Cercetarea Preferintelor Populatiei Din Localitatea X In Privinta Destinațiilor ȘI Serviciilor Turistice

INTRODUCERE

PREFERINȚA – MOTIVAȚIA POZITIVĂ A COMPLEXULUI DE MOBILURI CE CONTUREAZĂ COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

Literatura de specialitate definește preferința ca fiind o “orientare afectivă de tip selectiv, față de unele persoane, obiecte sau situații”. Ea implică motive determinate, sprijinite afectiv, uneori atitudini exprimate în termeni polarizați de atracție – respingere, raportate la anumite valori. Cu alte cuvinte, a prefera înseamnă a da întâietate sau precădere unui lucru, unei situații sau altceva; a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important, evident atunci când există posibilitatea de a alege între mai multe obiecte, situații sau persoane.

Putem considera că preferința este rezultatul unei motivații pozitive și se exprimă prin compatibilitate afectivă, simpatia față de o marfă, serviciu, sau formă de comercializare.

Este necesară precizarea următoare, conform căreia preferința se dovedește a fi mai puțin o însușire a produsului, ci mai mult rezultatul unei experiențe câștigate de consumator, ca urmare a posibilității sale de a alege între mai multe mărfuri de același fel ce satisfac o anumită trebuință. Preferința nu apare decât în condițiile unei puternice motivații și declanșarea ei poate fi cauzată de câteva elemente, dintre care merită să menționăm: caracteristici ce privesc substanța materială a mărfii (formă, mărime, grafică, colorit, ambalaj); caracteristici de marcă, nume etc.; instrucțiuni de folosință, termen de garanție, serviciile propriu-zise ce însoțesc produsul; statutul pe care îl conferă celui ce posedă sau folosește bunul respectiv, etc.

Cercetările de marketing trebuie să ofere răspunsuri și la probleme ce privesc preferințele consumatorilor pentru diferite caracteristici ale produselor, segmentelor de consumatori cu nevoi nesatisfăcute pe care le poate acoperi produsul luat în discuție.

Preferința este o variabilă intimă, personală, ce ține de fiecare individ în parte. Această variabilă poate înregistra profunde schimbări; mărfurile, ca și magazinele pot trece dintr-o situație de atractivitate pentru public, spre polul opus. Preferința este, la rândul ei, înconjurată și influențată pozitiv de o serie de elemente, cum este ambianța, calitatea mărfurilor, orarul magazinelor, prestigiul comercial, modul de servire a consumatorilor, prețul produselor, utilitatea lor.

O importanță covârșitoare asupra conturării preferinței o are imaginea de marcă a produsului și numele acestuia, precum și ambalarea și modul general de prezentare; se poate spune că preferința are valențe latente bine ancorate în procesele mentale ale individului, deci că ea se concretizează într-o anumită fixitate a consumatorului pentru un produs sau marcă din diferite motive mai mult sau mai puțin raționale.

Această apropiere afectivă sau rațională de diferite produse trebuie cultivată și stimulată prin apelarea de către agenții economici la întregul arsenal al instrumentarului ce aparține marketingului, dar și prin aprofundarea acestui fenomen cu ajutorul științelor consacrate, cum ar fi psihologia, sociologia, filosofia, etc.

Destinația turistică

Destinația turistică reprezintă locul spre care se îndreaptă turistul în timpul liber (sfârșit de săptămână, concedii sau vacanțe). Preferința pentru o anumită destinație turistică este influențată nu numai de timpul liber al turistului ci și de disponibilitățile bănești și de alți factori ( starea de sănătate, obiceiuri, etc).

Posibile destinații turistice pentru sfârșitul de săptămână pot fi locurile turistice apropiate reședinței, reprezentate de zonele rurale sau urbane, puncte de atracție naturale învecinate (păduri, lacuri, etc), dar și de locuri turistice situate la distanță mai mare de reședință (litoral, stațiuni montane, etc) care pot constitui destinații și pentru turismul de concediu sau vacanță.

Indiferent de forma de turism practicată, pe cont propriu sau organizat, destinația turistică trebuie să fie stabilită încă de la începutul călătoriei, de aceea, aceasta constituie un aspect important în practicarea turismului.

Serviciile turistice

Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activități ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează și în legătură cu acesta.

Serviciul turistic trebuie să asigure condiții pentru refacerea capacității de muncă, simultan cu petrecerea plăcută și instructivă a timpului liber; de asemenea el trebuie astfel conceput încât, în urma efectuării consumului turistic, individul să dobândească un plus de informații și cunoștințe noi. Serviciile turistice îmbracă mai multe forme care sunt prezentate în figura de mai jos:

SERVICIILE TURISTICE

SPECIFICE NESPECIFICE

DE BAZĂ INFORMARE

TRANSPORT INTERMEDIERE Transport în comun

CAZARE CULTURAL-ARTISTICE Telecomunicații

ALIMENTAȚIE SPORTIVE Reparații-întreținere

TRATAMENT RECREATIVE Gospodărie comunală

și locativă

CU CARACTER SPECIAL Frizerie-coafură

Alte servicii

DIVERSE

TURISMUL: FENOMEN SOCIAL – ECONOMIC

Turismul ca fenomen social – economic a evoluat în directă legătură cu dezvoltarea de ansamblu a societății și în primul rând în strânsă interdependență cu evoluția mijloacelor de transport.

Călătoriile efectuate de un număr tot mai mare de persoane din cele mai diverse țări având drept scop odihna, recreerea, tratamentele balneare sau vizitarea monumentelor istorice și arhitecturale a devenit un fenomen tot mai prezent în rândul populației din țările cu un grad de dezvoltare ridicat.

Turismul începe să fie consolidat ca fenomen social -economic în Europa încă din 1880, în 1905 conturându-se prima sa definiție ca “un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea de refacere a sănătății și schimbarea mediului înconjurător, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii”.

Turismul străin este definit ca fiind “orice persoană care se deplasează pentru o durată de cel puțin 24 de ore într-o altă țară, diferită de cea în care se află domiciliul său obișnuit”.

De asemenea, turismul intern, reprezintă “orice persoană care vizitează un loc, altul decât acolo unde are domiciliul său obișnuit, în interiorul țării sale de reședință, pentru orice fel de motiv, altul decât acela de a exercita o activitate remunerată și efectuând aici un sejur de cel puțin o noapte (24 de ore)”.

Una din cele mai cuprinzătoare accepțiuni date turismului, însușită unanim pe plan mondial, aparține profesorului elvețian Hunzike, după părerea căruia turismul este “ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor, în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”.

Activitatea se materializează în servicii care oferă spre consum comodități și produse pentru care s-a manifestat o cerere activă. Rezultatul activității de turism îl reprezintă “produsul turistic”.

Produsul turistic cuprinde un ansamblu de produse și servicii realizate de diverse ramuri industriale specifice, grupate în diferite variante, într-un tot unic, valorificate în cadrul unei ambianțe specifice, create de factorii naturali dintr-o anumită regiune.

Factorii naturali (relief, climă, ape, puncte turistice, flora și fauna) atrag și determină consumul turistic făcând parte din produsul turistic.

De asemenea, cuprinde pe lângă factorii naturali și patru mari categorii de servicii: transportul, cazarea, alimentația publică și agrement. Alături de acestea, cuprinde și bunuri obținute în industria alimentară, industria ușoară etc.

Turismul, ca mod superior de petrecere a timpului liber al oamenilor, este condiționat în evoluția sa de o mulțime de condiții care asigură satisfacerea motivațiilor turistice.

Diferitele nivele ale piramidei motivaționale umane, propuse de A. Maslow pot fi:

motivația socială – de afiliație, adeziune, apartenență la grup;

motivația cognitivă – nevoia de ști, de a înțelege, de a descoperi;

motivația de concordanță între cunoaștere, simetrie și acțiune – se regăsește în acțiunile turistice cu caracter coparticipativ, în nevoia de a găsi locuri liniștite în mijlocul naturii;

motivația de repaus și reconfortare;

motivația estetică – reprezintă tendința oamenilor spre frumos, artă, cultură, civilizație;

Motivațiile turistice sunt:

motivațiile sociale, cuprizând dorința individului de inițiere în înțelegerea lumii și a evenimentelor, de a vedea și de a atinge ceea ce informația arată, de evadări din cotidian, precum și de dorința acestuia de a schimba mediul, de a contacta sisteme de valori;

motivații familiale având nevoie de intimitate un anumit stil familial de viață, necesitate de participare (mai ales pentru tineri);

motivații personale, ca nevoia de revenire în natură, de a scăpa de presiunile colective, profesionale, sociale, familiale, de cunoaștere și realizare prin cultură, prin contactul cu alte civilizații, nevoia de a visa, nevoia unor activități distractive, de educare, recuperarea sănătății, nevoia și dorința de a scăpa de orice agresivitate și presiuni, de restabilire a echilibrului nervos, dorința de aventură.

În cadrul factorilor care determină și influențează motivațiile turistice cei mai importanți pot fi considerați următorii:

modul de viață

timpul liber

nivelul veniturilor

Astfel, modul de viață este considerat primordial în nevoia schimbării programului cotidian, de evadare în mijlocul naturii. Condițiile de existență create de civilizația contemporană reprezintă factorul predominant în formarea nevoii de consum turistic la toate nivelurile socio-ocupaționale. Creșterea aglomerațiilor urbane determină nevoia de schimbare.

Timpul liber exprimă relația între membrii societății referitor la nivelul de viață materială și spirituală.

Dimensiunea duratei de lucru s-ar manifesta în patru direcții, conturându-se patru categorii de timp liber ce au generat patru categorii de turism.

Reducerea duratei zilei de lucru, de la 14 ore la începutul secolului, favorizează evadarea cotidiană din mediul agitat din marile aglomerări urbane.

Reducerea duratei săptămânale a muncii de 5 zile dă naștere așa -numitului concediu de week-end.

Reducerea numărului de săptămâni de lucru, consecință a instituționalizării, generalizării și apoi creșterii ratei concediului anual plătit a dat posibilitatea împletirii celor două condiții necesare practicării turismului: timp liber și mijloace financiare.

Creșterea duratei de școlarizare, retragerea precoce din viața activă au redus considerabil durata de lucru în cadrul duratei de viață.

Se manifestă astfel posibilitatea ca un segment tot mai mare al populație vârstei a treia să fie antrenat în practicarea turismului.

Simpla existență a gnitivă – nevoia de ști, de a înțelege, de a descoperi;

motivația de concordanță între cunoaștere, simetrie și acțiune – se regăsește în acțiunile turistice cu caracter coparticipativ, în nevoia de a găsi locuri liniștite în mijlocul naturii;

motivația de repaus și reconfortare;

motivația estetică – reprezintă tendința oamenilor spre frumos, artă, cultură, civilizație;

Motivațiile turistice sunt:

motivațiile sociale, cuprizând dorința individului de inițiere în înțelegerea lumii și a evenimentelor, de a vedea și de a atinge ceea ce informația arată, de evadări din cotidian, precum și de dorința acestuia de a schimba mediul, de a contacta sisteme de valori;

motivații familiale având nevoie de intimitate un anumit stil familial de viață, necesitate de participare (mai ales pentru tineri);

motivații personale, ca nevoia de revenire în natură, de a scăpa de presiunile colective, profesionale, sociale, familiale, de cunoaștere și realizare prin cultură, prin contactul cu alte civilizații, nevoia de a visa, nevoia unor activități distractive, de educare, recuperarea sănătății, nevoia și dorința de a scăpa de orice agresivitate și presiuni, de restabilire a echilibrului nervos, dorința de aventură.

În cadrul factorilor care determină și influențează motivațiile turistice cei mai importanți pot fi considerați următorii:

modul de viață

timpul liber

nivelul veniturilor

Astfel, modul de viață este considerat primordial în nevoia schimbării programului cotidian, de evadare în mijlocul naturii. Condițiile de existență create de civilizația contemporană reprezintă factorul predominant în formarea nevoii de consum turistic la toate nivelurile socio-ocupaționale. Creșterea aglomerațiilor urbane determină nevoia de schimbare.

Timpul liber exprimă relația între membrii societății referitor la nivelul de viață materială și spirituală.

Dimensiunea duratei de lucru s-ar manifesta în patru direcții, conturându-se patru categorii de timp liber ce au generat patru categorii de turism.

Reducerea duratei zilei de lucru, de la 14 ore la începutul secolului, favorizează evadarea cotidiană din mediul agitat din marile aglomerări urbane.

Reducerea duratei săptămânale a muncii de 5 zile dă naștere așa -numitului concediu de week-end.

Reducerea numărului de săptămâni de lucru, consecință a instituționalizării, generalizării și apoi creșterii ratei concediului anual plătit a dat posibilitatea împletirii celor două condiții necesare practicării turismului: timp liber și mijloace financiare.

Creșterea duratei de școlarizare, retragerea precoce din viața activă au redus considerabil durata de lucru în cadrul duratei de viață.

Se manifestă astfel posibilitatea ca un segment tot mai mare al populație vârstei a treia să fie antrenat în practicarea turismului.

Simpla existență a timpului liber nu presupune și folosirea acestuia și în scopuri turistice. Pentru aceasta este necesar să existe dorința și posibilitatea materială, deci o motivație, și venituri suficient de ridicate pentru a acoperi consumul turistic.

Este de la sine înțeles că, pentru afectarea unei părți din venitul individual, turismului, venitul trebuie să atingă un anumit prag peste care devine posibilă satisfacerea nu numai a necesităților vitale dar și a celor “create”. Nivelul acestui prag variază atât în timp cât și în spațiu deoarece structura consumului individual este strâns legată de gradul de dezvoltare economică, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, tradiții, grad de cultură.

TURISMUL: FACTOR ȘI INDICATOR AL CALITĂȚII VIEȚII

Procesul restructurării economiei românești presupune o reorientare a priorităților acordate diverselor ramuri conform unor criterii cum ar fi:

existența avantajelor comparative față de alte ramuri în ceea ce privește dotarea cu resurse naturale, energetice, umane, tehnologice, informaționale;

existența unor rezerve intrinseci de dezvoltare extensivă și intensivă;

posibilitatea ca ramura respectivă să contribuie, pe termen scurt la creșterea sau cel puțin la menținerea vieții;

Conform tuturor acestor criterii turismul trebuie să constituie o preocupare prioritară a factorilor de decizie economică.

Relația dintre turism și calitatea vieții poate fi concepută sub două aspecte:

1. – o relație de cauzalitate directă, de creștere pe termen scurt a calității vieții datorită turismului, și

2. – o realitate mediată, în care turismul induce anumite modificări în alte ramuri ale economiei naționale, care la rândul lor influențează nivelul calității vieții.

1. Relația directă dintre turism și calitatea vieții

În țările dezvoltate, ramura turismului urmărește obiective de natură economică, sociale și ecologice. Fiecare din aceste obiective se răsfrânge asupra nivelului calității vieții.

Printre obiectivele economice se numără combaterea șomajului, prin crearea unui număr mare de locuri de muncă. Totodată turismul contribuie la dezvoltarea economică a acelor zone ale țării rămase în urmă.

Totuși unele din obiectivele economice ale turismului pot veni în contradicție, pe termen scurt, cu cerințele de creștere a calității vieții și anume practicarea unor prețuri și tarife mai apropiate de valoarea mondială precum și necesitatea de a atrage un număr cât mai mare de turiști străini într-o capacitate de cazare și așa insuficientă.

Dintre obiectivele sociale ale turismului de mare importanță sunt:

menținerea unui interes pentru viață din partea bătrânilor ;

refacerea fizică și psihică a forței de muncă;

posibilitatea oferită categoriilor cele mai dezavantajate de a beneficia de așa – numitul turism social;

tendințele de a concilia diferitele culturi și mentalități etno-geografice.

Trebuie să ținem seama și de posibilitatea călătoriilor peste hotare, de lărgirea spirituală pe care o oferă acesta, chiar dacă într-o primă etapă, deschiderea granițelor s-a concretizat în satisfacerea unor interese de ordin material, a unor nevoi primare.

2. Relația indirectă dintre turism și calitatea vieții

O reorientare a ramurilor economice astfel încât ele să deservească mai mult ca înainte agricultura, turismul, sfera servicilor, reprezintă pe termen lung un câștig în privința calității vieții.

Turismul poate contribui la dezvoltarea agriculturii prin următoarele căi, și anume: oferirea unui debușeu pentru surplusul relativ de forță de muncă ce există în agricultură și valorificarea superioară a materiilor prime și a produselor agricole. Dar și agricultura poate contribui la dezvoltarea turismului prin valorificarea tradițiilor etno-culturale ale statului românesc, oferirea de materii prime ieftine și accesibile.

De asemenea, turismul stimulează cu precădere dezvoltarea ramurilor industriale producătoare de bunuri de consum. Turismul stimulează producția industrială nu numai prin crearea directă pe care Ie-o adresează, ci și prin stimularea importului de completare la astfel de bunuri, de exemplu: importul de mobilier, aparatură, faianță – reprezintă un factor catalizator al eficienței industriei autohtone.

1.1. CADRUL GEOGRAFIC

1.1.1. Așezarea geografică

Municipiul Ploiești, reședința județului Prahova, este situat la 60 km nord de București, pe coordonate geografice de excepție, aria sa fiind străbătută de meridianul de 26 de grade, ce împarte continentul european în aproximativ două părți egale, iar partea de nord întinzându-se până aproape de paralela de 45 de grade (45 grade 55’9, elemente ce determină aspectul temperat-continental al climei).

Față de nivelul mării, el ocupă un semiplatou, în nordul Câmpiei Române, la o altitudine medie de 150 m.

Suprafața sa actuală este de peste 50 km2, urmând să-și determine cu rigoare perimetrul pe baza noilor legi ale cadastrului funciar și domeniului urbanistic.

Localitățile cu care se învecinează sunt următoarele: la nord orașul Băicoi și comuna Blejoi, la sud comunele Bărcănești și Brazi; la est comunele Bucov și Berceni; la vest Negoiești și comuna Târgușorul Vechi. Până în 1990 comunele limitrofe intrau în subordonarea administrativ-teritoriale a municipiului Ploiești.

1.1.2. Relieful

Principala caracteristică a reliefului din județul Prahova, este varietatea și dispunerea lui într-un vast amfiteatru. Munții cu altitudinile lor de peste 1400 m, dar care depășesc, pe alocuri, 1800 m și chiar 2000 m ocupă partea nordică, alcătuind treapta cea mai înaltă. Dealurile cu înălțimi cuprinse între 400 m și 800 m, în unele locuri 900 m, formează treapta mijlocie, și ocupă partea mediană a județului. Câmpia, cu înălțimi cuprinse între 70 m și 200 m, prelungită în lungul Prahovei până la 350-400 m, se dispun în partea sudică și se prezintă ca un plan ușor înclinat (NV-SE).

Între cel mai înalt punct – vârful Omu (2505 m) și cel mai coborât zona de revărsare a Prahovei (70 m) – este o diferență de nivel de 2435 m.

Caracteristică este și proporționalitatea acestor mari trepte de relief: munții 26%; dealurile 36,5%; câmpia 37,3% din suprafața județului. Aceste mari trepte sunt, în general clar determinate prin denivelări de cel puțin 200 m.

Solurile din regiunea câmpiei sunt diversificate în funcție de aluviunile grosiere sau fine și de vechimea acestora. În Câmpia înaltă a Cricovului Dulce, împădurită în cea mai mare parte se găsesc planosoluri și soluri podzolice argiloiluviale pseudogleizate. În Câmpia Ploieștilor, pietrișurile conului prahovean, prelungite în amonte cu terasele de la Câmpina și Breaza, sunt acoperite cu cernoziomuri rendzinice și cernoziomuri levigate, iar la vest de Prahova de soluri brune.

Aspectul solului și subsolului este determinat de structurile vechiului con de dejecție al râului Prahova, ce trece prin albia situată în prezent la circa 25 km – vest și de vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul său, pârâul Dâmbul, care străbate cartierele de nord-est.

Ca urmare, Câmpia Ploieștilor este acoperită la suprafață de o peliculă subțire de rendzime, așezată de pietrișul de terasă care drenează apele freatice și pluviale.

1.1.3. Clima

Diferența de nivel de peste 2400 m între Vârful Omu, cel mai înalt punct din județul Prahova, și cel mai coborât punct de câmpie, ca și dispunerea reliefului în amfiteatru, fac ca elementele climatice să difere destul de mult pe verticală și de la regiune la regiune .

Temperatura medie anuală a aerului variază între mai puțin de -2C în regiunea celor mai mari înălțimi din Bucegi și peste 10C în regiunile de câmpie. Pe văi temperaturile sunt de 3-5C.

Mai importantă pentru viața omului și pentru activitățile socio-economice este însă variația anuală a temperaturii. În luna ianuarie, cea mai rece lună a anului, temperatura medie a aerului coboară până la -10C.

În ținutul dealurilor, temperatura aerului este mai ridicată în câmpie, unde conformația reliefului (în formă de covată) face ca aerul rece și mai greu să se maseze aici și să se mențină vreme îndelungată. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de inversiune termică, consemnând abaterea de la regula generală că temperatura scade în mod gradat cu înălțimea.

În iulie, cea mai călduroasă lună a anului, temperatura aerului este de 21-22C în regiunea de câmpie, 16-20C în regiunea de deal, 12-14C în zona munților mijlocii și sub 8 C în Masivul Bucegi.

În funcție de deplasările ariilor ciclonare și anticiclonare s-au înregistrat de-a lungul anilor temperaturi extreme.

Cea mai scăzută temperatură s-a înregistrat în Vârful Omu pe data de 10 februarie 1929 de -38C, datorată invaziei de aer polar, cu numai o jumătate de grad mai mare decât cea mai scăzută temperatură înregistrată la noi -38,5C la Bod pe data de 25 ianuarie 1942.

Cea mai ridicată temperatură 39,4C s-a înregistrat la Ploiești pe data de 10 august 1945 și respectiv la data de 7 septembrie 1946, ca urmare a unei invazii de aer tropical, cu 5,1C mai puțin decât temperatura maximă înregistrată în România de 44,5C pe data de 10 august 1951 la Ion Sion în Bărăgan.

Precipitațiile atmosferice medii anuale sunt distribuite variat pe teritoriul județului, în funcție de circulația generală a curenților de aer și de conformația și altitudinea reliefului. În regiunea de câmpie unde este situată localitatea Ploiești, precipitațiile înregistrează 550-600 mm anual. În cursul unui an precipitațiile sunt repartizate neuniform în funcție de deplasarea maselor de aer și perturbațiilor atmosferice. Cele mai abundente precipitații se produc în luna iunie, când aerul umed de proveniență oceanică pătrunde până în țara noastră și este însoțit de intense procese de convecție ale căror consecințe sunt ploile torențiale.

Cele mai mici precipitații se înregistrează în primele luni ale anului când anticiclonul euroasiatic afectează și această zonă.

Aversele survenite pe neașteptate au consecințe negative asupra recoltelor, producând stricăciuni căilor de comunicație și fac ca eroziunea torențială să se intensifice și să producă grave alunecări de teren mai ales în zonele deluroase unde rocile sunt de tip argilos-nisipos.

Circulația aerului se face în mod diferit la înălțime față de sol, unde relieful constituie un obstscol, care influențează mișcările curenților de aer.

Sectorul estic este străbătut de curenți din NE și din SV unde viteza ajunge la 3,1 m/s la Ploiești și 2,3m/s în Sinaia.

Ținându-se seama de variațiile reliefului și de fragmentarea acestuia, se remarcă dirijarea curenților de aer dinspre și înspre munte, prin valea Prahovei, Doftanei și Teleajenului, care constituie adevărate culoare ce străbat toate unitățile de relief.

1.1.4. Vegetația și fauna

Vegetația caracteristică marilor aglomerații urbane, este formată îndeosebi din esențe ornamentale și de aliniamente, plantații de castani, plopi și salcâmi, spații verzi și parcuri, care sunt destul de restrânse ca arie, acestea ocupând doar 81,5 ha, revenind în medie 3,2 mp pe locuitor (zona bulevardului, parcul de Sala Sporturilor, parcul din nordul orașului, parcul dintre Calea Câmpinii și Calea Oilor etc). Acestea ocupă numai 81,5 ha, revenind în medie 3,2 mp pe locuitor.

Pe raza orașului pot fi văzute și câteva exemplare de arbori endemici, aclimatizați în timp care se află sub ocrotirea legii, printre care și “arborele mamut” secular – Sequoia dendron giganteum- din curtea Muzeului Memorial “Paul Constantinescu”, smochini, dar și câteva exemplare de stejari seculari, amintind de vestiții codri ai Vlăsiei. În schimb, în vechile cartiere, cu case “pe pământ” locuitorii continuă să planteze pomi fructiferi (vișinul, cireșul, mărul, nucul, etc) și să cultive legume și flori, care mai amintesc de vechiul aspect partriarhal al orașului, supranumit în secolul nostru, “orașul găzarilor” sau alintat cu metafora “aurului negru”.

Fauna prezintă o mare bogăție de forme cu populații bogate de animale. Arealul silvo-stepic este comun rozătoarelor: popândăi, hârciogi, iepuri. În pădurile de câmpie, fazanul a fost colonizat în pădurile de la Gherghița. Aici și în pădurile de la Sicrita au fost colonizate și căprioarele și cerbii.

1.1.5 Rețeaua hidrografică

Principalele râuri care constituie bazinul Prahovei- Prahova, Doftana, Teleajenul, Vărbilăul și Cricovul Sărat – au în general direcție N-S sau N-V către S-E și concordă cu panta generală a reliefului.

Densitatea medie a rețelei hidrografice variază de la 0,10 km/km2 la suprafața conului de dejecție al Prahovei la 0,30-0,50 km/km2 la marginea acesteia, în Câmpia Gherghiței.

Alături de rețeaua de râuri mai există și o serie de lacuri. Cele mai mari lacuri sunt Balta Doamnei, Curcubeul și Sărăcineanca, iar altele sunt formate prin dizolvarea sării din substrat: Lacul Peștelui și Lacul Bisericii de lângă Câmpina, precum și numeroase lacuri formate în încăperile vechilor ocne de la Slănic (Baia Baciului, Baia Verde, Baie Roșie, Grota Miresei etc) ca și lacurile sărate de la Telega. Conținutul bogat în săruri și nămolurile au făcut ca aceste lacuri să fie utilizate pentru balneoterapie sau chiar ca lacuri de agrement.

1.2. CADRUL ANTROPIC

1.2.1. Condiții social – economice

Populația Municipiului Ploiești, luând în calcul și marele număr de rezidenți-elevi, studenți, militari se apropie de 300.000. raportată însă în datele ultimului recensământ național din 1992 (252.715 locuitori), ea îl situează pe locul 9 între marile orașe ale țării. Densitatea medie este de 4300 loc/km2. Peste 98% din cetățenii orașului sunt de naționalitate română, alături de care conviețuiesc și 4600 de persoane de alte naționalități.

Populația activă se ridică la circa 120.000 de persoane, din care 60.000 lucrează în industrie, peste 10.000 în comerț, alimentație publică și turism, 9.000 în transporturi și telecomunicații, 8.000 în construcții, 8.000 în cercetare, proiectare și informatică, iar câte 5.000 în domeniile învățământului, sănătății și administrație.

Evoluția populației rezultă sugestiv din tabelul următor, întocmit pe baza recensămintelor și relatărilor ce ne parvin cu începere din secolul al XIX- lea.

Sunt de remarcat două etape mai dinamice, și anume, aceea de avânt economic dintre cele două Războaie Mondiale, când aproape se dublează și ultimele cinci decenii, când populația, practic, s-a triplat, nu atât datorită creșteri naturale cât, mai ales, a fenomenului migrației forței de muncă în procesul unei masive industrializării. Aceasta explică și dezvoltarea urbanistică și edilitară explozivă, cererea acută de locuințe și rezolvarea ei într-o manieră uniformizatoare, în această etapă.

Sugestive sunt în acest sens creșterile demografice naturale din ultimile decenii, mult inferioare dinamicii sociale.

Valoarea producției industriale anuale situează municipiul Ploiești pe primul loc după capitală. Circa 3/4 din aceasta provine din prelucrarea petrolului în combinatele petrochimice și rafinării. Industria cuprinde însă aproape toate ramurile moderne ale economiei naționale, între care construcția de mașini, de utilaj petrolier și chimic are o tradiție de aproape un secol. Pe baza unor cooperări cu parteneri străini, începând din anul 1996, la Ploiești, se fabrică COCA-COLA și alte băuturi răcoritoare, iar în curând va începe producția de bere (EFES-PILSENER), țigarete și altele.

În 1997, rețeua școlară a Ploieștilor, în cel de al patrulea veac de la instalarea lui Mihai Viteazul în Curtea Domnească de aici, are următoarea structură:

Sursa: Inspectoratul Școlar Județean Prahova, octombrie 1997

În oraș funcționează în prezent 32 de școli cu clasele I -VIII și 18 licee și grupuri școlare. În învățământul universitar, în anul universitar 1997 -1998 urmează cursurile facultăților peste 3.900 de studenți, iar corpul didactic este format din 270 de cadre universitare. Începând din 1990, s-a dezvoltat Universitatea Petrol – Gaze care, în afara facultăților cu profil petrolier și petro- chimic, cuprinde specializări noi: administrația publică, chimia, fizica, economia, fiziologia, studii aprofundate etc.

Rețeua sanitară a municipiului Ploiești cuprinde următoarele unități:

5 spitale – cu o capacitate totală de 3.300 paturi

8 policlinici

78 dispensare teritoriale și de întreprindere.

În anii 1990-1997, s-au deschis peste 100 cabinete medicale particulare, pentru consultații și tratament, iar rețeaua farmaceutică s-a privatizat aproape în întregime.

1.2.2. Valori culturale

Dintre muzele cunoscute din Ploiești, amintim: Muzeul de Istorie și Arheologie al județului Prahova, Muzeul de Artă, Muzeului Ceasului “N.I. Simache”, Muzeul Memorial “I.L.Caragiale”, Muzeului Național al Petrolului, Muzeul de Științele Naturii, Expoziția Memorială “Nichita Stănescu”, Muzeul Memorial “Paul Constantinescu”, și Muzeul de Artă Populară.

Dintre monumentele care împodobesc peisajul Ploiești-ului putem enumera: Statuia Libertății, Monumentul Vânătorilor, Monumentul Revoluției din Decembrie 1989, Monumentul lui Mihai Viteazul, Monumentul Eroilor Sanitari, Bustul lui I.L.Caragiale, Bustul lui C. D. Gherea, Bustul lui Nicolae Bălcescu, Placa memorială “Nichita Stănescu”, Placa memorială “Nicolae Simache”.

Ca urmare a extinderii sistemelor de televiziune, rețeaua de cinematografe s-a redus continuu, din cele șase, câte erau în oraș până în 1990, rămânând doar trei: “PATRIA”, “SCALA”, “MODERN”.

Orașul Ploiești are în total un număr de 110 biblioteci, dintre care cele mai prestigioase se află În liceele “I.L. Caragiale” și “Mihai Vitezul”, Casa Corpului Didactic, Universitatea Petrol și Gaze, Casa de Cultură a Sindicatelor, Instituțiile de Cercetare și Proiectare.

1.2.3. Infrastructura tehnică

Zestrea edilitară a municipiului Ploiești cuprinde în prezent următoarele elemente fundamentale:

numărul de străzi-peste 880, în lungime totală de peste 320 km, din care circa 200 km modernizate;

numărul de locuințe a ajuns la 86.700, majoritatea în blocuri;

În prezent se află în construcție încă 300 de apartamente finanțate din fondurile publice, la care se adaugă multe altele edificate de cetățeni.

Concomitent cu construcția de locuințe, s-au dezvoltat și funcțiunile edilitar- gospodărești ale orașului. Astfel, rețeaua de distribuire a apei potabile provenind din cele 3 surse principale (Crângul lui Bot, Acumulările Paltinul și Măneciu) este de 575 km, acoperind întregul oraș.

Rețeaua de gaze naturale, racordată la magistrala Mediaș-București, este formată astăzi din 360 km de conducte, cu 23.900 abonați casnici și 1.600 consumatori în instituții, agenți economici privați sau de stat. Consumul, la nivelul anului 1996, a fost de 258.000.000 de m3 din care 42% la populație.

Termoficarea orașului este asigurată de centralele termo-electrice de la Brazi și Teleajen și 9 centrale de zonă ale regiei de termoficare, racordate la rețeaua de gaze a IRDGN. Rețeaua are o lungime de 349 km, deservind 63.365 abonați (apartamente fizice) și 975 instituții și agenți economici. Canalizarea cuprinde un sistem de rețele colectoare în lungime totală de 180 km, ceea ce nu satisface în întregime trebuințele unor cartiere vechi.

Transportul în comun dispune de 200 autobuze, 49 de garnituri de tramvai, pe un traseu de 24 km linii, troleibuze (pentru 9 km-traseu simplu) și peste 200 autoturisme în rețeaua privată de taximetre.

Poșta și telecomunicațiile – orașul dispune în prezent de 12 unități poștale și de telecomunicați, care îl racordează atât la sistemul național, cât și la cel internațional.

În municipiu, funcționează mai multe unități de turism. Cea mai veche este Oficiul de Turism Ploiești, celelalte fiind unități private și având ca obiect organizarea de excursii interne și internaționale.

Baza de cazare turistică este formată din trei hoteluri: CENTRAL, PRAHOVA și TURIST, care dispun de o capacitate totală de 552 locuri.

Potențialul turistic

Județul Prahova prezintă o distribuție oarecum omogenă a obiectivelor turistice, deși se remarcă zone turistice distincte.

O primă zonă o reprezintă valea superioară a Prahovei și Masivul Bucegi, împreună cu șirul stațiunilor din lungul Prahovei. O altă zonă naturală o reprezintă valea Teleajănului cu Masivul Ciucaș, căreia I se adaugă stațiunea Slănic. O a treia zonă o reprezintă valea Doftanei care este în curs de dezvoltare.

Potențialului turistic natural li se alătură orașele, în care întâlnim o serie de obiective social istorice, culturale și de interes etnogarfic și folcloric, ce stârnesc din ce în ce mai mult dorința de cunoaștere și instruire a omului modern.

1.3.1. OBIECTIVE TURISTICE

AZUGA- Este o stațiune montană, amplasată la confluența Văii Prahovei, la 139 km nord-vest de București și 15 km de Bușteni, fiind amplasată la o altitudine de 900-1.000 m. cunoscută de la începutul secolului al XIX-lea sub denumirea Întreprahove, stațiunea Azuga oferă multiple posibilități de practicare a sportului. Vârful Cazacu, situat la circa o oră de Azuga, oferă o panoramă deosebită asupra Munților Baiului. Localitatea este în plină dezvoltare turistică, putând asigura cazarea turiștilor în vile și case particulare.

BREAZA- orașul este situat la poalele dealurilor Gurga și Sinoiu, întins pe o terasă înaltă de 50 -60 m deasupra râului. Altitudinea de 480-600 m și poziția sa izolată,fac ca acestă stațiune balneo-climaterică să fie căutată pentru tratarea nevrozelor, a bolilor cardio-vasculare, respiratorii, hepatobiliare, anemie și covalescențe.

În orașul Breaza oferta de cazare este variată, turiștii putând opta pentru hoteluri, vile de vacanțe sau locuințe particulare aflate în circuitul turistic.

La Breaza se poate ajunge cu mijloace rutiere pe DN 1 (E 15), București – Breaza (100 km) sau cu trenul pe magistrala feroviară București-Brașov, la stația Breaza.

Busteni- această stațiune este așezată pe cursul superior al râului Prahova, între munții Baiului, la o atitudine de 850-900 m.

Atestată documentar la începutul secolului al XIX-lea, localitatea constituie un punct de atracție pentru iubitorii muntelui datorită varietății traseelor montane situate în apropierea orașului.

Orașul Bușteni deține o bază turistică bine întreținută, care include hoteluri, vile de vacanță și locuințe particulare. De asemenea, cabanele situate în apropiere permit organizarea unor excursii cu grad de dificultate diferit.

SINAIA- este situată la o altitudine de 800 m, la 123 km de București, reprezentând cea mai importantă stațiune turistică din județul Prahova, fiind și una dintre cele importante stațiuni din țară. Cea mai mare parte a localității este situată pe malul drept al râului Prahova, în partea de sud-est a munților Bucegi. Pe partea stângă a râului se află cartierul Cumpătul, care este străjuit de versanții munților Baiului.

Atestată din secolul al XVII-lea, localitatea este recunoscută pentru rolul său turistic încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Datorită descoperirii în zona Văii Câinelui a unor izvoare de ape minerale, orașul, Sinaia a devenit și stațiune balneară, unde se pot face tratamente pentru afecțiuni digestive, hepatobiliare, renale și endocrine. De asemenea, stațiunea este indicantă pentru covalescență, anemii, afecțiuni neurologice și respiratorii, prin bazele de tratament de la Plătiniș și Mara.

Sinaia oferă o gamă variată de locuri de cazare în hoteluri, vile de vacanță, case de vacanță și cabane turistice. De asemenea, având ca punct de plecare orașul Sinaia, se pot organiza excursii pâna la Poiana Stânii, Piscul Câinelui, precum și spre Cuibul Dorului, Valea Ialomiței și Piatra Arsă.

1.3.2. REZERVAȚII NATURALE ȘI MONUMENTE ISTORICE

Cele mai cunoscute rezervații naturale din județul Prahova sunt: Rezervația Bucegi, Rezervațiile naturale din Munții Ciucaș, Pădurea Godeasa, Rezervația Aninișul, Muntele de sare de la Slănic Prahova, Rezervația de urși Valea Borului și Poienile de narcise de la Floreni.

În perimetrul Rezervației Bucegi există puncte fosiliere care, prin abundența și varietatea formelor fosile, prezintă interes pentru știință, iar relieful se remarcă prin văile glaciare din jurul Vârfului Omu, creste fisurate și versanți abrupți, straturi înclinate ce formează polițe și bârne folosite drept poteci turistice. Elementele de floră rară prezente aici sunt: salba moale, mierea ursului,tătăneasa, iarba ciutei, clopoței și jnepenișurile de pe platoul munților Piatra Arsă, Jepii Mari și Jepii Mici.

În Rezervațiile naturale din Munții Ciucaș se află câteva din vârfurile cele mai înalte și grupuri de stânci și abrupturi cu dimensiuni uriașe și forme complexe: “Babele la sfat”, “Turnul lui Goliat”, “Ciupercile”, “Mâna Dracului” și “Tigăile Mari”. Numeroasele văi adânci au versanți prăpăstioși acoperiți de asociații de pajiști ce cuprind specii ca: argințică, stânjenel de munte, cimbrișor, iarba osului și mușcata dracului.

Muntele de sare de la Slănic Prahova, monument al naturii și rezervație geologică, este aflat în apropiere de Lacul Baia Baciului are o suprafață de 6100 m2 și este cel mai vizitat obiectiv turistic din stațiunea balneoclimaterică Slănic Prahova.

Monumentele istorice cele mai de seamă din județ sunt: Castelul Peleș, Mănăstirea Sinaia, Muzeul George Enescu, Castelul Iulia Hașdeu, Casa Memorială Nicolae Grigorescu, Muzeul Cezar Petrescu, Biserica Sfântul Nicolae, Biserica Domnească, Complexul arhitectural medieval Brebu, Crucea de pe Muntele Caraiman.

Complexul Castelului Peleș este format din Castelul Peleș propriu-zis, Pelișorul și Foișorul, acestea fiind amplasate într-un cadru natural pitoresc. În exterior, stilul arhitectonic predominant este cel propriu Renașterii Germane, iar interiorul castelului este compus din aproximativ 160 încăperi în care se împletesc armonios stiluri diferite: baroc, germanic, hispano-maur și rococco.

Interioarele încăperilor sunt ornamentate cu bogate decorațiuni în lemn, adăpostind și prețioase colecții de artă (pictură și sculptură), mobilier stil și o impresionantă colecție de arme care dau un farmec aparte interiorului.

Mănăstirea Sinaia a fost ridicată între anii 1695-1795 de către Spătarul Mihai Cantacuzino și se înscrie în complexul arhitectural construit în stil brâncovenesc.

Crucea de pe Muntele Caraiman a fost construită între anii 1926-1928 în memoria eroilor căzuți în timpul primului război mondial. Este amplasată la altitudinea de 2291m și este construită dintr-o grindă metalică înaltă de 28 m în formă de cruce, având brațe în lungime de 14 m – soclul este din bronz și are 7,5 m înălțime.

1.3.3. TRASEE TURISTICE

Azuga – valea azugii – valea limbășelului – azuga.

Azuga – culmea sorica – vârful baiu – poiana țapului – bușteni-zamora – Azuga spital – Azuga.

Azuga – bușteni – cabana babele – cabana piatra arsă – cabana cuibul dorului – sinaia – Azuga

Breaza – plaiul talea – vârful bolovanu – adunați – Breaza.

Bușteni – cabana babele – cabana piatra arsă – cabana cuibul dorului – sinaia.

Bușteni – predeal – râșnov – bran – brașov.

Cheia – cabana muntele roșu – valea berii – cheia.

Cheia – cabana muntele roșu – vârful ciucaș.

Cheia – cabana muntele roșu – vârful zăganu.

Cheia – poiana stânii.

Câmpina – brebu.

Câmpina – valea doftanei – cornu.

Cornu de jos – baraj paltinu – teșila – secăria – Cornu de sus – Cornu de jos.

Cornu – telega – mănâstirea brebu – cornu.

Cornu – valea doftanei – secăria – Cornu.

Comarnic – secăria – valea doftanei – bertea – slănic.

Sinaia – cabana piscul câinelui.

Sinaia – cabana cuibul dorului – cabana piatra arsă – cabana babele.

valea doftanei – cornu – câmpina – valea doftanei.

Vălenii de munte – cerașu – slon – Vălenii de munte.

1.3.4. REȚEAUA UNITĂȚILOR DE CAZARE TURISTICĂ

Capacitatea turistică a județului este de peste 12.000 locuri de cazare repartizate în unități de cazare după cum urmează:

CAPACITATEA DE CAZARE TURISTICĂ ȘI NUMĂRUL

TURIȘTILOR CAZAȚI

Definirea scopului general al cercetării

Prin această cercetare de marketing se urmărește identificarea opțiunilor populației localității Ploiești pentru destinații și servicii turistice în practicarea turismului de week-end și în concedii sau vacanțe, precum și direcțiile de dezvoltare a ofertei turistice corespunzător cererii.

Stabilirea obiectivelor cercetării

Motivele principale care determină practicarea turismului la sfârșitul săptămânii;

Motivele principale care determină practicarea turismului în concediul de odihnă și vacanță;

Preferințele turiștilor ploieșteni pentru destinații turistice la sfârșitul săptămânii;

Preferințele turiștilor ploieșteni pentru destinații turistice în concediul de odihnă și vacanță;

Stabilirea măsurii în care oferta turistică este accesibilă turiștilor din punct de vedere al disponibilităților bănești pentru o excursie la sfârșitul săptămânii;

Evaluarea măsurii în care oferta turistică pentru concediul de odihnă și vacanță este accesibilă turiștilor din punct de vedere al disponibilităților bănești ale acestora;

Preferințele turiștilor ploieșteni pentru forma de turism practicată în cadrul turismului de week-end;

Preferințele turiștilor ploieșteni pentru forma de turism practicată în concediul de odihnă și vacanță;

Opțiunile turiștilor ploieșteni pentru mijloace de trasport în practicarea turismului în concediul de odihnă sau vacanță;

Opțiunile turiștilor ploieșteni pentru mijloace de trasport în practicarea turismului la sfârșit de săptămână;

Preferințele turiștilor ploieșteni pentru forma de cazare la sfârșit de săptămână;

Preferințele turiștilor ploieșteni pentru forma de cazare în concediile de odihnă sau vacanță;

Opțiunile turistice pentru modalitățile de servire a mesei la sfârșit de săptămână;

Opțiunile turistice pentru modalitățile de servire a mesei în concediile de odihnă sau vacanță;

Frecvența practicării turismului de week-end,

Frecvența practicării turismului în concediul de odihnă sau vacanță;

2.3. Formularea ipotezelor

Definirea ipotezelor cercetării, respectiv anticiparea răspunsurilor la problema investigată reprezintă o etapă nemijlocit legată de elaborarea obiectivelor.

Motivul principal al practicării turismului de week-end este satisfacerea nevoii de odihnă, recreere în mediul natural, evadarea din activitățile cotidiene;

În ceea ce privește concediul de odihnă sau vacanțele, principala motivație a turiștilor este cea de odihnă, de refacere a energiilor consumate;

Pentru turismul la sfârșit de săptămână, principalele destinații frecventate de către turiștii ploieșteni sunt stațiunile montane aflate la distanțe mici de Ploiești;

Preferințele turiștilor ploieșteni pentru destinații în concedii și vacanțe

s-au concentrat în jurul stațiunilor montane și de litoral;

Populația de vârstă tânără practică turismul într-o proporție mai mare decât cea de vârstă mijlocie;

Disponibilitățile bănești ale turiștilor în privința unei excursii la sfârșitul săptămânii se situează la un nivel foarte redus în comparație cu tarifele serviciilor turistice în condițiile actuale;

În ceea ce privește oferta turistică pentru concedii și vacanțe rezervele bănești ale turiștilor ploieșteni sunt pentru majoritatea acestora insuficiente;

Forma de turism practicată la sfârșitul săptămânii este turismul pe cont propriu;

În concediu și vacanță forma de turism practicată este turismul organizat;

Mijloacele de transport preferate de către turiștii ploieșteni în practicarea turismului de week-end sunt în principal trenul și apoi mijloacele auto proprii;

Mijloacele de transport preferate de către turiștii ploieșteni în practicarea turismului în concediu și vacanță sunt mijloacele auto proprii;

Principalele forme de cazare agreate de turiștii ploieșteni în practicarea turismului de week-end sunt cabanele și vilele;

Principala formă de cazare agreată de turiștii ploieșteni în practicarea turismului în concediu și vacanță este cazarea în unități hoteliere;

Opțiunile turiștilor ploieșteni pentru forme de servire a mesei în practicarea turismului de week-end sunt pe cont propriu;

Opțiunile turiștilor ploieșteni pentru forme de servire a mesei în practicarea turismului în concediu și vacanță sunt concentrate asupra restaurantului;

Practicarea turismului de week-end are o frecvență relativ ridicată;

Turismul în concediu și vacanță este practicat de către turiștii ploieșteni în mod frecvent.

2.4. Definirea variabilelor

Gradul de formalizare și de explicitare a variabilelor depinde atât de specificul situației abordate , cât și de pregătirea și experiența cercetătorului. Cu cât gradul de complexitate al unei cercetări este mai redus, cu atât variabilele au un grad mai ridicat de formalizare și de explicitare.

Definirea colectivității generale

Colectivitatea cercetată se referă la colectivitatea indivizilor despre sau de la care s-au obținut informațiile. Această colectivitate generală este reprezentată de populația localității Ploiești și este formată din 255.000 persoane și constituie baza de eșantionare și totodată mulțimea asupra căreia se vor generaliza rezultatele. Ancheta s-a făcut în rândul populației ploieștene diferențiată pe categorii de vârstă, categorii socio-profesionale și pe sex (45% bărbați și 55% femei).

Definirea unității de observare și a unității de sondaj

Unitatea de observare este cea care face obiectul investigației, adică populația localității Ploiești.

Unitatea de sondaj este aceea de la care se culeg informațiile necesare realizării scopului general precum și a obiectivelor propuse.

Studiul de față s-a realizat pe un eșantion de 375 persoane. Structura eșantionului este următoarea:

în funcție de sex: 225 femei

150 bărbați

în funcție de vârstă sub 20 ani – 50 persoane

21-30 – 66

31-40 – 93

41-50 – 94

51-60 – 46

peste 60 – 36

în funcție de starea civilă – căsătorit -280 persoane

– necăsătorit -105

2.7. Stabilirea locului și a perioadei de desfășurare a cercetării

Investigația a fost realizată în perioada 25 aprilie -16 mai 1998 în localitatea Ploiești după cum urmează:

a) un cartier de locuințe (cartierul Malu Roșu)

b) clientela unei agenții de turism (MARSHALL)

c) două instituții de învățământ (Liceul teoretic “MIHAI VITEAZUL” și la Facultatea de Comerț – IPG)

2.8. Eșantionarea

Elaborarea eșantionului a fost făcută astfel încât să îndeplinească condiția de reprezentativitate în raport cu colectivitatea generală studiată, ținând cont de restricții de ordin organizatoric și statistic.

Restricțiile de ordin statistic:

– gradul de dispersie al valorilor caracteristicilor unităților individuale ale colectivității

– probabilitatea cu care se garantează rezultatele

mărimea intervalului de încredere în care se așteaptă să se încadreze rezultatele

Restricții organizatorice:

– fondurile bănești afectate cercetării

– numărul și pregătirea personalului ce va efectua sondajul

– timpul afectat cercetării

Eșantionul reprezintă o parte sau un număr de elemente ale populației totale, care trebuie să respecte următoarele condiții:

– includerea în eșantion a unităților în mod obiectiv, fără a acorda preferință unora dintre ele. Fiecare unitate este extrasă după principiul hazardului cu o probabilitate egală și diferită de zero.

– includerea fiecărei unități în eșantion să se facă independent de alte unități

– eșantionul stabilit să fie suficient de mare ca să permită redarea trăsăturilor esențiale ale populației originale ceea ce va permite obținerea pe baza datelor de sondaj a unor indicatori cu un grad mare de stabilitate.

Din punct de vedere statistic, pornind de la ideea că un eșantion trebuie să fie reprezentativ se folosește următoarea relație:

unde: n = mărimea eșantionului

t = coeficientul de probabilitate cu care se garantează rezultatele

p = proporția componentelor eșantionului care posedă caracteristica cercetată

w = eroarea limită maxim admisă

Pentru stabilirea eșantionului în cazul acestei cercetări avem următoarele date:

t = 1,96

p = 0,5

persoane

Restricții de ordin organizatoric:

– număr de operatori de interviu (3 operatori)

– durata maximă a culegerii informațiilor (14 zile)

– durata completării unui chestionar (10 min.)

– durata zilei de muncă a unui operator (5ore)

– deplasarea (30 min.)

3.1. Elaborarea chestionarului

Instrument de culegere a datelor, chestionarul reprezintă unul dintre cele mai importante elemente de care depinde reușita unei cercetări de marketing. Cantitatea și mai ales, calitatea informațiilor care vor fi obținute, depind de modul cum au fost formulate întrebările, de succesiunea lor, de variantele de răspuns stabilite etc. Se constată o tendință care ar trebui combătută, aceea de a mări numărul întrebărilor, de a lungi chestionarul pentru a afla lucruri care nu au nici o legătură cu subiectul cercetării. De asemenea, un chestionar prea scurt are și el riscuri, poate lăsa unele lucruri nelămurite.

În elaborarea chestionarului trebuie avută în vedere evitarea întrebărilor la care respondenții să nu fie în măsură să dea un răspuns utilizabil, fie datorită faptului că nu au înțeles întrebarea, fie că aceasta se referă la evenimente prea îndepărtate în timp, fie că au un caracter atât de întins încât răspunsul va fi îndoielnic. Alte răspunsuri incorecte mai pot proveni și din cauza unor întrebări jenante.

Întrebările cuprinse în chestionar pot fi de mai multe feluri: întrebări factologice, de opinie, întrebări închise și deschise, întrebări de identificare.

Dincolo de regulile precise și formulate de toată lumea, formularea întrebărilor rămâne o chestiune de bun simț și experiență.

În elaborarea chestionarului s-au avut în vedere următoarele:

identificarea tuturor caracteristicilor cuprinse în obiective și în programul de sondaj

formularea corectă a întrebărilor și ordonarea logică a acestora după principiul “pâlniei”, pornind de la întrebări generale, mai ușoare spre întrebări specifice cu un grad ridicat de dificultate

dimensionarea corespunzătoare, punerea corectă în pagină și aspectul estetic general

Principalele etape parcurse în timpul procesului de formulare a chestionarului

definirea clară a informațiilor care sunt necesare

formularea întrebărilor pentru a obține informațiile dorite

aranjarea întrebărilor într-o ordine logică în așa fel încât să pară cât mai interesante și lipsite de ambiguitate

pretestarea chestionarului pe un eșantion pilot de interlocutori

analiza rezultatelor eșantionului pilot din punct de vedere al ușurinței cu care se pot tabela datele obținute și din punct de vedere al calității informațiilor

reformularea chestionarului ținând cont de schimbările intevenite

Data:

Locul colectării: PLOIEȘTI

Număr:

CHESTIONAR

Stimate Domn(ă),

În vederea efectuării unui studiu privind preferințele pentru turism ale populației ploieștene,vă rugăm să aveți amabilitatea de a răspunde la întrebările de mai jos. Vă garantăm că acest chestionar este anonim.

1. Obișnuiți să practicați turismul?

a) Da (un singur răspuns)

b) Nu

c) Uneori

Dacă se alege varianta b, se trece direct la întrebarea 17.

2.Practicați turismul la sfârșit de săptămână(week-end)?

a) Foarte rar (2-3 ori pe an) (un singur răspuns)

b) Rar (o dată la 3-4 luni)

c) Frecvent (o dată pe lună)

d) Foarte des (aproximativ în fiecare săptămână)

3. Care sunt principalele dvs motivații ale practicării turismului de week-end?

a) Recreere, odihnă, sănătate (maxim 2 răspunsuri)

b) Practicarea unui sport

c) Cultural (festivaluri, folclor,etc)

d) Alte motivații

4. Care sunt principalele destinații ale turismului de week-end?

a) Orașe (maxim 3 răspunsuri)

b) Litoral

c) Stațiuni montane

d) Zone rurale

e) Monumente naturale

f) Monumente istorice și arhitecturale

5. Ce mijloace de transport preferați în practicarea turismului de week-end?

a) Autocar (maxim 2 răspunsuri)

b) Autoturism personal

c) Tren

d) Motocicleta

e) Bicicleta

6. Ce formă de cazare preferați în practicarea turismului de week-end?

a) Hotel (maxim 3 răspunsuri)

b) Han

c) Motel

d) Vilă

e) Cabană

f) Căsuțe

g) Camping

h) Reședință secundară (casă proprie)

7. Pentru ce tip de servire a mesei optați în practicarea turismului de

week-end?

a) Pe cont propriu

b) Unități de alimentație publică (restaurant, fast food, snak-bar, pizzarie, patiserie etc)

8. Ce formă de agrement practicați în week-end?

a) Picnic (maxim 3 răspunsuri)

b) Plajă

c) Activități sportive

d) Activități culturale (festivaluri, spectacole)

e) Trasee turistice

f) Alte forme de agrement

9. Obișnuiți să practicați turismul în concediu sau vacanță?

a) Foarte rar (o dată la 4-5 ani) (un singur răspuns)

b) Rar (o dată la 2-3 ani)

c) Frecvent (o dată pe an)

d) Foarte des (de două ori pe an)

10. Care sunt principalele dumneavoastră motivații ale practicării turismului în concediu sau vacanță?

a) Recreere, odihnă, sănătate (maxim 3 răspunsuri)

b) Practicarea unui sport

c) Tratament

d) Cultural

e) Alte motivații

11. Care sunt principalele destinații ale turismului în concediu sau vacanță?

a) Orașe (maxim 3 răspunsuri)

b) Litoral

c) Stațiuni montane

d) Stațiuni balneo – climaterice

e) Zone rurale

f) Monumente naturale

g) Monumente istorice și arhitecturale

h) Alte țări

12. Ce mijloace de transport preferați în practicarea turismului în concediu sau vacanță?

a) Autocar (maxim 2 răspunsuri)

b) Autoturism personal

c) Tren

d) Mijloace navale

e) Avion

13. Ce formă de cazare preferați în practicarea turismului în concediu sau vacanță?

a) Hotel (maxim 3 răspunsuri)

b) Motel

c) Han

d) Vilă

e) Cabană

f) Căsuțe

g) Camping

14. Pentru ce tip de servire a mesei optați în practicarea turismului în concediu sau vacanță?

a) Pe cont propriu (maxim 3 răspunsuri)

b) Restaurant (clasic, specializat, autoservire sau pensiune)

c) Cantină restaurant

d) Pizzarie

e) Alte unități de alimentație publică

15. Ce formă de agrement practicați în concediu sau vacanță?

a) Picnic (maxim 3 răspunsuri)

b) Plajă

c) Activități sportive

d) Activități culturale (festivaluri, spectacole)

e) Trasee turistice

f) Tratament balneo climateric

g) Alte forme de agrement

16. În general, practicați turismul împreună cu familia?

a) Da (un singur răspuns)

b) Nu

c) Uneori

În încheiere vă rugăm să ne dați câteva date despre dumneavoastră necesare prelucrării și interpretării răspunsurilor:

17. Sexul

a) Masculin

b) Feminin

18. Vârsta dumneavoastră:

a) până la 20 de ani (un singur răspuns)

b) între 21-30 de ani

c) între 31-40 de ani

d) între 41-50 de ani

e) între 51-60 de ani

f) peste 60

19. Stare civilă:

a) Căsătorit(ă)

b) Necăsătorit(ă)

20. Ocupația:

a) muncitor (un singur răspuns)

b) funcționar

c) salariat cu studii superioare

d) elev, student, militar în termen

e) întreprinzător particular

f) șomer

g) pensionar

h) casnică

21. Dețineți un autoturism?

a) Da

b) Nu

22. Aveți copii?

a) Da, sub 16 ani (un singur răspuns)

b) Da, peste 16 ani

c) Nu

23. Ce venituri lunare aveți?

a) sub 350.000 (un singur răspuns)

b) 351.000 – 600.000

c) 601.000 – 850.000

d) 851.000 – 1.000.000

e) 1.000.001- 1.250.000

f) 1.251.000 – 1.500.000

g) peste 1.500.000

Vă mulțumim pentru amabilitate !

Decizia privitoare la metoda de recoltare

a informațiilor

În legătură cu metoda de recoltare a informațiilor, s-a ales utilizarea unor forme structurate de comunicare, având la bază un chestionar ale cărui întrebări sunt prezentate tuturor subiecților în aceeași ordine și cu aceeași formulare.

Pentru consemnarea răspunsurilor s-a adoptat metoda înregistrării informațiilor de către operatorul de interviu.

Ancheta s-a desfășurat pe baza unui chestionar alcătuit din 23 întrebări, dintre care:

15 întrebări de conținut (2- 16)

7 întrebări de identificare (17-23)

De asemenea, chestionarul conține și o întrebare filtru (1) prin care s-a urmărit ca aceasta să ducă la constatarea dacă cel care răspunde este o persoană calificată și stăpânește problemele la care dă răspunsuri.

3.3. Ancheta pilot

Odată ce chestionarul a fost întocmit, este necesar ca acesta să fie testat, acest lucru putând furniza informații cu privire la unele îmbunătățiri ce pot fi aduse chestionarului,

Respectând cotele, ancheta a fost întocmită pe un eșantion de 45 de subiecți.

Pregătirea chestionarelor pentru prelucrarea și interpretarea datelor a validat instrumentul de lucru și modalitatea de alegere. Modificările suferite de chestionar au fost neînsemnate, acestea referindu-se mai ales

la formularea variantelor de răspuns pentru întrebarea cu privire la destinațiile în week-end ale populației; și anume s-a exclus varianta “alte țări”.

Realizarea anchetei pilot a demonstrat pe de altă parte, actualitatea temei și faptul că turismul, în ciuda nesiguranței disponibilului bănesc și a unor prețuri în continuă creștere, face parte integrantă din viața oamenilor. El se constituie ca fenomen social-economic, ca domeniu de sinteză, cu perspective de intensificare chiar în condiții mai puțin favorabile, cum par a fi cele actuale.

3.4. Realizarea în teren a cercetării

Investigația s-a realizat fără dificultăți, iar întrebările din chestionar au fost înțelese cu ușurință și, ca atare, timpul efectiv de desfășurare a fost cel planificat.

Ca inconvenient constatat în cazul sondajelor efectuate asupra persoanelor care se găseau în timpul programului de lucru, a fost lipsa de timp în alegerea mai minuțioasă a răspunsurilor.

3.5. prelucrarea datelor

Pregătirea datelor pentru prelucrare

Dintre cele mai importante operații strict necesare pregătirii pentru prelucrarea datelor, în cazul nostru, au fost următoarele:

validarea chestionarelor

Aceasta a fost realizată prin verificarea continuității și relației logice dintre anumite întrebări, proporții sau semnificații majore ale unor concluzii. Din acest punct de vedere, din totalul de 385 de chestionare, 10 au fost excluse, invalidate, continând mici erori de înregistrare.

determinarea și înscrierea variabilelor și limitelor pentru fiecare întrebare (și avându-se în vedere posibilitățile de răspuns în fiecare caz).

Una dintre facilități în pregătirea datelor pentru prelucrare a constituit-o realizarea sondajelor de opinie cu ajutorul operatorului de interviu. Acest fapt a redus luarea în calcul a non-răspunsurilor, ușurând foarte mult pregătirea și interpretarea datelor.

despuierea de date prin transcrierea răspunsurilor în listele de prelucrare statistică.

regruparea întrebărilor într-o viziune logică – prelucrarea în raportul de cercetare.

Această operație ușurează înțelegerea fenomenului și prezentarea acestuia în mod structurat. Pentru studiul logic al realității în liste de corelații în cadrul cărora s-a urmărit interdependența dintre datele individuale și comportamentul turistic al subiecților, precum și relația logică și de continuitate între diverse aspecte ale comportamentului. În același

timp, s-a proiectat obținerea unor grafice care să ilustreze distributiv sau evolutiv aspecte ale comportamentului turistic sau ale aspirației în același sens.

Prelucrarea informațiilor și evaluarea rezultatelor implică identificarea tendințelor și corelațiilor, obținându-se în final o imagine semnificativă asupra fenomenului cercetat.

Grila de corelații

Un grad superior de agregare a rezultatelor se obține prin corelarea logică a alternativelor de răspuns de la o întrebare din chestionar cu alternativele de la altă întrebare. Se pleacă de la premisa că anumite răspunsuri la o întrebare pot explica sau chiar determina răspunsurile de la altă întrebare. Această corelare se realizează prin raționament logic,

inductiv și are forma unui tabel de dublă intrare cu un număr egal de linii și coloane cu numărul întrebărilor din chestionar.

4.1. Aderența la turism

În urma prelucrării statistice a datelor obținute pe baza chestionarului prezentat tuturor celor 375 de subiecți investigați, s-a constatat că, în general, oamenii sunt aproape în unanimitate de acord că turismul are un rol benefic asupra omului, ajutându-l să-și recupereze energia fizică, psihică și nervoasă cheltuită, pe de altă parte, să reducă monotonia ocupațiilor cotidiene, să procure noul, etc.

În altă ordine de idei, turismul facilitează creșterea nivelului de cunoaștere și condiționează dezvoltarea personalității umane. Aderența la turism este reflectată de răspunsurile referitoare la practicarea turismului în general, care au fost în proporție de 40% respectiv 54% pentru variantele de răspuns “DA” și “UNEORI” și doar 6% pentru “NU”. Fără precizări în legătură cu frecvența practicării se poate aprecia că majoritatea oamenilor practică turismul mai mult sau mai puțin, că acest mod de petrecere a timpului liber este agreat de majoritatea celor chestionați.

1. Obișnuiți să practicați turismul?

a) Da (un singur răspuns)

b) Nu

c) Uneori

4.2. Opțiuni pentru forme de turism

2.Practicați turismul la sfârșit de săptămână(week-end)?

a) Foarte rar (2-3 ori pe an) (un singur răspuns)

b) Rar (o dată la 3-4 luni)

c) Frecvent (o dată pe lună)

d) Foarte des (aproximativ în fiecare săptămână)

9. Obișnuiți să practicați turismul în concediu sau vacanță?

a) Foarte rar (o dată la 4-5 ani) (un singur răspuns)

b) Rar (o dată la 2-3 ani)

c) Frecvent (o dată pe an)

d) Foarte des (de două ori pe an)

Din datele prezentate mai sus se poate observa că majoritatea celor chestionați preferă să practice turismul în concediu sau vacanță, iar pe cel de la sfârșitul săptămânii aproximativ jumătate din cei chestionați îl practică la un interval de trei – patru luni.

FRECVENTAREA turismULUI

Opțiuni pentru forme de turism

4.3. Motivații turistice ale populației ploieștene

3. Care sunt principalele dvs motivații ale practicării turismului de week-end?

a) Recreere, odihnă, sănătate (maxim 2 răspunsuri)

b) Practicarea unui sport

c) Cultural (festivaluri, folclor,etc)

d) Alte motivații

10. Care sunt principalele dvs. motivații ale practicării turismului în concediu sau vacanță?

a) Recreere, odihnă, sănătate (maxim 3 răspunsuri)

b) Practicarea unui sport

c) Tratament

d) Cultural

e) Alte motivații

Motivul principal pentru care se practică turismul, atât cel de week-end cât și cel din concediu este de a se recreea și odihni și de a face unele tratamente pentru menținerea și sporirea sănătății . Datorită stresului de fiecare zi oamenii au nevoie de relaxare și destindere, și de aceea practică în număr tot mai mare, în ciuda veniturilor scăzute, turismul sub orice formă.

Motivații turistice ALE PRACTICĂRII TURISMULUI

ÎN CONCEDIU SAU VACANȚĂ

Opțiuni pentru destinații

4.4. Opțiuni pentru destinații

4. Care sunt principalele destinații ale turismului de week-end?

a) Orașe (maxim 3 răspunsuri)

b) Litoral

c) Stațiuni montane

d) Zone rurale

e) Monumente naturale

Monumente istorice și arhitecturale

11. Care sunt principalele destinații ale turismului în concediu sau vacanță?

a) Orașe (maxim 3 răspunsuri)

b) Litoral

c) Stațiuni montane

d) Stațiuni balneo – climaterice

e) Zone rurale

f) Monumente naturale

g) Monumente istorice și arhitecturale

Alte țări

Conform datelor rezultate în urma cercetării observăm că principalele

destinații în concediu sau vacanță se împart între stațiuni montane și litoral

care ocupă primul loc în preferințele celor chestionați cu un procent de

73,5%, pe locul al doilea situându-se zonele rurale, iar pe locul trei se află

stațiunile balneo-climaterice.

4.5. Preferințe pentru mijloace de transport

5. Ce mijloace de transport preferați în practicarea turismului de week-end?

a) Autocar (maxim 2 răspunsuri)

b) Autoturism personal

c) Tren

d) Motocicleta

e) Bicicleta

12. Ce mijloace de transport preferați în practicarea turismului în concediu sau vacanță?

a) Autocar (maxim 2 răspunsuri)

b) Autoturism personal

c) Tren

d) Mijloace navale

e) Avion

Mijlocul de transport preferat de turiștii de week-end este, în primul rând, trenul urmat îndeaproape de autoturismul personal, iar pe ultimul loc în preferințe se află autocarul.

În schimb, în concediu sau vacanță, cei chestionați preferă mai mult să călătorească cu autoturismul personal, trenul aflându-se pe locul doi, în timp ce autocarul se află tot pe locul al treilea chiar dacă au crescut preferințele și pentru acest mijloc de transport.

Preferințe pentru mijloace de transport

Opțiuni pentru forme de cazare ÎN WEEK-END

4.6. Opțiuni pentru forme de cazare

6. Ce formă de cazare preferați în practicarea turismului de week-end?

a) Hotel (maxim 3 răspunsuri)

b) Han

c) Motel

d) Vilă

e) Cabană

f) Căsuțe

g) Camping

h) Reședință secundară (casă proprie)

13. Ce formă de cazare preferați în practicarea turismului în concediu sau vacanță?

a) Hotel (maxim 3 răspunsuri)

b) Motel

c) Han

d) Vilă

e) Cabană

f) Căsuțe

g) Camping

Din datele prezentate mai sus reiese că majoritatea preferă să fie cazați la hotel, iar următoarele preferințe sunt pentru vilă și cabană. În cadrul turismului de week-end există 47% dintre cei chestionați care preferă să se ducă la reședința proprie de la țară pentru a-și ajuta familia.

4.7. Opțiuni pentru servirea mesei

7. Pentru ce tip de servire a mesei optați în practicarea turismului de week-end?

a) Pe cont propriu

b) Unități de alimentație publică (restaurant, fast food, snak-bar, pizzarie, patiserie etc)

În cadrul turismului de week-end, 71,4% din cei chestionați preferă să servească masa pe cont propriu, decât 28,6% apelând la unități de alimentație publică.

14. Pentru ce tip de servire a mesei optați în practicarea turismului în concediu sau vacanță?

a) Pe cont propriu (maxim 3 răspunsuri)

b) Restaurant (clasic, specializat, autoservire sau pensiune)

c) Cantină restaurant

d) Pizzarie

e) Alte unități de alimentație publică

Chiar dacă și în cadrul turismului de concediu servirea mesei pe cont propriu deține un loc important, totuși persoanele sunt mult mai dispuse să apeleze la restaurante, pizzării și alte asemenea unități de alimentație publică.

Opțiuni pentru servirea mesei

preferințe pentru agrement

4.8. preferințe pentru agrement

8. Ce formă de agrement practicați în week-end?

a) Picnic (maxim 3 răspunsuri)

b) Plajă

c) Activități sportive

d) Activități culturale (festivaluri, spectacole)

e) Trasee turistice

Alte forme de agrement

15. Ce formă de agrement practicați în concediu sau vacanță?

a) Picnic (maxim 3 răspunsuri)

b) Plajă

c) Activități sportive

d) Activități culturale (festivaluri, spectacole)

e) Trasee turistice

f) Tratament balneo climateric

Alte forme de agrement

Se observă că o mare parte din persoanele chestionate preferă să facă plajă sau să urmeze traseele turistice atunci când se duc pe litoral sau în stațiunile montane. De asemenea mai este preferat, ca formă de agrement, și picnicul, tratamentul balnear și desigur și alte forme de agrement.

REZULTATELE CERCETĂRII

1. Obișnuiți să practicați turismul?

a) Da (un singur răspuns)

b) Nu

c) Uneori

Dacă se alege varianta b, se trece direct la întrebarea 17.

2.Practicați turismul la sfârșit de săptămână(week-end)?

a) Foarte rar (2-3 ori pe an) (un singur răspuns)

b) Rar (o dată la 3-4 luni)

c) Frecvent (o dată pe lună)

d) Foarte des (aproximativ în fiecare săptămână)

3. Care sunt principalele dvs motivații ale practicării turismului de week-end?

a) Recreere, odihnă, sănătate (maxim 2 răspunsuri)

b) Practicarea unui sport

c) Cultural (festivaluri, folclor,etc)

d) Alte motivații

4. Care sunt principalele destinații ale turismului de week-end?

a) Orașe (maxim 3 răspunsuri)

b) Litoral

c) Stațiuni montane

d) Zone rurale

e) Monumente naturale

Monumente istorice și arhitecturale

5. Ce mijloace de transport preferați în practicarea turismului de week-end?

a) Autocar (maxim 2 răspunsuri)

b) Autoturism personal

c) Tren

d) Motocicleta

e) Bicicleta

6. Ce formă de cazare preferați în practicarea turismului de week-end?

a) Hotel (maxim 3 răspunsuri)

b) Han

c) Motel

d) Vilă

e) Cabană

f) Căsuțe

g) Camping

Reședință secundară (casă proprie)

7. Pentru ce tip de servire a mesei optați în practicarea turismului de week-end?

a) Pe cont propriu

b) Unități de alimentație publică (restaurant, fast food, snak-bar, pizzarie, patiserie etc)

8. Ce formă de agrement practicați în week-end?

a) Picnic (maxim 3 răspunsuri)

b) Plajă

c) Activități sportive

d) Activități culturale (festivaluri, spectacole)

e) Trasee turistice

f) Alte forme de agrement

9. Obișnuiți să practicați turismul în concediu sau vacanță?

a) Foarte rar (o dată la 4-5 ani) (un singur răspuns)

b) Rar (o dată la 2-3 ani)

c) Frecvent (o dată pe an)

d) Foarte des (de două ori pe an)

10. Care sunt principalele dvs. motivații ale practicării turismului în concediu sau vacanță?

a) Recreere, odihnă, sănătate (maxim 3 răspunsuri)

b) Practicarea unui sport

c) Tratament

d) Cultural

e) Alte motivații

11. Care sunt principalele destinații ale turismului în concediu sau vacanță?

a) Orașe (maxim 3 răspunsuri)

b) Litoral

c) Stațiuni montane

d) Stațiuni balneo – climaterice

e) Zone rurale

f) Monumente naturale

g) Monumente istorice și arhitecturale

h) Alte țări

12. Ce mijloace de transport preferați în practicarea turismului în concediu sau vacanță?

a) Autocar (maxim 2 răspunsuri)

b) Autoturism personal

c) Tren

d) Mijloace navale

e) Avion

13. Ce formă de cazare preferați în practicarea turismului în concediu sau vacanță?

a) Hotel (maxim 3 răspunsuri)

b) Motel

c) Han

d) Vilă

e) Cabană

f) Căsuțe

g) Camping

14. Pentru ce tip de servire a mesei optați în practicarea turismului în concediu sau vacanță?

a) Pe cont propriu (maxim 3 răspunsuri)

b) Restaurant (clasic, specializat, autoservire sau pensiune)

c) Cantină restaurant

d) Pizzarie

e) Alte unități de alimentație publică

15. Ce formă de agrement practicați în concediu sau vacanță?

a) Picnic (maxim 3 răspunsuri)

b) Plajă

c) Activități sportive

d) Activități culturale (festivaluri, spectacole)

e) Trasee turistice

f) Tratament balneo climateric

g) Alte forme de agrement

16. În general, practicați turismul împreună cu familia?

a) Da (un singur răspuns)

b) Nu

c) Uneori

17. Sexul

a) Masculin

b) Feminin

18. Vârsta dumneavoastră:

a) până la 20 de ani (un singur răspuns)

b) între 21-30 de ani

c) între 31-40 de ani

d) între 41-50 de ani

e) între 51-60 de ani

f) peste 60

19. Stare civilă:

a) Căsătorit(ă)

b) Necăsătorit(ă)

20. Ocupația:

a) muncitor (un singur răspuns)

b) funcționar

c) salariat cu studii superioare

d) elev, student, militar în termen

e) întreprinzător particular

f) șomer

g) pensionar

casnică

21. Dețineți un autoturism?

a) Da

b) Nu

22. Aveți copii?

a) Da, sub 16 ani (un singur răspuns)

b) Da, peste 16 ani

c) Nu

23. Ce venituri lunare aveți?

a) sub 350.000 (un singur răspuns)

b) 351.000 – 600.000

c) 601.000 – 850.000

d) 851.000 – 1.000.000

e) 1.000.001- 1.250.000

f) 1.251.000 – 1.500.000

peste 1.500.000

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Pentru ca fenomenul liberalizării prețurilor să nu afecteze posibilitatea de agrement a populației noastre, trebuie prevăzută dezvoltarea unor forme de turism alternativ (parahotelier) care să permită vacanțe unor segmente extinse de populație, în condițiile unor tarife acceptabile. Aceste măsuri trebuie însoțite de alte prevederi ca: suportarea de către sindicate, case de pensii, organizații de tineret a unei părți din costurile turistice, practicarea de prețuri diferențiate în extra sezon și pe zone geografice.

Urmând exemplul țărilor dezvoltate, turismul a încetat a mai fi considerat un lux, devenind pentru tot mai mulți o necesitate vitală. Această cercetare a arătat că omul modern este mai degrabă predispus să facă economii în bugetul său zilnic, decât să renunțe la efectuarea activității de turism.

O mare importanță o are educarea în scop turistic a populației, îndeosebi a particularilor care doresc să-și închirieze locuințele în acest scop.

Revenirea la tradiționala ospitalitate românească, la toleranța față de diversitatea altuia și la acceptarea bunăstării acestuia ca fiind un fapt normal, constituie premisele morale pentru revigorarea unui turism orientat spre calitatea vieții. Obiectivele sociale ale turismului nu pot fi considerarte complete dacă nu ținem seama și de posibilitatea călătoriilor peste hotare, de lărgirea spirituală pe care o oferă acesta. Fără îndoială că într-o primă etapă, deschiderea granițelor s-a concretizat în satisfacerea unor interese de ordin material, a unor nevoi primare. Însă fenomenul trebuie judecat în perspectivă, sperând ca odată satisfăcute necesitățile materiale, interesul turistului român călătorind peste hotare se va deplasa spre domeniul spiritual, de cunoștere și asimilare a unor culturi diverse.

Dintre obiectivele ecologice ale turismului se desprind cele legate de prezervarea anumitor colțuri ale naturii și menținerea lor în afara exploatării de către om (Delta Dunării, rezervațiile naturale din Retezat etc.)

În ceea ce privește menținerea unui mediu natural nealterat, cadrele de răspundere din turism trebuie să ia în considerare adoptarea normelor vest-europene privind unele aspecte ca:

prohibirea benzinelor cu un conținut ridicat de plumb;

interzicerea deversării în mare a unor deșeuri și a pungilor de plastic;

publicarea zilnică și informarea operativă a turiștilor în ceea ce privește nivelul poluării și radioactivității.

Agricultura poate contribui la dezvoltarea turismului prin valorificarea tradițiilor etno-culturale ale statului românesc, oferirea de materii prime ieftine și accesibile.

De asemenea, turismul stimulează cu precădere dezvoltarea ramurilor industriale producătoare de bunuri de consum. Turismul stimulează producția industrială nu numai prin crearea directă pe care Ie-o adresează, ci și prin stimularea importului de completare la astfel de bunuri, de exemplu: importul de mobilier, aparatură, faianță – reprezintă un factor catalizator al eficienței industriei autohtone.

BIBLIOGRAFIE

cătoiu, I., teodorescu, n.;

“comportamentul consumatorului” teorie și practică, editura economică, BUCUREȘTI, 1997

Drăgan, J. C.,

Demetrescu, M.C.;

“Practica prospectării pieței”, Editura Europa Nova, București, 1996

FLORESCU, C.(coordonator), BALAURE, V., BOBOC, ȘT., CĂTOIU, I., OLTEANU, V., POP, N. AL;

“marketing”- Grup Academic de Marketing și Management, EDITURA MARKETER,

București, 1992

Florescu, C.,

Patriche, D.;

“Prospectarea pieței” Editura Științifică, București, 1973

KOTLER, Ph.;

“MANAGEMENTUL MARKETINGULUI”, EDITURA TEORA, BUCUREȘTI, 1997

OCTAVIAN MOARCĂȘ

“TEHNICI PROMOȚIONALE”

BUCUREȘTI,1993

Patriche, D.;

“Economie comercială”, Institutul Național “Virgil Madgearu”, București, 1993

***

“MESERIA DE COMERCIANT” INSTITUTUL “VIRGIL MADGEARU”, Editura didactică și pedagogică, București, 1995

***

***

“PLOIEȘTI – 1597-1997 PATRU SECOLE DE ISTORIE” , ploiești,1997

“JUDEȚELE PATRIEI – PRAHOVA” EDITURA SPORT-TURISM BUCUREȘTI,1981