Orașului Gătaia

Denumire: fragment de toartă

Material: pastă neagră-cenușie, galbenă cu nisip ca degresant

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de toartă de culoare cenușiu-gălbuie

Dimensiuni: l= 1,5 cm, L= 4 cm

Loc de păstrare: Primăria Orașului Gătaia

5. Fișă de sit Șumig

Localizare: Sudul Gătăii

Punct: Măgura vulcanică Șumig

Reper: amplasat în apropiere de terenurile arabile cu toponimele Peret și Zăbrani, la intersecția drumului de la Gătaia cu cel de la Șemlacul Mare, la 2,30 km S-V de Șemlacul Mare

Formă de relief: măgură vulcanică ce la poale formează o depresiune numită Depresiunea Șemlacului

Reper hidrografic: la aproximativ 1,43 km N-E de Valea Lucaci (vale secată al unui afluent al Bârzavei, ce se umple cu apă, doar în timpul precipitațiilor abundente)

Data descoperirii: decembrie 2011

Longitudine: 45°23`04.63„ N

Latitudine: 21°24`52.14„ E

Altitudine: 184 m

Suprafață sit: 500 m

Descriere: Suprafața sitului este ”brăzdată” din loc în loc de cazematele construite se pare în timpul războiului de independență, în interiorul acestora existând de multe ori arme sau obiecte din aceea perioadă. Terenul este cultivat în fiecare an, astfel că o mare parte din materialele descoperite au fost deteriorate de intervențiile agricole.

Observații: Majoritatea materialului arheologic a fost găsit la poalele măgurii vulcanice, la maxima sa altitudine materialul ceramic fiind găsit sporadic.

Autor fișă: Sergiu Enache

5.1. Catalog de ceramică- Șumig:

Gătaia-Versant estic Șumig-poale (Planșa 9):

Lat: 25° 22`51.70„N

Long: 21°24`38.21„E

Denumire: fragment de buză provenind de la un cazan peceneg

Material: nisip și mică în pastă, suprafață aspră dură, ardere excelentă

Stare de conservare: bună

Dimensiuni: ǿ 24 cm, r= 12 cm

Descriere: fragment de buză provenind de la un cazan peceneg, de culoare cărămizie, descoperit la poalele Șumigului.

Datare: sec. XII

Locul de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment de buză de la un cazan peceneg

Material: mică în compoziția pastei, nisip ca degresant, ardere excelentă, suprafață aspră, dură.

Stare de conservare: bună

Dimensiuni: ǿ 24 cm, r= 12 cm

Descriere: fragment de buză de vas de tip peceneg, de culoare cărămizie

Datare: sec. XII

Locul de păstare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38

Denumire: fragment fund de vas

Material: nisip și mică în compoziția pastei, ardere foarte bună

Stare de conservare: foarte bună

Dimensiuni: ǿ 12 cm, r= 6 cm

Descriere: fragment de fund de vas de culoare bej

Locul de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment fund de vas

Material:nisip și mică în compoziția pastei, suprafață aspră, dură, ardere excelentă, urme de ardere secundară la exterior

Stare de conservare: foarte bună

Dimensiuni: ǿ=14 cm, r= 7 cm

Descriere: fragment de fund de vas de culoare cărămizie

Locul de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Gătaia-versant estic Șumig-poale (Planșa 10):

Lat: 25°22`51„70°N

Long: 21° 24`38„21°E

Denumire: fragment de buză de capac de oală

Material: ardere excelentă, prezintă urme de ardere secundară

Stare de conservare: bună

Dimensiuni: ǿ= 18 cm, r= 9 cm

Descriere: fragment de buză de capac de oală de culoare cărămizie

Locul de păstrare: Gătaia, Str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment de perete de ulcior

Material: pastă semifină, ardere foarte bună

Stare de conservare: foarte bună

Descriere: fragment de ulcior pictat pe benzi, prima dintre benzi cu roșu brun, a doua cu alb, iar a treia din nou cu alb

Datare: sec. XIX

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment buză de ulcior

Material: pastă de caolin, cu smalț în interior, ardere excelentă

Stare de conservare: bună

Dimensiuni: ǿ=8 cm, r= 4 cm

Descriere: buză de ulcior de culoare verde-oliv, fără smalț la exterior

Loc de păstrare: Gătaia, Str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment fund de oală/ulcior

Material: pastă cărămizie semifină, ardere excelentă, angobă albă la interior și verde oliv la exterior (partea superioară)

Stare de conservare: bună

Dimensiuni: ǿ=10 cm, r=5 cm

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șuigului, nr. 38

Denumire: fragment fund de oală

Material: pastă de caolin, ardere perfectă, suprafață dură, mată

Stare de conservare: bună

Dimensiuni: ǿ= 13 cm, r=6,5 cm

Datare: sec. XVIII

Loc de păstrare: Gătaia, Str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment buză castron mic

Material: nisip fin ca degresant, slip sticlos verde la exterior, transparent la interior, ardere excelentă, completă și uniformă

Stare de conservare: perfectă

Descriere: fragment de buză de culoare cărămizie

Dimensiuni: ǿ=18 cm, r=9 cm

Datare: sec. XVIII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment buză ulcior

Material: nisip și mică în compoziția pastei, miez cenușiu, ardere foarte bună, dar incompletă, suprafață aspră, mată

Stare de conservare: foarte bună

Dimensiuni: ǿ= 10 cm, r= 5 cm

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment fund de vas

Material: nisip fin, slip verde oliv sticlos, ardere excelentă, urme de ardere secundară pe fundul vasului la exterior

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment fund de vas de culoare cărămizie

Dimensiuni: ǿ= 14 cm, r= 7 cm

Datare: sec. XVIII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38

Denumire: fragment buză ulcior

Material: nisip fin și mică ca degresant, miez cenușiu, ardere bună incompletă, dar uniformă, urme de ardere secundară la exterior

Stare de conservare: foarte bună

Descriere: fragment buză de ulcior de culoare cărămizie

Dimensiuni: ǿ= 14 cm, r= 7 cm

Datare: sec XVIII?

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment fund de oală

Material: caolin, ardere foarte bună, suprafață mată

Stare de conservare: bună

Dimensiuni: ǿ= 10 cm, r= 5 cm

Datare: sec. XVII-XVIII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Gătaia-versant estic Șumig-poale (Planșa 11):

Lat: 45°22`50.95°N

Long: 21°24`37.67°E

Alt: 161 m

Denumire: fragment de buză de cazan peceneg

Material: pastă zgrunțuroasă, lucrată la roată, cu multă mică în compoziție

Stare de conservare: foarte bună

Descriere: buză de cazan peceneg de culoare cărămiziu brună găurită în mijloc, prin pasta moale.

Dimensiuni: ǿ=28 cm, r= 14 cm

Datare: sec. XII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment de buză de căzănel peceneg (aceleași caracteristici ca la fragmentul ceramic de mai sus)

Gătaia- Șumig-versant estic (Planșa 12):

Lat: 45°22`50.98°N

Long: 21°24`46.58°E

Alt: 159 m

Denumire: fragment umăr de oală

Material: nisip și mică în compoziția pastei, afumat la exterior, ardere foarte bună completă și uniformă, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de umăr de oală de culoare cărămizie, cu decor cu rotița și incizii inelare fine

Datare: sec. XIV-XV

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragmente de perete de vas

Material: nisip și mică ca degresant, ardere excelentă, completă și uniformă

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de perete de vas de culoare cărămiziu-cenușiu-negricioasă, cu decor incizat

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment perete (buză) de oală mare

Material: pastă semifină cu mică, nisip și pietricele ca degresant, ardere completă și uniformă, suprafață mată, dură, lucrată la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de oală mare cărămizie

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment de buză de oală mare (cu capac)

Material: nisip și mică ca degresant, suprafață mată, dură, ardere excelentă, uniformă și completă, lucrată la roată

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de oală mare de culoare cărămiziu- portocalie

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment de buză răsfrântă de oală mare

Material: nisip și mică ca degresanți, ardere excelentă,completă și uniformă, suprafață aspră, dură.

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de buză cărămiziu-portocalie

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment buză de oală

Material: caolin, puțină mică, suprafață zgrunțuroasă, ardere uniformă, dar incompletă, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Dimensiuni: ǿ= 28 cm, r= 14 cm

Descriere: fragment buză de oală de culoare cărămiziu-roz la exterior, alb la interior

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment fund de oală, picior ca bordură în circa 1 cm în partea inferioară

Material: pastă semifină cu nisip și mică, ardere uniformă, dar incompletă, lucrat la roată, miez cenușiu, urme de ardere secundară la exterior

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment fund de oală de culoare cărămiziu- brună

Dimensiuni: ǿ= 16 cm, r= 8 cm

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Gătaia-Șumig- versant estic (Planșa 13):

Lat: 45°22`49. 68°N

Long: 21°24`42.14°E

Alt: 154 m

Denumire: fragment fund de oală

Material: pasă semifină cu nisip fin și puțină mică ca degresant,, ardere foarte bună completă și uniformă, suprafață mată și aspră

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment fund de oală de culoare cărămizie

Dimensiuni: ǿ= 17 cm, r= 8,5 cm

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment buză de oală

Material: pastă semifină cu nisip, pietricele și puțină mică ca degresant, ardere uniformă, dar incompletă, lucrat la roată, suprafață aspră, mată

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de buză de oală de culoare cărămizie

Dimensiuni: ǿ= 18 cm, r= 8,5 cm

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment de toartă (?) cilindrică

Material: pastă zgrunțuroasă cu nisip, pietricele și pleavă în compoziția pastei ca degresant, ardere uniformă și completă, suprafață denivelată și dură

Stare de conservare: proastă

Descriere: fragment de toartă de culoare cărămizie

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment buză oală

Material: pastă semifină cu nisip și mică ca degresant, ardere incompletă și neuniformă

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de buză de oală de culoare bej-maroniu, bej la interior, cenușiu la exterior

Dimensiuni: ǿ= 16 cm, r= 8 cm

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment buză oală

Material: pastă semifină cu nisip și mică ca degresant, lucrat la roată, afumat la exterior

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment buză de oală de culoare cărămizie

Dimensiuni: ǿ= 18 cm, r= 9 cm

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment fund de oală

Material: pastă de caolin, miez alb, suprafață dură, ardere perfectă

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment fund de oală de culoare cărămiziu deschis la exterior

Dimensiuni: ǿ= 10 cm, r= 5 cm

Datare: sec. XVII-XVIII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment fund de oală

Material: pastă zgrunțuroasă cu nispi, pietricele și mică ca degresant, miez cenușiu, ardere uniformă, dar incompletă, suprafață aspră, dură

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de fund de vas de culoare cărămizie

Dimensiuni: ǿ= 12 cm, r= 6 cm

Datare: sec. XIX

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Gătaia-Vârful Șumigului (Planșa 14):

Lat: 45°23`3.97°N

Long: 21°24`40.10°E

Alt: 182 m

Denumire: fund de pahar/cahlă

Material: lucrat la roată, pastă semifină, nisip, pietricele și mică, suprafață aspră, dură, ardere foarte bună, completă și uniformă

Stare de conservare: perfectă

Descriere: fragment fund de pahar sau cahlă de culoare cenușiu-negricios

Dimensiuni: ǿ=7,2 cm, r= 3,6 cm

Datare: sec. XVII-XVIII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Gătaia-Șumig-versant estic (Planșa 15):

Lat: 45°22`48.34°N

Long: 21°24`46.82°E

Alt: 153 m

Denumire: fragment de toartă

Material: pastă de caolin cu angobă verde, ardere perfectă

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de toartă de culoare albă

Datare: sec. XVIII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38

Denumire: fragment de toartă

Material: pastă semifină, miez cenușiu, nisip și pietricele mărunte ca degresant, ardere uniformă, dar incompletă

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de toartă de culoare cărămizie

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38

Denumire: fragment de toartă

Material: caolin, ardere excelentă

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de toartă de culoare albă, cu glazură brun transparentă

Datare: sec. XIX-XX

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38

Denumire: fragment buză oală

Material: caolin, afumat la gură, mică în pastă , ardere completă, lucrat la roată

Stare de conservare: bună

Dimensiuni: ǿ=16 cm, r= 8 cm

Datare: sec. XVIII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38

Denumire: buton de capac

Material: pastă de caolin, ardere perfectă, lucrat la roată

Stare de conservare: nu foarte bună

Descriere: fragment de capac de culoare alb-roz

Dimensiuni: ǿ= 4, 5 cm, r=2, 4 cm

Denumire: fragment oală ( cazan peceneg)

Material: pastă zgrunțuroasă, mult nisip și mică ca degresant, ardere uniformă, dar incompletă

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de oală de culoare cărămizie

Datare: sec. XII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38

Gătaia-Șumig- Versant Nordic (Planșa 16):

Lat: 45°23`7.10°N

Long: 21°24`49.08°E

Alt: 189 m

Denumire: fragment fund de oală

Material: pastă caolin, lucrat la roată, ardere excelentă, suprafață mată, fină

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment fund de oală de culoare alb-gălbui

Dimensiuni: ǿ= 12 cm, r= 6 cm

Datare: sec. XVIII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment fund de vas

Material: pastă semifină, angobă sticloasă gălbuie pe interior, nisip fin și mică ca degresant, lucrat la roată, mat și aspru la exterior

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment de fund de vas de culoare cărămizie

Dimensiuni: ǿ= 10 cm, r= 5 cm

Datare: sec. XIX

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment toartă

Material: caolin, ardere perfectă

Stare de conservare: foarte bună

Datare: sec. XVIII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

Denumire: fragment buză cazan peceneg

Material: nisip și mică, lucrat la roată, ardere completă și uniformă, suprafașă mată, aspră

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment buză cazan peceneg de culoare cărămizie-brună

Datare: sec. XII

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38

Denumire: fragment fund de oală

Material: nisip fin fără mică ca degresant, lucrat la roată, ardere excelentă

Stare de conservare: bună

Descriere: fragment fund de oală cărămizie cu angobă verde oliv la exterior și crem transparentă la interior

Datare: sec. XIX

Loc de păstrare: Gătaia, str. Șumigului, nr. 38.

6. Concluzii

Din cele relatate mai sus, orașul Gătaia, fiind situat într-o zonă de interes economic major pentru orașele din vestul țării, cât și din punct de vedere geografic, el fiind plasat într- zonă de câmpie (zonă propice locurii), cu acces la o sursă hidrografică importantă (râul Bârzava), este una dintre localitățiile bănățene ce poate stimula interesul atât istoriciilor cât și arheologilor.

Atestarea sa doumentară în anul 1323, alături de existența monumentelor istorie din cadrul ei sau al satelor aparținătoare ei ( Mănăstirea Săraca, existența Meszosomlyo- Șemlacul Mare, cazematele construite pe Șumig), face din Gătaia una dintee localitățiile vechi ale județului Timiș.

Din punct de vedere al teritoriului geografic și istorico-geograifc s-a putut observa pe parcursul lucrării, extistența unor populații aparținând fiecărei epoci istorice, așezată în acest areal: Neolititc, Epoca Bronzului, Hallsttat, La Tene, romani, daco-romani, sarmați, populații medievale: avari, pecenegi,etc. În perioda daco-romană și cea medievală următoare, putem constata o importanță sporită a Gătăii din punct de vedere al meșteșugurilor, pe traseul Ocna de Fier- Bocșa-Șoșdea- Măureni-Gătaia fiind descoperite cantități foarte mari de zgură de fier și tuburi vitrifiate pentru reducerea minereului de fier. Ajutați și de relieful zonei, ce oferea protecție prin bariere naturale, valul roman din localitate crește și mai mult interesul pentru cercetare.

Din punct de vedere administrativ, unele localității ale Gătaii au deținut funcții importante de-a lungul timpului, precum: cetatea de pe Șumig, ce va avea un mare prestigiu, ea dominând totul în jur până la Vârșeț, unele acte importante fiind semnate aici; Sculea cunoscută sub numele de Scoruld ce va face parte din Comitatul Timișului în momentul înfințării acestuia; Șemlacul Mare, cunoscut sub numele de Shemlik, când ajunge reședință de nahiye otomană; Șemlacul Mic cunoscut pentru cel mai vechi monument istoric al locului, încă existent, Mănăstirea Săraca și de asemenea orașul Gătaia în sine ce devine cunoscut din punct de vedere istoric pentru Mănăstirea de secol XIV-XVII și pentru Mănăstirea dispărută a Ordinului paulin de pe teritoriul ei.

Din punct de vedere arheologic, cercetările vechi s-au oprit la a constata existența unei populații medievale în jurul Șumigului și la identificarea în teren a două puncte importante: Valea Begului și Valea Mâții, unde se află atât valul roman, cât și urme ale populației sarmatice și medievale în primul rând, dar putând fi atestată și prezența dacică prin descoperiri de ceramică tipic hallstatiană sau La Tene și urme sporadice, dar concludente ale unei populații din neolitic sau epoca bronzului (celtul descoperit pe teritoriul Gătăii, alături de ceramica specifică epocii bronzului). Săpăturile efectuate pe Valea Begului de domnul Alexandru Rădulescu au scos la iveală dovezi ale locuirii istorice atât medievale cât și sarmatice ( locuințele sarmatice descoperite fiind suprapuse de locuințe medievale de secol VIII-IX), ce atestă că zona este una ”fertilă” arheologic.

Cercetările actuale vin în completarea celor vechi, aducând mai multe informații, noi ipoteze și diferite aspecte ce vor trebui luate în discuție asupra evoluției în timp a orașului Gătaia. Cercetăriile puțin mai vechi, din 2009, de la Cotul Boilor, punct în apropierea Văii Begului au arătat prin descoperirile făcute la suprafață, unele fortuit, altele cu ocazia excavării unui șanț de fundație pentru o amenajare gospodărească, o nouă suprapunere de descoperiri medievale cu descoperiri sarmatice. Descoperirile de monede de secol IV, mărgelele și numeroasele fragmente ceramice sarmatice arată cel puțin trecerea la un moment dat prin această zonă a unei populații de origine sarmată sau paote mai plauzibil urmele comerțului făcut de aceștia. Fără a ne ”arunca” în presupuneri, fără a avea o bază științifică solidă, putem constata totuși, că prezența mărgelelor alături de ceramica sarmatică și de topoare ne poate indica o necropolă sarmatică existentă pe teritoriul Gătăii. Fragmentele ceramice atât sarmatice, cât și medievale, prezentând urme de reparații, ne poate duce la ideea unei populații sedentare sau în curs de sedentarizare ce își reparau vasele în scopul utilizării lor pe termen lung.

În ceea ce privește Șumigul, deși bibliografia menționează o cetate medievală pe acest deal, cercetările actuale nu au găsit urme concludente ale acesteia, cercetarea fiind îngreunată și de faptul că terenul estre arat în fiecare an exhaustiv, iar plugurile mari distrug o mare parte din materialul arheologic. Se poate totuși constata existența unor populații prin materialul ceramic descoperit. Putem vorbi despre o populație de secol XII, atestată prin fragmentele de căzănele pecenege, ceea ce nu înseamnă neapărat că populația era de origine pecenegă, ci cel mai probabil tipul de vas făcut de aceștia s-a răspândit fiind împrumutat și de alte neamuri. Alte fragmente ceramice descoperite pe Șumig, apropiate de secolul XII sunt fragmentele ceramice medievale de secol XIV, urmând într-un număr foarte mare ceramică de secol XVII-XVIII și chiar câteva fragmente de secol XIX. Chiar și aceste fragmente mult mai puțin importante din punct de vedere al arheologiei, ne pot contura o imagine a Șumigului în perioada premodernă și ne arată posibila locuire a acestuia, ceea ce face posibilă sedentarizarea unor populațiii medievale, fiind stabilit un precedent în urma căruia și celelalte generații se vor așeza pe acest teritoriu.

Repertorierea obiectivelor arheologice ale Gătăii arată existența a cel puțin 51 de puncte de interes, dar împinge spre evoluarea și evoluția cercetărilor în interiorul hotarului orașului, atât vechile periegheze cât și săpăturile fiind făcute la limitele orașului Gătaia cu alte sate. O nouă direcție în privința cercetărilor de teren în această zonă, ar putea fi dată de investigarea pentru început a Șemlacului Mare, cea mai veche așezare atestată documentar, considerată, pe bună dreptate credem noi, vechea vatră medievală a Gătăii. Un alt punct important ar fi arealul cuprins de Gătaia în Lunca Bârzavei, aici existând indicii ale existenței unor populații preistorice.

Cel mai probabil, există mult mai multe puncte arheologice, de un interes major în Gătaia, iar identificarea lor poate duce la rezultate spectaculoase privind istoria și arheologia localității și implicit pe cea a zonei Banatului. Această lucrare se vrea a fi un punct de plecare sau un reper pentru o cercetare mai laborioasă și probabil întinsă pe parcursul a mai multor ani, pentru explorarea la maxim a întregului potențial arheologic al localității și crearea unei imagini cât mai clare și mai corecte din perspectivă istorică a unui oraș ce merită dobândirea unui loc aparte din punct de vedere al arheologiei.

Bibliografie

Bejan Adrian, Contribuții la istoria și arheologia Banatului în mileniul I D. Hr. și începutul feudalismului, Ed. Excelsior Art, Timișoara, 2006.

Benea Doina, Banatul în timpul lui Traian în An.B, III, Arheologie-Istorie, Ed. Museion, București, 1994.

Benea Doina, Bejan Adrian, Viața rurală în sud-vestul Daciei în secolele II-IV,II, în ActaMN 26-30,I/1 1989-1993, Cluj-Napoca, 1994.

Benea Doina, Dacia Sud-Vestică în secolele III-IV, vol I, Ed. de Vest, Timișoara, 1999.

Benea Doina, Queleques observation sur la céramique de l”agglomération daco-romaine de Freidorf-Timișoara în BHAUT I, Études sur la céramique romain et daco-romaine de la Dacie et de la Mesie Inferieure, Timișoara, 1997.

Consiliul Județean Timiș, Ghid micromonografic al localităților județului Timiș, Timișoara, 2000, p. 102, s.v. Gătaia.

Consiliul Județean Timiș, Județul Timiș (ediție bilingvă), Ed. Waldpress, Timișoara, p. 185, s.v. Gătaia.

Țeicu Dumitru, Geografia ecleziastică a Banatului medieval, Presa Universitară Clujeană, 2007.

Țeicu Dumitru, Opinii privind activitatea metalurgică din Banatul Montan în secolele III-IV în AnB, (1999-2000).

Gaiu Corneliu, Vestigii medievale timpurii din Bistrița în Vasaria Medievalia I, Ed. Accent, Bistrița, Cluj-Napoca, 2008.

Grisselini Francesco, Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Ed. Facla, Timișoara, 1984.

Gudea Nicolae, Așezări rurale din Dacia Romană, Ed. Primus, Oradea, 2008.

Gumă Marian, Civilizația primei epoci a fierului în sud-vestul României, Ed. S.C. Melior-Trading, București, 1993.

Lazarovici Gheorghe, Metode și tehnici moderne de cercetare în arheologie, Ministerul Culturii, București, 1998.

Lotreanu , Monografia Banatului, Ed. Institutul de Arte Grafice Țara, Timișoara, 1935.

Luca Sabin Adrian, Arheologie și istorie II. Descoperiri din Banat, Ed. Economică, București, 2005, p. 167, s.v. Gătaia;

Luca Sabin Adrian, Descoperiri arheologice din Banatul Românesc, Ed. ALTIP, Sibiu, 2006, p. 117, s.v. Gătaia.

Mare Mircea, Banatul între secolele IV-IX, Ed. Excelsior Art, Timișoara, 2004.

Mărghitan Liviu, Banatul în lumina arheologiei, Ed. Facla, Timișoara, 1985.

Măruia Liviu, Bolcu Lavinia, Stavilă Andrei, Cântar Adrian, Baza de date a patrimoniului arheologic cuprins în Lista Monumentelor Istorice a Județului Timiș. Rezultatele cercetărilor de teren, Ed. Bioflux, Cluj-Napoca, 2011.

Măruia Liviu, Cercetări interdisciplinare vizând reconstituirea geografiei istorice a Dealurilor Lipovei, Ed. Excelsior Art, Timișoara, 2011.

Medeleț Florin, Bugilan Ioan, Contribuții la problema și la repertoriul movilelor de pământ din Banat în Banatica, 9, Reșița, 1987.

Meier Thomas, Landscaping, Ed. Archaeolingua. Series Minor, Budapesta, 2006

Munteanu- Dumitru Luminița, Itinerare arheologice bănățene, Ed. Sport-Turism, București, 1988.

Munteanu Ioan, Munteanu Rodica, Timiș. Monografie, Ed. Marineasa, Timișoara, 1998.

Munteanu V. Vasile, Contribuții la istoria Banatului, Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1990.

Nițov Marius, Monogafia orașului Gătaia, (ms).

Pop P. Grigore, Dealurile de vest și Câmpia de Vest, Ed. Universității din Oradea, 2005.

Posea Grigore, Câmpia de Vest a României, Ed. Fundației România de Mâine, București, 1997.

Rădulescu Alexandru, Caiet de periegheze arheologice 1987-1989, (ms), s.v. Gătaia.

Rădulescu Alexandru, Cercetări de arheologie medievală din Banatul de Câmpie;scurt istoric în SIB (1999-2001)

Rusu Raularian, Organizarea spațiului geografic în Banat, Ed. Mirton, Timișoara, 2007.

Săcară Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Ed. Excelsior Art, Timișoara, 2002, p. 46, s.v. Gătaia.

Stoicescu Nicolae, Bibliografia localităților și monumentelor medievale din Banat, Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1973, p. 71

Vert Constantin, Tipuri de peisaje rurale în Banat, Ed. Mirton Timișoara, 2001.

Lista Abrevierilor

ActaMn = Acta Musei Napocensis,Cluj Napoca, (1994)

An.B = Analele Banatului, Timișoara, (1994)

BHAUT = Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisensis, Timișoara, (1997)

C.J.T. = Consiliul Județean Timiș

SIB = Studii de Istorie a Banatului, Timișoara, (1999-2001)

Anexe

Harta 1: Localizarea orașului Gătaia în județul Timiș