Cercetarea Motivatiei Care Sta la Baza Alegerii S.c.u.c.p.r.a. de Catre Pacienti

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Motivația – componentă a studierii comportamentului consumatorului

1.1. Principalele modalități de aplicare a cercetărilor de tip motivațional

1.2. Momente ale dezvoltării cercetărilor de tip motivațional

1.3. Principalele categorii de metode, tehnici și procedee ale cercetărilor motivaționale

Capitolul 2. Prezentarea generală a Spitalului Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri

2.1. Scurt istoric

2.2. Cum a intrat pe piață din România

2.3. Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri

2.4. Misiunea spitalului

2.5. Viziunea spitalului

2.6. Obiectivele spitalului

2.7. Chirurgia de înfrumusețare

2.7.1. Chirurgie și estetică

2.7.2. Consultații preoperatorii în chirurgia estetică

2.7.3. Internarea în clinică

2.7.4. Cum se produce îmbătrânirea feței și metodele de încetinire și reversare ale acestui proces

2.7.5. Chirurgia estetică a nasului (rinoplastia estetică)

2.7.6. Chirurgia estetică a urechilor proeminente (otoplastia)

2.7.7. Transplantul de păr și alte metode chirugicale de tratare a calviției (cheliei)

2.7.8. Chirurgia estetică a sânului

2.7.9. Chirurgia estetică a abdomenului (abdominoplastia)

2.7.10. Chirurgia siluetei (a conturului)

2.7.11. Alte intervenții de chirurgie a conturului

2.7.12. Chirurgia obezității

2.7.13. Chirurgia estetică pentru bărbați

2.7.14. Intervenții estetice mai rare

2.7.15. Umplerea unor zone cu grăsime (lipofilling-ul)

2.7.16. Îndepărtarea tatuajelor

Capitolul 3. Metodologia de cercetare a motivației care stă la baza alegerii scucpra de către pacienți

3.1. Definirea problemei decizionale

3.2. Definirea scopului cercetării

3.3. Definirea obiectivelor cercetării

3.4. Definirea ipotezelor și variabilelor cercetării

3.5. Alegerea surselor de informații

3.6. Definirea colectivitǎții generale și a unității de sondaj

3.7. Stabilirea dimensiunii eșantionului

3.9. Programarea în timp și spațiu a cercetării

3.10. Prelucrarea informațiilor

Capitolul 4. Analiza și interpretarea datelor

Concluzii

Propuneri

Bibliografie

Introducere

Sănătatea reprezintă o valoare fundamentală atât pentru individ cât și pentru societate, fiind premisa principală a îndepliniri rolurilor sociale de către fiecare dintre noi. Sistemul sanitar se află de foarte multă vreme într-o stare de criză prelungită. Astăzi, între finalitățile general împărtășite de oameni, în ceea ce privește calitatea actului medical, și costurile crescânde care nu mai pot fi suportate de către colectivitate ce evidențiază o gravă distanțare.

Într-o lume în care profesiunea medicală pare să-și fi pierdut aserțiunile idealiste iar medicina a ajuns să fie considerată ca fiind "doar o altă întreprindere mare", o altă mare afacare care urmărește doar profitul, este imperios necesar să ne punem problema perspectivei. Pericolul de a nu lua în seamă perspectiva umană este extrem de grav. Libertatea gândirii ne permite să ne întrebăm ce se va întâmpla cu sănătatea noastră, a tuturor, în condițiile în care asistăm la o adevărată degringoladă a sistemului sanitar.

Dată fiind și amploarea pe care chirurgia estetică a luat-o în ultimii ani în România, gradul de pregătire științifică pe care îl au cei care o practică, am considerat că este nevoie de o încercare coerentă de a educa pacienții în privința chirurgiei estetice.

În această lucrare am abordat o cercetare de marketing privind motivația pacienților Spitalului Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri. Lucrarea are patru capitole.

Această lucrare își propune poate mai puțin să ajute să alegi chirurgul și clinică, cât să definească mai corect dorințele, să aflăm ce se poate face și ce nu, să dea o idee cât mai concretă despre ce așteptăm.

Am dedicat fiecărui timp de intervenție un spațiu suficient, care să familiarizeze cu tehnicile, cu aspectul operațiilor, cu amploarea rezultatelor. Nu am urmărit să facem discuția cu medicul inutilă, ci doar să-i dăm o orientare corectă, să-i permitem să se axeze pe aspectele speciefice pe care le presupune fiecare pacient(ă) în parte.

Capitolul I intitulat "Motivația – componentă a studierii comportamentului consumatorului", este un "concept fundamental în psihologie și, în general în științele despre om, care exprimă faptul că la bază conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri – trebuințele, tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri – care susțin realizarea anumitor acțiuni, fapte, atitudini". Capitolul are trei subcapitole: "Principalele modalități de aplicare a cercetărilor de tip motivațional", "Momente ale dezvoltării cercetărilor de tip motivațional", "Principalele categorii de metode, tehnici și procedee ale cercetărilor motivaționale", care împreună alcătuiesc premisele teoretice ale prezentei lucrări.

Capitolul II intitulat "Prezentarea generală a Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri", oferă informații despre spital, despre viziunea, misiunea și obiectivele spitalului. De asemenea au fost prezentate câteva noțiuni de chirurgie estetică, ramură a chirurgie plastice, care are ca scop ameliorarea aspectului estetic al corpului omenesc, aceasta însemnând fie corectarea unor deficiențe morfologice constituționale sau dobândite, fie îndepărtarea semnelor de îmbătrânire.

În capitolul III intitulat " Metodologia de cercetare a motivației care stă la baza alegerii SCUCPRA de către pacienți" au fost definite scopul, obiectivele și ipotezele cercetării. Tot în acest capitol au fost prezentate sursele de informare, metoda de eșantionare utilizată și principalele metode de analiză utilizate.

Capitolul IV intitulat "Analiza și interpretarea datelor culese" sunt prezentate rezultatele obținute din analiza răspunsurilor participanților la sondajul realizat.

Lucrarea se încheie cu "Concluzii și Propuneri", în care au fost abordate concluziile care s-au desprins în urma acestei cercetare si viziunile privind buna funcționare a serviciilor medicale.

Lista tuturor surselor de informație utilizate pentru redactarea prezentei lucrări este prezentată la "Bibliografie".

Capitolul 1. Motivația – componentă a studierii comportamentului consumatorului

Variabila care a concentrat atenția multor specialiști, fiind considerată mult timp singura care intervine între stimuli și reacția comportamentală a consumatorului, este motivația. Aceasta presupune că manifestările comportamentale ale unui individ în procesul de cumpărare și consum al bunurilor și serviciilor sunt generate de existența unei stări de tensiune (un dezechilibru interior), datorită existenței unei nevoi nesatisfăcute, care pune organismul în acțiune până la dispariția ei. Motivele nu sunt altceva decât mobilurile consumatorului, care stau la baza comportamentului sau de cumpărare și de consum. Ele reprezintă rezultanta unui complex de factori de natură biologică, socială, fizică.

Propunându-și să descifreze de ce consumatorii cumpără un produs sau un serviciu, care sunt deci mobilurile care stau la baza deciziei de cumpărare, o cercetare de marketing va descoperi că la baza procesului de alegere stau diferite motive. Cunoașterea acestora poate contribui mult la îmbunătățirea satisfacerii nevoilor consumatorilor.

Consumatorul reprezintă un univers de motivații, care nu pot fi observate direct, fapt ce face dificilă cercetarea lor. Pentru a facilita investigarea lor, cercetătorii au propus diferite modalități de clasificare a motivelor.

După originea lor, motivele sunt primare (biologice) sau secundare (psihogenice), aidoma nevoilor care stau la baza lor. Primele sunt legate de existența biologică a consumatorului și stau la bază satisfacerii nevoilor fiziologice ale acestuia.

Celelalte sunt generate de conviețuirea în societate a consumatorului și au ca obiectiv satisfacerea nevoilor psihologice ale acestuia (prestigiul, recunoașterea, apartenența etc.). Orice om are nevoie nu numai de bunurile materile care asigură supraviețuirea, ci și de aspirația la considerație sau "nevoia de a nu fi desconsiderat" (Pierre Henry Chombart de Lauwe).

Trebuie menționat că motivele se distrubie într-o ierarhie bine definită, în funcție de categoria nevoilor la baza cărora stau. Pe măsură ce motivele situate la un anumit nivel sunt satisfăcute, motivele situate la nivelul imediat următor devin importante.

Identificarea motivelor echivalează cu a răspunde la întrebarea "De ce ?".

Stările tensionate care stau la baza motivelor sunt expresii ale existenței anumitor nevoi sau trebuințe asociate consumatorului (familiei), constituite într-un sistem care conferă motivației, în consecință, o relativă stabilitate în timp.

Activitatea de marketing desfășurată pentru satisfacerea diferitelor categorii de nevoi trebuie să aibă în vedere particularitățile acestora, precum și puternica interacțiune dintre ele.

Un anumit produs, prin calitățile pe care le posedă, poate satisface atât nevoi fiziologice, cât și nevoi psihologice. Nevoia de hrană, de pildă, satisfăcută de un anumit produs, se îmbină cu nevoia de prestigiu, satisfăcută prin consumarea produsului respectiv într-o unitate de alimentație publică de o categorie selectă.

Pentru activitate de marketing este importantă și dichotomizarea motivelor în fundamentale și selective. Motivele fundamentale sunt asociate cu ideea satisfacerii nevoii pentru un produs sau serviciu, (de exemplu, vin), iar cele selective stau la baza alegerii unui sortiment, a unei mărci a produsului sau serviciului respectiv (de pildă, vinul "Fetească de Ardeal"). Acest aspect are mare importanță mai ales pentru activitatea promoțională.

Mobilurile care stau la baza comportamentului de cumpărare și de consum pot fi clasificate și în mobiluri raționale și mobiluri emoționale. Mobilurile raționale au la bază raționalitatea consumatorului, în rândul acestora înscriindu-se funcționalitatea, durabilitatea, economicitatea etc.. Astfel de mobiluri domină, în general, deciziile pentru produse și servicii de uz curent. La rândul lor, motivele emoționale sunt strâns legate de satisfacerea unor nevoi psihologice ale individului (mândria personală, ambiția, statusul, conformismul etc.), acestea fiind dominante în cazul produselor și serviciilor noi sau de lux.

O clasificare interesantă este aceea care face distincție între motivele care stau la baza achiziționării unui produs sau serviciu și cele care determină achiziționarea acestuia dintr-un anumit loc. De exemplu, pentru a-și satisface nevoie de cazare, un turist alege un hotel sau altul, în funcție de poziția acestuia la câteva atribute pe care le consideră mai importante. Prin modul în care se realizează distribuția produsului sau serviciului respectiv, se influențează astfel decizia cumpărătorului.

Pentru conceperea unei politici eficiente de marketing este important de reținut și faptul că motivele sunt învățate și au stabilite în timp, fiind destul de greu de schimbat.

Prin activitatea de marketing trebuie înlăturate barierele care blochează satisfacerea unor motive, pentru a evita reacțiile emoționale de insatisfacție și generarea unor conflicte motivaționale, care pot aduce serioase prejudicii în ceea ce privește poziția pe piață a firmelor/mărcilor.

Motivația, într-o accepțiune generală, este astfel o stare interioară care mobilizează un organism, în vederea îndeplinirii unui anumit scop.

Motivele au un pronunțat caracter multidimensional, fiind construite între biologic și social, între pulsiuni interne și cunoaștere, între necesitate subiectivă și valoare că sistem de referință, între raporturile cu obiectele și legăturile cu oamenii etc., și, de aceea, nu pot fi reduse la nici unul dintre factorii care le determină și influențează.

Procesul de motivație explică multe aspecte ale comportamentului consulamtorului, dar motivația nu poate fi absolutizată, deoarece ar însemna o simplificare excesivă a unui univers deosebit de complex. De atfel, simplificarea ționalitatea, durabilitatea, economicitatea etc.. Astfel de mobiluri domină, în general, deciziile pentru produse și servicii de uz curent. La rândul lor, motivele emoționale sunt strâns legate de satisfacerea unor nevoi psihologice ale individului (mândria personală, ambiția, statusul, conformismul etc.), acestea fiind dominante în cazul produselor și serviciilor noi sau de lux.

O clasificare interesantă este aceea care face distincție între motivele care stau la baza achiziționării unui produs sau serviciu și cele care determină achiziționarea acestuia dintr-un anumit loc. De exemplu, pentru a-și satisface nevoie de cazare, un turist alege un hotel sau altul, în funcție de poziția acestuia la câteva atribute pe care le consideră mai importante. Prin modul în care se realizează distribuția produsului sau serviciului respectiv, se influențează astfel decizia cumpărătorului.

Pentru conceperea unei politici eficiente de marketing este important de reținut și faptul că motivele sunt învățate și au stabilite în timp, fiind destul de greu de schimbat.

Prin activitatea de marketing trebuie înlăturate barierele care blochează satisfacerea unor motive, pentru a evita reacțiile emoționale de insatisfacție și generarea unor conflicte motivaționale, care pot aduce serioase prejudicii în ceea ce privește poziția pe piață a firmelor/mărcilor.

Motivația, într-o accepțiune generală, este astfel o stare interioară care mobilizează un organism, în vederea îndeplinirii unui anumit scop.

Motivele au un pronunțat caracter multidimensional, fiind construite între biologic și social, între pulsiuni interne și cunoaștere, între necesitate subiectivă și valoare că sistem de referință, între raporturile cu obiectele și legăturile cu oamenii etc., și, de aceea, nu pot fi reduse la nici unul dintre factorii care le determină și influențează.

Procesul de motivație explică multe aspecte ale comportamentului consulamtorului, dar motivația nu poate fi absolutizată, deoarece ar însemna o simplificare excesivă a unui univers deosebit de complex. De atfel, simplificarea exagerată și utilizarea unei terminologii amalgamate constituie principalele critic aduse studierii procesului de motivație.

Cercetarea motivațională prezintă un interes aparte atât pentru cercetătorii din acest domeniu, cât și pentru factorii de decizie din sfera producției și comercializării bunurilor și serviciilor. Cercetătorii încearcă să integreze cercetarea motivațională în modele comportamentale integrate, iar decidenții obțin astfel numeroare răspunsuri, adesea spectaculoase cu privire la motivele de cumpărare sau de necumparare ale consumatorilor, care pot fi imediat valorificate în decizii complexe de marketing.

Acceptând comportamentul consumatorului că un concept prin excelență multidimensional, ce poate fi definit ca rezultantă specifică a unui sistem de relații dinamice dintre procesele de percepție, informație, atitudine, motivație și manifestare efectivă, ce caracterizează integrarea individului sau grupului (de exemplu, a gospodăriei) în spațiul descris de ansamblul bunurilor de consum și serviciilor existente în societate la un moment dat, vom nota faptul că cercetarea motivațională nu poate fi concepută decât în strânsă interdependență , într-o viziune integratoare, cu celelalte procese elementare de definire a comportamentului consumatorului.

Fiecare dintre aceste procese elementare, precum și toate la un loc, se exprimă prin delimitarea unor variabile (endogene și exogene), ceea ce oferă posibilitatea studierii relativ autonome a unui proces sau a altuia, dar numai în relație cu efectul sinergetic al sistemului de procese, comportamentul consumatorului neputând fi redus la nici una din componentele sale.

Prin urmare, cercetarea motivație nu se poate realiză decât într-o viziune sistematică, ceea ce explică rolul acesteia, că expresie a studierii calitative, în ansamlul investigării pieței bunurilor de consum și serviciilor.

Într-o accepțiune cvasiunanimă, motivația este considerată o stare interioară care mobilizează un organism, în vederea îndeplinirii unui anumit scop. De exemplu, motivația este definită ca model subiectiv al cauzalității obiective, cauzalitate reprodusă psihic, acumulată în timp, transformată și transferată prin învățare și educație, în universul interior al persoanei. Motivația îndeplinește astfel o funcție reflectorie, operând o anumită întrerupere în cauzalitatea exterioară o anumită întrerupere în cauzalitatea exterioară persoanei, impunându-se ca definitoriu faptul că motivele sunt factori declanșatori ai acțiunii care, prin recurență, (re)acționează asupra bazei dinamicii motivaționale. Constituite între biologic și social, între necesitate subiectivă și valoare ca sistem de referință, între raporturile cu obiectele și legăturile cu oamenii etc., motivele, prin multidimensionalitatea lor, nu pot fi reduse la unul sau altul dintre factorii care le determină și le influențează, deoarece ar însemna o simplificare artificială a unui univers deosebit de complex. Din această cauza identificarea motivelor este deosebit de dificilă, ceea ce reclamă o cunoaștere pe cât posibil ex-ante condițiilor de formare a acestora.

Înțelegând prin motivație totalitatea motivelor și însăși procesul motivării, vom nota că stările tensionale care stau la baza motivelor (după cum apreciază, K. Lewin) sunt expresii ale existenței anumitor nevoi sau trebuințe asociate individului (sau familiei), constituite într-un sistem care induce motivației o relativă stabilitate în timp.

La acestea se pot adăuga, după diferiți autori, și alți factori cum sunt: relațiile afective și atitudinile față de mediu, obiecte și împrejurări ce dobândesc funcția de scopuri, impulsuri, intenții, tendințe etc..

Congruența dintre nevoi și motive impune cercetării motivaționale studierea nevoilor, trebuințelor ceea ce conduce la cunoașterea varietății și ierarizarii motivației umane. Prin urmare, punctul de plecare în cercetările de tip motivațional îl constituie nevoile, privite ca cerințe ale consumatorului, înnăscute sau dobândite, care provoacă senzația lipsei de ceva și care obligă la întreprinderea unor acțiuni.

Din multitudinea modalităților de clasificare a nevoilor, prezentate într-un capitlor anterior, vom reține gruparea acestora în nevoi biogenice și psihogenice, care apare ca fiind convenabilă și operațională pentru inițierea cercetărilor de tip motivațional în domeniul bunurilor de consum și serviciilor.

Pe câtă vreme nevoile biogenice sunt rezultatul unor impulsuri de natură fiziologică (ce se manifestă prin senzații de foame, sete, adăpost etc.), nevoile psihogenice sunt expresia unor sisteme de tensiuni de natură psihologică, formate sub influența relațiilor individului cu alte persoane (nevoia de afecțiune, de subliniere și protejare a personalității, de înțelegere și de imitație etc.). Se înțelege că nevoile biogenice se bucură de prioritate, cu notația faptului că, pe măsură ce acestea sunt satisfăcute, crește însemnătatea nevoilor psihogenice, cu reflexele inevitabile asupra configurației motivației consumatorului.

Rezultă că cercetarea de tip motivațional este o componentă importantă în studierea comportamentului consumatorului, putându-se evidenția două accepțiuni ale acesteia:

– pe de o parte, cercetarea motivațională în sens restrâns, respectiv concentrată asupra cunoașterii nevoilor în scopul delimitării motivelor, a ierarhizării lor și desprinderii unor concluzii utile pentru activitatea de producție și comercializare a bunurilor de consum și serviciilor ;

– pe de altă parte, cercetarea de tip motivațional în sens larg, care adaugă celor arătate anterior și studierea celorlalte procese elementare de definire a comportamentului consumatorului (percepția, informația, atitudinea și comportamentul efectiv).

Datorită acestor două accepțiuni, specialiștii au remarcat două caracteristici diferite ale cercetărilor de tip motivațional:

a) absolutizarea studierii motivației în sens restrâns, cu consecința simplificării excesive;

b) utilizarea cercetării motivaționale în sens larg, ceea ce determină o anumită amalgamare a terminologiei și a conceptelor cu care operează, cu efecte negative asupra identificării factorilor de sensibilizare a sistemului comportamentului consumatorului. De altfel, acestea sunt și principalele critici pe care specialiștii le aduc rezultatelor obținute prin cercetările de tip motivațional.

Acceptând cercetarea motivațională fie în sensul sau restrâns, fie în sens larg, trăsătură fundamentală a acesteia se referă, prin excelentă, la lațurile calitative ale comportamentului consumatorului. Această trăsătură își pune amprenta în mod decisiv asupra tuturor fazelor de proiectare, realizare și analiză a rezultatelor obținute prin cercetările de tip motivațional. Ceea ce deosebește în mod esențial cercetarea de tip calitativ de o cercetare cantitativă decurge din natura și conținutul caracteristicilor urmărite. Pe câtă vreme cercetarea cantitativă răspunde întrebărilor "cât. câte. respectiv ce cantități de bunuri există, se cumpără, se intenționează a se achiziționa ?" etc., cercetarea calitativă, respectivă cercetarea motivațională se concentrează asupra cunoașterii cât mai adâncite a răspunsurilor la două întrebări fundamentală: "de ce (pentru ce) ? și cum ?".

A răspunde la întrebare "de ce (pentru ce) ?" echivalează cu a explică sau a înțelege unele mecanisme care se desfășoară în "cutia neagră", respectiv în psihicul consumatorului, a găsi înlănțuirile necesare și legăturile cauză-efect care sunt determinate de existența anumitor nevoi, ce impun reacții (decizii) constituite în scopuri pentru consumator. Nevoile consumatorului se manifestă prin intermediul unui ansamblu de motive, opuse, complementare sau asociate, rezultate ale percepției și informării de care acesta dispune cu privire la stimuli specifici și care ia forma unor atitudini sau comportamente afective, întregul ansamblu fiind dependent și formându-se într-o situație socio-economică definită de mediul în care individul este pus să adopte o anumite conduită. Această formulare a obiectivelor cercetării motivaționale se bazează pe acceptarea acesteia în sensul sau larg, fără a veni însă în contradicție cu focalizarea cercetării exclusiv asupra procesului de motivație.

În fond, a răspunde la întrebarea de ce o anumitea nevoie declanșează o reacție specifică nu poate face abstracție de ansamblul proceselor elementare care definesc comportamentul consumatorlui, nu poate fi redusă la o schemă simplistă stimul-reacție, întrucât psihicul uman nu reacționează mecanic și în același mod pentru fiecare individ la diferiți factori din mediu. Complexitatea mecanismelor de adoptare a deciziilor de cumpărarea de către consumatori este amplificate substanțial și de caracterul istoric și dinamic al nevoilor care, într-o anumită formă, nu sunt un dat imuabil, ele modificându-se semnificativ sub impactul factorilor economico-sociali. Așa se justifică, de altfel, necesitatea și oportunitatea studierii concrete a laturilor calitative ale proceselor și fenomenelor pieței, mult mai sensibile din punct de vedere practic decât cele de natură cantitativă.

Pe de altă parte, cercetarea de tip motivațional are menirea de a răspunde și la întrebarea "cum ?", cu alte cuvinte de a determină modalitățile concrete prin care trebuie să se acționeze pentru a cunoaște răspunsuri pertinente la întrebarea "de ce ?". Se pune problemă, fără a simplifica în mod excesiv, de a preferă o cercetare secvențială a proceselor de percepție, informație, atitudine, motivație și comportament efectiv, sau de a adopta o modalitate care să integreze ansamblul acestor procese. Acceptarea uneia sau a alteia dintre aceste posibilități este o problemă de opțiune pentru cercetător, ambele având un caracter științific, dar răspunzând unor obiective diferite. Cercetarea secvențială a proceselor elementare ale comportamentului consumatorlui poate să fundamenteze nevoi concrete de informare care, în anumite condiții, pot fi suficiente pentru argumentarea unor decizii.

În alte situații, numai o cercetare integratoare a proceselor amintite este în măsură să furnizeze informații operaționale pe plan teoretic sau din punct de vedere al activității practice. Prin urmare, întrebarea "cum ?" este indisolubil legată de obiectivele cercetării motivaționale, asemanandu-se foarte mult cu un studiu geologic în care este esențială delimitarea zonelor de interes pentru cercetător.

În aceste condiții se pune problema "valorii" informațiilor și a analizezi acestora, așa cum rezultă prin cercetări de tip motivațional. Referitor la acest aspect, consultarea literaturii de specialitate și experiență proprie a autorilor în muncă de cercetare impun atenție câteva considerații.

În primul rând, valoarea cercetărilor de tip motivațional trebuie pusă în relație strânsă cu cercetările cantitative, într-o concepție dialectică de interdependență. În esență, este vorba de faptul că fiecare tip de cercetare are valoarea intrinsecă, diferite tipuri deosebindu-se din punctul de vedere al laturii investigate a proceselor și fenomenelor pieței. Ar fi neștiințifică opunerea rezultatelor obținute printr-o investigare cantitativă celor rezultate prin cercetări de tip motivațional. În realitate, și într-un caz și în celălalt, se studiază un anumit fenomen sau proces al pieței, fiecare modalitate furnizând răspunsuri care au valoare operațională pentru factorii de decizie. Cercetarea cantitativă poate fi asimilată categoriei filosofice de "general", în timp ce cercetarea motivațională permite cunoașterea aspectelor "particulare" ale formării și manifestării comportamentului consumatorilor. Se înțelege că un studiu complet trebuie să includă ambele laturi, ceea ce amplifică simțitor valoarea și importanța fiecăruia dintre cele două tipuri de cercetare.

În al doilea rând, valoarea cercetărilor de tip motivațional poate fi apreciată și prin prisma cuprinderii unuia sau a mai multor procese elementare asupra cărora se concentrează, în care caz se pune, de asemenea, accentul pe o interpretare dialectică. Altfel spus, o cercetare de atitudine nu poate să suplinească o cercetare de motive sau a altor procese elementare, dar nici realizată fără a surprinde influența și interferența acestora. Cel mai complex tip de cercetare motivațională include studierea tuturor celor cinci procese elementare, astfel încât efectul sinergic obținut să permită explicarea științifică a comportamentului consumatorilor. De exemplu, cercetarea atitudinilor față de un produs nou s-a dovedit a fi insuficientă pentru previziunea comportamentului efectiv, dar mulțumitoare pentru ameliorarea produsului în conseinta cu nevoile și preferințele consumatorilor.

În al treilea rând vom nota faptul că rezultatele cercetărilor de tip motivațional au permis construirea unor scheme și modele ale comportamentului consumatorului, care descriu de o manieră convenabilă procesele comportamentale în funcție de acțiunea unor stimului, dar care sunt aproape total lipsite de valoare predictivă. Este vorba de cunoscutele modele de inspirație behavionista, ca, de exemplu, modelele aparținând lui F. Nicosia, Howard-Sheth, Engel-Koltat-Blackwel. Acestea nu trebuie să fie ignorate comparativ cu modelele de natură stochastica ce operează cu o transformare aleatoare a proceselor comportamentale, dezvoltate ca urmare a unor cercetări de tip cantitativ, deși, datorită puterii previzionale, acestea sunt preferate în mod deosebit de factorii de decizie, cu toate că, practic, nu au capacitatea de a descrie decât parțial și insuficient comportamentul consumatorului.

În al patrulea rând, nu putem vorbit de valoare cercetătorilor de tip motivațional decât luând în considerare caracterul concret al acestora. Dinamica nevoilor consumatorului și a modificării factorilor de mediu (social, economic etc.) determină un grad relativ ridicat de "perisabilitate" a rezultatelor unui studiu motivațional, ceea ce se constituie ca o importantă limită a acestui tip de cercetare, reclamând necesitatea abordării lor îndeosebi în profil longitudinal.

1.1. Principalele modalități de aplicare a cercetărilor de tip motivațional

Relevarea conținutului și a locului cercetărilor de tip motivațional în investigarea fenomenelor și proceselor pieței și ale consumatorilor permite sublinierea modalităților principale de aplicare a acestui tip de cercetare.

Vom proceda, în continuare, la expunerea succintă a principalelor modalități de aplicare a cercetărilor de tip motivațional, prin prisma a trei criterii, care prezintă un ridicat caracter operațional, cu o mare importanță pentru activitatea practică, pentru soluționarea unor aspecte concrete ale producției și comercializării bunurilor de consum și serviciilor.

În funcție de scopul urmărit, cercetările de tip motivațional se pot aplica, în primul rând, ca cercetări premergătoare unor studii cantitative și, în al doilea rând, ca cercetări de sine stătătoare. În primul caz – respectiv efectuarea de cercetări motivaționale ca faza premergătoare a studiilor de tip cantitativ – se pune problema de a obține informații care să faciliteze definirea problemelor, a ipotezelor de lucru, a formulării întrebărilor sau a conceperii instrumentelor necesare pentru realizarea unor studii cantitative ample, pe eșantioane reprezentative de subiecți. Efectuate în prima fază a unui studiu cantitativ, astfel de cercetări motivaționale își pun amprenta asupra tuturor etapelor desfășurării acestuia, fiind hotărâtoare îndeosebi pentru elaborarea planului sondajelor statistice.

În schimb, cercetările motivaționale de sine stătătoare își propun obiective mai profunde, au o amploare mai mare ca problematică, ajung la concluzii edificatoare pentru factorii de decizie și, de regulă, elucidează aspecte care nu pot fi urmărite prin cercetări de tip cantitativ.

În altă ordine de idei, cercetările motivaționale își găsesc aplicarea, în funcție de gradul de profunzime a cunoașterii proceselor și fenomenelor privite în situațiile concrete în care se poate află cercetătorul:

situații în care se cunosc foarte puține aspecte privitoare la procedeele elementare ale comportamentului consumatorului;

situația caracterizată prin cunoașterea unor domenii de referință ale comportamentului consumatorului, dar care necesită adâncirea și explicarea mai aprofundată a acestora;

situația care reclamă necesitatea culegerii unor informații de caracterizare extensivă și reprezentativă a comportamentului consumatorului.

Delimitarea acestor domenii este esențială pentru conceperea și organizarea cercetărilor motivaționale, fiind decisive atât pentru formularea obiectivelor, cât și pentru alegerea metodelor, tehnicilor și procedeelor cele mai adecvate pentru fiecare situație.

Aplicabilitatea cercetărilor motivaționale este legată și de factorul timp. În acest sens, cercetările de tip motivațional s-au dezvoltat, aidoma cercetării atitudinilor, în două direcții principale. O primă direcție, legată istoric de începuturile studierii directe, constă în abordarea în secție transversală, respectiv realizarea cunoașterii de răspunsuri la întrebarea "de ce ?" privitoarea la comportamentul consumatorului într-un anumit moment de timp. Ulterior, s-a impus cu autoritate cerceterea motivațională de tip longitudinal, care oferă posibilitatea investigării evoluției în timp a diferitelor aspecte ale motivației consumatorilor.

Indiferent de modalitățile de aplicare, cercetările de tip motivațional beneficiază de un cadru unitar al metodelor, tehnicilor și procedeelor utilizate, astfel încât centrul de greutate al deosibirilor gravitează mai degrabă spre planul analizei, intrepretarii și valorificării informațiilor privitoare la câmpul motivațional al consumatorului.

1.2. Momente ale dezvoltării cercetărilor de tip motivațional

Cercetările de tip motivațional sunt legate istoric de apariția și dezvoltarea psihologiei economice, respectiv de studierea implicațiilor psihologice ale vieții economice. Așa cum apreciază specialiștii, psihologia economică a traversat un drum lung și sinous, ale cărui începuturi au fost marcate de desprinderea psihologiei de filosofie, o dată cu adoptarea metodei experimentale. Într-o primă perioadă (1870-1920) s-a acordat o atenție relativ teoretică fenomenelor subiective din viața economică, după care s-au impus unele cercetări concrete (1920-1945), pentru că, în anul 1945, să se constituie o teorie coerentă a psihologiei economice, putându-se vorbi de o analiză interdisciplinară bazată pe legăturile și apropierea dintre științele economice și psihologice. În această pespectivă, nu au lipsit abordări diferite, care considerau că viață psihică este dominată de aspectele economice, însă, pe măsură dezvoltării unor cercetări pertinente, s-a ajuns la o abordare științifică mai complexă, elementele de natură economică nemaifiind privite în opoziție cu aspectele psihologice ci, dimpotrivă, într-o unitate armonioasă. De fapt, conținutul vieții psihice rezidă în reflectarea lumii obiective, centrul de greutate al acesteia fiind contituit de viața economică. Fără a intră în detalii cu privire la aceste aspecte, voi nota faptul că reflectarea pe plan psihologic a realității obiective nu poate fi redusă la o simplă oglindire ideală a lumii materiale. Acesta este o transpunere, o "traducere" într-un anumit mod.

Viața psihică nu este o reflectare pasivă, ci un proces activ și conștient, în care rolul hotărâtor revine omului, ca individ, dar și diferitelor grupuri sociale existente în societate. În acest context se plasează și omul în calitatea să de consumator, aspectele psihice ale cumpărărilor și consumului fiind strâns legate de fenomenele economice propriu-zise ale pieței.

Ca urmare a acestor evoluții, psihologia economică a trecut de la unele metode teoretice, la cercetări concrete ale proceselor comportamentale, dobândindu-se o nouă optică asupra subiectului economic. În acest context au apărut cercetările motivaționale, scopul lor fundamental fiind studierea în profunzime a comportamentului consumatorului. Se menționează că termenul de "motivație" și expresia "cercetarea motivațională" au fost create în 1930 de către psihologul austriac Ernest Dichter, paternitatea acestor termeni fiind reclamată, însă, și de psihologul american Louis Cheskin, care susține că i-a folosit, tot în anul 1930, independent de E. Dichter.

Totuși, cercetările motivaționale au cunoscut un început relativ modest, dezvoltându-se cu precădere în deceniul al șaselea al secolului nostru, prin contribuția mai multor specialiști care au creat concepte, tehnici, procedee și metode și care au inițiat și condus numeroare cercetări empirice. Se apreciază că perioada anilor 1954-1962 s-a caracterizat prin numeroare acumulări de tip fundamental pentru cercetările motivaționale, când s-au definit elementele principale ale câmpului psiho-sociologic, precum și metodologiile adecvate de investigare.

Aplicarea pe scare relativ largă a acestor "cuceriri metodologice" a permis cristalizarea unor teorii și experiențe de bază, dezvoltate mai intens în perioadă 1960-1970, astfel încât, în prezent, se apreciază că ne aflăm într-o fază de diversificare și adâncire a ceea ce s-a creat. Literatura de specialitate în acest domeniu denotă că nu s-au efectuat, în ultimii ani, cercetări fundamentale de amploare, care să contureze realmente noi concepte, tehnici sau metode.

Aceasta nu înseamnă însă că specialiștii nu sunt preocupați de viitorul cercetărilor de tip motivațional. Dimpotrivă, concomitent cu rafinarea unor metode de cercetare motivațională, cum ar fi scalele de atitudini, tipologia și segmentarea, metodele de creativitate, este evidentă tendința de creștere și de accentuare a cercetărilor calitative în cadrul studiilor de piață, comparativ cu spațiul afectat rezultatelor cercetărilor de tip cantitativ. Această tendință apare ca firească, date fiind valențele explicative ale abordărilor cantitative – prin excelență descripitve. Există, însă, o limită care nu poate fi depășită, care se referă, în principal, la imposibilitatea substituirii unui tip de cercetare cu altul.

În acest context, una dintre direcțiile fundamnetale ale dezvoltării cercetărilor de tip motivațional o constituie realizarea acestora pe eșantioane reprezentative de populație, ceea ce presupune o apreciabilă perfecționare a sondajului statistic, o îmbinare tot mai strânsă între psihologia economică, economia politică, statistica matematică etc., într-o viziune multidisciplinară – consecință a abordării sistemice a comportamentului consumatorului.

Și în țara noastră au existat preocupări de abordare a unor cercetări de tip motivațional încă din deceniul al patrulea al acestui secol.

Astfel, în anul 1935 a apărut o lucrare intitulată "Psihologia reclamei", scrisă de D. Todoreanu, editată la Cluj, iar în anul 1936 este tradusă și publicată la București lucrarea "Tehnică modernă a vânzării" (autor, francezul L. Ange).

Cu toate acestea, abordări profunde și cercetări concrete s-au realizat abia după anul 1960, când, în general, studierea pieței a dobândit un caracter științific incontestabil, cercetarea motivațională găsindu-și un câmp larg de aplicabilitate.

Este vorba de lucrări și cercetări de tip motivațional elaborate de specialiști din învățământul superior de profil și, îndeosebi, ca urmare a activității de studiere a pieței în cadrul Institului de Economia Comerțului Interior și a Turismului. Se poate afirmă că, prin cercetările concrete, studiile și lucrările elaborate în ultimele două decenii, cercetarea motivațională din România și-a construit o bază teoretică și metodologică proprie, adecvată caracterului specific al pieței bunurilor de consum și serviciilor. În prezent, numeroare instituții universitare și departementale, precum și institute independente de specialitate efectuează cercetări de tip motivațional, contribuind la perfecționarea continuă a studierii pieței, la creșterea eficacității activității de cercetare de marketing.

1.3. Principalele categorii de metode, tehnici și procedee ale cercetărilor motivaționale

Comparativ cu alte domenii ale cercetării științifice, cercetările motivaționale sunt de dată relativ recentă. Cu toate acestea, metodele, tehnicile și procedeele pe care le utilizează au proliferat rapid, în prezent consemnându-se o mare varietate a acestora.

Dacă la începuturile cercetărilor motivaționale s-a apelat la instrumentarul provenind din alte tipuri de cercetare a colectivităților umane (sociologie, psihologie, filosofie etc.), ulterior s-a ajuns la elaborarea unor metode și tehinici proprii.

În cele ce urmează, autorii nu-și propun o prezentare exhautistă a ansamblului instrumentarului cu care operează cercetările motivaționale. Se consideră utilă, însă, relevarea posibilitatior pe care le oferă principalele categorii de metode, pentru cunoașterea unor aspecte calitative ale pieței, astfel încât să se poată desprindă valențele acestora pentru activitatea teoretică și practică, de cercetare, producție și comercializare a bunurilor de consum și serviciilor.

Fără a procede la o examinare riguroasă, se apreciază că există cel puțin trei criterii de grupare și prezentare a instrumentarului cercetărilor motivaționale:

– în funcție de fază cercetării ( de culegere, respectiv de analiză și interpretare);

– după gradul de specificitate (comune și altor tipuri de cercetare, respectiv specifice);

– potrivit scopului și obiectivelor urmărite.

Pentru a desprinde mai bine utilitatea diferitelor metode de cercetare motivațională, se consideră că având valoarea operațională mai ridicată prezentarea acestora corespunzător celui de-al treilea criteriu, respectiv potrivit scopului și obiectivelor urmărite. În acest caz, literatura de specialitate recomandă aplicarea mai multor metode. În continuare, însă, vom examină succint numai pe cele care au oferit rezultate semnificative, inclusiv că urmare a unor aplicații concrete în activitatea de cercetare științifică a pieței din România.

În situația în care se cunosc foarte puține aspecte cu privire la comportamentul consumatorului se poate recurge la o tehnică specifică de colectare a informațiilor, și anume la interviul de profunzime, numit de unii autori "nestructurat", "nedirijat" sau "clinic". Menirea acestuia este de a culege idei cu privire la unul sau altul dintre procesele comportamentale, din care să se desprindă ipoteze pentru investigări ulterioare. În esență, interviul de profunzime are drept obiectiv de a stimula subiectul să vorbească liber, pe larg și fără întrerupere despre o anumită marcă, produs, serviciu, spot comercial TV etc., operatorul de interviu mărginindu-se în a asculta interesat și înțelegător cele relatate, fără a întrerupe subiectul, intervenind numai pentru a-l determină pe acesta să continue a vorbi.

Pentru a interpreta informațiile obținute prin interviul de profunzime se recurge la analiza de conținut. Această tehnică este aplicată în domeniul pieței abia în deceniul al șaselea al secolului nostru, deși ea a apărut în jurnalistică încă din anul 1925. Ea constă în a descompune textul interviului de profunzime în părți componente și a descrie aceste părți în mod sistematic potrivit unui obiectiv, astfel încât să fie posibilă o interpretare finală, inclusiv sub formă unui raport cantitativ. În cadrul analizei de conținut se urmărește frecvența apariției unor cuvinte sau simboluri "cheie", a relației dintre cuvinte "cheie", se interpretează sensul pauzelor sau al intonațiilor subiectului etc..

Interviul de profunzime și analiza de conținut sunt instrumente eficiente ale cercetărilor motivaționale, dar importanța lor nu trebuie supraestimată. Ele sunt utile pentru a depista motive, atitudini, judecăți de valoare etc., dar nu pot fi realizate pe eșantioane reprezentative de subiecți, nu pot evalua importanța absolută sau relativă a concluziilor rezultate.

În România, interviul de profunzime și analiza de conținut au fost aplicate în domeniul cercetării de piață, pentru prima dată, în anul 1973, pentru a cunoaște motivele de reținere în cumpărare a unui produs nou (pe atunci) – fulgii de porumb.

În această categorie de metode ale cercetărilor motivaționale se include o gamă variată de tehnici, între care, cele mai simple sunt cunoscute sub numele generic de interviuri asociative. În cadrul acestora sunt cuprinse: asocierea liberă de cuvinte, asocierea controlată de cuvinte, tehnică completării de fraze etc..

Trăsătura comună a interviurilor asociative constă în aceea că ele nu presupun întrebări explicite, ci conțin asociații de genul: "această afirmație…. la ce va face să vă gândiți ?; ce sentimente vă produce cuvântul…?". Aceste modalități de stimulare a subiectului conduc la asocieri de cuvinte, de idei sau de fraze, fie în mod liber, fie prin alegerea dintr-o baterie de cuvinte sau afirmații prestabilite de către inițiatorul metodei respective.

Un loc aparte în varietatea tehnicilor de explorare motivațională a comptamentului consumatorului îl ocupă testele proiective, al căror obiectiv este investigarea unor zone ale proceselor comportamentale inaccesibile de factori prin abordări "clasice".

În cadrul testelor proiective se propun subiecților planșe, desene, fotografii, descrie de situații comportamentale etc., toate în formă nestructurate, solicitându-li-se tocmai structurarea (legarea) acestora în redari, dialoguri, descrieri etc..

Pentru studierea unor situații motivaționale specifice comportamentului consumatorului dintr-o perioadă anterioară, literatură de specialitate recomandă interviurile retrospective, care constau în determinarea subiectului de a-și aminti / evocă acte, scene, reprezentări sau situații semnificative pentru scopul urmărit.

Asemnatoare cu această tehnică, dar referindu-se la viitor, este interviul prin stimularea imaginației. Tehnica de lucru, în acest caz, constă în plasarea subiectului în situații comportamentale, de stimuli sau de piață ipotetice și consemnarea comportamentului sau, a reacțiilor și sentimentelor sale.

Cercetarea motivațională a problematicii comportamentului consumatorului la nivelul unor colectivități umane se poate realiza apelând la tehnică interviului de grup, care se practică în multe variante (de exemplu asupra unor grupuri de studii, de execuție, de decizie, specialiști din diferite domenii etc.), în funcție de scopul urmărit.

De o largă extindere în cadrul cercetărilor motivaționale se bucură analiza scalară, metodă care, printr-un instrumentar multidisciplinar, urrmareste ordonarea (clasificarea) motivelor și măsurarea diferențelor dintre clase, în scopul desprinderii unor trăsături comune.

Constituirea de grupe relativ omogene de motive și caracterizarea acestora prin prisma purtătorilor cererii cărora le sunt asociate se realizează și prin tipologie și segementare, metode care, deși nu sunt specifice cercetărilor motivaționale, se bucură de o largă acceptare din partea specialistiolor.

Cercetarea motivațională cunoaște și metode mai rafinate de analiză și interpretare, între care se impun atenției analiza programată (multivariata), analiza multidimensională, analiza structurală, analiza semantica etc..

În general, categoriile de metode, tehnici și procedee prezentate anterior se aplică asupra unor eșantioane de volum redus, a căror mărime este dependența de specificul fiecăruia, dar fără a depăși, de regulă, un număr de 80-150 subiecți.

În situația în care este necesară cercetarea extensivă și reprezentativă a componenței motivaționale a comportamentului consumatorilor se recurge la realizarea de cercetări pe eșantioane adecvate, principalul mijloc de culegere a informațiilor fiind sondajul statistic.

În practică, cercetarea motivațională cu caracter reprezentativ este concentrată asupra acelor aspecte ale comportamentului consumatorului care se consideră a fi mai relevante.

Totodată, cercetarea motivațională reprezentativă este strâns legată de studierea aspectelor cantitative ale comportamentului consumatorului, venind să intregreasca o cunoastre multilaterală și adâncită.

În România există numeroare aplicații ale metodelor cercetării motivaționale cu caracter extensiv și reprezentativ cu privire la comportamentul consumatorilor pentru mărfuri alimentare și mărfuri nealimentare, precum și pentru servicii, atât la nivel național, cât și în profil teritorial.

Capitolul 2. Prezentarea generală a Spitalului Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri

În acest capitol a fost realizat un scurt istoric al spitalului, după care au fost prezentate misiunea, viziunea și obiectivele spitalului. În continuare, pentru familiarizarea cititorului cu chirurgia de înfrumusețare, au fost descrise cele mai importante metode de chirurgie estetică, practicate în Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, denumit pe scurt în prezenta lucrare SCUCPRA.

2.1. Scurt istoric

Istoricul Clinicii este direct legat de evoluția specialității. După august 1944, în rețeaua sanitară al capitalei au loc multiple restructurări și reprofilari de unități sanitare. Prima restructurare se referă la începutul schimbării profilului Spitalului de Urgență (fost al Salvării) și implimentarea aici, a unei clinici noi, atunci constituite, clinică de Chirurgie Plastică și Reparatorie, cu șeful său, numit atunci, Doctor Ionescu Agripa; Ordinul Ministrului nr. 157 din 25.02.1958.

Prin acest ordin se înființează Clinica și Secția de Chirurgie Plastică și Arși (50 de paturi) în Spitalul de Urgență.

În istoria chirurgiei plastice din România se delimitează trei aspecte:

perioada după anii 1940 în care chirurgii independenți practicau părți din chirurgia plastică în cadrul unor secții chirurgicale, cea mai importantă parte fiind axată pe operații estetice. Doctorul Racoveanu se remarcă prin reconstrucții cervico-faciale;

perioada după 1958 când se poate vorbi de specialitatea de chirurgie plastică reparatorie, practicată în unica clinică din țara, cu domeniu coparabil cu al țărilor din Europa și Statele Unite ale Americii, cu învățământ-specializare, cercetare, articole publicate. Între 1958-1989 există o singură clinică în România, cea din București, care se află în str. Arh. Ion Mincu;

perioada după 1990 când numai în București au luat ființă 4 secții clinice, dar și alte 10 departamente și nuclee.

Clinica de Chirurgie Plastică – Microchirurgie Reconstructivă din SCUCPRA, reprezintă Clinica Mamă, mutată din str. Arh. Ion Mincu în 1992 prin preluarea clădirii de altă instituție.

În 1958 Prof. Dr. Agripa Ionescu organizează specialitatea de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri în România în cradul Spitalului Clinic de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri din str. Arh. Ion Mincu: clinică independența, spital clinic independent cu 151 paturi, unic în țara, 4-5 linii de gardă, cumula cazuistică din întreagă țară, 10.000-11.000 prezentări la cameră de gardă/an, 3.000-3.500 internări cronici și urgențe, între 20-45 urgențe/zi, 3-12 internări de urgență/zi.

Se dezvoltă specialitatea schimbând radical rezultatele pe următoarele obiective: traumatologie, realizează protocolul tratamentului în mari distrugeri de părți moi-scalpuri, arsuri acute toate etiologiile, realizează saltul calitativ de a salva arsii cu suprafețe de 50%, sechele postcombustionale, accidente colective cu politraumatisme, malformații congenitale, tumori, ulcere cronice, limfedem.

Cercetarea pe aceste domenii: contribuie la crearea pielii artificiale "Pancol" (în anii 1974-1976).

Învățământul de chirurgie plastică reparatorie-arsuri, lasă în urmă 40 de chirurgi plastici reparatori.

Prezența activă prin comunicări, publicații interne, externe. Practic contribuie direct la dezvoltarea departamentelor de chirurgie plastică și arsuri din Brașov, Ploiești, Galați.

Dr. Ștefan Dorobanțu creează primul dermatom românesc, care era excelent, se și fabrica și se utiliza curent.

2.2. Cum a intrat pe piață din România

Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri este singurul spital cu această specializare din România și unul dintre cele mai importante centre medicale de profil din țară. Datorită dotărilor tehnologice de ultima generație și a profesionalismului echipei medicale, către Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București se direcționează cazuri grave din toate județele țării, astfel încât unitatea ajunge să înregistreze anual peste 8.000 de pacienți.

După un proces complex de reabilitare și restructurare, derulat de parcursul a doi ani de zile (2006-2008), printr-un program al Ministerului Dezvoltării, cu finanțare mixtă de la Banca Mondială și Primăria Sectorului 1, Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri din București a devenit unul dintre cele mai moderne spitale din țară, funcționând din 2009 la standarde europene.

Pentru siguranța pacienților și pentru a garanta cea mai bună calitate actului medical, spitalul a fost consolidat, fiind adus la coeficientul corespunzător de asigurare seismică și a fost dotat cu echipamente medicale și instalații performanțe pentru blocurile operatorii, Unitatea de Primiri Urgente, Ambulatoriul de Specialitate și pentru secțiile clinice ale spitalului.

2.3. Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri

Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri își desfășoară activitatea în București, sectorul 1. De serviciile clinicii beneficiază anual peste 7000 de pacienți. Sunt îngrijiti pacienți din tot orașul, dar și cazurile grave din județele vecine. Datoritムbunei reputații dobândite de clinică, serviciile medicale sunt cerute și de pacienți din restul țării.

Domeniile de activitate includ aria largă a chirurgiei reconstructive a corpului (față, trunchi, membre), precum și urgențele specifice (mai ales traumatismele mâinii și arsurile). Scopul chirurgiei plastice este să îndepărteze din organism zone sau segmente bolnave (tumori, cicatrici, țesuturi lezate, etc) și apoi să reconstruiascムformas mai ales funcția zonei respective.

Dintre domeniile de excelență ale clinicii trebuie menționate chirurgia reconstructivムa capului și gâtului (malformații congenitale, defecte după îndepartare de tumori sau cicatrici desfigurante, etc), tratamentul chirurgical al tumorilor benigne și maligne (cancer) ale pielii și ale altor țesuturi moi, chirurgia mâinii și antebrațului (malformații congenitale, tumori, urmări ale unor traumatisme care afectează funcția mâinii, alte boli), chirurgia sânului, a membrului inferior, a nervilor periferici, reconstrucțiile microchirurgicale (cu ajutorul microscopului operator), chirurgie estetică, etc.

De asemenea în clinică se desfășoară activitate didactică, științifică și de cercetare. Cadrele didactice ale Universității de Medicină și Farmacie și medicii din clinică asigură pregătirea studenților mediciniști și a rezidenților. Medicii clinicii participă la congrese naționale și internaționale, prezentându-și experiențele și realizările și menținându-se la curent cu cele mai noi procedee și concepte ale specialității, în beneficiul pacienților. Activitatea de cercetare științifică a fost concretizată în câștigarea unor proiecte de cercetare și studii clinice, care au permis atragerea unor surse alternative de finanțare și au generat noi cunoștințe.

Prin toate aceste activități, Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri este o componentă importantă a peisajului medical din țară.

Din 1992 spitalul găzduiește două secții (Chirurgie Plastică și Arsuri), compartiment propriu de Anestezie și Terapie Intensivă, serviciu de radiologie, compartiment de kinetoterapie, unitate de primire a urgențelor, bloc operator. Clădirea este construită după standarde moderne, oferind condiții de cazare la standarde europene, circuite funcționale și o dotare corespunzătoare, ameliorată continuu și prin efort propriu al personalului secțiilor și compartimentelor (finanțare prin proiecte de cercetare, studii clinice, alte resurse alternative).

2.4. Misiunea spitalului

Volumul activității de chirurgie plastică a crescut an de an, concretizat în creșterea numărului pacietilor tratați, atât prin spitalizare continuă cât și ambulatori. De asemenea toți ceilalți parametri au avut un trend ascendent (numărul și calitatea personalului, competența acestora, complexitatea cazurilor rezolvate, nivelul rezultatelor obținute).

Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri promovează o politică activă de îmbunătățire a performanțelor, prin evaluarea calității serviciilor acordate, creșterea nivelului pregătirii profesionale, elaborarea de standarde și protocoale terapeutice, dezvoltarea activității didactice și științifice.

Competența profesională, experiența, numărul și calitatea pregătirii personalului spitalului au crescut continuu, permițând abordarea unei patologii tot mai complexe.

2.5. Viziunea spitalului

Planurile de viitor includ oferirea de servicii medicale de excelența pacienților, diversificarea patologiei abordate, perfecționarea pregătirii personalului permanent și a celor aflați în procesul de instruire-formare, dezvoltarea unui mediu propice pentru desfășurarea activităților zilnice (atmosfera prietenoasă, respect reciproc și față de pacienți, întărirea colaborării interdisciplinare, promovarea unui comportament profesionist), sporirea prestigiului clinicii, a spitalului, a activitătii medicale în general.

Încurajează abordarea multidisciplinară a cazurilor complexe, pentru o rezolvare optimă.

Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri colaboraza cu:

Serviciile de explorări funcționale, imagistice, laborator a pentru stabilirea diagnosticului și precizarea conduitei terapeutice

Compartimentul ATI a evaluare preoperatorie, anestezie, monitorizare postoperatorie la nevoie, terapia intensivă a pacienților cu arsuri severe

Alte specialități chirurgicale: ortopedie-traumatologie, chirurgie buco-maxilo-facială, chirurgie vasculară, chirurgie generală, etc

Alte specialități medicale: boli de nutriție și metabolism, cardiologie, hemodializă, neurologie, gastro-enterologie, etc

Colaborarile clinice se completează cu participări la congrese cu tematică înrudită și elaborarea de lucrări științifice împreună cu medici de alte specialități.

2.6. Obiectivele spitalului

Scopul activității medicale a Spitalulului Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri este să ofere pacienților servicii de sănătate performante, acordate cu profesionalism, într-o atmosferă civilizată și prietenoasă. Spitalul își propune să alunge teamă inerentă a omului bolnav față de mediul spitalicesc și actul medical și să dobândească încrederea pacienților în obținerea unui rezultat pozitiv al efortului comun pentru ameliorarea stării lor de sănătate.

În activitatea educativă și de formare a studenților și medicilor rezidenți oferă sprijin și îndrumare pentru creșterea nivelului de pregătire profesională, dar și pentru insuflarea unei atitudini responsabile, a înțelegerii pentru problemele pacienților; încurajează implicarea în activitatea clinică și de cercetare pentru construirea unei cariere profesionale care să aducă satisfacții.

Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri promovează cercetarea științifică fundamentală și aplicată, căutarea unor noi metode de diagnostic și tratament pentru afecțiunile specifice chirurgiei plastice, colaborarea interdisciplinară, împărtășirea experienței prin publicare, organizare și participare la manifestări științifice.

Spitalul încurajează colegialitatea și muncă în echipă, stimulează dezvoltarea profesională a întregului personal, pentru obținerea unui climat de muncă prietenos, care să permită dezvoltarea individuală și îndeplinirea în condiții bune a îndatoririlor de serviciu.

Spitalul dorește perfecționarea continuă a comunicării și relațiilor între toți factorii implicați în asigurarea și menținerea stării de sănătate a populației, creșterea prestigiului spitalului în fața comunității din care face parte. Pe scurt, militează pentru normalitate.

2.7. Chirurgia de înfrumusețare

Toată lumea știe că există o ramură a medicinii denumită medicină estetică. Unii îi spun chirurgie estetică pentru că majoritatea celor care o practică sunt chirurgi dar, există și proceduri nechirurgicale care contribuie la înfrumusețarea corpului uman – și nu mă refer la cosmetică. Faptul că la ora actuală în țara noastră acest tip de medicină a luat amploare este iarăși un fapt cunoscut.

A deveni mai frumos a fost o preocupare continuă a ființei umane, încă din vremurile când am început să trăim în grupuri organizate. Evident, s-au separat frumusețea feminină de cea masculină. Încercările de a transforma corpul uman pentru a-l face mai atractiv sunt vechi și chiar și astăzi se cunosc triburi primitive care deformează lobul urechii sau alungesc gâtul pentru a ajusta trupul la idealul lor de frumusețe. Să nu mai amintim de practica aproape barbară de a micșora cu orice preț piciorul femeilor, care a dominat China secole la rând. Comparativ cu aceste extreme, arta tatuajului, dezvoltarea industriei de make-up, de hairstyle, podoabele de orice fel sunt doar elemente obișnuite și prezente în evoluția oricărei civilizații, inclusiv a celei contemporane. Fără a intra în considerații sociologice, nevoia ființei umane de a fi mai frumoasă, de a compensa o natură uneori mai puțin darnică, a devenit o regulă. De la cucerirea persoanei iubite până la ascensiunea în societate și în profesie, aspectul exterior este un element important. Sunt de acord cu cei care afirmă că frumusețea vine din interior. Cu toate acestea, anumite defecte fizice pot pune în dificultate chiar și caracterele cele mai bine construite. De aceea, capacitatea medicinii estetice de a corecta unele imperfecțiuni este doar rezultatul unei nevoi sociale, care, prin creșterea impactului media ce vehiculează imagini, a devenit din ce în ce mai mare. Sub această presiune, chirurgul estetician a ajuns acum să ofere soluții durabile și sigure unor probleme ce acum un secol păreau fără rezolvare.

În plus, durata de viață a oamenilor a crescut, dorința acestora de a fi activi o perioadă mai lungă de timp, de a păcăli transformările pe care le impune înaintarea în vârstă, a generat o adevărată știință a îmbătrânirii frumoase, care include și chirurgia estetică. Suntem acum în fericita poziție de a reversa trecerea timpului prin acțiune directă pe față și pe corp. Cei ce consideră un moft această luptă cu bătrânețea sunt tot mai puțini și acesta nu este decât un semn de sănătate socială. Dacă sunt de înțeles aspirațiile către o viață fără lipsuri materiale, de ce să nu înțelegem și aspirația mai subtilă de a fi cât mai tineri și mai frumoși.

În România, această ramură a medicinii este deocamdată un lux numai datorită eforturilor financiare pe care le presupune și nu datorită absenței necesității sale în mințile oamenilor.

2.7.1. Chirurgie și estetică

Cu siguranță, asocierea celor doi termeni este acum normală. Permite-mi să detaliez puțin implicațiile pe care aceste cuvinte le are, atunci când sunt alăturare.

Chirurgia presupune un act medical invaziv, ceea ce înseamnă "care străbate pielea". Căutările pentru formă ideală a corpului uman, masculin sau feminin, sunt vechi și, din păcate, de multe ori totul este doar o chestiune de trend. Dacă ar fi să discutăm numai despre mărimea sânilor și idealul lor de frumusețe am ajunge să depănăm toată istoria artei și încă ceva pe deasupra.

Un lucru este clar: acum se poartă sânii mari, aspect pe care nu îl veți regăsi în sculptura antică și renascentistă sau în operele marilor pictori clasici. Dar estetica în chirurgie nu are legătură cu simțul artistic al medicului ci, mai degrabă, cu cunoștințele medicale pe care le posedă. Uneori și experiența are un cuvânt de spus.

Arta chirurgiei este de a transpune anumite aspecte de bun simț în operații și gesturi. Artistul plastic vrea să dea viață pietrei, bronzului sau culorii, chirurgul plastician trebuie să dea echilibru corpului viu. Nu toate personajele artei sunt frumoase sau chiar armonioase, dar trebuie să fie expresive. Rezultatele muncii chirurgului trebuie să modeleze viul pentru a satisface dorința pacientei și este un act de restabilire a sănătății.

Chirurgul are de luptat și cu biologia, cu regulile ei destul de vagi, cu procesele de vindecare, care nu urmează mereu cursul dorit, cu elemente pe care de multe ori nici nu le poate bănui sau deduce la consultație. Totuși este ajutat de cărți, articole, discuții cu colegii și de vasta experiență acumulată în domeniu. Artistul plastic este un inovator, chirurgul plastician este un modelator; el nu creează, ci adaptează.

Chirurgii nu sunt mereu înzestrați cu simț artistic, dar sunt doldora de cunoștințe medicale și au mult bun simț. Doctorii esteticieni reprezintă legătură dintre știință medicală și estetica de zi cu zi și s-ar putea să nu reușească să își amenajeze cu gust locuința.

2.7.2. Consultații preoperatorii în chirurgia estetică

Consultația este momentul în care pacienta ia primul contact cu medicul care o va opera. Cu siguranță, nu toate aceste întâlniri vor duce la o intervenție, dar majoritatea cazurilor reprezintă un bun început. De obicei este nevoie de mai multe întrevederi, fiecare fiind o completare bine venită acelei precedente.

În realitate nu există o vârstă ideală pentru chirurgia estetică. Cu siguranță, orice pacientă trebuie să atingă maturitatea, la cel puțin sub aspect legal, pentru a se putea adresa chirurgului. Este bine ca la 18 ani creșterea este aproape completă și modificări majore nu se mai produc. Spre sfârșitul decadei 30 apar primele semne de îmbătrânire a feței și se poate apela la procedee mai ușoare, pentru că pe la 45 de ani să apară și necesitatea unui lifting.

Cu siguranță, acest posibil calendar al intervențiilor estetice este mult influențat de factori sociali, cum ar fi: creșterea veniturilor, accesul la informație și maturizarea chirurgiei estetice ca subspecialitate, factori foarte evidenți în evoluția României în ultimii ani. În fapt, dorința de înfrumusețare asociată și cu posibilitățile financiare sunt condițiile esențiale pentru ca o persoană să vrea să apeleze la chirurgia estetică.

Din păcate, anumite eșecuri, mai ales în viață de familie sau chiar în cea socială și profesională, pot aduce pe cineva la medic. Nu este o soluție bună. O stare de echilibru psihic este foarte importantă pentru aprecierea unui rezultat bun. De altfel, orice chirurg cu experiență se va abține să opereze oameni care caută vindecarea sufletească în vârful bisturiului. Pentru asta există psihoterapeuți, prieteni, rude. Dacă dorințele pacientei sunt obiective, o intervenție estetică de succes poate contribui la depășirea dificultăților, dar nu este elementul de bază în acest demers.

Esențială în alegerea pacienților este mai ales starea de sănătate. Primordială este securitatea pacientului.

Există excepții de la cele spuse mai sus. Și copiii pot beneficia de ajutorul chirurgului estetician, exemplul tipic fiind urechile proeminente. În rest însă este bine să se aștepte maturitatea, căci motivația va fi mai puternică și rezultatul mai bine apreciat, lăsând la o parte disponibilitatea de a respecta indicațiile doctorului.

2.7.3. Internarea în clinică

Cei mai mulți pacienți aleg în zilele noastre să se opereze într-o clinică particulară. Există și posibilitatea de a face chirurgie estetică la spital, dar sunt din ce în ce mai puțin spitale care oferă acest tip de servicii, contra cost evident, căci casele de asigurări de sănătate nu decontează cheltuielile pentru chirurgia estetică, cel puțin nu cele de stat. Totuși, este clar că o clinică particulară oferă un confort hotelier mai mare, acordă mai multă atenție pacientei, cel puțin sub aspect psihologic. Veți găsi aici fețe zâmbitoare, oameni dispuși să vă ofere fără efort tot ajutorul. Atenția personalului este distribuită spre un număr mai mare de pacienți în spitale și veți fi uneori nevoită să "cumpărați" această atenție, lucru destul de bine înțeles de pacienții români.

Revenin la internare, spitalele oferă avantajul de a-și desfășura activitatea în timpul dimineții, aspect care oferă un confort important. Veți aștepta totuși puțin la internare, iar circuitul până la salon este mai complicat. Prețurile sunt însă în general mai mici în spitalele de stat. La un cabinet particular, intervențiile au loc de regulă după-amiază. Apare dificultatea de a nu mânca și a nu bea nimic pe tot parcursul zilei. În plus, emoțiile au timp să se acumuleze, fără a putea fi compensate de somnul nopții.

Mulți medici preferă pacienți bine informați și conștienți de cele ce vor urma. În ceea ce privește garanția rezultatelor puțini medici vor fi fermi în această privință, căci medicina nu este la fel de exactă ca matematica. Totuși fiți siguri că echipa va depune toate eforturile ca lucrurile să iasă bine, situație care este majoritară.

În continuare se achită prețul intervenției, aspect care se desfășoară mai ușor la clinici particulare, căci în spital intervine și suma pe care o "datorați", ca un cadou, echipei medicale. Toate aceste amănunte, deseori penibile și pentru doctor și pentru pacientă, trebuie bine stabilite înainte. De obicei, prețul include și achiziționarea unor materiale deosebite, dar e bine să se afle acest lucru la vizita preoperatorie.

2.7.4. Cum se produce îmbătrânirea feței și metodele de încetinire și reversare ale acestui proces

Îmbătrânirea este un proces normal, care se manifestă la nivelul tuturor organelor și sistemelor organismului uman. Fața este una din zonele care exprimă cel mai evident înaintarea în vârstă. La aspectul "tânăr" al feței contribuie toate elementele anatomice pe care o compun: partea osoasă, partea de mușchi și elemente de susținere, pielea.

Fiecare pacientă trebuie să-și studieze cu atenție fața înainte de a se duce la medic, poate chiar să se compare cu fotografii din tinerețe. Își va da astfel seama ce o deranjează cel mai mult și ce își dorește să fie schimbat. Cu siguranță, chirurgul îi va oferi și alte detalii, împreună cu punctul său de vedere. De obicei, un singur tip de intervenție nu poate rezolva toate problemele, de aceea în tratamentul îmbătrânirii faciale se asociază mai multe proceduri, unele nechirurgicale, așa cum vom vedea mai jos:

Liftingul facial (ritidectomia): Este una dintre cele mai complexe intervenții chirurgicale estitice, dar care oferă și cele mai multe satisfacții, dacă este bine aplicată. Pacienții încep să apeleze la această operație în jurul de 45 de ani, dar în ultima vreme limitele s-au extins atât vârste mai mici, dar spre vârste mai avansate.

Peeling-ul chimic: Vom părăsi pentru un moment aria chirurgie faciale și vom parcurge câteva din metodele cele mai moderne, nechirurgicale de întreținerea feței. Peeling-ul este o procedură ce se adresează pielii și, evident, tratează și ameliorează modificări ale pielii datorită procesului de îmbătrânire, de expunerea indelugata la soare, dar și unele leziune precanceroase sau de alți factori.

Peeling-ul cu laser și dermabrazia: Suntem în fața unor metode care se adresează tot pielii, în special celei de pe față, destinate îndepărtării ridurilor, a cicatricelor superficiale, a tulburărilor de culoare. Spre deosebire de peeling-ul chimic, în acest caz se folosesc metode fizice de "răzuire" a straturilor de la suprafață ale pielii și de stimulare a proceselor de reorganizare a straturilor profunde.

Tratamentul cu toxină botulinică: Toxina botulinică A este una din numeroasele toxine secretate de o bacterie: clostridium botulinum. După o ingestie accidentală acestor toxine apare o boală gravă, botulismul, caracterizată prin paralizia mușchilor din organism. În ultimii 20 de ani au apărut și utilizări terapeutice ale toxinei botulinice, care s-au extins și în domeniul întineririi faciale.

Implantele injectabile faciale: Aceste substanțe sunt deseori utilizate ca mijloace de întinerire facială singure sau în asociere cu alte proceduri.

– Operațiile pleoapelor (blefaroplastia): Ne reîntoarcem în domeniul chirurgical pentru a descrie un tip de intervenții relativ simple și cu efecte excelente.

– Liftingul sprâncenelor (al frunții): Suntem în fața unei operații care se adresează părții de sus a feței, adică frunții și sprâncenelor.

Cum se pot asocia metodele de mai sus pentru un rezultat optim ? Întinerirea feței este o provocare pentru chirurgul plastician, care are la îndemână o multitudine de mijloace pentru a-și duce la capăt misiune. O analiză atentă a dorințelor fiecărei paciente și a problemelor pe care fiecare față la pune va duce la un rezultat optim.

Intervențiile chirurgicale se adresează mai ales structurilor profunde, dar aduc amelionari și pielii. Pentru această din urmă există metode specifice care se pot combina bine cu chirurgia. Secretul constă într-o discuție detaliată și bine informată cu medicul.

Chirurgia estetică a feței îmbătrânite a ajuns la performanțe care pot satisface paciente ce vor o amelionare temporare, dar și pe acelea care vor o întoarcere a ceasului biologic în urmă cu câțiva ani pentru mai mult timp.

2.7.5. Chirurgia estetică a nasului (rinoplastia estetică)

Nasul, piramida nazală, cum o denumesc specialiștii, ocupă un loc central în fizionomia fiecăruia dintre noi. Nu este de mirare că forma acestuia este un atribut important al unei fețe frumoase sau, dimpotrivă, urâte. Preocuparea pentru forma nasului apare cel mai frecvent în perioada adolescenței, sau chiar mai devreme, la pubertate. Orice încercare de a corecta o piramidă nazală apreciată ca "urâtă" trebuie însă amânată până la vârstă majoratului, când se consideră că procesul de creștere s-a încheiat. Indiferent de părerile personale sau ale anturajului cu privire la forma nasului, analiza trebuie făcută de un chirurg specializat, care va putea stabili relație pe care nasul le are cu celelalte elemente ale feței. Nu rareori un nas considerat "mare" se corectează prin mărirea bărbiei. Gradul de corecție este strâns legat și de forma generală a feței. De aceea, o discuție atentă, deobicei pe baza unor fotografii de față și de profil, este de mare ajutor în definirea dorințelor fiecărei paciente.

În cursul unor rinoplastii estetice se pot corecta numeroase defecte ale piramidei nazale. Unul din cele mai frecvente este "cocoașa". care înseamnă un contur ieșit în afară al dosului nasului.

Multe nasuri sunt mai lungi, cu vârful care pare să "plonjeze" spre buza de sus, aspect pe care este și el corectabil, nasul putând fi modelat cam cât de cârn își dorește pacienta. Se poate ameliora și aspectul părții de jos a nasului. Forma nărilor este și ea modificabilă prin rinoplastie. În cursul operației pot fi tratate și deficite ale funcției nașului, cum este deviația de sept, care conduce deseori la un aspect de nas strâmb, dar și la senzația că o nara este mereu înfundată.

Nu este exagerat să afirmăm că rinoplastia poate corectă mai toate defectele nasului.

2.7.6. Chirurgia estetică a urechilor proeminente (otoplastia)

Urechile proeminente sau decolate sunt o deformație congenitală a pavilioanelor urechilor, care nu sunt suficiente de bine lipite de cap. Majoritatea persoanelor care suferă de acest defect estetic se împacă bine cu el și nu se operează. Există însă cazuri mai evidente sau în care există asimetrii – iar aici poziția urechilor trebuie corectată. Existe bine de știut pentru aceste persoane că există modalități foarte eficiente de tratament. Operația se poate practica și în copilărie, căci noua formă a pavilionului auricular se păstrează de-a lungul vieții.

2.7.7. Transplantul de păr și alte metode chirugicale de tratare a calviției (cheliei)

Deși este un subiect care îi privește aproape exclusiv pe bărbați, nu putem încheia capitolele despre chirurgia estetică a feței fără a descrie acest tip de operație, din ce în ce mai practică și în România.

Calviția este un semn al îmbătrânirii și o povară greu de purtat de unii bărbați. Deși există mai multe feluri de a cheli, transplantul de păr se adresează tuturor acestor tipuri. Nu pot beneficia de această operație cei cu alopecie. Pentru acești pacienți există alte metode ale chirurgiei plastice.

Transplantul cere existența unor zone în care părul are un aspect normal. De aceea cei care chelesc complet nu se pot bucură de beneficiile acestei intervenții.

2.7.8. Chirurgia estetică a sânului

Chirurgia estetică a sânului este una dintre cele mai spectaculoase și mai dedicate ramuri ale medicinii. Vom parcurge în continuare cele mai importante intervenții din acest domeniu.

– Mamoplastia de augmentare (mărirea sânilor): Mamoplastia de augmentare este o intervenție chirurgicală cu scop esențial estetic, care are că rezultat creșterea volumului sânilor, dar asigură, de obicei, și o ameliorare a formei lor, atunci când este necesar. Deși până în ziua de azi s-a încercat în nenumărate moduri descoperirea unor metode non-invazive de mărire a sânilor, la ora actuală există una singură unanim acceptată – introducerea de implante siliconice.

– Ridicarea sânilor (mastopexia): Există multe femei care, deși au avut într-o anumită perioadă a vieții sâni considerați frumoși, realizează că, în timp, aceștia "s-au lăsat", fie datorită unor variații relativ bruște în greutate, fie datorită sarcinii și alăptării, fie pur și simplu datorită unui proces de involuție naturală. De mastopexie beneficiază acele femei care sunt mulțumite de volumul sânilor lor. Cele cu sâni prea mari vor apela la o mamoplastie de reducție, diferența între cele două operații fiind, în unele cazuri, destul de mică.

– Mamoplastia de reducție (micșorarea sânilor): Mamoplastia de reducție este o intervenție estetică destul de veche, care se adresează unei probleme frecvente, ce de multe ori depășește aspectul estetic și ajunge la aspecte patologice: sânii prea mari. Deși trăim într-o epocă în care sânii mari sunt la modă, ei pot deveni o problemă mai ales atunci când se și "lasă" sub influența gravitației, pot da dureri de spate, pot îngreuna viața femeilor. Există întotdeauna un raport ideal între mărimea toracelui și dimensiunile sânilor, raport care este de multe ori depășită în favoarea volumui glandei mamare. Dacă la femeile mai învârstă hipertrofia mamară se asociază frecvent cu obezitatea, există numeroase tinere, abea ieșite din adolescentă, la care volumul sânilor este un complex. În ambele cazuri, chirurgia estetică oferă soluții.

– Mameloanele ombilicate: Există femei la care mameloanele nu proemina în mod normal, ci sunt retractate înăuntru și apar ca depresiuni în centrul areolei. Ele pot căpăta un aspect normal numai după stimulare mecanică și chiar și atunci nu proemina suficient ca să permită de exemplu alăptarea.

2.7.9. Chirurgia estetică a abdomenului (abdominoplastia)

Acest tip de intervenție estetică se adresează unei componente a obezității, anume acumularea de grăsime pe burtă și corectării neajunsurilor create de curele de slăbire eficiente și de sarcini multiple sau la vârste mai avansate. Abdominoplastia este o operație care tratează în ultima instanță îmbătrânirea abdomenului. Acumularea de grăsime în exces pe burtă va conduce la formarea unui pliu de piele și grăsime în partea de jos care devine o povară atâta pentru femei cât și pentru bărbați. Acest "sorț" persistă și după scăderea în greutate și nu există nicio altă metodă de a scăpa de el. Mai mult, după variații în volumul abdomenului, uneori chiar și după sarcină, apar la acest nivel niște dungi roșii, violacee, verticale, numite științific vergeturi. Acestea se produc prin scăderea elasticității pielii, mai ales în partea de jos a burții. Abdominoplastia este capabilă să îndepărteze o parte din aceste dungi și să le facă pe cele restanțe să arate mai bine. În cursul operației se întărește musculatura abdominală și se îmbunătățește forma acestei regiuni.

2.7.10. Chirurgia siluetei (a conturului)

Lipoaspirația: Lipoaspirația este una din metodele cele mai de succes ale chirurgiei estetice și principala tehnică de modificare a corpului uman.

Lipoaspirația secundară (după altă lipoaspirație): Spre deosebire de rinocorectie, care trebuia să corecteze niște greșeli, lipoaspirația secundară este, de cele mai multe ori o completare a primei intervenții.

2.7.11. Alte intervenții de chirurgie a conturului

Brahioplastia (intervenție estetică pe brațe): Procesul de îmbătrânire se manifestă la nivelul tuturor zonelor organismului uman, iar chirurgia conturului are menirea de a trata și acest aspect. Deși brațele sunt o arie care este mai puțin interesantă din punct de vedere estetic, o dată cu înaintea în vârstă, pielea devine mai moale, se lasă, iar eventuală acumulare de grăsime la acest nivel contribuie la accentuarea aspectului inestetic.

Intervenții de ridicare (lifting) a coapselor: Și acest tip de operație este destinat procesului de îmbătrânire sau, uneori, sechelelor unor cure de slăbire eviciente la persoanelor obeze. Precum în cazul celor mai multor intervenții estetice, aceasta se adresează aproape exclusiv femeilor, pentru că la bărbați acumularea de grăsime pe coapse este mai rară și excesul de piele îi preocupă pe aceștia mai puțin.

Ridicarea (liftingul) feselor: Se întâmplă destul de frecvent, mai ales la pacientele mai învârstă, ca fesele să fie mai bine conturate în partea lor de jos, "atârnând" deasupra șanțului care le desparte de coapse. Aspectul este asociat de cele mai multe ori cu îmbătrânirea, dar poate apărea și la persoanele tinere, fiind determinat genetic.

Liftingul total al corpului (total body lift): Creșterea numărului de paciente care apelează la chirurgia obezității, semnalele tot mai frecvente ca oamenii din România au nevoie de acest tip de operație îi obligă pe medici să-și îndrepte atenția și asupra acestui subiect. Liftingul total al corpului presupune o asociere a operațiilor de chirurgie a conturului cu abdominoplastia și, în unele cazuri, cu micșorarea și ridicarea sânilor. Deși luate separat aceste intervenții nu presupun precauții deosebite, asocierea lor implică o pregătire preoperatorie mai delicată.

2.7.12. Chirurgia obezității

Obezitatea este o boală. Această afirmație, acum la modă între medicii care se ocupă de pacienți grași, nu-i absolvă pe obezi de un justificat sentiment de culpabilitate pe care ar trebuie să-l recunoască și care ar trebui să-i ajute în lupta lor cu boala. De la obiceurile alimentare dobândite în copilărie, până la bulimia de stres, cauzele obezității traversează istoria recentă a medicinii. Lupta cu greutatea în exces a devenit un subiect de mare actualitate al secolului nostru și care a dus, din păcate la manifestări care ating patologicul în sens invers. Oamenii grași au la dispoziție multiple metode de lupta împotriva kilogramelor în plus: activitatea fizică constantă și susținută, alimentația sănătoasă, cură de slăbire și, în ultimul deciniu mai des, chirurgia bariatrica. Aceasta din urmă, deși nu ține de chirurgia estetică, este o parte importantă a ajutorului pe care-l pune chirurgia la dispoziția dorinței justificate de a fi "frumos".

Pe lângă aspectele estetice, care sunt chiar secundare, chirurgia bariatrica rezolvă, atunci când pacientul slăbește, și alte probleme de sănătate pe care obezitatea le produce și previne apariția altora noi. Astfel toți obezii se pot aștepta să sufere în decursul vieții lor de boli cardiovasculare, începând cu hipertensiunea arterială și sfârșind cu boala coronariană, de diabet zaharat de tip II, cu complicațiile acestora, de sindromul de apnee în somn, sindromul Pickwick (pacientul adoarme stând în "fund"), boli ale articulațiilor și muschiilor, etc.

Așadar, a scăpa de kilogramele în plus nu este un moft, ci o necesitate.

2.7.13. Chirurgia estetică pentru bărbați

Deși multe dintre operațiile discutate până acum se adresează și barbatiilor, există intervenții specifice dorințelor acestora și se descriu particularități ale chirurgie estetice ce afectează în special sexul "tare".

– Cura ginecomastiei: Ginecomastia este o boală care afectează unii bărbați și care constă în dezvoltarea exagerată a sânilor. Aceasta poate apărea la persoane tinere, sau la cei mai în vârstă ca urmare a unor boli sau a acumulări unor kilograme în plus care se depun și la nivelul sânilor. Idealul unui piept masculin impune prezența pectoralilor bine evidențiați și abesenta unor glande mamare vizibile.

2.7.14. Intervenții estetice mai rare

Împlânte siliconice în alte zone: Rezultatele bune obținute în mărirea sânilor a impus utilizarea implantelor cu silicon și în alte localizări. Trebuie să subliem din nou că folosirea siliconului ca implant injectabil este stric interzisă la ora actuală și că singurele implanturi siliconice sunt cele cu formă prestabilită care se introduc printr-o intervenție chirurgicală.

Probabil că localizarea cea mai frecventă în țara noastră este zona gambelor. Idealul de frumusețe impune la acest nivel o curbură a conturului care să contrabalanseze îngustimea genunchiului.

Fesele, element al esteticii corpului, mai ales la femei, pot fii și ele mărite și modelate cu ajutorului implantelor cu silicon. Acestea se adresează mai ales pacientelor la care fesele nu sunt suficiente de rotunde în partea lor de sus, aspectul general fiind de "fund lăsat".

La nivelul feței există două zone unde implantele pot ameliora semnificativ aspectul estetic: bărbia și pomeții. Multe persoane, de ambele sexe, au o bărbie slab dezvoltată și retrasă. Fața este în aceste cazuri dezechilibrată, mai ales la privirea din profil.

2.7.15. Umplerea unor zone cu grăsime (lipofilling-ul)

Este un tip de intervenție chirurgicală care a apărut după cea devenit posibilă extragerea grăsimi prin lipoaspirație. S-a constatat că grăsimea personală poate fi utilizată pentru umplerea unor depresiuni sau defecte de contur de dimensiuni nu foarte mari.

2.7.16. Îndepărtarea tatuajelor

În România, și de altfel în întreaga lume, a revenit moda tatuajelor. Unii se tatuează din motive estetice, alți pentru a-și afirma aparența la un grup sau pentru a-și dovedi dragostea. Cert este că tot mai mulți tineri apelează la serviciile profesioniștilor pentru a-și împodobi trupul cu desene mai mult sau mai puține sofisticate. La mulți însă, în timp, criteriile estetice se modifică și tatuajul devine o "povară". De asemenea, școlile de poliție și jandarmerie resping tinerii care poartă astfel de semne distinctive. Iată de ce mulți oameni doresc să renunțe la tatuaje.

Capitolul 3. Metodologia de cercetare a motivației care stă la baza alegerii scucpra de către pacienți

3.1. Definirea problemei decizionale

Problema decizională a acestei cercetări este reprezentată de dorința de a îmbunătăți și asigura în permanență calitatea serviciilor în rândul secției de chirurgie plastică din cadrul Spitalului Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri.

3.2. Definirea scopului cercetării

Scopul acestei cercetări l-a constituit determinarea motivelor pe baza cărora pacienții aleg secția de chirurgie plastică a Spitalului Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, în defavoarea altor spitale care oferă servicii similare de chirurgie plastică, precum și a motivelor pentru care potențialii pacienți nu optează pentru acest spital.

3.3. Definirea obiectivelor cercetării

Pentru realizarea scopului propus, au fost stabilite următoarele obiective:

1. identificarea tipurilor de servicii la care apelează pacienții spitalului cel mai frecvent;

2. cunoașterea surselor care contribuie la informarea și influențarea pacienților din secția de chirurgie plastică;

3. monitorizarea pacienților în ceea ce privește cunoașterea drepturilor și obligațiile lor;

4. verificarea opiniei pacienților în ceea ce privește respectarea drepturilor pe timpul spitalizării;

5. evaluarea profesionalismului medicului curant;

6. cunoașterea modului de administrare a medicamentelor;

7. cunoașterea măsurii în care medicamentele au fost asigurate de către spital;

8. determinarea opiniei pacienților față de atitudinea personalului sanitar;

9. determinarea gradului de satisfacție a pacienților pe timpul internării în ceea ce privește condițiile de spitalizare;

10. cunoașterea opiniei pacienților cu privire la raportul calitate-preț al serviciilor oferite de SCUCPRA;

11. determinarea intențiilor pacienților privind realegerea spitalului pentru tratarea altor afecțiuni;

12. identificarea motivelor de insatisfacție a pacienților care ar alege un alt spital;

13. evaluarea impresiei generale a pacienților în legătură cu SCUCPRA;

14. identificarea caracteristicilor socio-demografice ale pacienților internați la secția de chirurgie plastică.

3.4. Definirea ipotezelor și variabilelor cercetării

În funcție de obiectivele stabilite, au fost definite următoarele ipoteze:

I1. Cel mai frecevent, pacienții apelează la SCUCPRA pentru "rinoplastie";

I2. Majoritatea respondenților au ales acest spital la recomandarea "unui cunoscut";

I3. Majoritatea pacienților își cunosc drepturile și obligațiile;

I4. Cea mai mare parte a respondenților consideră că li s-au respectat drepturile doar "parțial";

I5. Cei mai mulți respondenți au o opinie favorabilă în ceea ce privește profesionalismul medicului curant;

I6. Cei mai mulți dintre respondenți consideră că li s-a explicat "foarte detaliat" modul de administrare a medicației;

I7. Cei mai mulți dintre pacienți au avut medicația asigurată de spital;

I8.1. Cei mai mulți dintre pacienți "nu" au fost supravegheați când li s-au administrat medicamentele pe cale orală;

I8.2. Cei mai mulți sunt "mulțumiți" de îngrijirile acordate pe timpul zilei, nopții sau a weekend-ului;

I8.3. După internare, majoritatea pacienților nu au fost însoțiți în secție de către personalul sanitar;

I8.4. La efectuarea investigațiilor cei mai mulți pacienți au fost însoțiți de către personalul medical;

I9. Majoritatea pacienților au fost mulțumiți de condițiile oferite de spital;

I10. Cei mai mulți pacienți sunt de "acord" cu raportul calitate-preț;

I11. Majoritatea pacienților ar opta pentru acest spital, în cazul tratării altor afecțiuni medicale;

I12. Majoritatea pacienților dintre cei care nu ar mai opta pentru acest spital au menționat "onorariului";

I13. Cea mai mare parte a respondenților au fost "foarte satisfăcuți" de SCUCPRA.

I14.1. Majoritatea respondenților au vârsta cuprinsă între 36-45 de ani;

I14.2. Majoritatea respondenților care vin să se opereze sunt de sex feminin;

I14.3. Cei mai mulți dintre respondenți au venitul gospodăresc între "3001-4000 lei";

I14.4. Cei mai mulți dintre pacienți provin din mediul urban.

Tabelul 3.1. Definirea conceptuală și operațională a variabilelor cercetării

3.5. Alegerea surselor de informații

Pentru culegerea informațiilor, cercetătorul a optat atât pentru surse de date secundare cât și pentru surse de date primare. Sursele secundare au fost constituite din documente interne ale spitalului, mass-media sau diferite site-uri de unde au fost culese informații cu privire la aspectele investigate. Sursele de date primare le-au constituit pacienții internați în Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, aceștia fiind cei mai în măsură să ofere informațiile necesare pentru realizarea scopului și obiectivelor prezentei cercetări.

Ca metodă de culegere a informațiilor s-a utilizat sondajul personal, iar instrumentul prin intermediul căruia s-au cules informațiile a fost chestionarul.

3.6. Definirea colectivitǎții generale și a unității de sondaj

Pentru realizarea scopului acestei cercetări, colectivitatea generală este alcătuită din totalitatea persoanelor care care apelează la serviciile oferite de SCUCPRA. Unitatea de observare va corespunde cu unitatea de sondaj și va fi formată din ansamblul persoanelor internate în secția de chirurgie estetică.

3.7. Stabilirea dimensiunii eșantionului

Dimensiunea eșantionului am stabilit-o cu ajutorul formulei generale de calcul a marimii eșantionului, și anume:

n , unde

n – dimensiunea eșantionului

t – valoarea teoretica a probabilitatii acceptate (t= 1,96 si pentru un nivel al increderii de 95%)

p – procentul in care populatia detine caracteristica de esantionare (p=0,5)

e – eroarea limită acceptabilă este de 5%

Rezultatul fiind:

                             n = t 2 *p*(p-1) = (1.96)2*0.5*(0.5-1) =  385 persoane

                                                e2                       (0.05)2

Datorită resticțiilor de ordin organizatoric în ceea ce privește numărul de operatori de interviu, bugetului redus, deși dimensiunea a fost stabilită la un număr de 385 de indivizi, chestionarul va fi aplicat pe un eșantion alcătuit de 100 de persoane.
3.8. Stabilirea metodei de eșantionare

Ca metoda de eșantionare a fost aleasă eșantionarea non-probabilistă convențională, conform căreia alegerea componentelor eșantionului s-a realizat prin intervievarea pacienților internați în secția de chirurgie estetică a Spitalului Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, în saloanele secției de chirurgie estetică.

3.9. Programarea în timp și spațiu a cercetării

În cazul acestei cercetări s-a utilizat ancheta "față în față". Prin intermediul acestei anchete s-a obținut controlul mai bun asupra modului de desfășurare a chestionarului și operatorul putea oferi mai multe informații. Cercetarea s-a desfășurat în incinta Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, în saloanele secției de chirurgie estetică.

Chestionarele au fost distribuite în rândul pacienților internați. Culegerea informațiilor s-a făcut în intervalul 09:00 – 14:00, timp de 7 zile de către doi operatori de interviu. Operatorii de interviu au alocat fiecărui respondent câte 15 minute pentru completarea chestionarului.

3.10. Prelucrarea informațiilor

Etapa de prelucrare a constat în pregătirea informațiilor în vederea analizei și interpretării lor. Pentru actuala cercetare, prelucrarea a presupus editarea, codificarea și tabularea datelor obținute în etapele anterioare.

Capitolul 4. Analiza și interpretarea datelor

Pentru analiza datelor s-au calculat frecvențele absolute și relative, precum și indicatorii tendinței centrale. În acest sens s-au calculat modul, media și media aritmetică ponderată, acolo unde scalele utilizate au permis acest lucru. De asemenea, s-au utilizat numeroase reprezentări grafice, întrucât de cele mai multe ori, acestea sunt foarte sugestive.

1. Care sunt serviciile de care ați beneficiat în spitalul nostru?

La această întrebare au răspuns toate persoanele intervievate. Distributia raspunsurilor poate fi vizualizată în tabelul 4.2.

Tabel 4.1. Frecventa serviciilor beneficiate

Cel mai frecvent, respondenții au benefeciat de "rinoplastia" în procent de 26%, urmat de 24% reprezetand chirurgia estetică a sânului. În ceea ce privește chirurgia siluetei au beneficiat 15% din pacienți, în timp ce 10% au optat pentru operația pleoapelor. Tratamentul cu toxină botulinică și chirurgia estetică a bărbatului reprezintă câte 7% din respondenți. Doar 6% și-au făcut lipofilling, pe când 5% și-au îndepărtat tatuajele. Ipoteza conform careia "Cel mai frecevent, pacienții apelează la SCUCPRA pentru rinoplastie" se confirmă.

Fig. 4.1. Opțiunea serviciilor medicale

2. Ați ales spitalul nostru la recomandarea:

La această întrebare au răspuns toate persoanele intervievate motivate în aleagerea serviciilor spitalului.

Tabelul. 4.2. Frecvența răspunsurilor cu privire la recomandările primite de persoanele intervievate

În urma analizei răspunsurilor la această întrebare observăm că cel mai mare procent de 40% din pacienți au ales SCUCPRA la recomandarea unei cunoștințe. Majoritatea pacienților, cu un procent de 25% au ales la recomandarea medicului de familie și a specialistului. De asemenea 20% din pacienți au ales datorită mass-mediei și 10% din pacienți au ales în urma promovării site-ului spitalului și/sau a medicului. Un mic procent (5%) din pacienți au fost convinși de articolele publicate în revistele de specialitate. Ipoteza conform careia "Majoritatea respondenților au ales acest spital la recomandarea unui cunoscut" se confirmă.

Fig. 4.2. Măsura răspunsurilor cu privire la recomandările primite de persoanele intervievate

3. Aveți cunoștință despre drepturile și obligațiile dumneavoastră ca pacient?

În urma prelucrării răspunsurilor obținute, se poate vizualiza în figura 4.5. că 56% dintre pacienții intervievați își cunosc drepturile și obligațiile, 34% din pacienți au răspuns "prea puțin" și 10% din pacienți nu își cunosc drepturile și obligațiile ca pacient. Ipoteza conform careia "Majoritatea pacienților își cunosc drepturile și obligațiile" se confirmă.

Fig. 4.3. Măsura în care pacienții își cunoscut drepturile și obligațiile

4. Considerați că aceste drepturi v-au fost respectate de personalul medical pe timpul spitalizării?

La această întrebare au răspuns un număr de 100% de pacienți, jumătate dintre aceștia au răspuns afirmativ și doar 14% au considerat că nu li s-au respectat drepturile. De asemenea, 36% dintre pacienți au considerat că drepturile lor au fost respectate doar "parțial". Ipoteza conform careia "Cea mai mare parte a respondenților consideră că li s-au respectat drepturile doar parțial" se infirmă.

Fig. 4.4. Măsură în care respondenții apreciază că le-au fost respectate drepturile

5. Deoarece dorim să aflăm care este opinia d-voastră față de medicul curant, vă rugăm să acordați o notă de la 1-5 pentru următoarele atribute, unde 5 semnifică "foarte favorabil" iar 1 semnifică "foarte nefavorabil":

Această întrebare a fost formulată în scopul evaluării profesionalismului medicului curant. Pentru evaluarea acestei variabile, cercetătorul a utilizat 7 itemi, iar răspunsurile oferite de pacienții intervievați la această întrebare au fost distribuite pe scală așa cum se poate observa în tabelul 4.5.:

Tabelul 4.5. Gradul de apreciere a pacientului față de medicul curant

În urma analizei răspunsurilor la această întrebare observăm că 40 de pacienți au o apreciere "favorabilă" despre amabilitatea medicului curant, un număr egal de 20 de pacienții au ales "nici-nici" și "nefavorabil", iar restul de câte 10 pacienti au ales "foarte favorabil" și "foarte nefavorabil". Pentru disponibilitatea medicului curant, 70 de pacienți au o apreciere "favorabilă, in egală masură de 10 respondenți au ales "foarte favorabil" și "nici-nici", respectiv câte 5 pacienți pentru "nefavorabil" și "foarte nefavorabil". Pentru claritatea informațiilor medicale oferite, 50 de respondenți au o apreciere "favorabilă", un număr egal de 20 de respondenți au ales "foarte favorabil" și "nici-nici", respectiv câte 5 pacienți pentru "nefavorabil" și "foarte nefavorabil". Pentru empatie, 40 de pacienți au o apreciere "favorabilă" față de medic, în masură egală de 20 de respondenți au ales "foarte favorabil" și "nici-nici", respectiv 10 de respondenți pentru "nefavorabil" și "foarte nefavorabil". Pentru promptitudine, 37 de pacienți "nu au o apreciere favorabilă, dar nici una nefavorabilă, 29 de pacienți au o apreciera "favorabilă", 16 pacienți au o apreciere "foarte favorabilă" urmat de 14 pacienți care au o apreciere "nefavorabilă", iar un număr de 4 pacienți reprezentând "foarte nefavorabil". Pentru intimitate, cei mai mulți pacienți (43) au o apreciere "favorabilă", 35 de pacienți au o apreciere "foarte favorabilă", 18 pacienți au ales "nici-nici", iar un număr mic de pacienți, câte 2 pacienți reprezetand "nefavorabil" și "foarte nefavorabil". Ipoteza conform careia "Cei mai mulți respondenți au o opinie favorabilă în ceea ce privește profesionalismul medicului curant" se confirmă.

Fig. 4.5. Reprezentarea grafică a modului de apreciere a pacientului față de medicul curant

Rezultatele obținute au evidențiat faptul că cel mai mult pacienții au apreciat intimitatea relației medic –pacient, media aprecierilor pentru acest atribut (4,05) indicând o părere favorabilă. Mediile aprecierilor pentru disponibilitatea (3,75) și confidențialitatea (3,75) medicului curant, urmat de empatie (3,5), claritatea informațiilor medicale oferite (3,46) și promptitudine având media de 3,39 sugerează că persoanele respondente nu și-au format încă o opinie.

Per ansamblu, media generală de 3,58 sugerează că pacienții nu au o opinie clară în ceea ce privește profesionalismul medicului curant.

6. Modul de administrare a medicației v-a fost explicat în detaliu?

Întrebați despre modul de administrare a medicației, 60% dintre pacienți au declarat că acesta le-a fost explicat detaliat sau foarte detaliat. Valoarea modală sugerează că majoritatea persoanelor au răspuns „detaliat”.

Tabel 4.6. Frecvența răspunsurilor cu privire la modul de administrare a medicației

Din analiza frecvențelor, se poate observa că 43% din respondenți au considerat că li s-au explicat "detaliat" modul de administrare a medicație, 20% li s-au explicat "moderat", 17% au ales "foarte detaliat" și 13% alegând "pe scurt". Cel mai mic procent a fost 7%, ceea reprezentând respondenții care au considerat că li s-a explicat "foarte pe scurt". Ipoteza conform careia "Cei mai mulți dintre respondenți consideră că li s-a explicat foarte detaliat modul de administrare a medicației" se infirmă. Calculul scorului general sugerează că modul de administrare este unul ce tinde să devină favorabil, cu un rezultat de 3,87.

Fig. 4.6. Modul de administrare a tratamentului

7. Medicamentele administrate v-au fost asigurate de spital?

În urma analizei răspunsurilor la această întrebăre 81% dintre pacienți intervievați au declarat că au primit medicamente asigurate de spital. Valoarea modală indică faptul că cei mai mulți pacienți au răspuns afirmativ la această întrebare. Pe de altă parte, 12% din pacienți au răspuns că doar anumite medicamente au fost asigurate de către spital și 7% din pacienți au răspuns că medicamentele nu le-au fost asigurate de către spital. Ipoteza conform careia "Cei mai mulți dintre pacienți au avut medicația asigurată de spital" se confirmă.

Fig. 4.7. Măsură în care medicamentele au fost asigurate

8. Administrare medicamentelor pe cale orală s-a făcut sub supravegherea asistentei medicale?

În urma analizei răspunsurilor oferite la această întrebare, observăm că 30% din pacienți au fost supravegheați atunci când au administrat medicamentele pe cale orală, 50% au răspuns "uneori" și 20% au spus că nu au fost supravegheați. Calcului grupului modal indică faptul că cel mai frecvent răspuns obținut este „uneori”. Ipoteza conform careia "Cei mai mulți dintre pacienți nu au fost supravegheați când li s-au administrat medicamentele pe cale orală" se infirmă.

Fig. 4.8. Supravegherea administrării tratamentului oral

9. Ați fost mulțumit/ă de îngrijirile acordate pe timpul zilei, nopții sau a weekend-ului?

Pentru această întrebare s-a folosit metoda de scalare "diferențiala semantică", răspunsurile fiind distribuite pe o scală cu 5 trepte (între perechea de atribuite bipolare "foarte favorabil – foarte nefavorabil), după cum urmează în fig. 4.9..

Tabelul 4.9. Frecvența răspunsurilor cu privire la îngrijirea acordată pe timul zilei, nopții sau a weekend-ului

Răspunsurile oferite la această întrebare au reliefat că 45% dintre respondenți sunt "mulțumiți" de îngrijirile primite, 30% au ales "nici-nici", 15% sunt "foarte mulțumiți", 7% sunt "nemulțumiți" iar 3% sunt "foarte nemulțumiți" de îngrijirile acordate pe timpul zilei, nopții și a week-endului. Deși cel mai frecvent răspuns oferit a fost „mulțumit”, scorul general de 3,57 indică faptul că respondenții nu și-au putut forma o opinie clară în privința acestui aspect, dar tind să aibă o opinie mai degrabă favorabilă. Ipoteza conform careia "Cei mai mulți sunt "mulțumiți" de îngrijirile acordate pe timpul zilei, nopții sau a weekend-ului" se confirmă.

Fig. 4.9. Distribuția aprecierilor cu privire la îngrijirile acordate

10. După internare, în secție ați fost însoțit/ă de personalul sanitar?

Așa cum se poate vizualiza în figura 4.15, 80% din pacienți au fost însoțiți, după internare, de către personalul sanitar al camerei de gardă (infirmiera), iar 20% au răspuns "nu". Ipoteza conform careia "După internare, majoritatea pacienților nu au fost însoțiți în secție de către personalul sanitar" se infirmă.

Fig. 4.10. Disponibilitatea însoțirii pacientului de către personalului sanitar

11. La efectuarea investigațiilor medicale ați fost însoțit/ă de personalul sanitar?

Conform acestui grafic, 80% de către pacienți au fost însoțiți pe perioada efectuării investigațiilor, 15% au răspuns "uneori" și 5% au răspuns că nu au fost însoțiți. Ipoteza conform careia "La efectuarea investigațiilor cei mai mulți pacienți au fost însoțiți de către personalul medical" se confirmă.

Fig. 4.11. Disponibilitatea însoțirii pacientului la efectuarea investigațiilor medicale

12. Gândindu-vă la experiența dumneavoastră pe timpul internării, vă rugăm să acordați o notă de la 1-5, unde 5 semnifică "foarte mulțumit/ă" iar 1 semnifică "foarte nemulțumit/ă"

Această întrebare a fost formulată în scopul evaluării gradului de apreciere a pacientului pe timpul internării. Pentru evaluarea acestei variabile, cercetătorul a utilizat 4 itemi, după cum se poate observa în tabelul 4.12..

Tabelul 4.12. – Frecvența pacientului față de serviciile primite

În urma analizei acestei întrebări observăm că 50 de pacienți sunt "mulțumiți" de condițiile de cazare, 20 de pacienți sunt "foarte mulțumiți", 15 pacienți au ales "nici-nici", 10 pacienți sunt "nemulțumiți" iar 5 pacienți sunt "foarte nemulțumiți. Pentru calitatea hranei, 81 de pacienți sunt "mulțumiți", 7 pacienți sunt "nemulțumiți", 5 pacienți sunt "foarte mulțumiți", 4 pacienți au ales "nici-nici" iar cel mai mic număr de pacienți (3) sunt "foarte nemulțumiți". Pentru curățenia salonului, 60 de pacienți sunt "mulțumiți", 25 de pacienți au ales "nici-nici", 7 pacienți sunt "nemulțumiți", 5 pacienți sunt "foarte nemulțumiți" urmat de 3 pacienți fiind "foarte mulțumiți de curățenia salonului. Pentru lenjeria de pat, 50 de pacienți sunt "mulțumiți", 25 de pacienți au ales "nici-nici", 15 pacienți sunt "foarte mulțumiți" și în număr egal de 5 pacienți reprezetand "nemulțumiți" și "foarte nemulțumiți". Ipoteza conform careia "Majoritatea pacienților au fost mulțumiți de condițiile oferite de spital" se confirmă.

Fig. 4.12. Graficul aprecierii pacientului față de serviciile primite

Rezultatele obținute au evidențiat faptul că cel mai mult pacienții au apreciat calitatea hranei, media aprecierilor pentru acest atribut (3,8) indicând o părere favorabilă, urmat de condițiile de cazare, media pentru acest atribut (3,7). Mediile aprecierilor pentru curățenia salonului (3,65) și lenjeria de pat (3,49), sugerează că persoanele respondente nu și-au format încă o opinie.

Per ansamblu, scorul general de 3,66 sugerează că pacienții nu au o opinie clară în ceea ce privește condițiile oferite de SCUCPRA.

13. Sunteți de acord că raportul calitate-preț este corespunzător?

În urma analizei acestei întrebări observăm că 50% dintre pacienți "nu sunt de acord cu raportul calitate-preț, dar nici nu dezacordă", 20% sunt de "acord", iar în proporție egală de 10% au ales "acord total", "dezacord" și "dezacord total". Ipoteza conform careia "Cei mai mulți pacienți sunt de "acord" cu raportul calitate-preț" se infirmă.

Tabelul 4.13. Frecvența raportului calitate-preț

Scorul general de 0,1 relevă că pacienții nu sunt nici de acord și nici în dezacord cu raportul calitate-preț, ceea ce semnifică faptul că respondenții nu și-au format o opinie clară în privința acestui aspect.

Fig. 4.13. Distribuția răspunsurilor cu privire la raportul calitate-preț

14. Ați opta pentru spitalul nostru, dacă ar fi cazul să vă mai tratați afecțiunile medicale?

În urma analizei acestei intrebări putem observa că 70% din pacienți iau în considerarea alegerea acestui spital în cazul tratării altor afecțiuni medicale, 20% au răspuns că "nu" mai doresc să opteze pentru acest spital pe viitor, din diferite motive personale, iar restul de 10% din respondenți au răspuns "cu siguranță da", fiind foarte mulțumiți de acest spital și de îngrijirile medicale acordate până în prezent. Ipoteza conform careia "Majoritatea pacienților ar opta pentru acest spital, în cazul tratării altor afecțiuni medicale" se confirmă.

Fig. 4.14. Opțiunea paciențiilor de a se mai trata în SCUCPRA

15. Pentru care din următoare motive nu ați opta pentru spitalul nostru?

Motivele principale pentru care pacientii nu ar opta la serviciile spitalului.

Tabelul 4.15. Frecvența răspunsurilor cu privire la motivele refuzării reinternării

În urma analizei răspunsurilor acestei întrebări, 33% din pacienți nu doresc să revină în SCUCPRA datorită onorariul, 30% din cauza curățeniei spitalului, 25% din cauza "relației dintre pacienți-personalul medical, iar restul de 12% "nu știu/ nu răspund" la această întrebare. Ipoteza conform careia "Majoritatea pacienților dintre cei care nu ar mai opta pentru acest spital au menționat onorariului" se confirmă.

Fig. 4.15. Motivele pentru care pacienții nu au mai opta pentru internarea în SCUCPRA

16. Impresia dumneavoastră generală în legătură cu spitalizarea este:

Pentru această întrebare am folosit formula "diferențiala semantică", distribuindu-se pe o scală cu 5 trepte (între perechea de atribuite bipolare "foarte satisfăcătoare – foarte nesatisfăcătoare), după cum urmează în fig. 4.16..

Tabel 4.16. Frecvența răspunsurilor cu privire la impresia generală a paciențiilor

În urma analizei acestei întrebări observăm că în proporție egală de 35% pacienții au ales "satisfăcătoare" și "nici-nici", 17% au ales "nesatisfăcătoare", 10% au ales "foarte satisfăcătoare" si 3% au o părere "foarte nesatisfăcătoare" în legătură cu spitalizarea". Ipoteza conform careia "Cea mai mare parte a respondenților au fost "foarte satisfăcuți" de SCUCPRA" se infirmă.

Din datele analizate reiese faptul că, impresia generală a pacienților în legautra cu spitalizarea, sugerează că respondentiilor nu au o opinie clară, obținând un rezultat de 3,32.

Fig. 4.16. Impresia generală a respondențiilor față de SCUCPRA

17. Care este vârstă dumneavoastră?

În urma analizei răspunsurilor la această întrebare rezultă că cei mai mulți pacienți care vin la SCUCPRA au vârstă cuprinsă între 36-45 de ani, ceea ce reprezintă un procent de 30%. În procent de 20%, se numără pacienții din grupa de vârstă de 26-35 de ani. Pacienții cu vârstă de 18-25 de ani și 46-55 de ani reprezintă câte 15%, iar cei cu vârstă peste 65% au un procent de 13%. Restul de 7% reprezintă pacienții cu vârstă între 56-65 de ani, respectiv 5% iar pacienții sub 18 ani reprezintă cel mai mic procent (2%). Ipoteza conform careia "Majoritatea respondenților au vârsta cuprinsă între 36-45 de ani" se confirmă.

Fig. 4.17. Vârsta respondențiilor

18. Sex (se completează prin observare):

În urma analizei răspunsurilor la această întrebare a rezultat că 60% dintre pacienți sunt femei și 40% sunt bărbați. Ipoteza conform careia "Majoritatea respondenților care vin să se opereze sunt de sex feminin" se confirmă.

Fig. 4.18. Sexul respondențiilor

19. Care este venitul gospodăriei dumneavoastră?

În urma analizei răspunsurilor la această întrebare observăm că marea majoritate a pacienților (27%) au venitul gospodăriei între 3001-4000 lei. Un procent care poate fi considerat destul de mare (25%) au venitul gospodăriei între 2001-3000 lei. 20% din pacienți au venitul gospodăriei între 850-1000 lei, iar restul de 13% au venitul gospodăriei peste 4000 lei. Un mic procent de 9% au venitul gospodăriei între 1001-2000 lei. Doar 6% din pacienți au venitul gospodăriei sub 850 lei. Ipoteza confrm careia "Cei mai mulți dintre respondenți au venitul gospodăresc între "3001-4000 lei "se confirmă.

Fig. 4.19. Venitul gospodăresc

20. Care este mediul dumneavoastră de proveniență?

În urma cercetării a rezultat că 25% din pacienți provin din mediul rural, iar 75% din mediul urban. Ipoteza conform careia "Cei mai mulți dintre pacienți provin din mediul urban" se confirmă.

Fig. 4.20. Mediul de rezidență a respondențiilor

Concluzii

Scopul acestei cercetări are rolul de a identifica motivele pe baza cărora pacienții aleg secția de chirurgie plastică a Spitalului Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, în defavoarea altor spitale care oferă servicii similare de chirurgie plastică.

Tipul cercetării este cercetarea selectivă de tip sondaj.

Metoda de colectare a datelor este față în față prin chestionar

Locul desfășurării interviului: secția de cirurgie estetică a Spitalul de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri.

Selecția respondentiilor: pacienții spitalizați în secția de chirurgie plastică

Dimensiunea eșantionului este de 100 de persoane.

Metoda de eșantionare: statistica aleatorie

Din răspunsurile oferite în cuprinsul acestei lucrări, în ceea ce privește studiul de caz ales, putem trage unele concluzii relevante pentru dinamica relației pacient – personal medical.

Am supus analizei tipul de intervenție medicală pentru care au optat cei mai mulți pacienți și motivele pentru care au decis să se interneze la SCUCPRA.

Referitor la tipul de intervenție medicală, rinoplastia este cea mai solicitată, având un procent de 25%.

La întrebarea cu privire la motivele pentru care pacienții au ales SCUCPRA, observăm cel mai mare procent, de 40%, dintre pacienți au optat pentru acest spital la recomandarea unei cunoștințe.

Drepturile și obligațiile pacienților și măsura în care aceștia sunt conștienți de ele au reprezentat o altă direcție de cercetare spre care s-a îndreptat studiul nostru. Astfel, în urma chestionării pacienților, au rezultat următoarele: 56% dintre persoanele cărora li s-a pus această întrebare au răspuns că își cunosc drepturile și obligațiile ca pacient. Referitor la modul în care aceste drepturi au fost respectate de personalul medical cu care au intrat în contact, 50% dintre pacienți au răspuns afirmativ.

Profesionalismul personalului medical reprezintă un alt element-cheie în caracterizarea relației cadru medical – pacient. Prin urmare, cercetarea a relevat că disponibilitatea are un procent de 70%, confidențialitatea are un procent de 50%, intimitatea are un procent de 43%, claritatea informațiilor medicale oferite are un procent de 41%, amabilitatea are un procent de 40%, empatia are un procent de 40%, toate aceste iteme fiind favorabile, iar propmtitudinea având un procent de 37% însemnând "nici favorabil – nici nefavorabil". Se poate spune că, deși majoritatea respondenților s-au declarat mulțumiți de profesionalismul personalului medical, acest aspect reprezintă o problemă destul de delicată care va necesita întotdeauna o atenție deosebită și o politică destul de strictă din partea conducerii oricărui spital.

Modul de administrare a medicamentelor de către personalul medical are un procent de 43%, respondenți au considerat că li s-au explicat "detaliat" modul de administrare a medicație.

Referitor la ponderea în care medicamentele necesare au fost asigurate de către spital, 81% dintre pacienți au declarat că au primit medicamente asigurate de instituția medicală.

Tot cu privire la tratamentul medicamentos și modul în care a fost administrat pacienților, majoritatea acestora (50%) au răspuns că doar "uneori" au fost supravegheați de cadrele medicale atunci când li s-au administrat medicamentele pe cale orală.

O altă întrebare relevantă pentru dinamica relației pacient – cadru medical a fost cea referitoare la gradul de mulțumire a pacienților în ceea ce privește modul de îngrijire pe timpul zilei/nopții și/sau al weekendului de către personalul medical, aceasta având un procent de 45% din pacienți care au fost mulțumiți.

De asemenea, 80% dintre pacienți au declarat că au fost însoțiți, după internare, de personalul sanitar al camerei de gardă (infirmiera). Referitor la gradul de acompaniere a pacienților în perioada investigațiilor, 80% dintre respondenți au afirmat că au fost însoțiți pe parcursul efectuării investigațiilor.

Condițiile oferite de instituția medicală care face obiectul studiului nostru de caz au fost un alt indicator pe care l-am luat în considerare în analiza noastră. Astfel, observăm că 50% dintre pacienți au fost mulțumiți de condițiile de cazare, 81% dintre pacienți au fost mulțumiți de calitatea hranei, 60% dintre pacienți au fost mulțumiți de curățenia salonului și 50% dintre pacienți au fost mulțumiți de lenjeria.

Chestionările cu privire la raportul calitate-preț pentru serviciile oferite în cadrul spitalului nu au dat rezultate relevante pentru cercetare, respondenții declarând că nu sunt nici nemulțumiți, dar nici mulțumiți.

La întrebarea dacă ar mai reveni la acest spital pentru a beneficia de îngrijiri medicale, 70% dintre pacienți au declarat că vor lua în considerare realegerea acestui spital în cazul tratării unor eventuale alte afecțiuni medicale în viitor.

Răspunsurile la chestionarele prezentate pe parcursul lucrării au relevat că onorariile percepute reprezintă motivele principale pentru care pacienții nu doresc să revină la SCUCPRA.

Dacă ne referim la vârsta pacienților, observăm că cei mai mulți pacienți care vin la Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri (SCUCPRA) au vârsta cuprinsă între 36 și 45 de ani, ceea ce reprezintă 30% din totalul subiecților chestionați. Dacă ne referim la criteriul masculin/feminin, putem observa că femeile dețin majoritatea, respectiv 60% dintre pacienți, ceea ce dovedește că în general pacienții de sex feminin sunt mai preocupați de aspectul fizic și posibilitățile de corectare sau, de ce nu, îmbunătățire a calităților fizice moștenite. Un alt indicator pe care l-am luat în considerare în studiul prezentat a fost cel al veniturilor pacienților. În urma chestionării eșantionului ales putem trage următoarea concluzie: majoritatea pacienților (27%) au venituri cuprinse între 3.001 și 4.000 lei.

De asemenea, cercetarea noastră a relevat că 75% dintre pacienți provin din mediul urban, ceea ce dovedește că urbanul reprezintă mediul propice pentru fluxul facil de informații, pacienții având mult mai multe posibilități de informare în ceea ce privește chirurgia estetică.

Potrivit mass-mediei, activitatea medicală a acestui spital a fost perturbată din cauza unei anchete a procurorilor, fiind vizate mai multe cadre medicale.

Intervențiile care pot fi efectuate la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri sunt în specialitatea: chirurgie plastică și recuperatorie, nu și chirurgie estetică.

Spitalele pot presta servicii medicale plătite doar prin secțiile private. Având în vedere că Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri nu are o secție privată, în cadrul acestuia nu se puteau efectua operații plătite.

Pentru a-și crea o aparență legală, SCUCPRA a stabilit o listă de tarife pentru fiecare intervenție chirurgicală, afișată în spital, conținând prețuri extrem de reduse (de 10 ori mai mici). Tarifele afișate nu acoperă nici măcar materialele necesare pentru intervenția medicală (cazare, consumabile, forța de muncă, utilități, chiria sălii de operație etc). În consecință, în raport cu prețurile afișate, nu ar exista nici o justificare logică pentru un spital public pentru a efectua astfel de operații estetice cu atât mai mult cu cât nu reprezintă o necesitate în raport cu politica de sănătate publică.

Se desprinde concluzia că practicarea unor astfel de tarife cum sunt cele afișate reprezintă un paravan, o metodă abilă utilizată pentru a crea o aparență de legalitate. De asemenea, tarifele sunt afișate în moneda euro, deși spitalul este o instituție publică, iar plățile ar trebui efectuate numai în lei.

În schimbul unor sume de bani sau alte foloase materiale primite direct sau indirect de la persoane care doresc să își facă operații estetice, mai mulți medici salariați ai Spitalului Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri internează fără drept aceste persoane în unitatea medicale menționată și efectuează operații plastice în scop estetic, pe care ulterior le disimulează prin înregistrarea în fișele de internare cu diagnostice false, respectiv operații medicale corectoare, iar pacienții neasigurați medicale sunt internați prin întocmirea de formalități fictive, decontând ulterior aceste servicii medicale prin inducerea în eroare a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Toți medicii vizați în cauză au site-uri pe care prezintă detaliat operațiile estetice pe care le pot efectua și prezintă ca adresă de contact și Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri (la unii dintre aceștia este chiar singurul contact afișat), iar în momentul în care sunt contactați de pacienți, majoritatea îi cheamă pentru consultație la această locație, în timpul programului.

În timpul consultației, medicii recomandă efectuarea intervenției în spital, prezentând avantajele financiare față de efectuarea în clinică: unii dintre aceștia nu operează decât la spital și oferă pacienților un preț mai mic decât cel practicat în general în privat, iar cei care operează și în clinic private, le spun diferențele de preț între aceeași operație efectuată de ei în privat sau în spital:

o rinoplastie: 1800/3500 Euro în privat și 1400/3000 Euro în spital

o implant mamar: 2700/3500 de Euro în privat și 2000/3000 Euro în spital

o mastopexie (ridicare sâni): 2000 de Euro în privat și 1800 Euro în spital

o abdominoplastie: 2500/3500 de Euro în privat și 2200/3000 Euro în spital

o blefaroplastie: 1500 de Euro în privat și 1000 Euro în spital

Aceste diferențe de preț se explică prin aceea că într-o clinică privată medicul plătește separat chiria sălii de operație, personalul clinicii, iar venitul este impozabil.

Pacientul, care uneori cunoaște deja aceste detalii, preferă "prețul" mai mic și își efectuează intervenția estetică în spital, remițând pentru acest serviciu medicului suma solicitată.

Este important să cunoaștem bine această istorie a profesiunii chirurgicale, să reținem tot ce este bun din întreaga experiență a trecutului, să evidențiem factorii care au contribuit la progresul actului medical, atât în ceea ce privește organizarea lui dar și baza științifică.

Prezentul nu poate ignora trecutul pentru că de la el, bun sau rău, se pot trage multe învățăminte pentru prezent și proiecții de viitor. Trebuie să se scrie și să se fixeze cu sinceritate faptele ce s-au săvârșit și ideile ce au dominat în diferite etape ale dezvoltării practicii și gândirii medicale.

Propuneri

Pentru îmbunătățirea continuă a serviciilor furnizate de spital și a gradului de satisfacție a pacientului în alegerea Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, în urma cercetării efectuate cercetătorul a avansat următoarele propuneri:

Eficiența sistemului organizatoric privind înființarea unei secții private pentru a asigura toată gama de proceduri și servicii specifice domeniului și interesul conducerii spitalului pentru promovarea tuturor serviciilor medicale în revistele de specialitate și administrarea site-ului spitalului cu mai multe informații.

Una din probleme de comunicare dintre personalul medical și pacient o reprezintă folosirea termenilor medicali. De aceea, în relația cu medicii se recomandă creșterea interesului acordat de medic problemei pacientului, precum și folosirea termenilor medicali explicați îndeajuns.

Personalul medical este conștient de importanța care trebuie acordată informării pacienților privind drepturile și obligațiile acestora, dar există numeroase dileme referitoare la modul în care acest lucru e perceput de pacienți, în functie de nivelul de studii, de educație, de obiceiurile existente în fiecare comunitate. De aceea este necesar afișarea în locuri vizibile a drepturilor si obligațiilor cuprinse în Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003, Legea drepturilor pacientului.

Educație medicală continuă (EMC) a personalului medico-sanitar prin organizarea de cursuri sau instructaje fiind necesare pentru obținerea punctelor credit pentru vizarea autorizației de liberă practică (ALP).

Organizarea de întâlniri periodice sub formă unor team-building-uri, în cadrul cărora se discută despre proiectele desfășurate sau aflate în desfășurare și se fac planuri pentru noi acțiuni.

Modificarea atitudinii în sensul unei amabilități sporite si promptă a personalului medico-sanitar și manifestarea disponibilității față de pacient, respectându-i intimitatea și oferindu-i confidențialitatea în relația cu pacientul.

De asemenea, dezvoltarea profesională și a serviciilor prestate de asistentul medical pentru siguranța pacienților și pentru a garanta cea mai bună calitate actului medical.

Conștientizarea personalului sanitar în asigurarea serviciilor medicale acordate pacientului (administrare tratament, însoțirea pacientului pe secție și la efectuarea investigațiilor medicale, supravegherea continuă indiferent de momentul orei sau a zilei).

Neîncurajarea recompensării prin diverse mijloace a cadrelor medicale pentru a beneficia de mai multă atenție din partea acestora și acordarea de îngrijiri medicale necondiționate.

Creșterea responsabilității personalului de curățenie privind modul de efectuare și păstrare a curățeniei din unitate.

Condițiile ambientale și comfortul oferit pacientului pentru eliminarea aspectelor negative care duc la nemulțumirea pacienților.

Optimizarea raportului calitate-preț în vederea aprecierii îngrijirilor medicale și a creșterii calității acestora.

Și nu în ultimul rând, e de dorit creșterea salariilor cadrelor medicale și totodată creșterea numărului de angajați din spital. De asemenea, să se aloce mai mulți bani pentru ziua de spitalizare (deconturi CAS) și a sumei alocată pentru hrană pacientului.

Schimbările apărute în societate în ultimile decade au influențat relația medic-pacient, în sensul că pacienții au început să se implice activ în luarea deciziilor medicale. Astfel, decizia medicală a devenit comună, aparținând atât medicului, cât și pacientului. Prin respectarea valorilor și deciziilor pacientului, beneficiul acestuia a devenit distinct de beneficiul medical.

Bibliografie

Balaure, V. (coord.), Marketing, Editura Uranus, Bucuresti, 2002

Beuran, Mircea, Duțescu, Benone, Serviciile chirurgicale de urgență din București, Editura Acadenueu Române, București, 2011

Cătoiu, Iacob (coord.), Cercetări de marketing, Uranus, București, 2002

Cătoiu, Iacob, Balan, Carmen, Metode și tehnici utilizate în cercetările de marketing, Uranus, București, 1999

Cătoiu, Iacob, Cercetări de marketing: probleme și studii de caz, Uranus, București, 1997

Cătoiu, Iacob, Comportamentul consumatorului, Uranus, București, 2003

Cătoiu, Iacob, Comportamentul consumatorului: teorie și practică, Economica, București, 1997

Dicționar de psihologie socială, București, 1981, pag. 148

Dr. Parasca, Sorin, Totul despre chirurgia estetică, Coreus Publishing, București, 2007

Festinger, L., Katz, D., Les methodes de recherche dans leș sciences sociales, 1963

Le Pesteur, Jacques, Chirurgia estetică, Nimera, 2000

Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003, Legea drepturilor pacientului

Martin, Cl., Le comportament du consumateur, în "Revue Française du Marketing", Cahier No. 67, 1976

Noelle, E., Les sondages d'opinion, Dunod, Paris, 1966

Popescu, Irinel, Lascăr, Ioan, Tratat de chirurgie, vol. VI – Chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă

Serraf, G., Situation des etudes qualitatives enque aupres de quarante cabinets, "Revue Française du Marketing", Cahier NO. 1,1979

Ștefănescu, V., Preferințe, intenții și decizii de cumpărare, Revista Comerțului Modern, nr. 11-12, 1972

Wilkie, W.L., Consumer behavior, 2nd Edition, John Wiley & Sons, New York, 1990 (10)

Acasa

Bibliografie

Balaure, V. (coord.), Marketing, Editura Uranus, Bucuresti, 2002

Beuran, Mircea, Duțescu, Benone, Serviciile chirurgicale de urgență din București, Editura Acadenueu Române, București, 2011

Cătoiu, Iacob (coord.), Cercetări de marketing, Uranus, București, 2002

Cătoiu, Iacob, Balan, Carmen, Metode și tehnici utilizate în cercetările de marketing, Uranus, București, 1999

Cătoiu, Iacob, Cercetări de marketing: probleme și studii de caz, Uranus, București, 1997

Cătoiu, Iacob, Comportamentul consumatorului, Uranus, București, 2003

Cătoiu, Iacob, Comportamentul consumatorului: teorie și practică, Economica, București, 1997

Dicționar de psihologie socială, București, 1981, pag. 148

Dr. Parasca, Sorin, Totul despre chirurgia estetică, Coreus Publishing, București, 2007

Festinger, L., Katz, D., Les methodes de recherche dans leș sciences sociales, 1963

Le Pesteur, Jacques, Chirurgia estetică, Nimera, 2000

Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003, Legea drepturilor pacientului

Martin, Cl., Le comportament du consumateur, în "Revue Française du Marketing", Cahier No. 67, 1976

Noelle, E., Les sondages d'opinion, Dunod, Paris, 1966

Popescu, Irinel, Lascăr, Ioan, Tratat de chirurgie, vol. VI – Chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă

Serraf, G., Situation des etudes qualitatives enque aupres de quarante cabinets, "Revue Française du Marketing", Cahier NO. 1,1979

Ștefănescu, V., Preferințe, intenții și decizii de cumpărare, Revista Comerțului Modern, nr. 11-12, 1972

Wilkie, W.L., Consumer behavior, 2nd Edition, John Wiley & Sons, New York, 1990 (10)

Acasa