CERCETĂRI APLICATIVE ASUPRA POSIBILITĂȚILOR DE CREARE A DESIGNULUI INTERIOR CU UTILIZAREA LEMNULUI [311153]

[anonimizat], conf., dr. _________________________

”___” ________________ 2016

[anonimizat], conf., dr.

______________________

”___” ________________ 2016

TEZĂ DE MASTER

CERCETĂRI APLICATIVE ASUPRA POSIBILITĂȚILOR DE CREARE A [anonimizat],

Masterandă anul II:(______________)

Conducător,

[anonimizat]., Conf. Univ.:(______________)

2016

Ursul Violeta, 2016

[anonimizat] E.,

conf., dr.

________________________

”___” ________________2016

S A R C I N A

pentru proiectul de masterat a masterand: [anonimizat]: „CERCETĂRI APLICATIVE ASUPRA POSIBILITĂȚILOR DE CREARE A DESIGNULUI INTERIOR CU UTILIZAREA LEMNULUI”

aprobată prin ordinul nr____ din ”___” _____________ 2016

Conducătorul tezei: [anonimizat]., conf. univ.

Date inițiale: Tendințe și tehnologii moderne în proiectarea interiorului; [anonimizat] (oficiu, [anonimizat], bar/restaurant, recreație etc.).

Conținutul notei explicative1. Analiza domeniilor de proiectare a [anonimizat]; 2. Cercetarea, elaborarea și realizarea a unui concept/principiu nou de proiectare a interiorului; 3. [anonimizat], tradiții naționale; 4. [anonimizat], tehnologice și estetice la interiorul proiectat.

Lista materialului grafic1. Executarea, [anonimizat], schemelor compoziționale; 2. Structura compozițională a planșelor și conținutului proiectat în culori; 3. Complexul planșelor grafice a proiectului interiorului în scara 1:20, 1:25, 1:50 etc.[anonimizat] 200-400 m2 din aria spațiului interior a clădirii, înfuncție de densitateastructuriielementelor de design interior.

Structura machetei: Prezentarea volumetrică în scară minima 1:25, cu elemente de amenajarecomplexă a interiorululi.

ADNOTARE

Pentru gradul de master la specialitatea “Tehnologii moderne în design interior” a fost

aleasă tema pentru teza de cercetare cu denumirea: “Cercetări aplicative asupra posibilităților de creare a designului interior cu utilizarea lemnului”.

[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], inspiră designerii pentru a [anonimizat].

[anonimizat], estetic si varietatilor de specii. Posibilitatea, metodele si principiile de proiectarea a designului interior cu utilizarea lemnului.

Sarcina tezei de master este cercetarea asupra materialului natural – [anonimizat], un spațiu a carei frumusețe să reziste și să farmece de fiecare data si aspectul funcțional să fie combinat cu frumosul și ineditul.

Notă explicativă. Proiectul de master este structurat în felul următor: nota explicativă, partea grafică și lucrarea practică. Primul capitol conține 5 subcapitole în care sunt desfasurate istoricul si evolutia utilizarii lemnului, iar în celelalte două capitole sunt examinate caracteristicile si proprietatile lemnului, particularitățile tipologice ale constructiilor din lemn: trăsăturile specifice, soluțile atristice. Actualitatea lemnului in design. Partea grafică a proiectului de master constă din schițe grafice și vizualizări 2-3D.

AННOTAЦИЯ

Для научно-исследовательской работы на соискание степени мастера по специальности “Современные технологии в дизайне интерьера”, была выбрана тема: “Прикладные исследования о возможностях создания дизайна интерьера с использованием дерева”.

Актуальность темы – Древесина является природным материалом, экологические переходы с течением времени, и чья красота, сырые или закончили вдохновляет дизайнеров для создания мебели, декоративных предметов и pазнообразный дизайн интерьера.

Цель диплома – Исследование древесины с точки зрения функциональности, эстетики и разнообразия видов. Возможность методов и принципов дизайна интерьера с использованием древесины в дизайне.

Задача проекта лицензия заключается в исследовании натурального материала – дерево и в создании вневременной пространство, не выходят из моды в течение долгого времени, место чья красота и магия очаровывает каждый раз, и функциональный аспект сочетается с красивой и новизны.

Пояснение. Лицензия проект имеет следующую структуру: пояснительной записки, графики и рабочий практики. Первая глава содержит пять главы разрабатываются истории и эволюция использования древесины, рассматривает характеристики и свойства древесины, типологические особенности деревянных зданий: особенности, решение искусств. Графический дизайн состоит из чертежей и видом 2 – 3D.

ANOTATION

To meet the requirements of the “Modern technologies in interior design” speciality of Master degree for the prezent project it has been chosen the following theme: “Applied research on the possibilities of creating interior design using wood.”

The actuality of the theme – Wood is a natural material, ecological transitions over time, and whose beauty, raw or finished inspires designers to create furniture, decorative objects and variable interior.

The purpose of the project – Wood research in terms of functionality, aesthetics and variety of species. Possibility of design methods and principles of interior design using wood.

The duty of the project is research on natural materials – wood and to create a timeless space that is not out of fashion as a space whose beauty and magic resist every functional aspect and be combined with beautiful and novelty.

Explicative note. Project master is structured as follows: explanatory note, the graphics and work practice. The first chapter contains five chapters are history and evolution of the use of wood, two chapters are are examined the characteristics and properties of wood, typological features of wooden buildings: specific features, the solution atristice. The undergraduate graphic design consists of drawings and views 2 – 3D graphics.

LISTA ABREVIERILOR

INTRODUCERE

Lemnul este un element esențial și definitoriu și reprezintă unul din cele mai des materiale utilizate de om în construcții, design interior sau mobilier. Este un material natural, ecologic care se transformă în timp, și a cărui frumusețe, brută sau finisată, inspiră piese de mobilier și obiecte decorative variate. Mobilierul din lemn poate aduce un farmec și un stil original design-ului de interior fiind durabil și ușor de intreținut sau de modificat, un nou lac sau o vopsea poate schimba imediat înfățișarea. În prezent se intîlnesc o gamă mare de metode de protecție ceea ce face posibilă utilizarea lemnului și în încăperile umede cum ar fi baia.

Astăzi poți crea un design interior cu ajutorul lemnului excelent și foarte plăcut. Designerii moderni prelucrează lemnul tot mai puțin și mai puțin. Și actualmente au luat o amploare mai largă: trunchiurile aproape necioplite care pot atît să-ți decoreze o încăpere cît și să fie un loc pentru așezat sau un scaun comod și neobișnuit pentru oaspeții tăi. Un alt element tot atît de frumos din lemn poate fi instalarea unei lămpi de podea în cameră, această lampă este de o construție foarte simplă, este constituită dintr-un abajur de hîrtie și o bază de lemn, sculptată dintr-o creangă de copac. Conform designirilor acesta lampa poate reda un șic camerei și poate arăta evoluția de prelucrare a lemnului – de la lemn necioplit în partea de jos pînă la abajur de hîrtie în partea de sus. O altă metodă de decorare a interiorului casei poate fi fixarea unor rafturi din lemn care pot să construiască o mică bibliotecă de perete.

Exista o tendinta de a renunta la mobilier realizat din materiale tratate cu chimicale in favoarea materialelor naturale prietenoase cu mediu. Din aceasta categorie face parte si lemnul reconditionat. Acesta provine din diverse surse (case vechi, depozite, obiecte de mobilier etc.) si este folosit in designul interior pentru placarea suprafetelor, ca element decorativ ori ca piesa de mobilier. In arhitectura, lemnul reconditionat este folosit la fatade, ca element de decor arhitectural etc.

Gama de utilizare a acestui tip de lemn este foarte larga, iar popularitatea sa este in continua crestere. Are costuri de achizitie sensibil mai mici decat lemnul proaspat taiat, contribuie la ocrotirea mediului inconjurator si este usor de utilizat in constructii si la amenajarile interioare. Aceste motive fac din lemnul reconditionat o alegere ideala pentru decorarea eco a casei.

De precizat ca in tari mai avansate lemnul reconditionat poate avea preturi de achizitie mai mari decat lemnul nou. Aceasta, din cauza folosirii sale pe scara larga in ultimii ani, ceea ce a dus la o saracire a stocurilor – pe buna dreptate, lemnul vechi a devenit o raritate in unele locuri.

Designul interiorului, realizat cu utilizarea lemnului în finisaj, poate fi considerat clasicism modern. Anume lemnul este un material care are capacitatea unică de a fi mereu la modă și actual.

Cred că fiecare are propriile asociații, care apar la menționarea cuvîntului "lemn". Pentru unii este o pădure: aer curat, păsări cîntînd, pomușoare și ciuperci. Altă persoană își închipuie o imagine a grădinii: flori, aromă, zumzetul albinelor, fructe coapte. Al treilea își va aminti timpul petrecut în saună. Și nu contează ce amintiri apar. Cel mai important lucru este că acestea sunt frumoase. Nu este surprinzător, că popularitatea interioarelor din lemn în fiecare zi este în creștere.

Pînă de curînd, ornamentul din lemn a fost utilizat numai în casele de țară sau a vilelor. Dar acum, designul caselor și vilelor moderne, precum și designul apartamentelor urbane, încearcă să cuprindă tot ce este mai bun și natural.

Într-adevăr, de ce să renunțăm la valoarea pe care o poate aduce lemnul. El, în primul rînd, creează un microclimat unic și va fi o sursă infinită de energie pozitivă.

În al doilea rînd, lemnul are proprietăți unice. Noi știm din școală că lemnul are o conductivitate electrică mică. El are, de asemenea, un coeficient scăzut de conductivitate termică și izolație fonică ridicată, ceea ce va avea doar un impact pozitiv asupra stării fizice și psihice umane. Lemnul este, de asemenea, durabil și rezistent chimic, el nu are nici-un concurent real printre materialele sintetice.

Putem vorbi mult despre avantajele lemnului, dar cred că argumentele sus-menționate sunt suficiente pentru a ne gîndi la posibilitatea creării unui design de lemn. El va răspunde numai cu bunătate și va oferi nu doar confort, ci de asemenea, sănătate.

ISTORIA IMPLEMENTĂRII LEMNULUI ÎN CONSTRUCȚII

Se spune că civilizația a început cu doborîrea primului arbore și se va sfîrși cu tăierea ultimului. Conform afirmației renumitului savant Alexander von Humboldt „Omului îi preced pădurile și îi urmează pustiurile”.

Această afirmație denotă rolul pe care lemnul l-a jucat în viața oamenilor de la începuturi si pînă în zilele noastre, astfel privind în jurul nostru observăm cîte dintre obiectele de strictă necesitate sunt confecționate din lemn. Pliniu cel Bătrân spunea că „Pădurea este cele mai de preț dar pe care Dumnezeu l-a dăruit oamenilor”.

Utilizarea lemnului în construcții

Lemnul este un material esențial în viața omului din vemurile stravechi, acest material oferind-ui posibiliatate de a confecționa obiecte, unelte de vînatoare și adaposturilor.

Astfel lemnul este cel mai vechi material de construcție, ușor de dobîndit, mereu la îndemînă și comod de prelucrat cu unelte simple. Săpăturile arheologice au demonstrat că acest material era cel mai des folosit atît în cladiri de locuit, cît și de fortificații și întarituri [56].

Pe parcursul secolelor, datorită evoluției tehnologiei construcțiile din lemn au fost aduse la un nivel înalt de perfecțiune și delicatețe care o face să fie unică în toată lumea [9].

În istorie ca un prim habitat este menționată coliba, aceasta fiind un adapost în fața intemperiilor naturii. Coliba este construită foarte simplu, dintr-o structura din lemn a căror pereți și acoperiș sunt acoperite cu paie sau stuf (figura A 1.1.).

Casele din lut sunt următoarea etapă în evoluția utilizării lemnului în construcții (figura A 1.3.). Aceste case au pereți facuți din blocuri de lut, realizate prin repartizarea lutului în forme transferabile, depozitate în locuri speciale pentru a se usca. Blocurile se leaga între ele cu lut și se stabilizează prin adăugarea în amestec a cimentului sau a varului. O altă metoda de a construi o casă din lut este cea cu împletituri de nuiele (figura A 1.4.). Pe structura din lemn se împletesc nuiele, iar între ele se plaseaza pasta de lut în amestec cu paie, iar la exterior pereții se netezesc cu lut si se dau cu var. Pe stîlpi se sprijină șarpanta. Astfel de case se întalnesc și la noi în țară, fiind considerate case tradiționale, în care se folosesc materiale natural [4].

Lemnul a dat dovada de rezistena ca material de construcție și era folosit în scheletul și platforma vechilor cetății și castele.

Tîmplarii erau cei care ridicau aceste structurii din lemn. Ei tăiau și secționau trunchiuri, dupa care le afumau și uscau pentru ca aceștea să reziste mai mult timp. Aranjau grinzile, le prelucrau, apoi, le instalau pe acoperiș. În final ei fixau ardeziile sau țiglele de pamînt ars, în funcție de regiune [16].

O altă categorie sunt casele realizate din bușteni de lemn care erau suprapuse (figura A 1.5.), urmate apoi de casele cu pereți cu structură din lemn, ajungîndu-se în final la pereți prefabricați, la panouri.

Predecesorii noștri foloseau lemnul și realizau din el toată construcția casei (pereți, planșee, și șarpanta). În zilele de azi, lemnul este folosit ca material de construcție, doar că într-un mod mai cumpătat și mai economic decît predecesorii noștri, respectiv efectuăm din lemn doar constructia de rezistență, iar celelalte funcții ale pereților să le realizăm cu materiale cu proprietăți termoizolante, fonoizolante si hidroizolante [67].

Colibele si bordeiele au aparut pentru prima data în timpul perioadei paleoliticului. Bordeiele erau realizate în gropi pereții carora erau căptușite cu oase, acoperite cu pieile animalelor vînate, cu crengi și cu pamînt (figura A 1.2.). În această perioadă nu putem vorbi de construcții deoarece pereții și acoperișul nu sunt elemente independente [30].

Omul neolitic trece treptat de la stilul de viață nomad la cel sedentar, acest lucru a determinat apariția satelor în apropierea unui curs de apa – și apariția unei noi metode de construcție a locuințelor.

Varietatea satelor și caselor diferă de la o zonă geografică la alta și de la o fază la alta a neoliticului. Deci, în Orientul Apropiat construcțiile erau în formă circulară cu diametru de 7 m, cu pereți de lut omogenizat cu paie, susținuți de o structură de lemn. Cînd casa era construită din nou, lutul pereților era tapușit și uniformizat în spațiul fostelor așezări, astfel fiind ca temelie construcțiilor următoare. Acoperișul era din bîrne așezate orizontal peste care se amplasau un rînd de cărămizi din lut, sau se plasa un strat de argilă bătută [58].

În Europa Orientală și Sud Orientală locuințele din mileniul al V-lea constau în imense construcții în formă rectangulară sau trapezoidală, cu pereții alcatuiți din șiruri continue de pari înfipți în pămînt pînă la o adîncime de 2m. Casele atingea o lungime de 40 m și o lățime de 10m.

În Europa Centrală, casele erau, la începutul neoliticului, în formă de colibe rotundă, bordeile erau parțial îngropate în pamînt, cu șarpantă și pereți de gard împletit.

În nordul Europei, în locuinte apare pardoseală, aceasta era realizată din scoarță de arbori și nisip [77].

La evrei se întalnește colibă cu doua odăi, cu pereți din lut și acoperiș din lemn învelit cu pămînt.

Cu trei mii cincisute de ani în urmă, la indieni locuințele erau construite doar din lemn și erau clasificate în funcție de clasa din care făceau parte oamenii. Locuințele țărănești erau făcute din chirpici, cu șarpantă de bambus, cu acoperiș din trestie sau frunză de palmier. În orașe locuințele erau mai temeinic clădite, aveau unul sau mai multe nivele, fațadele erau zugrăvite și date cu var. Parterul era cladit din caramidă arsă, iar etajele erau realizate doar din lemn. Acoperișul era acoperit cu olane sau de șindrilă, acesta era plan și se utiliza drept terasă în nopțile de vară.

La chinezi se întalnește o predispunere pentru utilizarea coloanelor și bîrnelor, acestea erau decorate bogat, și erau în special folosite la exteriorul construcțiilor. În realizarea coloanelor și bîrnelor se folosea lemn. Pentru realizarea tavanelor, pavajelor și balustradelor se folosea piatra. Forma locuințelor era rectangulară, fară pereți de susținere, fară fundație, doar cu stîlpi de lemn așezați la distanțe de trei m, sprijiniți pe tălpi de piatră îngropate o jumătate de metru în pămînt. Acoperișul constă din două pante, acestea era susținută de o construcție de căpriori și console, ceea ce dădea senzația că stă suspendat în aer. Părțile aparente ale șarpantei erau migălos sculptate și pictate în culori vii [53].

Pînă în sec. XIX, majoritatea locuințelor erau realizate din lemn. Datorită schimbării fregvente a climei și zonei seismice au provenit construcții simpliste, ușoare ce dau dovadă de elasticitate și rezistență. Acoperișul era realizat din șindrilă sau de paie, acesta era ieșit în afară pentru a feri construcția de ploii și de soare. Locuința țăranului era o simplă baracă din lemn sau o colibă facută din crengi și acoperită cu lut, cu încăperi despărțite prin lese de bambus sau împletituri din trestie [67].

Cele mai vechi construcții din lemn

Lemnul este un material natural, folosit de constructori în realizarea clădirilor și lucrărilor inginerești încă din cele mai vechi timpuri [62].

Din păcate, din perioada antică au rămas doar construcții clădite din piatră, însa în urma săpăturilor arheologice s-au găsit și clădiri vechi de mii de ani, cu structură din lemn. Una dintre aceste clădiri a fost descoperită în Scoția, de către cercetătorii universității din Dumfries and Galloway [62].

Clădirea datează din anii 3950-3700 î. e. n. , s-au descoperite rămășițele pilastrilor de lemn. Clădirea cuprindea dimensiuni de douazeci și șapte metri lungime și opt metri lățime, numere considerabile pentru perioada respectivă (figura A 1.6.).

Însă clădirea nu a rezistat pînă în prezent, acest lucru se poate de înteles. În present s-au pastrat locuințe vechi care au sute de ani, acestea sunt în Scoția, Anglia, Franța și Germania, iar de pe alte continente putem să menționăm casele din Statele Unite al Americii.

În orașul Epingen sunt case ce datează de la începutul sec. al XIV-lea și o biserică care a fost construită în anul 1320, acestea au rezistat în timp cu toate ca su fost constrite din lemn (figura A 2.7.).

Putem menționa Casa Fairbanks din Statele Unite ale Americii ridicată între anii 1637-1641 (figura A 2.8.), aceasta reprezintă o construcție veche cu structură din lemn și a fost locuită de familia Fairbanks timp de opt generații.

În secolul XXI. casa nu este proiectată și construită pentru mai multe generații, fiindcă cerințele oamenilor se schimbă odată cu trecerea timpului. Totuși locuița din lemn este alegerea perfectă din mai multe puncte de vedere și dacă este construită corect, poate sa fie simbolul familiei [23].

Cliff Palace este amplasat în Parcul National Mesa Verde din Colorado, acesta a fost ridicată în urmă cu mai bine de 800 de ani. Cliff Palace este construit în stîncă, din piatră și lemne și a rezistat extrem de bine trecerii timpului (figura A 2.9.).

Luke Church – biserica este amplasată în Virginia, orașul Smithfield, a fost construită în anul 1632 și o clădire veche construită de coloniile engleze (figura A 2.10.). Luke Church este folosită în prezent, aici se oficializează nunți uneori se duc slujbe importante în decursul anului [62].

Condiții actuale ale construcțiilor pe structura de lemn

Folosirea răspîndită a lemnului în construcția locuințelor are atît o bază economică cît și una estetică. Posibilitate de a ridica clădiri de locuit din lemn cu un număr minim de echipament specializat a păstrat competitiv prețul de cost al cladirilor cu schelet din lemn față de alte tipuri de construcții. În același timp, frumusețea și caldura exponatelor din lemn sunt dificil de asemanat cu alte materiale. Și totuși, construcțiilor din lemn nu li se acordă încă suficiență atenție în comparație cu cele din oțel sau beton [89].

La orice construcție, pe lîngă sarcinile datorate efectelor de gravitație, încărcarea seismică trebuie luată în considerare, atunci cînd se proiectează structurile așezate în zonele active seismic. Filozofia, în proiectarea seismică, este aceea că o structură trebuie să reziste sarcinilor laterale corespunzatoare vîntului și cutremurelor mici, datorită acțiunii sale elastice, iar structurii i se permite să se avarieze nu să se distrugă, în timp ce este supusă la o sarcină laterală, asociată cu fenomene seismice moderate sau severe. Drept consecință, articulațiile plastice în structuri trebuie să fie dezvoltate, pentru a disipa energia seismică atunci cînd structura se află sub trepidații puternice [63].

Metodele de proiectare, bazate pe această filozofie, sunt acceptabile pentru a lua în considerare necesitățile atît pentru analiza economică cît și pentru siguranța de funcționare. Totuși, dezvoltarea articulațiilor plastice se bazează pe deformarea largă și ductilitatea ridicată a unei structuri. Cu cît ductilitatea unei structuri este mai mare, cu atît se distruge mai mult. De altfel, unele structuri importante cum ar fi spitalele și pompierii trebuie să-și păstreze funcțiile lor, după un cutremur major. În acest caz, filozofia de proiectare menționată mai sus (bazată pe siguranța de funcționare) poate sa nu fie potrivită. Aceste structuri ar trebui sa fie destul de puternice, pentru a preveni deplasarea mare și accelerația, astfel încît să-și poată menține funcțiile lor, cînd sunt stimulate de catre o mișcare severă a pămîntului.

Cînd vorbim de o construcție de lemn datele problemei trebuie analizate prin prisma faptului că această construcție este mult mai elastică și mult mai ușoară. Datorită faptului că greutatea structurii este mai mică avem un mare avantaj: forțele seismice sunt mult mai mici și implicit situațiile ce trebuiesc rezolvate sunt mai mici [3].

Dacă, luăm în calcul și elasticitatea structurii, atunci lucrurile se complică din cauza că va trebui să luăm masuri ca deplasarile structurii să fie cît mai mici.

Materialele prefabricate din lemn, care poartă numele Panouri Sandwich, care conțin cîteva nivele de vată minerală și folii care împedică patrunderea vaporilor, se montează rapid – o casă poate fi gata și intr-o lună. Ea are o greutate proprie redusă, asigură o foarță bună izolație fonică și termică, iar costurile sunt cu mult mai mici.

Un alt privilegiu major este rezistența elastică a construcției de lemn, care oferă fermitate la activitatea seismic pînă la gradul 8-8,5 pe scara Richter, casele din Canada sunt un exemplu de rezitență și elasticitate, iar cele din orasul Kobe (Japonia) rezistă la uragane de 250-300 km/h (figura A 2.11.).

În linii generale, construcția locuințelor sa dezvoltat pe parcursul timpului în numeroase forme, în funcție de necesitățile omului pentru spațiu și comodități. Tehnologia a avut parte de transformări în funcție de condițiile sociologice, economice și resursele de material [51].

Fiind considerat un bun cu cea mai indelungata durată de folosință, o construcție de locuit trebuie să satisfacă mai multe condiții primordiale:

Condiții tehnice capitale: durabilitate și rezistență la foc. Construcțiile din lemn, se asigură atît prin măsuri constructive cît și chimice, prin prelucrarea lemnului împotriva focului și a biodegradării prin aplicarea unor tratamente de ignifugare și antiseptizare;

Condiții fizico-igienice: se reprezinta coeficienții de izolare hidro, termică și fonică, de ventilare, de cerințele iluminației și de igienă a construcției;

Condiții estetice: se determină cu alegerea formei construcției, în plan și elevație, la realizarea finisajelor, toate asigurînd ambianță placută, confort și o estetică corespunzătoare;

Condiții tehnico-economice: costuri pe unitatea de suprafață, indicii de consum, perioada de execuție, cheltuieli de intreținere și exploatare.

Construcția unei locuințe din lemn prezintă un sir de avantaje:

Costul de relizare a locuinței de lemn este aproximativ cu 30 – 40% mai mică față de o construcție în zidărie clasică;

Lemnul este un material natural deci ecologic astfel nu prezintă nici un pericol pentru organismul uman;

Lemnul are proprietatea de a prelua vibrațiile, inclusiv undele seismice, astfel elasticitatea sa permite oscilarea construcției;

Structura construcției din lemn este mult mai ușoară, de aceea reducem costurile pentru fundație;

Atît timp cît în construcții se foloseste lemn ignifug, putem fi siguri că lemnul va fi rezistent la foc, acest lucru se datoreaza prelucrarii acestuia cu substanțe special. În SUA, circa 90 % din locuințe sunt construite din lemn și din OSB. Locuințele nordicilor ridicate din material lemnoase constitue circa 60 %. În Germania casele ridicate din lemn prezintă circa 10-15%. Procentajului înalt a locuințelor construite din lemn se datorează guvernelor care susține utilizarea materialului ecologic, întrucît lemnul are multe avantaje cum ar fi: proprietațile estetice deosebite, costul redus și faptul că este un material regenerabil [16].

Variante constructive de realizare a structurilor de lemn

În articolul “Dezvoltarea unor sisteme constructive eficiente pentru cladiri cu structura din lemn. Alinierea la standardele europene”, scris de inginerul Daniel PASCU, sunt enumerate și descries construcțiile din lemn și realizarea acestora. Astfel, după realizarea structurilor din lemn, sunt:

Construcții din bușteni

Aceste construcții au în componența lor cel mai important material – lemnul. Ele sunt construite

din trunchiul copacilor, care înainte de a fi prelucrate sunt decojite (figura A 2.12.). Lemnul este uscat pe parcursul a mai multor luni în mod firesc. Buștenii se îmbină prin cherțari, fără utilizarea altor obiecte de montare metalică. Izolația termică a casei este realizată doar din lemn. Această tehnologie se prestează pentru construcția cabanelor sau caselor de vacanță ațezate în zone montane [67].

Construcții din bîrne

Forma construcțiilor din bîrne este mai perfecționată în comparație cu construcțiile din bușteni rotunzi (figura A 3.13.). Acestea s-au ridicat în momentul apariției primelor scule ce permiteau prelucrarea lemnului. Întrucît bîrnele au o secțiune regulată, construcția locuinței se făce foarte ușor. În spațiile rurale, unele construcții din lemn sunt ridicate prin această metoda. Pe plan mondial lemnul devine un material scump, și de aceea această metodă de construcție se dovedește nerentabilă, recomandîndu-se doar celor care doresc, intr-adevar, o casă rustică. Modernizarea acestor construcții presupune realizarea din bîrne cu 2 – 3 canale, în funcție de lățimea elementelor. Astfel se asigură o bună montare a elementelor și design-ul construcției are de cîștigat [53].

Construcții din grinzi lamelare

Tipul acesta de construcții este omologul acelor realizate pe structură de stîlpi și grinzi. Ele prezintă marele privilegiu că, într-o anumită măsură, sunt modulare (figura A 3.14.). Așadar, în cazul în care clienții doresc divizarea spațiului, acest lucru poate fi realizat și după finalizarea lucrărilor de construcție. Acești pereții vor avea doar rol despărțitor, de izolație fonică și termică.

În present datorită evoluției tehnologiilor, avem avantajul de a construi pereți cu o grosime de 120 mm, 160 mm și 200 mm.

Asfel, în premieră pentru secțiunile mari cu latimile de 160 mm si 200 mm, în componența pereților intră doar lemnul. Altfel spus, acum pereții sa se construiesc în totalitate din lemn, deci nu mai este necesară prelucrarea lor cu materiale de izolarea, reducîndu-se astfel din timpul de execuție și montaj al casei.

Grinzile lamelare sunt construite din două esențe de lemn diverse, astfel: lamela exterioară poate fi din larice, iar celelalte din pin. Sistemul dat conferă pereților construcției o rezistență naturală sporită, datorită caracteristicilor lemnului.

O altă variantă de ridicare a pereților, ce poarta numele de „Double Wall” implică amplasarea a două fîșii de lemn distanțate între ele, fiecare cu o grosime minim 80 mm. În spațiul între aceste fîșii sunt amplasate materiale izolatore. Sistemul dat prezintă un privilegiu și în ceea ce privește ușurința de a monta trasee pentru instalații.

Structura acoperișului

Pentru construcția acoperișului se folosește numai piese din lemn lamelar încleiat, din același materiale fiind confecționate și construcția de rezistență a planșeelor. Deseori, pentru a păstra o atmosferă caldă, deosebită, principalele elemente a construcției acoperisului (capriori, pane) cît și grinzile care susțin planșeele, rămîn vizibile în interiorul construcției, închiderile și stratul de izolație sunt plasate deasupra acestora.

În linii generale, mergînd din interiorul către exterior, peste construcția de rezistență vizibilă a acoperișului se montează, în consecuvitatea:

Plasarea interioară cu lambriuri din rășinoase sau cu rigips;

Barieră contra vaporilor – folia PE;

Izolația termică din vată minerală sau celuloză cu grosimea de 150 mm și 200 mm;

Pane intermediar și contrafisul cu înălțimea de 150 mm și 200 mm, în funcție de stratul de izolație;

Stratul OSB 15 mm;

Membrană permeabilă la vaporii;

Susținere pentru invelitoarea (în funcție de tipul invelitorii);

Invelitoarea.

Ancorarea locuinței pe fundație de beton

Aspectul de natură tehnică, cu rol extraordinar de important în garantarea durabilității acestui tip de locuință, este un sistem de așezare și ancorare a construcției din lemn pe fundația de beton. La această operație trebuie evitata contactarea directă între bîrnele de lemn și suprafața de beton, pentru a nu admite pătrunderea, în timp, a apei.

Geamuri și uși

Geamurile se realizează din lemnul răsinoaselor masive sau stratificate. Poziționarea geamurilor în pereți se realizeaza prin sistemul specific locuințelor de acest tip. Sunt specificate pervaz pe ambele părți a pereților.

Ușile de interior și cele de exterior, sunt făcute, în mod obișnuit, din lemnul rășinoaselor, cu tablii din panouri stratificate.

Finisarea și tratarea lemnului

Toată structurile și piesele din lemn sunt prelucrate cu substanțe specializate care ofera lemnului rezistență împotriva factorilor climaterici, focului, insectelor si a infecțiilor care deteriorează structura lemnului. Substanțele sunt specializate și fabricate conform standardului European. Finisarea construcției se efectuiază cu lacuri eco, pe bază de apă, în nuanță aleasă din paleta coloristică.

Planșee și scările interioare

Construcția de rezistență (grinzi) pot să fie afișat sau nu. Tavanul este îmbrăcate cu lambriu cu grosimea de 14 mm sau 19 mm sau tencuială uscată. Dușumeaua are dimensiuni cuprinse între 20 mm și 80 mm. Izolația fonică și termică se realizează cu vată minerală sau cu celuloză. În interioarele planșeelor sunt plasate traseele instalațiilor.

Scarile interioare sunt facute din lemn de rășinoase sau din lemn de esență tare [89].

Cocluzie la capitolul 1

Din vremurile străvechi lemnul este un material esențial în viața omului, acesta oferind-ui posibiliatate de a confecționa obiecte, unelte de vînatoare și adaposturi. Astfel, lemnul este cel mai vechi material de construcție, ușor de dobîndit, mereu la îndemînă și comod de prelucrat cu unelte simple. Săpăturile arheologice au demonstrat că acest material era cel mai des folosit atît în clădiri de locuit, cît și de fortificații și întarituri.

Colibele și bordeiele au aparut pentru prima data în timpul perioadei paleoliticului. Bordeiele erau realizate în gropi pereții carora erau căptușite cu oase, acoperite cu pieile animalelor vînate, cu crengi și cu pamînt. În această perioadă nu putem vorbi de construcții deoarece pereții și acoperișul nu sunt elemente independente.

Construcții din bușteni au în componența lor cel mai important material – lemnul. Ele sunt construite din trunchiul copacilor, care înainte de a fi prelucrate sunt decojite. Lemnul este uscat pe parcursul a mai multor luni în mod firesc. Buștenii se îmbină prin cherțari, fără utilizarea altor obiecte de montare metalică. Izolația termică a casei este realizată doar din lemn. Această tehnologie se prestează pentru construcția cabanelor sau caselor de vacanță așezate în zone montane.

Construcții din bîrne forma acestei construcții din bîrne este mai perfecționată în comparație cu construcțiile din bușteni rotunzi. Acestea s-au ridicat în momentul apariției primelor scule ce permiteau prelucrarea lemnului. Întrucît bîrnele au o secțiune regulată, construcția locuinței se făce foarte ușor. În spațiile rurale, unele construcții din lemn sunt ridicate prin această metoda. Pe plan mondial lemnul devine un material scump, și de aceea această metodă de construcție se dovedește nerentabilă, recomandîndu-se doar celor care doresc, intr-adevar, o casă rustică. Modernizarea acestor construcții presupune realizarea din bîrne cu 2 – 3 canale, în funcție de lățimea elementelor. Astfel se asigură o bună montare a elementelor și design-ul construcției are de cîștigat.

Construcții din grinzi lamelare este omologul acelor realizate pe structură de stîlpi și grinzi. Ele prezintă marele privilegiu că, într-o anumită măsură, sunt modulare. Așadar, în cazul în care clienții doresc divizarea spațiului, acest lucru poate fi realizat și după finalizarea lucrărilor de construcție. Acești pereții vor avea doar rol despărțitor, de izolație fonică și termică.

În present datorită evoluției tehnologiilor, avem avantajul de a construi pereți cu o grosime de 120 mm, 160 mm și 200 mm.

Asfel, în premieră pentru secțiunile mari cu latimile de 160 mm si 200 mm, în componența pereților intră doar lemnul. Altfel spus, acum pereții sa se construiesc în totalitate din lemn, deci nu mai este necesară prelucrarea lor cu materiale de izolarea, reducîndu-se astfel din timpul de execuție și montaj al casei.

Grinzile lamelare sunt construite din două esențe de lemn diverse, astfel: lamela exterioară poate fi din larice, iar celelalte din pin. Sistemul dat conferă pereților construcției o rezistență naturală sporită, datorită caracteristicilor lemnului.

Pe parcursul secolelor, datorită evoluției tehnologiei construcțiile din lemn au fost aduse la un nivel înalt de perfecțiune și delicatețe care o face să fie unică în toată lumea.

PROPRIETĂȚILE ȘI CARACTERISTICILE LEMNULUI

Caracteristicile generale ale lemnului

Lemnul este un material complex, anizotrop, eterogen și poros, fapt ce explică comportarea sa la anumite prelucrări mecanice, încleere și finisare. După compoziția chimică lemnul este alcătuit din componenți macromoleculari (celuloză, hemiceluloză, lignin), substanțe extractibile și substanțeminerale [1].

Lemnul este un material care se obține din plantele lemnoase, arbori, arbuști etc.. Arborii sunt formați din două părți principale: rădăcină și tulpină.

Rădăcina îndeplinește funcția de a fixa arborele în pămînt și prezintă circa 5 – 25% din tot arborele. Rădăcinile mari se pot debita în furnire estetice (de ex.nucul).

Tulpina este partea aeriană vizibilă, compusă este formată din trunchi, de la nivelul solului pînă la coroană, și coroana, 5-20% din volum, care este alcătuită din crăci, ramuri, muguri vegetativi, frunze, flori și fructe [68].

Speciile lemnoase se poat identifica după elementele distinctive, cum ar fi:

Coaja – aspectul, culoarea, structura acesteia;

Frunzele – mărimea, forma și aspectul acestora;

Mugurii – aspectul, forma și mărimea acestora;

Elementele se pot analiza pe cale macroscopică sau microscopică. Macroscopic, lemnul poate fi vizualizat cu ochiul liber și este indispensabil să fie analizat după secțiunile principale effectuate prin trunchiul arborelui:

Secțiunea transversală (perpendiculară pe axa arborelui);

Secțiunea radială (longitudinală, trecând prin axa arborelui);

Secțiunea tangențială (longitudinală, tangentă la inelul anual).

Fig. 2.1.1. Secțiunile principale ale trunchiului

Cînd secționăm trunchiul transversal observăm că acesta este alcătuit din coaja, alburn, duramen, măduvă, inele anuale, raze medulare.

Coajă – reprezintă stratul de celule solzoase, acesta la rîndul său constă din: interior celulele vii și exterior celulele moarte. Coaja reprezintă țesutul care protejează partea externă a arborelui care acoperă ramurile, tulpina și rădăcina plantelor lemnoase.

Alburnul – reprezintă toate straturile tinere lemnoase amplasate între inima lemnului si în apropierea cojii. Sunt active fiziologic și rămîn neolorate sau devin alb-gălbui, reprezintă inelele anuale ale arborelui. Lemnul amplasat în alburn este ușor, elastic, permeabil și puțin rezistent la solicitările mecanice. Este foarte vulnerabil la insecte și ciuperci.

Duramenul – reprezintă stratul lemons care este situate în zona central a tulpinii si a ramurilor. Acest strat este inactive fiziologic și are un conținut scăzut se apă. Acest strat determină rezistența arborelui la solicitarea mecanica. Duramenificarea lemnului la o anumită vîrstă, și acest lucru process diferă de la o specie la alta. Lemnul duramenului este dens, dur și rezistent la solicitarea mecanică. La unele specii de arbori central trunchiului are o culoare neuniformă si neregulată, colorația de natură patologică, care poartă numele de "duramen fals" (caracteristică fagului) [75].

Arbori cu duramenul divers de alburn:

Speciile rășinoase – larice, tisă, ienupăr s.a.

Speciile foioase – stejarul, frăsin, ulm, caștan, cireș, dud, plop, salcie, gorun, prun, plop, salcîm s.a.

Speciile exotice – macore, mahon, mansonia, amazac, mutenie, s.a.

Arbori cu duramenul asemănător de alburn:

Speciile rășinoase – brad, molid;

Speciile foioase – arin negru, carpen, fag, jugastru, mesteacăn, paltin, plop, tei, castan s.a.

Măduva – este amplasată central în secțiunea transversală a tulpinii și constă din țesutul moale și celulele de parenchim afînate, acestea au culoare diferită de a lemnului ce o înconjoară. Măduva poate fi în formă circulară (caștan, nucul, paltinu), triunghiulară (alunul, aninul, fagul, mesteacănul), stelată s.a. întrucît este înconjurată de zona mai puțin densă a lemnului.

Inele anuale – reprezintă straturile lemnoase ce se formează succesiv, în fiecare an, la specii ce cresc în zona temperată. Inelele anuale sunt alcătuite din lemnul timpuriu, cu densitate mai mică, și mai deschis la culoare, format în prima perioadă a sezonului vegetativ și lemnul tîrziu, mai dens, compact, mai închis la culoare, format în a doua perioada activă. În secțiunea transversală, ele se afișează în forma inelelor concentrice, cu conturul regulat, ondulat fin (tisăul, arinul), ondulat grosolan (carpenul, ienupărul) sau retras în dreptul razelor (fagul, aninul și stejarul). În secțiunea radială, inelele anuale se afișează în formă unor benzi longitudinale paralele, iar în cea tangențială se afișează ca suprafeță cu contur curb, parabolic sau ondulat.

Elementele anatomice care ne ajută să definim speciile copaci sunt:

Porii – găurile ce variază ca formă și mărimi, în lemnul timpuriu sunt mai mari și în cel tîrziu sunt mai mici. În dependență de amplasarea în zona inelului anual, este lemnul cu porii amplasați inelar și lemnul cu porii împrăștiați. Pot fi amplasați radial sau în benzi. Pot fi goi sau umpluți cu membrane celulozice. Speciile cu porii inelari: stejarul, ulmul, salcâmul, frasinul, dudul, caștanul, etc. Speciie cu porii împrăștiați: nucul, fagul, mărul, mesteacănul, paltinul, plopul, salcie, teiul, etc.

Raze medulare – reprezintă țesuturile alcătuite din șiruri de celule parenchimradial. Ele încep din măduvă și ajung pînă la coajă. În secțiunea transversală pot fi vizualizate sub formă de linii sau benzi, cu grosimi diferite, care încep din centru către coaja, amplasate radial, drept sau curbe, cu luciul și culoarea deosebită de a lemnului înconjurător.

În secțiunea radială razele pot fi vizualizate benzile de diferite lungimi si înălțimi, ce poartă numele de "oglinzi" care oferă luciu unic suprafeței lemnului (stejarul, paltinul, platanul, fagul).

Razele Medulare pot fi clasificate după aspect și dimensiuni:

Late (aninul, carpenul, dudul, fagul, paltinul, platanul, stejarul etc.),

Înguste (bradul, duglasul, lariceul, pinul, alunul, arțarul, frasinul, jugastrul, mesteacănul, nucul, plopul, salcie, ulmul),

Fine

Foarte fine (cornul, cîteva specii de plopi, salcia etc.).

Zone de parenchim – în secțiunea transversală sunt vizibile zonele cu celule care au culoarea mai deschisă, amplasate în forme regulate. Datorită componenței mari de substanțe minerale și gume ele creează dificultăți la prelucrarea mecanică (încleierea, finisarea).

Pete medular – formațiunie patologică în urma vătămării scoarței vii de către ger. Petele micuți, rare și mate de formă neregulată ce se găsesc doar la speciile de foioase cu pori împrăștiați (aninul, arțarul, jugastrul, mărul, mesteacănul, paltinul, părul, salciea s.a.).

Zona de fibre – grupul care caracterizează specia lemnoasă. Se observă cu ochiul liber, de obicei la speciile a căror pori sunt poziționați inelar (stejarul, ulmul, salcâmul). Zona de fibre se întâlnește rar, în deosebi la speciile foioase cu porii amplasați inelar.

Canalele intercelulare – formațiuni anatomice alcătuite din cellule parenchimatice epiteliale care secretă rășini, gume, uleiuri etc.:

Canalele rezinifere – sunt canale care depozitează rășina, mărimea și poziția lor depinde de specie, pot fi plasate în lemnul târziu, la capătul inelului anual, sau împrăștiate în toată masa inelului anual. În secțiunea transversală se vede cu ochiul liber, la lemnul verde este de culoare gălbuie și la lemnul uscat este de culoare albicioasă. În secțiunea longitudinală apare ca linie discontinue, de culoare galben-brună sau albicioasă. În secțiunea tangențială sunt plasate în razele medulare, făcînd legătura între scoarță și centrul arborelui. Speciile indigene care secretă rășina: pinul, molidul, larice, duglasul, jneapănul, zâmbru. Speciile rășinoase care nu au canale rezinifere: bradul, tisăul, ienupărul, tuiea, chiparosul de baltă.

Canalele gumifere – care secretă gume se întâlnesc foarte rar la speciile foioase din zona temperată, dar mai frecvent la speciile exotice (mutenieul,dibetoul) [81].

Proprietățile lemnului

Ilya Melnikov în cartea sa “Строение, характеристика и свойства древесины” descrie detatliat caracteristicile și proprietătile lemnului. De asemenea, enumeră toate speciile de lemn și cum se prelucrează fiecare în parte. Deci, lemnul are proprietăți variate, care se clasifică în:

Proprietăți fizice (densitatea, umiditatea, umflarea si contrîgerea, culoarea, mirosul și textura);

Proprietăți termice (conductivitatea, caldură specifică, difuzivitatea termică și puterea calorică);

Proprietăți electrice și magnetice (rezistența electrică);

Proprietăți acustice (viteza de propagare a sunetelor, amortizarea sunetelor, absorbția sonora sau fonică și rezonanța lemnului);

Proprietăți mecanice (elasticitatea, plasticitatea, duritatea, rezistența la tracțiune, compresiune și încovoiere statică sau dinamică, despicarea);

Proprietăți tehnologice (uzura, rezistența, durabilitatea lemnului).

Proprietăți fizice și termice

Caracteristicile și proprietățile principale ale lemnului sunt: culoarea, luciul, textura, umiditatea,

umflarea și contragerea, densitatea ( rezistența electric și magnetică, proprietățile acustice), mirosul [80].

Culoarea:

Variază și depinde de membranele celulare și de speciile copacilor: alb, alburie, gălbuie, (teiul, molidul), negru, nuanțe de cafeniu și roșu.

Factor estetic, determinant mai ales la lucrările de tâmplărie.

Densitatea:

De obicei nu deviază mult de la o specie la altă specie;

Densitatea aparentă este influenșată foarte mult de specie și de umiditatea lemnului;

Influențează direct proporțional rezistența macanică a lemnului.

Tabelul 2.1.1.1 Densitatea lemnului

Porozitatea:

Este rezultatul structurilor celulare;

Este invers proporțional cu rezistența mecanică: dacă porozitatea lemnului este mare – rezistența mecanică este mică și invers;

Este direct proporțional cu însușirea de izolație termică și fonică.

Umiditatea:

Cantitate de apă cuprinde jumătate din masa lemnului tăiat. Apa reprezintă trei forme diferite:

Apă liberă – circulă prin pereții țesuturilor, și nu influențează caracteristicile lemnului;

Apă de hidroscopicitate – fixată pe pereții țesuturilor vegetale și influențează principalele proprietăți ale lemnului;

Apă legată chimic – proporția de 1% și nu influențează proprietățile mecanice ale lemnului.

Evaporarea apei libere și a apei de hidroscopicitate, duce pînă la fixarea unui echilibru cu umiditatea atmosferică;

Avantajează dezvoltarea ciupercilor, putrezirea lemnului, influențează proprietățile lemnului.

Contragerea și umflarea:

Reprezintă variația volumului lemnului, care este determinat de schimbarea conținutului apei de hidroscopicitate din lemn;

Odată cu scăderea conținutului de apă are loc contragerea;

Odată cu mărirea conținutului de apă are loc umflarea;

Modificările de volum condiționează micșorarea rezistenței mecanice ale lemnului.

Hidroscopicitatea:

Proprietatea lemnului de a schimba umiditatea proprie  în legătura cu umiditate atmosferică;

Conductibilitatea termică mică;

Izolator termic;

Condctivitatea acustică;

Izolantor fonic;

Conductibilitate electrică redusă;

Material electroizolant.

Proprietățile termice ale lemnului sunt:

Dilatarea termică – este proprietatea unei piese de lemn să-și schimbe dimensiunile sub acțiunea căldurii. Coeficientul de dilatare termică depinde de specia lemnoasă, densitatea și umiditatea lemnului.

Difuzibilitatea – indică viteza de conducere a caldurii. Este un indice important în practica uscării, impregnării, încleierii și presării lemnului.

Conductivitatea – este proprietatea de a conduce căldura. Avînd o conductivitate termică redusă, lemnul este utilizat ca material de izolare termică.

Puterea calorică – reprezintă cantitatea de căldură degajată de 1 Kg de lemne în timpul arderii, ea scade odată cu creșterea temperaturii.

Proprietăți electrice și magnetice (rezistența electrică)

Rezistența electrică este capacitatea lemnului de a se opune la trecerea curentului electric și depind de umiditatea lemnului și de direcția fibrelor.

În general lemnul este un bun izolator electric mai ales atunci cînd este uscat. Odată cu creșterea umiditătii, scade rezistența electrică. La aceeași umiditate dar temperatura mai mare, scade și mai mult rezistența electrică.

Rezistenta magnetică – lemnul are proprietatea de a nu se magnetiza [49].

Proprietăți acustice și mecanice

Proprietățile acustice ale lemnului sunt:

Viteza de propagare a sunetelor – depinde de lățimea inelului anual, mărimea și distribuția porilor, fibrelor, densitatea aparentă, temperatura, umiditatea și frecvența sunetelor.

Rezistența acustica – este capacitatea lemnului de a se opune raspandirii sunetelor și este proporțională cu modulul de elasticitate și densitatea aparentă.

Amortizarea sunetelor – este capacitatea lemnului de a amortiza sunetele prin frecari interne. Este determinantă în alegerea materialelor pentru instrumente muzicale. Depinde de viteza de propagare a sunetelor în lemn și de densitatea aparentă.

Izolația sonoră a lemnului este un indice redus. Absorbția sonora este mai mare la lemnul cu densitate aparentă mare, umiditate ridicată și cu suprafețe neregulate.

Plasticitatea – proprietatea care poate fi îmbunătățită prin tratamente speciale de plasticiere. Fiind posibil a se confecționa piese cu forme curbe (fagul,ulmul, frasinul, stejarul).

Duritatea – este proprietatea de a rezista la pătrunderea în interiorul său a uniu material mai dur. În funcție de această proprietate se clasifică în tare și moale. Duritatea maximă a lemnului este în secțiunea transversală.

Rezistența mecanică – este influențată de unghiul dintre orientația de aplicare a forței și orientația fibrele longitudinale. Se condiționează pe epruvete mici, cu o umiditate aproximativ de 15%. Din punct de vedere al rezistenței mecanice, speciile lemnoase se împart în specii tari (stejarul, frasinul, fagul, salcîmul, nucul, etc.) și specii moi (bradul, molidul, teiul, plopul, salcia,etc.)

Rezistența la compresiune – este determinată pe epruvete prismatice , cu umiditatea aproximativă de 15%. Rezistența la compresiunea paralelă cu fibrele este de circa 5-10 ori mai mare decît cea perpendiculară pe fibre.

Rezistența la tracțiune – reprezintă opunerea lemnului la forțele care tind să-l alungească. Cea mai bună rezistență la tracțiune o au lemnele de rașină (brad, pin, molid) apoi lemnul de foioase moi, lemn foioase tari.

Rezistența la despicare – anumite specii de arbori se pot despica cu ușurință, după suprafața aproximativ plană, sub influența penei care acționează de-a lungul fibrelor. Proprietate dată are o importanță majoră la executarea șiței și șindrililor pentru învelitori.

Rezistența la încovoerea static – este solicitată des la folosirea în construcții și este influențat de mulți factori. Specii cu rezistență bună la încovoere sunt fagul, frasinul, stejarul.

Rezistența la încovoerea dinamică ( la șoc) – în acest caz forța se aplică brusc asupra lemnului. Specii cu rezistență buna sunt molidul, bradul, s.a..

Rezistența la forfercare – această rezistență variază mult în funcție de planul de forfecarea, de specie, umiditate, temperatură, defecte, etc. Această rezistență se întrebuințează în mai multe utilizări [74].

Proprietăți tehnologice

Proprietățile tehnologice redau însușirea lemnului cînd este expus la prelucrare, pentru dobîndirea elementelor din lemn. Astfel lemnul lemnul este lucrat prin diferite metode: uscarea, aburirea, curbarea, șlefuirea, operațiile mecanice pentru creearea unor forme natural sau artificial.

Uzura – reprezintă degradarea lemnului în urma frecării cu corpuri mai dure. În construcții lemnul este supus acțiunei de uzură, mai ales în cazul confecționării parchetului, scărilor etc.

În funcție de această proprietate lemnul, se clasifică în:

Foarte rezistent (salcimul);

Rezistent (stejarul, fagul, nucul, frasinul);

Puțin rezistent (bradul, ulmul, salcia);

Forte puțin rezistent ( molidul, teiul, plopul).

Durabilitatea lemnului – exprimă rezistența pe care lemnul o pune la acțiunea de distrugere a ciupercilor și a insectelor, condițiilor de mediu, sunt factori care influenteaza durabilitatea lemnului [81].

Proprietăți estetice

Cercetarea celor trei părți principale ale tulpinei unui arbore ne permite să facem o analiză și din punct de vedere al: culorilor, luciului, texturii, desenului, greutății, tăriei etc.

Culoarea – depinde de membranele celulare și în special de culoarea substanțelor chimice de natură organică imbibată în pereții celulari. În dependență de specia arborelui culoarea poate devia de la alb pînă la negru. Studierea ei trebuie făcută cînd lemnul este proaspăt tăiat (nealterat, neoxidat etc.), ținîndu-se cont dacă lemnul este verde sau uscat.

Culoarea lemnului este uniformă sau în zone (benzi) și se raportează la culoarea duramenului.

Speciile ce provin din zona temperată pot fi clasificate în:

Lemn poate fi de culoare:

Albă: alunul, arțarul, bradul, jugastrul, mesteacănul, molidul, plopul tremurător;

Alb-gălbui: paltinul, salcia, alburn de pin, alburn de salcâm;

Alb-gălbui-roșiatică: alburnul de duglas, teiul, ulmul de munte, părul;

Alb-gălbui-roz: cerul;

Alb-gălbui-cenușiu: plopul;

Alb-roșiatic: aninul, cireșul, cornul, fagul, mesteacănul, pinul;

Alb-cenușiu: carpenul;

Brun deschis: frasinul, castanul;

Brun deschis-roz-roșiatic: duglasul, tisăul, lariceul, ienupărul, ulmul, cornul, mărul, platanul, prunul;

Brun-galbui: stejarul, gorunul;

Brun-cenusiu-negricios: nucul, plopul negru;

Brun-verzui: salcîmul.

Speciile exotice pot fi clasifica în:

Lemn poate fi de culoarea:

Albă: balsaul, kotoul;

Alb-gălbui: framirul, avodire;

Roșu: santhalul;

Roșiatic-închis: mahonul, pernambucul, palisandrul;

Brun-roșcat: macoreul, kosipoul, sapeliul, sipoul;

Brun-verzui: mansoniaul, guaiacul;

Brun-cenușiu: amazacul, mutenieul;

Violet: amarantul;

Negru: abanosul.

Luciul – este definit de raze medulare care în secțiunea radială poate să reflecte foarte bine lumina. Și zonele de fibre dau un anumit luciu. Ele se pun foarte bine în evidență în secțiunea radială și mai puțin în cea tangențială.

Prin asemănarea cu alte materiale luciul poate fi:

Mătăsos: paltinul, platanul;

Argintiu: mesteacănul;

Auriu: framirul, salcîmul;

Sidefiu satinat cu ape: paltinul creț.

Sunt specii indigene care au luciul pronunțat – paltin, stejar, gorun, fag, platan.

Luciul lemnului permite ca să facem deosebire dintre lemnul molidului de cel de brad sau lemnul de carpenului de cel de tei și plop.

Textura – reperezintă imaginea vizuală creată de elemente anatomice ale lemnului pe secțiuni variate. Textura lemnului este regulată sau neregulată, expresivă sau șterse etc.

Poate fi:

Fină, uniform – teiul, mesteacănul, părul;

Medie – cireș, fag;

Grosolană – stejar, frasin, ulmul.

Posibil să fie expresivă la specii lemnoase cu diferențe de culoare în cadrul inelului anual, cu razele medulare late.

Desenul – se determină de configurația diversă a inelelor anuale, variații de culoare, dimensiunea elementelor anatomice și metoda lor de a se grupa. Poate fi regulată sau nu, evident sau abia vizibilă.

Desene neobișnuite se obțin în secțiunile de tip radial sau tangențial sau prin desfășurări excentrice sau conice a speciilor. De obicei se obține de la speciile cu fibre creațe (paltinul, frasinul creț), nodurile mici (paltinul, mesteacănul măzărat), gîlme (nucul), creșteri neregulate etc.

Desenul se indentifică prin termenii care evocă formele obținute prin jocul liniilor și suprafețelor:

Desenul riglat sau dungat (rășinoase, frasinul, speciile exotice);

Piele de șarpe – datorată razelor (paltinul);

Măzărat cu "ochi de pasăre" – datorită nodurilor mici din mugurii dorminzi (paltinul, arinul, mesteacănul);

Ondulat – de la fibre creațe (paltinul, frasinul);

Înflorat (mahonul);

Penat sau "coadă de păun" (paltinul);

Cu flăcări (macoreul);

Marmorat (kosipoul).

Mirosul – este caracteristic fiecărei specii și este precizat de seva din arbore și substanțe chimice din pereții celulari. După ce arborele se usucă, mirosul își pierde din intensitate, se shimbă sau dispare definitiv.

Tăria – este proprietatea de a rezista la pătrunderea în interiorul său a uniu material mai dur. În funcție de această proprietate se clasifică în tare și moale. Duritatea maximă a lemnului este în secțiunea transversală.

În funcție de tărie lemnul este clasificat:

Lemnul foarte moale – pinulul strob, anin, brad, castan, duglasul, ienupărul, mesteacănul, molid, nuc american, plopul, salcia, teiul etc.;

Lemnul cu tărie medie – arțarul, platanul, stejarul, ulmul, vișinul;

Lemnul tare – alunul, carpenul, cireșul, fagul, frasinul, jugastrul,prunul, stejarul;

Lemnul cu tărie înaltă – cornul, glădița, salcîmul galben, sîngerul, socul s.a.. [56].

Principalele defecte ale lemnului

Defectele lemnului condiționează reducerea calității produsului din lemn și posibilităților de folosire. Aceste defecte sunt grupate în: defecte de formă, de structură, datorate factorilor biologici, defecte datorate altor factori [38].

Defecte de formă a sortimentelor de lemn rotund. Din această categorie fac parte acele defecte, care se manifestă prin devieri de la formă naturală a arborelui.

Curbura consistă în abaterea axei de la linia verticală în unul sau mai multe planuri. Defectul dat apare mai des la foioase decît la rășinoase.

Conicitatea consistă într-o descreștere pronunțată și continuă a diametrului lemnului de la bază la vîrf. Se întilneste deseori la foioase.

Canelura rezidă în formarea valurilor longitudinali a suprafeței laterale a lemnului, astfel că secțiunea transversală a acestuia are un contur sinuos, ondulat și afectează rezistența.

Ovalitatea reprezintă formarea ovală a secțiunii transversale a lemnului. Se expune în procente, prin diferența dintre mărimea axelor elipsei secțiunii transversale a piesei, care se raportează la mărimea axei mari [62].

Infurcirea este separarea tulpinei în două ramificații principale, care încep din același loc.

Tabelul 2.3.1. Defectele de formă a lemnului

Defecte de structură:

Excentricitatea – reprezintă mișcarea laterală a măduvei față de centrul secțiunii transversale a tulpinei. Piesele obținute din lemnul cu asemenea defect se modifică mult în sens longitudinal și transversal, iar rezistența mecanică scade.

Abaterea fibrelor dupa linii ondulate relativ regulate, determină apariția unor defecte ca: fibra răsucită, fibra creață, fibra încîlcită etc.

Fibra rasucită – analiza defectului dat se realizează prin raportarea distanței devierii de la o linie paralelă cu axa longitudinală și lungimea considerată axa piesei.

Fibra creață sau ondulată – se exprimă prin abaterea fibrelor după linii ondulate relativ regulat.

Iregularitatea lățimii inelelor anuale constă în lățimea diferită a unui inel sau a unei grupe de inele anuale, față de lățimea medie a inelelor de pe secțiunea transversală a unei piese.

Inimi concrescute – reprezintă creșterea impreună a două sau mai multe tulpini.

Nodurile – apar în locurile de legatură ale crengilor cu tulpina. Acestea se clasifică în mai multe grupe:

În funcție de gradul de legatura cu masa lemnoasa: noduri concrescute, noduri parțial concrescute, noduri căzatoare;

În funcție de duritate: tari, cu duritate mai mare decît a lemnului, moi, putrede;

În funcție de forma secțiunii: rotunde, ovale, punctate, transversale;

În funcție de poziția și gruparea lor: în cuib, imprăștiate, ascunse, străpunse, nestrăpunse;

În funcție de gradul de colorație: colorate normal; intens colorate.

Crăpăturile – sunt discontinuități în masa lemnului datorate ruperii elementelor anatomice. Ele apar la capete, pe față sau în interiorul piesei în urma uscării, contragerii, a gerului sau a vîntului, fiind denumite astfel:

Сadranura, cînd crăpăturile urmează linia razelor medulare;

Gelivura, cînd ruperea se produce din exterior spre interior, fiind cauzată de ger;

Rulura apare sub forma unor crapaturi concentrice, care urmează linia inelelor anuale și se datorează acțiunii vînturilor puternice.

Tabelul 2.3.2. Defectele de structură a lemnului

Defecte cauzate de factorii biologici

Datorită compoziției sale chimice în care predomină hidrații de carbon și a umidității mari, lemnul este un mediu favorabil de dezvoltare a microorganismelor, a insectelor, a ciupercilor. El poate fi distrus de acestea, provocînd apariția unor colorații specifice, producerea de galerii, formarea de mucegaiuri etc. Cele mai dese modificări de acest gen sunt:

Inima roșie a fagului (duramen fals) – lemnul fagului nu-și pierde rezistența mecanică, dar se reduce flexibilitatea.

Albăstreala – lemnul capătă o colorație albastruie cu nuanțe cenușii sau verzui, provocată de acțiunea unor ciuperci.

Putrezirea în diferite stadii determină apariția crăpăturilor, lemnul devine sfărămicios, fiind neutilizabil [38].

Lemn implementat în diferite stiluri de design

Stilul este definit în mod uzual, ca o adeziune la o comunitate ideologică sau artistică. El poate fi determinat de o anumită perioadă de timp, de o direcție în artă sau pur și simplu prin caracteristicile individuale ale unui anumit domeniu [15].

Producatorii produselor pentru protectia și înnobilarea lemnului SAVANA au elaborat un articol, unde au descries cele mai importante stiluri și au atribuit fiecaruia o specie de lemn.

Stilul clasic – stejar

Stilul clasic reprezinta varianta cea mai optimă pentru cei care nu doresc să dea greș în amenajarea locuinței. Elementele definitorii a acestui stil sunt: mobilierul vechi recondiționat, țesăturile de catifea sau mătasă, obiectele din metal sau sticlă. Pentru acest stil se recomandă lemn în nuanta de stejar (figura A 3.15.). Acesta este elementul cheie în decorarea unui interior, întrucît inspiră simplitate și siguranță. Lemnul poate fi utilizat pentru finisarea pardoselei, pereților sau tavanului, în piesele de mobilier sau obiectele decorative [90].

Stilul eclectic – cireș

Stilul eclectic se definește prin combinarea armonioasa a diferitor stiluri de décor. Acest stil impresioneaza prin contraste puternice. Pentru acest stil se recomandă cireșul, nuanța roșietica este ideala, deoarece expune personalitatea îndrăzneață a spatiului (figura A 3.16.). Cîteva soluții pentru a creea un interior în stil eclectic ar putea fi : o masă butuc, un scaun ratan sau niște tatami din bambus, lămpi cu abajururi din hârtie de orez, o masă în stil baroc, în nuanța cireșului [91].

Stilul elegant – Nuc

Stilul elegant este definit prin culori de fundal neutre, puse în valoare prin decorații și piese de mobilier în nuanța brun-închisă a lemnului de nuc (figura A 3.17.). Pentru a creea un interior rafinat, putem apelea la un decor simplu, neîncărcat, dar care să includă elemente sofisticate, de impact.

Dacă vorbim despre eleganță și bun-gust, lemnul din esență tare este alegerea ideală pentru a pune în evidență un mobilier finisat în linii simple, fără detalii complicate. Nuanța pămîntie a lemnului de nuc creează impresia de ordine și inspiră stabilitate.

Cîteva piese de mobilier care vor impresiona prin simplitate sunt: un colțar sau niște scaune clasice tapițate cu stofă, în motive florale, o măsuță circulară, bogat ornamentată și ornată cu vase din porțelan sau un mobilier masiv realizat în linii drepte [92].

Stilul exclusivist – Mahon

Pentru stilul exclusivist se recomanda mahonul, deoarece nuanța brun-roșcată conferă elegant, confort și uncaracter aparte (figura A 3.18.).

Nuanța închisă a mahonului, pe lângă faptul că nu se demodează, permite să folosești, în funcție de preferințe, orice tip de decorațiuni interioare. Pentru a da o notă de rafinament încăperii, îți recomandăm să decorezi spațiul cu o canapea din piele sau cu fotolii în stil englezesc; o oglindă în stil baroc cu ramă din lemn în nuanță închisă, o măsuță elegantă de cafea, pe care să o accesorizezi cu decorațiuni din bambus sau ceramică, un ceas de perete cu pendul [93].

Stilul exotic – Teak

Teak-ul este un arbore exotic care are nuanța maro-aurie și este perfect pentru obținerea unei ambianțe vesele, inspirată din natură (figura A 4.19.). Dacă dorești un living sau o terasă decorată în stilul exotic, alege piese de mobilier simple, dar pe care să le scoți în evidență prin accesorii îndrăznețe în tonuri vii de roșu, galben, oranj sau verde.

Crează o ambianță relaxantă, demnă de un paradis tropical, prin decorarea încăperilor cu covorașe pentru podea, suporturi de flori în forme inspirate din natură, lampadare cu picior din bambus, o canapea modulară, confecționată din stofă și puternic colorată sau un set de lumînări parfumate [94].

Stilul modern – wenge

Stilul modern se caracterizează prin funcționalitate și simplitate. Nuanța de ciocolată neagră a lemnului wenge, în combinație cu accentele metalice, este ideală pentru a da senzația de spațiu larg, modern și confortabil (figura A 4.20.). Pentru mansarde și încăperi în care lemnul este în centrul atenției, finisează elementele orizontale (grinzile de susținere și pardoseala) în nuanțe închise, păstrând elementele verticale (pereții) în nuanțe de bej, crem sau alb.

Adaugă accente de culoare prin obiecte decorative, care să ofere încăperii un aer vesel indiferent de anotimp. În amenajările exterioare, poți folosi tonuri închise pentru a contura ceea ce vrei să scoți în evidență, fie că e vorba de ferestre, de obiecte decorative sau de un perete din lemn [95].

Stil natural – Incolor

Stilul natural îmbină designul modern cu cel clasic și are, ca element central al decorului, lemnul (figura A 4.21.).

Alege piese de mobilier cît mai puțin prelucrate, pentru a crea un decor simplu și reconfortant, dar care să capteze atenția prin ornamente inedite: obiecte confecționate din crengi și frunze uscate, coșuri împletite din răchită, suporturi de lumînări placate cu scoici. Pentru un efect vizual puternic, asociază obiecte de design clasic din metal, sticlă sau ceramică cu figurine din lemn, lucrate manual. Astfel, pentru decorarea casei în stil natural folosește: aplice sau lampadare din bambus, canapele și fotolii din stofă, carpete fabricate din hârtie, obiecte tradiționale de artizanat, rame foto acoperite cu bucăți de coral.

Pentru o grădină relaxantă, ai la dispoziție o mulțime de soluții de decorare: o copertină din papură, de care să agăți niște coșuri cu flori, o măsuță de cafea, o jardinieră cu plante cățărătoare și niște taburete realizate din bușteni [96].

Stilul nobil – Palisandru

Stilul nobil reușește să unească într-un singur loc eleganța și confortul, atît în cazul ambientelor de interior, cît și în amenajările de exterior.

Un alt truc este să scoateți în evidență anumite zone din lemn, cum ar fi cadrele ferestrelor sau ale ușilor, folosind nuanțe mai deschise, nefinisate (figura A 4.22.). Pentru suprafețele întinse ale foișorului la care se preteaza lemnul neslefuit, vă sfătuim să alegeți tot nuanțele roșiatice ale palisandrului, nu doar din motive estetice, ci și pentru că necesită mai puțină îngrijire. Pentru un plus de culoare, puteți completa decorul cu lampioane în nuanțe tari, plante exotice și materiale textile cu imprimeuri florale [97].

Concluzie la capitolul 2

Lemnul este un material complex, anizotrop, eterogen și poros, fapt ce explică comportarea sa la anumite prelucrări mecanice, încleere și finisare. După compoziția chimică lemnul este alcătuit din componenți macromoleculari (celuloză, hemiceluloză, lignin), substanțe extractibile și substanțeminerale.

Arborii sunt formați din două părți principale: rădăcină și tulpină.

Rădăcina îndeplinește funcția de a fixa arborele în pămînt și prezintă circa 5 – 25% din tot arborele. Rădăcinile mari se pot debita în furnire estetice (de ex.nucul).

Tulpina este partea aeriană vizibilă, compusă este formată din trunchi, de la nivelul solului pînă la coroană, și coroana, 5-20% din volum, care este alcătuită din crăci, ramuri, muguri vegetativi, frunze, flori și fructe.

Lemnul este caracterizat de proprietăți care se clasifică în:

Proprietăți fizice (densitatea, umiditatea, umflarea si contrîgerea, culoarea, mirosul și textura);

Proprietăți termice (conductivitatea, caldură specifică, difuzivitatea termică și puterea calorică);

Proprietăți electrice și magnetice (rezistența electrică);

Proprietăți acustice (viteza de propagare a sunetelor, amortizarea sunetelor, absorbția sonora sau fonică și rezonanța lemnului);

Proprietăți mecanice (elasticitatea, plasticitatea, duritatea, rezistența la tracțiune, compresiune și încovoiere statică sau dinamică, despicarea);

Proprietăți tehnologice (uzura, rezistența, durabilitatea lemnului).

Proprietățile estetice ce reperezintă cercetarea celor trei părți principale ale tulpinei unui arbore ne permite să facem o analiză și din punct de vedere al: culorilor, luciului, texturii, desenului, greutății, tăriei etc.

Defectele lemnului condiționează reducerea calității produsului din lemn și posibilităților de folosire. Aceste defecte sunt grupate în: defecte de formă, de structură, datorate factorilor biologici și defecte datorate altor factori.

TEHNOLOGII MODERNE PENTRU CONSTRUCȚII DIN LEMN ȘI INTERIORUL ACESTORA

Construcții innovative din lemn

Din cele mai vechi timpuri și pînă în present arhitecții și designerii din întreaga lume apelează la lemn, pentru a creea construcții deosebite, cu un design speciale. Culori minunate, simplitatea și eleganță, aceste proprietăți fac ca lemnul să fie unul dintre cele mai frumoase, variate și căutate materiale din întreaga lume.

Lemnul este un material profund integrat în istoria, cultura și viața oamenilor, datorită acestui material unic designerii și arhitecții au creat spații minunate, originale, realizate în totalitate din lemn. Artiștii, arhitecții și designerii au utilizat culoarea, textura, flexibilitatea și calitatea lemnului atît pentru construcții, cît și pentru artizanat de-a lungul anilor.

Pînă în prezent nici un material nu a reușit să se egaleze cu frumusețea și eleganta lemnului, astfel arhitecții continuă să îl folosească pentru a crea locuri unice și stilate.

Locuitorii oraselor au nevoia să se refugieze în locuri calme și liniștite, departe de agitația din orașe, pentru a se relaxa și a uita timp de cîteva zile de activitățile lor cotidiene. Lemnul și frumusețea naturală are o influență benefică, atunci cînd doriți să petreceți puțin timp liniștiți și relaxați. Multe construcții din lume sunt influențate de tradițiile scandinave și japoneze, acestea sunt minimaliste, frumoase și pline de culoare.

Alvar Aalto este arhitectorul care a uimit întreaga lume cu proiectul sau, ,Finnish Pavilion”, prezentat la Paris World Exposition în 1937. Pavilionul creat întruchipa combinația dintre arhitectura moderna și cea tradițională, astfel a fost unul dintre cele mai îndraznețe și inovatoare prezentări la expoziție. Aalto a creat diferite piese de mobilier, în anii ’30, care au rămas în atenția tuturor chiar și în zilele noastre.

Japonezii au reușit să construiască clădiri deosebite, fără a folosi un cui, lăsînd la vedere frumusețea, textura originală și culoarea lemnului. Lemnul este un material unic, mai ales pentru simplitatea si complexitatea sa, luminozitatea, eleganța și nenumaratele tonuri de culoare, ocupînd un loc important atît în arhitectura, cît și în design [61].

Wim Goes a proiectat o Casă pe lac în apropiere Ghent din Belgia (figura A 4.23.). Designul foloseste o formă și a materialelor tradiționale într-o manieră modernă , ​​jucaus [72].

Arhitectorul Taylor Smyth a proiectat “Cabana Sunset”. Cabana este un refugiu structural contemporan amplasat într-o pantă de pe malul sudic al lacului Simcoe (figura A 4.24.). Fațada este formata în cea mai mare parte din sticlă, în timp ce există mai multe grosimi și dimensiuni de lamele de lemn, la exterior pentru a filtra în lumină și emana impresia de spațiu cabina tradițională. Interiorul este căptușit cu furnir de mesteacăn, ce ofera o atmosferă confortabilă și romantică. Această casă nu este menită pentru ședere permanentă: nu este echipată suficient. Este menită pentru a petrece cîteva zile de relaxare și de a admira frumusețea naturii pure [84].

Magazin Carhartt de Francesc Rife, Barcelona, acest Magazin este situat în L'Illa – primul mall cu adevărat modern al orașului – și face o declarație curajoasă, cu puțin spațiu și o paletă și mai mica de material (figura A 5.25.). În doar 42 mp, magazinul are un simț sofisticat datorită lambriurilor din stejar, ecranelor și elementelor de afișare. Design-ul lui Francesc Rife a creeat o atmosferă caldă și un spațiu intim [60].

Pavilionul Canada pentru Shanghai Expo 2010 are peste 6000 de metri pătrați și a cuprins o expoziție cu tema "The Living City: Inclusive, Sustainable, Creative. "

Pavilionul este ancorat de un loc public deschis și înconjurat de trei structuri mari cu zone performante, unde vizitatorii pot viziona spectacole (figura A5.26.). Bugetul general pentru pavilionul canadian este de 45 de milioane de dolari canadieni (43.57 milioane US $). O parte din pereții exteriori a pavilionului sunt acoperite de un tip special de verdeață și apa de ploaie este colectată printr-un sistem de drenaj pentru utilizare în interiorul pavilionului. Astfel Pavilionul Canada ține cont de protecție mediului. Cirque du Soleil a creat design-concept pentru Pavilionul Canada[59].

Yellow Treehouse Restaurant – Noua Zeelandă – oferă o experiență unică în mediul natural, datorită design-ului modern, ieșit din comun. Mesele sunt cocoțate în niște coconuri la 40 de metri deasupra solului. Rezultatul este o structură din lemn în formă de cocon, construită într-un copac aproape de Warkworth, la nord de Auckland. Accesul la Treehouse este furnizat de o pasarelă din lemn, "legată" de copacii din apropierea restaurantului, care, noaptea, devine roșie. Restaurantul dispune de 30 de locuri, priveliște de vis și multe preparate care îmbină bucătăria internațională cu cea tradițională. Situat la marginea unei păduri de sequoia, cu vedere la pajiștile deschise și pîraie, restaurantul din copac este o întegrare magică a naturii și funcționalității (figura A 5.27.). De la finalizarea proiectului, restaurantul a cîștigat o serie de premii, inclusiv premiul Institutului Zeelandez a Arhitecților, Premiul de Aur la categoria de "New Design" a Institutului de design zelandez, precum și premiul de excelență pentru cel mai bun restaurant [100].

Refugiul du Goûter din Franța este destinat celor care ajung pe vârful Mont Blanc (figura A 5.28.). Cabana cu un aspect mai nonconformist este construită sub forma unui ou, având toată structura din lemn îmbrăcată în oțel inoxidabil. De asemenea, adăpostul este dotat cu panouri solare, care generează căldură și electricitate [61].

Sky Den – Treehouse în Northumberland a fost construit de William Hardie si George Clarke. Treehouse este compus din trei forme diferite (figura A 5.29.). Pătratul este punctul central și spațiul de locuit principal, cu usi de sticla ce se deschid spre un balcon larg, cu o vedere nemaipomenita asupra râului. Interiorul constructiei este compus din spatii mici insa functionale, cu mobilier pliant. O alta forma este cercul, care reprezinta punctual de vedere realizat din fier ondulat si este predestinat pentru picnic. A treia forma este trunghiul si reprezinta acoperisul care se deschide si ofera o vedere deosebita asupra cerului [98].

Studiind aceste constructii ne dăm seama ca arhitectii și designerii tind să construiascp, să creeze spații ce se află în simbioză cu natura și este benefic pentru societatea contemporana care s-a ciocnit de o problemă global – problema ecologică. Astfel, un rol enorm în rezolvarea prolemei ecologice îi revine designului [69].

Dezvoltarea designului este conceput printr-un proces continuu de reevaluare și revizuire a practicilor de proiectare și producție orientate spre asigurarea societății contemporane cu produse ecologice, crearea condițiilor ecologice prin amenajarea adecvată a interiorului și a spațiilor exterioare, prin protejarea mediului natural. Așa s-a inaugurat una din cele mai importante și de perspectivă ramuri în dezvoltarea designului – eco-designul [5].

Designul ecologic sau eco-design prezintă cerința omenilor de a apropia la maxim locuința de condițiile naturale. Crearea interiorului ecologic permite locuitorilor să simtă unitata cu natura, armonia lumii înconjurătoare, să ia o pauză de la agitația vieții urbane. Proiectarea ecologică presupune folosirea materialelor naturale, ecologice. În rest eco-design nu este constrâns de nici un fel de limite și reflectă la maxim caracterul și obiceiurile locuitorilor casei.

Interiorul realizat în eco-stil nu este, pur și simplu, unu din tendințele modei de a crea un design original al casei sau apartamentului, ci o filosofie întreagă asupra epuizării resurselor naturale și în susținerea curățeniei și siguranței ecologice [66].

Proiectarea ecologică presupune utilizarea unei game largi de material pentru decorare. Astfel, puteți utiliza oricare material natural, începînd cu tapete din stuf și terminând cu pietre de rîu ordinare, cu care puteți ornamenta pereții și alte suprafețe.

Eco-design se potrivește cu orice buget, deoarece nu este necesar să cumpărați seturi de mobilier scumpe din lemn prețios. Desigur, mobilierul ar trebui să fie realizat din materiale naturale, dar este suficient ca acesta să fie ieftin, confortabil, ecologic curat. Astfel încât puteți cumpăra la prețuri accesibile orice piese de mobilier din lemn sau din alte materiale naturale (cum ar fi mobila de răchită.) Însă la metal, plastic, sticlă ar fi mai bine să refuzați sau să folosiți la minim.

Vor completa perfect decorul interior diverse plante de casă. Ele nu numai că vor umple spațiul din camera și vor bucura cu un frunziș verde și flori luxuriante, dar de asemenea, vor crea o atmosferă favorabilă de confort psihologic, precum și vor oxigena încăperea.

Un detaliu suplimentar al interiorului într-un stil ecologic poate deveni un acvariu. Aspectul peștilor plutitoare calmează psihicul, iar vederea pitorească a acvariului va decora și va însufleți orice cameră. În general, combinația funcțiilor estetice și sănătoase este una din principalele caracteristici ale stilului ecologic.

Eco-design necesită un iluminat bun, care poate fi obținut prin utilizarea lămpilor fluorescente de economisire a energiei – un iluminat perfect și o economisire a resurselor naturale.

Proiectarea ecologică necesită puțin mobilier. Decorarea interiorului într-un stil ecologic presupune un spațiu liber, interiorul nu poate fi încărcat cu o mulțime de mobilă. De asemenea, nu se recomandă utilizarea pieselor de mobilier, care subliniază, în mod deliberat, caracterul "natural" al interiorului: un bolovan în mijlocul salonului sau o masă dintr-o singură bucată de lemn vor arăta nenatural și pretențios. Maximizați combinația armonioasă de texturi, culori, materiale, forme, dimensiuni și funcționalitate, atunci cînd totul este frumos, simplu și oportun – aceasta este baza designului ecologic al interiorului.

Nu ar trebui, totuși, să cădeți într-o extremă, respingând toate beneficiile lumii civilizate. Aparate de uz casnic și electronice pot crea un contrast interesant cu elemente de design natural, desigur, dacă cuantumul acestora nu va fi excesiv [66].

O altă direcție eco sunt acoperisurile verzi (figura A 5.30.). Acestea pot fi plane sau înclinate, cu plante mici sau de dimensiuni mari. Acoperișurile verzi sunt o metodă de a folosi eficient resursele de apă, de a reduce poluarea din orașe, dar și costurile de încălzire și racirea locuințelor.

Componența acoperișului verde este partea hidroizolatoare și partea vegetală, care poate avea diferite adaptări în funcție de designul propus.

Crearea unui astfel de acoperiș depinde de mai mulți factori, însă structura cel mai des întîlnită este:

Strat de suport;

Barieră de vapori;

Strat de termoizolare și hidroizolare;

Strat de protecție și unul de drenaj.

Peste toate acestea se poate planta vegetație, aleasă în funcție de suprafața acoperișului sau de înclinație.

Potrivit specialiștilor Sika, acoperișurile verzi se împart în două mari categorii:

Intensive – pot fi montate pentru cultivarea plantelor de dimensiuni mari, precum arbuști, copaci de talie mică, spații de relaxare, grădini verzi;

Extensive – sunt destinate plantelor de mici dimensiuni și implicit cu o grosime mică de strat vegetal.

Acoperisurile verzi nu sunt doar un trend, alegerea unui astfel de sistem venind cu o serie de avantaje în detrimentul acoperișurilor convenționale.

Eficiența energetic este cel mai important atu de care țin cont proprietarii de locuințe. Acoperișurile verzi asigură o bună izolare termică pe parcursul intregului an, reducînd costurile cu încălzirea sau răcirea locuințelor cu pînă la 26%.

Un alt avantaj al acoperișurilor verzi este dat de capacitatea plantelor de a absorbi poluarea din aer și de a diminua cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă, efectul de sera fiind, de asemenea, redus. În plus, poluarea fonică este și ea micșorată considerabil.

Nu trebuie neglijat nici aspectul legat de protejarea resurselor de apă. Dacă în cazul unui acoperiș convențional 75% din apa provenită de la ploi este evacuată prin sistemele de canalizare, prin montarea unui acoperis verde apa este reținută de plante, oprind astfel  irosirea acesteia, dar și inundațiile din orașe [66].

Avantajele estetice sunt și ele foarte importante cînd vine vorba de acoperișurile verzi. “Esteticul contribuie la confortul zilnic al fiecăruia dintre noi, în condițiile în care spațiile verzi sunt total absente în anumite zone urbane. În plus, acoperișurile verzi pot deveni adevărate spații de recreere și relaxare în mijlocul orașelor”, este de parere reprezentantul Sika Romania. Acesta a subliniat că, pe piața locală, Sika susține folosirea eficientă a resurselor de apă și furnizează soluții necesare construirii de acoperișuri verzi, avînd în portofoliu bariere de vapori, membrane, materiale pentru straturile de protecție, separare, drenaj și filtrare [69].

În ultimii ani au aparut diverse materiale ca alternative la lemnul traditional, multe dintre ele fiind mai ieftine și cu un aspect mai interesant. In plus, realizarea unui produs din lemn traditional implică niște costuri legate de mediu. Iată cîteva soluții alternative care reduc semnificativ numarul de copaci taiați:

Cînepa – Oamenii de stiință de la Universitatea din Stanford au creat un material ce imită lemnul-pe baza de polimeri și cînepă. Altfel, această plantă are fibrele de doua ori mai rezistente decît ale lemnului. Fibrele de cînepe se folosesc de cîțiva ani în termoizolația naturală a locuințelor. În comparație cu arborii, cînepa crește și se dezvoltă rapid, producînd o cantitate impresionantă de biomasă – pana la 25 de tone de substantă uscata la hectar, în fiecare an. În plus, această planta nu are nevoie de erbicide și nu prea este atacată de dăunători.

Bambus – este considerat adesea un tip de lemn însă este de fapt o plantă. Crește și se dezvoltă foarte reped și poate fi transformat în obiecte de mobilier foarte apreciate pentru calitățile lor estetice dar și funcționale. Parchetul din bambus a inceput să capete o notorietate tot mai mare în ultimii ani.

Compozit din lemn – materialele realizate din compozit conțin atît fibre de lemn cît și plastic și alte rășini. Partea bună este că acestea pot fi realizate din lemnul reciclat sau rămas de la fabricarea altor obiecte și că sunt foarte rezistente. Nu au nevoie de o mentenanța speciala, rezistă de regula la intemperii pentru că sunt tratate termic și nu se pătează.

Plasticul – exista la ora actuala plastic ce imită foarte bine lemnul chiar daca nu are în componența sa nici o fibra naturală. De asemenea, acest material nu are nevoie de o mentenanță specială.

Soia – nu vorbim de soia pe care o consumăm ci de cea tratata special. Fibrele din soia constituie o alternativă buna la cele din lemn. Altfel, soia este folosită pentru izolarea caselor și se regăsește și în componenta unor vopseluri și adezivi .

Pluta – se realizează din coajă copaacilor asfel că este o alternativă mai ecologica la lemn pentru ca se reface rapid. Pluta este folosită pentru podele dar și în realizarea diverselor obiecte decorative.

Cartonul – poate fi folosit pentru a crea un material substituent al lemnului. De altfel și ziarele și în general hîrtia reciclată poate avea o astfel de intrebuințare.

Coji de alone – marunțite și amestecate cu diverse substanțe cu rol de agregare pot constitui o alta alternativă la lemnul natural.

Paie – supuse mai multor tratamente printre care și presărea sunt folosite pentru a crea materiale alternative ce imită lemnul. De altfel, fibrele de lemn seamană foarte bine cu paiele.

Plăci ceramice – aceste imit în totalitate textura si factura lemnului, plus la toate este mai resitentă ca lemnul la umezeala, devierile de temperature și în timp. Este o alegere excelentă pentru baie, bucătărie si terase.

Amenajarea pardoselilor și decorarea plafonului

Pardoseala este elementul de construcție care se așază deasupra planșeelor formînd suprafața pe care se circulă în interiorul cladirilor. Pardoselile sint alcatuite din stratul de uzura, pe care se circulă, și din stratul-suport. Pardoselile trebuie să fie perfect plane și orizontale. Nivelul pardoselilor trebuie să fie racordat cu nivelul scărilor. Pardoselile trebuie să indeplinească anumite condiții: să fie rezistente la uzura, la foc, durabile, compacte, să nu produca praf, sa fie decorative, ieftine, usor de executat și de intreținut. Ele trebuie să fie cît mai calde, impermeabile, bune izolante fonice și termice [85].

Pardoselile se clasifică după mai multe criterii:

–După natura materialelor:

Pardoseli din pamînt;

Pardoseli din lemn;

Pardoseli din materiale bituminoase;

Pardoseli din piatră naturală;

Pardoseli din pietre artificiale nearse sau arse;

Pardoseli din elemente de sticlă;

Pardoseli din materiale speciale;

Pardoseli din plăci ceramice.

– Dupa modul de execuție, pardoselile se impart:

Pardoseli executate din elemente prefabricate cu forme regulate sau neregulate;

Pardoseli turnate (monolite).

Pardosea din lemn masiv – este formată din bucăți masive de lemn, care se obțin prin tăierea cherestelei la diferite dimensiuni. Grosimea poate varia între 15 și 25 mm, iar lățimea între 30 și 100 mm.

Dezavantajele pardoselei din lemn masiv este faptul că se contractă și se dilată, datorită modificărilor extreme de temperatură și umezeala, aparînd astfel distanțe între plăci. De aceea nu se rocomandă să se folosească la subsoluri, băi sau alte încaperi cu umiditate ridicată!

Avantajele pardoselei din lemn masiv este faptul că poate fi șlefuită și lăcuită atunci cînd este necesar (de regula se face o data la 10-15 ani). Montarea se face direct pe beton pentru grosimi mai mici de 20 mm, nemaifiind necesare rigle de fixare [82].

Pardosea din lemn stratificat – constă din îmbinarea și lipirea a 3 pîna la 10 straturi de lemn, de obicei de esențe diferite, straturile învecinate avînd sensurile de orientare a fibrei perpendicular între ele. Stratul superior, numit și strat de uzură sau de finisaj, este de regula dintr-o esență nobilă. Grosimea acestuia poate varia de la 2 la 5 mm, în timp ce grosimea totală este între 10 și 25 mm. Datorită suprapunerii încrucișate a straturilor, rezultă o rezistență mai mare decît a lemnului masiv, fiind mai puțin sensibil la contracțiile și dilatările cauzate de modificările de temperatură și umiditate [82].

Avantajele pardoselii din lemnul stratificat – poate fi montat direct pe beton chiar în subsol sau pivniță.

Dezavantajela pardoselii din lemnul stratificat – dacă stratul de finisaj este mai subțire de 3 mm nu poate fi raschetat.

Avem posibilitatea să folosim pentru placarea pardoselilor lemn prefinisat sau lemn finisat după montare. O montare mult mai comodă ne oferă lemnul prefinisat din fabrică. Întrucît lemnul finisat după montare presupune: praf din procesul de șlefuire, mirosul de băit și lac, cît și timpul de așteptare pentru uscarea finisajului. Gama de nuanțe este suficient de diversificată pentru a putea alege aspectul dorit, fară a mai fi necesare băituri sau lacuri pentru aceasta. În cazul lemnului finisat după montare, garanția este 3 – 5 ani, iar la lemnul prefinisat este între 15 – 25 ani acest lucru se datorează faptului că în fabrică procesul tehnologic de finisare este mai complex rezultînd finisaje mai rezistente și durabile. Astfel, în fabrică lemnul este impregnat cu un strat de poliuretan sau oxid de aluminiu.

Un privilegiu a finisării după montare pledează faptul că, în urma raschetării finale, pot fi îndepărtate orice imperfectiuni. Totodată se poate obține o gamă mai largă de nuanțe cu ajutorul băiturilor și vopselelor folosite. Oricum, praful, mirosul și timpul de așteptare pentru uscarea finisajului sunt factori de reținut înainte de a te decide pentru această variantă. Datorită operațiunilor suplimentare: raschetat, șlefuit, băituit, lăcuit – prețul crește considerabil.

Varietate de esențe lemnoase ne permite să completăm orice stil decorativ.

Speciile de copac din care rezultă lemnul este determinantă pentru aspectul acestuia. Astfel, tradiționalul stejar are variații pronunțate a fibrelor, pe cînd arțarul este mult mai uniform și limpede. Există astăzi și o mare diversitate de specii exotice, ca cireșul brazilian sau bambus, fiecare cu caracteristicile sale distinctive.

Fiecărei esențe lemnoase îi este specifică o anumită duritate, care îi afectează durabilitatea. Pentru o pardosea cu trafic intens, este recomadat a se opta pentru stejar, arțar, frasin sau cireșul brazilian. Unele specii de lemn își schimbă în timp culoarea, după expunerea la razele solare. Gradul de decolorare variază în funcție de specie, în cazul cireșului, acest proces este rapid și dramatic [74].

În dependență de dimensiunile elementelor, sunt trei categorii: lamele, scînduri și blocuri de parchet. Deoarece lățimea este mai mică de 70 mm, este prezentată o pardosea din lamele, de la 70 mm în sus reprezintă pardosea de scînduri (dușumea). A treia se obține prin combinarea și montarea pe un suport din lemn a mai multor elemente, chiar din esențe diferite. Așa, se obțin plăci pătrate sau dreptunghiulare – blocuri de parchet, acestea sunt adesea folosite pentru a delimita anumite zone sau pentru a obține medalioane decorative.

Fig. 3.2.1. Montarea parchetului

Fig.3.2.2. Montarea parchetului

Montarea parchetului poate fi realizata în mai multe moduri:

Primul sub formă de parchet

Parchet pus în diagonală

Parchet pus în diagonală cu međuprugama

Parchet pus cu răsuciri orizontale

Parchet pus diagonal cu toate coliziunile pe linia

Parchet pus compozit diagonal și lamele

Parchet pus brăduț

Parchet pus cu trei lamele conectate

Parchet pus cu două lamele conectate

Parchet cu diferite tipuri de lamele din lemn de lungime inegală

Parchet pus sub formă de blocuri diagonale

Parchet împletit cu placi pe diagonală cu cuburi mici

Aspectul pardoselei este influențat de dimensiunile placilor. În camere largi se recomandă să alegem dimensiuni mari ale placilor, pe cînd pentru o încăpere mică efectul poate fi sufocant.

Daca dorim un spațiu visual mai larg, cea mai bună alegere va fi plăcile înguste. Efecte deosebite, plăcute și originale pot fi obținute combinînd doua sau mai multe dimensiuni, sau chiar esențe de lemn diferite.

De asemenea, imaginea finală al pardoselei mai este influnețat de metoda în care sunt tăiate muchiile unei placi. Datorită muchiilor în unghi drept se obține o suprafață netedă și continuă. Aceste muchii este caracteristic pardoselilor de lemn finisat după montaj. Dacă se dorește un efect deosebit, se poate opta pentru plăci cu muchii tesite, evidențiind astfel fiecare placa în parte.

O caracteristică importantă a lemului este culoarea acestuia. Culoare poate fi naturală sau obținută prin băituri, vopsea și lacuri. Datorită actiunei razelor solare, culoarea lemnului se poate modifica în timp, decolorăndu-se. Fenomenul dat este mai evident la unele specii exotice cum ar fi tauri sau jatoba.

Lacul aplicat pe o pardosea de lemn nu are nici o influentă asupra durabilității și performanței acestuia, deci grosimea acestuia ține doar de preferințele fiecaruia. Cînd stratul de lac este subțire micile zgîrăieturi aparute în timp sunt mai puțin vizibile. Deci, un strat mai gros accentuează aceste zgîrăieturi.

Fiecare specie de arbore are o fibră specifică, cu un impact major asupra aspectului pardoselei. Importantă este și culoarea și luciul materialilui de finisaj și protecție (băit, lac etc.). Lemnul de culori deschise face o încăpere să pară mai largă și mai luminoasă, în timp ce culorile închise crează o atmosferă mai distinsă și elegantă.

Placi înguste de lemn oferă un efect vizual de lărgime unui spațiu mic, dacă sunt amplasate de-a lungul laturii mai înguste a încaperii, ori pe diagonala acesteia.

Pentru încăperile de dimensiuni medii sau largi se rocomandă plăci late, tip scîndură.

Caracteristicile precum muchii tesite, culori deschise, fibre accentuate, plăci de grosimi diferite sau un strat subțire de lac pot face o încapere să pară mai puțin formală, fară a-i diminua însă cu nimic frumusețea și rafinamentul. O pardosea cu aspect rustic va crea întotdeauna o atmosferă intimă și familiară.

Dacă folosești aceiași esență și culoare de pardosea în toate încăperile, casa va părea mai mare datorită efectului de continuitate vizuală. Covoarele pot accentua farmecul pardoselei, ajutînd la definirea și accentuarea anumitor zone [85].

Lemnul se încadrează pefect în aproape orice încăpere a casei tale, cu cîteva excepții, lemnul masiv sau lemnul stratificat, nu se recomandă a fi folosit în baie, din cauza umidității ridicate. Absorbiția apei provocă umflarea și curbarea pardoselei, sau chiar putrezirea acesteia. În subsol sau pivnițe, lemnul stratificat este unica variantă de lemn ce se recomandă a fi folosită.

Atît în varianta masivă cît și în cea stratificată, lemnul se situează printre cele mai durabile materiale pentru pardosea. Intrucat unele specii de lemn sunt mai rezistente decît altele, e important sa alegi esenta potrivita la locul potrivit.

Atunci cînd zgîraieturile aparute impun acest lucru, atît lemnul masiv cît și a cel stratficat cu stratul superior mai mare de 2,5 mm poate fi raschetat și refinisat, rezultînd o suprafață ca și nouă. În plus, raschetarea este o ocazie excelentă de a redecora, aceasta implicînd de exemplu o altă culoare de pardoseală. În mod obisnuit operația de șlefuire și refinisare are loc o data la 15-25 ani. Lemnul stratificat cu stratul superior mai mic de 2,5 mm poate fi doar reimpregnat cu un strat proaspăt de poliuretan atunci cînd e necesar. În acest caz culoarea pardoselii nu mai poate fi schimbată [73].

Decorarea sau construcția plafonului devine o posibilitate de a crea un element unic și atractiv fie prin formă și arhitectură, fie prin decor și obiecte de iluminat. Plafonului este foarte important în proiectul de amenajare al unui interior, și datorită faptului că poate avea funcționalități aparte, poate integra anumite soluții de iluminat, poate crea contraste, poate influența dimensionarea vizuală, oferind interiorului mai multă sau mai puțină înalțime, adîncime, poate masca diferite structuri și instalații, cabluri, țevi s.a.

Astfel, putem distinge un plafon convențional pe care să îl decorăm, să-i adăugăm texură, culoare, putem opta și pentru un plafon conceput din diverse plăci, plafoane suspendate, de tip catedrală sau tavă, plafoane inclinate sau boltite – fiecare opțiune va avea avantaje și dezavantaje, estetice și funcționale, în momentul în care luăm decizia [99].

Plafonul convențional oferă un contrast de culoare, poate să transforme vizual o încăpere dintr-una joasă într-una înaltă și invers, prin vopsire sau tapetare. Plafoanele pavate cu plăci pot dispune ceramica, placi metalice sau din lemn, cu un design decorativ și un aspect neutru sau extravagant, în funcție de ce ne dorim să achiziționăm.

Tavanele catedrală ne pot furniza un element de design dramatic și un spațiu aerisit, deschis, sunt foate atractive vizual însă fiind atașate direct pe structura acoperișului este posibil să avem ceva bătai de cap în a asigura izolația și ventilația corespunzatoare iar accesul pentru renovare este destul de îngreunat. O soluție similară plafonului catedrala ar mai putea fi plafonul înclinat care are construit deasupra un pod pentru izolație și ventilație.

Plafoanele suspendate, destul de apreciate și în tendințele actuale, sunt construite sub unele existente, pot oferi un aspect industrial, putem folosi și panouri decorative pe care să le încadrăm în design – tavanele suspendate pot fi folosite și pentru a diminua plafoane înalte însă și pentru a masca conducte și diverse instalații – panourile sunt detasabile și sunt atașate unei structuri susținute de plafonul inițial. Mai există și alte tipuri de tavane boltite sau de tip tavă care se traduc prin elemente de tranziție între pereți verticali, plafoane care ofera de regulă volum și înalțime încăperii.

Plafonul ne poate ajuta să cream aspectul pe care dorim să îl aibă în final amenajarea, grinzile expuse se potrivesc unui interior rustic, tradițional, țevile expuse dezvăluie un stil modern, industrial, iar plafonul de tip catedrala poate fi asimilat de un stil clasic, e important să știm cum proiectăm imaginea finală a amenajării și ce rol va avea plafonul în acest proiect.

Mulți susțin că plafoanele din lemn sunt potrivite numai pentru camere absolut uscate cum ar fi dormitoarele, livingul, holul, însă datorită celei mai recente tehnologii de procesare și cunoștințele corespunzătoare de instalare a elementelor din lemn, a permis folosirea lemnului la finisarea plafonului în bucătărie și baie. Piesele de finisare a plafonului nu trebuie să fie greoaie, este necesar să optăm pentru elementele din lemn care au o grosime de cel mult 25 mm, iar lungimea 1 metru sau 6,5 metri. Materialele pentru amenajarea plafonului în odăi cu umiditate înaltă se recomandă să se folosească panouri, care sunt prelucrate pe toate părțile și atunci cînd instalați – lăsați un orificiu mic între intervalele panourilor.

Cele mai populare plafoane sunt din lemn de pin, însă în ultimii ani la astfel de lucrări sunt folosite și alte tipuri de lemn. De exemplu, în unele țări se aplică lemn de Pecky, care este capabil să ofere un farmec aparte. Finisarea plafonului de lemn se face printr-o varietate de elemente, tăiate și panouri pentru pereți, și croaker special tratate.

Placajul este un material compus din mai multe straturi de lemn, care sunt suprapuse pe fiecare parte și sunt rezistente la uzură și durabile. Este ușor de vopsit, se ocupă și de tonifiere lumină în măsură, să reflecte în mod clar structura naturală a lemnului. Și prin utilizarea soluțiilor de prelucrare speciale utilizate ca impregnarea placaj pot fi rezistente la întrarea umidității pe suprafața sa. În funcție de forma și dimensiunile plăcilor de placaj, plafoane din lemn sunt diverse.

Fatuire – plăci de lemn din orice specie realizate într-o gamă foarte mare. Sunt modele împregnate complet cu ceară. Acestea sunt ideale pentru instalarea în bucătărie sau baie, pentru că sunt impermeabile. Și aceste plăci sunt impermeabile la murdărie, nu crapă sau rașchetării, astfel încât merită atenția dumneavoastră.

Panouri pentru producția acestora se iau cele mai scumpe tipuri de lemn, celelalte două straturi sunt realizate din specii frecvente și mai puțin costisitoare – pin sau molid. Straturile sunt lipite în condiții de temperatură ridicată și presiune înaltă. Panourile au un rating mare datorită calității, durabilității, viteza și ușurința de instalare și ușurința de îngrijire.

Turnate – garniture, sunt materiale tradiționale, testate în timp și ușor de îngrijit. Scîndurile de lemn sunt tratate cu dificultate și de multe ori crapă, cu toate acestea au proprietăți excelente hidrofuge. Marginile trunchiului este mult mai ușor de manevrat și nu crapă.

Lemn – evaluate întotdeauna în regenerarea plafonului de lemn pentru textura lor delicată și frumusețe. Aceasta este o inovație destul de promițătoare, care combină panoul și imagini de fundal standard, ce permite extinderea infinită a posibilităților de design. Furnir imagini de fundal au de obicei o grosime de până la 1,56 mm, sunt realizate din lemn scump. Imagini de fundal, în foi sau rulouri de plută nu absoarbe mirosurile, este ușor de curățat de mizerie și creează o buna izolare fonică. Dar intoleranța la umiditate și inflamabilitatea limitează utilizarea tuturor tapetelor de lemn.

Plafon file – pare o plintă de lemn. Filele de lemn au avantaje incontestabile asupra oricărei alte: puterea unică, culoare naturală, durabilitate. Acestea subliniază succesul designul plafonului de lemn și ascunde posibilele defecte în munca noastră. În plus, puteți alege file laminate sau furniruite și le atașați – cuie, șuruburi cu fișe, cleme sau cuie "lichide".

Imitație grinzi – altă opțiune populară este tavan imitație grinzi. Acest material are unele asemănări cu clapboard, judecînd după fotografiile plafoanelor din lemn, și o placare planificată a plăcilor, dar mai largă și mai masivă. Grinzi Crescute – printre elementele de plafon suspendat din lemn ocupă un loc special tapițeriea, care pe lîngă modele convenționale au un număr mare de avantaje. Ușurința de produs și instalare, durabilitate mare, transformarea grinzilor false într-un material decorativ popular. În interiorul acestor grinzi pot fi ascunse cablurile electrice, internet și sîrmă antenă. Dacă plasăm corect grinzile decorative acestea dă senzația de extindere a spațiului sau ridică plafonul.

Construcția tavanelor din lemn – înainte de a instala plafonul suspendat din lemn care, după instalarea a tuturor elementelor înălțimea camerei este redusă cu aproximativ 10-15 cm. Prin urmare, este necesar să ne asigurăm ca această opțiune de finisare a tvanului este potrivit după înălțimea încăperii.

Pentru finisarea tavanului din lemn, sunt necesare materialele date: imitații sau lemn căptușit de conifere, ciocan de ancorare, panouri block-house, lac sau vopsea. Plafonul trebuie să fie cald înainte de a termina suprafața lemnului. Este nevoie de materiale hidroizolante, pegamin sau material pentru acoperișuri, spumă poliuretanică, lespede, izolație, cuie, gips carton sau PFL.

Primul pas este crearea unui strat barieră de vapori. Acest lucru se face, cu pelicule de izolare de aburi, polimerica izolare folie membrana. Sau putem folosi vată minerală, vată de sticlă, polistiren, ecowool, argilă expandată. Pe partea de sus a materialului de impermeabilizare se pune scutul plăcii – peste grinzile de tavan.

O problemă serioasă este procedura de încălzirea plafonului lîngă coșul de fum. În acest caz alegem un material care este incombustibil și rezistă la temperaturi de 200 de grade Celsius. Acest material se plasează în jurul perimetrului de horn. Astfel, asigură garnitura între plafoanele și izolare cu grinzi. Cazul în care casa are o mansardă, plafonul nu este izolat neapărat, dar este recomandabil de a pune un strat de izolare fonică.

Tehnologia de instalare a lambriu plafon similar suprafeței de gips-carton, dar materialul nu trebuie să se atașeze la rama din aluminiu, ci pe lemn. Prin urmare, prin aranjarea tavanului de lemn cu mîinile, trebuie să montați întâi o ladă de lemn, păstrînd distanța dintre șine de 30 de cm. Pentru fabricatele Batten este recomandat să folosiți șină 20 cu 40 de mm. Prima bară este plasată chiar lîngă un perete. Cu plafon standard de (peste sau de-a lungul planului) trebuie să asigure benzi schandure într-o direcție perpendiculară pe placa de montare.

Cînd placăm la un unghi ascuțit de 45 de grade atașam brețele în jurul perimetrului. Frize perfect netede plasate, împreună cu nivelurile recomandate busteni subtitlurile suporturi de montare anexeze segmente ale consiliilor.După montarea cadrul rack, puteți crea tavanul. Măsurați lungimea necesară a plăcilor și tăiați.

Ascunde sub captușeală linii de energie electrică. Pentru a face acest lucru, utilizați toroane din cupru, cu o putere de rezervă, care nu este încălzit. Plafon podshivnoy lemn este atașat la panoul plafonului. Atunci cînd decorarea panourile tavan ar trebui să creeze o astfel de adâncitură mic pe peretele unei case într-un cuplu de milimetri, oferind spațiu pentru contractie de copac și posibil de compresie-dilatare.

Acum ajungem la întrebarea principală, modul de a face un plafon de lemn, folosind dușumeaua. Dușumeaua fixat feroviar cu șuruburi autofiletante. Pentru a nu fi văzut șuruburi, acestea ar trebui să fie fixate într-o căptușeală canelură. Dacă șuruburile de fixare nu sunt ascunse, cel mai bine este să le împrăștie pe întreaga suprafață a plafonului.

După instalarea elementelor din lemn pe tavan, aceste elemente trebuie să fie acoperite cu lac sau vopsea. Puteți profita de coloranți speciali, care are proprietatea de a conserva textura naturala a lemnului și satureze nuante naturale a materialului de stejar, nuc și pin. Suprafața se usucă foarte repede. Evită folosirea lacurilor lucioase, întrucît tavanele strălucitoare obosesc ochii și nu este un semn de bun gust [99].

Mobilierul și accesorii din lemn

Mobila este apreciată pentru funcția ei utilitară, în felul în care era lucrata în vechime nu se poate vorbi prea mult de artă în ceea ce o privește. Însă, palatele faraonilor erau decorate cu piese de mobilier specific, ce respectau anumite canoane. Același lucru putem spune și despre obiectele grecești sau cele din perioada romană destinate somnului, șederii sau depozitării de lucruri. În perioada dată existau moduri de prelucrare variate, materiale specifice, sculpturi și tipologii de montare (adesea, mobilierul era fixat de perete sau sculptat direct în pereți, pardoseală etc.).

Din Renaștere și pînă în Neoclasicism, mobilerul a devenit din ce în ce mai mult valoros din punct de vedere estetic, funcționalitatea trecînd pe planul al doilea: a fost înfrumusețat, adaptat stilurilor artistice ale vremurilor, capătînd o valoare decorativă specială [83].

RENAȘTEREA – în Europa a aparut primele forme de industrie a mobile, întrucît arta mobilierului nu mai este menită doar pentru preoți, biserici, ci și persoanelor laice. Astfel, arhitectura a început să influențeaze asupa formei pieselor de mobilă, acestea capătînd un caracter artistic pronunțat. Era foarte apreciată folosirea soclurilor masive de mobilă și a picioarelor scurte, imbogățirea cu decorațiuni și profile în relief a pieselor grele. Din Italia, pînă în Franța, Anglia, Spania, Germania și Tările de Jos, arta mobilei suferea însă și variate influențe dintr-un spatiu în altul. Chiar dacă meșterii se inspirau unii de la alții se inregistra totuși o unitate generală a structurilor masive, cu elemente decorative bogate [79].

BAROCUL – în această perioadă arhitectura continuă să influențeze asupra mobilierului și sculpturilor: mobilier negru, din nuc sau din lemn este acum bogat ornamentat, cu forme alambicate. Mobilierul își menține masivitatea, iar la curtea lui Ludovic al XIV-lea era încrustat sau combinat cu o serie de materiale nobile ( fildeș, marmură, argint, sidef, alamă, s.a.). Încep să apară sertarele, respectiv mobilierul cu sertare, ce puteau fi trase și închise. Creația mesterului Andre Charles Boule, este unul dintre cele mai cunoscute în epoca, caruia îi era specific lemnul negru, ornat cu aplicații din aur sau bronz. În epoca barocului se poate menționa despre mai multe substiluri: barocul timpuriu – stilul lui Ludovic XIII; barocul dezvoltat – stilul lui Ludovic XIV; stilul regentilor – o etapă de trecere de la stilul lui Ludovic XIV la cel al lui Ludovic XV [79].

ROCOCO – numit și Rocaille sau Pompadour, rafinează formele anterioare, îmblînzind formele rigide. Piesele de mobilă sunt concepute în seturi și se acordă mai multe atenție pentru crearea unui ambient spatial armonios, în care totul se gîndește în ansamblu cu finisajele, decorațiunile și texturile folosite în încăperi.

Mobilierul devine mult mai fin, adică redus ca dimensiuni, chiar delicat, fiind cu preponderență folosit în încăperi feminine. Așadar lucrarile își pierd forma monumantală, grandioasă pentru a trece la forme ce inmoaie, rotunjesc, cambrează și innobilează. Canapelele, fotoloiile și scaunele se ridică pe picioare mai suple, fotoliile se adîncesc și totul devine mai confortabil. Maeștrii epocii Rococo sunt Thomas Chippendale, care a lucrat mult asupra formelor mobilei, experimentînd cu scaunele și fotoliile. Acestea aveau picioarele în formă de labe de animale și spetezele cambrate, ornate cu gravuri. Stilul lui T. Chippendale constă în combinarea stilului rococo clasic cu motivele chineze gotice. Secretaire-ul, piesa de mobilier pe picioare înalte și cu sertare, apare pentru prima dată în perioada Rococo [79].

CLASICISMUL – moda mobilierului își aduce aminte de antichitate iar nobilii încep să caute stilul grecesc antic, adică liniile drepte, decorațiunile devin mai puține și se minimizează din nou valoarea acestuia, revenindu-se la funcționalism. Clasicismul în mobilier se remarcă prin severitate, dar fară a se uita de grandoare. Cu toată sobrietatea stilului, meșterii vremii tot nu se pot abține de la a adauga “sclipici”. De data aceasta este vorba de oglinzi incastrate în piesele de mobilier, incluse în picioarele acestuia [79].

EMPIRE – („imperiu") este etapa finală a clasicismului, numit stilul Napoleon I, un adept al ideilor și stilului de viață de pe vremea impăraților romani. La fel cum în vechima antichitatea grecească a fost imitată de cea romană, dar romanii i-au adaugat pompa, la fel stilul Empire preia Clasicismul adaugîndu-i fast, ornamente, stralucire. Stilul Empire se caracterizează și prin motive egiptene sau militare (arme, făclii, cununi de laur). Reliefurile și detaliile, picioarele în formă de coloane, piesele ca niște socluri de statui nu lipsesc din aceste interioare. Mobila se fabrică din lemn rosu și negru, lustruit, cu detaliile aurite [79].

BIEDERMEIER – se dezvoltă în paralel cu stilul Empire, la începutul sec. XIX, în Germania și Austria. Spațiile se dezice de fastul imperial, însă nu s-a renunțat la arta și confortul burgheze. De fapt stilul Beidermeier face trecerea de la fastul de palat la dragostea pentru cămin. Mobila este trainică și comodă, din lemn de esențe variate, culorile încep să se schimbe și desi popular rămîne tot negrul și roșul se introduce si nuanțe ce bat în maron. Apar și obiectele de mobilier multifuncționale, mese pliante, scări pentru biblioteci care pot fi mutate sau transformate în scaune. Din acea perioada s-au păstrat pînă astazi multe obiecte de mobilier autentice [79].

ECLECTISMUL, NEOSTILURILE – suntem deja în secolul al XIX-lea, cînd se poate vorbi despre stiluri imitative, nu pure ca cele de pînă acum. În anii 20-30, maeștrii vienezi au înlocuit Biedermeier cu Neorococo. În Anglia, acești ani corespund cu stilul victorian timpuriu. În Europa intră și motivele orientale, dar din ce în ce mai mult este adoptat eclectismul în crearea mobilierului – se amestecă o serie de stiluri, elementele rococo cu cele neogotice, empire cu orientalism etc. Există așadar un pluralism al stilurilor și este din ce în ce mai greu de înteles de unde pornește un curent și unde se sfîrșeste.

Se remarcă însă dezvoltarea industriei mobilierului, care a creat o serie de controverse în acest domeniu al creatorilor de mobilier. Pentru că tehnica altera arta în producerea mobilierului, aducînd iarăși functionalitatea strictă în atenția utilizatorilor, mobilierul a început să fie conservat în muzee și școli de artă. Aceasta este partea bună a lucrurilor: dînduși seama că nu se pot opune progresului tehnic, meșterii și artiștii au ales să conserve stilurile.

Modernismul, astăzi, nu mai poate vorbi despre un stil distinct, ca și curent artistic sau. Există doar ceea ce putem împrumuta din trecut sau, pentru amatorii de unicate, există creatori de mobilier și o cultură a interioarelor de designer [79].

Mobila eco sau curentul eco în mobilier are cîteva înfățișări. Un prim aspect al acestui curent eco ar fi mobila frumoasa, durabilă care să îmbătrînească frumos. Dacă te uiți în casele vechi boierești la sigur îți vei da seama că data fabricației nu este un criteriu în aprecierea valorii [65]. Eco presupune utilizarea lemnului recilcat ( MDF, PAL melaminat) sau materiale care înlocuiesc lemnul.

Un alt aspect eco e cel de a evita vopselurile folosite la fabricarea mobilei sau în procesul de producere. Acestea conțin plumb, substanțe care la lipire degajă substanțe toxice în atmosferă. De obicei la asamblarea pieselor mobilierului se folosește clei, însă se poate opta pentru mobilier care se asamblează cu ajutorul șuruburilor. De-asemenea mobila eco este considerată mobila din lozie, viță de vie, mobila din lemn cioplit etc. Această mobilă este una produsă manual care poate înfrumuseța orice interior [65].

Procesul de refolosire a materialelor și produselor vechi pentru crearea unora noi, poartă numele de reciclare. Nu se apelează la materii prime noi, reducînd astfel consumul de energie necesar extragerii materiilor prime, respectiv distrugerii deșeurilor. Reciclarea ajută la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Procesul de reciclare este pasul cheie alături de procesul de reducere al consumului și reutilizare a resurselor. Reciclarea presupune de multe ori și reutilizare, fiind un concept mai larg. Materialele reciclabile provin din mediul industrial, birouri sau locuințe, constînd din hîrtie, plastic, sticlă, metal și materiale textile.

Reutilizarea unui obiect înseamna folosirea acestuia de mai multe ori. În cazul reciclării înseamna folosirea materialelor din care este construit un obiect pentru a construi noi obiecte, cu aceeasi funcție ca obiectul inițial sau cu funcții diferite [87].

Mobila este adesea renovată și refolosită, dar există și reciclatori care demontează mobilierul vechi pentru a-i găsi o viață nouă sub forma altor produse sau combustibil.

Reciclarea mobilierului protejează mediul înconjurător prin reducerea cererii pentru lemn, metale și materiale plastice, evitând aruncarea unor cantități mari de deșeuri la gropile de gunoi și reducînd emisiile de carbon asociate cu fabricarea mobilei.

Reutilizarea: Dacă mobilierul este în stare buna, atunci îl puteți vinde la mîna a doua sau îl puteți dona asociațiilor de caritate pentru reutilizare. Mobilierul reciclat poate fi mult mai ieftin decît mobilierul nou.

Renovarea: Mobilierul care nu poate fi reutilizat fără a fi reparat este renovat. Acest lucru poate însemna curațarea mobilierului, repararea defectelor, înlocuirea porțiunilor uzate și vopsirea lui înainte de vanzare. Ca să aveți succes în renovarea mobilei, trebuie să învățați mai întâi cum să curățați și să lăcuiți lemnul.

Reciclarea: Mobila care nu mai e potrivită pentru reutilizare este demontată, separată pe piese în funcție de material, cum ar fi metale, materiale plastice, țesături și lemn, iar apoi prelucrate. De obicei nu e nevoie să demontați mobilierul înainte de reciclare, cu toate acestea, firmele de colectare vă pot solicita să eliminați ușile sau să le blocați, la fel și sertarele sau bucățile de sticlă, pentru a preveni leziunile.

Reciclarea paletilor vechi sau deteriorați previne aglomerarea gropilor de gunoi și reduce necesitatea de a taia copaci pentru a face noi paleți.

Lemnul reciclat mai provine și de la clădirile vechi, poduri și cheiuri, în cazul în care este atent demontat și pus deoparte de demolatori. În același timp, orice piatră de construcție este pusă deoparte pentru reutilizare. Demolatorii vând apoi lemnul către alte persoane, care se ocupă de recuperarea lemnului, mai întâi prin scanarea manuală cu un detector de metale, pentru a detecta și scoate cuiele, apoi acesta este refasonat.

Lemnul reciclat are avantajul unui conținut de umiditate mai mic (adică aproximativ 20 %) în comparație cu lemnul nou (aproximativ 60% la 70 %). Acest lucru înseamnă că, pentru aceeași greutate de lemn achiziționat, plătiți mai puțină umezeală atunci când vine vorba de lemn reciclat. Conținutul de umiditate mai mic înseamnă, de asemenea, durabilitate mai mare [87].

Ornamentația Lemnului

Aspectul estetic al suprafețelor mobilei, în special a celei artistice este foarte important. Acesta se poate obține prin intermediul ornamentației. Aceasta reprezintă totalitatea ornamentelor ce se aplică pe suprafața elementelor constructive și decorative ale unui obiect de mobilier sau alte obiecte finite, pentru decorarea lor. Astfel, ornamentația poate fi realizată în relief (sculptură, basorelief etc.) sau plană, prin pictarea suprafețelor, furniruire decorativă sau încrustare cu alte material [49].

Ornamentele se pot realiza prin stilizare, folosind elemente abstracte sau inspirate din natură (flori, frunze, fructe, animale, aștrii, corpul uman etc.).Ornamentele în relief au întotdeauna o adîncime sau un relief față de suprafața în care se lucrează sau pe care se aplică. Relieful se poate stiliza prin suprafețe curbe (renaștere, baroc, rococo, roman) sau prin suprafețe plane (stilgrec, bizantin). Cele mai întrebuințate forme din domeniul animal sunt picioarele de leu, de vultur, de căprioară, capul de leu, aripile de vultur etc.,din domeniul vegetal sunt frunzele de acant, de castan etc. Stilizarea florilor se folosește la creearea ornamentelor rozetă [34].

Ornamentele plane se realizează prin pictură decorativă, furniruire, intarsie, marchetărie etc. Cele inspirate din natură sunt alcătuite prin stilizarea în special a motivelor vegetale (frunze, flori, fructe, muguri, lujeri). Furniruirea decorativă se realizează prin acoperirea suprafețelor cu furnire estetice sau aranjamente de furnire, lucrări de intarsie, mozaicuri, marchetărie, fileuri decorative.

Furniruirea se reprezintă prin desenarea texturii furnirelor, care se așează astfel încât să formeze aranjamente în simetrie absolută sau radial [18].

Intarsia este o lucrare de artă decorativă cu forme ornamentale plane, folosind culorile naturale ale diferitelor esențe de furnire, lucrate și îmbinate în forme decorative geometrice, ornamente inspirate din natură sau din alte domenii.

În desen, intarsiile se reprezintă prin mai multe procedee:

Desenul este întocmit de proiectant cu toate amănuntele de formă șiculoare, cu stabilirea tuturor furnirelor;

Desenul este întocmit fără stabilirea completă a furnirelor, ci numai aformei ornamentului;- desenul este colorat după esențele de furnire care se vor folosi;

Desenul este prezentat descompus în părți de lucru;

Desenul este prezentat sub formă de tablou, de pictură sau fotografiecolorată, prelucrat pentru intarsie, cu zone de culori, umbre și lumini pentrudiferite esențe de furnire și cu indicarea furnirelor.

Desenul de intarsie este folosit în cele mai multe cazuri direct în producție așa cum a fost întocmit de proiectant, și este necesar ca forma de contur a ornamentului desenat sa apară distinct și corect, cu toate amănuntele, pentru ca lucrarea de intarsie să fie cît mai ușor și frumos realizată. De obicei, în producție se folosesc copii heliografice după care se taie ornamentul, fapt ce necesită ca aceste copii ale desenului să fie cît mai clare, cu toate liniile vizibile, atît cele de contur cît și cele care indică așezarea furnirelor pe desen. Desenul de intarsie colorat nu are întotdeauna pe el și indicația cu esențele de furnire. În acest caz, culoarea desenului trebuie să sugereze bine eventualele furnire care trebuie să fie întrebuințate în lucrare. În toate cazurile, furnirul de fond trebuie reprezentat în desen prin indicație, culoare și trasarea direcției fibrelor.

Mozaicul este o lucrare ornamentală alcătuită din motive geometrice, vegetale sau figurale, lucrate din plăci de lemn masiv sau foi de furnire de diferite culori, formînd un aranjament decorativ cu care se poate acoperi suprafața mobilierului, pardoseala, lambriul, plafonul. Cele mai obișnuite mozaicuri sunt alcătuite însă din figuri geometrice.

Desenul mozaicurilor trebuie să reprezinte corect așezarea plăcilor din lemn masiv sau furnire, cu direcția fibrelor pentru fiecare placă sau parte componentă a lucrării, mai cu seamă atunci când mozaicul reprezintă un ornament figural stilizat în acest scop. De asemenea trebuie să se indice înscris esențele de furnire sau plăcile lemnoase din care se execută lucrarea. Colorarea desenului de mozaic este uneori necesară, pentru că în execuție să se poată folosi esențele de lemn cu colorit apropiat de culoarea desenului, cunoscînd faptul că aceeași esență de lemn poate să aibă diferite nuanțe de culoare. Marchetăria este un procedeu de decorare a unui obiect din lemn prin aplicarea pe suprafața lui a unor bucăți mici din lemn exotic (de esențe șiculori diferite), os, fildeș, baga, metale etc., care se încrustează în suprafațaobiectelor, cu întrebuințare mai însemnată în mobilier decât mozaicul. Estealcătuită din motive ornamentale inspirate din natură, geometrice sau figurale,formând diferite aranjamente decorative.

Reprezentarea în desen a lucrărilor de marchetărie necesită o lucrare graficăfoarte precisă, cu ornamente lucrate prin contururi foarte curate, deoarecedupă aceste desene se va executa lucrarea în practică. Este necesar, deasemenea, să se indice scris locul și felul materialelor de încrustare carealcătuiesc ornamentele respective.

Fileurile de intarsia sunt elemente decorative plane, liniare, care în modobișnuit mărginesc diferite panouri furniruite, încadrează ornamentele, sauformează ele însuși ornamente în formă de meandre, fâșii, linii în zigzag etc.Fileurile pot fi simple și compuse. Cele simple sunt dintr-o singură fâșie defurnir, cu o culoare mai închisă sau mai deschisă decât furnirul de fond în carese introduc. Cele compuse sunt alcătuite dintr-un miez și două margini maisubțiri de furnire deosebite față de miez. Miezul poate fi format și din figurigeometrice.

Reprezentarea în desen a fileului este simplă, având aproape întotdeauna oconstrucție geometrică și se poate realiza și cu instrumentele de desen. Eltrebuie să cuprindă forma și mărimea lor completă, cu indicarea furnirelor carevor fi folosite în lucrare, sau uneori fiind necesar să se coloreze pentru a fi maisugestiv în vederea executării lui în practică [80].

Studiu de caz

O tendință care își face tot mai des simțită prezența în sfera amenajărilor interioare moderne este placarea pereților cu laminat, panouri, lambriu și chiar dușumea din lemn.

Proiectarea peretelui de la etajul 4, catedra Informatică și Inginerie, în cadrul ULIM presupune studierea și alegerea variantei ideale. Astfel, voi enumera avantajele si dezavantajele fiecarui material pentru decoraraea peretelui:

Placarea peretelui cu scînduri;

Placarea peretelui cu plăci de laminat;

Placarea peretelui cu cubote de aluminiu.

Pereții sunt elemente de închidere verticală. Ei sunt acele subansambluri constructive ale clădirii cu rol de delimitare a spațiului interior de mediul extern, precum și de compartimentare pe funcțiuni a interiorului. Pereții pot fi clasificați în:

Structurali sau portanți;

Nestructurali sau neportanți.

Pentru placarea peretelui cu scînduri putem folosi lemnul din paleți. Acestea sunt rezistenți și stabili, scîndurile din paleții pot deveni varianta ideală pentru decorarea interioară. Pentru închiderea sau recompartimentarea spațiului, paleții pot fi întrebuințați ca elemente constitutive ale unui perete interior care să fie închis complet și compact, sau parțial. La fel de bine ei ar putea fi folosiți pentru a marca diferențe de nivel într-un spațiu foarte deschis. Deci, pentru a placa acest perete sunt necesare:

Scînduri reciclate cu grosimea de 20 mm, lungimea de 800-900 mm și șipcă de lemn cu grosimea de 5 mm;

Profiluri L (cornier) din otel (lungimea lor corespunde cu inaltimea raftului, adica cu suma latimilor scandurilor);

Șurub carlig drept (pentru fixarea pe perete),

Șuruburi autofiletante, pentru fiecare scîndură;

Diblu de perete din plastic pentru surub;

Cuie ;

Vopsea pentru reinnoirea suprafetelor scandurilor;

Adeziv pentru lemn.

Dacă folosim scînduri reciclate în primul rînd, trebuie să îndepărtăm cuiele, să curățim suprafețele cu o perie de sîrmă și să șlefuim cu o coală abrazivă dură. Pe suprafețe se poate aplica vopsea sau vopsea lazurit, după plac, iar ulterior ele trebuie șlefuite, pentru ca nervurile să rămînă vizibile.

Facem o probă și așezăm scîndurile pe podea, pentru a stabili cum aranjam scindurile, și ținem cont de diversitatea culorilor și a lățimii scîndurilor.

O variantă ar fi să încleem scîndurile direct pe perete, cu clei special pentru lemn. Sau plasăm profile din lemn, distanța între aceste trebuie să fie mai mare de 50 cm, și pe acestea se amplaseaza (se bat în cuie) scîndurile. După fixarea scîndurilor instalam iluminația și ghivecile cu flori. Astfel, vom obține un rezultat unic, modern și rafinat (fig. 4.4.1).

Fig. 4.4.1. Vizualizații – finisare cu scînduri

O altă metodă de finisare a peretelui este placarea acestuia cu laminat. Dacă pentru placarea pardoselilor se recomandă alegerea unui parchet laminat mai gros și mai rezistent la uzură, pentru placarea pereților poate fi ales și un parchet laminat subțire, adică unul mai ieftin. În mod sigur, comparativ cu panourile decorative din lemn, parchetul laminat este mai ieftin. Pentru a decora un perete cu parchet laminat se cere montarea unui suport/cadru, confecționat din popi de lemn de 4 cm grosime dispusi pe verticală, dispuși la intervale ce reprezintă jumatate din lungimea unei placi de parchet, astfel încît acestea sa poata fi fixate atît în capete, cît și la mijloc. Cadrul se va fixa de perete cu ajutorul diblurilor speciale, la o înălțime de 10 cm de pardoseala. Abia acum începe montajul propriu-zis al placilor de parchet laminat.

Specialiștii recomandă montajul orizontal al plăcilor, începînd cu colțul din dreaptă jos al peretelui ce urmează sa fie decorat. Astfel, prima placă se va monta cu federul spre exterior, pentru a permite montarea urmatoarei placi și tot așa. Primul rînd de plăci de parchet laminat se va fixa de cadrul de lemn montat pe perete cu ajutorul holzsuruburilor infiletate în partea inferioară a placii și a stifturilor de lambriu (cuisoare) în partea superioară, în nut. Cuișoarele trebuie batute oblic, de sus în jos, astfel încît capetele acestora să intre complet în nut. Altfel montarea urmatorului rînd de placi va fi imposibilă. După montarea primei plăci se va continua montajul placilor din primul rînd, procedînd în același mod. Abia apoi se poate trece la montarea rîndului următor care va fi fixat de cadrul de lemn de pe perete doar în partea superioară, adică în nut.

În funcție de culoarea laminatului ales, acesta poate fi folosit atît în placarea și decorarea unui perete dintr-un interior amenajat în stil modern, cît intr-unul rustic, ba mai mult, poate fi aplicat și pe tavan.

Montajul parchetului laminat se poate realiza și de către neprofesioniști și, dacă ții cont de cîteva sfaturi simple, poți reamenaja chiar tu fără cheltuieli suplimentare.

1. Pregatirea constă în aclimatizarea plăcilor de parchet în încăperea în care vor fi montate, ceea ce înseamnă 48 de ore de depozitare la o temperatura de minim 18 grade și umiditate de maxim 70%.

2. Peretele trebuie să fie curat, uscat și dreapt. Verificați denivelările cu o nivela și, dacă găsiți unele de peste 3 mm, va trebui să nivelăm cu un strat de egalizare. Mare atenție la umiditatea reziduală a acestui strat sau a șapei dacă este turnată recent. Verificati gradul de uscare în prealabil.

3. Așezați suportul în fîșii paralele cu direcția longitudinală a laminatului (direcția de intrare a luminii naturale în încapere) și suprapuneti-le 20cm, lipind zonele de imbinare. In functie de necesitatile materialelor din care este construit peretele, suportul va avea, după caz, o barieră anti-vapori și un strat de izolare fonică.

4. Montați primul rînd, pe lungimea plăcii, avînd grija să lăsați un rost de dilatație de cîțiva cm față de perete. Ultima placă va trebui, cel mai uzual, taiată cu un fierăstrău.

5. Majoritatea tipurilor de parchet au imbinare de tip nut și pană. Le puteți asigura imbinarea bătînd ușor cu un ciocan pe direcția imbinării. În funcție de tipul de parchet și suport, montajul se poate face pe uscat sau folosind clei. În cazul cleiului, montați primele rînduri pe uscat pentru a vă asigura că ați imprimat o linie corecta de montaj.

6. Măsurați spațiul rămas pentru ultima linie și ajustați plăcile laminate. Cea mai simplă și eficientă metodă este masurarea cu placa ce urmează a fi montată.

7. Montați plinta și pragurile pentru a acoperi rosturile de dilatație. În funcție de plintă aleasă există mai multe tipuri de montaj: cu silicon și corniere, folosind cuie sau clei.

Fig.4.4.2. Vizualizații- finisare cu laminat

Varianta finală propusă pentru finisarea peretelui este plasarea cubotelor din aluminiu. Sistemul reprezintă o soluție modulară. Această variantă va fi cea mai durabilă și stilată întrucît acest material este în vogă și imite perfect lemnul natural. Avînd la îndemînă profiluri de diverse dimensiuni, avem posibilitatea de a decora spațiul, materializînd cele mai îndrăznețe soluții arhitecturale. Produsul propus satisface nu numai cerințele estetice de decorare în interioar, dar și posedă un șir de performanțe funcționale importante:

Ignifuge;

Rezistente la umezeală;

Ecologice – obținute prin reciclare.

Durabile;

Fiabile (sistemul este dotat cu „petale” de fixare, asigurând posibilitatea de a mări sarcinile asupra sistemului în procesul exploatării);

Ușor de montat.

Fig. 4.4.3 Vizualizații – finisare cu cubote

Fig.4.4.1 Instalația moduleleor de aluminiu

Concluzie la capitolul 3

Lemnul este un material profund integrat în istoriea, cultura și viața oamenilor, datorită acestui material unic designerii și arhitecții au creat spații minunate, originale, realizate în totalitate din lemn. Pînă în prezent nici un material nu a reușit să se egaleze cu frumusețea și eleganta lemnului, astfel arhitecții continuă să îl folosească pentru a crea locuri moderne și minunate.

Pe lingă faptul că lemnul este folosit în construcții, acesta este utilizat și la finisarea pardoselilor și în decorarea plafonului. Pardoseala este elementul de constructie care se asaza deasupra planseelor formind suprafata pe care se circula in interiorul cladirilor. Pardoselile sint alcatuite din stratul de uzura, pe care se circula, si din stratul-suport.

Plafonului este foarte important în proiectul de amenajare al unui interior, și datorită faptului că poate avea funcționalități aparte, poate integra anumite soluții de iluminat, poate crea contraste, poate influența dimensionarea vizuală, oferind interiorului mai multă sau mai puțină înalțime, adîncime, poate masca diferite structuri și instalații, cabluri, țevi s.a. Astfel, putem distinge un plafon convențional pe care să îl decorăm, să-i adăugăm texură, culoare, putem opta și pentru un plafon conceput din diverse plăci, plafoane suspendate, de tip catedrală sau tavă, plafoane inclinate sau boltite – fiecare opțiune va avea avantaje și dezavantaje, estetice și funcționale, în momentul în care luăm decizia.

Mobilierul reprezintă un ansamblu de piese obținute din lemn sau alt material, care are ca scop atît satisfacerea unei necesități de utilitate casnică, cît și decorarea locuințelor. Mobilierul se clasifică după natura materiei prime în: mobilier din lemn masiv; mobilier din plăci agglomerate;

mobilier din rame placate (cu plăci, PFL și PAL); mobilier din materiale lemnoase combinate (lemn masiv, PAL, PFL, panel, placaj).

Aspectul estetic al suprafețelor mobilei, în special a celei artistice este foarte importantă. Acesta se poate obține prin intermediul ornamentației. Aceasta reprezintă totalitatea ornamentelor ce se aplică pe suprafața elementelor constructive și decorative ale unui obiect de mobilier sau alte obiecte finite, pentru înfrumusețarea lor. Astfel, ornamentația poate fi în relief (sculptură, basorelief etc.) sau plană, prin colorarea suprafețelor, furniruire decorativă sau încrustare cu alte materiale.

După milenii de “luptă” cu natura și de dorința năprasnică de a o stăpîni și utiliza în folosul său, a sosit momentul să schimbăm viziunea asupra relației om-natură. Sa constatat că este nevoie să traiască în simbioză cu natura, să o protejeze și să o respecte.

Societătea contemporană s-a ciocnit de o problemă global – problema ecologică. Astfel, un rol enorm în rezolvarea prolemei ecologice îi revine designului.

Designul ecologic sau eco-design prezintă cerința omenilor de a apropia la maxim locuința de condițiile naturale.

Mobila eco sau curentul eco în mobilier are cîteva înfățișări. Un prim aspect al acestui curent eco ar fi mobila frumoasa, durabilă care să îmbătrînească frumos.

Dacă te uiți în casele vechi boierești la sigur îți vei da seama că data fabricației nu este un criteriu în aprecierea valorii. Eco presupune utilizarea lemnului recilcat ( MDF, PAL melaminat) sau materiale care înlocuiesc lemnul.

Refolosire materialelor și produselor învechite pentru crearea unora noi, poartă numele de reciclare. Acest proces nu permite folosirea materii prime noi, reducînd astfel consumul de energie necesar extragerii materiilor prime, respectiv distrugerii deșeurilor.

Reciclare este pasul cheie alături de procesul de reducere al consumului și reutilizare a resurselor. Reciclarea semnifică de multe ori și reutilizare, fiind un concept mai larg. Materialele reciclabile provin din mediul industrial, birouri sau locuințe, constînd din hîrtie, plastic, sticlă, metal și materiale textile.

Reutilizarea unui obiect înseamna folosirea acestuia de mai multe ori. În cazul reciclării înseamna folosirea materialelor din care este construit un obiect pentru a construi noi obiecte, cu aceeasi funcție ca obiectul inițial sau cu funcții diferite.

În ultimii ani au aparut diverse materiale ca alternative la lemnul traditional, multe dintre ele fiind mai ieftine și cu un aspect mai interesant. În plus, realizarea unui produs din lemn tradițional implică niște costuri legate de mediu. Iată cîteva soluții alternative care reduc semnificativ numarul de copaci taiați: cînepa, bambus, compozit din lemn, plasticul, soia, pluta, cartonul, coji de alone, paie, plăci ceramic.

CONCLUZII FINALE ȘI PROGNOZĂRI

Din vremurile străvechi lemnul este un material esențial în viața omului, acesta oferind-ui posibiliatate de a confecționa obiecte, unelte de vînatoare și adaposturi. Astfel, lemnul este cel mai vechi material de construcție, ușor de dobîndit, mereu la îndemînă și comod de prelucrat cu unelte simple. Săpăturile arheologice au demonstrat că acest material era cel mai des folosit atît în clădiri de locuit, cît și de fortificații și întarituri.

Colibele și bordeiele au aparut pentru prima data în timpul perioadei paleoliticului. Bordeiele erau realizate în gropi pereții carora erau căptușite cu oase, acoperite cu pieile animalelor vînate, cu crengi și cu pamînt. În această perioadă nu putem vorbi de construcții deoarece pereții și acoperișul nu sunt elemente independente.

Construcții din bușteni au în componența lor cel mai important material – lemnul. Ele sunt construite din trunchiul copacilor, care înainte de a fi prelucrate sunt decojite. Lemnul este uscat pe parcursul a mai multor luni în mod firesc. Buștenii se îmbină prin cherțari, fără utilizarea altor obiecte de montare metalică. Izolația termică a casei este realizată doar din lemn. Această tehnologie se prestează pentru construcția cabanelor sau caselor de vacanță așezate în zone montane.

Construcții din bîrne forma acestei construcții din bîrne este mai perfecționată în comparație cu construcțiile din bușteni rotunzi. Acestea s-au ridicat în momentul apariției primelor scule ce permiteau prelucrarea lemnului. Întrucît bîrnele au o secțiune regulată, construcția locuinței se făce foarte ușor. În spațiile rurale, unele construcții din lemn sunt ridicate prin această metoda. Pe plan mondial lemnul devine un material scump, și de aceea această metodă de construcție se dovedește nerentabilă, recomandîndu-se doar celor care doresc, intr-adevar, o casă rustică. Modernizarea acestor construcții presupune realizarea din bîrne cu 2 – 3 canale, în funcție de lățimea elementelor. Astfel se asigură o bună montare a elementelor și design-ul construcției are de cîștigat.

Construcții din grinzi lamelare este omologul acelor realizate pe structură de stîlpi și grinzi. Ele prezintă marele privilegiu că, într-o anumită măsură, sunt modulare. Așadar, în cazul în care clienții doresc divizarea spațiului, acest lucru poate fi realizat și după finalizarea lucrărilor de construcție. Acești pereții vor avea doar rol despărțitor, de izolație fonică și termică.

În present datorită evoluției tehnologiilor, avem avantajul de a construi pereți cu o grosime de 120 mm, 160 mm și 200 mm.

Asfel, în premieră pentru secțiunile mari cu latimile de 160 mm si 200 mm, în componența pereților intră doar lemnul. Altfel spus, acum pereții sa se construiesc în totalitate din lemn, deci nu mai este necesară prelucrarea lor cu materiale de izolarea, reducîndu-se astfel din timpul de execuție și montaj al casei.

Grinzile lamelare sunt construite din două esențe de lemn diverse, astfel: lamela exterioară poate fi din larice, iar celelalte din pin. Sistemul dat conferă pereților construcției o rezistență naturală sporită, datorită caracteristicilor lemnului.

Pe parcursul secolelor, datorită evoluției tehnologiei construcțiile din lemn au fost aduse la un nivel înalt de perfecțiune și delicatețe care o face să fie unică în toată lumea.

Lemnul este un material complex, anizotrop, eterogen și poros, fapt ce explică comportarea sa la anumite prelucrări mecanice, încleere și finisare. După compoziția chimică lemnul este alcătuit din componenți macromoleculari (celuloză, hemiceluloză, lignin), substanțe extractibile și substanțeminerale.

Arborii sunt formați din două părți principale: rădăcină și tulpină.

Rădăcina îndeplinește funcția de a fixa arborele în pămînt și prezintă circa 5 – 25% din tot arborele. Rădăcinile mari se pot debita în furnire estetice (de ex.nucul).

Tulpina este partea aeriană vizibilă, compusă este formată din trunchi, de la nivelul solului pînă la coroană, și coroana, 5-20% din volum, care este alcătuită din crăci, ramuri, muguri vegetativi, frunze, flori și fructe.

Lemnul este caracterizat de proprietăți care se clasifică în:

Proprietăți fizice (densitatea, umiditatea, umflarea si contrîgerea, culoarea, mirosul și textura);

Proprietăți termice (conductivitatea, caldură specifică, difuzivitatea termică și puterea calorică);

Proprietăți electrice și magnetice (rezistența electrică);

Proprietăți acustice (viteza de propagare a sunetelor, amortizarea sunetelor, absorbția sonora sau fonică și rezonanța lemnului);

Proprietăți mecanice (elasticitatea, plasticitatea, duritatea, rezistența la tracțiune, compresiune și încovoiere statică sau dinamică, despicarea);

Proprietăți tehnologice (uzura, rezistența, durabilitatea lemnului).

Proprietățile estetice ce reperezintă cercetarea celor trei părți principale ale tulpinei unui arbore ne permite să facem o analiză și din punct de vedere al: culorilor, luciului, texturii, desenului, greutății, tăriei etc.

Defectele lemnului condiționează reducerea calității produsului din lemn și posibilităților de folosire. Aceste defecte sunt grupate în: defecte de formă, de structură, datorate factorilor biologici și defecte datorate altor factori.

Lemnul este un material profund integrat în istoriea, cultura și viața oamenilor, datorită acestui material unic designerii și arhitecții au creat spații minunate, originale, realizate în totalitate din lemn. Pînă în prezent nici un material nu a reușit să se egaleze cu frumusețea și eleganta lemnului, astfel arhitecții continuă să îl folosească pentru a crea locuri moderne și minunate.

Pe lingă faptul că lemnul este folosit în construcții, acesta este utilizat și la finisarea pardoselilor și în decorarea plafonului. Pardoseala este elementul de constructie care se asaza deasupra planseelor formind suprafata pe care se circula in interiorul cladirilor. Pardoselile sint alcatuite din stratul de uzura, pe care se circula, si din stratul-suport.

Plafonului este foarte important în proiectul de amenajare al unui interior, și datorită faptului că poate avea funcționalități aparte, poate integra anumite soluții de iluminat, poate crea contraste, poate influența dimensionarea vizuală, oferind interiorului mai multă sau mai puțină înalțime, adîncime, poate masca diferite structuri și instalații, cabluri, țevi s.a. Astfel, putem distinge un plafon convențional pe care să îl decorăm, să-i adăugăm texură, culoare, putem opta și pentru un plafon conceput din diverse plăci, plafoane suspendate, de tip catedrală sau tavă, plafoane inclinate sau boltite – fiecare opțiune va avea avantaje și dezavantaje, estetice și funcționale, în momentul în care luăm decizia.

Mobilierul reprezintă un ansamblu de piese obținute din lemn sau alt material, care are ca scop atît satisfacerea unei necesități de utilitate casnică, cît și decorarea locuințelor. Mobilierul se clasifică după natura materiei prime în: mobilier din lemn masiv; mobilier din plăci agglomerate; mobilier din rame placate (cu plăci, PFL și PAL); mobilier din materiale lemnoase combinate (lemn masiv, PAL, PFL, panel, placaj).

Aspectul estetic al suprafețelor mobilei, în special a celei artistice este foarte importantă. Acesta se poate obține prin intermediul ornamentației. Aceasta reprezintă totalitatea ornamentelor ce se aplică pe suprafața elementelor constructive și decorative ale unui obiect de mobilier sau alte obiecte finite, pentru înfrumusețarea lor. Astfel, ornamentația poate fi în relief (sculptură, basorelief etc.) sau plană, prin colorarea suprafețelor, furniruire decorativă sau încrustare cu alte materiale.

După milenii de “luptă” cu natura și de dorința năprasnică de a o stăpîni și utiliza în folosul său, a sosit momentul să schimbăm viziunea asupra relației om-natură. Sa constatat că este nevoie să traiască în simbioză cu natura, să o protejeze și să o respecte. Societătea contemporană s-a ciocnit de o problemă global – problema ecologică. Astfel, un rol enorm în rezolvarea prolemei ecologice îi revine designului.

Designul ecologic sau eco-design prezintă cerința omenilor de a apropia la maxim locuința de condițiile naturale. Mobila eco sau curentul eco în mobilier are cîteva înfățișări. Un prim aspect al acestui curent eco ar fi mobila frumoasa, durabilă care să îmbătrînească frumos. Dacă te uiți în casele vechi boierești la sigur îți vei da seama că data fabricației nu este un criteriu în aprecierea valorii. Eco presupune utilizarea lemnului recilcat ( MDF, PAL melaminat) sau materiale care înlocuiesc lemnul.

Refolosire materialelor și produselor învechite pentru crearea unora noi, poartă numele de reciclare. Acest proces nu permite folosirea materii prime noi, reducînd astfel consumul de energie necesar extragerii materiilor prime, respectiv distrugerii deșeurilor.

Reciclare este pasul cheie alături de procesul de reducere al consumului și reutilizare a resurselor. Reciclarea semnifică de multe ori și reutilizare, fiind un concept mai larg. Materialele reciclabile provin din mediul industrial, birouri sau locuințe, constînd din hîrtie, plastic, sticlă, metal și materiale textile.

Reutilizarea unui obiect înseamna folosirea acestuia de mai multe ori. În cazul reciclării înseamna folosirea materialelor din care este construit un obiect pentru a construi noi obiecte, cu aceeasi funcție ca obiectul inițial sau cu funcții diferite.

În ultimii ani au aparut diverse materiale ca alternative la lemnul traditional, multe dintre ele fiind mai ieftine și cu un aspect mai interesant. În plus, realizarea unui produs din lemn tradițional implică niște costuri legate de mediu. Iată cîteva soluții alternative care reduc semnificativ numarul de copaci taiați: cînepa, bambus, compozit din lemn, plasticul, soia, pluta, cartonul, coji de alone, paie, plăci ceramic.

BIBLIOGRAFIE

Academia Română. Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan Dicționarul explicativ al limbii române (DEX). București: Univers Enciclopedic,1998. 637 p.

American Forest and Paper Association (AF&PA)- Load and Resistance Factor Design Manual for Engineered Wood Construction and Supplements, Washington DC:AF&PA, 1996. 174 p.

American Forest and Paper Association (AF&PA) – National Design Specification for Wood Construction , Washington DC: AF&PA, 2015. 202 p.

Arhitectura o istorie vizuală. București: Litera, 2009. 512 p.

Андреева Е. Художественная работа по дереву. Mосква : Рипол Классик, 2007. 384 p.

Barbero S. Cozzo B. Ecodesign. U.S.A: Tandem Verlag GmbH, 2009. 349 p.

Barca A. Wooden Arhitecture of Maramures. Berlin, Germany: Humanitas, 2001. 143 p.

Ben Hunt W. Rustic Construction. Москва: Книга по Требованию, 2015. 84 p.

Buica V. Case din România. București, 2007. 200 p.

Буймистру Т. Колористика. Цвет – ключ к красоте и гармонии. Кишинёв: JR-MEDIA SRL, 2007. 236 p.

Cotta N.L. s.a. Elemente de construcții și case prefabricate din lemn. Bucruresti: Tehnică, 1990. 406 p.

Cotta N.L. Proiectarea și tehnologia produselor industriale din lemn. Bucuresti:Didactica și pedagogică, 1983. 193 p.

Dicționar de artă: Forme, tehnici, stiluri artistice, A-M./Coord. M. Popescu, București: Meridiane, 1995. 294 p.

Dinca C. Manual pentru Școala de Arte și Meserii. București: Didactica si Pedagogica, 2006.

Dittmann L. Stil. Simbol. Structura. București: Meridiane, 1988. 380 p.

Drîmba O. Istoria culturii și civilizației, vol VI. Bucuresti: Stințifică și Enciclopedică, 1984. 464 p.

Емельянов А. Художественная резьба по дереву. Секреты мастерства. Москва: Владис, Рипол Классик, 2009. 336 p.

Кверфельдт Э. Приемы художественной обработки дерева. Mосква: Издание общества поощрения художеств, 1928. 60 p.

Кеттлес А. Работа с деревом. 80 полезных проектов для дома и сада. Харьков: Книжный клуб "Клуб семейного досуга", 2009. 240 p.

Конягина Т., Черных М. Фактура древесины. Москва: LAP Lambert Academic Publishing, 2013. 116 p.

Любкеманн К. Поделки из веток. Вырезаем перочинным ножом. Москва: Арт-Родник, 2008. 48 p.

Метлов В. Большая энциклопедия работ по дереву. Москва:АСТ, Астрель, Кладезь, 2008. 528 p.

Мик А. Отделка древесины. Иллюстрированное руководство. Москва:Кладезь, Кладезь, 2014. 160 p.

Fleseriu I. P. Construcții din lemn. Vol. I. Bucuresti: Didactică și Pedagogică, 1962.

Furdui C. Construcții din lemn. Materiale și elemente de calcul. Timisoara: Politehnica, 2005. 388 p.

Heather E. A. s.a. Designing a Home with Wood. New York: Stewart, Tabori & Chang, 2004. 192 p.

Neufert P. NEUFERT manualul arhitectului, elemente de proiectare și de constructive. București: Academia Romana, 2010. 665 p.

Гавриловна Н. К. Столярные и плотничные работы. Вече, Москва: Вече, 2005. 130p.

Новикс Ю. Обшивка деревом. Как приготовить раствор и бетон. Москва: Стройиздат, 1999. 118 p.

Обомсавин Р. Деревянные дома. Искусство и мастерство. Москва:Красивые Дома Пресс, 2006. 156 p.

Popa Șt. Studierea cromaticii și contribuția acesteia la dezvoltarea profesionalismului viitorului designer de interior. In : Probleme actuale ale științelor umanistice. UPSC. “I. Creanga”. vol. VII, 2009. 288 p.

Pheasant S. Bodyspace. Anthropometry. Ergonomics and the Design of Work. London: Taylor & Francis, 2003. 325 p.

Панамарёва Е. С. Цвет в интерьере. Москва: Высшая школа, 1984. 167 p.

Ращупкина С. Выжигание по дереву. Москва: Рипол Классик, 2011. 192 p.

Рыженко В. Современные столярные работы. Лестницы. Перегородки. Двери. Окна. Столики. Этажерки. Москва: Оникс, 2014. 528 p.

STAS 5125-56 Arborele și structura lemnului. Terminologie.

STAS 435-62 Lemn brut. Terminologie.

STAS 4667-54 Anomaliile și defectele lemnului. Terminologie.

STAS 4510-54 Cherestea. Terminologie.

STAS 1294-61 Lemn brut rotund de rășinoase pentru industrializare și construcții.

STAS 1040-60 Lemn rotund de rășinoase pentru construcții. Bile, manele și prăjini.

STAS 4342-54 Lemn rotund de foioase pentru construcții.

STAS 5513-57 Furnir, placaj, panel. Terminologie.

STAS 258-49 Cherestea de rășinoase geluită. Dușumele cu lambă și uluc.

STAS 1837-50 Cherestea de rășinoase geluită. Scânduri fălțuite. Forme și dimensiuni.

STAS 228-59 Parchete de stejar, cer și de fag.

Syabo B. Dicționar ilustrat de structuri portante istorice. Cluj-Napoca: Kriterion, 2005

Самойлов В. Деревянные дома. Mосква: Аделант, 2008. 224 p.

Сафроненко В. Декор и защита древесины. Москва:Хэлтон,2001. 32 p.

Сафроненко В. Инструменты и приспособления для работы с древесиной. Минск: Хэлтон, 1999. 32 p.

СНиП: Полы.

Суслов Ю.Е., Будовая Т.Н. Золотая книга работ по дереву для владельца загородного участка. Москва: АСТ, Кладезь, 2014. 528 p.

Тайпнер-Тиди С., Тиди А. Мир деревянного дома. Дизайн, традиции и современност. Москва:Красивые Дома Пресс, 2005. 208 p.

Тиди С. Интерьеры деревянных домов. Москва:Красивые Дома Пресс, 2004. 176 p.

Уилбур Ф. Декоративный карвинг по дереву. Москва: Контэнт, 2011. 96 p.

Шапиро А. Деревянный дом. Традиции и новаторство. Москва:Красивые Дома Пресс, 2013. 232 p.

Шмидт Ф., Шмидт Э. Кухня и ванная в деревянном доме. Москва: Красивые Дома Пресс, 2010. 168 p.

Экономов С. Американский деревянный дом. Москва:Красивые Дома Пресс, 2013. 232 p.

Canada Pavillion for Shanghai Expo 2010. http://www.archdaily.com/30570/canada-pavillion-for-shanghai-expo-2010 (accesat 19.10.1015)

Carhartt store by Francesc Rifé, Barcelona. http://retaildesignblog.net/2011/08/03/carhartt-store-by-francesc-rife-barcelona/ (accesat 7.10.1015)

Cele mai minunate cladiri din lemn. http://www.agentiadepresamondena.com/iata-cum-arata-cele-mai-minunate-cladiri-din-lemn/ (accesat 23.09.1015)

Cele mai vechi cladiri din SUA. http://www.feminis.ro/cele-mai-vechi-cladiri-din-sua_37649.html (accesat 17.09.1015)

Constructii. Solutii constructive.http://www.casamea.ro/casa/constructii/solutii-constructive/acoperisul-verde-te-inscrie-in-curentul-eco-8464 (accesat 5.11.1015)

Cum alegem pardoselile din lemn. http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/casa-mea/cum-alegem-pardoselile-din-lemn-256442 (accesat 9.11.1015)

Curent Eco in mobilier. http://www.mobilaeco.md/mobila-la-comanda/item/45-curentul-eco-%C3%AEn-mobilier (accesat 10.12.1015)

Design interior Eco. http://www.stejarmasiv.ro/lectie-de-reciclare-un-design-interior-eco/ (accesat 13.10.1015)

Dezvoltarea unor sisteme constructive eficiente pentru cladiri cu structura din lemn alinierea la standardele europene. http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2009/03/04/pasconmat-dezvoltarea-unor-sisteme-constructive-eficiente-pentru-cladiri-cu-structura-din-lemn-alinierea-la-standardele-europene/#.Vik4Geztmko (accesat 16.09.1015)

ДРЕВЕСИНА. http://www.krugosvet.ru/enc/nauka_i_tehnika/tehnologiya_i_promyshlennost/DREVESINA.html (accesat 26.10.1015)

Eco-design in interior. http://ecology.md/md/page/eco-design-in-interior (accesat 18.12.1015)

Foto. Cele mai frumoase cabane montane din lume. http://www.emunte.ro/foto-cele-mai-frumoase-cabane-montane-din-lume/ (accesat 21.12.1015)

Home. http://homegid.org/ro/pages/33465 (accesat 10.09.1015)

House wooden pavilion in ghent. http://www.decoist.com/2010-08-06/wim-goes-lake-house-wooden-pavillion-in-ghent-belgium/ (accesat 15.12.1015)

Industria lemnului. http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/industria-lemnului/Structura-lemnului64.php (accesat 19.11.1015)

Industria lemnului. Principalele proprietati . http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/industria-lemnului/Principalele-proprietai-ale-le19.php (accesat 19.11.1015)

Informatii generale despre lemn. http://www.natural-home4u.com/apps/blog/show/6457630-informatii-generale-despre-lemn (accesat 20.09.1015)

Innobilarea lemnului. http://savanaculoare.ro/innobilarea-lemnului (accesat 11.12.1015)

Istoria constructiilor din lemn. http://www.proiecte-case-lemn.ro/casa-din-lemn/istoria-constructiilor-din-lemn (accesat 22.10.1015)

Istoria mobilierului, stilurile epocii modern.http://www.spatiulconstruit.ro/articol/istoria-mobilierului-stilurile-epocii-moderne-object_id=14702 (accesat 22.10.1015)

Istoria mobilierului. https://ru.scribd.com/doc/116019744/Istoria-Mobilei-Print (accesat 22.10.1015)

Lemnul. http://www.scrigroup.com/diverse/LEMNUL54425.php (accesat 29.10.1015)

Lemnul. Caracteristici generale. http://cooplan.ro/wp-content/uploads/2012/04/2.6.-Lemnul.pdf (accesat 29.10.1015)

Marfuri din lemn. http://conspecte.com/Merceologia-marfurilor-nealimentare/mrfuri-din-lemn.html (accesat 6.11.1015)

Mobilier din lemn. http://ru.scribd.com/doc/267813595/Mobilier-Din-Lemn#scribd (accesat 6.11.1015)

Modest and Cozy Sunset Cabin by Taylor Smyth Architects. http://www.designrulz.com/design/2013/03/modest-and-cozy-sunset-cabin-by-taylor-smyth-architects/ (accesat 27.12.1015)

Pardoseli din lemn. http://www.casesigradini.ro/revista/a4/1/1/Ghid-Practic-Casa/Pardoseala-de-lemn (accesat 9.10.1015)

Principalele defecte ale lemnului. http://www.rasfoiesc.com/inginerie/constructii/Principalele-defecte-ale-lemnu74.php (accesat 14.11.1015)

Reciclarea. Reutilizarea. Reducerea. http://deseuri-arad.ro/deseurifresh/reciclare-reutilizare-reducere/ (accesat 15.12.1015)

Reciclare lemn. http://www.colectaredeseuri.ro/reciclare-lemn/ (accesat 15.12.1015)

Sisteme eficiente pentru cladiri cu structur din lemn alinierea la standardele europene. http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2009/04/04/sisteme-eficiente-pentru-cladiri-cu-structura-din-lemn-alinierea-la-standardele-europene/#.Vik7deztmko (accesat 8.10.1015)

Stilul classic stejar. http://savanaculoare.ro/innobilarea-lemnului/stilul-clasic-stejar.html (accesat 25.12.1015)

Stilul eclectic cires. http://savanaculoare.ro/innobilarea-lemnului/stilul-eclectic-cires.html (accesat 25.12.1015)

Stilul elegant nuc. http://savanaculoare.ro/innobilarea-lemnului/stilul-elegant-nuc.html (accesat 25.12.1015)

Stilul exclusivist. http://savanaculoare.ro/innobilarea-lemnului/stilul-exclusivist-mahon.html (accesat 25.12.1015)

Stilul exotic teak. http://savanaculoare.ro/innobilarea-lemnului/stilul-exotic-teak.html (accesat 25.12.1015)

Stilul modern wenge. http://savanaculoare.ro/innobilarea-lemnului/stilul-modern-wenge.html (accesat 25.12.1015)

Stil natural incolor. http://savanaculoare.ro/innobilarea-lemnului/stil-natural-incolor.html (accesat 25.12.1015)

Stilul nobil palisandru. http://savanaculoare.ro/innobilarea-lemnului/stilul-nobil-palisandru.html (accesat 25.12.1015)

Sky Den – Treehouse in Northumberland. http://www.canopyandstars.co.uk/britain/england/northumberland/calvert-trust-kielder/sky-den (accesat 12.12.1015)

Tehnologia și estetica lemnului. https://www.scribd.com/fullscreen/64138405?access_key=key-1bf0stx59fk97etb5wgf&allow_share=true&escape=false&view_mode=scroll (accesat 23.12.1015)

100.Yellow Treehouse Restaurant http://inhabitat.com/yellow-treehouse-restaurant-by-pacific-environments-architects/ (accesat 17.12.2015)

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Liberă Internațională din Moldova

Facultatea Informatică și Inginerie

Catedra Design

ANEXE

LA TEZA DE MASTER

CERCETĂRI APLICATIVE ASUPRA POSIBILITĂȚILOR DE CREARE A DESIGNULUI INTERIOR CU UTILIZAREA LEMNULUI

Executant,

Ursul Violeta,

Masterandă anul II :(______________)

Conducător,

Taburță Rodica,

Arh., conf. univ.: (______________)

Chișinău 2016

Anexa 1

Anxa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5