Cercetarea Preferintelor Consumatorilor de Serivicii Turistice Pentru Destinatia X
CUPRINS
CAPITOLUL I. TURISM DE SĂNĂTATE
1.1. Definirea turismului de sănătate
1.2. Formele de turism de sănătae
1.2.1. Turismul balnear
1.2.2.Turism de wellness
1.3. Caracteristicile turismului de sănătate
1.4. Tendințele în turism de sănătate
1.4.1.Relația turismului de sănătate cu celelalte forme de turism
1.4.2. Tendințele cererii
CAPITOLUL II. JUDEȚUL HARGHITA
2.1. Descrierea județului Harghita
2.1.1. Evoluția demografică
2.1.2. Relieful
2.1.3. Clima și hidrografia
2.2. Resursele județului Harghita
2.2.1. Resursele turistice naturale
2.2.2. Resurse turistice antropice
2.3. Oportunități de tratament balnear și wellness
CAPITOLUL III. METODOLOGIA DE CERCETARE
3.1. Obiective de cercetare
3.2. Ipoteze
3.3. Alegerea eșantionului
3.4. Dispozitiv de măsurare
CAPITOLUL IV. OPINIA TURIȘTILOR PRIVIND DESTINAȚIA TURISTICĂ HARGHITA
INTRODUCERE
Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Numărul de turiști este în creștere, ajungând în prezent la aproximativ 6-7 milioane pe an, iar această activitate devine o sursă tot mai importantă de venit. Economia românească e caracterizată de un potențial uriaș pentru turism, acesta atrăgând 880 milioane de euro în investiții în 2012.
Analizele facute asupra evolutiilor recente in sectorul turismului evidențiazș tendința de creștere a numărului consumatorilor autohtoni de produse turistice. Deținătorii de hoteluri, pensiuni și vile din România au înregistrat o creștere a numărului de clienți, o mare parte fiind turiști români, la care se adaugă din ce în ce mai mulți turiști europeni, pe măsură ce sunt eliminate barierele de tranzit turistic și se creează infrastructura de transport legată de coridoarele europene.
Ascensiunea puternică a consumului în Romania a devenit o tendință. Consumatorii români devin tot mai atenți la raportul preț-calitate, mai selectivi în alegerea mărcii și mai educați în ce privește serviciile turistice. În acest fel concurența devine mai intensă între hoteluri, pensiuni și vile sau chiar stațiuni, deținătorii acestora efectuând cât mai multe modificări pentru a satisface pe deplin necesitățile consumatorului.
Lucrarea de licență este structurată în patru capitole.
Primul capitol ne introduce în tema turismului de sănătate. Astfel sunt prezentate formele turismului de sănătate, caracteristicele acestuia precum și tendințele acestui timp de turism.
Turismul de sănătate (de tratament) este o forma specifică a turismului care îmbină diferite forme de cură și tratament balneo-medical, și se practică în stațiunile balneo-medicale și climaterice cu bogate resurse naturale de cură.
Acest tip de turism se prezintă sub forma turismului balnear sau turismului de wellness.
Preferințele turiștilor europeni în ceea ce privește sectorul turismului s-au schimbat radical. Dacă acum câțiva ani, aceștia preferau litoralul românesc, acum, atenția lor s-a îndreptat spre aria de turism balnear în principal, urmat de turism cultural, turism rural, aceștia fiind interesați de monumentele istorice și de trecutul țării noastre.
Cel de al doilea capitol ne prezintă județul Harghita, unul dintre cele mai bogate județe în resurse balneare și terapeutice (izvoare de apă minerală, mofete, aer curat). Județul deține de 6 stațiuni de interes local (Băile Homorod, Borsec, Harghita Băi, Izvorul Muresului, Lacul Rosu si Praid) si o stațiune de interes național cu bază de tratament (Tusnad Băi).
Pe langă acestea există în județ mai multe localități cu resurse si roluri balneare. Județul dispune de un potențial balnear deosebit care insă nu este valorificat suficient iar foarte multe din vechile stațiuni au fost inchise (Borsec, Băile Banffy, Toplița, Băile Santimbru-Pucioasa, Sancrăieni). Alte locații cu roluri balneare dar nefuncționale sau cu activitate sistată sunt Băile Selters, Băile Chirui, Remetea, Băile Szeredai (Miercurea Ciuc), Băile Dugas, Băile Madicea, Carța, Băile Sărate, Cristuru Secuiesc, Băile Arcio, Corund, Iacobeni, Casin.
Studiul de caz se concretizează sub forma unei cercetări de piață privind opinia consumatorilor de serivicii turistice pentru destinația prezentată în capitolul anterior. Astfel în capitolul trei se prezintă metodologia cercetării iar capitolul patru sintetizează rezultatul cercetării.
Astfel, metodologia utilizată pentru cercetare este chestionarul – cea mai uzuală metodă- asupra unui eșantion de 100 de persoane din județul Harghita cu privire la turismul balnear și de wellness. Se constată faptul că majoritatea celor intervievați merg în concediu – aprox. 86% – dintre care procent foarte mare și anume 42.7% dintre respondențo au practicat turismul balnear în județul Harghita iar 48.3% au practicat turismul de wellness.
Prin valorificarea corespunzătoare resurselor balneare județul are posibilitatea dezvoltării unei activități turistice de sănătate calitative (terapeutic si wellness) foarte atractive.
Profitul nu a ezitat să se arate în cazul celor care s-au informat și au ținut cont de aceste preferințe ale turiștilor, amplasarea în zone cu monumente istorice a unor hoteluri, pensiuni și vile atrăgând un număr foarte mare de turiști și marcând locațiile acestora ca importante zone turistice.
CAPITOLUL I. TURISM DE SĂNĂTATE
1.1. Definirea turismului de sănătate
Turismul de sănătate (de tratament) este o forma specifică a turismului care îmbină diferite forme de cură și tratament balneo-medical, și se practică în stațiunile balneo-medicale și climaterice cu bogate resurse naturale de cură: ape minerale, termale, namoluri, cu efecte terapeutice, situate de obicei iîn zonele cu microclimat specific.
România dispune de un excepțional potențial balnear care concentrează o varietate de factori naturali de cura. Factorii naturali de cura in turismul balnear:
1. Apele minerale și termominerale
2. Lacurile terapeutice
3. Nămolurile terapeutice
4. Emanații de gaze terapeutice
5. Salinele
6. Plantele medicinal
7. Factorii climatici de cura
8. Aeroionizarea
Existența acestora a favorizat dezvoltarea turismului balneo-climateric si valorificarea lor pentru tratarea unor game largi de afecțiuni.
1.2. Formele de turism de sănătae
1.2.1. Turismul balnear
Existența factorilor naturali de cură balneară (izvoare minerale sau lacuri terapeutice) a generat încă din cele mai vechi timpuri motivație de deplasare în scop curativ a călătorilor spre acele destinații deținătoare de astfel de elemente de potențial natural.
Astfel, încă din antichitate, cultul băilor era dezvoltat în Roma antică, numai în oraș existau 854 de băi populare și 14 băi de lux, alte băi renumite prin proprietatea lor curativă se aflau în Baiac, Puteoli, Cantibus, iar între granițele imperiului roman au fost amenajate numeroase stațiuni balneare în jurul izvoarelor termale (Aachen în Germania, Baden în Elveția, Vichy, Aix-les-Bains în Franța, Herculane în România, Aquincum în Ungaria etc.), stațiuni ale căror renume dăinuie până în prezent.
În Evul mediu, după căderea Imperiului roman de apus a decăzut și cultul băilor, fiind în mare parte abandonate pe de o parte datorită nesiguranței călătorilor, iar pe de altă parte datorită spiritului ascetic al creștinismului din Evul mediu timpuriu.
În timpul cruciadelor, activitatea balneară a renăscut, dar la scară mai redusă, datorită insecurității curanților atât în timpul călătoriei cât și în timpul curei propriu-zise (în anul 1292 lângă Plombieres a fost ridicată o cetate, pentru protecția bolnavilor curanți).
În perioada medievală, cele mai multe băi terapeutice erau administrate de călugări, precum băile Bath (Anglia) sau Spaa (Belgia) Aix-la-Chapelle și Forges (Franța) care se găseau în posesia Ordinului Capucinilor.
În secolul XIX, când se transformă circulația de călători în turism propriu-zis, existau în Europa 160 stațiuni balneare, unele foarte căutate, precum Wiesbaden și Baden-Baden (Germania) cu 30.000 și respectiv 25.000 turiști anual, iar altele vizitate de un număr mai mic de curanți – Aachen și Kissingen (Germania), Cassiano și Ischia (Italia), Ichlus-Tarasp (Elveția), Spaa (Belgia) etc.
Unele dintre aceste orașe au devenit adevărate stațiuni de lux la modă, pentru uzul păturilor sociale înstărite (aristocrați și mari burghezi) îmbinând tratamentul cu divertismentul (cazinouri), precum – Karlsbad și Marienbad (Boemia), Plombieres și Vichy (Franța) Baden-Baden (Germania) etc.
În prezent, turismul balnear a dobândit un pronunțat caracter de masă, apreciindu-se că aprox. 20 milioane de persoane din Europa se deplasează anual către țări deținătoare de factori naturali de cură balneară și de dotări aferente (stațiuni balneare), devenind o adevărată industrie, generatoare de efecte pozitive la nivelul economiilor naționale.
În cadrul turismului de sănătate, cu precădere în cadrul turismului balneo-termal, motivația achiziționării produsului turistic, respectiv este certă și anume, dorința de „repunere în formă”, de ameliorare a sănătății, de însănătoșire, precum și de prevenire a îmbolnăvirilor, studiul motivațional independent nefiind indispensabil, deci pricina caracterului obiectiv al motivației turistice. Cererea turistică, chiar și în cadrul acestei forme de turism este legată ceva mai slab însă de existența timpului liber și de nivelul veniturilor, reprezentând împreună, elementele permisive ale manifestării cererii turistice.
Conform reglementărilor în vigoare, durata minimă a concediului anual de bază în țările dezvoltate din Europa variază între 16 zile lucrătoare ca Austria, Italia și Regatul Unit și 24 zile în Franța și Suedia.
În plus, în cazul turismului termal, în anumite țări din Europa, sistemul de asigurări sociale acoperă într-o proporție foarte mare cheltuielile efectuate de cura termală cu condiția ca durata acesteia să fie de minim două săptămâni, ceea ce înseamnă că asigurările sociale oferă și concedii medicale plătite, în cazul în care durata concediilor legale nu acoperă durata curei termale, care conform prescripțiilor medicilor de specialitate – balneologi, trebuie să fie repetate la 6 luni.
Astfel, numărul celor care pleacă în vacanțe la nivelul Europei, este destul de ridicat, ei reprezentând 60% din populația totală în Italia și Franța, între 40-50% în Grecia și Spania, peste 65% în Austria și Belgia, peste 70% în Țările Nordice și peste 80% în Germania și Regatul Unit.
După 1990, pe plan macro-economic, se observă pe de o parte creșterea deplasărilor turistice de scurtă durată și creșterea voiajelor pe distanțe lungi, iar pe de altă parte se observă menținerea fluxurilor turistice intraregionale, anul 1990 înregistrând 290 milioane de sosiri turistice în Europa, sosiri care au avut un sejur mai mare de 24 ore și în mod corespunzător cheltuindu-se 140 de miliarde dolari.
Vârsta înaintată, constituie cel mai important determinant al motivației turistice termale, având în vedere faptul că solicită cu precădere tratamentul balneo-termal vârsta a III-a.
În anul 1990, populația europeană de peste 55 de ani reprezenta 30% din populația adultă (de la 15 ani în sus), adică 94 milioane de persoane de vârsta a III-a, estimându-se pentru anul 2000 că numărul acestora să ajungă la 105 milioane. La sfârșitul anului 1990, piața turismului vârstei a III-a era estimată la 20%, din piața europeană totală, care cuprindea 155 de milioane deplasări în interiorul țărilor de reședință și 120 milioane deplasări în exterior, adică un total de 275 de milioane de turiști.
În anul 1992, această piață a cunoscut o creștere de cca. 280 milioane de turiști, în frunte aflându-se două țări, Germania și Regatul Unit, în ceea ce privește deplasările externe ale rezidenților, constatându-se totodată o creștere a deplasărilor interne în cadrul vârstei a III-a în Țările Scandinave și în Spania.
Dacă Franța și Germania sunt destinațiile cele mai căutate pentru sejururile de scurtă durată, Spania și Italia primesc cea mai mare parte a vacanțierilor vârstei a III-a cu voiaje de lungă dura vârsta a III-a, estimându-se pentru anul 2000 că numărul acestora să ajungă la 105 milioane. La sfârșitul anului 1990, piața turismului vârstei a III-a era estimată la 20%, din piața europeană totală, care cuprindea 155 de milioane deplasări în interiorul țărilor de reședință și 120 milioane deplasări în exterior, adică un total de 275 de milioane de turiști.
În anul 1992, această piață a cunoscut o creștere de cca. 280 milioane de turiști, în frunte aflându-se două țări, Germania și Regatul Unit, în ceea ce privește deplasările externe ale rezidenților, constatându-se totodată o creștere a deplasărilor interne în cadrul vârstei a III-a în Țările Scandinave și în Spania.
Dacă Franța și Germania sunt destinațiile cele mai căutate pentru sejururile de scurtă durată, Spania și Italia primesc cea mai mare parte a vacanțierilor vârstei a III-a cu voiaje de lungă durată, 42% din persoanele în vârstă cumpără un voiaj forfetar, în mod special britanicii, cu avionul și nemții cu autocarul. Acești turiști sunt cu siguranță mai puțin sezonieri ca restul turiștilor, voiajând practic în toate sezoanele. Ei sunt de două ori mai numeroși, în voiaje externe în septembrie și în octombrie, ca în alte luni ale anului. Ei preferă vacanțele la malul mării – 31% din toate tipurile de vacanță, circuitele 29%, scurtele sejururi în orașe, 11%.
Modul de viață – urbanizarea excesivă, sedentarismul, ritmul trepidant al vieții actuale și nu în ultimul rând poluarea deosebit de agresivă a mediului ambiant, sunt tot atât de puternici factori de influență negativă asupra organismului uman, în sensul suprasolicitării și degradării implicând în consecință motivații acute de consum turistic de sănătate, lărgind astfel considerabil rândul consumatorilor de turism balneo-termal.
Îngemănarea turismului balneo-termal cu alte forme ale turismului de sănătate, precum și talasoterapia, în cadrul unor structuri și infrastructuri turistice specifice, performante și ultrasofisticate, va avea drept consecință mai mult sau mai puțin apropiată lărgirea considerabilă a pieții, captându-se astfel segmente diverse de vacanțieri de vârste diferite, în contextul petrecerii vacanțelor cât mai util pentru organism.
De asemenea, întrepătrunderea formei de turism de sănătate cu alte forme de turism, cultural, exotic, agrement va contribui și mai pregnant la creșterea dimensiunilor pieței turismului balneo-termal. Prin urmare, turismul balneo-termal trebuie să se adapteze cerințelor pieței, chiar să anticipeze aceste nevoi, sau să le generalizeze, trebuind să fie mult mai receptiv la transformările generale la scara macro și totodată mult mai flexibil acestor transformări.
Paralel cu dezvoltarea balneologiei naționale, în epoca noastră se semnalează și amploarea deosebită luată de balneologia internațională, care antrenează deplasarea a milioane de oameni spre stațiunile balneoclimaterice din alte țări. Acest fapt a reținut atenția O.M.S., care într-un raport aprecia că anual 20 milioane de oameni din Europa se deplasează dintr-o țară în alta, la cura balneară.
La prima vedere, sfera de cuprindere a turismului balnear tradițional pare să fie constituită dintr-un segment de clientelă potențială efectiv strict delimitat și chiar limitat – populația cu afecțiuni cronice. Într-o abordare sistematică, însă, prin coroborarea diferitelor tipuri de factori, sfera de cuprindere a turismului balnear se lărgește considerabil.
Un prim factor care lărgește piața turismului balnear, îl constituie sporirea ponderii populației vârstnice din totalul populației din țările dezvoltate economic, astfel în Austria – 14,2% din populație are peste 65 de ani, în Suedia – 13,9%, Germania – 13,4%, Marea Britanie – 13,4%, iar în Țările Scandinave, grupa de vârstă de peste 65 de ani deține 36,5% din totalul populației.
Datele cu privire la cauzele deceselor de pe Terra, publicate de organismele mondiale, menționează un grad ridicat de răspândire a unor boli degenerative, reumatice, cardiovasculare, metabolice, dezvăluind astfel existența unei cereri potențiale de mari dimensiuni pentru cura balneo-termală.
După datele O.M.S., bolile cardio-vasculare constituie prima cauză de deces pentru populația din grupa de vârstă de 45 – 64 de ani și care înregistrează ponderi ridicate ale mortalității – 53,6% în S.U.A., 50,9% în Israel, 49,8% în Canada, 48,2% în Austria, 46,1% în Italia, 45,6% în Germania, 44,6% în Elveția etc.
Afecțiunile reumatismale se manifestă frecvent în Țările Nordice, astfel aici 35% din populația adultă suferă de dureri reumatismale, din care 10% sunt cu incapacitate temporară de muncă din această cauză. În Franța 400.000 de femei suferă de artrită reumatoidă, în fiecare an acordându-se peste 20.000 de concedii medicale de lungă durată și 11.000 de pensii de invaliditate, cauza fiind bolile reumatismale.
Peste 20 de milioane de americani suferă din cauza reumatismului, iar în Germania medicii consultă într-o singură lună aproximativ 580.000 bolnavi de reumatism.
În afara creșterii populației vârstnice, atât absolut (prin creșterea duratei de viață) cât și relativ (diminuarea natalității) și implicit a numărului de potențiali consumatori de turism balnear, lărgirea pieței balneo-termale se mai datorează și influenței recomandărilor medicilor balneologi, neîncrederii suferinzilor în tratamentul medicamentos ca și necesității efectuării tratamentelor balneare în urma intervențiilor chirurgicale.
Dacă se ține cont că factorilor naturali curativi li se adaugă agenți fizici artificiali și kimioterapie analitică și globală, se poate spune că procedurile terapeutice incluse în noțiunile de balneologie sau fizioterapie își găsesc aplicabilitatea într-o serie de afecțiuni și pot avea funcții distincte – profiolactică, curativă sau de recuperare medicală, ceea ce duce de asemenea la lărgirea segmentului clientelei balneare.
Admițând ideea că în viitor vacanța va fi concepută ca o perioadă de aplicare a unei terapii generale, ajungem să delimităm un alt factor cu o deosebită influență asupra sferei turismului balnear. După părerea lui Joseph Charvat – viitorul balneologiei este conceput ca o terapie a omului în general, într-o „funcțiune globală a vacanței”, în care medicul să introducă pe lângă terapeutica balneo-climatică sportul, agrementul, odihna. Stațiunile vor deveni centre calificate pentru odihna turistică, fapt pentru care sunt necesare mari investiții.
Caracterul de cură al stațiunilor devine mai puțin pregnant, putându-se astfel atrage pături de vacanțieri cu venituri mai substanțiale, cât și generații mai tinere. Astfel, politica franceză, consideră stațiunile balneare un loc de petrecere a vacanței în general, efectuând dotări pentru sporturi și jocuri de societate.
Preferințele turiștilor sosiți la cura balneară se îndreaptă spre o gamă largă de activități de agrement.
O anchetă în rândul turiștilor germani a evidențiat următoarele preferințe: înotul 69%, plimbările 67%, odihna 65%, vizitarea obiectivelor turistice din stațiuni și împrejurimi 63%, practicarea sportului în aer liber 61%, lectura 56%, dansul – diverse alte jocuri de societate – 47%.
În Austria, aproape că nu se mai poate vorbi de stațiuni cu activitate sezonieră neexistând contradicție între sejur de cură și sport de iarnă.
Cura balneară este componenta logică a metodelor de însănătoșire operative și farmacologice, având ca scop atât ajutarea bolnavilor suferinzi de maladii cronice, reabilitarea psihică a convalescentului încă neadaptat, cât și prevenirea efectelor nocive ale civilizației. Din argumentele enumerate reiese valoarea socială deosebită a acestor „orașe de abilitare” deosebita importanță a mediului ambiant ce le caracterizează, care în nici un caz nu trebuie să fie spitalicesc.
O atenție deosebită se acordă oferirii unor condiții optime de efectuare a tratamentului, majoritatea construcțiilor noi fiind concepute conform principiului „totul sub același acoperiș”, grupând astfel toate utilitățile și implicit baza de tratament sub același acoperiș.
O tendință actuală a turismului balnear este constituită de preferințele clientelei pentru stațiunile ce oferă posibilități pentru tratarea mai multor afecțiuni simultan, de unde și amploarea luată de tratamentul asociat celui de bază.
O altă tendință ar fi creșterea ponderii tratamentului profilactic, medicina viitorului devenind într-un timp mai scurt sau mai lung, cu precădere profilactică. O importanță deosebită se acordă creării unui cadru natural adecvat, cât mai puțin poluat, majoritatea stațiunilor balneare fiind situate în apropierea unor vaste parcuri naturale sau amenajate, cu numeroase alei, practicându-se cura de teren.
Un alt element de natură să ducă la sporirea renumelui unor stațiuni balneare pe piață îl constituie amplasarea în perimetrul acestora a unor centre sau instituții specializate care desfășoară o intensă activitate științifică în domeniul balnear: astfel, în stațiunea Kudova – Polonia, funcționează filiala clinicii de cardiologie a Facultății de Medicină din Cracovia, o filială a clinicii de nevroze a Facultății de Medicină din Lotz și cea a clinicii de pediatrie din Wraclaw.
La Frantiskoviy – Cehia, există de asemenea secții ale clinicii universitare, la Călimănești există o secție clinică a Institutului de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală – baza clinică a catedrei de specialitate a Institutului de Medicină din București, iar la Eforie Nord se află Clinica Balneară care aparține de Institutul de Medicină și Farmacie București.
De o mare însemnătate pentru stațiunile balneare este și asigurarea de resurse umane, cadre medicale de o înaltă specializare dar și cadre cu pregătire medie și de specialitate, resurse de muncă de calitate superioară capabile să contribuie la eficientizarea tratamentelor balneare.
Stațiunile fiind deschise tuturor straturilor populației, se detașează de departe ponderea pacienților sociali în continuă creștere în totalul consumatorilor de turism balnear. Pacientul social este trimis de casele de asigurări sau alte instituții sociale, care suportă o mare parte din cheltuielile sejurului balnear și constituie tipul reprezentativ al consumatorului de turism balnear, chiar rațiunea de existență a unor stațiuni.
Din punct de vedere sociologic se remarcă necesitatea armonizării vieții în comun a clientului social și a celui particular, se vorbește chiar de o simbioză perfectă cu beneficii substanțiale pentru organizatori.
Din observațiile Institutului de Cercetare pentru Turism din Munchen, rezultă importanța deosebită a turismului social atât pentru creșterea gradului de ocuparea a capacităților stațiunilor, aceasta având sejur mai lung și eșalonat de-a lungul anului, cât și pentru sporirea încasărilor, deoarece cheltuielile acestuia sunt mult mai mari decât ale pacientului pe cont propriu, cura balneară fiindu-i gratuită.
Pentru stațiunile cu pronunțat caracter social, în literatura de specialitate se recomandă:
transformarea tratamentului obișnuit în tratament de lux,
acordarea unei importanțe deosebite mediului ambiant, datorită funcției de reabilitare a stațiunii,
necesitatea reformei tratamentului, prin combinarea balneoterapiei cu principii active ale medicinii fizice și cu forme specifice psihoterapiei.
În privința comercializării produselor turistice se recomandă îmbinarea activităților agențiilor specializate cu activitatea agențiilor mixte, care pe lângă oferte balneare comercializează și alte produse turistice. Legat de comercializarea produselor balneare pe diferite piețe se observă, de asemenea, tendința ofertanților de a înființa agenții proprii în țările cu ponderile cele mai mari în totalitatea sosirilor, în stațiunile respective.
În privința tarifelor, se observă tendința lărgirii serviciilor incluse în prețul forfetar al aranjamentelor, ceea ce duce la creșterea competitivității serviciilor acestor stațiuni pe piața specifică. Astfel, în stațiunea Altrafen, prețul global include cinci zile de tratament pe săptămână, două proceduri pe zi și o consultație medicală săptămânală.
Stațiunea Monte-Catini – Italia include în prețul aranjamentului și un abonament la concertele din stațiune, precum și dreptul de a frecventa clubul stațiunii. O atenție deosebită se acordă promovării produselor turistice balneare printr-o propagandă susținută în rândurile cadrelor medicale universitare, ai medicilor caselor de asigurări și a celorlalți medici specialiști. Astfel, în Germania a apărut ca supliment al unui ziar de mare tiraj, sub denumirea „Profilaxie și terapie”, supliment care este expediat medicilor practicieni, pentru a fi pus la dispoziția pacienților în sălile de așteptare.
O intensă activitate de promovare a stațiunilor balneare desfășoară diferite birouri și agenții de turism, o serie de stațiuni având chiar birouri proprii de turism în străinătate (Ischia – Reinendienst – promovează stațiunile italiene din insula Ischia pe piața germană)
Pe linia promovării ofertei stațiunilor balneare și atragerii de noi segmente de piață, se înscriu și diversele manifestări cu caracter artistic, care se organizează în aceste stațiuni (Festivalul Național al Filmului de la Carlovy-Vary etc.).
Balneologia este una din cele mai vechi forme ale turismului. Reclama pentru turism balnear ar trebui să fie „concediul cu un gram de sănătate, pentru ca motorul să alerge mai departe, pentru a vedea cât mai mult și mai îndelungat, atât din lumea turismului vestic sau răsăritean”.
În prezent, se poate totuși constata îmbătrânirea ofertei clasice balneare (oferta tradițională), mai ales prin stagnarea numărului de consumatori de turism balnear, în contextul creșterii circulației turistice totale, vizitând stațiunile balneare numai fidelii acesteia, în virtutea obișnuinței.
Concurența cea mai directă și mai puternică a ofertei balneare clasice (tradiționale) o fac pe de-o parte talassoterapia, iar pe de altă parte tratamentele geriatrice, de înfrumusețare, care se practică tot mai frecvent în structurile de primire de categorii superioare, din stațiuni de odihnă sau din marile aglomerări urbane, ca forme mai noi ale turismului de sănătate.
Spre deosebire de celelalte forme ale turismului de sănătate, talassoterapia poate fi considerată o formă modernă a turismului balnear, deoarece folosește de asemenea factori naturali de cură balneară – compoziția chimică a apelor marine, aerosolii marini, efectul motrice al valurilor marine asupra organismului uman, efectul reconfortant al nisipului plajei asupra omului, efectul benefic al bioclimatului marin, al algelor marine, fiind astfel legată organic de elementele de potențial turistic balnear.
Talassoterapia ca un concept terapeutic, în același timp preventiv și curativ, s-a dezvoltat datorită descoperirii bogățiilor biologice a compoziției apelor marine (oligoelemente și minerale) pe de-o parte, demonstrării științifice a similitudinii compoziției chimice a plasmei sanguine umane cu a apei marine, iar pe de altă parte, datorită dezvoltării paralele a tehnicilor de utilizare a apei și a algelor marine cu efecte salutare supra organismului uman.
Talassoterapia, poate fi completată cu diverse tratamente clasice – electroterapie, masaj, reeducare în sală sau piscină, aerosoli, cu aer încărcat cu ioni negativi, algoterapie, peloterapie, presoterapie, duș submarin, jet submarin etc.
Algele marine, în afara efectului terapeutic, acționează direct asupra pielii, mărindu-i suplețea și finețea, deoarece conțin vitaminele C și E, molecule antibacteriene și uleiuri active, fiind astfel folosite în tratamentele geriatrice, de întinerire și înfrumusețare (cure de rehidratare și de regenerare a țesuturilor).
În cadrul talassoterapiei, alimentația naturistă oferită prin restaurante dietetice, completează efectul tratamentelor în dobândirea „stării de bine” a turiștilor pacienți. Bineînțeles că nu este neglijată latura „loisir-ului” în cadrul unor astfel de produse turistice, el constând în practicarea diverselor activități sportive – golf, tenis, echitație, seri festive, circuite scurte, etc.
Produsele turistice balneare tip „talassoterapie” sunt deosebit de complexe, pentru toate vârstele, tratamentul balnear fiind de asemenea complex, conținând în diferite proporții – balneoterapie, fangoterapie și fizioterapie.
Prin urmare, oferta balneară clasică (tradițională) trebuie revigorată, atașându-i-se noi funcționalități – culturale, de loisir (nonlucrativ și lucrativ) etc. și remodelându-i-se cadrul ambiant (exotism, specific-local, zonal, național, lux).
În cadrul obiectivului central – dezvoltarea produsului turistic , din Strategia de dezvoltare a turismului în perioada 1997 – 2005, în privința produselor turistice balneare, se subliniază urgența îmbunătățirii și consolidării produselor turistice în stațiunile cele mai cunoscute de turiștii români și străini, această direcție constituind, alături de alte zone ale țării și alte stațiuni de odihnă, o primă fază de prioritate.
În cazul acestei faze de prioritate, de îmbunătățire și consolidare a produselor turistice este cuprinsă și „Regiunea dealurilor subcarpatice” – care cuprinde și județul Vâlcea cu salba sa de stațiuni balneare, mânăstiri, conace întărite, alte atracții culturale, peșteri și peisaje inedite, alături de celelalte județe, la fel de bogate în obiective turistice, zona situându-se între Turnu Severin și Târgoviște. Regiunea nu este bine organizată turistic și nici din punct de vedere al infrastructurii, dar deține un potențial de dezvoltare ce nu poate fi neglijat.
Se menționează acordarea unor stimulente și facilități pentru dezvoltări noi și viabile, de calitate superioară în stațiunile care reprezintă priorități de dezvoltare sau pentru redezvoltări și modernizări în stațiunile existente , care se dovedesc viabile și care corespund turismului internațional sau intern.
Coordonarea generală și eficientă pentru fiecare stațiune turistică sau zonă turistică existente, în scopul monitorizării și sprijinirii inițiativelor în beneficiul întregii stațiuni sau zone, prin implicarea A.N.T. – ului în aprobarea planurilor de amenajare teritorială a stațiunilor, constituie o altă direcție, din cadrul obiectivului de dezvoltarea produsului turistic.
Autoritatea Națională a Turismului a aprobat o strategie proprie în domeniul turismului balnear, ca foarte importantă, specifică a politicii generale de dezvoltare și restructurare a turismului românesc, strategie ce urmărește aplicarea unei politici coerente în stațiuni.
În acest scop este necesară colaborarea cu Ministerul Sănătății, ca și cu alte foruri interesate în crearea unui cadru legislativ capabil să regenereze eficient activitatea de turism și tratament în stațiunile balneare.
Această strategie se bazează pe transpunerea în practică a următoarelor principii:
reintegrarea în activitatea turistică de tip balnear a tuturor activelor care contribuie la realizarea produsului turistic de profil și totodată eliminarea din patrimoniul societăților comerciale balneare a activităților ce nu-și justifică prezența, în scopul menționat;
realizarea unor reglementări de ordin legislativ, care să permită și să impună agenților economici cu profil balnear, realizarea în condiții optime a produsului specific;
menținerea produsului balnear ca un tot unitar, atât pe piața internă cât și pe piața externă , în scopul unei promovări, comercializări eficiente;
susținerea promovării de urgență a unei legi privind asigurările sociale de sănătate care să includă explicit acoperirea activității de tratament balnear, atât pentru încurajarea fluxului turistic intern către stațiuni, cât și pentru protecție socială;
diversificarea și îmbunătățirea serviciilor din domeniul balnear, în primul rând prin pregătirea managerială corespunzătoare a administratorilor societăților comerciale de tip balnear;
privatizarea inteligentă în domeniul balnear, în funcție de direcțiile restructurării formulate anterior, asigurându-se astfel menținerea nealterată a obiectivelor de activitate;
trecerea treptată de la conceptul de structură pentru turism balnear de masă, la structuri diversificate după posibilitățile economice ale cererii, prin remodelarea complexelor balneare existente, după nivelul și calitatea serviciilor, a diversificării și specializării lor;
în cadrul restructurării cuprinse în strategia dezvoltării turismului balnear, ca modalitate de demarare, se evidențiază crearea unor „obiective pilot”, în fiecare stațiune de interes național, în special prin ridicarea clasei de confort. Vor apare astfel de unități cu servicii complexe (cazare + restaurare + tratament + divertisment), în general de tip autonom la nivel de 3 și 4 stele, elemente etalon. Acest lucru este mai ușor de realizat pentru unitățile mici și mijlocii, care se pot remoderniza fie prin leasing beak, fransiză sau cooperare, devenind posibile oferte pentru investitorii străini.
Recâștigarea și extinderea piețelor externe, reprezintă efortul permanent al segmentului turismului balnear, obiectiv realizabil cu prioritate dacă se îndeplinește condiția schimbării mentalității , respectiv a lărgirii orizontului managerial și informațional, al factorilor de decizie din societățile comerciale balneare.
În cadrul turismului – componenta cu pondere crescută a civilizației contemporane, se detașează net, curba continuu ascendentă a turismului de sănătate, ca un segment major al pieței turistice interne și internaționale.
Termenul de „turism pentru îngrijirea sănătății” este relativ nou, dar fenomenul în sine exista de multă vreme, sănătatea constituind motivația de bază a unui sejur turistic. Într-o definiție a turismului formulată de Guy Freuler în anul 1880, se evidențiază chiar numai această motivație a călătoriei turistice – nevoia de sănătate, astfel:
„Turismul în sensul modern al cuvântului este fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului înconjurător… ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei precum și al perfecționării mijloacelor de transport”
Jonathan N. Goodrich și Grace E. Goodrich definesc turismul de sănătate ca fiind încercarea de atragere a turiștilor prin promovarea în mod deliberat a serviciilor destinate îngrijirii sănătății, pe care le oferă anumite amenajări turistice (de exemplu hotelurile) sau anumite destinații (stațiunile balneare consacrate) alături de înlesnirile turistice clasice.
Aceste servicii de sănătate, fără specific balnear, pot include diverse consultații balneare (pentru stabilirea nivelului colesterolului, al tensiunii, calcemiei etc.) unele tratamente neglijate din lipsa de timp (cosmetice, stomatologie), acupunctură, tratamente pentru înfrumusețare (anticelulite, faciale), masaje corporale, repunere în formă și întreținerea formei fizice prin programe de exerciții zilnice, tehnici de relaxare, programe speciale destinate fumătorilor etc.
Conceptul de turism pentru îngrijirea sănătății s-a extins și la liniile de croazieră, fiind cu precădere o formă de turism destinată păturilor înstărite, o formă de turism de lux, treptat devenind accesibilă și segmentelor de piață cu venituri medii, în contextul creșterii veniturilor și a timpului liber (cei doi determinanți permisivi ai cererii turistice), ca și a preocupărilor pentru o viață mai lungă și un trai mai sănătos (determinanți motivaționali de natură obiectivă a cererii turistice).
Turismul de sănătate se situează astfel la granița dintre tratament și loisir, fiind perceput ca un produs turistic integrat, care depășește conceptul de boală și urmărește realizarea unei „stări de bine” a turiștilor. Evoluția sa este determinată de o serie de factori demografici și socio-economici, precum urbanizarea – consecința directă a industrializării, feminizarea populației active, dezvoltarea sectorului terțiar și implicit mutațiile în repartizarea populației ocupate în cele trei sectoare de activitate.
Conform altor definiții recente, turismul de sănătate apare mai degrabă ca un turism profilactic și recreativ, de odihnă, ale cărui forme de aplicare polivalentă sunt oferite într-o stațiune, fără a fi legat în mod obligatoriu de o cură în sensul clasic.
De asemenea se accentuează conceptul potrivit căruia turismul de cură nu trebuie tratat ca un bolnav, legat de tratament și clinică, acestuia aplicându-i-se un program normal, mediul ambiant destins, agrementat, confortabil și schimbarea modului de viață cotidian, contribuind coroborate la realizarea unei stări mai bune a sănătății. Stațiunea turistică devine astfel o sursă de sănătate, un răspuns la politica de ocrotire a sănătății publice cu accent tot mai mare pe medicina omului sănătos.
Pe plan internațional, turismul de sănătate este receptat ca o noțiune superioară pentru o ofertă complexă de servicii, înglobând atât domeniul clasic al turismului balnear (cu sejururi de tratament în stațiuni balneare de profil – în special cure recuperatorii), cât și o serie de produse turistice inedite, extrem de diverse (cu accent pe recuperarea în formă).
Prin urmare, noua viziune asupra acestui segment de piață turistică internațională, nu neagă balneoturismul în forma sa tradițională, unii specialiști considerând chiar că noțiunea de turism de sănătate redefinește conținutul și aria de cuprindere ale turismului balnear.
Turismul balnear reprezintă un ansamblu de mijloace și de dotări cu rolul de a valorifica, în regim economic, factorii naturali (potențialul turistic balnear – ape minerale, gaze și nămoluri cu proprietăți terapeutice, clima, etc.) și resurse amenajate în cadrul stațiunilor, în scopul refacerii, menținerii, prevenirii și consolidării sănătății.
Potrivit aprecierilor unor specialiști (Charvat), turismul balnear nu constituie o alternativă a medicinii clinice și nici nu intră în concurență cu vreo formă a terapiei medicale. Mai mult, pe lângă faptul că este o componentă logică a metodelor de însănătoșire, cura balneară vine în sprijinul specialității medicale, clinice sau chirurgicale cu metodele proprii, mărind arsenalul terapeutic aflat la îndemâna medicilor.
Turismul balnear clasic (balneo-turismul) după părerea noastră poate fi privit ca o parte din turismul de sănătate, numai din punct de vedere cantitativ, piața turismului de sănătate fiind mult mai largă decât piața turismului balnear.
Practic acesta se extinde la nesfârșit, fără nici un fel de restricții datorită concurenței extreme între destinațiile turistice, între diverse forme de turism, pentru captarea acelorași segmente de consumatori, ofertanții din turism își diversifică intens ofertele turistice, promovând în cadrul aceleiași oferte linii largi de produse turistice foarte diversificate și specializate totodată, foarte adesea specializarea și diversificarea operându-se în special cu diverse tratamente și proceduri medicale, care nu necesită elemente de potențial turistic balnear.
Virtual, orice formă de turism poate fi asezonată cu proceduri, tehnici, tratamente medicale, cu tratamente homeopatice (tratamente medicale neconvenționale), oferind și alte vocații turistice hotelului sau stațiunii turistice, pe de o parte, atunci când atracția turistică de bază a hotelului sau a stațiunii este în declin (extrasezon), iar pe de altă parte pentru diversificarea serviciilor oferite turiștilor (chiar în plin sezon turistic) – servicii suplimentare, existând cerere suficientă din pricina crizei de timp, cu care se confruntă marea majoritate a turiștilor.
În schimb, piața turismului balnear este strict delimitată de restricțiile impuse de cantitatea elementelor de potențial turistic balnear (cu mici excepții – îmbutelierea apelor minerale, ambalarea nămolurilor) cel puțin în perioadele de sezon turistic, fără posibilități de lărgire a ofertei turistice balneare, cele mai multe stațiuni balneare de renume fiind deja supraamenajate (degradarea perimetrelor stațiunilor, a resurselor balneare, restricționarea fluxurilor turistice).
Din punct de vedere calitativ, turismul balnear clasic este superior turismului de sănătate, de această dată turismul balnear tradițional poate cuprinde în sfera sa turismul de sănătate, ca tratamente asociate tratamentului de bază.
Chiar în stațiunile balneare vâlcene, pe lângă tratamentele balneare tradiționale se oferă turiștilor și tratamente geriatrice, de combatere a obezității, tratamente dentare curente etc., tocmai pentru diversificarea ofertei turistice tradiționale, tratamentele oferite adresându-se deopotrivă bolnavilor (scop curativ) dar și sănătoșilor (scop profilactic și de întreținere).
Superioritatea turismului balnear clasic din punct de vedere calitativ (turism specializat) față de turismul de sănătate constă în faptul că turismul balnear tradițional își poate atașa foarte simplu proceduri și tehnici medicale proprii turismului de sănătate, formând produse turistice deosebit de complexe și specializate de sănătate, în timp ce turismul de sănătate nu poate beneficia de elemente de potențial turistic balnear, oferind produse turistice de sănătate simple și din punct de vedere al specializării medicale, dar inedite și deosebit de agrementate.
Un alt argument în sprijinul afirmației superiorității calitative a turismului balnear față de turismul de sănătate în ceea ce privește efectul de însănătoșire sau al dobândirii „stării de bine” a turiștilor îl poate constitui calitatea și diversificarea procedurilor și tehnicilor balneare și medicale, net superioare, oferite de produsele balneare tradiționale, față de produsele turistice de sănătate.
Fără îndoială că în cazul produselor turistice balneare, serviciile de tratament balnear și medical (servicii cu caracter special) vor avea o pondere majoritară (ca durată și costuri) în cadrul celorlalte servicii turistice componente ale produselor turistice (complementare, suplimentare sau cu caracter special) exceptând serviciile turistice de bază. În cazul produselor turistice de sănătate, ponderea serviciilor de tratament medical, geriatric etc. poate fi cel mult egală ca costuri și durată cu ponderea serviciilor complementară sau și suplimentare (agrement, cunoaștere – instruire etc.).
În această ordine de idei se poate afirma că turismul balnear tradițional se adresează cu precădere turismului de masă și în mod special turismului social (cu unele excepții, bineînțeles), în timp ce turismul de sănătate, acele produse turistice inedite, costisitoare, răspund necesităților, dar mai ales posibilităților de consum turistic, ale acelor segmente de piață cu venituri medii și ridicate, ale turismului de lux.
Acest segment al turismului de lux poate fi destul de lărgit, el cuprinzând atât persoanele bolnave cât și persoanele sănătoase, tineri și vârstnici, cu toți în criză de timp, care vor să valorifice la maximum vacanțele, atât pentru divertisment cât și pentru recuperarea și întreținerea sănătății cât mai ales pentru prevenirea îmbolnăvirilor.
Turismul de tratament și cură balneo-medicală este o formă specifică a turismului de odihnă, care a luat o mare dezvoltare îndeosebi în ultimele decenii, odată cu creșterea surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne din marile aglomerații urbane. El îmbină destinderea cu diferite forme de cură și tratament balnear medical. În perspectiva deceniilor viitoare, ca urmare a creșterii longevității, această formă de turism se va dezvolta considerabil, având ca obiectiv nu numai tratamentul balnear propriu-zis ci și tratamentele și curele balneo-medicale profilactice.
Prin urmare se poate concluziona că turismul balnear tradițional este o componentă specializată a genericului turism de sănătate, care utilizează factori naturali de cură balneară în tratamentele de bază, alte tratamente asociate (fizioterapie, hidroterapie, electroterapie, acupunctură etc. și tratamente medicale curente, în scop recuperator, curativ sau profilactic, în structuri și infrastructuri turistice specifice, în regim economic.
Turismul balneo-medical asigură următoarele avantaje:
repartizarea mai uniformă a activității turistice în diferite zone;
distribuție relativ lineară și de intensitate mai constantă a circulației turistice în cursul întregului an;
sejururi medii relativ constante și mai lungi (12 – 30 zile);
clientelă mai stabilă, rezultatele tratamentelor balneare fiind condiționate în general de repetarea lor într-o perioadă de mai mulți ani;
realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist ca urmare a solicitării pentru prestarea unor servicii specifice de cură balneară și tratamente medicale.
Potențialul turistic remarcabil al României este dat de resursele naturale (varietatea reliefului, clima, hidrografia, flora, fauna), cât și de resursele antropice (vestigii arheologice, monumente istorice și arhitectonice, muzee, case memoriale).
În prezent, România dispune de 2.840 de unități de cazare, din care 811 unități sunt reprezentante de hoteluri de diferite categorii, iar restul de vile (1.255 de unități), cabane, campinguri, tabere. Capacitatea de cazare a acestor unități este de 292.479 de locuri, din care 57,4% locuri în unități de cazare de 1 și 2 stele și 7,5% în unități de 3, 4 și 5 stele. Din totalul locurilor de cazare, 45% sunt locuri în unități de cazare permanentă.
Cei mai mulți turiști străini care vizitează România provin din Europa (în special din Ungaria, Rep.Moldova, Bulgaria, Germania, Ucraina). Veniturile din turism sunt de aproximativ 135,5 miliarde lei, din care 37 miliarde provin din cazarea turiștilor străini.
În tabelele care urmează am prezentat țara de origine a turiștilor veniți în România, după ponderea sosirilor lor, respectiv sosirile vizitatorilor străini în România, pe țări de origine și zone geografice, date referitoare la anul 2013:
Ierarhizarea țărilor de origine ale vizitatorilor străini în România
Tabelul nr. 1.
Sursa datelor: Insitutul Național de Statistică
Sosirile vizitatorilor străini în România, pe țări de origine și zone geografice
Tabelul nr. 2.
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică
În funcție de mijloacele de transport utilizate pentru efectuarea deplasării în România a turiștilor străini sau a plecării vizitatorilor români în străinătate, datele referitoare la anul 2006, se prezintă după cum urmează:
Sosirile vizitatorilor străini în România și plecările vizitatorilor români în străinătate, după mijlocul de transport utilizat
Tabelul nr.3.
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică
O parte importantă a ofertei turistice o constituie resursele turistice antropice. Vestigiile arheologice sunt legate de formarea și continuitatea poporului român, vechile cetăți de pe litoralul Pontului Euxin, ruinele de la Orăștie.
Monumentele istorice și arhitectonice au valori deosebite pe plan mondial: mănăstirile și bisericile din Bucovina (Moldovița, Voroneț, Putna), cu fresce exterioare, bisericile din lemn din Maramureș, cetățile și castelele din Transilvania, monumentele din orașele foste capitale ale Țărilor Românești. La toate acestea se adaugă elementele de folclor, satele turistice (cu specific etnofolcloric, cultural-istoric, peisagistic), muzeele și casele memoriale care sporesc atractivitatea zonei.
Potențialul natural și caracterul carpato-danubiano-pontic al țării determină varietatea formelor de turism care se pot practica: turismul de litoral, turismul în Delta Dunării, turismul montan, turismul balnear și alte forme.
1) Turismul pe litoral – deși activitatea turistică din această zonă se caracterizează printr-o sezonalitate puternică, turismul de litoral este considerat cea mai importantă formă de turism din România.
Litoralul oferă, pe lângă resursele naturale – plaja și apele mării – și resurse balneare (ape termominerale, nămoluri sapropelice). Pe litoralul românesc al Mării Negre (244 km) sunt amenajate 12 stațiuni turistice: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, cu o capacitare de cazare de 126.900 de locuri, reprezentând 43,3% din spațiile de cazare, locuri situate în peste 260 de hoteluri de diferite categorii.
2) Turismul în Delta Dunării – valoarea de excepție a acestei zone nu este valorificată la adevărata sa valoare. Anual, Delta Dunării este vizitată de 150.000 de turiști, din care 20.000 de turiști străini. Potențialul anual, exoticul florei și faunei oferă Deltei Dunăre un caracter de unicat în Europa.
3) Turismul montan – are tradiție în România, primele cabane fiind construite la sfârșitul secolului al XIX-lea în Munții Făgăraș (Bucegi, Cîndrel).
Turismul de munte s-a dezvoltat mult, fiind amenajată o bază materială deosebită, unități de cazare (hoteluri, vile, campinguri, cabane etc.), unități de alimentație, baze de agrement, pârtii de schi (aproximativ 80 km), mijloace de transport prin cablu (aproximativ 60 km de telecabine, telescaune, teleschiuri).
Stațiunile de munte dețin 13,9% (1993) din capacitatea de cazare, iar numărul turiștilor cazați în unități specializate a fost de 14,8% din total și 1,1% din turiștii străini care au vizitat țara.
Principalele obiective turistice din Carpații Orientali sunt: Poiana Brașov, Lacul Roșu (lac de baraj natural), Lacul SF.Ana (în crater vulcanic), Durău, Izvorul Mureșului; din Carpații Meridionali sunt mai importante stațiunile din Masivul Bucegi (Sinaia, Bușteni, Pârâul Rece, Predeal), iar în Carpații Occidentali: Semenic, Munții Banat, Scărișoara, Păuliș.
4) Turismul balnear – primii care au valorificat proprietățile terapeutice ale apelor minerale Geoagiu-Băi și Hercule au fost dacii și romanii.
România are un potențial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Subsolurile românești în momentul de față conțin peste 1/3 din resursele de ape minerale europene, și o serie întreagă de resurse minerale unice sau foarte puțin răspândite pe plan european: mofetele din zona Carpaților Orientali, nămolurile sapropelice de la Lacul Sărat sau Techirghiol, apele minerale și carbogazoase, apele minerale termale, lacurile cu ape sărate, salinele etc.
În Carpații Orientali, stațiunile importante datorită proprietăților terapeutice și dotărilor materiale sunt: Sângeorz-Băi, Vatra-Dornei, Borsec, Slănic Moldova, Băile Tușnad. În Carpații Meridionali întâlnim stațiunile Călimănești, Olănești, Moneasa, Geoagiu-Băi etc.
Pe lângă aceste stațiuni tradiționale, care îmbină turismul montan cu cel curativ, trebuie adăugate și stațiunile balneare de la Băile Felix (ape geotermale), Govora și Buziaș (ape minerale), Lacul Sărat, Lacul Amara (cu ape sărate și nămoluri sapropelice).
În tabelul următor sunt prezentate stațiunile balneare de mare interes turistic din țară, în plan general și după gradul de dotare:
Ierarhizarea stațiunilor în plan general și după gradul de dotare
Tabelul nr. 4.
Sursa: *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice românești la cerințele pieței internaționale, Ministerul Turismului, București, 1993.
Stațiunile balneare de mare interes turistic cu indice de atractivitate între 3.00 și 2.00, împreună cu cele cu un indice de atractivitate favorabil cu valori între 1.99 și 1.50 sunt grupate în tabelul nr. 3.3.4. Pentru a ilustra diferențele între clasificarea aceasta, bazată pe indicele de atractivitate și clasificarea folosită în România, am înscris în tabelul nr. 3.3.4., la coloana 4, stațiunile de interes național.
Se observă că cele mai bune stațiuni din România, din punct de vedere al indicelui de atractivitate, corespund cu cele de interes național, spre deosebire de cele cu indice de atractivitate favorabil, care sunt în număr mai mare decât cele apreciate ca fiind de interes național. Avem și excepția reprezentată de Mangalia Sud, care nu are un indice de atractivitate favorabil dar intră în categoria stațiunilor de interes național datorită gradului de dotare.
Grupa stațiunilor balneare de mare interes turistic (coloana 2) cuprinde stațiunile cu o ofertă balneoturistică de calitate superioară atât din punct de vedere al fondului balnear, cât și al dotărilor. Toate stațiunile din acestă grupă sunt de interes național, cu tradiție în activitatea turistică, multe dintre ele fiind cunoscute și pe plan internațional.
Stațiunile din această grupă prezintă un indice de atractivitate ridicat, dar nici una dintre ele nu înregistrează valori apropiate de nivelul maxim (3.00), cele mai bine cotate fiind Băile Herculane (2.23), Călimănești – Căciulata (2.20) și Slănic Moldova (2.18). Toate au un potențial balnear valoros, dar atractivitatea lor turistică este influențată negativ, într-o măsură mai mare sau mai mică, de celelalte componente ale ofertei turistice, referitoare la calitatea și diversitatea structurilor de cazare, servirea mesei și agrement, comerțul general și specific și calitatea unor dotări de infrastructură.
Tabelul nr.5. cuprinde stațiunile balneare de interes turistic limitat, cu indice de atractivitate între 1.49-1.00.
În această grupă sunt cuprinse stațiuni balneoturistice de importanță zonală și locală, caracterizate prin predominarea funcției balneare care, în unele cazuri este completată și cu funcția de agrement, respectiv de recreere în timpul și la sfârșit de săptămână. Printre aceste stațiuni se remarcă Sărata Monteoru, Călacea, Ocnele Mari, Ocnița, Cojocna Băi, Ocna Șugatag, Boghiș, Băile Turda, Teleaga, Ocna Dej, Jigodin, Balta Albă, Băile Sascut.
Stațiuni balneare de interes turistic limitat cu indice de atractivitate intre 1,49 si 1,00
Tabelul 5.
Sursa: *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice românești la cerințele pieței internaționale, Ministerul Turismului, 1993.
În general, aceste stațiuni au potențial cantitativ și calitativ important, beneficiind de un cadru natural exterior reconfortant. Ele sunt defavorizate de poziția în teritoriu, de accesibilitatea uneori dificilă, dar mai ales de existența unor structuri balneoturistice cu uzură fizică și morală avansată, în cele mai multe cazuri, sau foarte redusă ca în cazul stațiunilor Valea Mariei, Ozuna, Oglinzi, precum și a unor servicii mult inferioare. Toate aceste elemente fac, ca cererea turistică să fie mai redusă.
Grupa stațiunilor balneare de interes turistic redus (tabelul nr.6.), este ultima grupă din punct de vedere al atracției turistice și cuprinde stațiuni beneficiare în exclusivitate de resurse balneare și de condiții minime de desfășurare a activităților cu caracter turistic, deci funcția acestora este în exclusivitate balneară.
Stațiuni balneare de interes turistic redus, cu indice de atractivitate sub 1,00
Tabelul nr.6.
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică
Analiza indicelui de atractivitate s-a făcut pentru cele mai reprezentative stațiuni balneare din țara noastră.
În afara acestora, există un numar foarte mare de stațiuni și localități cu resurse și dotări balneare, unele beneficiind de un cadru natural propice dezvoltării activităților balneare. Ele au o largă dispersie în teritoriu, fiind localizate mai ales în apropierea centrelor urbane mai importante.
În România există 160 de stațiuni și localități balneare care dețin resurse de factori minerali de cură, din care 24 de stațiuni balneare sunt de interes național, celelalte având un rol mai redus pe piața turistică internă și europeană.
Cele mai mari stațiuni, incluse în circuitul internațional, cu un număr total de locuri cuprins între 2.500 și 8.500 sunt, în ordine: Băile Felix, Călimănești-Căciulata, Băile Herculane, Sovata, Slănic Moldova, Băile Olănești, Băile Govora, Vatra Dornei, Covasna, Buziaș. În multe dintre ele s-a modernizat baza de cazare, s-au construit hoteluri de cură și complexe sanatoriale moderne, în care serviciile de cazare, masă, diagnostic și tratament sunt oferite în cadrul aceleași clădiri. Stațiunea balneară cu cea mai mare capacitate de cazare este Felix, urmată de Herculane.
Deși stațiunile balneare românești se bucură de un renume internațional incontestabil în tratarea unei largi game de boli și afecțiuni, multe dintre amenajările de tratament se află într-o stare precară de funcționare, în principal datorită uzurii morale.
O problemă specifică societăților de turism balnear este cea legată de proprietatea asupra bazei de tratament. Se întâlnesc situații complexe care generează nereguli în încheierea contractelor de servicii balneare: baza de tratament fie se află în proprietatea unității de cazare pe care o deservește (Covasna, Sovata, Lacul Sărat, Voineasa), fie deservește mai multe unități de cazare, sau numai unitatea în care este integrată, fiind însă proprietate de stat (Călimănești-Căciulata, Felix, Herculane, SC. Mangalia SA.).
Există de asemenea stațiuni în care activează mai multe societăți comerciale de turism balnear, una dintre ele fiind proprietarul de bază de tratament, cealaltă fiind partener contractual pentru prestarea de servicii turistice (în Predeal: Sind România cu SC. Predeal SA. și SC. Robinson SA., în Tușnad: SC. Tușnad SA. și SC. Ciucaș SA.).
Datorită calității infrastructurii de cazare și a serviciilor furnizate în baze de tratament uzate moral, numărul total al turiștilor în stațiunile balneare a scăzut dar, în structură, numărul turiștilor străini a crescut. Românii reprezintă 95% dintre turiștii înregistrați în structurile balneare, și peste 97% din numărul înnoptărilor în aceste structuri, în anul 2002. Numărul mare de turiști români este înregistrat în special datorită programelor sociale și sindicale.
Deși stațiunile balneare românești se bucură de un renume internațional incontestabil în tratarea unei largi game de boli și afecțiuni, în prezent, datorită lipsei de investiții din ultimii 15 ani, multe dintre amenajările de tratament se află într-o stare precară de funcționare.
Starea infrastructurii și suprastructura din prezent exclud posibilitatea unei soluții pe termen scurt. Îmbunătățirea și modernizarea stațiunilor balneare necesită investiții semnificative pe termen lung care să aducă îmbunătățiri substanțiale asupra infrastructurii turistice și nivelului serviciilor.
Turismul balnear a adus în 2012 venituri de circa 90-100 milioane operatorilor privați, cifra de afaceri a sectorului urmând să crească cu circa 10% în 2013.
Cifra de afaceri va crește cu circa 5-10%, însă, dacă se va reuși ca serviciile de tratament să reprezinte circa 60% din preț, atunci potențialul acestui sector va crește foarte mult.
În momentul de față, ponderea cazării reprezintă circa 50% din pachetul de servicii, alimentația publică 40%, iar serviciile de tratament doar 10%. Majoritatea stațiunilor sunt în proces de acreditare cu normele ISO 9000, se realizează programe de training și pregătire a personalului conform cu standardele europene. În ultimii ani, investițiile pentru dezvoltarea stațiunilor s-au cifrat la peste 100 milioane de euro, sumă considerată însă insuficientă față de necesar.
În prezent, punctele slabe ale turismului românesc sunt în principal calitatea serviciilor, prețurile ridicate în raport cu nivelul calitativ al serviciilor, infrastructura insuficient dezvoltată, forța de muncă slab pregătită, abilități reduse de management și marketing.
România îți va muta centrul de greutate de la turismul de litoral la turismul cultural, rural, activ și balnear, promovând bisericile din Moldova, Transilvania și Maramureș, mănăstirea Horezu, cetățile dacice din Munții Orăștiei, Sighișoara, Delta Dunării și Parcul Național Retezat.
În ceea ce privește turismul balnear, printre motivațiile alegerii acestuia ca prioritar se numără și procesul de îmbătrânire a populației din Europa, în special Europa Occidentală, un segment cu venituri ridicate și posibilitatea practicării acestei forme de turism tot timpul anului, nu numai vara.
Poziționarea României drept o destinație turistică ce oferă experiențe de călătorie unice, cu oameni primitori și servicii la standarde occidentale, este un alt obiectiv pentru a atrage turiștii străini.
Cele mai solicitate stațiuni de către turiștii străini sunt Sovata, Băile Felix, Băile Herculane, Govora, Covasna și stațiunile de la litoral. Un potențial important l-ar putea avea însă țările vecine, precum Ungaria, Ucraina, Polonia și Federația Rusă. Străinii pot fi atrași și de programele care oferă produse și proceduri originale românești, cure naturiste, Gerovital, Aslavital.
Un factor important îl poate reprezenta și prețul acestor programe. Casele de Asigurări și cele de Sănătate din străinătate ar putea fi interesate în trimiterea clienților lor în stațiunile balneare românești în condiții mult mai avantajoase și cu efecte terapeutice mai mari.
Numărul străinilor reprezintă în medie 10-12% din total. Majoritatea sunt vârstnici, care vin în mod tradițional pentru a-și trata diversele boli, iar țările din care vin acești turiști sunt cele tradiționale: Germania, Israel, Belgia.
Autoritatea Națională pentru Turism estimează că numărul turiștilor francezi care vor vizita România va crește cu 15-20% față de anul trecut, când acest nivel a fost de aproape 130.000 de persoane, în creștere cu 17,8% față de anul 2012.
România nu este o destinație căutată de turiștii cu venituri mari, dar investiții importante în anii următori din surse private, interne sau externe (ex. Fondurile Structurale) ar putea schimba această stare de fapt.
1.2.2. Turism de wellness
În condițiile actuale, în care pe plan mondial se manifestă tendința de înlocuire treptată a tratamentelor alopate cu unele mai blânde, mai puțin toxice cum sunt cele bazate pe factorii naturali de cură, paralel cu mutarea centrului de greutate dinspre tratare spre prevenire, rolul turismului balnear devine din ce în ce mai important. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, tendințele manifestate pe plan mondial evidențiază o evoluție pozitivă a cererii pentru componenta „wellness” din cadrul turismului de sănătate.
Unele țări au înregistrat în ultimii ani o importantă dezvoltare a turismului de sănătate rezultat al cererii manifestate pentru produsele de tip wellness. Aceasta a determinat atât introducerea de astfel de oferte la nivelul stațiunilor clasice care au fost dezvoltate și modernizate cât și construirea de noi hoteluri „wellness”. Inovația este prezentă atât în arhitectură (ex. Bad Blumau – Austria) cât și în dezvoltarea aplicațiilor apei termale care este folosită în termoficare, ca apă menajeră ș.a. sau în amenajarea spațiilor destinate curelor.
Totodată în multe dintre țările Europei Occidentale au apărut și stațiuni care oferă numai produse de tip „Wellness”. De asemenea în multe dintre stațiunile balneare s-a dezvoltat, din dorința de a oferi un produs care să răspundă întregii familii, latura ludică a ofertei reprezentată de agrementul acvatic care înregistrează forme variate de manifestare.
Tendințele manifestate pe plan mondial evidențiază o evoluție pozitivă a cererii pentru componenta „wellness” din cadrul turismului de sănătate.
În ultimul timp au apărut o serie de hoteluri wellness, care se caracterizează prin amenajări luxoase situate în hoteluri cu arhitectură deosebită (3-5 stele), fie în vechi castele sau în construcții noi, înconjurate de parcuri, adevărate oaze ale liniștii care favorizează detașarea de cotidian, asigurând relaxarea prin toate elementele: cadrul natural, arhitectura și amenajarea interioară a hotelurilor și centrelor, calitatea și designul dotărilor, diversitatea și calitatea produselor oferite destinate răsfățului, posibilitățile de agrement .
1.3. Caracteristicile turismului de sănătate
Conținutul turismului de sănătate, privit ca o formă specifică a turismului de odihnă, care presupune deplasarea unor persoane de diferite vârste, profesii, sexe, în stațiuni balneoclimaterice, climaterice sau în localități cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătății, odihnă sau cură cu substanțe balneare naturale, cu extracte sau medicamente pe bază de plante, pentru profilaxie, întreținere sau înfrumusețare sau numai pentru loisir, a făcut ca acesta să prezinte o serie de particularități care-l individualizează în cadrul celorlalte forme de turism .
Astfel, în primul rând, trebuie evidențiat faptul că motivația principală care stă la baza formării cererii turistice este, în cazul acestei forme de turism este îngrijirea sănătății
realizată într-o abordare globală: corp, inimă, spirit.
Pentru a răspunde acestei motivații, produsului turistic balnear îmbină într-o formă proprie, resursele turistice: factorii naturali de cură, detașarea de cotidian, întregul potențial turistic al zonei, cu diferite tipuri de proceduri, diete, practicarea unor sporturi, loisir, reculegere spirituală, educația sanitară, ș.a., care se realizează zilnic, conform unui program bine stabilit, ceea ce face ca acesta să se caracterizeze printr-un grad ridicat complexitate care se manifestă atât la nivel global cât și la cel al fiecărei componente în parte: resurse turistice, bază materială, servicii/activități.
Astfel, alături de factorii balneari, la succesul curelor contribuie întreg potențialul turistic ale zonei care atât prin cadrul natural cât și prin multiplele posibilități de petrecere a timpului liber oferite asigură detașarea de cotidian.
Totodată, efectuarea diferitelor cure presupune existența unei componente specifice a baze materiale: complexe, pavilioane, policlinici balneare, sau centre de sănătate dotate cu echipamente și instalații adecvate precum și prezența unui personal medical calificat: medici specializați în medicina fizică și balneologică și în recuperare medicală cât și kinetoterapeuți, dieteticieni, psihoterapeuți, instructori sportivi ș.a.
Aceasta își pune amprenta și asupra structurii pachetului de servicii care include suplimentar componenta tratament și cură balneară, devenind în acest caz prestația principală, în jurul căreia gravitează toate celelalte elemente: cazarea, alimentația, agrementul și animația, al căror conținut este adaptat pentru a contribui la asigurarea eficacității acestuia.
Turismul balnear isi largeste orizonturile si se adreseaza nu numai persoanelor care suferă de diferite afecțiuni, incluzând de asemenea și persoanelor sănătoase sau aparent sănătoase care sunt predispusi spre îmbolnăvire sau care doresc să-și păstreze o stare de sănătate și o formă fizică și psihică cât mai bună.
Aceasta evolutie a turismului a determinat mutatii in structura clientelei, astfel pe langa persoanele de varsta a treia , caracterizată prin faptul că dispune de venituri mai mici și solicită produse tradiționale (tratament și recuperare medicală), a mai aparut si un segment nou ,cel al populatiei tinere aflata în căutarea unei forme fizice și psihice cât mai bune sau a unor activități de loisir legate de apă.
Turismul de sanatate clasifica produse pe tipologii, astfel intalnim sejururi cu caracter social, subventionate de catre casele de asigurari de sanatate sau alte organisme, dar si sejururi de lux (wellness, talasoterapia moderna, etc.) care se adreseaza turistilor cu venituri mari. Observam astfel ca preturile practicate pentru aceste tupuri de sejururi vor fi diferentiate de la preturi reduse, pentru produsele sociale, pana la preturi ridicate pentru pachetele de lux.
Diversitatea tipologiilor de produse influenteaza si lungimea sejururilor dintr-o statiune balneara care pot varia de la sejururi scurte de 3-5 zile practicate la sfarsit de saptamana, pana la sejururi cuprinse intre 18- 21 de zile, durata optima a unui sejur de tratament traditional.
Totodată turismul balnear valorifică în cea mai mare măsură toate categoriile de resurse: turistice, de forță de muncă sau locale. Astfel, acesta asigură integrarea în circuitul turistic a unor noi categorii de resurse: factorii naturali de cură: ape minerale și termominerale, lacuri sărate, nămoluri și gaze terapeutice, saline, plante medicinale etc., care în alte condiții nu ar putea fi valorificate. În același timp, prestării serviciilor balneare presupune și atragerea unui volum suplimentar de personal, al cărui nivelul de calificare este în cea mai mare parte ridicat: medici, kinetoterapeuți, psihoterapeuți, dieteticieni/ nutriționiști, instructori sportivi, animatori ceea ce contribuie la valorificarea superioară a forței de muncă.
Turismul balnear este forma de turism care valorifică în cea mai mare măsură cercetarea științifică și progresul tehnic atât pentru descoperirea de noi proprietăți terapeutice și aplicații ale factorilor naturali de cură cât și pentru ridicarea nivelului tehnic al echipamentelor medicale utilizate ceea ce își pune amprenta asupra creșterii eficienței și credibilității curelor cu efecte pozitive asupra cererii.
Totodată larga răspândire în teritoriu a factorilor naturali de cură la nivelul tuturor formelor de relief, de la cele montane de dealuri și podiș la cele de câmpie și litoral, și amenajarea în aceste zone a stațiunilor balneare precum și multiplele activități sportive, culturale, de loisir, incluse în conținutul produselor turistice de sănătate au făca ca, turismul balnear să interfereze cu aproape toate celelalte forme de turism.
Datorită faptului că turismul balnear se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, care este practic inepuizabil și independent de condițiile atmosferice, acesta se caracterizează printr-un nivel al sezonalității mult mai redus decât în cazul celorlalte forme de turism, acesta putându-se practica în orice perioadă a anului.
Durata mare a sejurului și absența unei sezonalități ridicate au determinat dezvoltarea, în cadrul stațiunilor balneare, a numeroase și variate activități de producție, comerciale și de prestări servicii specifice așezărilor umane ceea ce a dus la dezvoltarea funcțiilor urbane. Ca urmare, stațiunile balneare au devenit astăzi adevărate orașe, specialiștii apreciind că aceasta este cazul a 60% din stațiunile balneare, ceea ce a determinat necesitatea asigurării echilibrului între funcțiile urbane și turistice ale acestora necesitând un proces atent de gestionare a teritoriului.
Specificul turismului de sănătate, dependența succesului său de cadrul natural, face ca, dimensiunea estetică a stațiunii să reprezinte o componentă importantă a acestui tip de produs. De aceea, pentru a putea răspunde într-o cât mai mare măsură acestei cerințe locul amplasării și amenajării stațiunilor balneare este supus unei îmbunătățiri a cadrului natural prin amenajarea unor parcuri și grădini pe suprafețe care pot ajunge până la sute de hectare sau plantându-se păduri pentru a se crea climatul sedativ, de destindere și recreere necesar într-o stațiune balneară.
Totodată, prin complexitatea și specificul său turismul de sănătate poate asigura obținerea unui volum sporit de încasări față de alte forme de turism datorită costului mai ridicat al produsului, al comercializării acestuia ca un pachet unitar/forfetar, duratei mai mari a sejurului, a gradului de ocupare mai ridicat și sezonalității mai reduse.
În consecință se poate aprecia că turismul de sănătate are datorită contribuției sale la prevenirea îmbolnăvirilor, îndepărtarea unor factori de risc, educația sanitară, creșterea randamentului personal, reducerea zilelor de concediu medical, de spitalizare, aconsumului de medicamente cele mai puternice efecte sociale și economice care se regăsesc, atât în reducerea cheltuielilor bugetului asigurărilor de sănătate cât și în creșterea productivității muncii, a producției și implicit a PIB-ului.
Pentru a-și îmbunătății sau reface starea de sănătate, tot mai mulți turiști aleg ca destinație de vacanță stațiunile balneare.Turismul de sănătate nu este o formă modernă de turism, el își are rădăcinile în antichitate, dar în zilele noastre a căpătat noi dimensiuni, odată cu diversificarea factorilor de cură, a tehnicilor și tratamentelor, precum și a motivațiilor ( terapie, recuperare, înfrumusețare, odihnă ).
Turismul balnear reprezintă deplasarea unor persoane de vârste diferite, precum și profesii diferite în stațiuni balneoclimaterice sau climatice, ori în localități cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătății, odihnă, cură cu substanțe balneare naturale ( ape minerale sau termominerale, nămoluri terapeutice, mofete ), cu extracte sau medicamente pe bază de plante, pentru profilaxie, intreținere sau numai pentru turism.
Astăzi se vorbește tot mai mult despre „turism de sănătate” ca un concept care tinde să-l înlocuiască pe cel de turism balnear sub accepțiunea sa clasică. Turismul balnear îmbină destinderea, agrementul cu diferite forme de cură și tratament balnear medical.
Privit din perspecivă economică, turismul balnear determină creșterea gradului de ocupare a capacității de cazare, concomitent cu reducerea indicelui de sezonalitate din stațiuni, consecință a elasticității reduse a cererii pentru turismul balnear în raport cu sezonalitatea.
Un rol impotant în dezvoltarea turismului balnear îl joacă latura profilactică. Având în vedere nevoia de sănătate a omului în ultimii ani s-a conturat tot mai mult cura balneară preventivă. În prezent tot mai mulți turiști vin în stațiunile balneare pentru a-și consolida sănătatea și în acest fel se conturează din ce în ce mai clar ideea prin care cura balneară devine o ofertă de sănătate și pentru oamenii sănătoși ca posibilitate optimă de petrecere a timpului liber.
Motivația principală a cererii pentru turismul balnear este legată de nevoia obiectivă de efectuare a unui tratament. Această motivație se relaționează cu cele trei tipuri de asistență medicală: pentru cură și terapie, de recuperare funcțională și profilaxie.
Legat de tendința de creștere a cererii pentru tratamente preventive, se consideră că, în ultimii ani, se manifestă o tendință tot mai accentuată a populației de respingere a tratamentelor medicamentoase și înlocuirea lor cu tratamente naturale, tradiționale pe care le găsesc în cadrul stațiunilor balneare.
Segmentele de clienți s-au diversificat, de la segmentul persoanelor de vârsta a treia, s-a ajuns la o pondere ridicată a persoanelor active, implicate în viața economică a societății, motivate fie de odihnă, de refacere fizică și psihică, fie de organizarea a numeroase reuniuni în stațiunile balneare care si-au adaptat oferta spre acest tip de cerere, cu dotări și servicii adecvate.
Alt segment este cel reprezenat de copii, având ca motivație tratamentul afecțiunilor respiratorii, a pielii, ale sistemului nervos. În sfârșit, un alt segment important este cel al sportivilor, balneoterapia asociindu-se cu medicina sportivă în profilaxie, pentru a reduce riscurile activităților sportive, în unele stațiuni, tratamentul balnear este inclus în programele de pregătire ale sportivilor, acestea dezvoltându-și centre de pregătire olimpică.
Toți specialiștii sunt de acord că, pentru turismul balnear, cadrul optim de practicare sunt stațiunile dotate complex, care pot să răspundă în cele mai bune condiții tuturor solicitărilor turiștilor ( nu numai îmbunătățirii stării sănătății în profilul unei anumite boli ), care în mod efectiv își petrec în stațiunii o vacanță în care unitatea de participare, reprezentată în majoritatea cazurilor prin familie găsește posibilitatea de utilizare variată a timpului său, îmbinând tratamentul și recreația unor membrii ai familiei cu caracterul exclusiv recreativ al timpului petrecut de alți membri ai familiei.
Trebuie insistat asupra acestei probleme pentru că investițiile realizate în ultimii ani în stațiunile balneare din țara noastră nu s-au încadrat în această concepție, ele reprezentând în cea mai mare măsură construirea de hoteluri balneare, care întrunesc sub același acoperiș cazarea, alimentația și baza de tratament, omițându-se însă realizarea unie dotări complexe a stațiunilor respective, în special pentru agrement.
Factorii care determină valoarea unei stațiunii pe primul plan ca impotanță sunt : calitățile curative ale resurselor ( factori naturali); cadrul natural ( relief, climă); fondul construit de om, obiectivele turistice naturale și antropice din împrejurimile stațiunii; accesele în stațiune ( rutiere, căi ferate și pentru turismul internațional cele aeriene ); poluarea mediului înconjurător.
Ansamblul acestor factori determină valoarea potențială a unei stațiuni, care trebuie să concretizeze trepte ale nivelurilor tarifelor, corespunzător calității produselor turistice ce se pot oferi.
Prin Decretul nr. 247/ 27 septembrie 1997, privind stabilirea tarifelor pentru stațiunile balneoclimaterice, se face un prim pas stabilindu-se patru categorii de stațiuni, respectiv de tarife, ținând seamă de condițiile de dotare edilitar-gospodărești, de zona în care sunt amplasate și de gradul de solicitare actuală.
România dispune de o mare bogăție de factori naturali de cură ( ape minerale și termominerale, emanații naturale de gaze terapeutice, nămoluri și lacuri terapeutice) răspândiți pe aproape întreaga suprafață a țării. Trebuie să precizăm că în literatura de specialitate și în practică se utilizează și altă terminologie cu similitudini față de noțiunea de factori de cură, și anume: substanțe minerale terapeutice, factori de cură balneară și factori terapeutici.
Apele minerale și termominerale ( substanțe hidrominerale ), prin volumul rezervelor și calitățile terapeutice reprezintă principalul factor natural de cură din țara noastră, de acestea legându-se o parte importantă din activitatea balneoturistică. Structura geologică complexă a teritoriului face ca România să dispună de o inepuizabilă rezervă de ape minerale.
Acestea sunt cantonate, în principal, în arealul montan, mai ales în aureola mofetică din împrejurimile catenei vulcanice Oaș-Gutâi-Călimani-Harghita ( ca ape carbogazoase și bicarbonate, și aparțin mai multor zone geochimice ), apoi în cel de dealuri subcarpatice și de podiș și la contactul acestora cu munții ( ape clorurate-sodice, bicarbonate ), și, în cele din urmă, în câmpie ( ape termominerale bicarbonate, sau de zăcământ și ape sulfatate, clorurate ).
Apele minerale din țara noastră, prin calitățile lor fizico-chimice și valoarea terapeutică, sunt similare și chiar superioare apelor minerale din vestitele stațiuni balneare de peste hotare. Prin calitățile fizico-chimice ale apelor, numeroase lacuri prezintă un deosebit interes terapeutic. În general, apele sunt clorurate, uneori iodurate sau sulfatate (cele din Câmpia Română, cu o mineralizare medie de peste 30-50g/l).
Lacurile cele mai folosite în balneoturism sunt cele din Câmpia Română ( Balta Albă, Lacu Sărat, Lacul Amara) sau de pe litoralul marin (Techirghiol, cu apă sărată și Mangalia cu apă sulfuroasă ) unde, bioclimatul, băile de aer și de soare sporesc efectul terapeutic al băilor de lac. De asemenea, sunt utilizate și lacurile din masivele de sare din zona dealurilor subcarpatice sau de podiș ( de la Sovata, Ocna Mureș, Bazna, Ocna Dej, Someșeni, Cojocna, Ocna Sibiului din Transilvania, Slănic, Telega, Ocnele Mari din subcarpați, Ocna Șugatag ), care prezintă interes atât prin apa sărată, cât și prin fenomenul de heliotermie care completează calitățile terapeutice ale băilor (Lacul Ursu-Sovata, Ocna Sibiului).
Toate aceste lacuri au pe fundul lor nămoluri sapropelice de mare importanță balneomedicală.
Țara noastră dipune de importante rezerve de nămoluri terapeutice, care contribuie la creșterea competitivității ofertei balneare românești. După originea și calitățile lor fizico-chimice se împart în trei categorii:
1. sapropelice, nămoluri negre, sulfuroase produse prin procese chimice de putrefacție în lipsa oxigenului, specifice lacurilor Techirghiol, Amara, Lacu Sărat, sau de la Sovata, Ocnele Sibiului, Ocnele Mari (ca nămoluri fosile);
2. nămoluri minerale de izvor, depuneri prin decantarea izvoarelor (Sângeorz-Băi, Băile Felix, Someșeni) si
3. sedimente argilo-marnoase mineralizate (Nicolina-Iași), turbe descompuse chimic, material vegetal semidescompus (humus) și resturi vegetale cu structură încă păstrate ca la Poiana Stampei de lângă Vatra Dornei, cea mai importantă exploatare în scopuri terapeutice, Borsec, Bilbor, Băile Tușnad, Stabor-judetul Sălaj, Muntii Semenic, Geoagiu Băi și Mangalia – în curs de modificare balneară.
În prezent România dispune de circa 160 de stațiuni și localități balneare cu factori naturali de cură, din care peste 60 de stațiuni de importanță generală și locală, din care 24 stațiuni cu o circulație internațională.
În mai multe dintre acestea s-a construit și s-a modernizat baza de cazare, s-au edificat hoteluri de cură și complexe sanatoriale moderne, în care serviciile de cazare, masă și tratament sunt oferite în cadrul aceleași clădiri, așa cum se practică în stațiunile balneoclimaterice de interes mondial ca Băile Herculane, Băile Felix, Sovata, Băile Tușnad, Covasna, Călimănesti-Căciulata, Sângeorz-Băi, Mangalia, Slănic Moldova, Vatra Dornei, Eforie Nord, Govora, Băile Olănești, Buziaș, Neptun.
România dispunea în anul 1999 de peste 45.768 locuri în hoteluri, vile și campinguri. Între cele mai importante stațiuni balneoclimatice amintim: Băile Felix (6300 locuri), Băile Herculane (5500 locuri), Călimănești-Căciulata (4000 locuri), Sovata (3400 locuri), Slănic Moldova(3300 locuri), Băile Olănești (2600 locuri), Govora (2300 locuri), Vatra Dornei (1270 locuri), Băile Tușnad (2200 locuri), Buziaș (2292 locuri), Covasna (2075 locuri).
Nu este cu adevărat necesar să fii obsedat de propria sănătate pentru a realiza în ce măsură un sejur într-o stațiune termală se poate dovedi benefic și relaxant. Apele minerale, băile de nămol si tratamentele speciale constituie răspunsuri de fond la răul și suferințele pe care le îndură. Pentru cei care au nevoie de astfel de îngrijiri, dar si pentru aceia care se simt pur și simplu obosiți, România poate propune vacanțe miraculoase.
O treime din izvoarele minerale si termale din Europa – în total 3000 – se regăsesc aici. Ele nu au rival în privința proprietaților curative. Românii știau acest lucru și au fondat Băile Herculane. Astăzi se propun 70 de stațiuni să vă îngrijiți problemele reumatismale, cardio-vasculare, neurologice și digestive, dermatologice și deficiențele geriatrice.
Curele naturale sunt însoțite de fizioterapie, acupunctură, electroterapie, tratamente cu esențe de plante și specialități farmaceutice, precum Gerovital H3 și Pell Amar, create în România. Curele românești aduc un răspuns profesional diverselor probleme de sănătate. În plus sejururile în stațiunile termale românești sunt niște autentice vacanțe.
Multe stațiuni sunt situate în foarte frumoase zone de munte, iar altele pe nisipul fin al Mării Negre. Toate tratamentele de cură sunt controlate de Ministerul Sănătății prin intermediul Institutului de Medicină Fizică, de Balneologie și de Reabilitare Medicală, care dispune de propriile sale clinici la Băile Felix, Călimănești-Căciulata și Eforie Nord.
Procedurile terapeutice sunt îndrumate și supravegheate de personal medical specializat. După un diagnostic atent, tratamentul durează de obicei două până la trei săptămâni, iar efectul său benefic nu ține nici de întâmplare, nici de miracol. La sosire, examenul medical și analizele efectuate trebuie să confirme adecvarea tratamentului prescris în cazul fiecăruia.
La sfârșitul curei se primește un buletin medical care conține detalii ale tratamentului aplicat și recomandări de întreținere. Structura geologică a României explică bogăția substanțelor terapeutice ce se găsesc aici. Rocile variate ale Carpaților produc ape alcaline, clorurate, carbogazoase și radioactive, precum și ape impregnate cu sodiu, iod, magneziu, sulf și fier.
Mofetele, emanațiile naturale de dioxid de carbon, sunt și ele exploatate în scopuri medicale. Multe dintre izvoarele termale se află în văi joase, unde climatul revigorant și frumusețea spectaculoasă a locurilor sunt atuuri suplimentare.Așezată în, sud-vestul României, stațiunea Băile Herculane se află la 72 km de Caransebeș. Acces pe șosea sau cu trenul. 20 de izvoare minerale alimentează stațiunea cu ape folosite la tratarea reumatismului, a bolilor sistemului periferic, tulburărilor digestive, problemelor ginecologice.
Tratamentele anexe includ terapia Aslan împotriva îmbătrânirii. Frumusețea locului și virtuțile apelor au atras-o pe Împărăteasa Maria Tereza, atunci când stațiunea devenise la modă in secolul al-XVIII-lea. Stilul arhitectonic merge de la băi romane la hoteluri si instalații clinice construite recent.
Cea mai mare stațiune termală românească, Băile Felix, deschisă tot anul, este situată într-o zonă împădurită la 8 km. de Oradea. O particularitate naturală face ca ea să beneficieze de un microclimat deodebit de blând, chiar în timpul iernii, climat care favorizează convalescența. Din acest motiv românii o numesc „stațiunea termală a fericirii”. Izvoarele termale oligominerale și tratamentele sunt recomandate pentru reumatism, afecțiuni neurologice și ginecologice și pentru îngrijiri post-reumatice.
Băile Felix este o stațiune modernă cu o atmosferă cosmopolitană. Marile hoteluri de trei stele sunt dotate cu instalații unde se pun în practică ultimele noutăți teraputice, printre care electrohidroterapia. Aerul foarte ionizat precum și apele minerale din Sinaia sunt eficiente în cazuri de nevroze astenice și afecțiuni digestive precum gastritele și hepatitele. Covasna , situată la 550 m este un oraș-stațiune cu 1000 de izvoare de ape carbogazoase renumite și mofete. Curele sunt indicate pentru afecțiuni cardio-vasculare.
Ceva mai la nord, Tușnad, este o magnifică stațiune așezată pe malul unui lac liniștit, la poalele muntelui. Climatul subalpin este revigorant și stimulativ. Izvoarele carbogazoase și mofetele sunt recomandate pentru boli cardiovasculare. Izvoarele hipotonice sunt exploatate medical de patru secole. Un centru de tratament modern este legat de hotelul Tușnad. Natura a făcut minuni pentru a veni în sprijinul femeilor suferinde de afecțiuni ginecologice și a celor cu probleme reumatice sau ale sistemului nervos periferic.
Situată la 490 m altitudine în podișul Transilvaniei, stațiunea Sovata beneficiază de cadrul magnific al dealurilor împădurite și al celor 5 lacuri cărora le datorează existența. Lacurile conțin clorură de sodiu, iar două dintre ele- Ursu și Negru- conțin în plus și nămol sapropelic cu virtuți terapeutice.
Stațiunile îngemănate, Călimănești și Căciulata, folosesc apele reci și fierbinți care țâșnesc de la 1200 m adâncime. Sunt situate într-un cadru deosebit de pitoresc pe Valea Oltului, pe drumul ce leagă Sibiul de București. Aici se îngrijesc tulburările cronice ale rinichilor, ale aparatului digestiv și respirator. Foarte aproape, tot pe Valea Oltului, dar situată la altitudine superioară, se află cocheta stațiune Băile Olănești, spacializată în tratarea tulburărilor digestive, renale și nutriționale, a gutei, diabetului, obezității și bolilor respiratorii.
Stațiunile de pe Riviera Româneacă sunt singurele care asociază binefacerile și plăcerile mării și soarelui cu tratamente specifice de cură pe bază de nămoluri sapropelice și de ape mezotermale. Hotelurile de cură sunt deschise tot anul. Toate sunt specializate în tratarea reumatismului, a bolilor sistemului nervos, afecțiunilor ginecologice și îngrijirilor post-reumatice cu terapii în aer liber în timpul verii.
Eforie Nord, Eforie Sud și Techirgiol își procură nămolurile din lacul Techirghiol. Principalele hoteluri sunt direct legate la centrele de tratament. Neptun, la 36 km de Constanța cu trenul, este o stațiune modernă cu hotel clinică bine dotat, specializat în tratarea reumatismului. Ultima stațiune balneară a litoralului este Mangalia. Aici se tratează afecțiuni ale aparatului locomotor.
Terapia împotriva îmbătrânirii creată de dr. Ana Aslan, este cunoscută pe plan mondial și propusă de majoritatea stațiunilor românești. Gerovital H3 și Aslavital ameliorează circulația sanguină fiind benefice atât pentru memorie și funcțiunile intelectuale, cât ți pentru condiția fizică.Curele terapeutice ale dr. Ana Aslan sunt practicate și în hotelul Flora, din București, sau în clinica de la Otopeni, la 18 km de capitală. Pell Amar este un tratament mai recent, recomandat în reumatisme, inflamații, eczeme și psoriazis.
1.4. Tendințele în turism de sănătate
1.4.1.Relația turismului de sănătate cu celelalte forme de turism
Stațiunile balneoclimaterice sunt apreciate în intreaga Europă, prin factorii naturali de cura balneara cu ape minerale miraculoase, care tratează cu rezultate uimitoare cele mai diverse afectiuni ale organismului uman: afecțiuni ale aparatului locomotor, ale aparatului respirator, afecțiuni neuro-logice și centrale, astm bronșic, bronșite cronice și enfizem pulmonar, boli ORL și boli degenarative (spondiloze, artroze, poliartroze), afecțiuni reumatice articulare, afecțiuni ale tubului digestiv, ale glandelor anexe, afecțiuni ale rinichilor și căilor urinare, afecțiuni ale bolilor metabolice (guta, diabet, obezitate), ale bolilor alergice, cutanate, afectiuni hepatobiliare, și afecțiuni cardiovasculare.
Județul Harghita prin relieful bogat și unic se bucură de numeroase forme de turism care pot fi practicate, pe lângă turismul balnear, cum sunt: agroturismul și turismul rural, turism cultural, turism montan sau turism monahal.
Agroturismul și turismul rural
Agroturismul si turismul rural au luat un mare avans în ultimii ani pe plan internațional, când s-a constatat o deplasare a interesului spre turismul rural practicat individual sau în grupuri mici. Cererea pentru produsul turistic românesc (vacanța în satele turistice din România) este deosebit de ridicată în țările scandinave și în țările Europei de Vest.
Dezvoltarea turismului rural și a structurilor complemementare ar putea contribui astfel la dinamizarea ofertei turistice românești pe piața internă și pe piața internațională. De aceea se impune integrarea în structurile europene ca o necesitate a înscrierii ofertei turistice în oferta comună europeană pentru a se realiza internaționalizarea turismului românesc.
Agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre consumul persoanelor, care pe o perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare, precum și alte activități specifice.
Sate numeroase din județul Harghita ar putea să înscrie turismul rural și agroturismul în cadrul politicii de dezvoltare locală pe viitor. Turismul rural pune în valoare imensul potențial natural, cultural și uman al acestor sate, pe baza căruia se pot elabora și promova produsele turistice la nivel local, regional, național și chiar internațional.
Turismul rural a cunoscut în ultima perioadă și cunoaște în continuare o largă dezvoltare, îndeosebi în zona montană, dar și în cea subcarpatică și deluroasă,care asigură condiții pentru sejururi excepționale, în cadru natural deosebit de reconfortant și cu produse alimentare ecologice, direct de la sursă.
Dezvoltarea rurală integrată prin turism presupune participare activă a populației la operațiunile turistice de primire și animație ce trebuie efectuată conform unui proiect colectiv de dezvoltare.
Turismul rural răspunde unui nume mare de motivații de călătorie ale turiștilor cum ar fi: petrecerea vacanței într-un alt mod, favorabil contractului cu natura, întoarcerea la origini, conviețuirea, cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor localnicilor, cunoașterea florei și a faunei, stabilirea unor relații afective cu locuitorii satelor, posibilitatea consumării unor alimente proaspete și de calitate, dezvoltarea relațiilor om-natură, descoperirea de noi locuri și oameni, conștientizarea nevoii de a duce o viață sănătoasă, căutarea liniștei, interes față de alimentația naturală și rațională.
Spațiul rural reprezintă o rezervă de bogății naturale fundamentale și de structuri sociale de primire. Orășenii consideră că ele trebuiesc păstrate și salvate de poluare și distrugere.
Ecuația fundamentală a turismului rural – cazare la fermă – vacanță petrecută în sat – petrecerea timpului liber în spațiul rural.
Cererea pentru vacanțele petrecute la fermă este foarte mare, în occident încât oferta riscă să deprecieze calitativ. Aceasta este marea problemă a agroturismului, care nu poate fi definit printr-un statut juridic sau un navel al veniturilor, dar care trebuie să rezulte dintr-o primire și un cadru particular în spațiul rural.
Turismul cultural
În județul Harghita reteaua de obiective turistice constă în monumente culturale, istorice și arhitectonice.
Vestigiile cetății Miko din Miercurea Ciuc, construită în 1621, pe temelia unei fortificații anterioare, din ordinul consilierului regal Miko Ferencz, ulterior reconstruită. În prezent adăpostește Muzeul etnografic al județului. Alte vestigii istorice: Vestigiile cetății dacice Sangidava de la Toplița, Ruinele castrului roman de la Odorheiu Secuiesc, Castelul Lazăr din Lăzarea (sec. XVI), aici a copilărit principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, Cetate medievală din Odorheiu Secuiesc (sec. XVI), Cetate țărănească de la Cârța (1444), Ruinele cetății Both din Gheogheni (sec. XIV).
Castelul Lazăr: Este una din cele mai impunătoare reședințe nobiliare din Ardeal. În turnul porții se găsește o inscripție cu litere gotice din anul 1532 (Cristus Maria 1532).
Foto 1. Castelul Lazăr
Cel mai vechi turn de locuit datează din 1450. Trei dintre turnurile din colturi sunt de forma rectangulară regulată, al patrulea, cel din nord-vest are șapte colțuri. Pe latura sudică, în centru se află bastionul de poartă, înconjurat de pereți ornați bogat în stil renascentist, pe care se pot observa urmele picturilor murale decorative.
Castelul și-a căpătat forma finală în timpul lui Lázár István (fiul lui Lázár András), care a copilărit împreună cu principele Bethlen Gábor, ulterior unul din oamenii de încredere al acestuia, judecătorul regal al scaunului Ciucului, Gheorghenilor și Casinului, cel care a prezidat adunarea națională secuiască din Lutița din anul 1596. Stema lui se găsește pe peretele sudic, pe bastionul din stânga porții, împreună cu înscripția "1632", anul încheierii construcției. În curte putem vedea o serie de construcții parțial în ruina: bucătăria, locuința personalului de deservire, cuptorul, cazarma, fântâna, atelierul de fierarie, grajdurile.
Între anii 1590-1594 în acest castel și-a petrecut copilăria una din cele mai importante personalități transilvane, principele Bethlen Gábor. Castelul a fost devastat în 1707 de trupele austriece ca represalii pentru sprijinul acordat de contele Lázár Ferenc luptătorilor pentru libertate.
Castelul a fost renovat de Lázár Ferenc. Lui este atribuită și construcția "palatului mare" (sala cavalerilor), unde se țineau ani la rând ședintele Scaunului. Cu moartea sa se încheie perioada de glorie a castelului. Incendiile din 1748 si 1872 au contribuit decisiv la degradarea constructiei, în care au fost oaspeti printre altele domnitorii Moldovei Petru Rares (1527-1538) si Mihnea Voda (1660).Castelul, începând cu anul 1967 este renovat treptat.
S-au terminat lucrările la clădirea principală folosită azi ca galerie de artă, Sala Cavalerilor (Sala de Consiliu), Bastionul Berzelor, este în renovare "Casa Femeilor" si "Bastionul cu Brânza". Sala Cavalerilor este mobilată cu mobilier sculptat cu motive populare locale, cu steme transilvanene, lampi si alte elemente de decor din fier forjat, opera mesterilor populari din judet. Tavanul pictat din lemn a fost de asemenea reconstruit.
În clădirea din mijlocul curții, așa zisa carceră cu coase" erau detinuti participantii la rascoalele populare de pe domeniile familiei Lázár.Azi Lazarea este un centru de creatie important pentru artistii plastici din tara. Castelul gazduieste exponatele donate de catre artistii participanti la taberele de creație ce se organizează aici.
Galeria de Artă "Prietenia" (expoziția de pictură) ocupa cele opt sali mari ai bastionului portii si încaperile din "Sala Cavalerilor". Sunt expuse în permanenta 150 de picturi din tezaurul artistic bogat format din donațiile artiștilor participanți la tabăra de creație, expoziția fiind astfel o reprezentare bogată a artei plastice contemporane. Sunt prezenți prin operele lor artiști ca: Aurel Ciupe (Aleea), Bandarau Nicolae (sculptura "Luptatorul"), Grigore Patrichi (Figura), Gaál András (Cariera), Liviu Suhar (Carnavalul), Barabás István (Pe câmp), Balla József (Pictorul), Dumitrescu Mircea (Coridorul), Bálint Károly (Tineretea – sculptura în marmura).
Aici este expus bustul lui Bethlen Gábor, opera artistului Ferenc Erno. Sala de aproximativ 300 mp deasupra Sălii Cavalerilor găzduiește exponatele.
Edificii religioase: Complexul baroc Șomuleu din Miercurea Ciuc, construit în 1804 pe locul Mănăstirii Franciscane clădite în 1442 de Iancu de Hunedoara. Deține una din cele mai mari instalații de orgă din Ardeal. Biserica romano catolică de la Armășeni (sec. XVI), construită în stil gotic târziu, cu valoroase picturi murale interioare din 1655. Biserica Delnița (sec. XVI), construită în stilul Renașterii, ca singura din această zonă cu pictură murală exterioară.
Alte edificii religioase: Biserica unitariană din Cristuru Secuiesc (sec. XI), cu refaceri în sec. XV, Biserica Feliceni (sec. XII – XIII), cu tavan pictat în 1670, Biserica Misentea (sec. XIII), cu sculptură de mare valoare, Biserica romano catolică fortificată de la Cârța (1444), mai păstrează elemente gotice originale, Biserica romano catolică din Gheorgheni (1498), ulterior reconstruită, Capela „Sfânta Margareta” din Sântimbru (sec. XV), cu picturi murale.
Etnografie: Meșteșugurile tradiționale și portul popular se păstrează și astăzi în forma lor originală, în satele acestei regiuni locuită de români, unguri, secui. Dintre centrele etnografice amintim: Corund (renumit centru de ceramică smălțuită, caracterizată prin eleganța și bogăția ornamentației), Dănești (ceramică neagră), Sâncrăieni (țesături), Tușnad Sat (prelucrarea artistică a pietrei), Corbu (țesături și cusături).
Turismul montan
Zona montană, reprezentând 1/3 din suprafața județului, oferă atracții formidabile chei, cascade, peșteri, peste 80 de trasee marcate și întreținute, posibilitatea practicării alpinismului, schiului, pescuitului și vânătorii sportive, precum și numeroase puncte belvedere. Turismul montan beneficiază de condiții deosebite de cazare și petrecere a vacanțelor în stațiunile județului.
Munții Hășmașu Mare ocupă o poziție centrală în cadrul Carpaților Orientali și este un obiectiv turistic de prim rang atât prin multiplele valori peisagistice (care culminează cu impresionantele Chei ale Bicazului) cât și prin atracția care o provoacă alpiniștilor. Munții Ciuc se desfășoară între obârșia Oltului și pasul Cașin, puternic fragmentați de râuri, prezintă culmi domoale.
Alți munți: Munții Harghitei. Peșteri Peștera Merești, pe Valea Vârghișului, cea mai lungă peșteră din Carpații Orientali. Peștera Șugău, accesibilă din comuna Voșlăbeni, are trei intrări suprapuse și se continuă cu numeroase galerii care dau în grote mari. Alte peșteri: Peștera de Gheață și Grota Urșilor, lângă stațiunea Borsec.
Cheile Bicazului (la 3 km de stațiunea Lacul Roșu și la 30 km de nord est de Gheorgheni), celebre chei modelate de râul Bicaz în calcarele masivului Hășmaș, pe o lungime de 8 km (între stațiunea Lacul Roșu și comuna Bicaz Chei). De pe șoseaua ce străbate această zonă sălbatică, făcând legătura între Transilvania și Moldova, putem admira priveliști de o rară frumusețe.
Astfel, din loc în loc, apar pereți abrupți, numiți „pietre”: „Piatra Altarului” (la 1.121 m altitudine), al cărui vârf este ținta alpiniștilor încercați, despre care legenda spune că, pe vremea dacilor liberi, este locul unde se țineau ceremoniile de cult, „Piatra Arșitei”, „Piatra Singuratică”. Porțiunea centrală, numită sugestiv „Gâtul Iadului”, impresionează prin aspectul său de canion. Teritoriul cheilor este declarat monument al naturii și formează o rezervație complexă, geologică, floristică și faunistică.
Piatra Singuratică: Face parte din masivul Hășmașul Mare și constituie vârful cel mai cunoscut al înălțimilor semete ale acestor munți. El ne oferă o frumoasă priveliște spre depresiunea Ciucului, fiind despărțit printr-o sa de pereți stâncoși ai vârfurilor Hășmașului Mare (1.793 m) și Ecem (1.708 m). Este alcătuit, asemenea munților Hășmașul Mare și celor din jurul Lacului Roșu, din roci de calcare jurasice. Stâncile sale, aidoma unor turnuri, au fost modelate de acțiunea ploilor și gerului. Un povirniș format din sfarimaturi de piatră înconjoară partea inferioară a Pietrei Singuratice.
Lacul Roșu (la 30 km de Gheorgheni și la 30 km de Bicaz), cel mai mare lac de baraj natural din România. S-a format în 1837 prin prăbușirea unei mari suprafețe de teren de pe versantul nord-estic al Muntelui Ucigașul.
Foto 2. Lacul Roșu
Datorită înfiltrațiilor de apă, straturile de pe coasta nord-vestică a muntelui Ghilcoș(vârful Ghilcoș – 1.381 m) s-au prăbușit, alunecând pe stratul de argilă, închizând valea în care piraiele Roșu, Licaș Oilor și Suhard, cu un mare debit de apă, s-au adunat formând lacul. O caracteristică a lacului sunt cioturile copacilor ce acopereau odinioara coasta muntelui, străpungind acum oglinda de apă cu reflexe rosiatice. Piscurile munților ce coboară prăpăstioși pâna la malul lacului amplifică frumusețea și atracția acestei minuni a naturii.
Lacul se află la o altitudine de 983 m. Dimensiunile acestuia sunt: perimetrul-3.090 m, suprafața-126.340 m2, volumul-680.000 m3, adâncimea-5m, adâncimea maximă, în extremitatea din aval-10m, suprafața ocupată de rocile prăbușite-26.720m2, din care o suprafața de aproape 10.000m2 este împădurită. Pâraiele care curg în lac au un debit total de 1-1,5m3 de apă pe secunda. Cel mai vestit reprezentant al faunei lacului este păstravul de munte care atinge mărimi de-a dreptul impresionante(7-8 kg, 85 cm lungime). Regiunea care înconjoară lacul a fost declarată rezervație floristică și faunistică.
Foto 3. Lacul Sfânta Ana
Lacul Sfânta Ana (la 17 km de Bixad, pe DJ Bixad – Târgu Secuiesc, la 3 ore de Băile Tușnad), în masivul Ciomatu Mare din Munții Harghitei (la 950 m altitudine). Este singurul lac din Europa centrală într-un crater vulcanic. Ca atare, este obiectivul turistic principal al miilor de vizitatori veniți să se odihnească în stațiunile de pe cursul superior al Oltului. Zona din jurul lacului formează o rezervație complexă, geologică și floristică.
Rezervații și monumente ale naturii:
Mlaștina de la Valea Mijlocie, în lunca Oltului, la sud de Tușnadul Nou, unde crește mesteacănul pitic, element siberian la cel mai sudic punct din lume. Mlaștina de la Sâncrăieni-Ciuc, (la 7 km de Miercurea Ciuc), alimentată permanent cu apă călduță. Alte rezervații și monumente ale naturii: Mlaștinile Beneș de la Tușnad, Mlaștina „După Luncă” de la Voșlăbeni, Muntele de sare de la Praid, Dealul Melcului de la Corund.
Turismul monahal
Biserica Romano Catolică de la Armășeni:
Biserica romano-catolică este monument arhitectural, conform registrului monumentelor județului Harghita (1992). Biserica-fortăreața a fost construită pe locul unei biserici (în stil roman) în secolul al XV-lea în stil gotic. Prima atestare documentară a bisericii datează din 1583. Biserica însa este mult mai veche, mai mulți cercetători sunt de acord că datează din prima jumătate al secolului al XIII-lea.
Foto 4. Biserica Romano Catolică de la Armășeni
Complexul baroc Șumuleu: Complexul baroc Somuleu din Miercurea Ciuc, construit în 1804 pe locul Mănăstirii Franciscane clădite în 1442 de Iancu de Hunedoara. Deține una din cele mai mari instalații de orga din Ardeal.
Vestigiile cetății Miko din Miercurea Ciuc, construită în 1621, pe temelia unei fortificații anterioare, din ordinul consilierului regal Miko Ferencz, ulterior reconstruită. În prezent adăpostește Muzeul etnografic al județului. Alte vestigii istorice: Vestigiile cetății dacice Sangidava de la Toplița, Ruinele castrului roman de la Odorheiu Secuiesc, Castelul Lazăr din Lăzarea (sec. XVI), aici a copilărit principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, Cetate medievală din Odorheiu Secuiesc (sec. XVI), Cetate țărănească de la Cârța (1444), Ruinele cetății Both din Gheogheni (sec. XIV).
Castelul Lazăr: Este una din cele mai impunătoare reședințe nobiliare din Ardeal. În turnul porții se găsește o inscripție cu litere gotice din anul 1532 (Cristus Maria 1532). Cel mai vechi turn de locuit datează din 1450.
1.4.2. Tendințele cererii
Cunoașterea cererii și a motivațiilor turistice reprezintă o necesitate în cadrul procesului de definire a ofertei unei stațiuni sau firme turistice. De acea, este necesară cercetarea permanentă a cererii, a influenței diferiților factori care își pun amprenta asupra evoluției acesteia, precum și a motivațiilor care stau la baza alegerii unui produs turistic.
Factori favorizanți ai dezvoltării turismului balnear
Conținutul complex al fenomenului turistic și permanenta conectare a acestuia la dinamica socio-economică au făcut ca dezvoltarea turismului să se afle sub incidența a numeroși factori, diferiți ca natură și rol, având acțiune globală sau particularizată asupra unei forme sau componente a activității turistice. In funcție de conținutul specific al acestor factori, precum și de locul și momentul impactului, aceștia participă în proporții variate, la determinarea fenomenului turistic.
Principala condiție a manifestării cererii turistice o reprezintă, în opinia specialiștilor, nivelul veniturilor populației, acesta reprezentând „suportul material, obiectiv al dezvoltării turismului”4.
Nivelul veniturilor populației, influențează cantitativ circulația turistică prin modificarea numărului de turiști, dar și calitativ, determinând durata deplasărilor, distanța pe care se efectuează călătoriile, intensitatea plecărilor în vacanță, caracterul organizat sau neorganizat al prestației, opțiunea pentru un anumit mijloc de transport etc..
O influență majoră asupra stimulării dezvoltării turismul o au și prețurile și tarifele practicate în turism, nivelul acestora putând constitui un element de stimulare sau frânare a cererii turistice.
Acțiunea acestui factor este însă complexă pentru că vizează atât produsul turistic în ansamblul său, cât și fiecare dintre componentele sale. Acesta se manifestă diferit în raport cu piața internă sau cu cea internațională producând mutații cantitative sau calitative.
Stabilirea preturilor trebuie să se facă pe baza unei temeinice fundamentări care să reflecte cu fidelitate calitatea prestațiilor și să reliefeze diferențieri pe sezoane, zone turistice etc.
Fluxurile turistice sunt influentate de asemenea de oferta turistica, care prin continutul, calitatea si diversitatea sa determina amploarea si orientarea fluxurilor turistice.
Un alt factor cu influențe multiple asupra dezvoltării turismului este progresul tehnic. Acesta își pune amprenta asupra dezvoltării și modernizării bazei materiale, a infrastructurii cât și asupra organizării și perfecționării activității turistice, modificării ponderii diferitelor forme de turism. Unul dintre cele mai importante efecte ale progresului tehnic asupra dezvoltării turismului este legat de dezvoltarea transporturilor pentru că acestea reprezintă o componentă de bază a prestațiilor turistice.
Rolul pe care progresul tehnic il are asupra dezvoltării mijloacelor de transport se concretizeaza in perfectionarea mijloacelor de transport, dar si in cresterea gradului de dotare cu autoturisme. Rezultatul implicatiilor progresului tehnic apare la nivelul mobilitatii populatiei datorita cresterii vitezei, a confortului, aaccesibilitatii diferitelor forme de transport, a posibilității efectuării călătoriilor pe distanțe din ce în ce mai mari, sau deschiderea pentru turism de noi piețe, paralel cu creșterea cantitativă și calitativă a serviciilor oferite.
Progresul tehnic nu acționează însă numai asupra transporturilor, ci si asupra calității și diversității serviciilor asigurate de agențiile de voiaj sau unitățile hoteliere prin integrarea unităților într-un sistem de rezervare computerizată, conectare la sistemele moderne, rapide de comunicații, perfecționarea sistemelor de comunicare dintre camere și recepție, fără a uita avantajele pe care le oferă internetul în promovarea ofertelor în „tangibilizarea acestora” prin realizarea unor tururi virtuale ale stațiunilor și unităților de cazare, alimentație a posibilităților de divertisment.
Mutațiile demografice, respectiv dinamica populației și modificările în structura acesteia, pe vârste, profesii, medii își pun amprenta asupra variației circulației turistice. Astfel, creșterea numerică a populației, precum și ritmul creșterii acesteia influențează direct creșterea numărului turiștilor potențiali.
La nivelul structurii pe grupe de vârstă a populației și al modificărilor apărute în acest plan, prezintă importanță faptul că participarea grupelor de vârstă la mișcare turistică, la practicare diferitelor forme de turism se realizează în proporții diferite. In ultimul timp se constată intrarea în circuitul turistic a noi grupe de vârstă, respectiv la nivelul tineretului (datorită creșterii independența acestuia, a dorinței de distracție, cunoaștere, aventură) și a populației de vârsta a treia și chiar a patra, datorită creșterii duratei medii de viață și a nivelului de trai.
Structura populației, indiferent de variabila utilizată își pune amprenta asupra dimensiunilor circulației turistice și mai ales asupra dinamicii diferitelor forme de turism, orientării fluxurilor turistice5.
Intensificarea circulației turistice este și o consecință a procesului de urbanizare care a generat marile aglomerări urbane și care, pe lângă efectele pozitive, înregistrează și o serie de efecte negative cum ar fi: creșterea solicitării nervoase, restrângerea spațiului vital, poluarea sub toate formele, ceea ce a generat nevoia de evadare spre zonele turistice nepoluate, recreere, distracții, practicarea unor sporturi ș.a. atât la sfârșit de săptămână cât și în timpul vacanțelor. Acest fenomen se va manifesta din ce în ce mai intens având în vedere previziunile care evidențiază faptul că în 2015 populația va fi urbană în proporție de 80-90%.
Un alt factor hotărâtor care va influența într-o tot mai mare măsură intensificarea circulației turistice și organizarea viitoare a activității de prestări servicii este și creșterea timpului liber al populației.
Creșterea disponibilităților de timp ca rezultat al diminuării zilei de muncă la 8 ore și mai puțin, practicării sistemului de lucru cu timp parțial, creșterea duratei concediului anual plătit, precum și a modificării sensului noțiunii de timp liber care va căpăta un conținut nou în sensul că va cunoaște în afara timpului disponibil pentru odihnă, recreere, distracție și timpul destinat perfecționării profesionale, informării generale în pas cu progresul tehnic, exercitării unor activități de creație, a unor pasiuni pentru cultură, artă, sport care vor conduce la noi dimensiuni ale fenomenului turistic, la apariția de noi forme de turism.
Factorii psiho-sociologici și educaționali exercită o influență semnificativă asupra dezvoltării turismului. Între aceștia se pot evidenția moda, tradițiile, dorința de cunoaștere, instruire etc.. De exemplu, moda joacă un rol important în alegerea locului pentru petrecerea vacanței, precum și a formei de turism practicate: rural, schi,
cultural, de sănătate. Un alt element de atracție îl reprezintă serbările populare, tradițiile și festivalurile, acestea determinând atât intensificarea circulației turistice cât și o anumită orientare a fluxurilor turistice. intensificarea circulației turistice este stimulată în prezent și de creșterea participărilor la manifestările științifice, culturale, sportive care antrenează numeroși participanți.
În același timp, modificarea necesităților și preferințelor diferitelor categorii de populație precum și schimbarea obiceiurilor de consum, chiar dacă acestea sunt determinate de cauze economice sau conjuncturale, determină diversificarea și fragmentarea vacanțelor, apariția și dezvoltarea unor forme de turism, creșterea exigențelor diferitelor categorii de turiști.
Acțiunile guvernamentale și facilitățile acordate de organizatorii de turism au rolul de a încuraja, stimula și promova vacanțele. În categoria acestora se includ legislația în domeniul turismului cu efecte asupra îngrădirii sau stimulării călătoriilor, acordurile internaționale, alinierile la sistemele consacrate de clasificare a hotelurilor, formalitățile la frontieră, sistemul de acordare a vizelor, organizarea agențiilor de turism etc.
În ultimele decenii turismul balnear a devenit un segment important al pieței turistice interne și internaționale datorită importantelor implicații pe care acesta le are în plan în plan economic și social. În consecință, turismul balnear concentrează importante mijloace materiale și umane apelând la o implicare tot mai profundă a științei și tehnicii pentru a putea asigura prestarea unor servicii turistice și medicale complexe, de înalt nivel calitativ în scopul satisfacerii cerințelor vitale ale omului modern determinate de evoluția condițiilor de viață și a stării de sănătate a populației.
Această evoluție a turismului balnear este o consecință a unor factori favorizanți.
Un prim factor favorizant este modificarea substanțială a modului de viață care a multiplicat și diversificat cauzele și agenții stresanți cu efecte negative asupra omului, atât la nivel fiziologic cât și în plan psihic. Problemele cotidiene, sarcinile profesionale, abuzul de tutun, cafea, sedentarismul, alimentația necorespunzătoare, poluarea multiplă provoacă o solicitare continuă a organismului ajungându-se de multe ori la stări cronice, unele deosebit de periculoase, din cauza gradului mare de morbiditate. În aceste condiții omul manifestă din ce în ce mai mult nevoia de a găsi soluții pentru a contracara aceste efecte negative prin practicarea turismului de sanatate.
Creșterea speranței de viață (la nivelul anului 2000 aproximativ o treime din populația globului avea peste 60 de ani) a determinat creșterea numărului potențial al celor care apelează la curele termale clasice. Totodată, creșterea duratei medii a vieții, creșterea gradului de solicitare a organismului cu consecințe asupra creșterii ponderii bolilor de uzură (afecțiuni reumatismale degenerative, posttraumatice, cardiovasculare, metabolice, ale aparatului respirator, etc.) precum și a bolilor de nutriție, a celor determinate de tulburările psihovegetative, pentru ameliorarea acestor afecțiuni pot fi oferite cu succes tratamentele balneare.
Tendințele manifestate în domeniul politicilor mondiale de ocrotire a sănătății care presupun punerea unui accent din ce în ce mai mare pe medicina omului sănătos, pentru menținerea sănătății fizice și psihice au deschis noi orizonturi de acțiune în direcția dezvoltării turismului de sănătate. Turismul de sănătate evidențiind tot mai mult rolul pe care îl au curele preventive în preîntâmpinarea apariției bolilor cronice și de uzură, vine în întâmpinarea acestor tendințe.
De altfel, organismele internaționale OMS, UE, consideră că o bună stare a sănătății fizice și psihice a populației reprezintă una dintre condițiile de bază ale nivelului de civilizație actual. De aceea, o parte integrantă a sistemului de ocrotire a sănătății o reprezintă vacanțele de sănătate.
Îmbogățirea și înnoirea conținutului medicinii balneare moderne care își găsește astăzi o fundamentare științifică pentru multe dintre metodele tradiționale folosite în mod empiric în trecut, recunoașterea ei științifică, au contribuit la creșterea credibilității acesteia în cadrul lumii medicale și a opiniei publice.
Diversificarea ofertei turismului balnear ca urmare a evoluției acestuia spre turismul de sănătate care include atât curele termale tradiționale cu durata de 18 zile cât și produsele reunite sub sloganul „repunere în formă” care combină în diferite variante precum fitness, diferite masaje, estica fetei și a corpului, talasoterapie, produse antistres, antitabac, curele pre și post natale, având durate variabile de 3, 6, 9 sau 10 zile. Gama acestor produse include de la servicii de lux, până la produse mult mai accesibile de tipul „totul inclus” destindere și relaxare într-un stabiliment de 2 stele.
Creșterea nivelului de instruire a determinat și intensificarea preocupărilor pentru o informare medicală, în special în legătură cu nevoia și posibilitățile de prevenire a apariției unor afecțiuni, pentru care oferă soluții și turismul de sănătate.
Schimbările intervenite în mentalitate, cultul pentru o formă cât mai bună, pentru o anumită estetică a corpului, ideea foarte mediatizată a celei de-a doua tinereți între 40- 50 de ani au influențat foarte mult cerea pentru turismul de sănătate. La aceasta se adaugă intensa mediatizare a unor produse, în special a talasoterapiei, folosind presa feminină care propune o imagine a femeii de 45 de ani care arată de 30.
De asemenea, bărbații devin tot mai interesați de recăpătarea formei fizice și psihice ceea ce a determinat creșterea cererii acestora. Această tendință puternică se traduce printr-o explozie a presei zisă „de sănătate”, foarte diversificată numai în Franța există 41 de titluri cu un tiraj de peste 600 000 exemplare.
Influența modei, care poate reprezenta un factor cu influență asupra propagării obiceiurilor de a petrece o parte a vacanței pentru îngrijirea sănătății și repunere în formă, în special în rândul populației cu venituri mari.
CAPITOLUL II. JUDEȚUL HARGHITA
2.1. Descrierea județului Harghita
Județul Harghita este situat în partea centrală a României suprapusă grupei centrale a Carpaților Orientali și bazinelor depresionare Giurgeu și Ciuc. Este limitată de județele: Suceava (nord), Neamț, Bacău (est), Covasna, Brașov (sud), Mureș (vest). Între aceste limite are suprafața de 6639 kmp (2,8% din teritoriul României) și o populație de 342000 locuitori din care majoritatea sunt maghiari(85%).
2.1.1. Evoluția demografică
Fig. 2.1. Evoluția demografică a județului Harghita
Principalele orașe sunt: Miercurea Ciuc (reședinta de județ), Băile Tușnad, Bălan, Borsec, Cristuru Secuiesc, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, Toplița, Vlahița.
Comune și sate: Atid, Avrămești, Bilbor, Brădești, Căpâlnița, Cârța, Ciceu, Ciucsângeorgiu, Ciumani, Corbu, Corund, Cozmeni, Dănești, Dârjiu, Dealu, Ditrău, Feliceni, Frumoasa, Gălăuțaș, Joseni, Lăzarea, Leliceni, Lueta, Lunca de Jos, Lunca de Sus, Lupeni, Mădăraș, Mărtiniș, Merești, Mihăileni, Mugeni, Ocland, Păuleni-Ciuc, Plăieșii de Jos, Porumbeni, Praid, Racu, Remetea, Săcel, Sâncrăieni, Sândominic, Sânmartin, Sânsimion, Sântimbru, Sărmaș, Satu Mare, Secuieni, Siculeni, Subcetate, Suseni,Tomești, Tulgheș, Tușnad, Ulieș, Vărșag, Voșlăbeni, Zetea, Șimonești.
2.1.2. Relieful
Relieful este format din munții ce aparțing grupei centrale a Carpaților Orientali: Munții Giurgiului – 1545 m, Hășmas (Vf. Hășmașu Mare – 1793 m), Ciucului – 1490 m, Bistriței – toate aflate la est de depresiunile Giurgeu și Ciuc. La nord-vest se află Munții Călimani – (Vf. Pietrosu Călimanilor – 2100 m) iar în vest Munții Gurghiului – 1777 m, Harghitei (Vf. Mădăraș-Harghita – 1801 m). Sunt prezente și unele formațiuni deluroase ce aparțin de Subcarpații Transilvaniei și Podișul Târnavelor. De asemenea sunt prezente și o serie de depresiuni de dimensiuni reduse cum ar fi: Bilbor, Borsec, Uz, Casin.
2.1.3. Clima și hidrografia
Clima se diferențiează în funcție de relief depresiunile Giurgeu și Ciuc fiind renumite pentru climatul rece mai ales iarna cu geruri cumplite și peste 160 de zile cu îngheț pe an. Sunt frecvente inversiunile termice. Verile sunt călduroase iar precipitațiile se înscriu în limite normale (600-700 mm în arealele mai joase și 1200 mm în munți). Vânturile dominante sunt cele din vest, nord-est și nord-vest. Clima este caracteristica zonelor intramontane, cu ierni geroase, de durată mai lungă și veri relativ calde.
De altfel, datorită frecvențelor temperaturi minime înregistrate în perioada anului în localitățile Miercurea-Ciuc, Gheorgheni, Toplița și mai ales Joseni, acestea sunt cunoscute ca "Polul românesc al frigului". Numărul zilelor de îngheț ajunge, în medie anual, la 160. Sunt frecvente înghețurile târzii de primăvară (uneori chiar și în lunile mai-iunie) și cele timpurii de toamnă, începând chiar din septembrie.
Hidrografia este tributară în principal râurilor Mureș și Olt – ambele avându-și izvoarele în județul Harghita, mai exact în Munții Hășmașu Mare. Oltul curge spre sud colectând afluenți de dimensiuni mici cum ar fi: Lunca Mare, Mădărașu Mare, Sipot, Parâu Mare, Frumoasa, Delnița, Cozmeni, Tușnad iar Mureșul cu o direcție inițială spre nord colectează pârâurile Ditrău, Jolotca, Toplița, Călimanel, Borzont, Șumuleu Mare, Gălăuțaș. În vestul județului sunt prezente râurile Târnava Mare (cu afluenții Vărșag, Șicasău, Cireșeni), Târnava Mică (cu afluenții Creanga Mare, Corund). Alte râuri în județ sunt: Trotuș, Uz, Casin, Varghiș, Homorod, Bicaz, Neagra.
Lacurile naturale sunt deosebit de renumite și unice în felul lor: lacul Sfânta Ana este singurul lac de origine vulcanică din Europa fiind format în craterul unui fost vulcan iar Lacul Roșu este un lac de baraj natural format prin surparea unui pinten montan în 1837 care a barat cursul unui râu, în spatele blocajului formându-se lacul. În județ sunt prezente și apele minerale într-o mare varietate de sortimente acest lucru alături de prezenta mofetelor favorizând și dezvoltarea stațiunilor din județ.
2.2. Resursele județului Harghita
2.2.1. Resursele turistice naturale
Relieful
Relieful județului cuprinde o bună parte din grupa centrală a Carpaților Orientali, un mic sector din latura întinsă a Carpaților de Curbură, precum și extremitatea sud-estică a Subcarpaților Transilvăneni. Astfel relieful este dominat de cele două lanțuri muntoase orientate pe direcția nord-est–sud-vest, între care se intercalează și câteva depresiuni intramontane( Giurgeu,Ciuc,Gheorghieni,Bilbor,Borsec). La sud-vest se întinde zona dealurilor subcarpatice, intens fragmentate de rețeaua de ape a celor două Târnave.
Zona muntoasă ocupă peste 60% din teritoriul județului, și este alcătuită din : Munții Giurgeului-1.545m, Hășmașului-1.793m,Ciucului-1.490m,Bistriței,Munții Căliman cu vârful Iezeru Călimanului de 2.031m,Munții Gurghiului-1.777m și Munții Harghitei de 1.801m.
Clima
Clima Județului Harghita,este caracteristică zonelor intramontane, cu ierni geroase de durată mai lungă și veri relativ calde. Numărul zilelor de îngheț ajunge, în medie anual, la 160. Sunt frecvente înghețurile târzii de primăvară (uneori chiar și în lunile mai – iunie) și cele timpurii de toamnă, începând chiar din septembrie.
Precipitațiile medii anuale variază între 550 – 1000 l ∕m
Clima în depresiunile intramontane este mai aspră, de fapt cea mai aspră dintre toate zonele populate ale țării, dar în vestul județului aceasta este mult mai blândă, mult asemănătoare cu restul Bazinului Transilvaniei.Cea mai mare temperatură (+36,5° C) a fost măsurată la Odorheiul Secuiesc în 1952, cea mai scăzută (- 35 °C) în 1929. Perioada răcoroasă uneori ține peste 43 % din anul calendaristic. Din cauza acestei clime aspre zona este cunoscută drept "polul frigului" din România.
Solul și zăcămintele naturale
Județul Harghita nu beneficiază de soluri de categoria a I-a și a II-a, cele mai reprezentative fiind categoriile de calitate IV si V, reprezentând cca. 85% din totalul suprafeței agricole. Înclinația terenurilor este în general mare, între 20–35%, ceea ce, împreună cu excesul de umiditate duce de multe ori la alunecări și implicit la erodarea terenurilor.
Solul este bogat în zăcăminte naturale: minereuri de fier și de neferoase, lignit, gaz metan,caolin, aragonit, bazalt. Se găsesc din belșug și materialele folosite în construcții: andezit, lut,dolomită, nisip, pietriș. Datorită originii sale vulcanice, zona este bogată în emanații sulfuroase și de bioxid de carbon folosite și în scopuri medicale, precum și izvoarele termale și cele de apă minerală, care se regăsesc pe tot teritoriul județului. Dintre bogățiile naturii mai trebuiesc amintite sarea, pirita, cărbunele și masa lemnoasă.
Hidrografia
În județul Harghita izvorăsc râurile Olt, Mureș, Târnava Mică, Târnava Mare, Trotuș și Bistricioara. Cele trei bazine semnificative sunt cele ale Oltului, Mureșului și Siretului. Oltul izvorăște în masivul Hășmașul Mare la o altitudine de 1280 m, și străbate Depresiunea Ciucului pe o distanță de 80 km. Afluenții Siretului din județul Harghita sunt:Bistricioara, Trotușul și Uzul. Cele mai semnificative lacuri ale județului sunt Sfânta Ana,Lacul Roșu, Lacul Rac și Lacul Iezer.
Singurul lac din Europa Centrală aflat într-un crater vulcanic păstrat intact este Lacul Sfânta Ana, situat la o altitudine de 950 m în masivul Ciomatul.
O altă raritate naturală este Lacul Roșu, situat în masivul Hășmașu Mare. Este cel mai mare lac cu baraj natural din țară, format în anul 1837, având o suprafață de 12,6 hectare și o adâncime de 10,5 m.
Lacul Rac, așezat lângă Porumbenii Mari la o altitudine de 600 metri, s-a format în urma unui val de alunecare și are o suprafață de 2,8 hectare.
Lacul Iezer de la poalele vârfului Răchitiș (situat la o altitudine de 1750 m) are o suprafată de 1300 mp și o adâncime de 3,5 m.
Flora
Vegetația județului din punct de vedere biologic este bogată și variată, dispusă de la nivelul alpin până la luncile joase ale râurilor. O suprafață de 228.614 hectare este acoperită cu păduri. Cele mai răspândite sunt rășinoasele (73%), urmate de fag (19%) și stejar (2%).
După modul de utilizare, pădurile pentru protecția mediului (fixarea solului, protecția apelor, păduri pentru recreație și arii protejate) reprezintă 35% din fondul forestier, celelalte 65% sunt destinate exploatării. Pe crestele masivelor calcaroase, în vecinătatea lacurilor de munte, și în cheile muntoase sunt prezente câteva specii floristice rare cum ar fi: cetina neagră, tisa și vestita floare de colt.
Fauna
Fauna este deosebit de bogată datorită întinselor păduri de rășinoase și foioase: aici se întâlnesc specii de mamifere care sunt specifice întregului lanț carpatin, cum ar fi : ursul brun carpatin, lupul, cerbul carpatin, râsul, jderul. Dintre păsări amintim: cocoșul de munte, ciocănitoarea, acvila de munte, șorecarul, huhurezul, buha, forfecuța, alunarul, pițigoiul de munte. Apele râurilor sunt populate de păstrăvi, boișteanul și știuca.
Rezervații naturale și monumente ale naturii
Rezervația naturală Lacul Sfânta Ana,singurul lac din Europa centrală situat într-un crater vulcanic.Zona din jurul lacului firmează o rezervație complex,geologic și floristică.
Lacul Roșu,cel mai mare lac de baraj natural din România.S-a format în 1873 prin prăbușirea unei mari suprafețe de teren de pe versantul nord-estic al Muntelui Ucigașul. Regiuea care înconjoară lacul a fost declarată rezervație fliristică și faunistică.
Mlaștina din Valea Mijlocie,în lunca Oltului,la sud de Tușnadul Nou,unde crește mesteacănul pitic,element Siberian la cel mai sudic punct din lume.
Mlaștina Sâncrăieni-Ciuc,(la 7 km de Miercurea Ciuc),alimentată permanent cu apă călduță.
Mlaștinile Beneș de la Tușnad.
Salina Praid,sau Canionul de Sare – rezervația naturală Sóhát (Dealul de Sare): despicând masivul de sare, apele râului Corund au creat un canion care înconjoară Praidul, practic ambele capete aflându-se la cca 3 km de centrul localității. Acesta este încadrat de versanți abrubți de sare, formațiunile săpate de-a lungul timpului în pereții de sare oferind un spectacol unic.
Dealul Melcului- Corund.
Peștera Merești,pe Valea Vârghișului,este cea mai lungă peșteră din Carpații Orientali.
Peștera Șugău,este accesibilă din comuna Voșlăbeni,are trei intrări suprapuse și se continuă cu numeroase galerii care dau în grote mari.
Peștera de Gheață și Grota Urșilor,aflate lângă stațiunea Borsec.
Cheile Bicazului (la 3 km de stațiunea Lacul Roșu și la 30 km de nord-est de Gheorgheni),au fost declarate monument al naturii și formează o rezervație complexă, geologică, floristică și faunistică.
2.2.2. Resurse turistice antropice
Cultură și obiceiuri
Județul Harghita deține o bogată cultură, o mulțime de meșteșuguri tradiționale și o paletă diversificată de evenimente culturale. Dintre meșteșugurile tradiționale sunt menționate: arhitectura populară, ceramica populară, porțile sculptate, mobilierul popular, țesutul, torsul, cusutul, bătutul dantelelor, ouă picate și încondeiate, obiecte din iască.
Caracterul arhitecturii populare este determinat, înainte de toate, de materialele de construcții existente. Pe versantul de est al Harghitei, unde predomină pădurile de brad, majoritatea construcțiilor sunt încrestate din bârne de brad, fiind acoperite cu șindrilă sau draniță despicată. Construcțiilor acestei zone le sunt caracteristici acoperișurile înalte în două ape.
Un eveniment specific județului este Pelerinajul de Rusalii. Biserica și mănăstirea franciscanilor din Șumuleu,sunt un străvechi loc de pelerinaj al secuimii catolice și a ceangăilor din Moldova.
Vestigii istorice
Vestigiile cetății Miko din Miercurea Ciuc,construită în 1621,pe temelia unei fortificații anterioare,din ordinul consilierului regal Miko Ferenc,ulterior reconstruită.
În prezent adăpostește Muzeul etnografic al județului.
Vestigiile cetății dacice Sangidava din Toplița;
Ruinele castrului roman din Odorheiu Secuiesc;
Castelul Lazăr din Lăzarea (sec. XVI ),aici a copilărit principele Transilvaniei,Gabriel Bethlen. Castelul este una dintre cele mai frumoase construcții renascentiste din Ardeal.
Cetatea medievală din Odorheiul Secuiesc (sec. XVI );
Cetatea țărănească din Cârța (1444);
Ruinele cetății Both din Gheogheni (sec. XIV).
Casa Memorială Aprily Lajos , construită în amintirea vestitului poet ardelean Aprily Lajos (1887 – 1967), născut la Cluj Napoca, care a copilărit pe aceste meleaguri (în Praid).
Edificii religioase
Complexul baroc Șomuleu din Miercurea Ciuc,construit în 1804 pe locul Mănăstirii Franciscane clădite în 1442 de Iancu de Hunedoara. Deține una dintre cele mai mari instalații de orgă din Ardeal.
Mănăstirea Sf. Prooroc Ilie din Toplița, este așezată într-o splendidă grădină, a cunoscut, de la începuturile ei și până în zilele noastre o amplă și permanentă dezvoltare.
Biserica romano catolică din Armășeni (sec. XVI ),construită în stil gotic târziu,cu valoroase picturi murale interioare din 1655.
Biserica unitariană din Cristuru Secuiesc (sec. XI ),cu refaceri în sec. XV;
Biserica romano catolică fortificată din Cârța (1444),mai păstrează elemente gotice originaleș
Biserica din Delnița (sec. XVI),construită în stilul Renașterii,ca singura din această zonă cu pictură murală exterioară.
8.
Obiective de interes turistic accesibile din localitate
Sovata(10 km) : Lacul Ursu,unde se gasește și o bază de tratament;
Corund(12 km) : ateliere de ceramică,artizanat,sculpturi în lemn,pielărie și magazine de prezentare;
Beizid-Satul Scufundat(30 km) : vestigiile unui sat de pe Valea Cușmedului,vizibile încă din lacul de acumulare care a acoperit localitatea;
Crișeni(40 km) : Muzeul pălăriilor de paie;
Câmpul Cetății(30 km): păstrăvărie, han pescăresc, lacuri de agrement și pescuit;
Platoul montan Bucin(22 km): popas turistic, pârtie de schi.
Principalele trasee turistice în zonă
* DN1-DN13-DN12 Brașov – Sf.Gheorghe – BăileTușnad – Tușnad – MiercureaCiuc ;
* DN15-DN12C-DN12 PiatraNeamț – Biza – Lacul Roșu – Gheorgheni – MiercureaCiuc ;
* Băile Tușnad – Defileul Tușnad – Pasul Tușnad – Munții Harghita,Bodoc,Căliman (pe râul Olt) ;
* Borsec – Depresiunea Borsec – Munții Bistriței,Giurgeu,Căliman – Masivul Chiosrezu Mare.
Forme de turism posibil a fi practicate în zonă
Turismul cultural,național și religios – cea mai mare parte a traficului de turiști în județul Harghita,este formată din cei care vizitează locuri cu semnificații istorice,religioase și naționale.
Turismul rural – Atracția turismului rural este asigurată de antropomorfism, experiența modului de viață tradițional, gusturile tradiționale locale și primirea tradiționala. Zonele Sóvidék (Ținutului Sării) și Odorheiului beneficiază de un potențial însemnat, dar și în zonele Gheorghenilor și Ciucului această formă de turism se află în plina dezvoltare.
Turismul balnear – În județul Harghita există mai multe zone cu surse de ape minerale: depresiunea Borsecului,zona Tulgheș, partea de sud-vest a depresiunii Gheorgheni, unele zone ale depresiunii Ciucului de Sus, de Mijloc și de Jos, anumite locuri ale depresiunii Cașinului precum și platoul vulcanic de vest al munților Harghitei. De asemenea găsim surse de ape minerale și în zona Odorheiului, în regiunea Sóvidék (Ținutul Sării) și lângă Cristuru Secuiesc ,acestea fiind folosite îndeosebi pentru tratarea bolilor reumatice, ginecologice și a bolilor interne.
Turismul sportiv ( de schi)- Condițiile geografice și climatice ale județului Harghita sunt avantajoase practicării sporturilor de iarnă. Sezonul este lung, stratul de zăpada este gros, iar practicarea sporturilor de iarnă are tradiții de mai multe decenii.
Turismul ecologic sau ecoturismul- Promovarea acestui gen de turism este o preocupare complexă, pentru că valorile naturii trebuiesc prezentate în așa fel, încât starea acestora să nu fie afectată.
2.3. Oportunități de tratament balnear și wellness
Băile Tușnad unde se pot trata : afecțiuni cardiovasculare (stări după infarct miocardic, tulburări circulatorii, afecțiuni valvulare ale miocardului, hipertensiune arterială, tulburări circulatorii), afecțiuni ale sistemului nervos (nevroză astenică, distonii neurovegetative, stări astenice secundare, stări de oboseală fizică și intelectuală), afecțiuni digestive (boli ale stomacului, tulburări funcționale ale colonului, gastrite cornice,enterocolite, dischinezii biliare), afecțiuni endocrine (hipertiroidie ușoară, insuficiență suprarenală, boala Basedow) ;
Salina Praid – situată în depresiunea Praid-Sovata la o altitudine de 580 m, cu climat stimulativ, puternic ozonat, salina de adâncime are microclimat specific. Indicații terapeutice în tratarea bolilor ale aparatului respirator: astm, bronșite, rinite cronice, sinuzite cronice, enfizem pulmonar, silicoze, afecțiuni respiratorii. Tipuri de proceduri: peleo- și climatoterapie în salină, baza de tratament cu 16 văni cu apă sărată încălzită ;
Galeriile amenajate sunt vizitate de numeroși turiști dar mai cu seamă se folosesc ca loc de terapie și tratament (cure de 4 ore zilnic de 16-18 zile pentru adulți și 10-12 zile pentru copii) din următoarele motive:
Aerul din galeriile subterane este curat, fără factori alergogeni;
Umiditatea relativ ridicată provocând practic lipirea particulelor de praf, microbilor, polenului și ciupercilor pe pereți, curățindu-se astfel aerul;
Conținutul ridicat de calciu are ca efect scăderea potențialului de infecție;
Temperatura este constantă indiferent de anotimp (15,6 – 15,8 grade C);
Absenată senzației de rece datorită lipsei de mișcare a aerului;
Aerul bogat în dioxid de carbon ajută la aerisirea plămânilor, ușurarea respirației;
Ionizarea negativă ridicată micșorează numărul de crize asmatice;
Conținutul scăzut de ozon ajută la scăderea crampelor musculare;
PH-ul coborât asigură sterilizarea aerului si deci distrugerea florei bateriene
Presiunea oxigenului este mai mare decat la suprafata lucru determina o mai buna oxigenare a organismului
In 1949-1950 a fost descoperit un izvor de apa termala care a fost captat si deserveste strandul termal din localitate.
Băile Jigodin, Miercurea Ciuc – centru balnear proaspăt renovat, cu bazin și 12 văni pentru baie cu apă minerală încălzită, saună, mofete, masaj ;
Băile Szejke, Odorheiu Secuiesc – bază de tratament cu 11 văni cu apă minerală încalzită exploatată, mofetă cu gaze carbogazoase.
Borsec: Oraș situat în nord-estul României (Județul Harghita), în depresiunea intramontană cu același nume din Carpații Orientali, înconjurată de Munții Bistrița, Munții Călimani, Munții Giurgeu și Munții Ceahlău, altitudine 900 m, la 27 km nord-est de gara Toplița, având o populație de 3.242 locuitori (l iulie 1991). Clima subalpină rece ( temperatura medie l5°C în luna iulie; temperatura medie – 7°C în luna ianuarie). Vânt slab. Temperatura medie anuală de 5°C. Precipitații moderate (700-750 mm anual).
O veche stațiune (cunoscută din 1804), deschisă tot timpul anului, cu numeroase izvoare de ape minerale carbogazoase, sau conținând calciu, magneziu. Aceste ape sunt cunoscute pentru efectul lor benefic înca din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Efectele terapeutice ale acestor izvoare de ape minerale au fost recunoscute pe plan internațional. Apele minerale au primit medalia Târgului Internațional de la Viena (1873), medalia de argint și diploma de onoare la expozițiile organizate în 1876 la Berlin și respectiv, Trieste, diploma de onoare a Expoziției de la Paris (1878).
Stațiunea Borsec este recomandată în tratamentul bolilor cardiovasculare ( însuficienta mitrală compensatorie și însuficienta cardiacă, hipertensiune, varice), al bolilor endocrine (hipertiroidie, boala Basedow, starea de prepubertate la copii supraponderali), dischinezie biliara, boli digestive (gastrita cronică hipoacidă, constipatie cronică, colita cronică nespecifică), colicistita cronică necalcaroasă, tulburări renale și ale aparatului urinar, nevroza astenică, boli dermatologice, metabolice și de nutriție, etc.
Experții sunt de acord ca Borsecul are o climă care exercită asupra organismului o acțiune de stimulare a poftei de mâncare și a câștigului de vitamine, o acțiune de normalizare a metabolismului, conferă o resistență sporită la boala și o refacere rapidă a condiției fizice și intelectuale.
Instalații pentru băi fierbinți în cadă sau bazine acoperite cu ape minerale carbonate, izvoare de ape minerale pentru cură internă, aparatură pentru electroterapie și hidroterapie, instalații pentru băi cu ierburi, împachetari cu parafină, săli de gimnastică. Având în vedere gustul său plăcut acidulat, care-și păstrează calitățile terapeutice, apă minerală Borsec este îmbuteliatî de APEMIN Borsec. Stațiunea oferă largi posibilități de petrecere a timpului liber (cărări de munte neumblate, terenuri de sport, săli de cinema, piste de schi și sanius , etc.).
CAPITOLUL III. METODOLOGIA DE CERCETARE
3.1. Obiective de cercetare
Obiectivele acestei cercetari sunt: de a prezenta conditiile de piata de turism wellness si turism balnear a judetului Harghita, analiza masurilor de utilizare a wellnesului si a turismului balnear, compararea cererea turismului balnear cu turismul de wellness in interiorul judetului, examinarea comportamentul consumatorilor, examinarea ofertei turismului balnear si a turismului de wellness.
Obiectivele atașate studierii comportamentului consumatorului sunt foarte diferite și acoperă, practic, toate componentele activităților de marketing. În esență, studiile comportamentale trebuie să furnizeze toate informațiile de care au nevoie echipele de conducere ale firmelor, pentru fundamentarea deciziilor de marketing.
Într-o încercare de prezentare sistematică, obiectivele studiilor comportamentale sunt generate, în primul rând, de cerințele impuse de fundamentarea adecvată a celor patru politici de marketing, respectiv politica de produs, politica de preț, politica de distribuție și politica promoțională. În privința obiectivelor atașate politicii de produs, care interesează pentru analiza de față, în studierea comportamentului consumatorului se abordează atât aspecte calitative, cât și dimensiuni cantitative.
Printre aspectele calitative care prezintă interes pentru fundamentarea politicii de produs se numără o mare varietate de caracteristici, variabile, motive etc. care constituie obiective ale studierii comportamentului consumatorului. în acest context, de exemplu, se urmărește cunoașterea unor modele de consum sau utilizare care există în rândul populației, reacția consumatorilor la diverși stimuli legați de produsul în sine, motivele de acceptare sau de respingere a produselor, percepția de către consumatori a gradului de satisfacție oferit de diferite produse, determinarea atributelor produsului, folosite de consumatori pentru fundamentarea deciziilor lor de cumpărare etc.
Așa bunăoară, se efectuează studii pentru determinarea tipului de ambalaj dorit de consumatori pentru un anumit produs (mergându-se până la abordarea unor detalii de etichetă, inscripționare etc.), a gramajului preferat, pentru cunoașterea opiniilor consumatorilor despre nivelul calitativ al produsului, pentru aflarea diferențelor, dacă există, în percepția diferitelor mărci etc.
Astfel de studii sunt foarte utile pentru producători, deoarece le permite adaptarea produselor la cerințele reale ale unei piețe specifice, adaptare care reprezintă una dintre condițiile sine qua non atât pentru penetrarea pe piață, cât și, mai ales, pentru atingerea unei cote de vânzări în concordanță cu strategia de piață care a fost adoptată.
Aspectele cantitative abordate în studiile comportamentale, cu referire la politica de produs, sunt, de asemenea, foarte complexe. Astfel, se proiectează și se realizează studii comportamentale care urmăresc dimensiuni cum sunt: cunoașterea de către consumatori a mărcilor de produse / servicii disponibile pe piață, cumpărarea diferitelor mărci, cantități cumpărate, frecvența cumpărării, frecvența consumului / utilizării, motive de acceptare / respingere a produselor / mărcilor, intenții de cumpărare, criteriile alegerii mărcilor, evaluarea unor atribute ale produselor etc.
Cercetarea intențiilor de cumpărare și cercetarea atitudinilor (concepute în contextul ansamblului proceselor elementare care definesc comportamentul consumatorului) trebuie să fie subordonate nemijlocit categoriei de produse care satisfac diferite clase de nevoi.
Din acest punct de vedere, cercetarea intențiilor de cumpărare și, implicit, cercetarea atitudinilor are particularități distincte pentru produse alimentare, textile-încălțăminte, metalo-chimice (inclusiv bunuri de uz îndelungat) și, firește, în ceea ce privește serviciile pentru populație.
Raportul de interdependență dintre cercetarea intențiilor de cumpărare și cercetarea atitudinilor dobândește semnificații mai evidente în cazul bunurilor de uz îndelungat, ale căror particularități (valoare relativ ridicată de comercializare, utilizare în comun în cadrul gospodăriei etc.) incumbă existența unor atitudini mai bine conturate și, în consecință, mai ușor de cercetat. Așa se explică și predilecția cercetărilor de a aprofunda, cu precădere, această problematică a atitudinilor și a intențiilor de cumpărare cu referire la bunurile de folosință îndelungată.
3.2. Ipoteze
Pentru eșantionul obținut se pot constata ipoteze nule și alternative pentru principalele variabile înregistrate. În acest sens am analizat datele care se referă la următoarele cazuri:
1.(Ho): motivele principale care au stat la baza alegerii zonei , nu au fost influențate de țara de reședință a turiștilor.
(H1): motivele principale care au stat la baza alegerii zonei au fost influențate de țara de reședință a turiștilor.
2.(H0): frecvența de vizitare a zonei de către turiști străini nu depinde de vârsta acestora.
(H1): frecvența de vizitare a zonei de către turiștii străini depinde de vârsta acestora.
3.(H0): 1 = 2: între procentul de turiști români și turiști străini nu există diferențe în ceea ce privește efectuarea rezervărilor.
(H1): 1 2: între procentul de turiști români și turiști străini există diferențe în ceea ce privește efectuarea rezervărilor.
4.(H0): 1 = 2: între procentele provenite de la cele două categorii de turiști (români și străini) nu există deosebiri în ceea ce privește cazarea într-o unitate hotelieră.
(H1): 1= 2: între procentele provenite de la cele două categorii de turiști (români și străini) există deosebiri în ceea ce privește cazarea într-o unitate hotelieră.
5.(H0): între procentul de turiști români și procentul de turiști străini, nu există diferențe în ceea ce privește practicarea turismul balnear sau de wellness in judetul Harghita.
(H1): între procentul de turiști români și procentul de turiști străini, există diferențe în ceea ce privește practicarea turismului balnear sau de wellness in judetul Harghita
3.3. Alegerea eșantionului
În general, categoriile de metode, tehnici și procedee se aplică asupra unor eșantioane de volum redus, a căror mărime este dependentă de specificul fiecăreia, dar fără a depăși, de regulă, un număr de 80-150 subiecți. În cazurile în care este necesară extinderea rezultatelor la diferite categorii de consumatori, unele tehnici – cum sunt tehnicile proiective – pot fi aplicate asupra unor eșantioane mai mari, care pot ajunge până la 500-800 subiecți.
În situația în care este necesară cercetarea extensivă și reprezentativă a componentei motivaționale a comportamentului consumatorilor se recurge la realizarea; de cercetări pe eșantioane adecvate, principalul mijloc de culegere a informațiilor fiind sondajul statistic.
Problema eșantioanelor folosite în cercetările cantitative este crucială pentru succesul acestora, ceea ce explică literatura de specialitate realmente impresionantă care s-a dezvoltat în această privință. Rezolvarea problemelor practice legate de eșantioanele folosite în cercetările cantitative impune, în esență, găsirea unor soluții adecvate pentru: mărimea sau dimensiunea eșantionului unei cercetări; modul de alcătuire a eșantionului, respectiv cum trebuie făcută eșantionarea, pentru a obține rezultate reprezentative.
Pentru a determina mărimea eșantionului unei cercetări se dispune, în primul rând, de o solidă argumentare statistico-matematică. Acesta este un punct de plecare util, urmat însă de alte și alte evaluări și iterații. Firește, mărimea unui eșantion, pe lângă fundamentele sale teoretice, trebuie să răspundă și obiectivelor concrete asociate studiului preconizat. în practică, lucru deosebit de important, deși este posibil să se stabilească o mărime a eșantionului care să asigure reprezentativitatea tuturor informațiilor care urmează a fi culese, aproape niciodată nu se procedează astfel, datorită costurilor cercetării.
Se acceptă un compromis între obiective și costuri, în sensul că se stabilește acea dimensiune a eșantionului care produce cele mai bune rezultate, la un cost rezonabil. Este vorba de a obține cel mai bun raport “cost / rezultate”. Acest lucru este posibil prin “manevrarea” adecvată a două elemente: numărul de informații pentru care eșantionul este realmente reprezentativ și marja de eroare cu care se garantează rezultatele.
Aceste două aspecte trebuie abordate în strânsă relație cu obiectivele concrete ale unei cercetări de tip cantitativ, în sensul că, de multe ori, cantitatea de informații necesare și marja lor de eroare pot fi limitate la aspectele fundamentale ale cercetării, fără a se urmări cunoașterea unor detalii care să conducă mai degrabă la mărirea costurilor.
Privitor la eșantionare, respectiv alcătuirea propriu-zisă a eșantionului, există, de asemenea, fundamente teoretice, respectiv modelul aleator, modelul cotelor, sau combinații ale acestor modele de bază. Problema eșantionării este, însă, mai mult de natură practică. Orice eșantion de, să presupunem, 1.000 de subiecți are aceeași marjă teoretică de eroare, respectiv de ± 3,2%, dar aceasta nu însemnă că eșantionul va fi și reprezentativ, indiferent de modul cum este alcătuit.
Selecția componentelor unui eșantion este o adevărată artă, care ține nu numai de disponibilitatea unor baze de sondaj bine puse la punct, ci și de experiența practică a echipei de cercetare chemată să facă acest lucru. Stratificarea adecvată a bazei de sondaj, laborioase calcule de repartizare a eșantionului stabilit pe trepte de eșantionare și procedeele de selecție propriu-zisă a respondenților, sunt numai câteva dintre elementele care asigură o eșantionare pe baza căreia se poate vorbi de reprezentativitatea rezultatelor.
Definirea populației statistice investigate
Pentru realizarea raportului s-a folosit abordarea cantitativă care are ca obiect descrierea cuantificată a comportamentelor unei populații față de problema studiată care permite cunoașterea comportamentelor și cea calitativă pentru explicarea acesteia. În realizarea raportului s-a ales populația statistică reprezentand populația masculină dar și cea feminină chestionată din judetul Harghita.
Deoarece volumul populației este mare și nu s-a dispus de o baza de sondaj ce poate fi utilizată în cercetările de marketing s-a ales un eșantion de 100 de persoane, care își vor exprima opinia cu privire la conditiile de piata de turism wellness si turism balnear a judetului Harghita, utilizarea wellnesului si a turismului balnear, oferta turismului balnear si a turismului de wellness..
În funcție de tipul informației dorite s-au folosit:
Intrebări de cunoaștere
Intrebări despre preferințe
Intrebări de identificare
Intrebări de opinie
În funcție de tipul intrebărilor distingem 2 categorii principale de intrebări:
Intrebări închise cu raspunsuri prestabilite, la care persoana intervievată trebuie să își aleagă răspunsul, dintr-un număr limitat de răspunsuri predeterminate de către cercetatori.
Intrebări factuale de comportament, care permit obținerea unor informații legate de cumpărare.
3.4. Dispozitiv de măsurare
Chestionarul este una dintre tehnicile cele mai frecvent utilizate în științele socio-umane. O anchetă, care a cuprins studii pe 10 ani, a arătat că ½ din cercetările realizate și publicate se bazează pe chestionar. De asemenea, cele mai des utilizate sunt chestionarele cu întrebări închise (precodificate).
În ceea ce privește psihologia socială și sociologia românească, S. Chelcea consideră că tehnica chestionării este principala tehnică de investigare socială în detrimentul experimentului (în cazul psihologiei sociale).
Există o dispută între adepții chestionarului și adversarii folosirii acestuia. Unul dintre critici, ca Pitirim Sorokin, au numit “chestionaromanie” utilizarea excesivă a instrumentului, în special în SUA. Aceasta s-a făcut în detrimentul metodelor calitative, capabile să sondeze realitatea socială mai în profunzime și a permis unui număr mare de persoane lipsite de pregătire să realizeze anchete sociologioce slabe calitativ, nevalide științific. Prin urmare, se recomandă folosirea cu precauție a acestui instrument de lucru.
Există, însă, avantaje indiscutabile ale chestionarului și acestea sunt, în general, cele ale metodelor cantitative. În ceea ce privește istoricul utilizării chestionarului, el coincide cu cel al anchetei.
Unii cercetători consideră că tehnica chestionarului în psihologie a fost inițiată de către Alfred Binet (1903). E hazardat însă să se lege această tehnică de un singur nume pentru că în aceeași perioadă Th. Ribot publica în primul nr. din “Jurnal de psihologie” un studiu intitulat “Asupra valorii chestionarului în psihologie”. În 1917, R. S. Woodworth elabora pentru centrele militare de recrutare din SUA un chestionar destinat depistării celor inapți pentru armată.
CAPITOLUL IV. OPINIA TURIȘTILOR PRIVIND DESTINAȚIA TURISTICĂ HARGHITA
Partea cea mai consistentă a raportului de cercetare o reprezintă rubrica de analiză a rezultatelor. În continuare vă vom explica părerile unui eșantion de 100 de persoane din județul Harghita cu privire la turismul balnear si de wellness.
Interpretare: În urma cercetării s-a constatat că din cele 100 de persoane chestionate 89% merg de obicei in concediu, iar restul de 11% nu merg, astefel pentru cele 11 persoane intervievarea s-a oprit si vom analiza în continuare doar cele 89 de persoane.
Interpretare: 20.2% din persoanele intervievate stau in concediu doar un week-end; 59.6% petrec 7 zile in concediu; iar in acelasi procentaj de 20.2% ca si persoanele care petrec doar un week-end sunt persoanele care stau 18 zile in concediu.
Interpretare: Din totatlul de 89 de personae intervievate 11 se cazeaza in motel;, 47 de intervievati in hotel, 23 de personae in pensiune si numai 8 persoane din cele chestionate au raspuns ca stau in apartamente inchiriate.
Interpretare: La aceasta intrebare 42.7% dintre persoanele chestionate au practicat turismul balnear in judetul Harghita, 48.3% au practicat turismul de wellness, iar 9% nu au practicat nici turism de wellness nici turism balnear. Pentru 8 persoane intervievarea se opreste aici, analizand doar 81 de personae.
Interpretare: Turismul de sanatate a fost practicat in cel mai mare procentaj, de 53.1%, de doua ori; 22.2% au practicat acest tip de turism doar de patru ori; 13.6% doar de trei ori; 11/1% doar o singura data
Interpretare: 61.7% din persoanele chestionate aleg acest tip de turism pentru ca doresc sa isi mentina sanatatea; 23.5% pentru minte, armonia sufletului si corpului; 8.6% pentru relaxare; iar numai 6.2% pentru odihna
Interpretare: In urma analizarii motivului care i-au determinat sa practice turismul de wellnes sau balnear, 31 de persoane chestionate au raspuns ca datorita publicitatii facute pachetelor turistice de sanatate; 22 de persoane au ales acest tip de turism la recomandarea medicului; 18 persoane datorita recomandarilor prietenilor; si 10 persoane datorita necesitatilor si dorintelor.
Interpretare: Cea mai preferata destinatie de catre persoanele intervievate, este Jigodin Bai in procent de 16%; a 2 a optiune in procent de 14.8% a fost Baile Harghita; urmata in acelasi procentaj, de 11.1% ,de Miercurea Ciuac, Madaras Ciuc si Baile Tusnad; 8.6% din persoane prefera Gheorgheni; in procent egal de 7.4% sunt localitatile Odorheiu Secuiesc si Praid; 4.9% dintre intervievati prefera Baile Homorod; iar 1.2% prefera Toplita
Interpretare: Cea mai preferata destinatie, in procent de 51.9%, pentru turismul de sanatate din afara judetului Harghita este Sovata; 33.3% prefera Baile Felix si numai 14.8% prefera Marea Neagra.
Interpretare: Ceea ce lipseste cel mai mult turismului in judetul Harghita este infrastructura (acest raspuns l-au dat 35 de persoane); pe locul doi se afla diversificarea turismului (27 persoane au avut aceasta varianta de raspuns); iar 19 persoane considera ca lipsesc capitalul si investitiile din turismul din judetul Harghita.
Interpretare: Din persoanele chestionate55.6% considera serviciile oferite in statiunile judetului Harghita comparativ cu preturile practicate ca fiind bune; 27.1% considera serviciile acceptabile si 17.3% spun ca serviciile oferite sunt foarte bune in comparatie cu preturile.
Interpretare: Dintre persoanele intervievate 49 cred ca ar mai petrece sejurul in viitor in statiuni balneare si de wellness in judetul Harghita; iar 32 de persoane sunt sigure ca vor mai repeta aceasta experienta de turism de sanatate in statiunile din judetul Harghita.
Interpretare: Din tottalul de 81 de persoane care au ramas pentru intervievat 43 cred ca ar recomanda si la cunoastinte, prieteni judetul Harghita pentru a practica turismul balnear si de wellnes iar 38 de persoane sigur vor recomanda acest judet pentru turismul de sanatate.
Interpretare: Cele mai multe persoane chestionate au varsta cuprinsa intre 35-44 ani, in procent de 43.2%; 35.8% au varsta cuprinsa intre 45-55 ani; iar 21% au varsta intre 25-34 ani
Interpretare: Din totalul de 81 de persoane chestionate 43 sunt barbati si 38 sunt femei.
Interpretare: Categoria de venituri in care se incadreaza 58% dintre persoanele intervievate este intre 501-1000 ron; 32.1% se situeaza in categoria 1001-2000 ron; iar 9.9% se afla in categoria peste 2001 ron
Interpretare: in procentaj egal de 30.9% dintre persoanele intervievate sunt angajati cu studii superioare sau medii si manageri/directori; 27.2% sunt pensionari; iar 11.1% sunt liber profesionisti cu studii superioare (avocat, doctor, arhitect, etc)
Interpretare: Dintre persoanele chestionate 54.3% au o munca intelectuala; iar 45.7% exercita o munca fizica
4.2. Analiza S.W.O.T.
Județul Harghita este situat în partea centrală a Carpaților Orientali, acolo unde lanțul vulcanic Călimani-Gurghiu-Harghita este despărțit de marile depresiuni intramontane. Al treisprezecelea din România ca mărime, județul se întinde pe o suprafață de 6638,9 km, reprezentând 2,8% din teritoriul țării. Județul Harghita este așezat în partea centrală a țării și se învecinează cu județele Neamț și Bacău la Est, Covasna și Brașov la Sud; Mureș la Vest și Suceava la Nord.
Principala caracteristică a reliefului constă în predominarea ținuturilor muntoase, acestea ocupând peste 60% din teritoriul județului. Se disting 3 unități principale de relief: munți cu altitudine până la 2000 m, dealuri cu altitudini medii de circa 800 m și depresiuni intramontane și intercolinare cu altitudini între 400 și 800 m. Relieful muntos se grupează în două lanțuri paralele pe direcția NV – SE. În partea centrală sunt situate lanțurile vulcanice ale munților Gurghiului (cu vârful Prisca, 1777 m), munții Harghita Centrali (cu vârful Harghita Mădăraș1801 m) și munții Harghita de Sud (cu vârful Cucu 1558 m).
Județul Harghita are în componență 67 de localități, din care 4 municipii, 5 orașe și 58 de comune(cu 235 sate). Unitățile de primire turistice în zona rurală a judetului sunt: pensiuni agroturistice, pensiuni turistice,cabane, vile, campinguri , han.
Cele 58 de comune ale județului sunt: Atid, Avrămești, Bilbor, Brădești, Căpâlnița, Ciceu, Ciucsângeorgiu, Ciumani, Cârța, Corbu, Corund, Cozmeni, Dănești, Dealu, Ditrău ,Dârjiu, Feliceni, Frumoasa, Gălăuțaș, Joseni, Lăzarea, Leliceni, Lueta, Lunca de Jos, Lunca de Sus, Lupeni, Mădăraș, Mărtiniș, Merești, Mihăileni, Mugeni, Ocland, Păuleni-Ciuc, Plăieșii de Jos, Porumbeni, Praid, Racu, Remetea, Satu Mare, Săcel, Sărmaș, Secuieni, Siculeni, Sâncrăieni, Sântimbru, Sândominic, Sânmartin, Sânsimion, Subcetate, Suseni, Șimonești, Tomești, Tulgheș, Tușnad, Ulieș, Vărșag, Voșlăbeni și Zetea.
Meșteșugurile tradiționale și portul popular: se păstrează și astăzi în forma lor originară, în satele acestei regiuni locuită de români, unguri, secui. Dintre centrele etnografice amintim: Corund (renumit centru de ceramică smălțuită, caracterizată prin eleganță și bogația ornamentației), Dănești (ceramică neagră), Sâncrăieni (țesături), Tușnad Sat (prelucrarea artistică a pietrei), Corbu (țesături și cusături).
În cadrul județului găsim o serie de particularități arhitectonice locale ce țin mai ales arta monumentală a lemnului în: zona Secuimii( Secuimea cuprinde munții interiori ai Carpaților Orientali, între Călimani și Giurgeu, respectiv Perșanii de Nord și Baraoltul, pătrunzând până în centrul bazinului Transilvaniei în zona Târgu Mureș); e vorba mai ales de porțile monumentale. Porțile secuiești sunt bogat ornamentate cu motive florale cioplite în relief sau mai puțin ornamentate în zona Ciucului.
În zona Oltului superior ( care cuprinde satele din bazinul superior al Oltului, din Depresiunea Ciucului), s-au dezvoltat centre meștesugărești de prelucrare a lemnului dar și de olărit.
În zona Ciucului s-au păstrat cele mai multe elemente etnografice tradiționale într-o stare bună. Materialul de construcție al caselor este lemnul sub forma cununilor orizontale de bârne rotunde sau cioplite iar acoperișul din șindrilă este în patru ape. Casele se caracterizează prin monumentalitate și proporții admirabile, amintind într-o anumită masură de Maramures. Această impresie este data de portțle înalte și de stâlpii prispei, ciopliți în forme geometrice . Porțile secuiești din comuna Brădesti au fost declarate monumente de arhitectură populară de interes național.
Zona Odorhei (cuprinde satele din bazinul superior al Târnavei Mari și văile afluente Oltului dinspre Munții Harghita), se deosebește de zona Ciucului – caracterizată de o artă populară mai sobră, mai arhaică. În zona Odorhei este specific un stil mai încărcat; un rol important l-a avut influența săsească, atât în arhitectură cât și în ornamentică în general.
În zona Cașinului(o zonă etnografică aparte), găsim un port popular, obiceiuri populare specifice, meșteșuguri variate. Culorile specifice țesăturilor din Casin au fost roșu, galben-verzui și albastru, făcând ușor identificabile țesăturile de aici de restul celor produse în Secuime. Sunt interesante tezaurul de forme și motive ale sculpturii păstorești, ale diferitelor obiecte de uz casnic, porțile și monumentele funerare caracteristice zonei. În Depresiunea Casinului, lemnul se prelucrează în satele Imper, Iacobeni, Satu-Nou, Plăieșii de Jos, Plăieșii de Sus. Un eveniment specific și caracteristic zonei este suita de obiceiuri legate de sărbătorirea intrării în post.
PUNCTE TARI:
Libera circulatie a turistilor din UE in spatiul romanesc
Existenta unor de resurse balneare de interes european;
Nivelul de pregatire al cadrelor medicale din domeniu;
Gama variata de proceduri de cura;
Preturi reduse in comparatie cu alte judete;
Existenta si conservarea unor grupuri traditionale de turisti care viziteaza obiectivele turistice balneare din Harghita (turisti din Germania, Franta, Belgia, Israel).
Relieful variat deosebit de generos asigură un potențial turistic de invidiat: frumuseți naturale, munți, ape, aer curat, suprafețe împădurite întinse, flora și fauna bogată.
Bogățiile naturale ale acestor zone, în special pădurile de fag și brad, au permis ca valorificarea produselor lemnoase să fie o sursă importantă de venituri pentru populație și locuitorii județului au avut dintotdeauna legături comerciale cu ținuturile vecine.
Putere deosebită de atragere a turiștilorpe tot parcursul anului peisajului montan si a poziției geografice centrale.
Dezvoltarea turismul balnear care oferă posibilitatea tratării a numeroase boli ca urmare a factorilor balneari existenți în județ (mofete, băi, sulfatare, nămoluri și turbă terapeutică) și apelor minerale curative- Baile Tusnad etc.
Dezvoltarea turismului rural și agroturismului datorită cadrului natural unic: (Lacu Roșu, Lacu Sf. Ana, Cheile Bicazului), aerului puternic ozonat, drumețiilor montane, rezervațiilor naturale: Tinovul Mohoș, Tinovul Luci, Pietrele Roșii, etc.;
Condiții favorabile pentru practicarea sporturilor de iarnă( 16 pârtii de ski in judetul Harghita), ciclismul montan, alpinismului, drumeții, pescuit sportiv.
Existența unor monumente ale naturii, monumentelor arhitectonice unice, monumentelor istorice, bisericilor, mănăstirilor și muzeelor; unele dintre ele fac parte din patrimoniul internațional UNESCO.
Locuri de pelerinaj, evenimente religioase.
Prezența multiculturalismului(datorat conviețuirii de sute de ani a trei naționalități preponderente: români, germani și maghiari) a dus la conturarea unui profil al populației din această zonă, populație cu tradiții, educate în spiritul muncii și disciplinei, care își păstrează tradițiile și meșteșugurile conservate de-a lungul istorie.
Din produsele specifice târgurilor și piețelor cele mai semnificative sunt ceramica populară cu un specific recunoscut pe plan național și chiar internațional, ca cel de la Corund și Dănești, unelte din lemn, ciubere, țesături din cânepă și in, diverse produse alimentare.
Comunele județului, în special pe văile Mureșului și Oltului constituie o bună piață pentru grâu, porumb, fructe, zarzavaturi și vinuri aduse din județele învecinate, din Moldova, Țara Bârsei și Văile Târnavelor.
Tradiții istorice, culturale și etnografice bogate: în gospodăriile țărănești se confecționau și continuă să se lucreze fote, bundițe, covoare, țesături, broderii, cu o gamă variată de ornamente specifice zonelor ceea ce constituie o atractie pentru turisti.
Cultura tradițională cu arhitectură și tehnică populară (construcțiile de case, porți, edificii religioase), materialele folosite, instalații tehnice (mori, pive) sau a tehnicilor utilizate în prelucrarea lemnului.
Industria în zona rurală: a materialelor de construcții (cherestea, produse din lemn, stofă de mobilă), stații de îmbuteliere a apelor minerale, textilă (obtinerea de fire de in, bumbac și cânepă) porțelanuri și ceramică (de Corund).
Principalele domenii agricole care prezintă potențial de dezvoltare și reprezintă o sursă de locuri de muncă și venituri pentru zona rurală sunt creșterea animalelor, în special în zonele montane ale regiunii, viticultura, cultivarea plantelor textile, a cartoful și sfeclei de zahăr.
Rețeaua de telecomunicații relativ dezvoltată: județul Harghita beneficiază de o rețea modernă de telecomunicații, având conectate toate localitățile, cu excepția a 55 de sate.
Retea rutiera bine dezvoltata fiind compusă din drumuri europene, drumuri naționale, drumuri județene și drumuri comunale. Rețeaua drumurilor din județ: E 578 – 126,985 km; DN – 317,776 km; DJ – 848,665 km; DC – 534,43 km.
Alimentare cu energie electrică a tuturor localităților cu excepția a 21 de sate.
Receptivitate la conceptele dezvoltării durabile și la inițiativele inovative.
Poziționarea turismului de sanatate ca ramură prioritară a economiei judetului Harghita
Disponibilitatea de resurse turistice naturale și antropice
Implementarea proiectelor în domeniul turismului de sanatate cu finanțare de la bugetul de stat
Implementarea strategiilor și programelor de dezvoltare a turismului de sanatate
Disponibilitate de structuri de primire turistică cu funcțiuni de wellness
Judetul Harghita este membru al organismelor internaționale care sprijină dezvoltarea turismului de sanatate
PUNCTE SLABE:
Structuri de primire si tratament de slaba calitate;
Aigurarea la un nivel scazut a serviciilor de tratament, recreere si divertisment;
Infrastructura de acces, utilizare si colectare a resurselor balneare invechita si insuficienta;
Exploatarea intensiva, a substantelor si resurselor minerale din statiunile balneare din judetul Harghita;
Infrastructura locala slaba (acces, utilitati);
Mediul ambiant al statiunilor prost intretinut, lipsa spatiilor verzi specifice si imbatranirea parcurilor balneare;
Acces dificil spre unele statiuni balneare;
Dotari de agrement insuficiente care sunt supraaglomerate si creeaza disconfort pentru turisti.
Insuficiența capacităților umane calificate în gestionarea domeniului și prestarea serviciilor de calitate in ceea ce priveste turismul de sanatate
Lipsa Birourilor de Informare Turistică funcționale
Număr limitat de tur-operatori și agenții de turism care formează și comercializează produse turistice de sanatate
Insuficiență de hoteluri turistice de categoria 2-3 stele, care ar contribui la dezvoltarea turismului de wellness prin prețuri atractive, competitive pe piața turistică internațională.
Costuri mari la serviciile de cazare în structurile de primire turistică pentru turismul balnear si de wellness
Lipsa amenajării și curățirii cursului apelor și cresterea poluării acestora.
Eroziunea solului și calitatea scăzută a terenurilor agricole.
Defrișarea pădurilor.
Indiferența față de problemele mediului înconjurator și slaba calitate a protecției naturii.
Lipsa de capital.
Diferența simțitoare și distanța dintre localități, datorată accesului greoi.
Slaba dezvoltare a serviciilor.
Nesiguranța investițiilor străine.
Proasta exploatare a posibilităților oferite de bogățiile naturale și peisaj.
Mediul deteriorat, uneori plin de deșeuri.
Lipsa cunoștiințelor referitoare la turism rural.
Infrastructura de transport și de populație degradată.
Locuri de cazare puține, fără organizare și calitatea scăzută a serviciilor și informațiilor turistice.
Caracterul periodic al turismului.
Protecția necorespunzatoare a turiștilor care efectuează drumeții montane la mare altitudine sau în anotimpul de iarnă.
Viața culturală slab finanțată.
Decăderea unor stațiuni de odihnă și balneoclimaterice.
Accesul rutier și feroviar se realizează doar pe anumite culoare de trecere; infrastructura feroviară fiind veche, incompatibilă cu cerintele UE.
Ponderea redusă a drumurilor județene și comunale modernizate.
Infrastructura edilitară învechită.
Subvalorificarea resurselor turistice.
Durata redusă a șederii turistului.
Lipsa depozitării deșeurilor menajere și a reciclării lor.
Lipsa cererii de servicii turistice pe piața internă și lipsa unei optici favorabile dezvoltării turismului.
Viață culturală slab finanțată și starea precară a clădirilor și instituțiilor culturale.
Infrastructura educațională și sanitară deficitară în unele sate montane izolate.
OPORTUNITĂȚI:
Cresterea solicitarilor pe plan international si european privind turismul balnear in udetul Harghita;
Tendinta de imbatranire a populatiei;
Cresterea facilitatilor specifice nu tratamentului recuperator ci de preventie – wellness;
Cresterea numarului de touroperatori specializati si specialisti in turismul balnear;
Atentia factorilor de decizie in politica de munca/asistenta sociala in prevenirea accidentelor si pastrarea capacitatii de efort pe perioada indelungata;
Interesul crescand pe plan international, mai ales, dar si national privind tratamentele traditionale;
Accesarea fondurilor structurale pentru operatorii din turismul balnear odata cu aderarea la UE
Poziție avantajoasă a regiunii în raport cu proiectele europene care vizează infrastructura de transport.
Dezvoltarea parteneriatelor sat-oraș.
Programe europene pentru reabilitarea / modernizarea de diverse infrastructuri.
Crearea unor centre tehnologice și de cercetare orientate către valorificarea potențialului rural.
Creșterea cererii pe plan internațional pentru turismul cultural, eco-turism , agroturism și turism balnear.
Finanțarea a 55 de proiecte derulate de Programul de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural și de programul SAPARD: Alimentarea cu apă a localităților Potiond, Armășeni, Armășenii Noi, Ciucsângeorgiu și Bancu; Rețea de canalizare în comuna Feliceni si Remetea; Canalizarea menajeră a comunei Ditrău; Alimentarea cu apă potabilă a localităților Nădejdea, Mihăileni și Văcărești; Poduri, punți pietonale și podețe în comuna Corund; Reabilitare și modernizare uzină de apă și rețea de alimentare în localitatea Praid; Sistem de canalizare în comuna Cârța, sat Cârța și sat Ineu; Modernizarea drumurilor comunale DC 39, DC 40 și DC 41 din comuna Șimonești; Modernizarea drumurilor comunale DC 16, DC 18 și DC 20 din comuna Mugeni; Consolidarea drumurilor comunale afectate de inundații DC 33 și DC 23; Modernizarea drumurilor forestiere existente și construirea unor noi drumuri forestiere.
Reabilitare drumuri județene din județul Harghita (878,2 km).
10 proiecte, finanțate prin programele PHARE, e-Ten și URBACT.
Alimentarea cu apă a 156 de sate din județul Harghita.
Reabilitarea căminului cultural din comuna Remetea.
Reabilitarea drumului județean DJ132 Vlăhița – Lueta – Ocland.
AMENINȚĂRI:
Scaderea puterii de cumparare a populatiei;
Oferta similara a unor destinatii traditionale – Ungaria, Cehia;
Cresterea competitiei pe plan regional prin aparitia unor destinatii noi – Croatia, Slovenia – superioare din punctul de vedere al facilitatilor;
Conservarea unor modele de management depasite in contextul actual post-aderare
Neconstituirea parteneriatelor public privat pentru dezvoltarea complexelor de wellness in judetul Harghita;
Creșterea gradului de îmbătrânire a populației.
Gradul de sărăcie și izolare a unor zone generează fenomenul de depopulare, creează premisele dispariției unei localități, în special, în zona montană cu accesibilitate redusă.
Degradarea mediului natural pe axele noi de transport.
Lipsa unor programe adecvate de sprijin ar putea duce la eclavizarea unor grupuri de populație dezavantajate.
Lipsa unor strategii de investiții.
Pericolul degradării florei și faunei în zonele protejate datorită turismului necontrolat.
CONCLUZIILE STUDIULUI
În urma cercetării s-a constatat că din cele 100 de persoane chestionate un număr foarte mare, și anume 89% din cei intervievați, meg în concediu. Dintre aceștia, un număr peste medie, petrec 7 zile în concediu.
În topul preferințeor respondenților în ceea ce privește locul de cazare se află hotelul.
Dintre persoanele care merg în mod regulat în concediu, cu o durată a acestuia de mai mult de 3 zile, marea majoritate au practicat turismul balnear in judetul Harghita și 48.3% au practicat turismul de wellness.
Dintre aceștia, 61.7% din persoanele chestionate aleg acest tip de turism pentru că doresc să își mențină sănătatea, 23.5% pentru minte, armonia sufletului și corpului, 8.6% pentru relaxare, iar numai 6.2% pentru odihnă. În urma analizarii motivului care i-au determinat sa practice turismul de wellnes sau balnear, 31 de persoane chestionate au raspuns că datorită publicității făcute pachetelor turistice de sănătăte iar 22 de persoane au ales acest tip de turism la recomandarea medicului.
Dintre aceștia, cei mai mulți – 51,9% – preferă pentru turismul de sanatate din afara județului Harghita Sovata, 33.3% preferă Baile Felix și numai 14.8% preferă Marea Neagră.
Ceea ce lipsește cel mai mult turismului în județul Harghita este infrastructura, pe locul doi se afla diversificarea turismului iar pe ultimul lor lipsa capitalului și a investițiilor în acest județ.
Serviciile oferite în stațiunile județului Harghita comparativ cu prețurile practicate sunt considerate ca fiind bune. Astfel din totalul de 81 de persoane care au rămas pentru intervievat 43 cred că ar recomanda și la cunoștințe, prieteni județul Harghita pentru a practica turismul balnear și de wellnes iar 38 de persoane sigur vor recomanda acest județ pentru turismul de sănătate.
BIBLIOGRAFIE
Băltărețu A., Turismul internațional -de la teorie la practică-, Ed. Sylvi, Bucuresti 2004
Christine Petr, Marketingul turismului, Ed. CH Beck, 2011
Cosmescu I., Turismul – Fenomen complex contemporan, ed. II. Ed. Economică 2007
Cristureanu Cristina „Economia și politica turismului internațional” Ed. Abeona, București, 1992
Dr. Ioan State, Nicolae Neacșu „Turismul balnear – Economia și organizarea activității de turism în România”, Petre Baron – Academia de studii social politice – uz intern, 1999
Glăvan V.- Geografie turistică, Ed. Economică, București, 2000
Iordacek S; Gonciulescu T. „Evoluii și tendințe în turismul de sănătate”, colocviul internațional „Turismul și drepturile omului” – 1995
Josef – Charvat „Prezentul și viitorul balneologiei”, Editura Lang & Co, Berna, 2000
Minciu R., Economia turismului, Editura Uranus, București, 200
Petre Ianc Teodor : “Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România în perspectiva integrării europene” , Editura Economică, București 2006
Snak O., Baron P., Neacșu N., Economia turismului, Ed. Expert, București 2001;
Stoina C., Spânu M., Turism și marketing turistic, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2003
Teodorescu N., Comportamentul consumatorului, Edit. ASE, București, 2000
România-Turism-Pagini Naționale, Editura De Verlang, București, 1996
“Ghidul judetului Harghita”, Ed. Publirom Media, 2008-2009
BIBLIOGRAFIE
Băltărețu A., Turismul internațional -de la teorie la practică-, Ed. Sylvi, Bucuresti 2004
Christine Petr, Marketingul turismului, Ed. CH Beck, 2011
Cosmescu I., Turismul – Fenomen complex contemporan, ed. II. Ed. Economică 2007
Cristureanu Cristina „Economia și politica turismului internațional” Ed. Abeona, București, 1992
Dr. Ioan State, Nicolae Neacșu „Turismul balnear – Economia și organizarea activității de turism în România”, Petre Baron – Academia de studii social politice – uz intern, 1999
Glăvan V.- Geografie turistică, Ed. Economică, București, 2000
Iordacek S; Gonciulescu T. „Evoluii și tendințe în turismul de sănătate”, colocviul internațional „Turismul și drepturile omului” – 1995
Josef – Charvat „Prezentul și viitorul balneologiei”, Editura Lang & Co, Berna, 2000
Minciu R., Economia turismului, Editura Uranus, București, 200
Petre Ianc Teodor : “Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România în perspectiva integrării europene” , Editura Economică, București 2006
Snak O., Baron P., Neacșu N., Economia turismului, Ed. Expert, București 2001;
Stoina C., Spânu M., Turism și marketing turistic, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2003
Teodorescu N., Comportamentul consumatorului, Edit. ASE, București, 2000
România-Turism-Pagini Naționale, Editura De Verlang, București, 1996
“Ghidul judetului Harghita”, Ed. Publirom Media, 2008-2009
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cercetarea Preferintelor Consumatorilor de Serivicii Turistice Pentru Destinatia X (ID: 137485)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.