Cercetarea Satisfactiei Angajatilor In Cazul Companiei „ntn – Snr Rulmenti”
CERCETAREA SATISFACȚIEI ANGAJAȚILOR ÎN CAZUL COMPANIEI „NTN – SNR RULMENȚI”
CUPRINS
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
CERCETAREA DE MARKETING – DOMENIU DISTINCT AL MARKETINGULUI
1.1. Cercetarea de marketing. Definiții. Tipologie
1.2. Aria cercetării de marketing
1.3. Mediul intern – obiect al cercetării de marketing
CAPITOLUL 2
MEDIUL INTERN COMPONENTĂ A MARKETINGULUI HOLIST
2.1. Mediul intern. Definiție și elemente
2.2. Angajații companiei – elemente active ale mediului intern
2.3. Cercetarea satisfacției angajaților
2.3.1. Generalități
2.3.2. Factorii care determină satisfacția în muncă
CAPITOLUL 3
CERCETAREA SATISFACȚIEI ANGAJAȚILOR ÎN CADRUL FIRMEI „NTN – SNR RULMENȚI”
3.1. Studiu de caz: Cercetarea satisfacției angajaților în cadrul firmei NTN – SNR Rulmenți
3.1.1. Scurt istoric al firmei
3.1.2. Resursele umane ale firmei
3.2. Procesul cercetării de marketing
3.2.1. Planificarea activității de cercetare
3.2.2. Fazele cercetării de marketing. Noțiuni teoretice
3.3. Rezultate și discuții
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Marketingul își are originea tocmai în faptul că oamenii, agenții economici
manifestă nevoi, trebuințe, dorințe, iar alegerea bunului sau serviciului necesar este foarte grea. Marketingul este arta de a crea și satisface cererea într-un mod profitabil. Toate firmele folosesc „trucuri”, arme prin care ne sunt induse trebuințe, dorințe, prin care suntem atrași spre un consum la care de multe ori nu ne-am gândit.
Acest studiu a fost realizat în scopul determinării gradului de satisfacție a
angajaților din cadrul companiei „Ntn – Snr Rulmenți”.
Această companie a fost înființată în anul 2003 și are ca obiect de activitate
fabricarea lagarelor, angrenajelor, a cutiilor de viteză și a elementelor mecanice de transmisie.
Lucrarea este structurată pe trei capitole, primele două evidențiază aspectele
teoretice legate de cercetarea de marketing și mediul intern, iar al treilea o cercetare practică referitoare la gradul de satisfacție a angajaților în cadrul firmei luată în studiu.
În primul capitol sunt prezentate noțiuni teoretice legate de marketing, funcțiile
acestuia, dar și date despre cercetarea de marketing.
Cercetarea de marketing vizează identificarea variantelor decizionale și
evaluarea fiecăreia prin prisma obiectivelor firmei, a posibilităților de creștere a profiturilor și a gradului de satisfacere a necesităților clienților.
În sfera cercetărilor de marketing sunt incluse numeroase metode, unele de
culegere a informațiilor, altele de analiză, alegerea acestora, nefiind întâmplătoare, ci prin luarea în considerare a numeroși factori cum sunt: tematica cercetării, scopul, locul și perioada, costurile, etc.
Capitolul doi prezintă caracteristici ale mediului intern, caracteristici referitoare
la resursele umane ale firmei, precum și la satisfacția în muncă a acestora.
La nivelul unei organizații angajații sunt caracterizați ca fiind drept cel mai
valoros activ deținut, apreciind că, din totalul resurselor utilizate de o organizație, doar resursa umană nu poate fi „copiată”. Valoarea personalului compensează micile probleme organizatorice, resursa umană fiind un element strategic, pentru că poate determina avantajul competitiv al organizație.
Capitolul trei prezintă modul în care s-a realizat procesul de cercetare a
satisfacției angajaților firmei, colectarea datelor, precum și interpretarea acestora.
Studiul realizat în cadrul părții experimentale a lucrării de licență s-a bazat pe
sistematizarea și analiza materialului bibliografic existent în literatura de specialitate referitor la tema abordată.
Satisfacția în muncă este o stare emotivă pozitivă care rezultă din opinia
personală a angajatului asupra muncii sale, o stare de echilibru la care ajunge individul în momentul în care răspunde complet unor nevoi, sau așteptări conștiente sau inconștiente.
Este evident că motivația în muncă reprezintă un aspect deosebit de important
atât pentru angajați – întrucât munca constituie aria centrală a activității umane, oamenii petrecând majoritatea timpului din viața adultă în câmpul muncii – cât și pentru angajatori, datorită implicațiilor directe pe care motivația le are asupra performanței dar și a satisfacției. Motivația și satisfacția apar într-o dublă calitate, atât de cauză, cât și de efect. Motivația este o cauză, iar satisfacția o stare finală.
Cercetarea satisfacției angajaților din cadrul firmei NTN-SNR RULMENȚI s-a
realizat prin utilizarea ca și metodă de culegere a informațiilor, chestionarul.
Rezultatele obținute în urma efectuării cercetării de marketing dau informații
referitoare la gradul de satisfacție a angajaților, dar și la factorii cei mai importanți pentru angajați.
CAPITOLUL 1
CERCETAREA DE MARKETING – DOMENIU DISTINCT AL MARKETINGULUI
Cercetarea de marketing. Definiții. Tipologie
Analiza caracteristicilor economiilor contemporane permite evidențierea cu
pregnanță a faptului că firmele moderne din orice domeniu de activitate, în eforturile pe care le fac pentru a spori calitatea deciziilor, beneficiază de aportul cercetării de marketing, indiferent dacă aceasta este sau nu recunoscută în mod explicit.
Cercetarea de marketing reprezintă activitatea formală prin intermediul căreia,
cu ajutorul unor concepte, metode și tehnici științifice de investigare se realizează specificarea, măsurarea, culegerea, analiza și interpretarea informațiilor de marketing, destinate conducerii unității economice pentru cunoașterea mediului în care funcționează, identificarea oportunităților, evaluarea alternativelor acțiunilor de marketing și a efectelor acestora.
Figură 1.1. Rolul cercetării de marketing
Cercetarea de marketing implică o atitudine pur științifică prin abordare
metodică, spirit analitic, observație riguroasă a pieței , experiment, simulare, prudență în interpretare și revizuire permanentă.
Cercetarea de marketing presupune desfășurarea unor activități nu izolate,
spontane, ci ansamblate într-un proces formal bine definit, atent planificat, având un scop precis și implementat pe etape, pe baza unor reguli și proceduri predeterminate. Pe de altă parte, procesul implică clarificări și rezolvări metodologice de natură atât conceptuală, cât și operațională, având un pronunțat caracter de continuitate și desfășurându-se sistematic în toate fazele sale.
Cercetarea de marketing vizează identificarea variantelor decizionale și
evaluarea fiecăreia prin prisma obiectivelor firmei, a posibilităților de creștere a profiturilor și a gradului de satisfacere a necesităților clienților. Efectuarea cercetărilor de marketing nu garantează totuși, adoptarea celei mai profitabile decizii.
Cercetarea de marketing constituie un input pentru activitatea decizională.
Totuși, ea nu substituie elaborarea deciziei. Responsabilitatea deciziei și asumarea tuturor riscurilor revine în totalitatea managerului care își fundamentează alegerea pe rezultatele cercetării. Rolul cercetării de marketing este de a prezenta soluțiile posibile și de a formula recomandări, cel care adoptă decizia finală fiind managerul.
Cercetarea de marketing poate fi un mijloc de actualizare a informațiilor
referitoare la caracteristicile mediului în care organizația acționează. Funcția de control a conducerii presupune contribuția cercetării la cunoașterea reacției pieței față de inițiativele de marketing ale firmei și identificarea ariilor care impun noi acțiuni din partea firmei.
Cercetarea de marketing presupune desfășurarea unor activități nu izolate,
spontane, ci ansamblate într-un proces formal bine definit, atent planificat, având un scop precis și implementat pe etape, pe baza unor reguli și proceduri predeterminate. Pe de altă parte, procesul implică clarificări și rezolvări metodologice de natură atât conceptuală, cât și operațională, având un pronunțat caracter de continuitate și desfășurându-se sistematic în toate fazele sale.
Procesul cercetării de marketing este o aplicație din cinci etape a unei metode
științifice care cuprinde:
Definirea problemei;
Analiza situației;
Obținerea de informații asupra problemei specifice;
Interpretarea rezultatelor;
Rezolvarea problemei.
Scopul principal al cercetării de marketing esteacela de a oferi informații
referitoare la modul de luarea deciziei. Informațiile furnizate de cercetarea de marketing pot fi folosite în toate etapele procesului de luare a deciziei.
Acest fapt se extinde de la informațiile folosite pentru a ne ajuta la
recunoașterea unei situații de decizie până la informațiile care ne vor ghida la alegerea unui curs de acțiune.
Cercetarea de marketing poate oferi informații referitoare la multe aspecte ale
sistemului de marketing; aceste domenii se extind de la monitorizarea și descrierea factorilor situaționali până la evaluarea programului de marketing și măsurarea performanțelor acestor programe.
Tipologia cercetării de marketing
Complexitatea proceselor și fenomenelor vizate de cercetarea de marketing
reclamă variate modalități de studiere a acestora. Drept urmare, au apărut și au fost dezvoltate numeroase variante de cercetări, ce pot fi încadrate în anumite categorii specifice, care formează tipologia cercetărilor de marketing.
Principalul criteriu de clasificare a cercetărilor de marketing îl constituie
obiectivul cecetării; astfel, în funcție de acesta cercetările de marketing pot fi:
exploratorii;
instrumentale;
descriptive;
explicative (cauzale);
predictive.
Cercetările exploratorii – principalul scop al acestora este acela de a
identificare coordonatele fenomenului cercetat, de a realiza o formulare mai precisă și o mai buna înțelegere a acestora prin definirea conceptuală și operațională a variabilelor ce le caracterizează și a ipotezelor care vor face obiectul unei cercetări ulterioare. Cercetările exploratorii se desfășoara sub diverse forme: studii pilot, experimente de laborator, analize statistice de tipul celor factoriale;
Cercetările instrumentale – au ca obiectiv elaborarea, testarea și validarea
unor instrumente și metode de cercetare, cum sunt: chestionare, teste psihologice, scale de cuantificare a fenomenelor calitative, metode statistice de analiză și previziune etc. Astfel de cercetări sunt foarte utile în procesul de definire a conceptelor, de formulare și testare a ipotezelor și de definitivare a metodologiei de cercetare;
Cercetările descriptive – se organizează atunci când există un nivel minim
de cunoaștere cu privire la un anumit fenomen de marketing; ele urmăresc să-i descrie și să-i evalueze coordonatele insistând asupra a ceea ce se întâmplă cu fenomenul respectiv și nu asupra cauzelor evoluției sale, evidențiind ceea ce este tipic în evoluția fenomenului, modul de variație a diferitelor variabile, similitudinile și diferențele fenomenului, modul de variație a diferitelor variabile similitudinile și diferențele dintre grupurile investigate etc.
Cercetările descriptive acoperă o gamă largă de aspecte, cum ar fi: studii asupra
profilului consumatorilor, studii ale piețelor potențiale, analize ale vânzărilor, investigații legate de percepțiile asupra nivelului prețurilor, analize ale mijloacelor media etc. În cea mai mare parte, cercetările descriptive se bazează pe surse de date secundare și provenind din anchete.
Cercetările explicative (cauzale) – au ca scop principal să explice
desfășurarea specifică în timp și spațiu a unui anumit fenomen de marketing, variabilele de care depinde evoluția acestuia, forma funcțională a dependenței fenomenului de variabilele explicative considerate, direcția și intensitatea influenței acestor variabile.
Procesul de identificare a variabilelor care pot explica variația unui fenomen și
analiza naturii relațiilor cauzale existente cuprinde activități diferite și foarte complexe. Astfel, este necesară obținerea de dovezi referitoare atât la variația asociativă a variabilelor respective și a fenomenului considerat, la secvența lor în timp, cât și privitoare la absența influenței altor variabile. Se pot utiliza trei tipuri
de probe cauzale:
▪ variația concomitentă – atunci când manifestarea unei variabile determină
prezența unui efect, în timp ce, în absența variabilei, efectul nu se produce ;
▪ manifestarea secvențială – pentru ca un eveniment să cauzeze un altul, trebuie
ca, întotdeauna, să îl preceadă;
▪ absența altor potențiali factori cauzali – dacă reușim să eliminăm, cu excepția
factorului cercetat, toți ceilalți factori posibili în generarea unui efect, putem spune că respectivul factor reprezintă adevărata cauză.
În realizarea acestor obiective, cercetarea de marketing își poate aduce o
contribuție importantă;
Cercetările predictive – urmăresc realizarea unor previziuni pe termen scurt,
mediu sau lung al fenomenelor de marketing.
Un al doilea criteriu este cel al nivelului de aplicabilitate a rezultatelor.
Se disting două tipuri de cercetări de marketing:
cercetarea fundamentală – are ca scop dezvoltarea teoriei marketingului;
cercetarea aplicativă – urmărește fundamentarea procesului
decizional la nivelul unităților economice în vederea realizării obiectivelor acestora.
Cercetările de marketing se mai pot grupa și în funcție de locul de desfășurare.
După acest criteriu, ele se delimitează în:
cercetări de teren (field research) – această categorie de cercetări
presupune investigarea efectivă a fenomenelor care intră sub incidența cercetărilor de marketing și apelează mai des la metode de recoltare, grupare și prelucrare a informațiilor ;
cercetări de birou (desk research) – această categorie are la bază
studierea diverselor surse statistice și a unor documente care au tangență cu fenomenul cercetat.
După frecvența desfășurării lor, cercetările de marketing pot fi:
permanente – se desfășoară în mod sistematic (de exemplu panelurile de
gospodării, panelurile de magazine, bugete de familie);
periodice – se efectuează la anumite intervale de timp (de exemplu,
cercetările realizate cu ocazia târgurilor și expozițiilor interne sau internaționale, cercetările realizate cu ocazia contractărilor);
ocazionale – nu se repetă în timp (de exemplu, cercetarea de piață
făcută în vederea lansării în vânzare a unui produs sau serviciu, cercetarea audienței unui mesaj publicitar transmis prin radio).
Un al cincilea criteriu împarte cercetările de marketing, în funcție de
posibilitatea generalizării rezultatelor obținute, în:
cercetări calitative: care se desfăsoară pe grupe mici de persoane,
nereprezentative ca structură, iar rezultatele obținute nu pot fi extrapolate la
întreaga colectivitate;
cercetări cantitative: care se desfăsoară pe eșantioane reprezentative,
de dimensiuni mai mari, rezultatele putând fi generalizate.
Se pot face cercetări de marketing și în funcție de obiectivele presante și
informațiile de marketing necesare.
Cercetarea pieței – ajută firmele să identifice nivelurile vânzărilor potențiale pe
o anumită piață, să precizeze deosebirile zonale sau regionale, de a pătrunde pe alte piețe mai cu seamă pentru marketingul de export, să aprecieze diferențele între micropiețe sau subgrupuri de clienți. În urma cercetării de piață se desprind concluzii privind identificarea naturii, compoziției, preferințelor și tendințelor pieței actuale și a celor potențiale;
Cercetarea concurenței – încearcă să descopere punctele tari și cele slabe ale
acesteia. Identificarea naturii concurenților actuali și a celor potențiali este motivată de modificările apărute în cota de piață a firmei. Această pondere este deosebit de relevantă deoarece arată cât de bine acționează firma în comparație cu concurenții săi.
Cercetarea comportamentală – este utilizată pentru a înțelege mai bine de ce
oamenii cumpără anumite produse și cum iau ei deciziile de cumpărare, precum și care sunt factorii motivanți ai atitudinii lor vizavi de bunurile sau serviciile firmei și ale concurenței;
Cercetarea produsului – este utilă pentru a fi siguri că produsul (îndeosebi unul
nou), posedă caracteristicile dorite de potențialii consumatori. Mai mult, cercetarea produsului folosește la îmbunătățirea sau reproiectarea produselor curente, iar pentru marketingul în aval ajută la aflarea golurilor în lanțul distribuției pentru aprovizionarea clienților;
Cercetarea prețurilor – are în vedere reacția consumatorilor la prețuri, adică ce
procent de clienți se vor pierde la o eventuală scumpire a produsului sau ce procent de piață se va câștiga la o reducere de preț. De asemenea sunt cercetate nivelurile de preț practicate de concurenți și eventualele avantaje oferite;
Cercetarea promoțională – are drept obiectiv pretestarea campaniilor
promoționale înainte ca acestea să fie lansate pentru a identifica influența și eficiența mesajului ales, canalul media cel mai avantajos pentru segmentul de piață vizat;
Cercetarea distribuției – poate arăta firmei zonele unde acoperirea este slabă
sau în zonele unde este nevoie de o prezență mai puternică, poate ajuta la utilizarea mai rațională a forței de vânzare, a diferiților intermediari;
Cercetarea economico-socială – are drept scop monitorizaea factorilor din
mediul extern pentru a permite firmei să ia măsuri la momentul oportun spre a limita acțiunea schimbătoare a acestor factori (inflație, rata dobânzilor, a șomajului, etc).
Aria cercetării de marketing
Cercetarea de marketing are o sferă de cuprindere extrem de largă. Practic, nu
există zonă a activității de marketing care să nu constituie obiect de investigare. Un studiu de referință realizat la cererea Asociației Americane de Marketing, pe un eșantion de 599 de firme americane, a identificat 33 de categorii de activități care se înscriu în cercetările de marketing, cu ponderi diferite în funcție de domeniul de activitate și de alte caracteristici.
Cercetarea de marketing are o sferă de cuprindere extrem de largă, mai
cuprinzătoare decât studierea pieței, deși aceasta reprezintă componenta lor cea mai importantă.
Câmpul investigațiilor de marketing se prelungește:
în „ amonte” de piață spre „izvoarele cererii”, pătrunzând în domeniul
deosebit de vast al nevoilor umane și al comportamentului utilizatorului;
în „aval” de piață, prin urmărirea modului de comportare a produselor la
utilizatorii sau consumatorii finali ai acestora.
Aria cercetării de marketing este extrem de largă, cuprinzând un mare număr de
activităti, printre care:
cunoasterea organizatiei însăsi, ca obiective, strategii si politici de
dezvoltare;
studierea pietei din punctul de vedere al caracteristicilor, structurii,
capacitătii, conjuncturii, dinamicii, dimensiunilor;
evidentierea influentelor asupra pietei a componentelor mediului de
afaceri: evolutie generală, concurentă, cadrul legislativ, mediul tehnologic, ecologic, social politic, demografic, cultural;
investigarea nevoilor de consum: aparitie, dimensionare, evolutie,
ierarhizare, materializare;
studierea comportamentului de cumpărare si de consum al
consumatorilor;
investigarea directiilor politicii de marketing mix: produs, pret,
distributie, promovare;
analiza, previziunea, fundamentarea programelor si evaluarea
performantelor în activitatea de marketing.
Sfera cercetărilor de marketing cuprinde:
Firma – cu resursele și obiectivele ei;
Piața- în cadrul căreia firma își desfășoară activitatea;
Nevoile de consum;
Incidența componentelor de mediu asupra firmei;
Consumul și comportamentul consumatorului;
Comportamentul consumatorului – reprezintă totalitatea actelor
decizionale realizate la nivel individual sau de grup, legate diect de obținerea și utilizarea de bunuri și servicii, în vederea satisfacerii nevoilor actuale și viitoare, incluzând procesele decizionale care preced și determină aceste acte.
Politica de marketing – mix;
produs;
preț;
distribuție (studii de amplasare a fabricii/depozitelor, studii privind
activitatea canalelor, studii privind gradul de acoperire a canalelor în teritoriu, studii asupra exporturilor și activităților informaționale);
promovare;
comportamentul de cumpărare – (preferință față de marcă, satisfacția
oferită de produs, intențiile de cumpărare, imaginea asupra mărcii, studii de segmentare, comportamentul de cumpărare);
Resursele și capacitatea de adaptare la piață;
Activitatea de analize și previziuni.
Un prim domeniu al cercetării de marketing îl constituie firma însăși,
începând cu obiecivele, strategiile și politicile de dezvoltare. Resursele umane, materiale și financiare ale firmei (volumul, structura, calitatea și disponibilitatea lor), capacitatea de mobilizare și de adaptare a acestora la obiectivele urmărite, calitatea activității de conducere – toate acestea trebuie corect evaluate, astfel că ele intră cu o pondere semnificativă în programul cercetărilor de marketing în fundamentarea deciziilor.
Domeniul cel mai important al cercetării de marketing îl constituie studierea
pieței. Fenomenele și procesele din cadrul pieței sunt foarte numeroase, extrem de complexe și dinamice. Pot fi supuse investigației:
pe de-o parte aspectele generale ale pieței:
dimensiune;
arie;
tipuri;
elasticitate;
structură;
dinamică;
capacitate;
conjuctură etc.
pe de altă parte, obiectivul investigației îl pot constitui diferitele
fenomene și categorii ale pieței:
cererea și oferta:
prețurile și tarifele:
exporturile și importurile;
cotele de piață;
piețele-test etc.
Un alt domeniu important al cercetării de marketing îl reprezintă și
investigarea nevoilor de consum, atât din punct de vedere al modului în care iau naștere, al dimensionării și ierarhizării lor, al raporturilor dintre ele, cât și mai ales, al modalităților de materializare a lor în consum, prin intermediul cererii, pe piață.
Pentru înțelegerea mecanismului complet de transformare a nevoii în cerere
de mărfuri sau servicii, un rol cu totul aparte în cercetarea de marketing îl deține studierea consumului și a comportamentului consumatorului.
Studierea acestuia are loc în următoarele direcții:
evidențierea drepturilor consumatorilor si utilizatorilor;
studierea consumului si a caracteristicilor sale;
procesul decizional de cumpărare;
factorii determinanți ai comportamentului de cumpărare si de consum;
comportamentul manifest de cumpărare si de consum.
Cercetarea de marketing presupune investigarea tuturor activităților
desfășurate pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor și utilizatorilor. În acest scop, ea va fundamenta strategia de piață, întreaga politică de marketing a firmei. De aceea, în sfera cercetării de marketing se includ și investigațiile menite să direcționeze politica de marketing – mix în întregul ei și pe fiecare componentă considerată separat (produs, preț, distribuție, promovare).
Cercetarea de marketing privind produsul are în vedere următoarele:
atributele produsul;
componența liniei de produse;
modificarea produsului;
gradul de acceptare și potențialul noului produs;
produsele competitive;
testarea produselor existente;
analiza valorii;
marca;
ambalajul;
instrucțiunile de utilizare etc.
În domeniul prețului, cercetarea de marketing oferă informații privind:
fundamentarea nivelului prețurilor produselor noi;ț
diferențierea prețurilor pe linii de produse;
straegiile de prețuri;
reducerile sezoniere sau speciale;
rabaturile acordate etc.
Cercetara procesului distribuției vizează:
tipologia canalelor de distribuție și caracteristicile acestora;ț
structura sistemelor logistice;
strategiile de distribuție și costurile acestora;
serviciile oferite cumpărătorilor etc.
Activitatea promoțională beneficiază din plin de aportul cercetării de
marketing pentru luarea de decizii cu privire la:
structura pe forme a acestei activități;
selecția mediilor și suporturilor publicitare;
programarea campaniilor promoționale;
evaluarea eficienței promoționale.
Cercetarea de marketing nu se limitează la sfera pieței, ci urmărește să
evidențieze și incidențele altor componente ale mediului asupra activității de piață a firmei, cum sunt:
evoluția generală a economiei și ramurii respective;
evoluția concurenței și a politicii de marketing a acesteia;
cadrul legislativ și instituțional;
mediul tehnologic, ecologic, social-politic, demografic, cultural etc.
Studierea resurselor și a capacității de adaptare la piață urmărește:
cercetarea potențialului uman, material și financiar al firmei comparativ cu
cel al concurenților;
testarea capacității firmei de adoptare la cerințele pieței.
Nu în ultimul rând ca importanță, cercetarea de marketing presupune și o amplă
activitate de analize, precum și de previziuni pe termen scurt, mediu sau lung pentru fundamentarea programelor și tuturor activităților de marketing, pentru evaluarea performanțelor în acest domeniu.
Se poate afirma, că nu există sferă a marketingului care să nu poată beneficia de
contribuția valoroasă a cercetării de marketing. Aceasta trebuie astfel organizată încât, la un cost rezonabil să asigure cu maximă rapiditate o informație de cea mai mare acuratețe, care să fie disponibilă, relevantă și suficientă pentru luarea unor decizii corecte.3
1.3. Mediul intern – obiect al cercetării de marketing
Marketingul este un mod de gândire antreprenorial. El se concentrează în
planificarea, organizarea, executarea și controlul tuturor activităților interne și externe întreprinderii, care printr-o dirijare a realizărilor acestora către clienți, țintesc spre îndeplinirea obiectivelor orientate către piața de desfacere a întreprinderii.
Firmele au nevoie de noi concepte referitoare la modul în care trebuie
să-și organizeze activitatea, în general, și cea de marketing, în special pentru a se putea adapta cu succes la schimbările semnificative care au avut loc în ultimii ani în mediul de afaceri.
Grafic 1.1. Poziția compartimentului de marketing în cadrul unei firme( după P., Kotler, Managementul Marketingului)
Componentele din interiorul unei companii pot fi clasificate după cum
urmează:
– compartimentul financiar – se ocupă cu asigurarea fondurilor și păstrarea
echilibrului financiar;
– compartimentul de cercetare-dezvoltare – se ocupă de creație și proiectare
de noi produse, de perfecționare a celor existente;
– aprovizionarea: caută furnizori de materii prime, materiale;
– producția: se ocupă cu problemele tehnice și tehnologice de fabricație.
– resursele umane: sunt implicate în procesul de stabilire și ocupare a locurilor
de muncă, recrutare și selecție .
Firma se confruntă permanent cu un mediu dinamic ale cărui componente nu
evoluează linear și uniform, nu au o regularitate previzibilă și de aceea după modul de modificare a acestor componente cunoaștem mai multe forme de mediu:
mediul stabil – specific perioadelor de liniște, de evoluții previzibile, care nu
ridică probleme majore de adaptare pentru firmă;
mediul instabil – cu frecvente modificări, mediu ce ridică mari probleme
agenților economici, care cere permanenta monitorizare, prospectare și descifrare a direcțiilor și cotelor de schimbare, cere creșterea capacității de adaptare a firmei;
mediul turbulent – ostil, care pune acut problema supraviețuirii firmei, cu
schimbări bruște, în direcții imprevizibile, tipic mai ales perioadelor de tranziție.
Studierea mediului de marketing reprezinta o prioritate pentru orice companie
ce urmareste sa valorifice toate oportunitatile care apar pe piata sau, dimpotriva, care îsi propune sa evite si sa controleze amenintarile mediului de afaceri în care îsi desfasoara activitatea.
Studierea mediului de marketing trebuie să permită:
• înțelegerea noțiunii de mediu de marketing și ce cuprinde acesta;
• identificarea provocărilor cărora trebuie să le facă față companiile și ce efecte
pot avea acestea;
• identificarea rolului pe care concurența îl poate juca în activitatea de piață;
• cunoașterea faptului că diferite categorii de consumatori pot fi influențate într-
o varietate de modalități de către mediul de marketing și factorii care guvernează evoluția acestuia;
• identificarea percepției pe care consumatorii o pot avea asupra mediului de
marketing.
O companie de succes este acea entitate economică a cărei activitate
desfășurată se bazează pe interacțiunea următoarelor categorii de factori:
clienti;
procesele economice derulate;
resursele de care dispune;
organizația în sine.
Acești factori sunt de fapt punctele de intersecție ale celor doua sfere:
mediul extern si mediul intern al companiei.
O companie poate să reacționeze la mediul extern în două moduri:
a) printr-un marketing reactiv, care se bazează pe ideea că forțele acestuia sunt
necontrolabile, firmele fiind obligate să se adapteze la ea;
b) printr-un marketing proactiv care-și propune să modifice gradual mediul
astfel încât acesta să devină cel mai favorabil firmei.
În vederea realizării acestui scop firma trebuia să-și analizeze mediul intern
cunoscut în literatura de specialitate sub numele de potențialul intern al firmei. Pentru evaluarea potențialului firmei este necesar să se abordeze patru domenii de analiză, și anume:
Capacitatea comercială – aspectele cele mai importante urmărite în cadrul
acestui domeniu sunt cele care se referă la :
cotele de piață;
reputația firmei în sectorul său de activitate;
natura forțelor de vânzare utilizate;
calitatea produselor oferite și a serviciilor postvânzare care le însoțesc;
politicile de preț folosite;
eficiența sistemului de distribuție a serviciilor sau produselor oferite;
eficiența politicii de promovare;
inovările din procesele de distribuție și comercializare a serviciilor;
volumul, structura și repartizarea tertorială a ofertei;
măsura în care ea acoperă cererea existentă pe piață;
gradul de elasticitate a cererii funcție de preț;
veniturile populației.
Capacitatea financiară – în legătură cu acest domeniu se vor urmări:
disponibilitatea capitalului;
nivelul de rentabilitate al activității desfășurate;
gradul de îndatorare;
fluxul de numerar;
stabilitatea financiară;
echilibrul financiar pe termen lung și pe termen scurt;
capacitatea de autofinanțare.
Capacitatea productivă – analiza acestui sector va fi orientată, în principal spre
următoarele aspecte:
dotări existente (mijloace fixe, obiecte de inventar, soft-uri);
dotarea cu resurse umane;
calificarea forței de muncă și concordanța acesteia cu categoria de încadrare;
economii de scară;
gradul de flexibilitate.
Capacitatea managerială – dintre aspectele cele mai importante care fac
obiectul acestui domeniu de analiză pot fi semnalate următoarele:
organizarea procesuală și structurală a managementului firmei;
capacitatea de decizie;
creativitatea managerială;
eficiența sistemului de management adoptat;
CAPITOLUL 2
MEDIUL INTERN COMPONENTĂ A MARKETINGULUI HOLIST
Mediul intern. Definiție și elemente
Performanțele economice ale unei firme sunt strict legate de capacitatea ei de a
înțelege cerințele și exigențele mediului în care își desfățoară activitatea. Cunoașterea și delimitarea influențelor fiecăruia dintre factorii majori care acționează pe o anumită piață, permit modelarea deciziilor firmei pentru ca acitivitatea firmei să devină cât mai profitabilă.
Mediul intern al firmei este constituit din ansamblul „elementelor care exprimă
fizic resursele de care dispune aceasta (materiale, financiare, umane).
Existența componentelor mediului intern nu asigură îndeplinirea obiectivelor firmei decât în măsura în care ele sunt integrate într-un ansamblu care să funcționeze sinergetic și care să reflecte în final potențialul (capacitatea) firmei. Întreprinderea are un potențial ridicat atunci când există un echilibru între cele trei capacități: productivă, financiară și organizatorică, pe de o parte, și capacitatea comercială, pe de altă parte, iar volumul activității este suficient de mare ca să acopere o cotă însemnată de piață.
Fructificarea ocaziilor, oferite de mediul extern ori contractarea amenintarilor
acestora, este determinata de potentialul firmei, de capacitatea sa de a realiza acest lucru. Determinarea potentialului presupune cunoasterea elementelor ce stau la baza desfasurarii activitatii firmei, a modului în care acestea se combina si a efectelor pe care le genereaza în cadrul mediului extern.
Potențialul firmei este structurat în:
potențial productiv – capacitatea firmei de a realiza produsele/serviciile în cantitatea și calitatea solicitate de piață.
potențial financiar – posibilitățile pe care le are firma de a realiza cheltuieli în vederea atingerii obiectivelor de piață (costul/disponibilitatea capitalului, flux de numerar, stabilitatea financiară).
potențial uman – capacitatea organizatorică și potențialul managerial, conducere vizionară, salariați implicați, capacitate de orientare, organizare flexibilă.
potențial comercial – reputația firmei, cota de piață, calitatea produselor, nivelul prețului, activitatea de promovare și distribuție.
Mediul intern al firmei are un rol deosebit asupra oportunităților, organizării și
eficienței mixului de marketing, reprezentând cadrul ce trebuie adaptat cerințelor mediului extern și totodată, sistemul care aplică și verifică orientările și transformările impuse de activitățile de marketing.
Deși firma poate exercita un control direct și analitic asupra acestor variabile,
prin compartimentul de marketing, există și limite ale controlului acesteia asupra unor componente cum sunt: costurile, disponibilitățile de capital, tehnologia de producție etc.
Factorii interni cu impact direct asupra activității de marketing sunt:
resursele firmei;
managementul;
organizarea;
elementele de marketing.
Resursele firmei se regăsesc în combinații diferențiate în funcție de obiectul de
activitate, modul de desfășurare a producție, natura activității etc. Dintre acestea, rolul determinant în afirmarea și succesul firmei revine capitalului uman, caracterizat de structura sa pe vârstă, pregătire, specializare, motivație, aptitudini.
Resursele financiare sunt de importanță centrală pentru aplicarea strategiilor
de marketing. Dotările materiale – clădiri, construcții speciale, hale de producție, echipamente de producție, mașini, depozite, pot determina limite ale aplicării strategiilor de marketing, prin capacitatea și calitatea lor.
Managementul – prin caracterul său atotcuprinzător, integrator și decizional are
o influență majoră privitor la diferitele strategii pe care firma le are de urmat, orientarea spre o piață și anumit segment de clienți, procesul de investiții și implementarea de noi tehnologii, strategia de marketing etc. De altfel, este cunoscut faptul că activitatea și procesul conducerii afectează în diferite moduri mixurile de marketing ale firmelor.
Organizarea internă a activităților de producție, comerciale, administrative,
financiare, diferă de la o firmă la alta, în funcție de mărime, obiectul de activitate, relațiile cu mediul extern.
Elementele și orientarea de marketing privind producția diferitelor produse,
politica de preț, distribuție, promovare, sunt în mare parte controlabile în interiorul firmei, deși pot fi mult influențate de mediul exterior.
Existența componentelor mediului intern nu asigură îndeplinirea obiectivelor firmei decât în măsura în care ele sunt integrate într-un ansamblu care să funcționeze sinergetic și care să reflecte în final potențialul (capacitatea) firmei. Întreprinderea are un potențial ridicat atunci când există un echilibru între cele trei capacități: productivă, financiară și organizatorică, pe de o parte, și capacitatea comercială, pe de altă parte, iar volumul activității este suficient de mare ca să acopere o cotă însemnată de piață.
Potențialul firmei ajută la determinarea punctelor tari (atuuri) și a punctelor slabe ale sale, iar mediul său extern la identificarea oportunităților și a amenințărilor apărute pe piață.
Angajații companiei – elemente active ale mediului intern
Firma reprezintă celula productivă, ori prestatoare de servicii, în care își
desfășoară activitatea un colectiv de lucrători, creându-se bunuri sau servicii, generatoare de profit. Ea are un profil tehnic și de producție, însoțit de independență (parțială sau totală) în desfășurarea propriei activități.
Resursele umane reprezintă o sursă vitală prezentă și viitoare a tuturor firmelor
de afaceri, care asigură supraviețuirea, dezvoltarea și succesul competițional al acestora.
Angajații unei firme de afaceri constituie resurse ce trebuie pregătite și
dezvoltate prin investiții deoarece resursele umane sunt primele resurse strategice ale firmei de afaceri, în noua societate informațională capitalul uman înlocuind capitalul financiar ca resursă strategică; angajații sunt elementul creator, activ si coordonator al activității economice ce se desfășoara în firme. Prin urmare, succesul firmelor de afaceri, gradul de competitivitate, progresul acestora depind tot mai mult de calitatea resurselor umane.
Resursele umane trebuie înțelese și tratate ca o totalitate a aptitudinilor fizice și
intelectuale pe care omul le utilizează în procesul productiv, inclusiv experiența dobândită în procesul muncii, alături de „aptitudinile native” sau „formate” prin calificare. Resursele umane sunt motorul societății, deoarece:
produc și reproduc factorii obiectivi ai producției;
sunt creatorul și stimulatorul mijloacelor de producție;
au rol decisiv în transformarea naturii în bunuri necesare existenței umane;
sunt singurul factor de producție capabil de a crea noi valori;
au influență decisivă pentru utilizarea resurselor financiar-materiale ale
firmei.
Considerația fundamentală a Human Resource Management este că avantajul
concurențial susținut se realizează prin intermediul angajaților. De aceea, aceștia trebuie priviți nu ca generând costuri variabile, ci ca fiind active valoroase în care firma trebuie să investească pentru a suplimenta în acest fel valoarea lor inerentă.
Personalul oricărei organizații se împarte în două mari categorii:
angajați care au de-a face în mod direct cu clienții – furnizează produsele
materiale, asigură precizia, consecvența și caracterul adecvat al articolului respectiv, pot afla imediat, din reacția clientului dacă acesta este sau nu mulțumit;
Acest tip de angajați au poziția de clienți pentru ceilalți angajați, de a căror
sprijin depinde performanța lor. De fapt,dacă examinăm cu atenție orice tip de organizație, observăm cu ușurință existența unui lanț al dependențelor,a cărui calitate operațională determină calitatea finală și supremă ce ajunge să fie oferită clientului plătitor. Acest sistem de dependențe este numit adesea conceptul clienților interni. Pentru succesul unei strategii menite să asigure avantajul competitiv prin intermediul Serviciilor de Calitate (indiferent dacă oferta cuprinde numai produse, numai servicii sau o combinație a acestora două), fiecare persoană din cadru unei firme trebuie văzută și tratată ca un client de către cei care depinde activitatea sa profesională.
angajați care nu au de-a face în mod direct cu clienții.
În firmele unde serviciile sunt utilizate ca parte componentă a strategiei
concurențiale,este bine de știut că , dintre angajații implicați exclusiv în activitatea de producție a bunurilor materiale, aproximativ 90 % – nu au nici un contact direct cu clienții plătitori ( în cursul muncii lor curente).
Angajații își doresc ca firma să le ofere un mediu de muncă dinamic, stimulativ
și recompense adecvate pentru munca exercitată de ei. O firmă care se dezvoltă și care manifestă preocupare pentru îmbunătățirea abilităților angajaților, în special privind munca în echipă este întotdeauna o prioritate pentru cei care vor să lucreze în cadrul ei. Astfel că eforturile firmei pentru a dezvolta abilitățile angajaților contribuie la creșterea competitivității acesteia.
Angajații trebuie să aibă o bază de cunoștințe corespunzătoare, care cuprinde
instruirea cu privire la metodele și deprinderile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor într-un mod eficient și competent Întrucât nivelul și detaliile pregătirii variază în funcție de atribuții, este nevoie de o educare și instruire care să asigure cunoașterea la zi a cerințelor impuse de reglementări, a standardelor și a politicilor organizației.
Programele de instruire implică în mod obișnuit următoarele elemente:
identificarea nevoilor de instruire a angajaților;
elaborarea unui plan de instruire care să răspundă unor nevoi definite;
verificarea și armonizarea programului de instruire cu cerințele
organizatorice sau ale reglementărilor;
instruirea de angajați grupați pe sarcini;
întocmirea de documente ce atestă desfășurarea actului de instruire;
evaluarea instruirii.
Resursele umane constituie un potențial uman deosebit care trebuie înțeles,
motivat și implicat cât mai deplin în realizarea obiectivelor organizației. Pentru aceasta, deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adaptate întotdeauna personalității și trăsăturilor angajaților.
În teoriile tradiționale ale întreprinderii, salariații erau priviți prin prisma
modului în care executau în mod disciplinat anumite operații prestabilite sau îndeplineau anumite activități. Astfel s-au cristalizat concepte ca "forță de muncă", definind totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale utilizate de salariați în procesul muncii. Aceste concepte (forță de muncă, mână de lucru) se utilizau la singular definind ansamblul, masa angajaților, fără a face trimitere la salariați ca indivizi cu personalitate, nevoi, comportament, educație, experientă și valori specifice.
În accepțiunea modernă, din perspectiva managementului resurselor umane,
oamenii nu sunt angajați doar pentru a ocupa anumite posturi vacante ci, fiecare în parte, pentru rolul lor important pe care îl pot avea în cadrul organizației. Acest lucru este cu atât mai evident cu cât, în mediul socio-economic actual caracterizat prin concurență, dinamism și interdependență, multe din dificultățile sau succesele organizațiilor au la bază resursele umane și managementul acestora.
Cercetarea satisfacției angajaților
Generalități
În îndelungata sa istorie omul a avut o atitudine ambivalentă față de muncă – pe
de-o parte, acceptarea ei ca un „rău necesar”, iar pe de altă parte, a atitudine activă de umanizare, de transformare a sa înt-o sferă a afirmării. Munca este văzută de om nu ca simplu mijloc de obținere a celor necesare, dar și ca prilej de satisfație.
O mare parte din viața noastră este dedicată muncii și, din această cauză,
satisfacția în muncă devine un aspect foarte important al activității profesionale, ea având consecințe importante, atât personale cât și în ceea ce privește locul de muncă.
Satisfacția în muncă este o stare emotivă pozitivă care rezultă din opinia
personală a angajatului asupra muncii sale, o stare de echilibru la care ajunge individul în momentul în care răspunde complet unor nevoi, sau așteptări conștiente sau inconștiente.
Satisfacția în muncă poate viza diferite aspecte, printre care amintim:
salariul și beneficiile materiale;
promovările;
recunoașterea;
condițiile de lucru;
supravegherea;
colegii de muncă;
politica organizațională.
Importanța muncii este deosebită pentru dezvoltarea fiecărui individ. În muncă,
persoana își satisface aspirațiile, își realizează idealurile, își întregește și își îmbogățește personalitatea.
Satisfacția în muncă este unul dintre factorii eficienței generale a muncii. Din
perspectiva psihosociologică, satisfacția muncii apare ca rezultat al diferenței dintre ceea ce indivizii obțin ca recompensăa muncii și ceea ce estimeazăei că ar trebui să obțină. Satisfacția muncii a fost exprimată astfel de C. Zamfir:
Sm = (Or – Eo)/Or ;
Unde,
Sm = satisfacția în muncă;
Or = ceea ce indivizii obțin real în muncă (retribuție, status, etc);
Eo = ceea ce indivizii estimează că ar trebui să obțină ;
Dacă,
Or = Eo satisfacție deplină;
Or < Eo se instaleazăo stare de insatisfacție, care este cu atât mai
puternică, cu cat diferența este mai mare;
Or > Eo un sentiment de disconfort.
Cu cât contribuția oamenilor în muncă este mai mare (cantitate, calitate, nivel
de calificare, efort de perfecționare, importanța socială etc.), cu atât compensația așteptatăva fi mai ridicată. În aprecierea echitabilității sau inechitabilității recompensei pentru muncă, oamenii își iau ca sistem de referință, alți oameni sau alte grupuri umane. Când proporția contribuție/compensație în muncăeste diferităîn raport cu alții, se produce o stare de tensiune, de insatisfacție generată de absența echității.
Satisfacția în muncă poate fi analizată pe mai multe dimensiuni:
Satisfacția economică produsă de stimuli financiari și importanța pentru
intrare, rămânerea în profesiune sau părăsirea ei. Ea conferă sentimentul securității, satisfăcând nevoile de stimă, de putere, de prestigiu și de poziție socială. Totuși, oamenii nu muncesc numai pentru a câștiga bani, ci și pentru căle place ceea ce fac sau condițiile în care își desfășoarăactivitatea, pentru căstabilesc contacte sociale, relații afective cu semenii lor.
Satisfacția legată de muncă, de conținutul acesteia și de particularitățile sale
de desfășurare. Munca în sine are o serie de caracteristici relevante pentru satisfacția umană, incluzând aici condițiile muncii, dotarea tehnicăși conținutul efectiv al muncii. Studiile au evidențiat mai multe caracteristici importante pentru starea de satisfacție, cum ar fi:
varietatea muncii;
capacitățile profesionale ridicate solicitate de acesta;
inovația;
atribuții de conducere;
corespondența dintre muncă și aptitudinile indivizilor.
La polul opus, monotonia muncii și rutina, capacitățile profesionale scăzute și
mai ales neconcordanța dintre muncăși aptitudini, se poate transforma în surse ale insatisfacției profesionale.
Satisfacția psihosocială – derivă din faptul că în procesul muncii omul se
raportează nu numai la activitatea sa, ci și la semenii săi, la colegi, la grupul din care face parte, la partenerii de muncă. Atmosfera de grup favorabilă, relațiile pozitive între membrii grupului și între aceștia și conducere reprezintăfactori determinanți ai satisfacției.
Dacă primele două dimensiuni ale satisfacției au efecte individuale, ultima
dimensiune are o extensie mai mare, cuprinzând întreaga colectivitate, iar unele cercetări au scos în evidență faptul că satisfacția psihosocială și stimulii capabili de a o evoca se plasează pe primele locuri.
Pentru ca satisfacția în muncă să fie cât mai mare, angajații trebuie să fie
motivați, astfel încât rezultatele muncii lor să fie cât mai mari. Relațiile dintre motivație și satisfacție sunt următoarele:
Starea de satisfacție este un indicator al motivației, al modului ei eficient sau
ineficient de realizare; omul se simte satisfăcut atunci când și-a realizat scopul;
Motivația și satisfacția apar într-o dublă calitate, atât de cauză, cât și de
efect. Motivația este o cauză, iar satisfacția o stare finală. Sunt însăși cazuri când satisfacția trăită intens, durabil se poate transforma într-o sursă motivațională;
Atât motivația, cât și satisfacția se raporteazăîmpreunăla performanța
activității pe care o pot influența fie pozitiv, fie negativ.
Factorii care determină satisfacția în muncă
Conform Declarației Universale ale Drepturilor Oamenilor, emisă de
Organizația Națiunilor Unite, “dreptul la muncă” este unul dintre drepturile cele mai importante ale unui om. Munca este importantădin mai multe cauze. Ea aduce nu numai venit, dar mai influențează și liniștea psihologică a angajatului. Munca satisface dorința de a fi un membru util al societății și de a avea un sens în viață. De ea mai depinde și nivelul respectului de sine. Pe de altă parte, uneori angajaților munca le produce o groază de griji și neplăceri, ceea ce nu mai provoacă satisfacție.
Grafic 2.1. Factorii de satisfacție în muncă
După cum se vede din grafic, este o diferență mică între factorii de satisfacție
în muncă.
Cel mai important, cu 21%, este considerat salariul. Atunci când angajații sunt
plătiți adecvat pentru munca lor, se simt valoroși și apreciați.
Diferența mică de procentaj între rezultate, ne demonstrează că salariul nu e
unicul motiv de satisfacție în muncă. Mediul de muncă și condițiile acestuia sunt la fel de importante. Aici sunt incluse condițiile fizice de muncă ca amenajarea, temperatura, mirosul și atmosfera socială.
Nu există un singur factor care să producă satisfacție, ci doar o combinație de
acești factori ar putea să facă angajații fericiți și satisfăcuți la locul de muncă.
Factorii ce duc la satisfacție, numiți și factori de conținut sunt :
munca însăși privită ca ansamblu de activități;
posibilitatea de a învăța sau de a stăpâni bine o activitate;
remunerația cu toate formele sale;
promovările sau posibilitățile de evoluție profesională;
recunoașterea rezultatelor bune;
avantaje sociale;
condițiile de muncă;
stilul de management;
relațiile interpersonale și lucrul în echipă;
politicile și cultura întreprinderii;
amplasarea locului de muncă fațăde locuință;
renumele și importanța întreprinderii.
Conform articolului publicat de Herzberg, „One more time: How do you
motivate employees?” există două categorii de factori care pot genera fie satisfacția, fie insatisfacția angajaților:
Factorii motivaționali intrinseci sunt acele forțe interne ce conduc spre
acțiune (impulsuri, trebuințe, tendințe). Factorii interni sunt reprezentați de nevoile sau aspirațiile care „împing” individul să adopte un comportament precis (curiozitatea, nevoia de cunoaștere, nevoia de autodezvoltare, plăcerea de a face sau de a lucra ceva anume, sentimentul de prestigiu, stima din partea altora, etc.). Acești factori sunt corespunzători motivației intrinseci, iar prezența lor aduce satisfacție.
Factorii motivaționali extrinseci apar atunci când individul este constrâns să
nu facă ceva sau este stimulat să acționeze într-o direcție predeterminată (pentru recunoaștere, acceptare, recompensă, etc.). În aceste situații individul acționează sub presiunea unor factori externi: salariul, condițiile de muncă, relațiile cu ceilalți etc. Acești factori sunt corespunzători motivației extrinseci, iar prezența lor nu aduce satisfacție, însă absența lor generează insatisfacție.
Pentru un management eficient este necesar să se găsească un echilibru în
ceea ce privește satisfacția angajaților, un echilibru care pe de o parte să nu permită afectarea performanței individuale sau colective datorită unei insatisfacții acute, iar pe de altă parte, să stimuleze performanța prin găsirea de modalități eficiente de creștere a satisfacției angajaților.
CAPITOLUL 3
CERCETAREA SATISFACȚIEI ANGAJAȚILOR ÎN CADRUL FIRMEI „NTN – SNR RULMENȚI”
Studiu de caz: Cercetarea satisfacției angajaților în cadrul firmei NTN – SNR Rulmenți
Scurt istoric al firmei
Firma „SNR RULMENȚI” din Sibiu este o firmă cu capital francez și este o filială în România a „SNR ROULEMENTS” din Franța. „SNR ROULEMENTS” este un fabricant major de dimensiune mondială prezent în mai mult de 200 de țări.
Deține un secol de experiență în conceperea și fabricarea rulmentului,
implementată din 1916 în primul pol francez al Mecanicii de precizie.
Este o filială Renault.
Pe piață, SNR ROULEMENTS reprezintă:
aerospațială – 5%
industrie – 20%
automobile – 75%
Este foarte important de știut faptul că SNR este la 8 din 10 vehicule din cele
mai bine vândute în Europa.
Clienți automobile
Clienti pentru Prim Montaj:
– Constructori automobile : ALFA ROMEO, AUDI, CITROEN, DACIA, FIAT,
FORD, GM, HONDA, MERCEDES, RENAULT, NISSAN, OPEL, PEUGEOT, ROVER.
– Echipamente automobile: BOSCH, BREMBO, DELPHI, FTE, VALEO…
Schimb Auto
– SNR, al 2-lea furnizor de piese de origine în Europa
– SNR, partener al marilor grupuri de distributie: AD INTERNATIONAL,
CECAUTO, STAREXCEL, TEMOTINTERNATIONAL.
Ofertă industrie
Prim Montaj : Partener al liderilor din sectoarele de varf (feroviar, textil,
agricol, robotizare).
ALSTOM, DUCATI, HARMONIC DRIVE, HURTH-ZF, KUHN, PICANOL,
POMAGALSKI, RVI, GIMA, SAME, SCHINDLER, STAUBLI.
Schimb : Prezent în toate marile filiere industriale (mine, sidelurgie, papetărie,
industria cimentului, agroalimentară)
Papetării – Mentenanță automobile : SOGEDAC, RENAULT – PECHINEY ;
MICHELIN
Grupuri de distribuție : AD INDUSTRIE – ANJAC – DEXIS – OREFI –
MARTIN BELAYSOUD – BRAMMER – WYKO – AIT DISTRIBUITORI
INDEPENDENTI.
Ofertă aeronautică
Furnizor al reactorului cel mai des utilizat la Boeing/Airbus (CFM 56);
Lider european transmisie elicopter;
Arborii principali ai turbomotoarelor si turboreactoarelor Snecma, Airbus, Honeywell, Pratt & Withney, Dassault;
Cutii cu echipamnete ale motoarelor : Dowty ;
Transmisie elicoptere : Bell Helicopter, Eurocopter ;
Aplicatii spatiale : Ariane 5;
Inspectare si reparatie a rulmentilor arborelui principal al turboreactorului (CFM 56)
SNR Roulments este una din cele mai mari firme prezente în Zona Industrială Vest din Sibiu și al treilea producător de rulmenți la nivel mondial. Se fabrică rulmenți pentru cutiile de viteze: rulmenți cu un rând de bile și rulmenți cu un rând de role conice.
Figură 3.1. Tipuri de tulmenți realizați în fabrica de la Sibiu (NTN-SNR)
Are o suprafață de 13000 m² industrial si 1500 m² birouri, un număr de aproximativ de 658 angajați și o producție de 60 000 de rulmenți/zi.
Figură 3.2. Localizarea firmei „NTN-SNR RULMENȚI” din Sibiu (NTN-SNR)
Angajații NTN-SNR RUMENȚI își desfășoară activitatea în două clădiri.
Prima clădire are o suprafață de 12400 m² și un număr aproximativ de 553 de angajați, aici realizându-se rulmenți auto. Depozitarea pieselor se realizează într-un depozit din interiorul clădirii.
Cea de-a doua clădire se întinde pe o suprafață de 600 m², având un număr de anjajați de 105. Aici se realizează transmisii, tratamente termice, piesele care urmează să fie introduse în linia de producție fiind stocate într-un depozit extern clădirii, doar componentele ce urmează a fi utilizate în ziua respectivă sunt depozitate în interiorul fabricii. Produsele finite asamblate pe liniile de montaj se întorc în depozitul extern al fabricii, de unde urmează a fi expediate spre clienții fabricii.
În urma fuziunii dintre NTN și SNR s-a hotărât ca la Sibiu să se monteze transmisii cardanice (planetare ). S-a început montajul în octombrie 2009 cu un numar de 47 operatori și 30000 planetare / luna în regim de formare operatori și de încercări transfer produse din Franța la Sibiu. S-au transferat 3 linii de montaj pe care lucrează, în funcție de operațiile desfășuate, între 7 si 10 op / linie ( în funcție de numărul de posturi pe linie ).
Dacă în octombrie 2009 au fost 47 operatori, în octombrie 2010 am ajuns la 90 operatori și s-au montat 85000 de transmisii, acum sunt 90 de operatori și se montează o medie de 110000 transmisii pe lună.
Sectorul de montaj este organizat în 3 celule delimitate teritorial de cele 3 linii de montaj.
Fiecare celulă are un responsabil de celulă, reglori și tutori care se ocupă de formarea operatorilor noi și reformarea celor existenți.
Se lucrează în 3 schimburi cu 3 echipe pe fiecare celulă – 5zile / săptămână și în funcție de cererea client se mai lucrează și sâmbăta pe unele linii.
În prezent la Sibiu se montează 39 de tipuri de planetare. Sunt planetare închise formate din bol, arbore și lalea și planetare deschise formate din bol, arbore și ghid palier – acestea din urmă nu au lalea tripodă și lucreză în cutia de viteze.
Componentele sunt aduse din Franța, se stochează într-un depozit exterior fabricii, după care se utilizează pe linia de asamblaj din firmă, urmând a fi distribuite spre clienții fabricii: Dacia –Renault Pitesti, Renault Slovacia , Suzuki Ungaria , Renault Turcia .
Resursele umane ale firmei
Angajații reprezintă o sursă vitală atât în prezent cât și în viitor pentru orice
firmă, având rolul de a asigura supraviețuirea, dezvoltarea și succesul competițional al acesteia.
Figură 3.3. Angajați din cadrul firmei NTN-SNR RULEMNȚI, Sibiu (NTN-SNR)
La o funcționare cât mai bună a acestei firme contribuie persoane de diferite vârste (media pe vârstă a angajaților fiind de 37 de ani), cu diferite pregătiri profesionale, dar și experiență în carieră diferită, fiind angajați deopotrivă atât femei cât și bărbați (70% bărbați și 30% femei).
Un aspect foarte important pentru dezvoltarea firmei este cel legat de faptul că reușita acesteia se bazează pe competența și implicarea angajaților, acordându-se o mare importanță dezvoltării competențelor profesionale și îmbunătățirii condițiilor de
muncă. Pentru păstrarea nivelului de motivare și performanță a fiecăruia dintre
angajați, se realizează cursuri de formare profesională, programe de adaptare a noilor angajați, încurajându-se totodată promovarea internă ca factor generator de performanță și motivație.
Figură 3.4. Evoluția numărului de angajați din cadrul firmei din anul 2003 până în anul 2012 (NTN-SNR)
Procesul cercetării de marketing
Cercetarea de marketing. indiferent de obiectul, natura sau frecvența sa trebuie să parcurgă anumite etape organizatorice , ordonate cronologic.
Dacă problema managementului este de a identifica deciziile optime pentru firmă, sarcina cercetării de marketing este aceea de a furniza informații în baza cărora managerii să-și fundamenteze aceste decizii.
Procesul cercetării de marketing implică o înlănțuire de secvențe care trebuie parcurse în executarea unui proiect de cercetare, privite în corelarea lor reciprocă. Deși la prima vedere esența cercetărilor de marketing pare a fi una relativ simplă, culegerea datelor și diseminarea informațiilor se realizează concret printr-o gamă foarte diversă de activități specifice.
Parcurgerea oricărui proiect de cercetare trebuie înțeleasă ca un proces, o înlănțuire de decizii, în care fiecare dintre etapele enumerate constituie una pentru alta premisa trecerii la următoarea, iar succesul unei faze condiționează succesul celei ce-i urmează. Orice imperfecțiune în abordarea unei etape atrage automat după sine eșecul în rezolvarea următoarei etape. De aceea, este esențial ca procesul cercetărilor de marketing să fie privit drept un ansamblu secvențial, care numai în totalitatea sa poate conduce la finalitatea dorită.
Obiectivul esențial al cercetării constă într-o maximizare a utilității pe care informația furnizată o conține. Fiecare pas parcurs de-a lungul traseului pe care cercetarea de marketing îl implică înseamnă adăugare de valoare la informația obținută în final.
Este foarte important de precizat faptul că deciziile etapei de concepere a cercetării sunt decisive pentru valoarea informațiilor la care se va ajunge.
Gruparea și regruparea proceselor de muncă fizică și intelectuală, aferente cercetării de marketing, a componentelor acestora (mișcări, tipuri, operații, sarcini) pe posturi și compartimente, în funcție de anumite criterii manageriale, economice, tehnice și sociale exprimă esența organizatorică a activității de cercetare.
Ca activitate de sine – stătătoare, prin care se exercită funcția corespunzătoare a management – marketingului, organizarea structurală a cercetării se regăsește în două faze ale ciclului de management: în momentul proiectării structurii organizatorice, având caracter relativ stabil (permanent) o perioadă mai îndelungată de timp și în momentul proiectării și executării unei cercetări curente, corespunzătoare activităților specifice acesteia, incluse în programul aferent, având caracter temporar.
Planificarea activității de cercetare
Exercitarea funcției de planificare în cadrul activității de cercetare implică desfășurarea a două operațiuni distincte, care se constituie în faze specifice acesteia, văzută ca proces cu relațiile aferente: planificarea tematică și proiectarea propriu-zisă a fiecărei cercetări.
Planificarea tematică: are ca obiect identificarea și definirea titlurilor
cercetărilor ce urmează a fi efectuate într-o anumită perioadă de timp (trimestru, semestru, an), ordinea de desfășurare, duratele, responsabilii și colectivele aferente, bugetul, etc. Acțiunea se finalizează prin întocmirea planului de cercetare, ce se constituie în secțiune a planului de marketing, corelată cu celelalte secțiuni: planificare strategică și programare.
Prin conținut un astfel de plan apare, ca un program global de marketing, supunându-se în totalitate metodologiei de elaborare a acestuia. Precizarea se impune deoarece numai într-o astfel de accepțiune planul de cercetare reflectă în totalitate viziunea marketingului.
Neînțelegerea corectă a acestui conținut poate conduce la situația în care temele incluse în plan să fie bazate pe un sistem de planificare tradițional, fără parcurgerea “pas cu pas” a etapelor impuse de marketing, ceea ce ar putea afecta orientarea spre piață a cercetării și pe un plan mai larg, a deciziilor ce se sprijină pe aceasta.
Legătura planului de cercetare cu sistemul organizatoric este obligatorie, responsabilii de teme și membrii colectivelor stabibilindu-se pe baza funcțiilor, atribuțiilor și sarcinilor acestora.
În elaborarea planului o importanță aparte prezintă stabilirea perioadei și ordinii de desfășurare a cercetărilor incluse în acesta. Rzolvarea corectă presupune luarea în considerare a scopului cercetării definit de succesiunea și conținutul fazelor planificării strategice și de succesiunea și conținutul programelor de marketing avute în vedere pentru desfășurarea unor activități practice specifice.
În același timp, periodicitatea unor informații impusă de periodicitatea unor evenimente (târguri, campanii promoționale, sărbători și vacanțe, etc.) ce se constituie în surse de informații poate determina perioada de desfășurare.
Proiectarea cercetării de marketing: abordată ca proces se încadrează,
în mod cert în sfera funcției de planificare, reflectând în acest mod viziunea managerială.
În același timp, prin conținut, are pronunțat caracter metodologic, înscriindu-se în obiectul marketingului. În fapt, în cadrul fiecărei etape apar și sunt utilizate concepte, variabile, instrumente de marketing. Din acest motiv ea nu poate fi atribuită ca sarcină decât unui specialist cu pregătire de marketing corespunzătoare. Precizarea se impune deoarece, dubla ipoteză în care apare conduce la un alt plasament impus de statutul de componentă a funcției de planificare.
Mecanismul proceselor de marketing reclamă și abordarea planificării activității de cercetare pe nivele, reflectată în secțiuni ale planului general al firmei corespunzătoare.
Corelarea și coordonarea pe verticală a planului apare în situația temelor derulate la nivel superior, în cadrul cărora, culegerea informațiilor se realizează la nivelul verigilor de bază. În aceste condiții, sincronizarea fazelor cercetării este obligatorie și este realizată prin intermediul planului de cercetare.
Fazele cercetării de marketing. Noțiuni teoretice
Locul și rolul cercetării de marketing în sistemul decizional, conținutul și instrumentarul utilizat, modul specific în care se particularizează funcțiile managementului reclamă o tratatre distinctă, deopotrivă în teorie și practică.
Cercetarea de marketing. indiferent de obiectul, natura sau frecvența sa trebuie să parcurgă anumite etape organizatorice, ordonate cronologic.
Fiecare fază constă dintr-o serie de activități care se pot desfășura concomitent sau într-o anumită succesiune.
În general, pentru realizarea unei cercetări de marketing presupune parcurgerea a unor etape se parcurg 9 etape grupate în 3 faze.
Faza preliminară include următoarele activități:
Definirea scopului cercetării;
Elaborarea obiectivelor și ipotezelor cercetării;
Estimarea valorii informațiilor obținute prin cercetare;
Faza de proiectare-cercetare cuprinde:
Alegerea surselor de informații;
Selectarea modalității de culegere și sistematizare a informațiilor;
Faza de realizare conține:
Recoltarea informațiilor;
Prelucrarea informațiilor;
Analiza și interpretarea informațiilor;
Redactarea studiului și elaborarea concluziilor.
Utilizarea unei cercetări de marketing, prin parcurgerea etapelor de mai sus este un proces a cărui scop este acela de a realiza orientarea firmei în domeniul producției, a structurii, a calității resurselor umane. a produselor și serviciilor oferite clienților.
Figură 3.5. Procesul cercetării de marketing (după Hinescu A, Marketing, 2005)
Așa cum se poate observa din graficul de mai sus, fazele și activitățile din cadrul cercetării de marketing se realizează în ordine cronologică, fiecare fiind foarte importantă pentru buna desfășurare a următoarei.
Faza preliminară – în această etapă cercetarea de marketing se
desfășoară pe parcursul a trei etape.
Identificarea problemei și definirea scopului cercetării – reprezintă una din
etapele cele mai importante în procesul unei cercetări, cu influență hotărâtoare.
Activitățile desfășurate în această etapă au o amplitudine diferită, în funcție de complexitatea, importanța și singularitatea problemei care face obiectul investigației. O definire corectă și clară a scopului cercetării se poate realizează numai printr-o strânsă colaborare între cel ce realizează cercetarea și cel care beneficiază de aceasta.
Elaborarea obiectivelor și ipotezelor – constituie o etapă importantă, fiind în
interdependență cu prima și totodată având un impact nemijlocit asupra întregii metodologii a cercetării.
Elaborarea obiectivelor este etapa în care, cercetătorul, pornind de la scopul definit, va identifica concret informațiile ce vor fi culese, respectiv acele informații care să poată permită fundamentarea pe baze științifice a deciziei; evitând însă dispersarea eforturilor în vederea culegerii unei cantități cât mai mari de informații, ce nu au relevanță pentru scopul cercetării. Încercarea de a culege cât mai multe informații, și implicit formularea unui număr mare de obiective, poate avea efecte negative atât în ceea ce privește măsura în care cercetătorul va acorda atenția cuvenită fiecărui obiectiv, cât și gradul în care purtătorii informației vor fi dispuși să ofere informații reale și complete.
Elaborarea ipotezelor – se referă la anticiparea răspunsurilor la problema investigată și se bazează pe experiența celor care realizează cercetarea sau pe rezultatele unor cercetări anterioare.
O ipoteză în cercetarea de marketing este o afirmație sau o supoziție nedemonstrată care încearcă să explice anumite fapte sau fenomene; ea poate fi și un răspuns posibil pentru o întrebare a cercetării. Ipotezele sunt enunțuri care pot fi testate empiric pentru a se cunoaște care sunt adevărate și care sunt false. În forma sa cea mai simplă o ipoteză este de fapt o presupunere.
Stabilirea ipotezelor se face în faza inițială a cercetării. Formularea acestora impune o analiză logică, luând în considerare rezultatele unor cercetări anterioare, anumite teorii existente, informații recente provenind din diferite surse etc. Cercetătorul, pe baza ipotezelor, planifică și concepe, practic, întreg procesul cercetării. Ipotezele direcționează investigația și indică ce date sunt necesare pentru faza de analiză. Ipotezele cercetării se pot concepe ca ipoteze generale – cele care au rolul de a imprima direcțiile de bază ale cercetării – și ca ipoteze statistice. O ipoteză statistică reprezintă supoziția care se face cu privire la parametrii unei repartiții sau la legea de repartiție pe care o urmează anumite variabile aleatoare. Procedeul de verificare a unei ipoteze statistice poartă numele de test sau criteriu de semnificație.
Estimarea prealabilă a valorii informației – reprezintă o altă etapă necesară
în economia unei cercetări de marketing. O astfel de estimare permite fundamentarea bugetului cercetării și eficienței acesteia.
Orice cercetare de marketing implică o serie de cheltuieli mai mari sau mai mici în funcție de însemnătatea, complexitatea sau amploarea problemei supuse investigației. Astfel, costurile ocazionate de realizarea unei cercetări de marketing depind de o multitudine de factori, dintre care:
aria teritorială în care se realizează cercetarea: local, regional, național,
internațional;
mărimea eșantionului cercetat, și modul de extragere a unităților cuprinse în
eșantion, determinate în funcție de condițiile de reprezentativitate impuse, care influențează cheltuielile legate de: salariile personalului implicat în culegerea și prelucrarea datelor, cheltuielile legate de asigurarea instrumentelor și facilităților necesare desfășurării cercetării, etc.;
tipul instrumentelor necesare pentru desfășurarea cercetării;
tipul de cercetare realizată: cantitativă sau calitativă; etc.
Faza de proiectare – cercetare – este formată din următoarele etape:
Alegerea surselor de informații – în cadrul acestei etape se iau decizii
privitoare la tipul, sursa, natura și forma informațiilor care urmează să fie culese.
Alegerea surselor de informații se bazează pe obiectivele identificate în faza anterioară.
Cei care realizează cercetarea de marketing au, în general, la dispoziție o multitudine de surse de informații, care se pot clasifica după mai multe criterii:
În funcție de originea lor, informațiile pot fi:
– interne: obținute din interiorul organizației: evidența financiar – contabilă, informații furnizate de personalul societății, studii, rapoarte, publicații editate de către organizație;
– externe: obținute de la diverse firme cliente sau concurente, parteneri de afaceri, firme de consultanță, consumatorii efectivi și potențiali, organizații profesionale, instituții de profil, publicații ale diverselor organisme.
În funcție de scopul care a stat la baza obținerii informațiilor acestea sunt:
– primare: obținute special pentru cercetarea realizată: informații obținute prin cercetare directă de la consumatorii efectivi și potențiali întreprinderi, experți, personalul din interiorul întreprinderii, etc.;
– secundare: obținute anterior pentru realizarea altor obiective, dar care pot servi și la atingerea obiectivelor cercetării în derulare: documente din interiorul întreprinderii, informații obținute din diverse publicații statistice, rapoarte ale unor organisme de profil, etc;
Selectarea modalității de culegere și sistematizare a informațiilor
Selectarea modalității de culegere și sistematizare a informației presupune:
definirea variabilelor care fac obiectul cercetării;
determinarea variabilelor dependente și independente, precum și a acelor
variabile între care există o relație de interdependență;
determinarea scalelor cu ajutorul cărora se vor măsura variabilele;
alegerea metodelor de culegere a informațiilor;
elaborarea instrumentelor utilizate în culegerea informațiilor și
dimensionarea eșantionului;
stabilirea modalităților de sistematizare a informațiilor.
Variabilele, denumite și caracteristici, reprezintă însușiri sau trăsături ale unităților cercetate, iar formele concrete de manifestare a acestora la nivelul fiecărei unități poartă numele de variante sau valori. Există o multitudine de criterii de clasificare a variantelor, însă noi le vom prezenta pe acelea care prezintă interes pentru procesul cercetărilor de marketing:
• după modul de exprimare, există:
– variabile cantitative, exprimate numeric (de exemplu: vârsta, venitul lunar, desfacerile, cheltuielile cu publicitatea);
– variabile calitative, exprimate prin cuvinte (de exemplu: aprecierile față de un anumit produs, percepția cu privire la o anumită organizație, profesia, intențiile de cumpărare);
• după modul de manifestare, există:
– variabile alternative, cu două variante posibile (de exemplu: mediul, sexul);
– variabile nealternative, cu multiple sau cu o infinitate de variante posibile (de exemplu: nivelul de instruire, cifra de afaceri, investițiile, exporturile);
• în cazul existenței unei anumite legături între variabilele cercetate, se pot identifica:
– variabile independente, a căror variație influențează variația altei / altor variabile;
– variabile dependente, a căror variație este determinată de variația uneia sau a mai multor variabile independente;
– variabile interdependente, care se influențează reciproc, altfel spus, variabile între care există o asociere simetrică.
Investigarea surselor de date secundare, din interiorul sau exteriorul organizației – ar trebui de fapt, să constituie punctul de pornire în culegerea informațiilor necesare, datorită avantajelor legate de economia de fonduri și timp pentru obținerea lor.
Dacă cercetarea din surse secundare se dovedește a nu fi suficientă pentru finețea, acuratețea și, mai ales, precizia rezultatelor – situația cea mai frecventă – , atunci o cercetare din surse primare devine necesară.
Gama de metode prin care pot fi colectate datele primare este largă, iar alegerea tipului concret de metodă se face în funcție de caracteristicile problemei de cercetare. Decizia importantă a acestui pas dintr-un proiect de cercetare privește metoda concretă prin care vor fi culese datele din surse primare. Principalele metode de colectare a datelor primare sunt: cercetarea calitativă, observarea, experimentul, ancheta de piață și simularea.
Faza de realizare – reprezintă faza în care se realizează finalizarea
cercetării de marketing, în care se obțin informațiile dorite despre fenomenul cercetat.
Cuprinde următoarele etape:
1 Prelucrarea informațiilor – urmărește aducerea acestora în forma în care se
poate trece la analiza și interpretarea lor. Mai întâi se realizează o bază inițială de date, în formă matriceală, obținută prin transferul datelor din diferiți suporți, în care sunt înregistrate, în urma unei activități de codificare și de pregătire a datelor.
Codificarea poate avea loc:
▪ înaintea executării investigației pe teren (pre-codificare), atunci când
chestionarulcuprinde întrebări structurate, cu răspuns închis, fapt ce permite atașarea de valori numerice încă din această fază; codificarea proiectată încă din faza de concepere a chestionarului constituie demersul cel mai recomandat, pentru că sunt astfel eliminate posibilele surprize neplăcute;
▪ după executarea investigației de teren (post-codificare), utilizabilă mai ales
atunci când chestionarele cuprind întrebări nestructurate, deschise.
După ce datele au fost compilate, se corectează erorile produse în timpul transferului acestora și se face o evaluare a calității lor din punct de vedere al reprezentativității și al validității. Tot în această etapă se face o descriere a datelor, folosindu-se indicatori statistici precum și metode grafice. Se construiește apoi baza finală de date care vor servi pentru analiza detaliată a acestora.
2. Analiza și interpretarea informațiilor – reprezintă un proces complex care se
poate realiza utilizând un număr însemnat de metode cantitative.
Datele procesate în etapa anterioară vor fi analizate cu ajutorul metodelor cunoscute, în urma analizei cercetătorul putând desprinde concluziile necesare fundamentării procesului decizional.
Metodele de analiză sunt selectate în funcție de:
– scopul și obiectivele cercetării;
– tipul de cercetare realizată: totală sau selectivă, de natură cantitativă sau calitativă;
– numărul eșantioanelor folosite (unul, două sau mai multe) și gradul lor de
reprezentativitate, pentru colectivitatea din care au fost extrase (eșantioane reprezentative și nereprezentative);
– tipul variabilelor înregistrate (măsurate pe scală nominală, ordinală, interval sau proporțională; alternative sau nealternative, etc.), numărul lor (una, două sau mai
multe), precum și relațiile dintre ele (dependență, interdependență, independență);
Procesul de analiză al datelor poate viza:
determinarea tendinței centrale a caracteristicilor înregistrate;
determinarea variației și a distribuției acestora;
studierea legăturilor de cauzalitate dintre două sau mai multe variabile, și
realizarea de estimări ale variabilelor dependente în funcție de variația probabilă a variabilelor independente;
studierea legăturilor de interdependență dintre variabile; realizarea de
previziuni ale fenomenelor cercetate;
– determinarea semnificației diferențelor dintre eșantioanele constituite după
variația unei sau mai multor variabile;
– estimarea probabilității de apariție a anumitor valori ale variabilelor cercetate,
la nivelul colectivității studiate, în funcție de valorile înregistrate la nivelul eșantionului.
Redactarea studiului și elaborarea concluziilor – reprezintă ultima etapă a
procesului unei cercetări de marketing. De cele mai multe ori, în cadrul acestei etape se face o prezentare sintetică a scopului, obiectivelor și metodologiei cercetării, se prezintă rezultatele din perspectiva obiectivelor și ipotezelor urmărite și se subliniază relevanța acestor rezultate asupra procesului decizional.
Rezultatele cercetării slujesc în continuare fundamentării deciziilor de marketing ale firmei, în raport cu strategia de piață pe care aceasta decide să o transpună în practică.
3.3. Rezultate și discuții
Pentru întocmirea acestei lucrări am realizat o cercetare de marketing în cadrul
companiei NTN-SNR RULMENȚI din Sibiu. Studiul s-a axat pe determinarea gradului de satsfacție a angajaților din cea de-a doua clădire, în care se realizează asamblarea transmisiilor auto.
Realizarea acestei cercetări s-a efectuat urmărind fazele și etapele necesare unei cercetării de marketing.
Pentru a obține un rezultat cât mai concludent am utilizat cercetarea cantitativă, pe un eșantion de 60 de persoane din cadrul sectorului de asamblare a transmisiilor auto.
Prima fază de începere a cercetării de marketing este și cea mai importantă deoarece, în această etapă se realizează identificarea problemei, definirea scopului cercetării, dar si elaborarea obiectivelor urmărite pe parcursul investigației și a ipotezelor aferente.
Scopul principal urmărit în cercetarea de marketing efectuată este acela de a determina gradul de satisfacție a angajaților firmei față de condițiile de la locul de muncă.
Prin condiții de muncă se întelege:
salariul;
relațiile cu ceilalți angajați;
relațiile cu persoanele din conducere;
promovare;
climat organizațional (temperatură, umiditate, igienă etc).
Formularea obiectivelor este, de asemenea, importantă pentru a scoate în evidență relevanța scopului cercetării.
Obiectivul principal al acestei cercetări îl reprezintă cercetarea imaginii pe care o au angajații despre firma în care îsi petrec o mare parte din timp și în care își desfășoară activitatea. Un alt obiectiv este de a identifica relațiile care există între colegii de serviciu, pentru ca activitatea firmei să se desfășoare în cele mai bune condiții atât pentru angajați cât și pentru angajatori.
Formularea ipotezelor se poate face atunci când există rezultatele unei cercetări anterioare care să ghideze realizarea unei noi ipoteze. De exemplu, o ipoteză în acest sens este aceea că “ Imaginea angajaților despre firmă este mai favorabilă în rândul persoanelor trecute de 40 de ani în comparație cu cele sub 40 de ani.”
O etapă destul de importantă în alegerea și realizarea cercetării de marketing este estimarea valorii informațiilor rezultate în urma cercetării. Metoda cea mai utilizată este analiza cost -beneficiu, deaoarece este foarte important să știm cât ne costă o anumită acțiune, dar și ce beneficii avem în urma ei.
Faza următoare în cercetarea de marketing este aceea de cercetare, adică de alegere a surselor de informații precum și de modalitatea de colectare a acestora.
Pentru realizarea acestei etape am ales ca sursă de informații angajații înșiși, iar modalitatea prin care am obținut informațiile a fost realizarea unui chestionar, cu întrebări reprezentative pentru ca rezultatele să fie cât mai aproape de adevăr. Cercetarea am facut-o în mod direct, împărțind chestionarul fiecărei dintre persoanele alese pentru a răspunde la întrebări.
Cei care au raspuns la întrebări sunt angajați în firmă și aparțin diferitelor sectoare ale acesteia: tehnic, financiar, personal. Am ales atât tineri, angajați recent în firmă cât și persoane care au vechime în firmă dar și mai multă experiență.
Întrebările din chestionar au fost alese astfel încât să se obțină informații relevante asupra temei investigate, și anume să se determine satisfacția pe care o au angajații în locul în care își desfășoară activitatea.
Etapa premergătoare finalizării acestei cercetării este aceea de culegere propriu-zisă a informațiilor. În această fază se pune problema cine va realiza preluarea datelor, când se va face și mai ales cum va realiza acest lucru.
Informațiile au fost recoltate prin adunarea chestionarele de la fiecare angajat, realizându-se ulterior prelucrarea acestora pentru a fi aduse în forma în care se poate trece la analiza și interpretarea lor.
Analiza și interpretarea informațiilor rezultate în urma chestionării angajaților este un proces complex, acesta făcându-se atât prin metode calitative cât și cantitative.
Prin această analiză am încheiat procesul de cercetare de marketing, determinând astfel rezultatele chestionarului și putând spune dacă angajați sunt sau nu mulțumiți de locul lor de muncă.
Chestionarul utilizat pentru realizarea cercetării satisfacției angajaților din cadrul firmei NTN-SNR RULMENȚI.
De cât timp lucrați în această companie?
< 1 an
1-3 ani
> 5 ani
Care este departamentul în care lucrați?
productiv
indirect productiv
Ce vârstă aveți?
……
Care este sexul dumneavoastră?
masculin
feminin
Ce studii aveți?
generale
medii
superioare
Cât de importantă este pentru dumneavoastră comunicarea în cadrul firmei?
mai puțin importantã
importantă
foarte importantă
În momentul de fațã sunteți mulțumit/ă să lucrați în această firmă?
foarte mulțumit
mulțumit
mai puțin multumit
În firma în care lucrați oamenii comunică deschis între ei indiferent de poziția ierarhica?
foarte deschis
deschis
mai puțin deschis
Credeți că munca desfășurată de dumneavoastră este corect apreciată?
da
nu
nu știu
Sunteți mulțumit/ă de condițiile de muncă din firma în care lucrați?
foarte mulțumit
mulțumit
mai puțin mulțumit
Sunteți mulțumit/ă de nivelul de informare cu privire la riscurile de la locul de muncă?
foarte mulțumit
mulțumit
mai puțin mulțumit
Credeți că majoritatea regulilor și procedurilor vă îngreunează munca?
da
nu
nu știu
Sunteți mulțumit/ă de postul pe care lucrați și de ceea ce faceți la locul de muncă?
foarte mulțumit
mulțumit
mai puțin mulțumit
Credeți că formările profesionale făcute la locul de muncă vă sunt de ajutor?
da
nu
nu știu
Credeți în șansa dumneavoastră de a promova în cadrul firmei?
da
nu
nu știu
Sunteți mulțumit/ă de pauzele primite în timpul programului de muncă?
foarte mulțumit
mulțumit
mai puțin mulțumit
Sunteți mulțumit/ă de modul în care vi se adresează șeful?
da
nu
uneori
Sunteți mulțumit/ă de salariul dumneavoastră în raport cu munca pe care o prestați?
foarte mulțumit
mulțumit
mai puțin mulțumit
La aceste întrebări a răspuns un număr de 60 de persoane, dintre care 20 sunt femei și 40 sunt bărbați.
Pe limită de vârstă au fost interogate persoane aparținând intervalului:
20 – 30 de ani;
30 – 40 de ani;
40 – 50 de ani.
Am selectat persoane atât din linia de producție cât și persoane care lucrează la
birou, atât cu studii superioare cât și cu studii medii.
În urma efectuării cercetării satisfacției angajaților s-au obținut următoarele rezultate:
Grafic 3.1. Satisfacția angajaților în funcție de vârsta acestora
Conform graficului de mai sus putem concluziona faptul că satisfacția angajaților este în interdependență cu vârsta acestora. Astfel că persoanele cuprinse între vârsta de 20-30 de ani sunt mulțumite de locul de muncă într-o proporție de 35%. Satisfacția este direct proporțională cu vârsta, astfel că pe măsură ce vârsta angajatului este mai mare, crește și satisfacția la locul de muncă.
Grafic 3.2. Satisfacția angajaților în funcție de genul angajaților
Din graficul de mai sus se poate observa faptul că gradul de satisfacție al angajaților firmei este mult mai mare în rândul bărbaților, 70% decât în rândul femeilor, 50%.
Acest fenomen poate fi explicat prin faptul că firma la care s-a făcut cercetarea este una cu profil tehnic, specifică mai mult bărbaților decât femeilor.
Satisfacția este influențată în cea mai mare de gradul de salarizare, deoarece venitul mediu al femeilor este mai mic decât venitul mediul al bărbaților.
Grafic 3.3. Satisfacția angajaților în funcție de studiile avute
Studiile reprezintă pentru orice angajat un element foarte important, deoarece ocuparea unui post cât mai bun în cadrul firmei depinde într-o mare măsură de acest aspect.
În această firmă persoanele cu studii medii lucrează la departamentul de producție, iar cele cu studii superioare își desfășoară activitatea în cadrul
departamentului indirect productiv.
Astfel că, ne putem da seama cu ușurință, din graficul de mai sus că cei ce lucrează pe linia de producție sunt mai puțin satisfăcuți decât cealalată categorie de angajați, fapt justificat de complexitatea și dificultatea muncii din sectorul productiv, aceasta fiind mai dificilă decât munca la birou.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Cercetarea de marketing este un element cheie în întregul domeniu al informației de marketing. Ea reprezintă legătura dintre consumator, client și public pe de-o parte și vânzător pe de altă parte. Aceasta, prin informația utilizată pentru identificarea și definirea oportunităților și problemelor de marketing.
Cercetarea realizată s-a axat pe determinarea gradului de satisfacție a angajaților din cadrul firmei NTN-SNR RULMENȚI.
Ca și metodă de analiză s-a utilzat cercetarea de marketing cantitativă, utilizând ca și sursă de informație, chestionarul, pe un eșantion de 60 de persoane din cadrul firmei.
CONCLUZII
Cercetarea de marketing este o metodă foarte des utilizată în cadrul firmelor, fiind o funcție care leagă clenții și publicul cu operatorul de marketing prin intermediul informației.
Mediul intern al firmei reprezită obiectul cel mai important al cercetării de marketing, cu toate componentele sale, angajați, resurse financiare dar și umane.
Tipologia cercetării de marketing este diversificată, iar alegerea unui model de cercetare se face în funcție de informațiile care se vor vrea a se obține pentru formarea unor idei și pentru luarea anumitor decizii.
Pentru cercetarea satisfacției angajaților din cadrul firmei NTN-SNR RULMENȚI am utilizat un chestionar format dintr-un set de întrebări specifice acestei teme.
În urma analizării rezultatelor chestionarului se poate spune că 60 %din angajații care au răspuns la întrebări sunt mulțumiți de locul în care își desfășoară activitatea.
Cea mai marte a persoanelor satisfăcute de locul de muncă este de genul masculin, într-o proporție de 70 %.
PROPUNERI
Acordarea bonusurilor lunare pentru angajați în funcție de performanțele fiecărei persoane.
Acordarea unei fidelizări personalului existent pentru a-l motiva să continue activitatea în cadrul firmei pentru o perioadă cât mai mare de timp.
BIBLIOGRAFIE
Cărți
Balaure, V., Marketing, Ed. Uranus, București, 2002
Boier, R., Timirșan, L., C., Cercetarea de marketing, Ed. Performantica, Iași, 2006
Cătoiu, I., Cercetări de marketing, Ed. Uranus, București, 2002.
Cătoiu, I., Teodorescu, N., Comportamentul Consumatorului. Teorie și practică, Ed. Economică, București, 1997
Hinescu, A., Marketing, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2005
Kotler, P., Managementul Marketingului, Ed. Teora, București, 2004.
Lazăr, D., D., Bazele marketingului, vol I, Ed. “Star Soft”, Alba Iulia, 1999.
Micu Adrian și Angela – Eliza Micu, Marketing, Editura “Gaudeamus”, Constanța, 2001
Papuc, M., Kacso, S., Zbuchea, A., Cercetări de marketing. Aplicații, Universitatea Româno-Americană, Ed. Lumina Lex, București, 2004
Robert, M., Panaite, N., Costache, R., Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 1997
Zlate, M., Psihologia muncii-relțtii interumane, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981
Web-site-uri
*** http://www.rasfoiesc.com/business/management/ANALIZA-MEDIULUI-EXTERN-SI-INT35.php;
*** http://www.halmajan.eu/cercmkt/aplicatiicmk.pdf;
*** http://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/02/Marketing_suport_de_curs.pdf-;
ANEXE
ANEXĂ 1
ANEXĂ 2
BIBLIOGRAFIE
Cărți
Balaure, V., Marketing, Ed. Uranus, București, 2002
Boier, R., Timirșan, L., C., Cercetarea de marketing, Ed. Performantica, Iași, 2006
Cătoiu, I., Cercetări de marketing, Ed. Uranus, București, 2002.
Cătoiu, I., Teodorescu, N., Comportamentul Consumatorului. Teorie și practică, Ed. Economică, București, 1997
Hinescu, A., Marketing, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2005
Kotler, P., Managementul Marketingului, Ed. Teora, București, 2004.
Lazăr, D., D., Bazele marketingului, vol I, Ed. “Star Soft”, Alba Iulia, 1999.
Micu Adrian și Angela – Eliza Micu, Marketing, Editura “Gaudeamus”, Constanța, 2001
Papuc, M., Kacso, S., Zbuchea, A., Cercetări de marketing. Aplicații, Universitatea Româno-Americană, Ed. Lumina Lex, București, 2004
Robert, M., Panaite, N., Costache, R., Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 1997
Zlate, M., Psihologia muncii-relțtii interumane, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981
Web-site-uri
*** http://www.rasfoiesc.com/business/management/ANALIZA-MEDIULUI-EXTERN-SI-INT35.php;
*** http://www.halmajan.eu/cercmkt/aplicatiicmk.pdf;
*** http://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/02/Marketing_suport_de_curs.pdf-;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cercetarea Satisfactiei Angajatilor In Cazul Companiei „ntn – Snr Rulmenti” (ID: 137493)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.