Cercetarea Notiunilor de Protocol Si Eticheta Diplomatice

Lucrarea s-a referit la Cercetarea noțiunilor de protocol și etichetă diplomatice, la practica diplomatică în general și la practica organizării vizitelor, întruniriloe, recepțiilor în special, la fel s-a referit a cerințele de bază ale protocolului diplomatic, anume în organizarea activităților porotocolare în cadrul Republicii Moldova, temă puțin oglindită în literatura de specialitate din țară.

În urma cercetărilor, lucrarea vine să demonstreze necesitatea reglementării activităților protocolare anume conform normelor prevăzute, fiind important pentru fiecare stat, pentru societatea internațională în ansamblu, pentru promovarea unor relații de prietenie și curtoazie internașională anume prin intermediul activităților protocolare bine organizate.

Lucrarea poate servi în calitate de îndrumător pentru cei intereseți de practica diplomatică în general, dar și de practica protocolului și etichetei diplomatice în particular, atît în necesități de serviciu, cît și din curiozitate, totodată s-a demostrat că anume normele de protocol și etichetă diplomatice creează cadrul legal, benefic al derulării activităților protocolare, aceste norme evoluînd în decursul istoriei, nerespectarea lor însă poate avea consecințe negative, chiar prin răcirea relațiilor dintre state.

Proclamîndu-se în 1991 stat suveran și independent, tinzînd spre a se integra în societatea internațională, dezvoltînd relațiile sale diplomatice cu alte state și participînd la activitățile din cadrul organizațiilr internaționale, Republica Moldova s-a ciocnit cu necesitatea stringentă de cadre diplomatice, de a însuși practica din practica internațională chestiunile legate de protocol diplomatic, de organizare a activităților protocolare, de derulare a activtății diplomatice în general, pentru ca ulterior să pună bazele relațiilor de bună credință și curtoazie internațională. Pentru Republica Moldova aflat în perioada de tranziție, care își determină locul său ăn societatea internațională este extrem de important să utilizeze toate posibilitățile diplomației sale pentru rezolvarea cu succes a multiplelor probleme de ordin politic, economic, social.

În cadrul lucrării s-a argumentat necesitatea de a reliefa problematica legată de aplicarea normelor de protocol și etichteă diplomatice în cadrul activităților protocolare ale Republicii Moldova pentru a îmbunătăți calitativ activitatea diplomatică a Republicii Moldova, totodată s-a reliefat și o altă problemă legată de calitatea funcționarilor din domeniul respectiv, fiind neovie de o restrucutrare totală și instruirea unor specialiștici calitativi.

S-a demonstrat necesitatea de a cerceta problematic activități diplomatice exercitate de organele statatle interne și externe ale Republicii Moldova în vederea stabilirii mecanismelor și instrumentelor de realizare a acestei activități și a cadrul normatic intern referitor la activitatea diplomatică, la organizarea activităților protocolare, mai ale sîn cadrul procesului de integrare europeană, țara noastră ar trebui să folosească exemplul statelor europene, care au tradiții de secole in ceea ce se numește protocol și etichetă diplomatică, să-și creeze protpriul stil și specific.

Lucrarea este importantă din punc de vedre teoretic, dar și practic, în primul rînd, ea poate fi folosită ca material didactic, în calitate de îndrumar pentru cei care doresc să cunoasă ce este activitatea diplomatică, totodată poate fi utiliztă și ca suport teoretic pentru organizarea unei activități protoclare.

În urma cercetărilor, au fost stabilite niște recomandări instituțiilor de profil din Republica Moldova, pentru îmbunătățirea din punct de vedere calitativ activitatea diplomatică :

– Elaborarea normelor de protocol, etichetă, care să le propună spre aprobare instanțelor superioare, totodată să urmărească implicarea acestora;

– Publicarea unui ghid sau altui document, care să constituie baza organizatorică a activităților specific

– Să asigure pregătirea în problem de protocol a consilierilor diplomatici de pe lîngă ministere și celelalte instituții central

– Să stabilească relații de colaborare și schimb de experință cu structurile similar din alte state pentru efectuarea schimbului de experință, după care să propună practice de perfecționare a protocolului Republicii Moldova

– Să elaboreze periodic îndrumare metodologice compartimentelor de protocol ale ministerelor și ale altor structure ale administrației publice centrale și locale, în ceea ce privește aplicarea normelor specific protocolului, ceremonial, curtoazie și respectarea strictă a reciprocității.

BIBLIOGRAFIE

1. Anghel Drept diplomatic. București: Editura Științtifică și enciclopedică, 1975. 824 p.

2. Baldridge L. Codul manierelor în faceri, București: Intergraph S.R.L., 1995. 430 p.

3. Ballesteros A. Diplomacia y Relaciones Internacionales. Madrid Ministerio de Asîntos Exteriores , 1995. 366p.

4. Bancoig A. Drept Consular. București: Fundația România de Mîine, 2000. 278 p.

5. Barston R. P. Modern Diplomacy. London: Longman, 1997. 670 p.

6. Berridge G. R. The Palgrave Macmillan Dictionary of Diplomacy. Leicester: Keele University, 2012. 424 p.

7. Bogdan D. P. Acte moldovenești dinainte de Ștefan cel Mare. București: Lumina Lex, 1938. 257 p.

8. Boswell S. Protocol Matters: Cultivating Social Graces in Christian Homes and Schools. Wshington: Canon Press, 2007. 231 p.

9. Budura A. M. Țara simbolurilor, de la Confucius la Mao Zedung. București: Paideea, 1999. 318 p.

10. Buruian A. Introducere în practica diplomatica și procedura internațională. Chișinău: Cartier, 2008. 463p.

11. Buruian A. Regimul de drept al activității diplomatice. Chișinau: CEP USM, 2005. 236 p.

12. Cahier P. Le droit diplomatique contemporaine. Geneve: Minard, 1964. 490 p.

13. Calvo C. Dicctionaire manuel de diplomatie et de droit international public et prive. Berlin: Puttkamer and Mulbrecht, 1885. 500 p.

14. Cantemir D. Descrierea Moldovei. Chișinău: Literatura artistica, 1988. 457 p.

15. Cojocaru G. Politica externă a Republicii Moldova. Chișinău: Civitas, 1999. 235 p.

16. Collard D. Les relations internationales. Paris: Masson, 1977. 470 p.

17. Commer H. Protocoll und Etikette fur Whirtschaft und Vervaltung. Munich: Heyne Vergal, 1984. 240 p.

18. Dembinski L. The Modern Law of Diplomacy, external missions of states and international organisations. Dordrecht: Nijhoff, 1988. 347 p.

19. Denuell S. Le savoir vivre – Guide pratique des bons usages d’aujourd’hui. Paris: Larousse, 1999. 320 p.

20. Denza E. Diplomatic Law: Commentary of the Vienna Convention on diplomatic relations. Oxford: Oxford university press, 2008. 290 p.

21. Dessault L. Protocol, instrument de comunicare. București: Galaxia. 1996. 393p.

22. Diaconu I. Normele imperative în dreptul internațional. București: Editura Academiei, 1977. 368 p.

23. Ducourtial C. Ordres et decorations. Paris: Presess universitaires de France, 1957. 245 p.

24. Ejova C., Ejov A., Frunză V. Serviciul de protocol diplomatic. Chișinău: CEP USM, 2011, p. 98-112.

25. Enache M., Cimpoeșu D. Misiunea diplomaticăîn Republica Moldova. Iași:Polirom, 2000. 237 p.

26. Eșanu C. Activitatea diplomatică în prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor internaționale. În Serviciul diplomatic: teorie și practică. Chișinău: CEP USM, 2011. 225 p.

27. Feltham R. G. Introducere în dreptul și practica diplomatică. București: All, 1988. 213 p.

28. French M. M. United States Protocol: The Guide to Official Diplomatic Etiquette. Washington: British library, 2010. 288 p.

29. Gandouin J. Guide des bonnes manières et du protocole en Europe. Paris: Fixot, 1989. 492 p.

30. Genet R. Traite de diplomatie et de droit diplomatique. Paris: Polimark, 1931.

31. Georgescu T. ș .a. Uzanțe diplomatice și Protocol în Relațiile Internaționale. București: Sylvi, 2002. 292 p.

32. Grigoraș G. Cum ne comportăm. București: Nemira, 1991. 250 p.

33. Grigoraș N. Din istoria diplomației moldovenești. Iași: A.D. Xenopol, 1948. 213 p.

34. Hardy M. Modern Diplomatic Law. London: Butler and Tanner, 1968. 63 p.

35. Horn D. B. The Britsh diplomatic service. Oxford: Clarendon press, 1961. 275 p.

36. Hoving W., Eula J., Hoving J. Table Manners for Teenagers. London: Random House Books for Young Readers, 1989. 96 p.

37. Izdrăilă V. Buna cuviință și comportamentul civilizat. Timișoara: Facla, 1988. 160 p.

38. Johard F. Guide des usages et du protocole. Paris: Voitron, 2002. 356 p.

39. Joyner C. International Law in 21st century. Rlues for global governance. Oxford: Rowman & Littlefield, 2005. 361 p.

40. Kattenburg P. M. Diplomatic practices. Bloomington: Learning Resources in International Studies, 1975, 51 p.

41. Kurmanguzhin S. A. Diplomatic Protocol and Diplomatic Correspondence. London: KAPrint, 2001. 137 p.

42. Lecherbonnier M.F. Le savoir-vivre, protocole et convivialite. Paris: Albin Michael, 1994. 429 p.

43. Malița M. Diplomația. București: Didactică și Pedagogică, 1975. 464 p.

44. Manciur E. Protocol Institutional. București: Comunicare.ro., 2002. 198 p.

45. Marinescu A. Codul bunelor maniere astăzi. București: Humanitas, 1995. 328p.

46. Martens C. Le guide diplomatique. Precis des droit et des fonctions des agents diplomatique et consulaires. Paris: Leipzig, 1866. 405 p.

47. McCafree M. J., Innis P., Sand R. M. Protocol. The Complete Handbook of Diplomatic, Official and Social Usages. Washington: Devon Publishing Company, 1995. 401 p.

48. McClanahan G. V. Diplomatic Imunity. Washington D.C: Gerogetown University, 1989. 271 p.

49. Moreau B. Protocole et ceremonial Parlamentaires, protocole de l’Asamblee nationale. Paris: Bievre, 1997. 376 p.

50. Nicholson H. Arta Diplomatică. București: Politica, 1996. 427 p.

51. Obisakin L.O. Protocol for Life. Ibadan(Nigeria): Safari Books, 2007. 287 p.

52. Pietkiewicz Edward. Eticheta managerului, București: ALL EDUCATIONAL, 1999. 192 p.

53. Pigman G.A. Contemporany diplomacy. Malden: Polity Press, 2010, 235 p.

54. Platon M. Funcționarul public: Principii și norme comportamentale. Chișinău: Cartier, 1995. 148 p.

55. Post A., Post L., Post D. Etiquette, 18th Edition. New York: Smallwood, 2011. 609 p.

56. Pradier-Fodere P. Cours de droti diplomatique a l’usage des agents politique du ministere des affaires etrangeres des etats europeens et americains. Paris: Bievre, 1888. 380 p.

57. Quondam A. Le ceremonial des moderns et le triomphe des anciens . Paris: L’Harmattan, 1996. 375 p.

58. Roman A. Istoria diplomatiei antice. Chișinău: Cartie, 1997. 220 p.

59. Rossi P. Everyday Etiquette: How to Navigate 101 Common and Uncommon Social Situations. New York: Martin's Griffin, 2011. 325 p.

60. Rotschild N. Le bonheur de seduir, l’art de reussir. Paris: Fixot, 1991.

61. Rousseau C. Droit International Public. Paris: Dalloz, 1987, 560 p.

62. Satow E. A Guide ti Diploamatic Practice. London : OUP Oxford, 1932. 800 p.

63. Sen B.A. A diplomat’s Handbook of international law and practice. The Hague: Nijhoff, 1979. 350 p.

64. Serres J. Manuel pratique de protocol. Paris: Bièvre, 1992. 480 p.

65. Shaw N. International Law. Cambridge: Cambridge University Press, 2008. 278 p.

66. Simionescu D. Literatura românească de ceremonial. Condica lui Gheorgachi 1762. București: Fundația Regele Carol I, 1939. 334 p.

67. Tărîță O. Protocol, Ceremonial, Etichetă. Chișinău: Transparecy International Moldova, 2000. 214 p.

68. Titulescu N. Documente diplomatice. București: Politica, 1967. 165 p.

69. Townsend P. Des usages propres au Royaume-Uni, Paris: Fixot, 1989. 321 p.

70. Tuckerman N. The Amy Vanderbilt Complete Book of Etiquette. New York: Doubleday, 1995. 800 p.

71. Urbina J.A. El Protocolo europeo, el protocolo mundial y los distintos y los distintos protocolos extranjeros, Madrid, 1977. 405 p.

72. Uzanțe diplomatice și Protocol în Relațiile Internaționale.București: Humanitas, 1995.

73. Valci G. Bunele maniere în Europa. Ghid al comportamentului civilizat, București Grupul Editorial Corint, 2005. 200p.

74. Văcărescu T. Ceremonialul Curții Regale a României, București: Editura Curșii Regale, 1882. 224 p.

75. Vârstă I. Protocol și etichetă diplomatice. București: C.H.Beck, 2011. 574 p.

76. Verdinaș V. Elemente de protocol. București: Lumina Lex, 2000. 275p.

77. Vilarino P.E. Curso de derecho diplomatico y consular. Madrid: Tecnos, 2005. 365 p.

78. Wood J. Diplomatic ceremonial and protocol: Principles, Procedures and Practices. London: Macmillan, 1970. 457 p.

79. Young E. The development of the law of diplomatic relations. London: New York University Press, 1966. 141 p.

80. Yourcenar M. Comme l’eau qiu coule. Paris: Gallimard, 1982. 267 p.

81. Борунков А. Ф. Дипломатический протокол в России, Мoсква: Международные отношения, 2007. 264 c.

82. Володин В.А.. Современная Энциклопедия. Мода и стиль. Москва: Аванта, 2002. – 480 c.

83. Джонс B., Сере Ж.. Дипломатический церемониал и протокол.- Москва:Прогресс, 1976. – 280 c.

84. Кашлев Ю. Информация, дипломатия, психология. Москва: Дипломатическая академия МИД РФ, 2002. 614 c.

85. Лядов П. Ф.Дипломатический протокол и международное сотрудничество. Москва: Воскресенье, 2008. 280 c.

86. Никифоров Д. С. Дипломатический протокол в СССР: принципы, нормы, практика. Москва: Международные Отношения, 1986. 299 c.

87. Попов И. В. Современная дипломатия. Теория и практика. – Москва: Международные отношения, 2004. – 575 c

88. Семилетников Н.А. Дипломатический и деловой протокол: Учебное пособие. –Минск: Академия управления при Президенте Республики Беларусь, 2004.–151c.

89. Токаев K. K. Дипломатическая служба Республики Казахстан. Москва: Эдельвейс, 2004. 542 c.

90. Шевченко В. Н. Некоторые вопросы протокольной практики. Москва: Воскресенье, 1997. – 265 c.

ANEXE

Anexa nr. 1 Drapelul Republicii Moldova.

a) Părți componente:

1. Pînza (flamură).

2. Lancea.

3. Vîrful.

4. Brățara lăncii.

5. Talpa lăncii.

6. Chenarul pînzei.

7. Marginea pînzei fixată de o parîmă subțire.

b) Categorii de drapele:

a. Drapel – bucată de pînză sau de mătase, într-una sau mai multe culori, adesea cu emblemă sau stemă, prinsă de o lance reprezentînd semnul distinctiv al unui stat, unități militare, organizații, instituții etc.

b. Transperant (panou) – bucată de pînză fixată pe 2 lănci.

c. Fanion – steguleț care servește pentru semnalizare (în Forțele Armate, Căile Ferate etc.).

d. Pavilion – drapel sau steguleț de forme și de culori diferite care poate fi fixat pe capotul unei mașini oficiale, arborat la pupă sau pe catargul unei nave pentru a indica apartenența la o anumită țară.

Drapelele pot fi înfrumusețate cu panglici, franjuri, canafuri, șnururi cu ciucuri, avînd forme dreptunghiulare, pătrate, triunghiulare șau alungite.

Anexa nr. 2. Stema de Stat a Republicii Moldova

Stema unui stat este expresia ființei sale naționale. Apreciată ca forma superioară de exprimare a adevărului și sentimentelor, compoziția oficială reflectă prin intermediul limbajului plastic devenirea istorică a poporului pe care îl individualizează, transpune în imagini codificate înlănțuirea istorică a evenimentelor din trecut și prezent, relevînd totodată aspirațiile de viitor ale poporului respectiv.

În frămîntata lor istorie moldovenii au utilizat simboluri pline de semnificații. În acest sens sînt de remarcat stemele mușatinilor, pline de expresivitate, documentele ce ni s-au păstrat din Cancelaria Moldovei. Datînd de la sfîrșitul veacului al XIV-lea,estea înfățișează un scut triunghiular cu capul de bour, avînd o stea între coarne și flancat de roză (apoi soare) și de semilună. Într-un mod asemănător se prezintă sigiliile domnețti din timpul lui Ștefan cel Mare, precum și cele ale urmașilor acestuia. În Evul Mediu, apoi și în Epoca Modernă, capul de bour era deseori alături de acvila cruciată, instituinduse astfel compozițiile expresive ce vorbeau în limbaj plastic despre comunitatea de neam și aspirația spre progres a acestui harnic popor, obligat de vicisitudinile vremurilor să suporte nenumărate impilări și suferințe.