Cercetări Antropometrice Comparative ÎN Cadrul Populației Feminine DIN Orasele Beius Si Oradea

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

DOMENIUL: BIOLOGIE

SPECIALIZAREA: BIOLOGIE

FORMĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

CERCETĂRI ANTROPOMETRICE COMPARATIVE

ÎN CADRUL POPULAȚIEI FEMININE

DIN ORASELE BEIUȘ ȘI ORADEA,

JUDEȚUL BIHOR

Coordonator științific:

Conf. Univ. dr. Tomulescu Ioana Mihaela

Absolvent:

Popa Roxana-Amalia

Oradea,

2016

INTRODUCERE

Mi-am propus să realizaz un studiu comparativ al unor caracteristici antropometrice între un lot din populația de sex feminin din orașul Beiuș și respectiv un lot martor din populația cu acelasi sex respetictiv Oradea.

Tema acestei lucrări este de genetica populaționala și antropologie.Am efectuat acest studiu pe un eșantion format din 200 femei din Oradea si Beius.

Acest studiu are ca principiu cercetarea lungimii degetelor și rapoartelor digitale de la mâna dreapta si mâna stanga , în cadrul unui lot de femei de aceeași etnie sau etnii diferite pentru a constata apariția unor diferențe semnificative.

Aceste diferente ar putea fi determinate de: factorii de mediu,zestrea genetica si cantitatea de hormoni sexuali dobândiți de individ in dezvoltarea sa intrauterină.

Literatura străina de specialitate care a aparut in ultimii zece ani ilustreaza multe diferențe în rapoartele digitale de la ambele mâini , in timpul sarcinii , studiile arată ca exprimarea diverșilor factori ,inclusiv cei din mediu se refelcta în structura mainii drepte.

Am ales sa realizez această lucrare , deoarece venind în Oradea la facultate am dorit să văd dacă pot fi sesizate diferențe datorate unor factori de mediu, a diferențelor de climă, a particularităților culturale, etnice sau a obiceiurilor specifice prin compararea cu o populație heterogenă formată dintr-un amestec de naționalități.

In mod deosebit doresc prin a-i multumii coordonatoarei mele de licență, conf. univ. dr. Tomulescu Ioana Mihaela care pe tot parcursul acestui studiu m-a ajutat si celor 200 de femei care mi-au oferit la propriu si la figurat ,,doua maini de ajutor ,, ce au jucat rolul principal in această lucrare.

CAPITOLUL I

DIMENSIUNILE GEOGRAFICE ȘI ISTORICE ALE ORAȘELOR BEIUS ȘI ORADEA

Beiuș ( în germană Binsch) este un municipiu situat în estul județului Bihor, regiunea Crișana, România, în depresiunea cu același nume, la poalele Munților Apuseni,pe cursul râului Crișul Negru, la o altitudine de 190 m.

Este situat în sud-estul județului Bihor, orașul se află la 20 km de Ștei și la 62 km de Oradea, reședința județului. Municipiul este compus din orașul propriu-zis și din localitatea Delani.

Din depresiunea Beiușului, municipiul Beiuș este cel mai mare oras străbatut de Crișul Negru și unul din cele mai vechi orașe ale județului .

Orașul este înconjurat de lanțuri muntoase cele mai înalte creste ale Apusenilor, Munții Bihor, Munții Codru Moma, Masivul Vlădeasa și Pădurea Craiului. Orașul Beiuș este așezat pe malul drept al Crișului Negru, fiind străbătut de Valea Nimăiești (afluent al acestuia), care împarte orașul în două părți.

Prima mențiune cunoscută a localității datează de la 1096(conform autorului "Scoalele din Beius"), iar ca oraș a existat dinainte 1241, dovadă fiind că la 1241 se vorbește de un district al Beiușului complet pustiit de tătari în timpul invaziilor de la 1241–1246.

Documentele atestă că în secolul al XVIII-lea în orașul Beiuș și împrejurimi, înfloresc agricultura, meștesugurile, comerțul, astfel că spre sfârșitul secolului și începutul noului secol Districtul Beiuș cuprindea un târg ( Beiușul) și 72 de sate.

Ceea ce a impulsionat în mod deosebit dezvoltarea orașului și ridicarea sa culturală a fost înființarea în 1828 de către episcopul Samuil Vulcan a unui gimnaziu român unit (greco-catolic), devenit în 1998 Colegiul Național "Samuil Vulcan". Înființarea gimnaziului de la Beiuș a fost un eveniment de mare însemnătate pentru românii din Transilvania, deoarece a format intelectuali români care au devenit purtători ai emancipării culturale și politice a românilor transilvăneni.

După primul război mondial se impunea ca o necesitate redresarea economică a Țării Beiușului. Reforma agrară din 1921 a adus unele imbunătățiri, contribuind la dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste din agricultura și ameliorând situația materială a unei părți a țărănimii.

Beiușul se află pe unul din principalele culoare de circulație rutieră de dezvoltare la nivel județean, fiind străbătut de DN 76 care face parte din culoarul european E 79.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Beiuș se ridică la 10.667 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.996 de locuitori.Majoritatea locuitorilor sunt români (83,78%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (6,77%) și romi (2,42%). Pentru 6,66% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.Pentru 6,99% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Oradea, mai demult Oradea Mare este reședința și cel mai mare municipiu al județului Bihor, situat în vestul României, pe râul Crișul Repede, în imediata apropiere a frontierei cu Ungaria.

Situat la numai 13 km de granița de vest a României,municipiul Oradea ocupă o poziție central-europeană privilegiată, constituind un important nod de comunicații, aflat la o distanță egală de capitalele regiunii: București (651 km), Viena (518 km), Budapesta (248 km), Praga(676 km).

Oradea este un important centru istoric-cultural, primul centru al umanismului din Transilvania.Zidurile vechii cetăți sunt dovada istoriei îndelungate, viața culturală a orașului în prezent fiind reprezentată de spectacole, concerte, expoziții și târguri.

Oradea găzduiește de asemenea și cea mai dinamică universitate din țară. Baza materială în domeniul educației, atât în sectorul public cât și în cel privat, este asigurată de 45 de școli elementare, gimnazii, licee și 5 universități.

Stațiunile balneare Băile Felix și Băile 1 mai se află la o distanță de 8 km, respectiv 4 km de oraș. Pe lângă apele termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele terapeutice, în această zonă se găsește o formațiune carstică spectaculoasă, mai exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri, denumit în zonă "Craterul de la Betfia", precum și Pârâul Peța,cu o vegetație tropicală unică în Europa.

Conform recensământului efectuat în 2011 populația municipiului Oradea se ridică la 196.367 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002 când se înregistraseră 206.614 locuitori.Majoritatea locuitorilor sunt români(67,59%).

Conform datelor furnizate de Institutului Național de Statistică la 1 ianuarie 2015 populația stabilă a municipiului Oradea era de 223.237 de locuitori, menținându-se creșterea numărului de locuitori față de data recensământului efectuat în 2011, o creștere de aproximativ 12%.

Principalele minorități sunt cele de maghiari(23,07%) și romi. (1,09%) , iar pentru 7,49% din populație apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși(55,8%), dar există și minorități de reformați(13,62%), romano-catolici (9,16%), penticostali (4,77%), baptiști (3,48%) și greco-catolici (2,99%). Pentru 8,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Flora municipiului nu diferă de cea a județului. În numeroase zone ale orașului cresc arbori de magnolii, iar în apropiere de Oradea există o pădure relativ întinsă de foioase.Râul Crișul Repede a creat în mai multe zone o luncă unde vegetația este tipică acestui relief.

Animalele sălbatice lipsesc aproape în totalitate, existând totuși grupuri de rozătoare și mamifere mici, precum și căprioare, în pădurea Felix de lângă oraș.

CAPITOLUL II

IMPORTANȚA STUDIULUI MĂSURĂTORILOR ANTROPOMETRICE

Cuvantul antropologie derivă din 2 termeni grecesti: antropos = "om" si logos însemnând cuvant, știința. Din acest punct de vedere, antropologia poate fi definita ca studiu al omului.

Dupa noul dicționar explicativ al limbiii romane,2002 definția antropologiei este „știința care se ocupă cu studiul originii, evoluției și varietății biologice a omului”

Deseori definițiile date antropologiei implică sintagma ‚ființe umane’ , respectiv considerându-se că antropologia este studiul ființelor umane.

Antropologia se ocupa cu studiul stiințific al omului,fiind o disciplina holistica din doua puncte de vedere : trateaza toate dimensiunile umanitații și se ocupa de studiul tuturor oamenilor din toate epocile. In centrul acestei discipline holistice , antropologia se află ideea de cultură și noțiunea că acesta reprezintă specia umană,ca specia noastra a dobândit capacitatea universală de a concepe simbolic lumea , de a învața și a preda astfel de simboluri în mod social , iar pe baza acestora de a transforma lumea.

O ramură a antropologiei este antropometria , definită ca un sistem de măsurare a corpului uman sau a părților sale. Studiile comparative se fac între indivizi de sexe, vârste și rase diferite pentru a determina diferențele între dezvoltarea normală si cea anormală.

Dupa Marele dicționar de neologisme, 2000 antropometria mai poate fi definită ca o „metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului” .

Cele patru ramuri ale antropologiei sunt :

Antropologia culturală/socială este cea care studiază condițiile de trai, evoluția, relațiile între oameni și instituții și modul în care aceștia performează simbolurile socio-culturale.

Antropologia lingvistică, care studiază limba și limbajul în contextul lor socio-cultural, ca sistem simbolic și de comunicare culturală. Doi lingviști de referință, fondatori ai ipotezei Sapir – Whorf sunt Edward Sapir și Benjamin Lee Whorf.

Antropologia fizică, care studiază alcătuirea corpului uman din punct de vedere biologic, și trăsăturile distincte ale raselor umane, modificarea acestor aspecte biologice pe parcursul evoluției omului.

Antropologia arheologică, care studiază preistoria (dar și cultura modernă), a umanității pornind de la obiectele rămase în urma trecerii oamenilor.

Scrierile tradiționale referitoare la istoria antropologiei erau fie lucrări bibliografice , fie expuneri introductive ale unor doctrine, , fie bilanțuri retrospective alcătuite la capătul carierei de câțiva mari specialiști.

Din anii 1960-65, în Statele Unite mai întâi, și în Europa ulterior, antropologii și istoricii științelor au început să se aplece asupra genezei cunoștințelor antropologice, asupra istoriografiei disciplinei, asupra periodizării și continuității acesteia. 

 În secolul al XlX-lea, se înmulțesc întrebările referitoare la unitatea speciei umane, la natura varietăților acesteia, a motorului și dinamicii istorice care antrenează progresul, la rațiunea diferențelor culturale. În acest sens dorim să punem accentul pe marile teorii care au marcat istoria antropologiei și au luat parte la infaptuirea marilor idei care ne-au traversat epoca și ne-au influențat felul de a-i gândi valorile.

Creșterea interesului asupra proceselor colonizării, rasiale, demografice a determinat dezvoltarea acestei științe. Societățile de etnologie din Franța (1838), Statele Unite (1842), Marea Britanie (1843), Germania (1851), au apărut ca urmare a sporirii interesului față de unitatea speciei umane, a variabilități, a diferențelor culturale.

Fondatorul antropometriei judiciare, Alphonse Bertillon (1853-1914), a inventat metoda de catalogare a caracteristicilor antropologice ale suspecților (înălțime, greutate, tip, construcție corporală, etc.).

În 1870, antropologul francez Alphonse Bertillon a dezvoltat un sistem de clasificare antropometric, în funcție de dimensiunile anumitor oase. Acest sistem a fost operațional circa 30 de ani până când  în 1903 un condamnat pe nume Will West, a fost dus la penitenciarul din Leavenworth Kansas. Acolo se mai afla un deținut, William West, ale cărui măsurători antropometrice după sistemul lui Bertillon erau foarte apropiate de cele ale lui Will West. După investigații s-a constatat că era vorba de două persoane diferite care semănau, fără a fi însă înrudite. S-a conchis, astfel, că măsurătorile antropometrice nu erau suficiente pentru identificarea persoanei.

Metoda lui a fost înlocuită după două decenii cu dactiloscopia. A perfecționat tehnica fotografiei judiciare (a introdus fotometria în cercetarea la fața locului).

Sir William Herschel a început să folosească amprentele papilare pentru identificarea persoanei. Acesta, fiind funcționar al Coroanei Britanice în India , magistrat al districtului  Hoogley din Jungipoor, a utilizat din 1858 amprentele digitale pentru semnarea contractelor de către indigeni, care pentru europeni semănau între ei și mulți erau și fără știință de carte. Herschel a constatat astfel că amprentele papilare imprimate cu cerneală făceau posibilă identificarea persoanei.

Independent de Sir William Herschel, în 1880, Dr. Henry Faulds de la spitalul Tsukiji din Tokio studiind vase ceramice antice pe care erau imprimate urme de mâini,  a urmărit varietatea desenelor papilare, dacă acestea sunt diferite de la un individ la altul sau constante la același individ. William Herschel a fost primul care a concis că a descoperit o nouă metodă de stabilire a identității, iar Henry Faulds a fost primul care a folosit amprenta digitală pentru  descoperirea autorului unei infracțiuni.

Cercetările lui Faulds au fost transmise de Charles Darwin vărului său, Sir Francis Galton care publica în 1892 „Amprentele digitale” unde erau evidențiate caracteristicile identificatoare ale acestora, fixitatea lor de-a lungul timpului și se puneau bazele primului sistem de clasificare a amprentelor digitale. Detaliile desenului papilar care stau și azi la baza identificării criminalistice după amprentele papilare au fost definite de Galton.

Ȋn 1887 sistemul de clasificare dactiloscopică (Mohan, Gavrilă și colab., 1996) a fost realizat de Hemy.

În anul 1894 Argentina introduce ca mijloc de identificare dactiloscopia fiind prima țară din lume care face acest pas (Mohan, Gavrilă și colab., 1996).

Conform lui Mohan și colab., tot Hemy este cel care introduce în anul 1908 „fișierul dactiloscopic”.

Danilova E.I. publică lucrări de antropogeneză, ce privesc în special evoluția mâinii, între anii 1964-1966 (Mohan, Gavrilă și colab., 1996).

De la apariția omului desenele papilare l-au însoțit, iar în ultimele secole acestea au început să fie utilizate cu scopul de a identifica anumite persoane. Identificarea dactiloscopică a început la sfârșitul secolului al XIX-lea printre primii dactiloscopi fiind: Francis Galton, Juan Vucetich , Nicolae Minovici.

Dermatoglifele sunt crestele epidermice de pe suprafața degetelor plantelor și palmelor. Ele se formează în luna a treia, a patra de viață intrauterină și formate o dată nu se mai modifică apoi niciodată.(Maximilian și Ioan, 1986).

Enulescu A. (2007) menționa în lucrarea sa că „identificarea dactiloscopică se bazează pe cunoscutele proprietăți ale desenului papilar – unicitatea, fixitatea și inalterabilitatea. Sarcina principală a dactiloscopiei este așadar, de a constata dacă o amprentă incriminată și o amprentă de comparație sunt create de același deget, palma sau planta și pe această bază, de a stabili identitatea fizică a unei persoane”. Aspectul morfologic care este același și demonstrează identitatea de origine a unei urme cu impresiunea și în același timp, le deosebește de urmele și impresiunile provenite de la alte degete.

După Anasache Gh. (2006), expertiza dactiloscopică, ca mijloc de probă în procesul penal, reprezintă etapa finală a activității de examinare dactiloscopică comparativă, clarificând aspecte privind modul de formare a urmelor de mâini la fața locului, persoana care le-a creat, precum și precizarea raportului dintre urmă si activitatea infracțională a persoanei.

Unicitatea amprentelor se datorează deosebirilor desenelor papilare prin formă și detalii caracteristice. Proprietatea de fixitate a desenului papilar este datorată menținerii formei și a detaliilor caracteristice ce apar în luna a VI-a de viață intrauterină pe tot parcursul vieții.

Desenele papilare se deosebesc între ele prin: forma desenului din zona centrală, poziția și numărul deltelor ( desenele adeltice sau de tip arc, lipsite de zona centrală, desene monodeltice sau de tip laț, desene bideltice sau de tip cerc), prin detalii caracteristice și regiunea anatomică a corpului pe care o ocupă, respectiv regiunile digitală, palmară sau plantară. În funcție de locul pe care îl ocupă, desenele papilare ale mâinii sunt situate în regiunea digitală și regiunea palmară cu zonele palmară, tenară și hipotenară.

Crestele papilare care alcătuiesc structura desenului falangei formează, de regulă, trei zone: zona bazală, zona centrală sau nucleară și zona marginală. Amprenta digitală conține și o serie de puncte caracteristice sau detalii, de natură să permită identificarea certă a individului. (Stancu și Olteanu, 2010).

Crestele epidermice formează configurații caracteristice. Se formează trei configurații importante pe vârful degetelor: arcurile, lațurile și vârtejurile.( Dumitrescu, Gacea, 1993).

Deși individul se dezvoltă, crește, detaliile crestelor papilare rămân aceleași tot timpul, ele fiind permanente. Fiecare individ este unic, deci are caracteristici variabile, diversitatea apărând între anumite limite.(Tomulescu, 2004)

Specialiștii susțin că amprentele digitale încep să se formeze în perioada intrauterină, în cea de-a treispezecea săptămână de sarcină, acest proces încheiundu-se în cea de-a șaptesprezecea săptămână, iar forma lor depinde de numeroși factori, printre care: ritmul de creștere al degetelor, alimentația fetușului, presiunea sangvină, ceea ce face ca nu numai fiecare individ, ci și fiecare deget să aibă propria amprentă. Chiar și în cazul gemenilor, deși amprentele digitale sunt destul de asemănătoare, ele nu sunt identice.

Crestele papilare ale mâinilor și picioarelor au început să fie studiate ștințiific de biologul ceh Purkinje în anul 1823. Încă începând din 1680 amprentele au prezentat interes pentru Crew, Malpighi și Bidlos și apoi pentru Hintze, Albinus, Mayer, Schroter și Bell, însă lucrările lui Purkinje au fost primele în care s-a încercat clasificarea modelelor de amprente. (Tomulescu, 2004)

Studii legate de tipurile, ereditatea și variabilitatea rasială a modelelor crestelor epidermale palmare și plantare, au fost realizate, la inceputul secolului al XX-lea, de catre americanul Harris H. Wilder.

Tomulescu (2004) menționează în lucrarea sa că Harold Cumminis și Midlo au introdus în anul 1926 termenul de dermatoglife, termen care provine din limba greacă unde „derma” înseamnă piele, iar „glyphe” înseamnă dăltuit, încrustat.

Genetica dermatoglifelor a mai fost studiată de Alter în anul 1966, Holt în anul 1968 și 1973 și de către Penrose în anul 1972 (Mohan, Gavrilă și colab., 1996). Studii ale geneticii dermatoglifelor, in România, au fost efectuate între anii 1957-1977 (Mohan, Gavrilă și colab., 1996).

În Trisomia 18 (Sindromul Edwards) dermatoglifele pun în evidență frecvența crescută a arcurilor pe pulpele digitale și plica Simiană în 30% dintre cazuri.

În Trisomia 21 parțială dermatoglifele au valoare în diagnostic prin faptul că:

pliul palmar este bilateral sau unic; în majoritatea cazurilor triradiusul axial este în poziția t;

la degetul 5 se întâlnește clinodactilie și pliu unic de flexie;

figurile hipotenare sunt mai frecvente față de normali.

În Trisomia 13 (Sindromul Patau) dermatoglifele sunt elemente care au mare importanță în diagnostic:

plica Simiană este prezentă permanent;

triradiusul axial în t’ sau t’’ este foarte ridicat;

pe degete sunt prezente multe bucle radiale și arcuri.

Ȋn secolul nostru s-au realizat progrese științifice mari, care au dus la folosirea dermatoglifelor pentru identificarea personală, dermatoglifologia fiind pe primul plan în acest domeniu.

În concluzie, măsurătorile antropometrice au o utilitate deosebită, rapoartele digitale putând fi utilizate și pentru a depista cantitatea de testosteron și o dată cu acesta și sexul genetic.

CAPITOLUL III

STUDII REALIZATE PRIVIND RAPOARTELE

DIGITALE 2D:4D ȘI STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR

Raportul digital ( digit ratio ) este raportul dintre lungimile diferitelor degete, de obicei măsurate de la punctul din mijloc a cutelor de jos, unde degetul se alătură mâinii, până la vârful degetului. (Mayhew, Gillam și colab., 2007).

Mai multe studii dovedesc că rapoartele digitale se moștenesc (Kato și colab., 2006), (Gobrogge și colab., 2008).

A fost sugerat de către unii oameni de știință faptul că raportul digital, în special cel ale degetelor 2D (degetul index) și 4D (degetul inelar) este afectat de expunerea la androgeni (ex: testosteron) în perioada uterină, valorile joase ale raportului 2D:4D, indicând o expunere mai mare la hormoni androgeni prenatali.

Formarea degetelor la om, în uter, apare de obicei la 13 saptamani și raportul „os-cu-os” este considerat din acest punct înspre maturitatea unui individ. (Garn, Burdi și colab., 1975).

Ȋn timpul acestei perioade fătul este expus la androgeni, nivelul exact al acestuia fiind considerat a fi dimorfic sexual, iar rata de creștere al celui de-al 4-lea deget este mărită, așa cum poate fi observat prin analizarea raportului 2D:4D în cazul gemenilor dizigoți de sex diferit, unde geamăna de sex feminin este expusă la un exces de angrogeni de la fratele său, în uter, și are, astfel, un raport 2D:4D mai mic (van Anders, Vernon și colab., 2006). Important este faptul că nu există corelații între nivelurile de hormoni sexuali ai unui adult și cele ale rapoartelor 2D:4D individuale, ceea ce explică faptul că strict expunerea la hormoni, în uter, cauzează fenomenul. (Hönekopp și colab., 2007).

Raportul de testosteron la estradiol, măsurată în 33 de probe de amniocenteză corelează cu raportul 2D:4D ulterior al copilului (Lutchmaya și colab., 2004).

Van Oel și colaboratorii săi (2001) au realizat un studiu în care cercetează semnele neurologice și anomaliile dermatoglifice la gemenii cu schizofrenie. Anomaliile dermatoglifice studiate au fost numărul de creste digitale și de creste a-b. Astfel, ei au observat că gemenii monozigoți cu schizofrenie au prezentat un total al crestelor a-b semnificativ crescut pe mâna dreaptă față de gemenii care nu prezentau boala. Autorii spun că aceste rezultate sugerează că un anumit factor neidentificat sau eveniment de mediu, cum l-au numit ei, a acționat între săptămânile a șasea și a cincisprezecea de dezvoltare intrauterină și a afectat dezvoltarea gemenilor monozigoți care au făcut boala, dar nu a avut un efect corespondent gemenilor care nu au dezvoltat boala. Tot ei au mai demonstrat că efectul unui astfel de eveniment asupra profilelor dermatoglifice apare lateralizat pe mâna dreaptă la gemenii afectați.

Eysenck (1979) a argumentat importanța biologică bazată pe diferențele individuale în comportamentul sexual. El a descris lucrarea unui medic german, W.S. Schlegel despre un indicator al influenței hormonilor prenatali, spunând că femeile sunt concepute pentru a da naștere și de aceea au deschiderea pelviană mai largă decât la bărbați. Schlegel (1975) a arătat că femeile și bărbații cu o formă pelviană atipică au o rată de divorț mai mare și trăsături comportamentale diferite de persoanele de sex congruente.

John T. Manning și colegii săi au raportat, în 1998, că diferențele de sex în măsurătorile digitale erau prezente la copiii de 2 ani și au dezvoltat mai departe ideea că indicele era un marker al hormonilor prenatali de sex. De atunci cercetarile pe aceasta temă „au înflorit” în intreaga lume.

A fost sugerat de către unii oameni de știință faptul că raportul digital, în special cel ale degetelor 2D (degetul index) și 4D (degetul inelar) este afectat de expunerea la androgeni (ex: testosteron) în perioada uterină, valorile joase ale raportului 2D:4D, indicând o expunere mai mare la hormoni androgeni prenatali.

Există dovezi care atestă expunerea fătului la hormonii testosteron și estrogen (McIntyre, 2006).

Testosteronul pare să stimuleze creșterea prenatală a degetului inelar, în timp ce estrogenul stimulează creșterea prenatală a degetului index. O valoare scăzută a raportului 2D:4D indică un nivel ridicat de testosteron și scăzut de estrogen, o caracteristică de sex masculin (Manning și colab., 2005).

Studiile arată că hiperplazia suprarenală congenitală, boală autosomal recesivă, determinată de nivelul de androgen ridicat înainte de naștere, la femei se manifestă prin valori ale rapoartelor 2D:4D, mai joase, mai masculinizate, decât în mod obișnuit.(Brown și colab., 2002, Okten și colab., 2002). Alte efecte fiziologice posibile includ un clitoris lărgit și un vagin superficial. (McAnulty și Burnette, 2006.

LWudy și colaboratorii săi, menționau în lucrarea din 1999, că bărbații cu hiperplazie suprarenală congenitală au rapoarte digitale mai mici, decât bărbații sănătoși, fapt ce sugerează că androgenii prenatali afectează rapoartele digitale, din moment ce probele de amniocenteză arată că nivelul de testosteron prenatal este în limite normale, eventual ușor mărite, la bărbații cu HSC, în timp ce nivelul androgenului mai slab, androstendionul, este de câteva ori mai mare decât la bărbații „de control”.

Digit ratio la bărbați este corelat cu variația genetică în gena receptorului de androgen (Manning și colab., 2003). Bărbații cu gene care produc receptori ai androgenilor, care sunt mai puțin sensibili la testosteron (pentru că au mai multe repetări CAG), au valori ale rapoartelor digitale mai mari, mai feminine (Hampson și Sankar, 2012).Cu toate acestea, barbații care poartă un receptor de angrogen cu mai multe repetiții ale CAG, compensează receptorul mai puțin sensibil, printr-o secreție mai mare de testosteron, probabil ca rezultat al feedback-ului negativ redus al gonadotropinelor. (Crabbe și colab., 2007)

Pentru că toate diferențele de sex somatice la mamifere, până în prezent, s-au dovedit a fi din cauza masculinizarii androgenice sau efectelor cromozomilor sexuali, dimorfismul sexual prenatal indică, de asemenea, că androgenii acționează înainte de naștere și afectează raporturile digitale (Malas și colab., 2006).

Studiile efectuate la șoareci indică faptul că androgeni prenatali acționează în principal prin dezvoltarea celui de-al 4-lea deget (Zheng și Cohn, 2011).

La fazani, raportul 2D:4D la degetele de la picior, s-a dovedit că este influențat de testosteronul din ou (Romano, 2006).

McFadden și Schubel (2002) studiază raportul 2D:4D de la mâini și picioare la șaizeci și două de femei heterosexuale și la șaizeci de bărbați heterosexuali. De asemenea, au realizat raportul 2D:4D la degetele de la mâini la douăzeci și nouă de femei homosexuale și la treizeci și cinci de bărbați homosexuali. Ei au obținut valori ale raportului puțin peste 1 pentru femeile heterosexuale și sub 1 pentru bărbații heterosexuali. Totodată, au observat că rapoartele au fost, în general, mai mari pentru degetele de la picioare față de cele de la mâini. De aceea, și diferențele sexuale la aceste degete au fost mai mici decât în cazul mâinilor.

Diferența de sexe în 2D:4D este prezentă înainte de naștere la oameni, ceea ce exclude orice influențe sociale care ar putea afecta creșterea degetelor diferențiată în două sexe (Galis și colab., 2009).

Indivizii XY cu sindromul insensibilității la androgen, datorită unei gene disfuncționale pentru receptorul androgen, au raporturi digitale feminine, medii, așa cum ar fi prezis dacă hormonii androgeni afectează lungimea degetelor. Aceasta demonstrează că diferența de sex în raporturile digitale nu are legatură cu cromozomul Y în sine (Berenbaum, 2009).

Raportul 2D:4D arată și diferențele geografice și etnice în populațiile umane, fiind legate de condițiile de mediu și cele culturale. Manning si colegii sai au arătat că raporturile 2D:4D variază foarte mult între diferite grupuri etnice. (Manning și colab., 2004). Această variație este mult mai mare, decât diferențele între sexe. Terrance afirma: „ există mai multe diferențe între un polonez și un finlandez, decât între un bărbat și o femeie”( Terrance și colab., 2000).

Unii autori sugerează că raporturile digitale corelează cu sănătatea, comportamentul și chiar cu viața sexuală, mai târziu, în viață.

Ȋn ceea ce privește fiziologia și bolile întâmpinate de-a lungul vieții studiile arată că rapoartele digitale mari determină: un număr de spermatozoizi redus (Manning și colab., 1998), risc mărit pentru bolile de inimă la bărbați (Manning și colab., 2001), risc mărit de obezitate și sindrom metabolic la bărbați (Fink și colab., 2006), risc scăzut pentru cancerul de prostată (Walsh, 2010), dimensiuni reduse la naștere la bărbați (Ronalds și colab., 2002).

În studiul bolilor psihice, mai ales a schizofreniei, există cercetări care s-au bazat pe studiul gemenilor, deoarece aceștia prezintă o incidență mult mai mare a schizofreniei, decât a altor afecțiuni psihice. Astfel, Van Oel și colaboratorii săi (2001) au studiat semnificația indicilor dermatoglifici în relație cu alți determinanți ai dezvoltării creierului, pe un număr de 21 de perechi de gemeni de același sex, comparativ cu un grup martor alcătuit din 37 de perechi de același sex. Rezultatele arată că asimetria fluctuantă a crestelor digitale corelată cu volumul întregului creier și a hipocampului este importantă în diferențierea gemenilor cu o susceptibilitate crescută pentru schizofrenie de cei cu o susceptibilitate scăzută.

Ȋn cazul tuburărilor psihice, persoanelor cu un raport digital scăzut li se atribuie următoarele: rata crescută de ADHD la bărbați (Stevenson și colab., 2007), (Martel și colab., 2008), risc redus la femei pentru ortorexia nervoasă (Klump și colab., 2006) și la bărbați pentru tulburările de alimentație (Smith și colab., 2009). Persoanele cu un raport digital mare pot prezenta: rată scazută de autism și sindromul Asperger (Manning și colab., 2001), risc crescut pentru depresie la bărbați (Bailey și colab., 2005), rată crescută de schizofrenie (Arató și colab., 2004) și psihopatie la femei (Blanchard și Lyons, 2010), anxietate crescută la bărbați (Milagros E. și Milagros A., 2009).

Lenz și colaboratorii săi, au scris în 2012 un articol despre legătura dintre hormonii sexuali și dependența de alcool, în care afirmau: „Hormonii sexuali exercită atât efecte permanente (organizatorice) și tranzitorii (activaționale) asupra creierului uman. Perioada sensibilă pentru aceste efecte durează pe tot parcursul vieții. În acest articol, vom prezenta un nou model de activitate al hormonilor de sex, ce determină dependența de alcool. Noi susținem că expunerea timpurie la hormoni de sex declanșează neuroadaptări structurale (organizatorice). Aceste neuroadaptări afectează răspunsurile celulare și comportamentale ale hormonilor sexuali la adulți, sensibilizează sistemul de apărare al creierului la proprietățile alcoolului și modelează comportamentul de dependență de alcool mai târziu în viață.”

Ȋn legatură cu gândirea și personalitatea se remarcă agresivitatea la bărbați (Benderlioglu și Nelson, 2004), masculinitatea scrisului de mână (Beech și MacKintosh, 2005), faciesul caracteristic, masculin, cu o dominanță perceptibilă (Burriss și colab., 2007), iar într-un context orchestral se observă abilitățile muzicale ale persoanelor de sex masculin. O trăsătură ce diferențiază cele două sexe este vocea, explorându-se acest lucru în ceea ce privește legătura dintre voce, comportament și personalitate a cântăreților de operă (Wilson, 1984). Conform așteptărilor cântăreții cu vocea mai joasă (bas, bariton, mezosoprană) s-au dovedit a fii mai stabili din punct de vedere emoțional. Vocea a fost utilizată de către alți cercetători ca indicator pentru hormonii sexuali, dar apare aceeași problemă la aplicare, o voce mai puternică, autoritară indică masculinitate.

Preferințele sexuale ale persoanelor cu un raport digital ridicat, sunt pentru bărbații mai masculini în rândul femeilor (Csathó, 2003) și bărbați gay (McIntyre, 2003); preferința pentru un tip facial mai masculin, înseamna o stare de spirit mai feminină.

Homosexualitatea este o caracteristică întalnită în cazul persoanelor cu rapoarte digitale mari (Churchchill și colab., 2007) , dar studiile demonstrează că acest fapt depinde de variațiile geografice (Grimbos și colab., 2010).

Honekopp și colaboratorii săi (2007) au realizat un studiu pe nouăzeci și nouă de bărbați germani heterosexuali, pe șaptezeci și nouă de austrieci heterosexuali și pe nouăzeci și cinci homosexuali. Studiul acestora s-a axat în special mâna dreaptă. Obiectivul lor a fost scoaterea în evidență a unui element de particularitate al comportamentului sexual la bărbați, și anume, numărul de partener/individ. În lotul de subiecți germani nu au obținut o asociere între acest raport 2D:4D și numărul de partenere/individ, ca și componentă a comportamentului sexual. În schimb, în cazul heterosexualilor austrieci s-a observat o slabă asociere.

Lippa (2003) ia, de asemenea, în studiu legătura dintre raportul 2D:4Dși comportamentul sexual aberant. El a calculat acest raport atât pentru mâna dreaptă, cât și pentru mâna stângă. Astfel, a obținut valori semnificativ scăzute ale raportului pentru bărbații heterosexuali, comparativ cu cei homosexuali, pentru ambele mâini. În schimb, la femei, valoarea raportului nu prezintă diferențe semnificative între homo- și heterosexuale. În urma acestor rezultate, Lippa se alătură cercetătorilor care pledează pentru influența factorilor hormonali prenatali asupra orintării sexuale ulterioare a bărbatului.

În același context, Rahman și Wilson (2003) se îndoiesc de importanța efectului hormonilor sexuali prenatali în comportamnetul sexual ulterior al adultului. Aceștia au urmărit două variabile : valoarea raportului 2D :4D, precum și asimetria dermatoglifică pe două sute patruzeci de subiecți : heterosexuali și homosexuali, femei și bărbați, câte șaizeci pentru fiecare grup. Au obținut valori scăzute ale raportului 2D :4D pentru femeile și bărbații homosexuali comparativ cu heterosexualii. În schimb, nu au obținut rezultate semnificative în asocierea asimetriei dermatoglifice cu orintarea sexuală. Ei sugerează astfel că femeile și bărbații homosexuali au fost expuși la nivele nondistruptive, dar crescute de androgeni în perioada dezvoltării intrauterine. Totuși, cercetătorii atrag atenția asupra dificultăților de interpretare a rezultatelor atunci când trăsăturile somatice sunt angajate drept markeri biologici ai influențelor prenatale.

Rolul hormonilor în perioada prenatală în comportamentul sexual aberant al viitorului adult este întărit și de Csatho și colaboratorii săi (2003), care au remarcat în urma unui studiu pe patruzeci și șase de femei că valoarea raportului 2D:4D se asociază negativ cu testosteronul prenatal și pozitiv cu estrogenii prenatali. Valorile scăzute ale raportului s-au asociat semnificativ cu scoruri înalte, masculinizate, ale testului aplicat (Bem Sex Role Inventory-BSRI).

Depresia este o trăsătură de personalitate dimorfică (Endler, 2003). Studiile arată că riscul și prevalența unei depresii majore este de circa două ori mai ridicată la femei, comparativ cu bărbații (Rohr, 2002). Bailey și Hurd (2005) au realizat un studiu pe două sute nouăzeci și opt de subiecți, cărora le-au calculat raportul 2D :4D și l-au corelat cu rezultatele chestionarului de dpresie NEO-PI-R, precum și Beck Depression Inventory și Zung Self-Rating Depression Scale, ultimele două sunt utilizate pentru măsurarea severității depresiei. Ei au obținut o corelație între raportul 2D :4D și depresie la femei. În 2003, Williams și colaboratorii săi nu au găsit o corelație între acest raport și emotivitate la femei, dar au obținut o corelație pozitivă, semnificativă, la bărbați (degete feminine=emotivitate crescută). La femei niciunul dintre studiile anterioare (până în 2006) nu au obținut o corelație între raportul digital și depresie ( Austin și colaboratorii săi, 2002 ; Benderlioglu și Nelson, 2004 ; Bailey și Hurd, 2005). Alte studii arată și importanța nivelelor foarte crescute sau scăzute de hormon, de testosteron, asupra depresiei ( Christiansen, 2001 ; Rohr, 2002 ; Payne, 2003). Studiile lui Bailey și Hurd (2005) arată o legătură semnificativă între nivelul testosteronului din perioada dezvoltării intrauterine și depresie la bărbați, legătură determinată cu ajutorul calculării raportului 2D:4D.

Ȋn concluzie aceste rezultate ale cercetărilor sunt inconsistente momentan, dar și amestecate. Se pare că diferențele apar și datorită metodologiei diferite de abordare, dar și diferențelor de zonă geografică și sau rasă (pentru comparația cu populația de culoare).

CAPITOLUL IV

CERCETĂRI PERSONALE

IV. 1. MATERIAL ȘI METODĂ

Pentru efectuarea acestui studiu am realizat măsurători pe un eșantion de 200 de persoane de sex feminin, 100 dintre ele făcând parte din lotul de femei românce din populația orașului Beiuș iar celelalte 100, proba martor, făcând parte din lotul de femei românce din populația aparținând orașului Oradea, România.

Măsurarea degetelor a fost realizată cu ajutorul unui șubler, de la limita inferioară a falangei, adică baza degetului, până la limita superioară a falangei, adică porțiunea distală a degetului față de încheietura mâinii.

Măsurarea s-a făcut prin întinderea pe un plan neted și rigid, (masă, placă de lemn portabilă), a degetelor. Rezultatele astfel obținute au fost notate ulterior într-un tabel nominal, iar ca unitate de măsură a lungimii am folosit centimetrii.

S-au efectuat măsurători doar la subiecți de sex feminin, femei cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani, cu degete sănătoase, nefracturate, întregi. Am început măsurătorile de la mâna dreaptă, de la degetul index (2D), apoi degetul median (3D) și în cel din urmă degetul inelar (4D) după care s-a trecut la mâna stângă respectând aceeași ordine.

IV.2. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Pentru interpretarea statistică a rezultatelor am utilizat distribuția F și testul Z. Pentru calcul am folosit următoarele formule:

F = varianța mai mare/varianța mai mică (varianța este abaterea la pătrat).

z =

unde: m1 și m2 = medii aritmetice

s12 și S22 = varianțe

n1 și n2 = numărul de indivizi din populația 1 și populația 2.

Măsurători și rezultate la lotul de femei din orașul Beius.

În cele ce urmează, vor fi comparate mediile și coeficienții de variabilitate pentru degetele index, median și inelar de la mâna dreaptă, respectiv mâna stângă.

Compararea degetelor index de la mâna dreaptă și, respectiv, mâna stângă.

După efectuarea calculului statistic F = 0, 94822 observăm că valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= 0,968858 , este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). Aceasta denotă faptul că loturile se deosebesc semnificativ, în privința mediei aritmetice.

Compararea degetelor median de la mâna dreaptă și, respectiv, mâna stângă.

După efectuarea calculului statistic F= 0,95577 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia că cele două probe provin din loturi foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= 0,65719361, este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea degetelor inelar de la mâna dreaptă, respectiv mâna stângă.

După efectuarea calculului statistic F=0,81002 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică fața de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z=1,29775 , este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). Aceasta denotă faptul că cele două probe se deosebesc semnificativ, în privința mediilor aritmetice.

Figura IV.1. Reprezentarea comparativă a lungimii degetelor index la cele două mâini în lotul de femei din orasul Beiuș.

Figura IV.2. Reprezentarea comparativă a lungimii degetelor median la cele două mâini în lotul de femei din orasul Beiuș.

Figura IV.3. Reprezentarea comparativă a lungimii degetelor inelar la cele două mâini în lotul de femei din orasul Beiuș.

Figura IV.4. Reprezentarea comparativă a coeficientului de variabilitate pentru lungimea degetelor studiate la mâna dreaptă în lotul de femei din orașul Beiuș.

Figura IV.5. Reprezentarea comparativă a coeficientului de variabilitate pentru lungimea degetelor studiate la mâna stângă în lotul de femei din orașul Beiuș.

Compararea raportului digital 2D:4D de la mâna dreaptă respectiv stânga, la lotul de femei din orașul Beiuș.

După efectuarea calculului statistic F= 0,25 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z=0,06864 , este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată demonstrează că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea raportului digital 2D:3D de la mâna dreaptă respectiv stânga, la lotul de femei din Beiuș.

După efectuarea calculului statistic F= 0,5 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70).

Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= 0,02828 este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea raportului digital 3D:4D de la mâna dreaptă respectiv stânga, la lotul de femei din Beiuș.

După efectuarea calculului statistic F= 0,2857 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= -0,10660, este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Figura IV.6. Reprezentarea comparativă a raportului digital 2D:4D la cele două mâini în lotul de femei din orașul Beiuș.

Figura IV.7. Reprezentarea comparativă a raportului digital 2D:3D la cele două mâini în lotul de femei din orasul Beiuș.

Figura IV.8. Reprezentarea comparativă a raportului digital 3D:4D la cele două mâini în lotul de femei din orașul Beiuș,

Figura IV.9. Reprezentarea coeficientului de variabilitate a celor trei tipuri de rapoarte digitale la mâna dreaptă în lotul femeilor din orașul Beius.

Figura IV.10. Reprezentarea coeficientului de variabilitate a celor trei tipuri de rapoarte digitale la mâna stângă în lotul femeiulor din orasul Beiuș.

Măsurători efectuate la lotul de femei din orașul Oradea

În cele următoare, vor fi comparate mediile și varianțele pentru degetele index, median și inelar de la mâna dreaptă, respectiv mâna stângă.

Compararea degetelor index de la mâna dreaptă, respectiv mâna stângă

După efectuarea calculului statistic F=1,1226 observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z=1,11740 este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta demonstrează că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea degetelor median de la mâna dreaptă, respectiv mâna stângă

După efectuarea calculului statistic F=0,98412 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z=0,80986 , este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea degetelor inelar de la mâna dreaptă, respectiv mâna stângă

După efectuarea calculului statistic F= 0,95942, observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= – 0,9923 este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Figura IV.11. Reprezentarea comparativă a lungimii indexului la cele două mâini în lotul de femei din orașul Oradea.

Figura IV.12. Reprezentarea comparativă a lungimii medianului la cele două mâini în lotul de femei din orașul Oradea.

Figura IV.13. Reprezentarea comparativă a lungimii inelarului la cele două mâini în lotul de

femei din orașul Oradea.

Figura IV.14. Reprezentarea comparativă a coeficientului de variabilitate pentru lungimea degetelor studiate la mâna dreaptă în lotul de femei din orasul Oradea.

Figura IV.15. Reprezentarea comparativă a coeficientului de variabilitate pentru lungimea degetelor studiate la mâna stângă în lotul de femei din orașul Oradea.

Compararea raportului digital 2D:4D de la mâna dreaptă respectiv stângă, la lotul de femei din orașul Oradea.

După efectuarea calculului statistic F= 1,666 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= 0, 261194, este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea raportului digital 2D:3D de la mâna dreaptă respectiv stângă, la lotul de femei din orașul Oradea.

După efectuarea calculului statistic F= 1.5 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= 0,114025, este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea raportului digital 3D:4D de la mâna dreaptă respectiv stângă, la lotul de femei din orașul Oradea.

După efectuarea calculului statistic F= 0,667 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar egale.

Valoarea calculului statistic Z= 0,122788 , este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta demonstrează că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Figura IV.16. Reprezentarea comparativă a raportului digital 2D:4D la cele două mâini în lotul de femei din orașul Oradea.

Figura IV.17. Reprezentarea comparativă a raportului digital 2D:3D la cele două mâini în lotul de femei din orașul Oradea.

Figura IV.18. Reprezentarea comparativă a raportului digital 3D:4D la cele două mâini în lotul de femei din orasul Oradea..

Figura IV.19. Reprezentarea coeficientului de variabilitate a celor trei tipuri de rapoarte digitale la mâna dreaptă în lotul de femei din orașul Oradea.

Figura IV.20. Reprezentarea coeficientului de variabilitate a celor trei tipuri de rapoarte digitale la mâna stângă în lotul de femei din orasul Oradea.

Compararea lungimii indexului la mâna dreaptă în cele două loturi de orașe diferite.

După efectuarea calculului statistic F= 0,8266 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= – 2,106637 ( CRED CA NU II OK CE REZULTAT AM OBTINUT ), este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea lungimii medianului la mâna dreaptă în cele două loturi de orașe diferite.

După efectuarea calculului statistic F= 1,0456 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= 0,03715797 , este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta demonstrează că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea lungimii inelarului la mâna dreaptă în cele două loturi de orașe diferite.

După efectuarea calculului statistic F= 0,9651 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= -0,501598 este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Figura IV.21. Reprezentarea comparativă a lungimii indexului la mâna dreaptă în cele două loturi de orașe studiate.

Figura IV.22. Reprezentarea comparativă a lungimii degetului median la mâna dreaptă în cele două loturi de orașe studiate.

Figura IV.23. Reprezentarea comparativă a lungimii degetului inelar la mâna dreaptă în cele două loturi de orașe studiate.

Compararea lungimii indexului la mâna stângă în cele două loturi de orașe diferite.

După efectuarea calculului statistic F= 0,97866, observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= -0,45849 , este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta demonstrează că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea lungimii medianului la mâna stângă în cele două loturi de orașe difeite.

După efectuarea calculului statistic F= 1,0767195 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= 0,1622005 este cuprinsă între valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). Aceasta denotă faptul că loturile nu se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea lungimii inelarului la mâna stângă în cele două loturi de orașe diferite.

După efectuarea calculului statistic F= 1,143198 observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= – 2,59597231 ( NU ESTE OK ) este cuprinsă între valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe nu se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Figura IV.24. Reprezentarea comparativă a lungimii degetului index la mâna stângă în cele două loturi de orașe studiate.

Figura IV.25. Reprezentarea comparativă a lungimii degetului median la mâna stângă în cele două loturi de orașe studiate.

Figura IV.26. Reprezentarea comparativă a lungimii degetului inelar la mâna stângă în cele două loturi de orașe studiate.

Figura IV.27. Reprezentarea comparativă a lungimii degetelor studiate la mâna dreaptă în cele două loturi de orașe studiate.

Figura IV.28. Reprezentarea comparativă a lungimii degetelor studiate la mâna stângă în cele două loturi de orașe studiate.

Compararea raportului digital 2D:4D de la mâna dreaptă între cele două loturi de femei din orașe diferte.

După efectuarea calculului statistic F= 0,4 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= -0,16125 , este mai mare în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea raportului digital 2D:3D de la mâna dreaptă între cele două loturi de femei din orașe diferte.

După efectuarea calculului statistic F= 0,33 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= -0,16 este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea raportului digital 3D:4D de la mâna dreaptă între cele două loturi de femei din orașe diferte.

După efectuarea calculului statistic F= 1, observăm ca valoarea acestuia este mai mare față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= 0,04473272 , este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea raportului digital 2D:4D de la mâna stângă între cele două loturi este de femei din orașe diferte.

După efectuarea calculului statistic F= 2, 667 , observăm ca valoarea acestuia

mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= 0,17728 , este cuprinsă între valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01).

Aceasta demonstrează că cele două probe nu se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Compararea raportului digital 2D:3D de la mâna stângă între cele două loturi de este de femei din orașe diferte.

După efectuarea calculului statistic F= 1 , observăm ca valoarea acestuia este mai mică față de cea corespondentă în tabel pentru compararea a 100 de indivizi (valoarea din tabel fiind cuprinsă între 1,60-1,70). Se poate aprecia astfel că cele două loturi sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte asemănătoare sau chiar identice.

Valoarea calculului statistic Z= -0,05590215 este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). Aceasta denotă faptul că loturile se deosebesc semnificativ, în privința mediei aritmetice.

Compararea raportului digital 3D:4D de la mâna stângă între cele două loturi este de femei din orașe diferte.

După efectuarea calculului statistic F= 2,333 , observăm ca valoarea acestuia este cuprinsă între 1,60-1,70, date ce fac parte din tabelul pentru compararea a 100 de indivizi. Se poate aprecia astfel că cele două loturi nu sunt similare sau că loturile provin din două populații foarte diferite.

Valoarea calculului statistic Z= 0,23749302 este mai mică în comparație cu valorile de 1,96 (la P=0,05) și 2,58 (la P=0,01). ). Aceasta arată că cele două probe se deosebesc semnificativ în ceea ce privește mediile aritmetice.

Figura IV.29. Reprezentarea comparativă a raportului digital 2D:4D la mâna dreaptă în cele două loturi studiate.

Figura IV.30. Reprezentarea comparativă a raportului digital 2D:3D la mâna dreaptă în cele două loturi studiate.

Figura IV.31. Reprezentarea comparativă a raportului digital 3D:4D la mâna dreaptă în cele două loturi studiate.

Figura IV.32. Reprezentarea comparativă a raportului digital 2D:4D la mâna stângă în cele două loturi studiate.

Figura IV.33. Reprezentarea comparativă a raportului digital 2D:3D la mâna stângă în cele două loturi studiate.

Figura IV.34. Reprezentarea comparativă a raportului digital 3D:4D la mâna stângă în cele două loturi studiate.

Figura IV.35. Reprezentarea comparativă a coeficienților de variabilitate pentru lungimea degetelor de la mâna dreaptă în cele două loturi studiate.

Figura IV.36. Reprezentarea comparativă a coeficienților de variabilitate pentru lungimea degetelor de la mâna stângă în cele două loturi studiate.

Figura IV.37.Reprezentarea comparativă a coeficienților de variabilitate pentru cele trei tipuri de rapoarte digitale de la mâna dreaptă în cele două loturi studiate.

Figura IV.38. Reprezentarea comparativă a coeficienților de variabilitate pentru cele trei tipuri de rapoarte digitale de la mâna stângă în cele două loturi studiate.

Figura IV.39. Reprezentarea comparativă a coeficienților de variabilitate pentru rapoartele digitale de la mâna dreaptă în cele două loturi studiate.

Figura IV.40. Reprezentarea comparativă a coeficienților de variabilitate pentru rapoartele digitale de la mâna stângă în cele două loturi studiate.

Bibliografie

Asanache, Gh., Biocriminalistică, Editura Era, București, 2006;

Bailey, A., Hurd, P., Allison, A., Depression in men is associated with more feminine finger length ratios, Personality and Individual Differences 39 (4), p.829–836, 2005, ;

Baker, F., Anthropological notes on the human hand, The American Anthropologist 1, p. 51–75, 1888;

Beech, J.R., MacKintosh, I.C., Do differences in sex hormones affect handwriting style? Evidence from digit ratio and sex role identity as determinants of the sex of handwriting, Personality and Individual Differences 39 (2), p. 459–468, July 2005;

Benderlioglu, Z., Nelson, R.J., Digit length ratios predict reactive aggression in women, but not in men, Hormones and Behavior 46 (5), p.558–564, December 2004;

Berenbaum, S.A., Bryk, K.K., Nowak, N., Quigley, C.A., Moffat, S., Fingers as a Marker of Prenatal Androgen Exposure, Endocrinology 150 (11), p. 5119–5124, November 2009;

Blanchard, A., Lyons, M., An Investigation into the Relationship between Digit Length Ratio and Psychopathy, British Journal of Forensic Practice 12 (2), p. 23, May 2010;

Bonte, P., Izard M., Dicționar de etnologie și antropologie, Ediția a II-a, Polirom, Iași, 2007;

Brosnan, M.J., Digit ratio as an indicator of numeracy relative to literacy in 7-year-old British schoolchildren, British Journal of Psychology 99 (Pt 1), p.75–85, February 2008;

Burriss, R.P., Little, A.C., Nelson, E.C., 2D:4D and sexually dimorphic facial characteristics, Archives of Sexual Behavior 36 (3), p. 377–384, June 2007;

Churchchill, A.J.G., Manning, J.T., Peters, M., The effects of sex, ethnicity, and sexual orientation on self-measured digit ratio (2D:4D), Archives of Sexual Behavior 36 (2), p. 251–260, 2007;

Copans, J., Introducere în etnologie și antropologie, Editura Polirom, Iași, 1999;

Csathó, A., Osváth, A., Bicsák, E., Karádi, K., Manning, J., Kállai, J., Sex role identity related to the ratio of second to fourth digit length in women, Biological Psychology 62 (2), p.147–156, February 2003;

Dumitrescu C.; Gacea E., Elemente de antropologie judiciară; Editura Ministerului de interne, București, 1993;

Enulescu A., Rezumat Teză de Doctorat, Universitatea București, p. 19, 2007;

Eysenck, H.J., Sex, society and the individual, In M. Cook & G. D. Wilson (eds) Love and Attraction: An International Conference, Oxford: Pergamon, 1979;

Fink, B., Manning, J.T., Neave, N., Tan, U., Second to fourth digit ratio and hand skill in Austrian children, Biological Psychology 67 (3), p. 375–384, November 2004;

Fink, B., Manning, J.T., Neave, N., The 2nd-4th digit ratio (2D:4D) and neck circumference: implications for risk factors in coronary heart disease, International Journal of Obesity 30 (4), p. 711–714, April 2006;

Galis, F., Ten Broek, C.M., Van Dongen, S., Wijnaendts, L.C., Sexual Dimorphism in the Prenatal Digit Ratio (2D:4D), Arch Sex Behav 38 (1), p. 57–62, 2009;

Galton F., Finger Print, Macmillan, London, 1892, citat de Tomulescu, I.M., Genetică umană;

Garn, S.M., Burdi, A.R., Babler W.J., Stinson S., Early prenatal attainment of adult metacarpal-phalangeal rankings and proportions, American Journal of Physical Anthropology 43, p. 327–332, 1975;

Gobrogge, K.L., Breedlove, S.M, Klump, K.L., Genetic and environmental influences on 2d:4d finger length ratios: a study of monozygotic and dizygotic male and female twins, Archives Sexual Behavior 37 (1), p. 112–118, 2008;

Greene, M., Catholic pirates and Greek merchants: a maritime history of the Mediterranean, Princeton University Press, Britain, p. 15-51, 2010;

Grimbos, T., Dawood, K., Burriss, R.P., Zucker, K.J., Puts, D.A., "Sexual orientation and the second to fourth finger length ratio: a meta-analysis in men and women", Behav Neurosci 124 (2), p. 278–287, 2010;

Hönekopp, J., Bartholdt, L., Beier, L., Liebert, A., Second to fourth digit length ratio (2D:4D) and adult sex hormone levels: New data and a meta-analytic review, Psychoneuroendocrinology 32 (4), p. 313–321, 2007;

Hönekopp, J., Schuster, M., A meta-analysis on 2D:4D and athletic prowess: substantial relationships but neither hand out-predics the other, Pers Individ Dif 48, p. 4–10, 2010;

Klump, K.L., Gobrogge, K.L., Perkins, P.S., Thorne, D., Sisk, C.L., Breedlove, S.M., Preliminary evidence that gonadal hormones organize and activate disordered eating, Psychol Med 36 (4), p. 539–546, 2006;

Lenz, B., Müller, C.P., Stoessel, C., Sperling, W., Biermann, T., Sex hormone activity in alcohol addiction: Integrating organizational and activational effect, Prog Neurobiol 96, p. 136–163, 2012;

Litera Internațional, Noul dicționar explicativ al limbii române, Editura Litera Internațional, 2002;

Lutchmaya, S., Baron-Cohen, S., Raggatt, P., Knickmeyer, R., Manning, J.T., 2nd to 4th digit ratios, fetal testosterone and estradiol, Early Human Development 77 (1–2), p. 23–28, April 2004;

LWudy, S.A., Dorr, H.G., Solleder, C., Djalali, M., Homoki, J., Profiling steroid hormones in amniotic fluid of midpregnancy by routine stable isotope dilution/gas chromatography mass spectrometry: Reference values and concentrations in fetuses at risk for 21-hydroxylase deficiency, J. Clin. Endocrinol. Metab. 84 (8), p. 2724–2728, 1999;

Malas, M.A., Dogan, S., Evcil, E.H., Desdicioglu, K., Fetal development of the hand, digits and digit ratio (2D:4D), Early Hum Dev 82 (7), p. 469–475, 2006;

Manning, J.T., Baron-Cohen, S., Wheelwright, S., Sanders, G., The 2nd to 4th digit ratio and autism, Developmental Medicine and Child Neurology 43 (3), p. 160–164, March 2001;

Manning. J.T., Bundred, P.E., The ratio of second to fourth digit length and age at first myocardial infarction in men: a link with testosterone?, British Journal of Cardiology 8 (12), p. 720–723, 2001;

Manning, J.T., Kilduff, L.P., Trivers, R., Digit ratio (2D:4D) in Klinefelter's syndrome, Andrology 1 (1), p. 94–99, 2013;

Manning, J.T, Bundred, P.E., Newton, D.J., Flanagan, B.F., The second to fourth digit ratio and variation in the androgen receptor gene, Evolution and Human Behavior 24 (6), p. 399–405, 2003;

Manning, J.T., Fink, B., Neave, N., Caswell, N., Photocopies yield lower digit ratios (2D:4D) than direct finger measurements, Arch Sex Behav. , 34(3):329-33, 2005 Jun;

Manning, J.T., Scutt, D., Wilson, J., Lewis-Jones, D.I., , The ratio of 2nd to 4th digit length: a predictor of sperm numbers and concentrations of testosterone, luteinizing hormone and oestrogen, Human Reproduction 13 (11), 3000–3004, November 1998;

Martel, M.M, Gobrogge, K.L., Breedlove, S.M., Nigg, J.T., Masculinized Finger-Length Ratios of Boys, but Not Girls, Are Associated With Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder, Behavioral Neuroscience 122 (2), p. 273–281, 2008;

Maximilian C., Ioan D., Genetică medicală; Editura Medicală, București, 1986;

Mayhew, T.M., Gillam, L., McDonald, R., Ebling, F.J.P., Human 2D (index) and 4D (ring) digit lengths: their variation and relationships during the menstrual cycle, Journal of Anatomy, p. 630–638, 2007;

McAnulty, R.D., Burnette, M.M., Sex and sexuality, Volume 1, Greenwood Publishing Group, p.165, 2006;

McIntyre, M.H., Digit ratios, childhood gender role behavior, and erotic role preferences of gay men, Archives of Sexual Behavior 32 (6), p.495–496, December 2003;

McIntyre, M.H., The use of digit ratios as markers for perinatal androgen action, Reproductive Biology and Endocrinology 4, p. 10, 2006;

Milagros, E., Milagros, A., Anxiety, Sex-linked Behavior, and Digit Ratios, Arch Sex Behav. 38 (3), p.442–455, 2009;

Mohan G.; Gavrilă L.; Ardelean A.; Pârvu C., Istoria biologiei în date; Editua All, București, 1996;

Ronalds, G., Phillips, D.I.W., Godfrey, K.M., Manning, J.T., The ratio of second to fourth digit lengths: a marker of impaired fetal growth?, Early Hum. Dev. 68, p. 21–26, 2002;

Smith, A.R., Hawkeswood, S.E., Joiner, T.E., The measure of a man: Associations between digit ratio and disordered eating in males, Int J Eat Disord 28 (1), p. 191–194, 2009;

Stancu, E., Olteanu G.I. , Curs de Criminalistică, editura Universul Juridic, București, p. 26, 2010 ;

Stevenson, J.C., Everson, P.M., Williams, D.C., Hipskind, G., Grimes, M., Mahoney, E.R., Attention deficit/hyperactivity disorder (ADHD) symptoms and digit ratios in a college sample, Am J Hum Biol 19 (1), p. 41–50, 2007;

Terrance, J., Pepitone, M.E., Christensen, S.E., Cooke, B.M., Huberman, A.D., Breedlove, N.J., Breedlove, T.J., Jordan C.L., Breedlove S.M., Finger-length ratios and sexual orientation, Nature 404 (6777), p. 455–456, March 2000;

Tomulescu, I.M., Genetica umană; Editura Universității din Oradea, 2004;

Van Anders, S.M, Vernon, P.A, Wilbur, C.J., Finger-length ratios show evidence of prenatal hormone-transfer between opposite-sex twins, Hormones and Behavior 49 (3) p. 315–319, 2006;

Van Oel, C.J., Baare, W.F., Hulshoff Pol, H.E., Haag, J., Balazs, J., Dingemans, A., Kahn, R.S., Sitskoorn, M,M., Differentiating between low and high susceptibility to schizophrenia in twins: the significance of dermatoglyphic indices in relation to other determinants of brain development, Schizophr Res. 52(3), p.181-193, December 2001;

Walsh, F., Index finger length prostate cancer clue, BBC News, December 2010;

Walsh, T., The Catholic Encyclopedia, Ciriaco d'Ancona,. Vol. 1, Robert Appleton Company, New York, 1907;

Wilson, G.D., The personality of opera singers. Personality and Individual Differences, 5, p. 195-201, 1984;

Wilson, G.D., Fingers to feminism: The rise of 2D:4D, Quarterly Review 4, p. 25–32, 2010;

Zheng, Z., Cohn M.J., Developmental basis of sexually dimorphic digit ratios, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 108 (39), p. 16289–16294, 2011;