Cercetarea Criminalistica la Fata Locului
„Descoperiți mâna criminală,
mâna care a făcut atâta rău
omenirii, mâna care lucrează
mereu în umbră, mâna care se
vrea mereu ascunsă, mâna
care ne fură și ne ucide…”
Constantin Țurai
CUPRINS
Introducere…………………………………………………………………………………………………………………………………………..4
Capitolul I. Noțiunea, sarcinile și importanța cercetării la fața locului……………………………………………………6
Secțiunea I. Noțiunea de cercetare la fața locului……………………………………………………………………………………….6
Secțiunea II.Locul faptei – locul săvârșirii infracțiunii………………………………………………………………………………..6
Secțiunea III. Trăsăturile caracteristice ale cercetării la fața locului………………………………………………………………7
Secțiunea IV. Scopul și sarcinile cercetării la fața locului…………………………………………………………………………….8
Secțiunea V. Necesitatea cercetării la fața locului……………………………………………………………………………………….9
Secțiunea VI. Importanța, condițiile și valoarea probatorie………………………………………………………………………….9
Secțiunea VII. Considerații privind reglementarea procesual penală……………………………………………………………11
Capitolul II. Reguli tactice aplicate în efectuarea cercetării la fața locului…………………………………………….11
Secțiunea I. Cadrul tactic general al cercetării la fața locului……………………………………………………………………..12
Secțiunea II.Măsurile ce se impun a fi luate de organul judiciar primul sosit la
fața locului…………………………………………………………………………………………………………………………………………………15
Secțiunea III. Măsurile întreprinse până la începerea cercetării la fața locului………………………………………………15
Secțiunea IV. Reguli tactice specifice cercetării propriu-zise la fața locului…………………………………………………15
Secțiunea V. Fazele cercetării la fața locului……………………………………………………………………………………………15
V.1. Faza statică a cercetării la fața locului………………………………………………………………………………………………17
V.2. Faza dinamică a cercetării la fața locului………………………………………………………………………………………….18
Secțiunea VI. Constatarea disimulărilor și soluționarea
împrejurărilor controversate de la fața locului…………………………………………………………………….18
Secțiunea VII. Reguli privind reluarea sau repetarea cercetării la fața locului………………………………………………18
Capitolul III. Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului……………………………………………………………………19
Secțiunea I. Considerații tehnice privind fixarea……………………………………………………………………………………….19
Secțiunea II. Procesul verbal de cercetare la fața locului…………………………………………………………………………….19
Secțiunea III. Fotografia și filmarea judiciare ………………………………………………………………………………………….20
Secțiunea IV. Schița locului faptei…………………………………………………………………………………………………………..23
Secțiunea V. Relevarea urmelor…………………………………………………………………………………………………………….24
Secțiunea VI. Ridicarea urmelor și obiectelor purtătoare de urme……………………………………………………………….24
Capitolul IV. Tipologia investigării principalelor urme biologice de natură
umană descoperite la fața locului………………………………………………………………………………………………………..25
Secțiunea I. Cercetarea urmelor de sânge…………………………………………………………………………………………………25
I.1. Cercetarea și interpretarea la fața locului a urmelor de sânge ……………………………………………………………….25
I.2. Expertiza biocriminalistică a urmelor de sînge …………………………………………………………………………………..25
Secțiunea II. Cercetarea urmelor de salivă……………………………………………………………………………………………….26
Secțiunea III. Cercetarea urmelor seminale………………………………………………………………………………………………26
Secțiunea IV. Cercetarea firului de păr……………………………………………………………………………………………………27
Capitolul V. Particularități ale cercetării la fața locului în cazul unor infracțiuni
Secțiunea I. Cercetarea omorului…………………………………………………………………………………………………………….28
I.1. Considerații generale………………………………………………………………………………………………………………………28
I.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică ………………………………………………………………….29.
I.3. Activități specifice cercetării la fața locului în faza dinamică ………………………………………………………………29
Secțiunea II. Crecetarea locului faptei în cazul în care este prezent un cadavru ……………………………………………30
II.1. Activități în faza staică ………………………………………………………………………………………………………………….30
II.2. Activități în faza dinamică ……………………………………………………………………………………………………………..31
II.3. Examinarea cadavrelor cu ocazia cercetării locului faptei ……………………………………………………………….. 32
II.4. Descrierea cadavrului ………………………………………………………………………………………………………………….. 32
Secțiunea III. Cercetarea infracțiunilor privitoare la viața sexuală……………………………………………………………….33
III.1. Considerații generale……………………………………………………………………………………………………………………..33
III.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică …………………………………………………………………34
III.3. Activități specifice cercetării la fața locului în faza dinamică …………………………………………………………….34
Secțiunea IV. Cercetarea furtului…………………………………………………………………………………………………………….34
IV.1. Considerații generale…………………………………………………………………………………………………………………….34
IV.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică ………………………………………………………………..34
IV.3. Activități specifice cercetării la fața locului în faza dinamică …………………………………………………………….35
Secțiunea V. Cercetarea tâlhăriei…………………………………………………………………………………………………………….35
V.1. Considerații generale……………………………………………………………………………………………………………………..35
V.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică …………………………………………………………………35
V.3. Activități specifice cercetării la fața locului în faza dinamică ……………………………………………………………..35
Secțiunea VI. Cercetarea la fața locului privind distrugerile prin incendiere…………………………………………………36
VI.1. Considerații generale…………………………………………………………………………………………………………………….36
VI.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică ………………………………………………………………..36
VI.3. Activități specifice cercetării la fața locului în faza dinamică ……………………………………………………………36
Secțiunea VII. Cercetarea infracțiunilor la regimul armelor și munițiilor…………………………………………………….37
VII.1. Considerații generale……………………………………………………………………………………………………………………37
VII.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică ……………………………………………………………….37
VII.3. Activități specifice cercetării la fața locului în faza dinamică ……………………………………………………………37
Secțiunea VIII. Cercetarea accidentelor de trafic rutier………………………………………………………………………………38
VIII.1.Considerații generale……………………………………………………………………………………………………….. ………..38
VIII.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică ……………………………………………………………..38
VIII.3. Activități specifice cercetării la fața locului în faza dinamică ………………………………………………………….38
Capitolul VI. Studiu de caz ……………………………………………………………………………………………………………….. 40
Capitolul VII. Concluzii .. ………………………………………………………………………………………………………………… 41
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………………………….. 42
Listă autori ………………………………………………………………………………………………………………………………………. 43
ANEXE……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
LISTA IMAGINILOR
Imagine a. – trusa criminalistică universală……………………………… 12
Imagine b. – trusa de pensule criminalistice……………………………….20
Imagine c. – trusa criminalistică universală……………………………… 21
Imagine d. – fotografia judiciară de orientare ………………………….. 22
Imagine e. – fotografia judiciară de orientare sens opus …………… 23
Imagine f. – fotografia judiciară a obiectelor principale…………… 23
Imagine g. – fotografia judiciară de detaliu …………………………….. 24
Imagine h. – schița locului faptei în proiecție verticală …………….. .24
Imagine i. – fotografia judiciară de detaliu aspect strop sânge …… 25
Imagine j. – fotografia judiciară detaliu/laborator aspect spermă.. 26
Imagine k. – fotografia judiciară detaliu/laborator aspect fir păr… 27
INTRODUCERE
Criminalistica are un obiect propriu de studiu și un domeniu de cercetare bine determinat, folosind în acest sens mijloace tehnice, metode și procedee proprii de lucru, pe baza cărora documentarea activității infracționale a autorilor faptelor penale se transformă în probe, acestea fiind necesare tragerii la răspunedere penală a celor vinovați.
O definiție a criminalisticii o regăsim în „Tratatul practic de criminalistică” , vol.I, unde specialiștii români au catalogat-o ca fiind „acea metodă care elaborează și folosește mijloace și metode tehnico-științifice, precum și procedee tactice destinate descoperirii, fixării, ridicării, examinării și interpretării probelor judiciare, efectuării expertizelor și constatării tehnico-științifice, în scopul prevenirii, descoperirii și altor încălcări ale legii, identificării, administrării probelor necesare aflării adevărului în procesul judiciar”.
Evoluția fenomenului infracțional și specializarea infractorilor, a impus dezvoltarea ca știință a criminalisticii pentru acoperirea unei palete cât mai largi de infracțiuni, studierea tipologiei infractorilor, a comportamentului acestora și modalităților de comitere a infracțiunilor.
În acest sens, pentru desfășurarea unor activități organizate, eficiente și de planificare care să conducă la aflarea adevărului într-un timp cât mai scurt, prinderea autorilor faptelor penale și a documentării activității lor infracționale, criminalistica a fost structurată astfel :
– tehnica criminalistică – include totalitatea mijloacelor tehnice și metodelor științifice necesare descoperirii, fixării, ridicării, examinării și interpretării urmelor și altor mijloace materiale de probă, derulării expertizelor și constatărilor științifice ;
– tactica criminalistică – care reprezintă un sistem de reguli și procedee științifice prin care se asigură efectuarea planificată, organizată și eficientă a activităților de urmărire penală ;
– metodologia criminalistică – se ocupă cu particularitățile cercetării diferitelor genuri de infracțiuni, ținându-se seama de regulile tacticii și tehnicii criminalistice.
Cercetarea locului faptei este o activitate importantă care contribuie la realizarea scopului procesului penal, în vederea stabilirii adevărului.
Comiterea unei fapte cu caracter penal implică o activitate materială prin care se produc schimbări în mediul cu care autorul vine în contact. Într-adevăr, simpla prezență a omului într-un anumit loc, fie și statică, dar cu atât mai mult în cadrul desfășurării unor acțiuni cotidiene, profesionale sau infracționale, dă naștere unor urme.
Cercetarea la fața locului este o activitate amplă, de durată, care solicită mult calm, perseverență pentru realizarea scopului urmărit.Indiferent de condițiile în care se desfățoară, la efectuarea acestei activități nu trebuie să se pronescă de la idei preconcepute. Pe parcursul cercetării, membrii echipei de cercetare vor încerca efectiv să intre în mintea autorului în sensul că va încerca să realizeze cum a procedat autorul la pătrunderea în câmpul infracțional, va urma traseul imaginar și totodată modalitatea concretă de săvârșire a faptei.
Toate versiunile elaborate în cauză nu au nicio valoare atâta timp cât acestea nu sunt coroborate cu probe, pentru confirmarea sau infirmarea acestora, organul judiciar urmând a căuta la locul săvârșirii infracțiunii urme, obiecte purtătoare de urme sau care conțin urme ori alte mijloace materiale de probă, așa cum sunt valorificate de procedura penală.
Dezvoltarea continuă și rapidă a științei, a dezvăluit noi metode și mijloace de valorificare a urmelor descoperite la fața locului cu ocazia investigării câmpului infracțional. Astfel au fost codificate, catalogate și computerizate amprentele fapt ce a condus la identificarea cât mai rapidă a persoanelor ce le-au produs la locul faptei. Această modalitate a redus considerabil timpul de lucru în aflarea adevărului, examenul comparativ al urmelor fiind o chestiune de sucunde față de modalitatea manuală de efectuarea a comparațiilor urmelor și fragmentelor de urmă găsite la fața locului cu impresiunile papilare ridicate de la persoanele suspecte.
Urmele materiale de natură umană în prezent sunt identificabile atât la fața locului cât și prin procesul de realizarea a identificării persoanei care le-a creat sau le-a lăsat la fața locului. Exploatarea acestor urme a fost și este posibilă datorită deschiderii acestei uriașe posibilități de stabilire a amprentei genetice, unice fiecărui individ în parte. Nu în ultimul rînd amintim sistemul de identificare a persoanelor după trăsăturile faciale și particularități fizionomice, inclusiv tatuaje, o simplă rulare a programului prezentând organului de anchetă persoanele cu astfel de semne particulare sau particularități fizionomice, ceea ce reduce mult cercul de bănuiți în cauză și conduce la eficientizarea activității de identificare a autorului sau autorilor infracțiunii.
Lucrarea realizată este structurată în șapte capitole, cu ajutorul cărora este evidențiată importanța și rolul cercetării la fața locului. Totodată, lucrarea detaliază problemele pe care trebuie să le lămurească cercetarea și activitățile ce se întreprind pentru administrarea probelor și ulterior asigurarea tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate. Astfel din cuprinsul lucrării, rezultă rolul deosebit al cercetării la fața locului, în vederea descoperii, prevenirii și combaterii faptelor antisociale.
Primul capitol al lucrării tratează strict noțiunea, sarcinile și importanța cercetării la fața locului. Capitolul doi face referire la tactica cercetării la fața locului și modul de desfășurare a acesteia.
În capitolul trei sunt prezentate noțiuni referitoare la fixarea rezultatelor activității prpriuzise, relevarea, ridicarea și transportul urmelor și obiectelor purtătoare de urme.
Tipologia urmelor de natură umană este titlul următorului capitol, în care sunt prezentate principalele urme bilogice ce pot fi descoperite la locul faptei și modalități practice de valorificare a acestora.
Capitolul cinci fiind și cel mai amplu, deoarece cuprinde mai multe infracțiuni în care este prezentat modul în care se desfășoară cercetarea la fața locului, cât și urmele identificate la locul faptei. Aici sunt prezentate principalele activități ce pot fi desfășurate la fața locului cu ocazia cercetărilor privind fapte ce aduc atingere vieții, intregrității corporale sau sănătății persoanelor, infracțiuni ce aduc atingere vieții sexuale, distrugerile provocate prin incendiere, nu în ultimul rând fiind tratate accidentele rutiere și infracțiuni ce aduc atincere patrimoniului public sau privat, cum ar fi furtul și tâlhăria.
O importanță deosebită în această lucrare, este acordată cercetării criminalistice a locului faptei în cazul infracțiunilor cercetate ce aduc atingere vieții, integrității corporale sau sănătății persoanei și a celor ce aduc atingere libertății sexuale, întrucât sunt comise în mod frecvent, de impact social și încalcă principalele relații sociale, drepturi și libertăți ocrotite de lege, respectiv dreptul la viață, dreptul la integritatea corporală și a sănătății, dreptul la libertatea de a dispune liber cu privire la viața sexuală, dreptul la libera circulație, etc.
Speța prezentată, face parte din categoria infracțiunilor ce aduc atingere vieții sexuale dar și integrității corporale, fiind tratată o infracțiune de viol, săvârșită în concurs cu alte infracțiuni, pentru a cărei rezolvare au fost necesare activități specifice cercetării locului faptei și investigării criminalistice atât pentru identificarea autorului infracțiunii cât și pentru realizarea probațiunii în procesul penal.
Noile descoperiri științifice, folosite și de infractori la săvârșirea faptelor penale, impun inițierea și utilizarea de noi metode tehnico-științifice de cercetare a infracțiunilor, astfel ca nicio infracțiune să nu rămână nedescoperită și nici un infractor să nu rămână nepedepsit.
CAPITOLUL I
NOȚIUNEA, SARCINILE ȘI IMPORTANȚA
CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI
Secțiunea I
Noțiunea de cercetare la fața locului
In accepțiunea legii penale, cercetarea la fața locului constituie un procedeu probatoriu care servește la administrarea sau la aflarea unor mijloace de probă.
Cercetarea la fața locului se înscrie printre activitățile ce contribuie în mod esențial la realizarea scopului procesului penal. Acestei activități i se atribui mod direct aflarea adevărului cu privire la modul în care a fost săvârșită fapta și cu privire la infractori.
Potrivit unor autori, cercetarea la fața locul reprezintă activitatea procedurală și de tactică criminalistică al cărui obiect îl constituie perceperea nemijlocită a locului faptei unde s-a săvârșit infracțiunea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea și examinarea urmelor și a mijloacelor materiale de probă, precizarea poziției și stării acestora, având ca scop stabilirea naturii și împrejurărilor comiterii faptei, precum și a datelor necesare identificării făptuitorului.
Necesitatea descoperirii urmelor și mijloacelor materiale de probă sau a împrejurăriloe în care s-a consumat fapta, impune efectuarea cercetării locului faptei, aceasta fiind o activitate de echipă, cu o anumită componență, în funcție de specigicul faptei penale cercetate, care presupune folosirea de mijloace tehnico-științifice. Din acest motiv, practica judiciară și criminalistică, utilizează diferite denumiri ale activității propriu-zise, cum ar fi ; cercetare la fața locului, cercetarea locului faptei, investigarea tehnico-științifică a locului faptei.
Prin cercetarea la fața locului organul de urmărire penală stabilește fapta, adună, conservă și examinează probele materiale descoperite, identifică pe făptuitor sau delimitează sfera persoanelor bănuite. Organul judiciar își deschide multiple posibilități de descoperire a numeroase și variate urme create cu prilejul comiterii faptei, de identificare a persoanelor care au cunoștință despre faptă și autorul ei. Motivat de acest fapt, cercetarea la fața locului nu poate fi înlocuită cu alte activități tactice de administrare a probelor în cauză.
Secțiunea II
Locul faptei – locul săvârșirii infracțiunii
Codul de procedură penală în vigoare nu precizează înțelesul expresiei “ fața locului ”.
Art. 41, alin.2 din C.proc.pen. privitor la competența infracțiunilor săvârșite pe teritoriul statului, definește locul săvârșirii infracțiunii ca fiind locul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. Prin locul faptei se înțelege perimetrul în limitele căruia se află probele materiale create cu ocazia săvârșirii delictului și nu numai locul propriu-zis unde delictul a avut loc, ci și locurile unde s-au descoperit urmele acesteia, ori în care s-au extins urmările ei, “fața locului”, cuprinzând următoarele elemente:
suprafața de teren sau încăperea în care s-a înfăptuit activitatea ce caracterizează latura obiectivă a delictului ;
porțiunea de teren sau încăperea în care sau produs consecințele delictului
porțiunea de teren sau încăperea pe care se află obiecte ce constituie produsul delictului sau obiectele ce au servit ca mijloc de săvârșire a delictului, precum și locul în care se păstrează,într-un fel sau altul, urmele.
Având în vedere prevederile legale și practica judiciară se poate concluziona că, locul săvârșirii infracțiunii diferă de la caz la caz, în raport cu natura faptei săvârșite, cu mijloacele și metodele folosite, precum și a consecințelor faptei penale.
Secțiunea III
Trăsăturile caracteristice ale cercetării la fața locului
Cercetarea la fața locului are o serie de trăsături caracteristice care o diferențiază de celelalte activități desfășurate de organele de urmărire penală și o particularizează.
Este o activitate inițială, în sensul că, imediat după sesizarea unei fapte de natură penală se impune efectuarea de constatări cu privire la situația locului săvârșirii delictului, descoperirii și fixării urmelor acestuia, stabilirii poziției și stării mijloacelor materiale de probă ori a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, cercetarea la fața locului precede în timp toate celelalte activități. Infracțiuni ca: omor, distrugere, tâlhărie, furt, accidente de circulație, de muncă, ș.a. sunt fapte a căror soluționare este de neconceput fără cercetarea la fața locului.
Totodată, cercetarea la fața locului, nu este numai un simplu act inițial de urmărire penală, ci o activitate cu caracter imediat . Urgența efectuării cercetării la fața locului este cerută, în primul rând, de faptul că orice întârziere duce la modificarea “ambianței la fața locului ”, la pierderea sau distrugerea urmelor și a mijloacelor materiale de probă, cu urmări dintre cele mai dăunătoare pentru desfășurarea ulterioară a cercetărilor în cauză.
Cercetarea la fața locului este o activitate obligatorie, deoarece perceperea nemijlocită a situației de la locul faptei nu poate fi înlocuită prin nici o altă activitate. Ascultarea martorilor, a persoanei vătămate ori a suspectului, efectuarea reconstituirii sau orice altă activitate de urmărire penală pot oferi celui ce instrumentează cauza o imagine mai mult sau mai puțin precisă despre situația de la locul faptei, însă nu în măsura în care o realizează perceperea nemijlocită a acesteia.
În sfârșit, cercetarea la fața locului este o activitate care, de regulă, nu se poate repeta. Efectuarea necorespunzătoare a acestei activități și minusurile în materializarea rezultatelor obținute nu mai pot fi înlăturate. Prin desfășurarea activității, locul faptei suferă modificări și o eventuală repetare nu ar conduce la rezultatele urmărite.
În foarte multe situații cercetarea la fața locului este aproape imposibil de repetat în aceleași condiții si cu același rezultate.
Totuși, în anumite situații, cercetarea la fața locului poate fi repetată. Astfel de situații de excepție pot apărea în următoarele cazuri:
cercetarea inițială s-a desfășurat în condiții atmosferice și de vizibilitate improprii;
nu a fost cunoscută întreaga întindere a locului faptei și acesta nu a putut fi corect delimitat;
nu au fost cunoscute toate porțiunile de teren și intinerariile ce intră în noțiunea de loc al faptei, repetarea examinării impunându-se pentru descoperirea și în aceste locuri a urmelor și mijloacelor materiale probă.
Faptul că, investigarea locului faptei este o activitate irepetabilă obligă organele judiciare să acorde cea mai mare atenție pregătirii, desfășurării și a interpretării urmelor și mijloacelor materiale de probă.
Secțiunea IV
Scopul și sarcinile cercetării la fața locului
Scopul desfășurării activității de investigare a locului faptei, derivă din principiile de bază ale dreptului penal, acela de aflare a adevărului și pedepsirea autorului în baza probelor concludente.
Din punct de vedere al tacticii criminalistice, scopul cercetării la fața locului coincide cu sarcinile acestei activități, și dedus din conținutul noțiunii, este acela de a stabili natura și împrejurările comiterii faptei, precum și a datelor necesare identificării făptuitorului.
O cercetare calificată, efectuată atent și la timp, poate lămuri majoritatea problemelor ce apar în cursul investigației faptei, ca de exemplu demonstatrea ezistenței faptei, locurile depătrundere, mijloacele folosite de infractori, numărul autorilor, bunurile și valorile sustrase sau distruse, cauze ce au permis comiterea faptei, etc.
Putem spune că cercetarea la fața locului are următoarele scopuri finale:
a verifica ce infracțiune s-a comis realmente( omor,furt,distrugere);
a demonstra acele delicte ce încearcă să se ascundă sub aparența de fapte naturale sau accidentale;
identificarea autorului sau autorilor, prin mijlocirea culegerii și analizei de probe și indicii;
demonstrarea vinovăției autorului sau autorilor, cu aportul probelor și al indiciilor pertinent, precum și participarea la fapte a persoanelor nevinovate ;
a se verifica mobilul faptelor;
a aduce autorităților judiciare probe și indicii ce permit sau contribuie la clarificarea faptelor (forma comiterii, circumstanțele concurente, identificarea autorului).
Așadar, organul de anchetă are sarcina de a afla adevărul într-o anumită fază a procesului penal și răspunde pentru administrarea incorectî a promelor.
Secțiunea V
Necesitatea cercetării la fața locului
În vederea aflării adevărului în condiții mai lesnicioase și pentru a avea o imagine fidelă asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, organul judiciar poate efectua cercetări la fața locului. Cercetarea la fața locului constituie una din cele mai complexe și importante activități, ale cărei rezultate condiționează, de cele mai multe ori, nu numai direcția ci însăși finalitatea investigațiilor ce se efectuează în cauza dată.
Cercetarea la fața locului reprezintă o activitate necesară în cazul:
infracțiunilor contra persoanei (omorul, uciderea din culpă, vătămarea corporală, violul, etc.) ;
infracțiunilor ce aduc atingere proprietății ( distrugerea, tulburarea de posesie, furtul, tâlhăria, delapidarea, înșelăciunea, etc.);
infracțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice (ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă);
accidentelor de muncă, accidentelor și catastrofelor de cale ferată sau aeriene, navale, etc.
Câmpul infracțional este purtător de informații, efecte și cauze ale desfășurării unor acțiuni umane. La efectuarea cercetării locului faptei se pot descoperi urme și mijloace materiale de probă, concomitent cu perceperea ambianței locului săvârșirii infracțiunii. De aceea, în procesul cercetării la fața locului, se impune necesitatea efectuării unei examinări minuțioase și judicioase, în primul rând bine organizate și coordonate a locului respectiv și împrejurimilor acestuia, astfel încât nici o zonă să nu rămână necercetată.
Secțiunea VI
Importanța, condițiile și valoarea probatorie a
cercetării la fața locului
Prin cercetarea criminalistică a locului faptei, organul de urmărire penală percepe împrejurările în care a acționat făptuitorul, obiectele folosite sau atinse de către acesta, putându-se obține probe în cauză. Rezultatele obținute cu acest prilej constituie punctul de plecare și determină direcțiile în care se vor desfășura ulterior cercetările
Alteori, cercetarea la fața locului reprezintă singura modalitate de obținere a probelor în prima fază a cercetărilor.
Pentru a proceda la cercetarea la fața locului, organele de cercetare penală trebuie să țină cont de condițiile de ordin substanțial și formal prevăzute de legea penală, astfel :
cercetarea la fața locului să fie necesară și oportună;
efectuarea activității să fie impusă de necesitatea verificării ori precizării unor date sau împrejurări ale cauzei;
cercetarea la fața locului să fie efectuată numai după ce s-a dispus începerea urmăririi penale, fie imediat, fie pe parcursul desfășurării investigației criminalistice.
Secțiunea VII
Considerații privind reglementarea procesual penală
Cercetarea la fața locului este un procedeu probator ce se efectuează în conformitate cu reglementările legale.
Astfel, potrivit cu prevederile art.192 din Codul de procedură penală, cercetarea la fața locului se dispune de către organul de uremărire penală, iar în cursul judecății de către instanța de judecată, atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevăruluiprecum și ori de cîte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
De altfel legislația, în cuprinsul legislației penale, sunt prevăzute elemente referitoare la locul săvârșiri infracțiunii, probe, mijloace materiale de probă și căror persoane le revine administrarea probelor în cauză, fiind stipulate și modalități, conform noului cod de procedură penală, de admitere sau respingere a probei solicitate de suspect sau inculpat ori de alți subiecți procesuali penali.
Astfel, potrivit art. 97 alin. (1) C.proc.pen, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
Alin.2 lit.e) al acestui articol, prevede că proba se obține în procesul penal prin înscrisuri, rapoarte de expertiza sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă, iar la lit.f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
Obiectul probațiunii este deci ceea ce trebuie dovedit cum ar fi faptele, împrejurările, stările sau situațiile legate de existența faptului prohibit de lege și de participare persoanei la comiterea infracțiunii.
Sarcina probei în acțiunea penală aparține în principal procurorului iar în acțiunea civilă aparține părții civile ori după caz procurorului care exercită acțiunea civilă. Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu este obligat să își dovedească nevinovăția și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
În ceea ce privește administrarea probelor, în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge probe atât în favoarea cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului, în faza de judecată, administrarea probelor fiind făcută de judecător din oficiu sau la propunerea subiecților procesuali.
În faza de urmărire penală:
Cercetarea la fața locului este dispusă prin ordonață, după începerea urmăririi penale in rem.
Spre deosebire de reglementările procesual penale anterioare, Codul de procedură penală actual nu mai prevede desfășurarea activității în prezența unor martori asistenți și lasă la aprecierea organului de urmărire penală ca activitatea să fie desfășurată în prezența părților sau altor persoane aflate la locul săvârșirii infracțiunii.
Deosebit de acest aspect, se constată că subiecților procesuali penali nu le pot fi îngrădite drepturile procesuale și procedurale iar din practica judiciară rezultă că la desfășurarea cercetării locului faptei trebuie să fie prezente persoane ce au cunoștință de starea inițială a lucrurilor pentru stabilirea modificărilor survenite în câmpul infracțiunii în timul consumării acesteia, premergător sau ulterior.
În faza de judecată:
Cercetarea la fața locului, se dispune prin încheiere, aceasta trebuie să se realizeze în condiții de contradictorialitate, cu citarea obligatorie a părților și în prezența procurorului.
În cuprinsul încheierii vor fi expuse obiectivele urmărite, data la care va avea loc, în desfășurarea acestei activități instanța având posibilitatea să ia contact direct cu anumite aspecte ale locului în care s-au comis faptele și să cântărească mai exact rezultatele desprinse din cercetările anterioare ale organelor de urmărire penală.
CAPITOLUL II
REGULI TACTICE APLICATE ÎN EFECTUAREA CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI
Secțiunea I
Cadrul tactic general al cercetării la fața locului
Cercetarea la fața locului constituie o activitate la începutul căreia se cunosc doar date și informații neverificate referitoare la o infracțiune și modul acesteia de săvârșire, scena găsită fiind de regulă așa cum a lăsat-o infractorul.
Din acest motiv, pentru documentarea cât mai urgentă a faptei, identificarea de probe, identificarea infractorului și tragerea sa la răspundere penală, au fost elaborate reguli, metode, tehnici.
Practica a statuat mai multe reguli, după cum urmează :
1. Cercetarea la fața locului se efectuează cu maximă urgență, întrucât există pericolul dispariției sau degradării urmelor producerea unor modificări a locului faptei și totodată există posibilitatea identificării de martori oculari sau surprinderea făptuitorului.
2. Cercetarea la fața locului se efectuează organizat, după un plan judicios elaborat care trebuie să arate ordinea în care se efectuează activitățile, sucesiunea lor, fiecare component al achipei de cercetare având sarcini bine stabilite.
3. Cercetarea la fața locului se efectuează complet și detaliat pentru a nu rămâne urme sau obiecte purtătoare de urme nedescoperite, prin interpretarea acestora fiind constituite probe în procesul penal. De asemenea urmele descoperite sunt baza emiterii unor ipoteze care să confirme sau să infirme existența faptei ori pot conduce la aflarea adevărului.
4. Cercetarea la fața locului se efectuează cu obiectivitate-la fața locului trebuie descoperite și ridicate toate urmele, acestora li se va atribui aceeași importanță, valoarea probatorie urmând a fi în concordanță cu alte probe.
Secțiunea II
Măsurile ce se impun a fi luate de către organele judiciare sau alte organe ori persoane, primele sosite la fața locului
De regula, organele de cercetare ale poliției din apropierea locului săvârsirii faptei care, indiferent dacă sunt sau nu competente a efectua cercetarea la fața locului sunt obligate să efectueze acele activități impuse de necesitatea conservării locului faptei deoarece, potrivit art.306 alin.2 C.pr.pen., luarea unor asemenea măsuri se încadrează în categoria celor care trebuie efectuate de urgența chiar dacă privesc o cauză ce nu este de competența lor .
Frecvent întâlnim situații când primii sosiți la fața locului sunt reprezentanți ai altor organe sau persoane , situație în care organul de urmărire penala în competența căruia este dată cercetarea la fața locului , va da dispoziții cu privire la măsurile ce trebuie întreprinse imediat și modul în care acestea trebuie efectuate, în vederea evitării riscului producerii unor modificări în ambianța locului comiterii faptei.
Activitățile ce trebuie efectuate de către organul judiciar, primul sosit la fața locului sunt :
1. Salvarea victimelor și asigurarea acordării ajutorului medical
Salvarea vieții victimei este o activitate prioritară chiar și atunci când există riscul modificării aspectului locului faptei, deoarece, viața, sănătatea, integritatea corporală ale persoanei reprezintă cele mai însemnate valori protejate de lege.
2. Înlăturarea unor pericole iminente
Cu riscul de a fi aduse modificări ale locului faptei, primul sosit la fața locului va lua măsuri de îndepărtarea unor situații de pericol cum ar fi electrocutarea, intoxicațiile accidentale, pericolele unor explozii, etc. pentru îndepărtarea victimelor, a altor persoane prezente la locul faptei sau în proximitatea acestuia și prevenirea extinderii pagubei.
3. Măsuri de conservare a urmelor și a mijloacelor materiale de probă. Urmele sau obiectele purtătoare de urme vor fi protejate, acoperite cu diverse obiecte, avându-se în vedere ca acestea să nu fie distruse sau contaminate.
4. Identificare martorilor oculari și a persoanelor suspecte ;
Prezent la fața locului, organul judiciar investighează persoanele găsite la locul faptei pentru a stabili care dintre acestea au fost de față la comiterea faptei, cine este autorul și cum a procedat la comiterea infracțiunii.
5. Încunoștiințarea organului judiciar competent a efectua cercetarea la fața locului
Informarea trebuie să cuprindă date despre natura faptei, întinderea locului faptei, măsurile întreprinse cu privire la victimă și autor, măsuri referitoare la conservarea locului faptei, probelor și mijloacelor materiale de probă, aprecierea forțelor ( personalului) necesare pentru continuarea cercetării ori a pazei.
Secțiunea III
Măsurile întreprinse până la începerea cercetării
Organul de urmărire penală competent în desfășurarea cercetării locului faptei, va dispune măsuri pentru organizarea promptă și eficientă, sub raport tehnico-tactic, a acestei activități.
Astfel, pentru asigurarea cercetării în bune condiții a locului faptei, vor fi luate următoarele măsuri :
1. Primirea și verificarea sesizării.
Cercetarea la fața locului presupune, mai întâi, ca organul de urmărire penală să fie sesizat despre săvârșirea unei fapte penale, prin plângere, denunț sau din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 288 din Codul de procedură penală.
După primirea sesizării, organul de urmărire penală își verifică competența, dacă este cazul informează organul competent să efectueze cercetarea, concomitent cu identificarea persoanei ce a făcut sesizarea și efectuarea de verificări privind existența faptei sesizate. De asemenea va fi determinată natura și gravitatea faptei, locul și orice alt element care să servească la formarea unei păreri despre fapta petrecută.
2.Pregătirea mijloacelor tehnico-științifice necesare efectuării cercetării la fața locului
În vederea desfășurării în bune condiții a cercetării locului faptei, vor fi pregătite mijloace tehnico-științifice, care se regăsesc în :
a.- trusele criminalistice – ce conțin instrumentar specific
Imagine a. Imagine b.
Pe lângă intrumentar, în acestea regăsim substanțe pulverizante folosite pentru descoperirea, relevarea, ridicarea și ambalarea urmelor și mijloacelor materiale de probă și efectuarea fotografiilor judiciare.
b.- laboratoare criminalistice mobile – ce sunt dotate cu instrumentar special desfășurării unei cercetări ample, inclusiv cu surse de energie proprii.
3. Deplasarea cu operativitate a echipei la fața locului
Această activitate se desfășoară cu maximă operativitate, folosind drumul cel mai scurt, pentru a se elimina pe cât posibil riscul dispariției , pierderii unor probe sau a contaminării acestora.
4. Asigurarea prezenței specialiștilor .
În conformitate cu prevederile art.194 din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune prezența medicului legist sau a oricăror alte persoane. La fața locului, pot fi chemați specialiști din alte domenii cum ar fi chimiști, silvicultori, specialiști navali, specialiști privind traficul rutier, feroviar, geologi, etc.
5. Delimitarea locului de cercetat
Pentru delimitarea câmpului infracțional, vor fi avute în vedere relatările victimei, a martorilor oculari, a autorului pentru a asigura astfel, descoperirea tuturor urmelor și mijloacelor materiale de probă.
6. Stabilirea metodelor concrete de cercetare a locului faptei
Metodele tactice, tehnica criminalistică ca și cunoștințele operaționale de psihologie judiciară trebuie să asigure identificarea autorilor și stabilirea adevărului în fiecare cauză, ținând cont de standardele moderne de desfășurare a procesului penal .
Metoda concretă de cercetare trebuie să fie aleasă în funcție de natura faptei, locul ce urmează a fi cercetat, existența probelor și mijloacelor de probă și dispunerea urmelor.
Cercetarea poate începe de la periferie spre centru sau invers, pornind dinspre locul de pătrundere sau locul în care au fost produse consecințele.
În literatura de specialitate sunt prezentate urmatoarele metode de cercetare:
– metoda subiectivă – prin care echipa de cercetare urmează traseul parcurs de autor
– metoda obiectivă- prin care se verifică suprafața locului faptei urmând o anumită ordine, ceea ce conferă calitate și totodată asigurarea nu nu au fost omise urme
– metoda combinată – prin folosirea concomitentă a metodelor expuse mai sus, în funcție de particularitățile cauzei cercetate .
Indiferent de metoda aleasă pentru desfășurarea cercetării la fața locului, ea trebuie să conducă la examinarea sistematică, multilaterală și obiectivă a locului săvârșirii infracțiunii, să asigure realizarea scopului pe care această activitate și-l propune.
7. Repartizarea sarcinilor între membrii echipei
Repartizarea sarcinilor reprezintă ultima măsură dispusă până la începerea cercetării propriu-zise. Astfel ;
Șeful echipei de cercetare (procurorul) :
verifică, împreună cu medicul legist, starea victimei, luând unde este cazul, măsuri pentru salvarea ei
menține, prin măsurile luate, în stare neschimbată locul faptei, asigurându-se în acest fel și conservarea urmelor
organizează urmărirea, prinderea și reținerea infractorului, îndrumând în acest scop, activitatea organelor de poliție corespunzătoare
participă, împreună cu expertul criminalist, la descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea și conservarea urmelor,
caută, în limitele locului faptei și în împrejurimi obiecte corp delict sau alte obiecte pierdute ori abandonate de infractor
conduce activitatea de încheiere a procesului verbal de cercetare la fața locului.
Organul de cercetare penală al poliției judiciare :
identifică victima, martorii oculari și pe autorul faptei ;
participă la acțiunile de investigare, inclusiv prin postarea sa între persoanele adunate în proximitatea locului faptei ;
contribuie, alături de membrii echipei la căutarea urmelor, a corpurilor delicte etc.
Responsabilul cu activitățile criminalistice :
intră împreună cu șeful echipei în perimetrul locului săvârșirii infracțiunii înainte de ceilalți membrii ai echipei
contribuie la descoperirea și protejarea urmelor fără a le mișca din locul în care se află
fotografiază și filmează locul faptei și tot ce se află în perimetrul său, starea ușilor, a ferestrelor, a altor căi de acces, leziunile exterioare de pe cadavru, urmele de orice natură ar fi ele
efectuează, pe baza ordonanței organelor de urmărire penală, constatări tehnico-științifice, când este evident pericolul de distrugere a unor probe ori de schimbare a anumitor situații de fapt și sunt necesare explicații din partea unui specialist în materie
recoltează probe și le ambalează astfel încât acestea să nu fie contaminate
interpretează, din punct de vedere științific, urmele descoperite, stabilirea modului de săvârșire a faptei și obținerea unor date despre făptuitor.
prin constatările făcute se pronunță cu privire la originea și modul de creare a urmelor sau se va referi la calitatea și posibilitățile de valorificare a lor prin expertize
urmărește folosirea terminologiei criminalistice adecvate pentru consemnarea ăn procesul-verbal decercetare la fața locului a stărilor de fapt și a urmelor existente.
Conducătorul câinelui de urmă :
intră pe drumul ce i s-a marcat, în perimetrul săvârșirii faptei pentru luarea și prelucrarea de către câine a urmelor olfactive
efectuează cu câinele căutări prin locurile în care se îndreaptă acesta, în scopul găsirii infractorului sau a altor obiecte ale sale
întocmește schița traseului parcurs, precum și procesul-verbal de folosire a câinelui.
Expertul medico-legist (când face parte din echipă ) :
stabilește dacă moartea victimei este reală ori aparentă
recoltează și conservă probele biologice, în vederea examinării lor în condiții de laborator
face toaleta cadavrului
examinează corpul făptuitorului și, împreună cu expertul criminalist, îmbrăcămintea acestuia .
Experții tehnici sau specialiștii în diverse domenii :
descoperă, ridică, fixează urmele și mijloacele materiale de probă și realizează alte activități tehnice în acele situații în care sunt necesare cunoștințe și calificări speciale
atrag atenția organelor de urmărire penale asupra împrejurărilor ce ar putea fi utile cauzei și a căror descoperire este legată de aplicarea cunoștințelor de specialitate
își exprimă părerea asupra originii și mecanismului de formare a diferitelor urme constatate la fața locului
dau o explicație corespunzătoare celorlalți membrii ai echipei
în cazul în care sunt necesare constatări tehnico-științifice, în baza ordonanței organului de urmărire penală, procedează la efectuarea lor, concluzionând prin rapoarte de constatare tehnico-științifică în care prezintă, argumentat, concluziile lor de specialitate.
Secțiunea IV
Reguli tactice specifice efectuării cercetării propriu-zise la fața locului
Cercetarea la fața locului se va face cu respectarea strictă a regulilor tactice generale enunțate anterior.
Cu ocazia examinării propriu-zise a locului faptei trebuie avute în vedere urmatoarele :
orientarea locului faptei să fie făcută atât din punct de vedere topografic cât și din punct de vedere criminalistic ;
extinderea ariei de cercetare până la punctele limită unde ar putea fi descoperite mijloace de probă ;
ori de câte ori situația permite, trebuie folosit câinele de urmărire pentru preluarea urmelor de miros uman ;
în câmpul infracțiunii, la început, nu pătrunde decât șeful echipei și specialistul criminalist, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a marca poziția urmelor și obiectelor existente, precum și traseul pe care îl vor urma ceilalți membrii ai echipei ;
toate urmele și mijloacele de probă descoperite trebuie descrise amănunțit;
după căutarea, relevarea, fixarea și ridicarea urmelor și obiectelor, acestea trebuie ambalate, sigilate, și transportate în condiții de siguranță, pentru a se evita distrugerea ori modificarea compozitelor ;
măsurătorile efectuate la fața locului trebuie să fie riguroase acestea fiind hotărâtoare în elucidarea mecanismului producerii infracțiunii și a formării urmelor ;
Secțiunea V
Fazele cercetării la fața locului
Studiile de specialitate, recomandă ca activitatea de cercetare a locului faptei întreaga activitate să parcurgă două faze convenționale –una statică și una dinamică- ce se întrepătrund, constituind un proces continuu de cercetare.
Activitățile ce se desfășoară în faza statică urmăresc determinarea arealul asupra căruia se va extinde cercetarea și fixarea aspectului general al locului săvârșirii infracțiunii, a poziției urmelor și mijloacelor materiale de probă, în starea în care au fost găsite.
Faza numită dinamica cercetării are drept obiect examinarea, cu ajutorul unor mijloace tehnico-științifice a urmelor și mijloacelor materiale de probă și realizarea conexiunii acestora cu fapta cercetată.
V.1. Faza statică a cercetării la fața locului
Faza statică cuprinde stabilirea și marcarea drumului de acces în câmpul infracțional și a punctului de ieșire, descoperirea urmelor și aprecierea priorității ridicării acestora pentru a preântâmpina degradarea, distrugerea sau pierderea sa ca probă.
Constă în examinarea generală de către echipa de cercetare a întregului loc al faptei , după care se trece la examinarea porțiune cu porțiune, în vederea descopririi urmelor și a poziției fiecărui obiect în raport cu altele din imediata apropiere, fără să se miște nimic.
Orientarea de ansamblu, ca prim comtact al echipei de cercetare cu locul în care s-a comis infracțiunea, constă în delimitarea locului faptei, operațiune în care se ține seama de anvergura și topografia locului în cauză, imobil, loc deschis, pădure, apă curgătoare sau lac, exploatare forestieră sau minieră, cale ferată sau rutieră, unde s-au derulat episoadele infracțiunii. Numai procedând în acest mod se creează premisele decoperirii tuturor urmelor și mijloacelor materiale ce au legatură cu cauza .
În delimitarea corectă a locului, pe lângă propriile constatări, un rol deosebit îl au informațiile obținute de la cei ajunși primii la locul faptei, martorii oculari ori de la cei care au sesizat săvârșirea infracțiunii.
O altă activitate specifică fazei statice este orientarea topografică și criminalistică la locul faptei, care presupune orientarea în interiorul perimetrului de cercetat.
Astfel căile de acces vor fi stabilite cu ușurință și inclusiv deplasarea echipei în câmpul infracțional este permisă în așa mod în care să nu fie distruse sau contaminate urme sau probe.
Parcurgând locul de cercetat, trebuie să se procedeze la marcarea și protejarea locurilor unde se găsesc urme ori mijloace materiale de probă, notându-se în agendă dispunerea topografică a acestor repere și urmele invecinate, și se pot stabili locurile unde trebuie căutate microurmele și natura acestora, se pot elabora versiuni ce se verifică odata cu efectuarea cercetării locului faptei. În acest scop trebuie să se stabilească :
în ce loc, la ce înălțime și pe ce porțiune a autovehicului sau a altor obiecte se găsesc urmele
care este forma, culoarea, adâncimea și celelalte caracteristici exterioare ale urmelor
în ce fel sunt repartizate urmele
pe ce suprafețe sau obiecte se găsesc urme de păr sau alte substanțe organice, etc.
Stabilirea exactă a timpului când s-a săvârșit infracțiunea permite organelor de urmărire penală să determine alte activități desfășurate de autor și poziționându-l la locul faptei în momentul producerii acesteia.
O altă problemă specifică acestei faze o constituie folosirea câinelui de urmărire pentru prelucrarea urmei de miros uman prin folosirea unui obiect cu care autorul a intrat în contact la loculu faptei.
Lucrătorul de poliție, conducător al câinelui de urmărire, desfășoară următoarele activități :
pătrunde pe drumul care i-a fost indicat de la locul săvârșirii infracțiunii în vederea preluării urmei de miros
parcurge cu câinele de urmărire traseul de prelucrare a urmei de miros, pentru descoperirea și ridicarea de obiecte ascunse ori abandonate, fiind, după caz însoțit de un membru al echipei de cercetare
informează conducătorul echipei de cercetare despre situația unor urme găsite sau a unor obiecte, în vederea extinderii cercetării criminalistice
întocmește procesul-verbal de folosire a câinelui de urmărire și a schiței traseului parcurs de către acesta.
În această fază a cercetărilor se procedează la o examinare atentă a locului faptei atât în ansamblul său, cât și pe zonele mai importante fără a se aduce nici o modificare acestora. De regulă, se examinează, în detaliu, doar acele urme care, prin natura lor sau datorită împrejurărilor concrete sunt amenințate cu schimbarea detaliilor individuale ori chiar cu distrugerea lor. Pentru aceasta se iau măsuri imediate de depistare a intinderii lor, de examinare prin mijloace adecvate naturii lor, aspectului și stării în care se află. Tot cu aceasta ocazie, se procedează la ridicarea, ambalarea și transportarea lor, în vederea examinarii de către specialiști în condiții de laborator.
Dintre activitățile mai importante desfășurate în faza statică a cercetării la fața locului, menționăm următoarele :
– stabilirea stării și poziției obiectelor materiale de probă, a urmelor vizibile s.a. așa cum au fost găsite de echipa de cercetare
– măsurarea distanței dintre obiectele principale, dintre acestea și urme sau locuri de acces, aspect de natură să servească la clasificarea unor împrejurări ale cauzei
– executarea de fotografii de orientare, schițe și fotografii ale obiectelor principale, precum și fixarea prin filmare
– determinarea eventualelor modificări survenite anterior sosirii echipei de cercetare.
– ridicarea topografică a caracteristicilor de relief în vederea întocmirii schiței locului faptei.
Sintetizând, în faza statică echipa de cercetare ia contact nemijlocit cu locul faptei ceea ce permite realizarea unei opinii asupra faptei săvârșite și prin măsurile luate se asigură fixarea procesuală a locului respectiv și înlăturarea posibilităților de distrugere, dispariție ori înlăturare a unor urme și mijloace materiale de probă.
V.2. Faza dinamică a cercetării la fața locului
Faza dinamică, presupune examinarea minuțioasă și în aceeași ordine a tuturor obiectelor, mijloacelor materiale de probă și urmelor descoperite la fața locului.
Este o continuare a fazei statice ce permite detalierea urmelor și consecințelor faptei comise ce conduce la o mai bună interpretare a urmelor, realizarea unei imagini clare a împrejurărilor comiterii faptei, a personalității autorului și posibilităților fizice ale acestuia.
Având posibilitatea să miște obiectele purtătoare de urme echipa poate descoperite noi probe sau urme poate demonstra mecanismul producerii unor fapte sau stări de fapt.
În această fază vor fi efectuate fotografii judiciare în detaliu, cu măsurători metrice bidimensionale, corpurile delicte vor fi ridicate, ambalate și conservate corespunzător, în vederea transportării la laboratoarele de specialitate, cu respectarea cu strictețe a regulilor tehnice criminalistice .
Deasemenea se vor exclude urmele victimelor și ale altor persoane ce au avut acces legal în câmpul infracțiunii, inclusiv ale celor ce au participat la cercetare. Rezultatul examinării comparative se va materializa într-un raport de constatare tehnico-științifică .
Cu privire la categoriile de urme ce trebuie căutate, acestea diferă în raport cu natura faptei săvârșite, astfel :
la infracțiunile comise prin violență întotdeauna vor fi căutate urme biologice, obiecte folosite de autori pentru realizarea rezoluțiunii infracționale
la faptele îndreptate împotriva proprietății se vor căuta urme ale instrumentelor de spargere, urme de natură papilară, de încălțaminte sau ale mijloacelor de transport, etc
în cazul distrugerilor, indiferent de natura agenților care le-au provocat, se va examina focarul sau craterul exploziei, în cercuri concentrice pentru identificare surselor care au produs incendiul sau explozia.
O atenție deosebită trebuie acordată examinării locului unde s-a consumat episodul principal al faptei, pentru că, aici pot rămâne o multitudine de urme, pe cadavru, pe hainele acestuia, pe obiectele atinse în timpul săvârșirii furtului, pe mijlocul auto în cazul accidentelor rutiere etc. În această fază, membrii echipei vor reconstitui mintal activitățile întreprinse de autor, va continua elaborarea versiunilor și documentarea acestora.
Din punct de vedere criminalistic, în faza dinamică, după efectuarea fotografiilor judiciare sau a filmărilor, funcție de vastitatea câmpului infracțional și modul de dispunere a unor obiecte, urme sau probe, va fi întocmită schița locului faptei, sau a unei suprafețe bine determninate din câmpul infracțional.
După definitivarea cercetării propriu-zise, se va proceda la efectuarea audierilor, interpretarea urmelor și emiterea ipotezelor de lucru și versiunilor.
Secțiunea VI
Constatarea disimulărilor și împrejurărilor controversate.
La fața locului, organele de urmărire penală trebuie să se convingă că urmele descoperite sunt rezultatul săvârșirii unei infracțiuni, dacă acestea provin ca urmare a consumării unui fapt real ori au fost create spre a induce în eroare colectivul de anchetă. Infractorul nu reușește să simuleze perfect comiterea sau producerea unei alte fapte, cu ocazia cercetării la fața locului fiind identificate discordanțe între urme, consecințele faptei și raportul de cauzalitate dintre urme și fapta cercetată.
Secțiunea VII
Reguli privind reluarea sau repetarea
cercetării la fața locului.
Reluarea cercetarii la fața locului se face atunci când cercetarea inițială a fost întreruptă din următoarele motive ;
se descoperă, una sau mai multe surse de pericol cum ar fi cele de explozie, incendiu sau surpări de teren ;
constatarea necesității unui specialist, fără de care nu pot fi valorificate probele ;
întreruperea activității din cauza unor intemperii naturale ;
locul faptei este foarte vast, cu particularități și urme ce necesită a fi studiate, fixate și ridicate la lumina zilei;
La reluare, componența echipei de cercetare va fi aceeași, activitatea fiind concretizată în același proces verbal, în care vor fi specificate modalitățile de asigurare a pazei locului faptei cât timp activitatea a fost întreruptă.
Repetarea cercetării la fața locului se efectuează atunci când :
prima cercetare s-a desfășurat în condiții neprielnice de vizibilitate sau luminozitate ;
în raport cu fapta săvârșită se presupune, în mod logic, că la fața locului trebuie să se găsească urme și alte mijloace materiale de probă a căror prezență nu a fost încă constatată la prima cercetare ;
prima cercetare nu și-a atins scopul, fiindcă s-a desfășurat defectuos, superficial, necorespunzător sub aspect calitativ ;
CAPITOLUL III
FIXAREA REZULTATELOR CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI ȘI RIDICAREA URMELOR
Secțiunea I
Considerații tehnice privind fixarea urmelor.
Obiectele care poartă urme, urmele și alte miloace materiale de probă descoperite la fața locului trebuie aibă valoare probatorie în procesul penal. Pentru a constitui mijloc de probă vor fi întocmite înscrisuri din care să rezulte starea lor, locația în care au fost descoperite și descrierea amănunțită. Descrierea se fa face în formele prevăzute de lege și inclusiv în termeni tehnico-criminalistici, întreaga activitate fiind cunoscută în criminalistică sub denumirea de fixare a urmelor și mijloacelor materiale de probă.
Mijloace de fixare
Fixarea prin descriere – constă în consemnarea constatărilor făcute cu ocazia cercetării locului faptei, prin perceperea a tuturor caracteristicilor urmelor și ale celorlalte mijloace materiale de probă, a dimensiunilor și a altor aspecte de la locul săvârșirii infracțiunii, precum și a unor date referitoare la condițiile în care s-au făcut aceste constatări, sunt cuprinse în procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de folosirea câinelui de urmă, rapoarte de constatare tehnico-științifică.
Fixarea cu ajutorul mijloacelor tehnice- sunt folosite mijloace tehnice de fixare precum fotografia judiciară, filmarea judiciară, schița și desenul, cu respectarea unor tehnici criminalistice, pentru a se evita situații controversate sau contestate pe parcursul procesului penal.
Evoluția tehnicii, a permis dezvoltarea unor mijloace și procedee de fixare mai eficiente, care să permită efectuarea de comparații, descoperirea, inclusiv în fotografia efectuată a unor urme latente, valoarea probatorie a probelor fiind ridicată la un înalt nivel. În acest sens, exemplificăm fotografia digitală, realizarea fotogramelor, realizarea schițelor prin folosirea mijloacelor tehnice folosite în topgrafie, etc.
Secțiunea II
Procesul verbal de cercetare la fața locului
Procesul-verbal încheiat potrivit art.195 , C.pr.pen., se numără printre mijloacele de probă cu o semnificație deosebită în soluționarea cauzei penale .
Pentru a avea putere probantă în cauză, procesul-verbal trebuie să respecte o serie de condiții de fond și de formă. Din punctul de vedere al formei și cuprinsului, procesul-verbal va conține următoarele : o parte introductivă, o parte descriptivă și o parte de încheiere, indicate de art.199 C.pr.pen..
În partea introductivă a procesului-verbal se consemnează date ce conferă caracterul oficial al înscrisului, date referitoare la participanți, privitoare la modul de sesizare, locul și timpul efectuării acestei activități precum și, alte mențiuni.
Partea descriptivă, include : descrierea locului în care s-a comis fapta, orientarea acestuia, persoanele găsite la fața locului, descrierea obiectelor, urmelor și altor probe materiale, a distanței lor față de unele repere, caracteristicile de identificare a obiectelor, starea urmelor, modoficări inițiale ale câmpului infracțional cu indicarea celor ce au pătruns la locul faptei, mențiunea că nu au fost descoperite alte urme, ora începerii și ora finalizării.
În cuprinsul acesteia vor fi consemnate constatările specialiștilor prezenți la fața locului, primele concluzii ale acestora cu privire la împrejurările comiterii faptei.
În partea finală a procesului verbal vor fi consemnate următoarele elemente : ce urme și obiecte au fost ridicate, măsuri luate cu privire la victimă și autor, mențiuni privind consecințele faptei, ce genuri de fotografii judiciare sau efectuat, marca aparatului tehnici și surse de iluminare, dacă s-a realizat schița, obiecțiunile și observațiile celor prezenți, numărul de exemplare în care s-a întocmit.
Procesul verbal de cercetare la fața locului va fi semnat pe fiecare pagină și la sfârșit de toți de toate persoanele paricipante la desfășurarea activității.
Secțiunea III
Fotografia judiciară
Pentru a se asigura fixarea imaginii locului faptei este necesar să se efectueze următoarele genuri de fotografii :
fotografia de orientare ;
fotografia schiță ;
fotografia obiectelor principale, a cadavrelor , a urmelor, etc.;
fotografia de detaliu .
1. Fotografia de orientare se execută în faza statică a cercetării la fața locului a faptei, când nu se mișcă nimic din tot ce se află în perimetrul acestuia .
Acest procedeu de fixare este destinat să servească la identificarea întregului loc unde s-a săvârșit infracțiunea, avându-se în vedere repere din teren pentru identificarea cu ușurință a locului faptei.
În situația în care spațiul de fotografiat nu poate fi cuprins într-o singură imagine se aplică metoda fotografierii panoramice liniare sau circulare.
Dacă infracțiunea a avut loc într-un imobil, la realizarea fotografiei judiciare de orientare se va avea în vedere fixarea căilor de acces în imobil, strada sau o parte de acesteia.
Imagine c.
Imagine d.
Imagine c. și d.- Imagine de orientare a locului faptei de furt din incinta magazinului mixt deținut de P.I și căile de acces.
2. Fotografia schiță – se execută pentru a fixa locul infracțiunii fără împrejurimi. Vor fi efectuate din poziții încrucișate.
Cu acest prilej, la realizarea fotografiei judiciare se vor fixa locul unde s-a săvârșit fapta cuprinzând obiectele din vecinătate. La infracțiunile cu violență, locul în care s-a găsit cadavrul, la furt din locuință, locul unde se aflau bunurile ce au fost sustrase, la accidente rutiere, locul în care se afla victima, locul în care a fost descoperit autovehiculul implicat în accident, urmele de frânare, etc.
Imagine e – imagine de la locul de unde au fost sustrase bunurile.
3. Fotografia obiectelor principale -se folosește pentru fixarea obiectelor care poartă urme sau care au servit la comiterea infracțiunii.
Prin această metodă, de regulă se face fixarea urmelor descoperite la fața locului, poziționarea acestora față de repere aflate la locul faptei.
Imagine f.- imaginea ferestrei forțate.
4. Fotografia de detaliu – are drept scop reproducerea cât mai fidelă a detaliilor urmelor, obiectelor purtătoare de urme sau altor mijloace materoale de probă.Se realizează în faza dinamică acestea fiind reprezentate metric.
Imagine g.- detaliu urmă de mănușă
Secțiunea IV
Schița locului faptei
Schița locului faptei este destinată fixării și prezentării, în ansamblu, a locului faptei, a modului în care sunt dispuse, în plan obiectele și urmele infracțiunii, precum și a distanțelor sau a raportului de poziție dintre acestea constituind o modalitate de reprezentare grafică a situației de la fața locului .
Aceasta se execută cu respectarea reprezentării dimensiunilor obiectelor sau locului, distanței lor și unghiurilor, orientarea făcându-se întotdeauna după punctele cardinale. În cuprinsul acesteia se va consemna scara și unitatea metrică.
Din punct de vedere criminalistic, au fost realizate pentru reprezentare semne convenționale și metode de realizare a proiecției respectiv schiță orizontală, schiță verticală frontală sau laterală.
Imagine h.- Schiță executată în proiecție verticală laterală
Secțiunea V
Relevarea urmelor
La locul faptei nu sunt vizibile toate urmele lăsate de autor în rezoluția sa infracțională. Echipa de cercetare în activitatea sa de căutare, trebuie să descopere și urmele latente, aceasta fiind posibilă prin folosirea de mijloace și tehnici speciale, substanțe pulverizante, ca de exemplu, pulbere magnetică neagră, pulbere negru de fum, galben fluorescent, reactivi chimici, etc.
Secțiunea VI
Ridicarea urmelor și obiectelor purtătoare de urme
Prin ridicarea urmelor se înțelege luarea lor ca atare, a imaginii lor ori a obiectului sau înscrisului care le poartă ori le conține, din locul comiterii infracțiunii.
Procedee și tehnici criminalistice de ridicare:
1.- ridicarea obiectului care conține urma – obiectele se ridică atunci când volumul și greutatea lor permite transportarea în altă locație, cunoscut fiind faptul că exploatarea urmelor în condiții de laborator este mai eficientă.
Pentru ridicarea obiectelor purtătoare de urme vor fi respectate reguli specifice, astfel încât să nu fie distruse sau modificate urmele ce le conțin, alterarea lor făcând imposibilă valorificarea judiciară.
Va fi acordată antenție ca acestea să nu intre în contact cu alte obiecte cu urme, pentru a se evita contaminarea sau intercontaminarea, atunci când pe același obiect sunt două urme distincte și de naturi diferite, pe cât posibil vor fi protejate pentru a nu se face transferul de caracteristici dintre urme.
2.- ridicarea urmelor materie sub formă de pete, depuneri, etc. – se realizează atât prin forografiere cât și prin folosirea de tampoane sterile din bumbac, umectate cu apă distilată.
Respectarea regulilor de ridicare a acesto urme presupune ca persoana care le ridică să fie echipată în mod corespunzător, de regulă cu echipament sterilizat.
3.- ridicarea urmelor prin fotografiere, mulaj sau desen – este o metodă avantajoasă în sensul că redă caracteristicile urmei în forma în care a fost găsită și poate folosi în procesul de comparație.
La ridicarea prin fotografiere, se efectuează fotografia judiciară de detaliu, asigurându-se o fotografiere metrică, de regulă bidimensională. Nu va fi uitată relaționarea dintre locul amplasării urmei și repere luate la locul faptei, pentru o mai bună prezentare în procesul verbal de cercetare la fața locului și totodată dacă se impune în fața instanței, unde sunt prezente persoane care nu au participat la efectuarea cercetării locului faptei.
Mulajul – se folosește pentru ridicarea urmelor de destratificare respectiv de adâncime, are avantajul că reproduce în mărime naturală obiectul ce a creat urma.
Pentru ridicarea urmelor de încălțăminte create pe sol, se folosește de regulă mulajul creat din ipsos, la ridicarea urmelor de destratificare, de adâncime create în obiecte se folosește ca substanță de realizare a mulajului ceara, plastilina, diferite chituri.
La realizarea urmelor de dinți sau urmelor din suprafața cadavrelor, ca element de noutate în practica judiciară se folosește chitul dentar, care asigură o bună mulare pe suprafața de srăpungere și redă fidel caracteristicile obiectului ce a creat leziunile sau leziunea, inclusiv particularități ale acestuia.
CAPITOLUL IV
TIPOLOGIA INVESTIGĂRII PRINCIPALELOR URME BIOLOGICE DE NATURĂ UMANĂ DESCOPERITE LA FAȚA LOCULUI
În cadrul cercetării la fața locului, pot fi întâlnite la locul săvârșirii infracțiunii diferite urme de natură umană.
Astfel, în categoria urmelor biologice se înscrie marea masă a urmelor de material biologic uman, îndeosebi produsele de secreție, excreție și țesuturile umane. Secrețiile sunt : saliva, secreția nazală și laptele matern.
Țesuturi moi: sânge, piele, țesut muscular, masa cerebrală. Țesuturi dure: oase și unghii. În această grupă de urme sunt incluse și firele de păr, inclusiv urmele de miros care fac obiectul odorologiei judiciare.
Raportat la frecvența cu care sunt întalnite în cazul săvârșirii infracțiunilor de violență (omor, viol, tâlhărie, loviri), în accidente rutiere, de muncă, în explozii și incendii, dar și la calitatea elementelor științifice de individualizare, de circumstanțiere a modului de săvârșire a faptei, putem aprecia că cele mai importante urme sunt cele de sânge, salivă, spermă și firele de păr.
Secțiunea I
Cercetarea urmelor de sânge
Urmele de sânge, prin frecvența cu care sunt întâlnite în câmpul infracțional, cât și prin posibilitațile de identificare pe care le oferă, inclusiv prin furnizarea de indicii necesare clarificării împrejurărilor privind locul, timpul, mijloacele și modul de săvârșire a faptei, dețin o pondere particulară în cadrul investigațiilor criminalistice.
În câmpul infracțional, urmele sangvinolente se prezintă sub formă de picaturi, stropi, mânjituri și sunt consecința unei acțiuni violente exercitate asupra corpului persoanei.
În funcție de natura suportului, urmele de sânge pot fi absorbite de acesta, cum este cazul suporturilor din material textil, sau pot rămâne la suprafață, formând un strat sau o crustă distinctă.
Culoarea urmelor de sânge diferă în funcție de vechimea, cantitatea, natura suportului și factorii care acționează asupra lor: temperatura, lumina, diverși agenți fizici și chimici.
Calitatea urmelor de sânge poate fi influențată de acțiunile exercitate de om, respectiv de persoana care caută să îndepărteze pata prin răzuire, spălare etc.
I.1. Cercetarea și interpretarea la fața locului a urmelor de sânge
Imagine i.- aspect strop sangvin
Descoperirea urmelor de sînge reprezintă o activitate de o deosebită importanță. Dificultatea descoperirii nu privește doar urmele evidente de sânge, ci în special, acele urme care au suferit modificări prin scurgerea timpului.
Căutarea urmelor de sânge se efectuează potrivit particularităților locului sau suportului cercetat, deci în funcție de fiecare caz în parte, ea fiind orientată în câteva direcții principale, și anume:
a. Corpul și îmbrăcămintea persoanei – victimă sau făptuitor ;
b. Porțiunea de teren și obiectele aflate la locul săvârșirii infracțiunii sau în locul în care a fost descoperit cadavrul;
c. Instrumentele folosite în săvârșirea infracțiunii;
d. Instalațiile sanitare, vasele, alte obiecte ce ar fi putut servi la înlăturarea urmelor sau la transportul cadavrului.
Depistarea petelor suspecte de sânge se face, de regulă, cu surse de lumină cu de filtre de culoare roșii sau verzi și prin folosirea reactivilor chimici.
Ridicarea urmelor de sânge prezintă anumite particularități, îndeosebi în cazul celor care se găsesc pe obiecte ce nu pot fi transportate.
La ridicarea urmelor de sânge trebuie avut în vedere că acestea pot conține și alte categorii de urme biologice cum sunt, de exemplu, fire de par, resturi de țesut etc., cărora trebuie să le asigure integritatea.
Interpretarea urmelor de sânge la locul descoperirii lor este o activitate cu rezonanță în clarificarea ulterioară a împrejurărilor săvârșirii faptei. După forma luată de o picătură de sânge, se poate stabili înălțimea de la care a căzut, marginile urmei fiind cu atât mai zimțate cu cât înălțimea este mai mare.
I.2. Expertiza biocriminalistică a urmelor de sânge.
Expertiza urmelor de sânge încadrată în categoria mai largă a expertizei biocriminalistice, așa cum este denumită în lucrări de criminalistică mai recente, sau expertiza medico-legală a produselor biologice, potrivit denumirii din lucrările de medicină legală – este destinată să ofere clarificări la numeroasele întrebări adresate de către organele judiciare.
Secțiunea II – Cercetarea urmelor de salivă
Urmele de salivă interesează cercetarea criminalistică pentru posibilitățile de obținere a unor date privind persoana, îndeosebi pe baza grupei sanguine .
Căutarea și descoperirea urmelor de salivă se face cu mijloace optice și de iluminare curente, aflate în dotarea truselor criminalistice (lupe, lămpi cu radiații vizibile și ultraviolete, lanterne). Descoperirea lor necesită o cercetare sistematică a întregului loc al faptei.
Ridicarea și transportarea urmelor presupuse a fi de salivă impune respectarea acelorași recomandări făcute la urmele de sânge, de ambalare în stare uscată a obiectului și de expediere urgentă la laboratorul de specialitate, pentru a nu se distruge antigenele.
Interpretarea urmelor de salivă poate servi la obținerea de date privind modalitatea de formare a urmei, mediul profesional din care provine persoana, starea sa de sănătate, unele deprinderi sau vicii, numărul de persoane care au creat urmele, s.a.
Expertiza urmelor de salivă servește la clarificarea unor aspecte relativ asemănătoare urmelor de sânge. În primul rând, expertul se poate pronunța asupra faptului dacă urma este sau nu de salivă și dacă saliva este de natură umană, însă nu întotdeauna rezultatul poate avea caracter de certitudine.
Secțiunea III – Cercetarea urmelor seminale
Imagine j.- aspect spermă
Urmele de spermă fac parte din categoria acelor urme biologice întâlnite în diverse împrejurări, care numai aparent au o frecvență redusă. De regulă, prezența lor este caracteristică săvârșirii de infracțiuni cu un grad de periculozitate deosebit sau al căror mod de săvârșire prezintă anumite particularități. Așa sunt, de pildă, omorul și infracțiunile privitoare la viața sexuală (violul, pedofilia, seducția, perversiunea și corupția sexuală, incestul).
Căutarea urmelor seminale impune examinarea corpului victimei, o atenție specială fiind acordată orificiilor naturale (examinare realizată de către cadre medicale), precum și a lenjeriei de corp și de pat, a îmbrăcămintei, a altor obiecte.
Ridicarea urmelor seminale necesită, poate mai mult decât în cazul altor urme biologice, precauție deosebită pentru păstrarea intactă a petei și implicit a spermatozoizilor, principalul element asupra căruia se îndreaptă examinarea.
Interpretarea la fața locului a urmelor seminale oferă date referitoare nu numai la natura, mobilul și modul de săvârșire a faptei, ci și în legatură cu anumite deprinderi, aberații sexuale sau anumite stări psihopatologice ale autorului.
Expertiza biocriminalistică a urmelor seminale este destinată stabilirii faptului dacă urma este într-adevăr de spermă și dacă aceasta este de origine umană sau animală.
Secțiunea IV- Cercetarea firului de păr uman
Imagine k.- aspect fir păr
Firele de păr uman alcătuiesc o categorie distinctă de urme biologice denumite, mai recent, în lucrările noastre de specialitate, și urme de natură piloasă – prin a căror examinare se obțin date importante cu privire la persoane și la împrejurările faptei, problemele rezolvate de expertiza înscriindu-se pe aceleași coordonate ca și în cazul expertizei biocriminalistice a celorlalte urme biologice. În esență, se pot obține date despre natura, originea, caracteristicile de sex, varstă, regiunea corporală din care provine.
Descoperirea firelor de păr nu impune folosirea de metode sau mijloace tehnico-științifice deosebite, ele fiind destul de ușor vizibile cu ochiul liber. Se cerceteaza atât îmbrăcămintea, lenjeria și corpul persoanei, cât și alte suprafețe, inclusiv obiectele de igiena personală.
Ridicarea firelor de păr impune respectarea unor cerințe minime cu privire la menținerea intactă a firului, evitarea amestecării lui cu alte fire de păr, inclusiv cu fire provenite accidental de la persoanele care efectuează cercetarea.
Expertiza firelor de păr este destinată, pe de o parte, cercetării structurii intime a părului, cu numeroasele sale elemente caracteristice, iar, pe de altă parte, analizei suprafeței acestuia, a diverselor particule aderente, urme ale materiei în care a fost descoperit, precum și microurme de natură cea mai diversă.
CAPITOLUL V
PARTICULARITĂȚI ALE CERCETĂRII
LA FAȚA LOCULUI ÎN CAZUL
UNOR INFRACTIUNI
Secțiunea I
Cercetarea omorului
I.1. Considerații generale.
Mijloacele folosite de infractor la săvârșirea infracțiunii de omor sunt diversificate, fiecare cauză având particularitatea ei.
Competența de instrumentare a cauzelor de omor revine exclusiv procurorului, astfel că acesta conduce întreaga activitate de cercetare la fața locului.
a). omorul săvârșit cu arme albe și corpuri contondente se clasifică în mai multe categorii, după leziunile produse:
– leziunile produse de obiecte vulnerant înțepătoare, tăioase și corpuri contondente dure- pot leza orice parte a corpului, pe diferite unghiuri, urmele pot fi netede sau striate etc. Urmele de sânge apar fie sub formă de împroșcare, în cazul plăgilor arteriale, fie sub formă de bălți la plăgile venoase.
– leziunile produse de obiecte despicătoare se prezintă ca plăgi tăiate sau zdrobite, cu lungime variabilă, ce depinde de a lamei obiectului și de unghiul de înclinare.
b). omorul săvârșit prin asfixie mecanică, este o modalitate frecventă de omucidere, modurile în care se realizează fiind diverse.
– spânzurarea se produce prin strângerea gâtului într-un laț care va cuprinde căile respiratorii și artera carotidă. La acestea găsim șanțul de spânzurare.
– ștrangularea se face prin strângerea gâtului cu un laț, existând aceleași semne ca în cazul spânzurării sau sugrumării cu mâinile când apar echimoze, escoriații determinate de acțiunea degetelor, a unghiilor, cu evidențierea urmelor papilare, ce nu pot fi decât o consecință exclusivă a omorului, fiind exclusă o acțiune de autolezare.
– sufocarea se poate face cu mâna, corpuri dure, prin presarea feței pe o suprafață dură sau pământ, nisip ș.a., fiind rezultatul unor acțiuni violente sau consecința intenției directe de a ucide.
– înecarea este consecința astupării căilor respiratorii cu lichide și face parte din categoria morților violente întâlnite frecvent.
Principalele semne clinice externe sunt cianozarea feței și a degetelor mâinilor, hemoragiile punctiforme pe conjunctivita pleoapelor, lividitățile cadaverice de culoare albastru închis.
c). omorul săvârșit prin împușcare presupune examinarea urmelor principale ale tragerii : orificiul de intrare, canalul și orificiul de ieșire, și a urmelor secundare : arsuri, rupturile provocate de gaze
d). moartea prin otrăvire sau intoxicare acută cu substanțe toxice este consecința unor accidente. Dat fiind faptul că, substanțele toxice produc reacții și leziuni specifice naturii lor, ca și dozei în care au fost introduse în organism, decesul intervenind la un interval mai mare sau mai mic de timp, este necesară căutarea și ridicarea urmelor biologice, îndeosebi a celor de vomă, a conținutului unor vase și recipiente în care s-ar fi putut afla toxicul, tipul de substanță toxică și a cantității care a pătruns în organism, data intoxicării, forma de procurare și persoanele care au favorizat obținerea acesteia.
e). moartea violentă determinată de alți factori cum ar fi: accidentele auto, accidentele de muncă, etc., presupune respectarea regulilor generale de cercetare la fața locului și a particularităților specifice fiecărui caz în parte.
I.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică:
constatarea morții victimelor și, după caz, acordarea ajutorului medical imediat celor rămase în viață;
stabilirea poziției cadavrului și a obiectelor înconjurătoare în contextul câmpului infracțional, sexul, vârsta, talia aproximativă, natura și culoarea îmbrăcămintei
fotografierea cadavrului și a obiectelor folosite la săvârșirea infracțiunii;
folosirea urmei de miros și prelucrarea cu ajutorul câinelui de urmărire.
I.3. Activități specifice cercetării la fața locului în faza dinamică:
executarea fotografiilor și filmărilor de detaliu ale urmelor găsite pe cadavru și pe îmbrăcămintea acestuia;
consemnarea semnalmentelor cadavrului;
identificarea urmelor de violență și a urmelor de apărare ;
examinarea minuțioasă a obiectelor de vestimentație și încălțăminte ;
examinarea corpului cadavrului:
Se stabiliște numărul, locația și gravitatea fiecărei leziuni;
se examinează cu multă atenție gura, nasul, urechile, părul și mâinile;
se descoperă leziunile, cicatricile, malformațiile, stările de putrefacție, eventualele boli, pentru o eventuală identificare;
se examinează unghiile victimei și se recoltează obligatoriu depozite subunghiale;
recoltarea firelor de păr ;
amprentarea, toaletarea și restaurarea cadavrului;
dispunerea efectuării autopsiei în vederea stabilirii cauzei morții;
evidențierea și examinarea în detaliu a urmelor create de glonț (orificiul de intrare și de ieșire) și de factorii suplimentari ai împușcăturii (rupturi și arsuri provocate de presiunea gazelor, funingine, particule de pulbere nearsă, unsoare în jurul orificiului de intrare) pe corpul și îmbrăcămintea victimei ;
o mare atenție se va acorda căilor de acces și de ieșire din perimetrul locului faptei, deoarece acesta oferă cele mai multe posibilități de descoperire a urmelor lăsate de infractor. De asemenea, vor fi lămurite cu atenție împrejurările atipice, controversate și vor fi căutate explicații pentru fiecare urmă descoperită la fața locului sau lipsa unor urme care, în situația dată, ar trebui să existe în perimetrul locului faptei sau direct pe cadavru ori pe îmbrăcămintea sa.
Secțiunea II
Cercetarea la fața locului
în cazurile în care este prezent un cadavru
Măsuri preliminare
– Stabilirea aspectelor ce prezintă sau pot prezenta interes din punct de vedere al cercetării, cum ar fi: poziționarea locului faptei , condiții de iluminare, de mediu și atmosferice,
– Pregătirea mijloacelor tehnice și a echipamentelor necesare, constituirea echipei de cercetare și deplasarea la fața locului.
II. 1. Activități în faza statică:
– verificarea modului în care a acționat primul organ judiciar prezent la fața locului cu privire la măsurile luate pentru conservarea locului faptei.
– determinarea modificărilor survenite în aspectul inițial al locului faptei;
– întocmirea listei cu persoanele care au avut acces legitim în locul faptei, înainte și după comiterea faptei, pentru a li se putea ulterior preleva probe model de comparație;
– identificarea persoanelor care, în momentul găsirii cadavrului, au intrat în contact cu acesta pentru prelevarea ulterioară a probelor model de comparație de la acestea pentru excludere;
– luarea măsurilor pentru identificarea și stoparea eventualelor pericole ce pot apare. Echipa de cercetare la fața locului pătrunde în locul faptei numai după ce personalul specializat a îndepărtat sursa de pericol. Se vor căuta eventualele emanații de gaze ori alte substanțe nocive, având ca scop identificarea sursei și luarea măsurilor pentru stoparea emisiilor;
– îmbrăcarea costumelor de protecție de unică folosință, pentru prevenirea contaminării;
– stabilirea perimetrului locului faptei și, dacă se impune, sectorizarea lui. După ce se delimitează perimetrul locului faptei, acesta se protejează de intervenții neautorizate cu ajutorul polițiștilor și/sau echipamentelor speciale ;
– stabilirea traseului de acces în locul faptei și marcarea acestuia;
– stabilirea eventualelor locuri de unde pot fi exploatate urme de miros cu ajutorul câinelui de urmărire.
– stabilirea metodelor concrete de cercetare, după constatarea stării de fapt a urmelor și mijloacelor materiale de probă, fără atingerea sau schimbarea poziției acestora. Determinarea cauzei morții, fie că implică înjunghierea, împușcarea, strangularea sau alte metode, reprezintă punctul de pornire al cercetării și ajută prin aceea că aduce în prim plan aspectele și circumstanțele ce au determinant moartea – de exemplu în cazul utilizării armelor de foc cercetarea va avea ca principal obiectiv găsirea armelor de foc, proiectilelor, tuburilor, urmelor de ricoșeu, orificiilor și stabilirea corelației dintre acestea, etc.;
– examinarea preliminară a locului faptei și marcarea prin numere/litere a principalelor urme/mijloace materiale de probă. Se marchează doar aspectele vizibile cu ochiul liber, fără a produce vreo modificare locului faptei. Se protejează urmele ce sunt în pericol a fi deteriorate.
– cercetarea locului faptei în vederea descoperirii urmelor care să ateste modul de pătrundere în câmpul infracțional, respectiv de părăsire a acestuia ;
– este indicat ca în acest moment al fazei statice să se înceapă căutarea, relevarea, fixarea și protejarea urmelor/probelor materiale ce se află pe podea/sol pentru că acestea sunt în pericol a fi distruse de persoanele ce pătrund în locul faptei. Acest fapt este valabil în special pentru urmele latente, invizibile cu ochiul liber. În situația în care există un pericol iminent ca urmele să fie deteriorate ori contaminate acestea sunt fixate și ridicate cu proritate în această fază a cercetării;.
– videofilmarea/fixarea fotografică a locului faptei. Se vor realiza fotografii de orientare și schiță ;
– efectuarea măsurătorilor și realizarea schiței/schițelor locului faptei;
– indicarea locului de unde câinele de urmărire va începe prelucrarea urmelor de miros;
II.2. Activități în faza dinamică:
– fixarea prin fotografiere metrică și videofilmare a obiectelor principale și a probelor materiale;
– este indicat ca poziția obiectelor să fie marcată;
– colectarea/ridicarea urmelor sau probelor materiale aflate pe sol și care sunt în pericol a fi distruse;
– înainte de se trece la examinarea detaliată a cadavrului, se cercetează cu atenție zona adiacentă acestuia pentru descoperirea, relevarea, fixarea și ridicarea/ colectarea urmelor sau probelor materiale;
– examinarea cadavrului la fața locului se face cu respectarea prevederilor secțiunii. În situația în care cadavrul este ambalat de autor este indicat ca acesta să se ridice ca atare și să se transporte la morgă unde examinările se vor putea face mai detaliat iar riscul pierderii probelor/urmelor este mai redus.
– amprentarea digito–palmară și, după caz, amprentarea plantară a victimei, însă numai după recoltarea depozitului subunghial;
– dacă la fața locului nu este posibilă recoltarea depozitului subunghial, mâinile cadavrului vor fi protejate cu pungi de hârtie, colectarea urmând să se facă înainte de efectuarea necropsiei;
– căutarea, relevarea, fixarea și ridicarea/colectarea tuturor categoriilor de urme și mijloace materiale de probă. Pentru aceasta se respectă regulile specifice menționate în cap. 2 al prezentului document.
– dacă există indicii că au fost utilizate substanțe toxice pentru inducerea morții se caută, se fixează, se ridică, se ambalează și se sigilează toți recipienții susceptibili a conține astfel de substanțe, ambalaje de medicamente sau medicamente căzute, etc.
– urmele de natură biologică pot fi descoperite de regulă pe corpul și îmbrăcămintea victimei și agresorului ori în apropierea acestora, pe obiecte vulnerante și obiecte aflate în apropierea victimei, pe traseul parcurs de victimă sau făptuitor;
– pentru a evita contaminarea urmelor, se recomandă ca obiectele purtătoare să fie ridicate și ambalate corespunzător, urmând ca relevarea/ridicarea urmelor să se efectueze în condiții de laborator în urma eșantionării. Se va acorda o atenție deosebită modului în care este amabalat și ridicat cadavrul, avându-se în vedere pericolul pierderii ori contaminării urmelor aflate pe acesta ori pe obiectele de îmbrăcăminte ;
– interpretarea urmelor descoperite. Examinarea obiectelor din jurul cadavrului pentru stabilirea poziției firești ori nefirești a acestora, identificarea împrejurărilor negative;
– toate constatările făcute cu ocazia cercetării vor fi consemnate în procesul-verbal potrivit regulilor generale și specificului faptelor de acest gen.
– la încheierea activităților specifice cercetării la fața locului toate urmele și mijloacele materiale de probă, cu excepția urmelor papilare sau a obiectelor ce pot conține urme papilare, rămân în custodia organului de urmărire penală.
III. 3.Examinarea cadavrelor cu ocazia cercetării la fața locului
Examinarea unui cadavru, în general, presupune luarea măsurilor necesare într-o anumită ordine, ceea ce va garanta că nimic nu va fi uitat sau trecut cu vederea. Pașii urmați într-o examinare, când este prezent și medicul legist, sunt descriși în continuare. Dacă medicul legist nu ajunge în timp util, examinarea se va desfășura în același mod, dar acțiunile investigatorului trebuie gândite în așa fel încât indiciile pe care le poate observa și examina doar un medic legist să fie cât mai bine protejate.
Prima măsură ce trebuie luată este confirmarea semnelor morții. Starea cadavrului în momentul constatării morții trebuie menționată în procesul-verbal de cercetare la fața locului.
După individualizarea cadavrului se va proceda la fotografierea acestuia.Toate fotografiile inițiale trebuie făcute înainte de mișcarea cadavrului. Toate fotografiile vor fi metrice utilizându-se fie banda decimetrică , fie un etalon gradat milimetric . Se vor efectua fotografii: din lateral, ale bustului, de detaliu a feței, ale poziției mâinilor și picioarelor, ale poziției și stării obiectelor de îmbrăcăminte sau încălțăminte, ale bijuteriilor, ale aspectelor ce pot avea legătură cu cauza morții sau care oferă indicii ale direcției de curgere a sângelui din răni.
Dacă din anumite motive a fost modificată poziția cadavrului după găsirea sa se fotografiază în poziția în care acesta se află. Dacă este relevant pentru cercetare, se reconstituie poziția originală și se fotografiază. În timpul examinării de către medicul legist aparatul foto se ține pregătit pentru a fotografia unele aspecte în timpul examinării.
Când cadavrul este îngropat total sau parțial se marchează și se fixează locația în care se află, chiar dacă nici o porțiune din cadavru nu este vizibilă. Foarte importante sunt urmele de încălțăminte prezente pe/în jurul gropii precum și starea vegetației , aceasta contribuie la estimarea vechimii gropii, de exemplu uscată total sauparțial, lăstari tineri etc.
Schița poziției cadavrului. Pentru că poziția corpului va fi modificată, se vor face semne pe podea, de exemplu la partea superioară a capului, urechi, coate, mâini, vintre, genunchi, călcâie, vârful degetelor de la picioare. Întregul contur al corpului poate fi trasat cu o linie continuă. În situația în care cadavrul se află pe un loc moale, poziția sa va fi marcată într-un mod similar. Dacă, după ce corpul a fost ridicat, este necesară reconstituirea poziției originale, acest lucru se poate face ușor pe baza conturului trasat anterior.
Se marchează poziția cadavrului în raport cu cel mai apropiat obiect de mobilier, obiect sau punct fix.
III.4. Descrierea cadavrului.
Descrierea se face de către medicul legist, lucrătorii de urmărire penală și criminaliști.Se recomandă ca această etapă să se facă simultan cu fotografierea pentru nu fi omis nici un aspect și pentru a exista concordanță între cele două etape.
Se descriu în detaliu obiectele de îmbrăcăminte, se notează poziția exactă a hainelor, dacă sunt proprii sexului victimei și dacă sunt adecvate sezonului, poziția și ordinea în care sunt dispuse pe cadavru, urmele de târâre, de murdărire recentă sau alte urme prezente pe îmbrăcăminte; prezența, starea și poziția nasturilor și a celorlalte accesorii de fixare;
Se examinează buzunarele hainelor pentru că uneori este necesar să se stabilească rapid dacă există acte de identitate, portofel, ceas sau alte obiecte de valoare. Această examinare trebuie să se facă cu o grijă deosebită astfel încât să se poată restabili ușor poziția anterioară a hainelor. Toate obiectele descoperite vor fi ridicate, fixate fotografic, descrise și ambalate individual.
Se verifică împreună cu medicul legist corespondența dintre leziunile create pe corpul victimei și urmele identificate pe obiectele de îmbrăcăminte.
Este preferabil să se descrie capul apoi trunchiul, mâinile și în final picioarele.
– Capul este descris și examinat în raport cu poziția sa față de corp, dacă ochii sau gura sunt deschise, culoarea pielii, leziunile, prezența sângelui, starea părului, prezența salivei, flegmei, vomei și a corpurilor străine. Direcția curgerii lichidelor se determină cu ușurință pe pielea feței și trebuie notată pentru că pot apărea modificări pe durata transportului.
– La examinarea trunchiului, se va nota poziția sa, orice înclinare sau răsucire, poziția hainelor vizibile, prezența cutelor și rănilor, prezența sângelui, salivei, flegmei, vomei și a corpurilor străine .
– Examinarea brațelor și picioarele se face în același mod ca și trunchiul. Mâinilor li se vor acorda o atenție deosebită. Prezența inelelor, bijuteriilor sau a ceasului de mână ori semnele lăsate de acestea trebuie notate. Obiectele străine vor fi colectate, în special fragmentele de păr și piele de sub unghii. Dacă o examinare detaliată a mâinilor nu se poate face la fața locului, mâinile trebuie ambalate în pungi din hârtie prinse la. Se acordă o atenție deosebită tălpilor încălțămintei pentru stabilirea prezenței urmelor de sânge sau a altor materiale pe care a călcat victima.
Cadavrul se examinează pentru a se stabili: prezența leziunilor și a eventualelor urme de autoapărare; armele, instrumentele, mijloacele întrebuințate de autor la comitere faptei; posibilitatea executării unor acțiuni de autolezare de către victimă; corespondența dintre locul unde a fost găsită victima și locul real al comiterii infracțiunii; aspectele negative ce nu concordă cu natura morții .
Când cadavrul este îngropat total sau parțial acesta se dezgroapă cu atenție, fără a-i cauza alte leziuni – acest lucru este valabil mai ales în cazurile când se folosesc lopeți, târnăcoape ori alte asemenea unelte. Pe măsură ce cadavrul este dezgropat se efectuează fotografii iar întregul proces se video-filmează.
După scoaterea cadavrului, acesta se așează pe o folie din plastic sau un ceașaf curat și se examinează în modul descris mai sus. Obligatoriu se descrie și se notează poziția avută de cadavru în groapă. Se măsoară lungimea, lățimea și adâncimea gropii. În momentul scoaterii cadavrului este posibil ca o parte din pământul afânat, cu care a fost acoperit cadavrul, să cadă în fundul gropii – pentru măsurarea adâncimii gropii acesta trebuie îndepărtat iar măsurătoarea se face până la porțiunea de sol mai compact.
Pământul scos din groapă trebuie examinat pentru a fi descoperite orice obiecte sau probe materiale ce au legătură cu cauza – prin cernere pot fi descoperite obiectele de mici dimensiuni.
Secțiunea III
Cercetarea infracțiunilor privitoare
la viața sexuală
III.1. Considerații generale:
Legea penală prevede ca infracțiuni la viața sexuală, a căror cercetare la fața locului este necesară următoarele infracțiuni ; violul, agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor, corpția sexuală a minorilor.
Locul săvârșirii unoe astfel de infracțiuni poate fi :
încăperea sau terenul unde s-a produs infracțiunea;
locurile limitrofe unde au fost găsite ascunse lenjeria de pat, cea de corp și alte suporturi textile aparținând făptuitorului sau victimei.
III.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică:
dispunerea acordării ajutorului medical imediat victimei;
descoperirea urmelor biologice pe îmbrăcăminte, sol, etc.;
fotografierea urmelor și a obiectelor purtătoare de urme .
În faza dinamică:
examinarea și ridicarea urmelor ;
fotografierea în detaliu a urmelor și altor mijloace materiale de probă găsite la locul faptei ;
examinarea și ridicarea obiectelor purtătoare de urme biologice;
examinarea îmbrăcămintei victimei care poartă urmele agresivității autorului;
ridicarea obiectelor folosite pentru favorizarea actului sexual;
examinarea obiectelor ce au servit ca suport pentru așezarea victimei.
Secțiunea IV
Cercetarea furtului
IV.1.Considerații generale:
Specific cercetării acestor infracțiuni sunt elementele ce pot fi identificate la locurile de pătrundere sau părăsire a locului faptei, furtul prin efracție fiind o formă calificată, pentru care legea prevede o pedeapsă considerabil mai mare.
Locul al săvârșirii infracțiunii poate fi :
locurile de unde s-au sustras bunurile (locuințe, instituții, birouri, locuri publice, bănci, sedii de firme, instituții);
drumul de acces;
alte locuri ce se estimează că ar fi putut fi atinse de către făptuitori;
locurile unde au fost ascunse bunurile sustrase;
locurile unde s-au descoperit instrumentele folosite la furt.
IV.2 Activități specifice cercetării la fața locului – în faza statică:
se stabilesc căile de acces la locul faptei;
se delimitează locurile din care au fost sustrase bunurile stabilindu-se natura, cantitatea și destinația lor;
se află posibilitățile de pătrundere în imobil sau în perimetrul locului faptei, precum și căile de ieșire ale infractorului;
se determină drumul parcurs de autor în câmpul infracțiunii;
se stabilesc locurile ce trebuie cercetate- de pătrundere și de unde au fost sustrase bunuri;
se caută corpuri delicte ca: șperaclu, chei, leviere, șurubelnițe,etc.;
se caută categoriile de urme : de efracție, escaladare, biologice, fragmente de urme papilare, urme de încălțăminte, etc.;
vor fi căutate fragmente de lemn, particule din metal, rugină, etc;
fotografierea urmelor și a obiectelor purtătoare de urme.
IV.3 Activități specifice cercetării la fața locului – în faza dinamică:
examinarea și ridicarea urmelor, a obiectelor purtătoare de urme, a instrumentelor folosite;
fotografierea în detaliu a urmelor și obiectelor ce le conțin ;
vor fi ridicate sistemele de asigurare antiefracție;
vor fi ridicate sistemele de supraveghere video ;
se determină metodele și mijloacele folosite ;
Secțiunea V
Cercetarea tâlhăriei
V.1.Considerații generale
Cu ocazia cercetării infracțiunilor de tâlhărie, vor fi căutate probe sau indicii care să conducă la determinarea că acțiunea infractorului prin care a deposedat victima de bunuri, s-a derulat prin acte de violență respectiv prin constrângerea acesteia.
Locul săvârșirii infracțiunii poate fi:
locul unde persoana vătămată a fost amenințată, lovită sau imobilizată și deposedată de bunurile ori valorile pe care le avea asupra ei;
locul unde a fost transportată și abandonată victima;
itinerariul pe care s-a deplasat victima imediat după exercitarea violențelor asupra ei, pentru a scăpa de agresiune sau a solicita ajutor;
drumul parcurs de autori înainte de comiterea faptei și drumul urmat la părăsirea locului faptei.
V.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică:
acordarea ajutorului medical imediat victimei,
efectuarea fotografiilor urmelor lăsate de făptuitori și ale obiectelor sau actelor victimei
cercetarea căilor de intrare și de ieșire în și din locul săvârșirii tâlhăriei
descoperirea obiectelor sau a armelor cu care a fost amenințată ori lovită victima
folosirea câinelui de urmărire
se caută următoarele categorii de urme:
– urme digitale, palmare, plantare și de încălțăminte
– urme de dinți pe corpul victimei sau făptuitorului
– noduri și legături pe materialele folosite pentru imobilizarea victimei
– urme biologice
– urme de miros uman sau ale armelor de foc
– instrumentele folosite de către făptuitori pentru amenințare, exercitarea violențelor sau forțarea sistemelor de închidere
– obiecte de îmbrăcăminte sau părți din acestea provenind de la făptuitori
– resturi de obiecte și valori provenind de la victimă
– urme ale mijloacelor de transport
– urme de sol, metal, sticlă, vopsea luate de făptuitori de la locul comiterii.
V.3. Activități specifice cercetării la fața locului în faza dinamică:
Locurile, obiectele și persoanele care se examinează:
cadavrul, îmbrăcămintea și încălțămintea lui
porțiunea de pardoseală sau de teren de sub cadavru
împrejurările locului unde se află cadavrul
obiectele provenind de la autori
ambalaje conținând resturi de substanțe folosite pentru aducerea victimei în situația dea nu-și putea exprima voința
corpul și îmbrăcămintea făptuitorilor.
fragmente textile ce par a fi provenite de la îmbrăcămintea victimei sau a autorilor
vor fi căutate particule de metal, praf, vopsea, rugină, cu preponderență în proximitatea locurilor de pătrundere în câmpul infracțional de către făptuitori
vor fi efectuate fotografii judiciare în detaliu sau filmări judiciare ale principalelor urme descoperite, ale obiectelor purtătoare de urme sau care conțin urme, prin fotografiere metrică, de regulă bidimensională
Alte activități :
vor fi stabilite cauzele favorizatoare a săvârșirii faptei, dacă victima și-a expus bunurile la vedere, dacă se afla în locuri neiluminate sau necirculate de către public, atitudinea acesteia înainte și în timpul acțiunii agresive a autorilor.
Secțiunea VI
Cercetarea distrugerilor prin incendiere
VI.1. Considerații generale :
Cu ocazia cercetării distrugerilor provocate prin incendiere, vor fi desfășurate activități pentru găsirea punctului sau a focului de origine al incendiului, descoperirea sursei de căldură, determinarea cauzei prin care sursa de căldură a intrat în contact cu combustibilul și stabilirea dacă incendiul a fost provocat sau s-a produs din cauze neimputabile vreunei persoane.
Locul săvârșirii infracțiunii de distrugere prin incendiere :
zona în care a izbucnit incendiul
zona limitrofă în care acesta s-a extins și a produs consecințe
locuințe sau dependințe ale acestora
spații industriale
instalațiile feroviare, rutiere și industriale apropiate.
VI.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică:
organizarea măsurilor de acordare a ajutorului medical victimelor
notarea și fixarea prin fotografiere a locului faptei,
luarea măsurilor de conservare a probelor
identificarea persoanelor care pot da relații în legătură incendiul
organizarea prevenirii sustragerii unor bunuri în timpul acțiunii de localizare și de stingere a incendiului
V.3. Activități în faza dinamică:
căutarea eventualelor urme lăsate de elementele cauzale ale incendiului
se determină posibila existență a elementelor sau circumstanțelor ce au favorizat incendiul, stabilirea obiectelor probabile care au existat la locul incendiului
determinarea naturii bunurilor incendiate dacă sunt inflamabile
examinarea amănunțită a diferitelor zone afectate mai mult sau mai puțin de foc și a obiectelor rămase, în vederea descoperirii urmelor specifice
se observă starea ușilor și ferestrelor, dacă sunt deschise sau închise, dacă prezintă sau nu semne de forțare, dacă marginile prezintă urme de fum
se examinează instalația electrică pentru a putea stabili posibilile implicații în producerea incendiului.
examinarea mijloacelor de transport și a utilajelor apropiate de perimetrul incendiului
se ridică diferite resturi carbonizate, semiarse ca: hârtie, stofe, bucăți de lemn, obiecte din metal deformate în timpul incendiului, praful sau cenușa dintre scândurile dușumelelor, resturi de cabluri sau fitile
stabilirea focarului, locului de producere a scurtcircuitului etc.
dispunerea efectuării de verificări pentru descoperirea lipsei unor bunuri sau valori și evaluarea pagubelor produse
examinarea de către specialișri a instalațiilor
se lămuresc împrejurările controversate și intențiile de simulare prin:
cauze tehnice: inițierea incendiului în încăperi închise, unde este posibilă apariția fenomenului de aprindere spontană sau în vecinătatea unor instalații de încălzit termic sau electric, ori a cuptoarelor cu microunde
fenomene naturale: trăsnet, radiație solară
defecțiuni ale surselor industriale: instalații electrice, instalații de gaz metan sau petrolier lichefiat.
Efectuarea defectuasă a unor lucrări de amenajare.
Secțiunea VII
Cercetarea infracțiunilor la regimul armelor și munițiilor
VII.1.Considerații generale
Accepțiunea de loc al infracțiunii:
locurile unde se găsesc ascunse armele, munițiile sau materialele explozive
locurile unde au folosite armele și munițiile
locurile unde s-au săvârșit diverse alte infracțiuni cu ajutorul armelor, munițiilor sau materialelor explozive
VII.2. Activități specifice cercetării la fața în faza statică
cercetarea începe numai după venirea specialiștilor în domeniu
evacuarea persoanelor și bunurilor
stabilirea mirosului de tragere recentă și luarea probelor
darea spre prelucrare a urmei de miros câinelui de urmărire
fixarea prin fotografiere și filmare a locului faptei, a armelor, munițiilor și materiilor explozive
determinarea urmelor de împușcare și de ricoșare
VII.3. Activități specifice cercetării la fața în faza dinamică
manevrarea armei cu mănuși și de părțile striate, în poziție adecvată și nepericuloasă
stabilirea faptului dacă arma este încărcată sau nu și notarea seriei
efectuarea fotografiilor și filmărilor de detaliu, pentru identificare armei, munițiilor și materialelor explozive
solicitarea efectuării unor gamagrafii pentru depistarea existenței cartușelor în detonator (în cazul armelor blocate sau ruginite)
ridicarea urmelor papilare de pe armă, cartușe, ale desenelor suprafeței mănușilor, de flacără, de pulbere arsă, de fum, de ulei de armă,de sânge, de vopsea, de noroi, fragmente textile, ale unor corpuri contondente, șuruburi, fragmente de arcuri sau alte piese de dimensiuni mici
se recoltează probe din mediul ambiant (sol, tencuială, lemn, etc), ridicându-se mostre din obiecte despre care se presupune că au creat urme pe muniție
Secțiunea VIII
Cercetarea accidentelor de trafic rutier
VIII.1. Considerații generale
Cercetarea locului producerii evenimentelor rutiere se supune regulilor tehnice și tactice criminalistice specifice. Urmări a accidentelor rutiere pot vătămarea corporală sau chiar decesul participanților la traficul rutier, inclusiv a conducătorului auto vinovat de săvârșirea accidentului și distrugerea de bunuri.
Locul faptei este reprezentat de :
segmentul de drum pe care a avut loc evenimentul
locurile în care au ajuns autovehiculele după accident
porțiunea de teren în care s-au descoperit urmările accidentului
drumul urmat la părăsirea locului accidentului de către autor
VIII.2. Activități specifice cercetării la fața locului în faza statică
constatarea morții victimelor și, după caz, acordarea ajutorului medical imediat celor rămase în viață
delimitarea și izolarea locului accidentului
numerotează urmele și corpurile delicte în ordinea descoperirii lor, de la centru către exterior
stabilirea existenței anumitor semne și marcaje de reglementare a circulației în zona producerii accidentului
determinarea poziției și raportului dintre vehicule, corpul victimei și părțile componente ale drumului public
executarea fotografiilor de orientare și schiță ale autovehiculelor angrenate în accident și ale cadavrelor
stabilirea sensului de deplasare a urmelor de frînare și unghiurilor .
descoperirea unor eventuale împrejurări negative ale accidentului.
VIII.3. Activități specifice cercetării la fața locului în faza dinamică:
căutarea, descoperirea, relevarea și fixarea urmelor:
– urme ale sistemului de rulare și tipul benzii de rulare.
– urme ale unor părți ale caroseriei sau diverselor subansambluri
– urme materiale de vopsea, cioburi, uleiuri, etc.
– urme biologice de natură umană
– bagaje, fragmente de îmbrăcăminte, etc.
efectuarea fotografiilor de detaliu ale urmelor descoperite pe autovehicule, pe partea carosabilă, în împrejurimile ei și pe cadavre
examinarea cadavrului sau victimei și a îmvrăcăminții lor
examinarea părții carosabile
recoltarea de fire de păr și de sânge pentru examinări comparative;
interpretarea urmelor descoperite pentru determinarea direcției de deplasare și tipului de vehicul implicat
stabilirea alcoolemiei atât a victimei cât și a conducătorului autovehiculului
asigurarea autovehiculelor implicate în accident, ridicarea acestora în vederea efectuării de expertize tehnico-judiciare.
Solicitarea opiniei unor specialiști în domeniul rutier sau alte domenii, inclusiv a conducătorilor auto, cu privire la modalitatea de săvârșire a accidentului rutier.
verificarea stării generale de funcționare a autovehiculelor angajate în accident : poziția acului de kilometraj, poziția schimbătorului de viteză , presiunea în pneuri, gradul lor de uzură pentru descoperirea eventualelor cauze tehnice ale accidentelor, precum și în vederea stabilirii avariilor suferite
când autorul a părăsit locul accidentului se fac investigații pentru aflarea autovehiculului implicat și stabilirea identității făptuitorului, după care se va solicita urmărirea, localizarea și prinderea acestuia.
înlăturarea urmărilor accidentului prin scoaterea în afara carosabilului a mijloacelor de transport implicate, curățarea carosabilului de urme biologice, uleiuri, componente auto , refacerea parapeților, montarea indicatoarelor rutiere, înlăturarea obstacolelor, astfel încât circulația pe drumul public să nu fie îngreunată.
VIII.4.Examinarea detaliată a autovehiculului
La exterior se fixează metric, în detaliu, toate deteriorările prezente; inițial se fixează metric poziția acestora pe autovehicul după care se execută fotografii metrice de detaliu.
În cazul accidentelor comise în timpul nopții, în condiții de vizibilitate redusă sau condiții meteo nefavorabile întotdeauna se vor fixa prin fotografiere și se vor descrie starea sistemelor de iluminare-semnalizare.
La interior se fixează starea instrumentelor de bord și a înregistrărilor prezente, a manetei schimbătorului de viteze, a airbagului etc.;
Pe exteriorul autovehicului pot fi găsite urme biologice sau fragmente de țesătură provenind de la victimă, pelicule de vopsea, fragmente de sticlă ori plastic, produse petroliere transferate în urma impactului cu un alt autovehicul .
În interiorul autovehiculului, de interes sunt zonele care pot furniza urme ce atestă poziția în vehicul a ocupanților: poziția scaunelor și a oglinzilor, căptușeala interioară a portierelor din față, volan, parbriz, geamuri laterale, zona de sub volan, partea inferioară a bordului, consola centrală, schimbătorul de viteze, frâna de mână, airbag-uri, centuri de siguranță, fețele tetierelor;
Capitolul VI
STUDIU DE CAZ
Prezentarea succintă a actului de sesizare :
In noaptea de 4/5.12.2014, numita A.M. din localitatea A, a sesizat organele de poliție că în urmă cu puțin timp, mama sa, S.E. de 85 ani, a fost victima unui viol, nu cunoaște pe autor, după consumarea faptei acesta fugind prin grădina imobilului.
Activități întreprinse :
– la deplasarea primului organ sesizat, victima a fost găsită la locuința proprie, însoțită de fiica sa, prezenta zgârieturi și echimoze pe figură și brațul drept și întrucât acuza dureri la nivelul capului și abdomenului, s-a solicitat intervenția de specialitate a cadrelor sanitare care au condus-o cu ambilanța la spital, unde a rămas internată.
– au fost dispuse măsuri de asigurare a locului faptei și au fost efectuate investigații din care a rezultat că în urmă cu o lună, bătrâna a fost ajutată la treburile gospodărești de T.P. din altă localitate.
– s-a procedat la consemnarea actului de sesizare, reclamanta ca fiică putând să depună plângere ;
– a fost începută urmărirea penală in rem pentru infracțiunile de viol, lovire sau alte violențe și violare de domiciu ;
– s-a dispus prin ordonanță efectuarea cercetării locului faptei ;
– a fost audiată victima la unitatea spitalicească , stabilindu-se că în timp ce dormea, a intrat în locuință un bărbat, care a lovit-o după care s-a așezat pe pat și i-a cerut băutură. La solicitarea acesteia a refuzat să părăsească locuința, după care a întreținut un raport sexual cu S.E. împotriva voinței sale. S-a procedat la ridicarea hainelor victimei.
– s-a procedat la ridicarea obiectelor de vestimentație a victimei, ce au fost purtate în momentul consumării infracțiunii de viol ;
– a fost efectuată cercetarea locului faptei ocazie cu care faptei au fost descoperite în încăpere urme de culoare brun roșcat, fragmente osoase și fire de păr, ce au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.
– au fost continuate investigațiile stabilindu-se că T.P. a fost văzut că a ajuns la domiciliu de dimineață ;
– după identificarea lui T.P. s-a stabilit că pe obiectele de îmbrăcăminte avea pete de culoare brun roșcat și prezenta escoriații la nivelul obrajilor și bărbiei. Au fost ridicate hainele iar în timpul anchetei acesta a recunoscut săvârșirea faptei.
– au fost examinate din punct de vedere criminalistic obiectele de îmbrăcăminte ale victimei, autorului și obiectele ridicate din locuință cu ocazia cercetării locului faptei, activități concretizate în procese verbal la care au fost anexate planșe fotografice.
– s-a procedat la audierea suspectului, care fiind pus în fața probelor descoperite criminalistic și-a recunoscut fapta, motivând că se afla sub influența băuturilor alcoolice, știa că victima locuiește singură și că nu ar putea fi surprins de alte persoane.
Finalizarea anchetei :
Urmare a documentării activității infracționale a lui T.P., acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, violare de domiciliu și viol, conf. art.193 alin.2, art. 224 alin.2 și art.218 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, în urma judecării cauzei, instanța a dispus condamnarea lui T.P. la 5 ani închisoare cu executare, conform sentinței penale 44 /227/9.4.2015.
Înscrisurile fac obiectul anexelor prezentate în finalul lucrării.
Capitolul VIII
CONCLUZII
Criminalistica a fost privită ca o știință de sine stătătoare, având menirea de a servi scopului nobil de aflare a adevărului în procesul penal, prin descoperirea infracțiunilor și identificarea autorilor acestora.
Ca știință de sine stătătoare, criminalistica are un obiect de studiu propriu și un domeniu de cercetare bine delimitat, folosind în acest sens metode specifice. Ea își creează mijloace tehnice și metode proprii de lucru pe baza cuceririlor științifice sau, după caz, adaptează, dezvoltă și perfecționează altele, din diverse domenii ale științei.
Așadar criminalistica este considerată o știință juridică ce se ocupă cu studierea, elaborarea și aplicarea metodelor și mijloacelor tehnico-științifice de descoperire și examinare a urmelor și mijloacelor materiale de probă, a metodelor tactice de efectuare a activităților de urmărire penală și metodicii de cercetare a diferitelor genuri de infracțiuni în scopul prevenirii și combaterii criminalității.
Ștința criminalisticii este la fel de importantă ca alte științe și este legată foarte strâns de științe precum fizica, chimia, matematica, logica, criminologia, psihologia.
Metodele și mijloacele criminalistice se întrepătrund prevederilor științelor juridice, astfel că ar fi de neconceput desfășurarea unui proces penal privind săvârșirea unei infracțiuni pentru care nu s-a realizat la momentul oportun cercetarea locului faptei.
Menționăm faptul că activitatea de cercetare la fața locului este întâlnită și în judecarea proceselor de natură civilă, unde se dispune în temeiul unei încheieri de ședință.
De regulă cercetarea judecătorească a locului faptei este întâlnită în precese de grănițuire, revendicări ale dreptului de proprietate, situații în care expertizele topografice nu au fost de natură să convingă instanța de judecată cu privire la realitatea existentă la fața locului.
La fel de important este și faptul că urmelor descoperite trebuie să capete valoare de probă în procesul penal. Frecvent au fost întâlnite situații în care probele nu au fost descoperite și ridicate de la locul faptei în mod corect, cu respectarea prevederilor legale. Uneori, pentru prelevarea unor mostre biologice, nu a fost solicitat acordul victimei sau o hotărâre judecătorească pronunțată de instanță în acest sens.
Identificarea judiciară constituie o activitate indisolubil legată de împlinirea actului de justiție și de prevenire a fenomenelor antisociale. În acest sens, principala modalitate de a se ajunge la identificarea judiciară, o reprezintă identificarea criminalistică. Astfel identitatea criminalistică a persoanei care a lăsat urme sau a obiectului creator de urme nu se limitează la procedeele tehnice de ci cuprinde și alte investigații printre carecercetarea locului faptei, reconstituiri, etc.
Lucrarea de față, abordează tema cercetării criminalistice la fața locului, acesta fiind actul incipient în documentarea infracțiunii și administrarea probațiunii.
Prin elaborarea acestei lucrări s-a încercat să se evidențieze rolul și importanța cercetării la fața locului și o prezentare a modului în care se desfășoară cercetarea locului faptei. Acțiunile premergătoare, referitoare la pregătirea echipei de cercetare și a măsurilor luate la fața locului, îi ajută pe anchetatori, în investigarea diferitelor infracțiuni.
În vederea înțelegerii cercetării criminalistice la fața locului, lucrarea studiată a încercat să evidențieze aceast lucru, prin modul în care se desfășoară investigarea în cazul diferitelor infracțiuni cu care ne confruntăm frecvent, sarcina noastră fiind de a descoperi infracțiunile și a pedepsi pe infractori.
BIBLIOGRAFIE
I. ACTE NORMATIVE, ARTICOLE, COMUNICARI
Constituția României
Codul de procedură penală a României
Barbu C.B.– Expertiza complexă medico-legală și criminalistică, în Coordonatele actuale ale criminalisticii românesti, al VI-lea Simpozion Național de criminalistică, 2001
Botoș I., Bercheșan V. – Considerații privind obținerea și înregistrarea datelor și informațiilor pe timpul investigării criminalistice a locului faptei, în Investigarea criminalistică a locului faptei, Bucuresti, 2004
Butoi T., ș.a. – Aspecte psihologice legate de activitatea echipei de cercetare a locului faptei în cazul infracțiunilor de omor, în Revista Criminalistica, nr.4/1999
Cărăușu S.– Aspecte practice ale efectuării activității de cercetare la fața locului în cazul investigării infracțiunilor de omor săvârșite cu arme de foc, în Criminalistica – Mileniul III -, Ed.Little Stat Impex SRL, Bucuresti, 2001
Cârjan L.– Reguli tactice privind pregătirea și efectuarea cercetării locului faptei, în Investigarea criminalistică a locului faptei, Bucuresti, 2004
Hernea-Surdea A. – Importanța cercetarii la fata locului in cazurile de sinucidere atipică, Revista Criminalistica, nr.2/2001
Lăpăduși V.,Grejdinoiu S. – Considerații privind investigarea criminalistică a locului faptei, în Investigarea criminalistică a locului faptei, Bucuresti, 2004
Morar S.– Particularitățile cercetării la fața locului în cazurile de suicid, în Realități și perspective în criminalistică, Bucuresti, 2003
Oancea I., Șpan R. – Rolul organelor de cercetare penală în activitatea de investigare criminalistică a locului faptei, în Investigarea criminalistică a locului faptei, Bucuresti, 2004
Pășescu Ghe.– Valoarea probantă a urmelor descoperite la locul faptei, în Revista Criminalistica, nr.1/1999
Pășescu Ghe. – Rolul interpretării criminalistice a urmelor în aflarea adevărului și identificarea făptuitorului, Revista Criminalistica, nr.3/2000
Popa Ghe.– Descoperirea, ridicarea și conservarea microurmelor la locul faptei, în Investigarea criminalistică a locului faptei, Bucuresti, 2004
Tăut I.L.– Considerații privind desfășurarea fazei dinamice a cercetării locului accidentelor de circulație, în Revista Criminalistica, nr.6/2005
Tomecu I., Popa Ghe.– Reguli ce trebuie respectate pentru efectuarea unei cercetări la fața locului eficiente, în Investigarea criminalistică a locului faptei, Bucuresti, 2004
II. AUTORI, LUCRĂRI, PUBLICAȚII
Aionițoaie C. – Curs de criminalistică, Academia de Poliție , ,,A.I.Cuza,, București, Ed. M.I., 1985
Anghelescu I, Vasiliniuc I. – Îndrumar practic de criminalistică pentru subofițerii de miliție, Ed.M.I., București, 1984
Bercheșan V.– Cercetarea penală (criminalistica- teorie și practică) Îndrumar complet de cercetare penală, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura și tipografia Icar, București, 2005
Bercheșan V. – Valorificarea științifică a urmelor infracțiunii – Curs de tehnică criminalistică, vol.I, Ed. Little Star, București, 2002
Bercheșan V, Dumitrașcu I.N. – Probele și mijloacele de probă, Ed. M.I., Academia de Poliție ,,A.I.Cuza,, București, 1994
Boroi Al. – Drept penal – partea generală, Ed. All Beck, București, 2001
Butoi T, Butoi I.T. – Psihologia crimei, Ed. Științifică și Tehnică, București, 1996
Cârjan L. – Compendiu de criminalistică, Ed. Fundației România de Mâine, ediția a-III-a, Bucuresti, 2005
Ciopraga A, Iacobuță I. – Criminalistică, Ed. Junimea, Iași, 2001
Colectiv – Tratat de tactică criminalistică, ediția a II a, Ed. Carpați, Oradea, 1992
Colectiv – Tratat de metodică criminalistică, vol.I, Ed. Carpați, Craiova,1994
Colectiv – Cercetarea la fața locului (îndrumar practic pentru subofițerii de poliție), Ed.M.I., Bucuresti, 1996
Colectiv – Îndrumar de cercetare penală, Academia de Poliție ,,A.I.Cuza,, București, Editura M.I., 1998
Colectiv – Metode și tehnici de identificare criminalistică, Ed. Asociația Criminaliștilor din România, Bucuresti, 2006
Dobrinoiu V, Florea Ghe, ș.a. – Îndrumar de cercetare penală, Ministerul de Interne, Ed.Atlas, București, 1994
Dongoroz V, ș.a. – Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român, vol.I, partea generală, Ed. Academiei Române, București, 1975
Drăgan J., Oancea I., Niculae Ghe. – Îndrumar practic juridic în probleme de tehnică și tactică criminalistică, Ed.M.A.I., Bucuresti, 2004
Gacea E.M. – Investigarea criminalistică a accidentului de trafic rutier, Ed.M.I., Bucuresti, 2003
Giurgiu N. – Elemente de criminologie, Ed.Fundației,,Chemarea,, Iași, Iași, 1992
Mitrofan N, Zdrenghea V, Butoi T. – Psihologie judiciară, Ed. Șansa, București, 1992
Neagu I. – Drept procesual penal.Partea generală, Ed.Artprint, București, 2000, cit.pag.292
Pășescu Ghe, Constantin I.R. – Secretele amprentelor papilare, Ed. Național, București, 1996
Ruiu M. – Valorificarea științifică a urmelor infracțiunii, vol.II, Ed. Little Star, București, 2003
Scripcaru C., Covalciuc M. – Accidentele rutiere, Ed.Panfilius, Iași, 2004
Stancu E. – Criminalistica, vol.I, Ed. Actami, București, 1997
Stancu E. – Tratat de criminalistică, ediția a II a revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2002
Stancu E. – Criminalistica,Știința și tehnica investigațiilor penale, Ed. Actami, București, 2002
Anexa 1
P R O C E S V E R B A L
de cercetare la fața locului
Anul 2014, luna Decembrie, ziua 05, în localitatea A.
OMD – organ de cercetare penală al poliției judiciare și NG criminalist din cadrul Poliției F.
Astăzi, data de mai sus, am fost sesizat de către numita A.M. din localitatea A, cu privire la faptul că mama sa, S.E. a fost victima unei infracțiuni de viol.
Prin ordonanța din data de 05.12.2014, s-a dispus efectuarea cercetării locului faptei în scopul clarificării împrejurărilor în care s-a comis fapta, a identificării de martori oculari și a descoperirii urmelor și mijloacelor materiale de probă.
Deplasându-ne la fața locului în prezența persoanei ce a făcut sesizarea, am constatat următoarele :
Locuința victimei S.E. este situată în intravilanul localității A, în partea stânga a drumului comunal denumit local P , fiind învecinată la N- teren agricol aparținând proprietății victimei, la E – teren agricol urmat de imobilul proprietatea lui S.N., la S – drum public peste care se află locuința proprietatea numitului P.G. iar la V – teren agricol urmat de locuința numitei A.L.
Până la fața locului, pe timpul deplasării întâlnim o autospecială a ambulanței, cadrele sanitare afirmând că victima va fi condusă la Spitalul F , starea de sănătate a acesteia este precară și necesită îngrijiri medicale astfel că nu poate participa la activitatea de cercetare a locului faptei.
La sosirea la fața locului, constatăm că s-a pătruns în câmpul infracțional de către mai multe persoane care au acordat ajutor victimei, fără a modifica obiectele din interiorul locuinței.
Proprietatea prezintă la drum un gard confecționat din tablă zincată pe temelie betonată, cu o poartă din lemn, pe care o găsim întredeschisă și fără sistem de asigurare. Pe lateralele estică și vestică, proprietatea prezintă gard din lemn, cel din partea vestică având o deschizătură și o tablă similară gardului de la drum, dispusă pe sol, ce are rol de poartă.
Organ de cercetare al politiei judiciare Criminalist Reclamant
Privind din curte, se constată că locuința este dispusă N-S, cu ușă de acces în laterala vestică și o terasă betonată pe lateralele E și S alături de pereții exteriori ai locuinței, cu o lățime de 50 cm, în prelungirea locuinței fiind o magazie și o bucătărie de vară alipită ce formează cu locuința forma literei „L”, precum și alte anexe ( magazie pentru lemne, coteț de păsări, ș.a.)
Ușa de acces în locuință este confecționată din lemn într-un singur canat, cu deschidere pe interior, prevăzută cu sistem de asigurare broască aplicată pe interior, funcțională, care fiind examinată nu prezintă urme de forțare.
În partea dreapta a acestei uși, la 1,60 m înălțime față de terasa betonată și 30 cm de tocul ușii se află o firidă specifică alimentării cu anergie electrică, despre care martorele afirmă că la sosirea la fața locului, energia electrică era întreruptă de la siguranța firidei, alimentarea cu energie electrică fiind reluată odată cu sosirea lor la locul faptei.
Pătrunzând în interior, găsim un hol, ce prezintă pe laterale câte o ușă de acces în încăperile casei. După aceste uși, pe hol se află un taburet și o masă pe care sunt depozitate mai multe obiecte de uz casnic, iar pe pardoseală se află o bărdiță despre care martorele afirmă că aparține victimei, articole de încălțăminte și saci cu boabe de porumb.
Organ de cercetare al poliției judiciare Criminalist Reclamant
Ușa din stânga holului, o găsim închisă dar neasigurată, face accesul într-o încăpere despre care martorele afirmă că este camera de curat, nelocuită, interiorul acesteia nefăcând obiectul cauzei.
Ușa din partea dreapta, spre E, o găsim larg deschisă, prevăzută cu sistem de asigurare broască aplicată și funcțională, fără urme de forțare. Pe aceasta se face accesul în încăperea locuită permanent de către victimă.
Pătrunzând în interior, constatăm că această încăpere este mobilată, de la dreapta la stânga după cum urmează : un taburet, urmat de o masă situată în colțul N-V, pe care se află un televizor color cu receiver tv, un telefon mobil, o vază cu flori din material plastic, un ceas și mai multe articole de igienă. În prelungirea mesei și alăturat peretelui vestic se află un pat cu așternut pe care sunt așezate în ordine articole de îmbrăcăminte și așternuturi ( perne, pături, cearșafuri), alăturat peretelui sudic se află o masă pe care se află un aparat radio cu ceas,o telecomandă, o solniță și o cană iar lângă această masă se află un pat dispus alăturat peretelui estic.
Pe acest pat se află mai multe așternuturi dispuse în dezordine respectiv pernă, cearșaf și plapumă, alături de care se află un batic și un articol de îmbrăcăminte – furou.
Cearșaful plapomei, prezintă în zona mediană mai multe pete de culoare brun roșcat, cu forme neregulate. Fiind verificat cu lampa UV, cearșaful plapomei prezintă mai multe pete de culoare gălbuie.
Ridicând plapuma, pe cearșaful cu care este așternut patul, găsim două fragmente de țesut osos, la 60 și 76 cm față de peretele sudic și respectiv 21 și 28 cm față de rama dinspre interiorul camerei, ce urmează a fi ridicate în vederea continuării cercetărilor.
Verificând suprafața cearșafului patului și a pernelor, identificăm mai multe fire de păr de culoare alb grizonat și șaten, ce au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.
În spatele patului se află o sobă vopsită, cu corespondență spre o încăpere învecinată folosită ca și bucătărie. După această sobă, găsim o ușă ce face accesul în această bucătăria propriuzisă ( încăperea în care se află plita sobei ), în care se află mai multe articole de uz casnic ce nu fac obiectul cauzei iar în fața acestei uși, tot în încăperea descrisă se află trei taburete.
Ieșind din locuință, în partea stânga se observă ușa de acces spre magazia și respectiv bucătăria de vară. Ușa este confecționată din lemn într-un singur canat, cu deschidere pe exterior, prevăzută cu sistem de asigurare, broască aplicată, în stare de funcționare, găsită descuiată și un cârlig metalic montat în partea superioară. Verificând sistemul de închidere constatăm că acesta nu prezintă urme de forțare.
Pătrunzând în interior, găsim un hol în care sunt dispuse în dezordine un frigider dezafectat, saci cu boabe și alte articole de uz casnic.
În partea dreapta, găsim o ușă larg deschisă, ce face accesul în magazia locuinței, această magazie fiind amplasată în prelungirea nordică a casei. În magazie sunt depozitate articole de uz casnic, saci cu boabe iar pe laterala nordică se află o covată despre care seafirmă că a fost răsturnată de conținut, acesta fiind pe pardoseală.
În partea stângă, privind dinspre sensul de pătrundere, se află bucătăria de vară, în care se află dispuse în dezordine articole de uz casnic și produse alimentare – recoltă.
Din aceste două încăperi nu se reclamă sustragerea sau distrugerea vreunui bun.
În continuare am procedat la verificarea perimetrului curții și în spatele casei, împrejurare în care nu sunt identificate probe. Poarta ( bucata de tablă ) de la gardul din extremitatea vestică o găsim parțial răsturnată pe sol, despre aceasta martorele asistente afirmând că de regulă era așezată pentru a bloca accesul ( închisă).
Organ de cercetare al poliției judiciare Criminalist Reclamant
Din punct de vedere criminalistic, au fost efectuate fotografii judiciare cu aparat digital marca „ Nikon ” pe suport magnetic, în condiții de luminozitate artificială, timp de noapte cer noros condiții atmosferice favorabile, sol înghețat.
Au fost relevate cu pulbere galben fluorescent suprafețele firidei de la intrare în locuință, ușa de acces în locuință, exterior și interior, ușa de acces în încăperea locuită de regulă de victimă, exterior și interior, suprafața sobei alăturate patului victimei, ușa de acces la bucătăria de vară și magazie și ochiurile de geam ale celor trei uși, ocazie cu care nu au fost descoperite și ridicate urme sau fragmente de urme papilare.
De la fața locului au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor următoarele:
– cearșaf din material textil de culoare albastră cu motive florare și animale, ridicat de pe patul din bucătărie, ce prezintă pete brun roșcat în zona mediană și plic plapumă din material textil de culoare albă, ridicat de pe parul din bucătărie pe care se observă pete de culoare brun roșcat și pete alb – gălbui, ambalate în coletul nr. 1 și sigilate cu sigiliul M.I. nr. 0000 ;
– furou de damă de culoare alb cu motive florare cu pete de culoare brun roșcat, ridicat de pe patul din bucătărie, ambalat în coletul nr. 3 și sigilat cu sigiliul M.I. nr. 0000 ;
– două fragmente de țesut osos ( probabil dantură) descoperite pe cearșaful patului din bucătărie, ambalate în coletul nr. 10 și sigilate cu sigiliul M.I. nr. 0000 ;
– fire de păr de culoare gri – alb grizonat și șaten descoperite pe cearșaful patului și pe perne, ambalate și sigilate ;
Nu au fost ridicate alte bunuri, valori sau înscrisuri și nici nu au fost distruse.
Cercetarea locului faptei a început la orele 01,55 și s-a încheiat la orele 04,30, procesul verbal fiind încheiat la sediul unității de poliție între orele 05,45 – 06,50.
Pentru care am încheiat prezentul proces verbal într-un singur exemplar.
Organ de cercetare al poliției judiciare Criminalist Reclamant
Anexa 2
P R O C E S V E R B A L
de cercetare la fața locului
Anul 2014, luna Decembrie, ziua 05, în localitatea A.
OMD – organ de cercetare penală al poliției judiciare și NG criminalist din cadrul Poliției F.
Astăzi, data de mai sus, având în vedere cercetările ce se efectuează în cauza privind fapta de viol săvârșită în noaptea de 04/05.12.2014 asupra părții vătămate din localitatea A, constatând că pentru lămurirea împrejurărilor în care a avut loc fapta și pentru identificarea de noi probe este necesară cercetarea locului faptei pe timp de zi, am procedat la efectuarea acestei activități.
Astfel, la locuința părții vătămate, în prezenta reclamantei A.M. am procedat la verificarea căilor de acces, a curții pentru păsări precum și parte din terenul învecinat locuinței, pe lateralele N, E și V împrejurare în care nu au fost identificate noi probe care să intereseze cauza.
Pe terasa betonată împrejmuitoare locuinței, în colțul sud estic al casei, identificăm un cuțit cu mâner din lemn având o lamă în lungime de 13 cm, despre care martorul asistent, rudă a victimei, afirmă că nu are cunoștință dacă aparține acesteia. Acest cuțit a fost ridicat în vederea continuării cercetărilor, ambalat în coletul nr. 9 și sigilat cu sigiliul M.I. nr.0000.
În curte, în fața locuinței cât și pe drumul de acces nu au fost identificate alte probe care să intereseze cauza.
În continuare am procedat la reverificarea interiorului casei de locuit, a bucătăriei de vară și magaziei din prelungirea casei, cu ocazia acestei cercetări nefiind identificate probe de interes sau urme.
Au fost efectuate fotografii judiciare cu aparat digital marca „ Nikon ” pe suport magnetic, în condiții de luminozitate naturală și artificială, timp de zi, cer noros, condiții atmosferice favorabile, sol parțial înghețat. Nu au fost ridicate alte bunuri valori sau înscrisuri.
Cercetarea pe timp de zi a locului faptei a avut loc între orele 11,30 – 13,45.
Pentru care am încheiat prezentul proces verbal într-un singur exemplar.
Organ de cercetare al poliției judiciare Criminalist Reclamant
Anexa 3
ANTET
Nr.101 din 05.12 .2014
PLANȘĂ FOTOGRAFICĂ
privind
ASPECTELE FIXATE ȘI URMELE RIDICATE CU OCAZIA INVESTIGĂRII TEHNICO-ȘTIINȚIFICE A LOCULUI FAPTEI, EFECTUATĂ ÎN ZIUA DE 05.12.2014, ÎN CAUZA PRIVIND RECLAMAȚIA DE VIOL COMISĂ ÎN NOAPTEA DE 04/05.12.2014, PARTEA VĂTĂMATĂ FIIND S.E. DIN LOCALITATEA A.
2014
Foto nr.1
Foto nr.1 și 2 Imagini de ansamblu pe timp de noapte cu locuința părții vătămate
Foto nr.2
Foto nr.4
Foto nr4 și 5 – Imagini pe timp de zi cu locuința părții vătămate.
Foto nr.5
Foto nr.6
Foto nr.7
Foto nr.6 și 7 Imagine cu locuința pe timp de zi, cu jetonul 1 este marcat pe prispă un cuțit.
Foto nr.8
Detaliu cuțit.
Foto nr.9 Foto nr 10
Foto nr. 9 și 10 Accesul în locuință, în partea dreaptă a ușii de acces este situat un tablou electric de unde victima susține că a fost scoasă o siguranță.
Foto nr.11 Foto nr 12
Detaliu cu sistemul de închidere al ușii de acces în locuință ce nu prezintă urme de forțare.
Foto nr.13
Imagine din bucătărie cu patul răvășit.
Foto nr.14
Plapuma de pe pat pe care se observă pete de culoare brun roșcat.
Foto nr.15
Foto nr.15,16 și 17 Detalii cu petele de culoare brun roșcat descoperite pe plapumă.
Foto nr.16
Foto nr.17
Foto nr.18
Foto nr.18,19 și 20 Imagini de detaliu sub incidența luminii fluorescente cu petele albicioase descoperite pe fața plicului plapumei.
Foto nr.19
Foto nr.20
Foto nr.21
Cearșaful de pe pat pe care au fost descoperite două fragmente osoase(dinți) indicate de săgeți.
Foto nr.22
Detaliu cu fragmentul osos descoperit pe cearșaf.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Prezenta planșă fotografică conține 10 file și 22 de fotografii efectuate cu aparatul marca Sony digital, pe suport magnetic.
Întocmit
Anexa 4
ANTET
Nr.102 din 05.12 .2014
PLANȘĂ FOTOGRAFICĂ
privind
EXAMINAREA FIZICĂ EXTERIOARĂ A VICTIMEI S.E.
2014
Foto nr 1 Foto nr 2
Foto nr 1 și 2 – Fotografii cu numita S.E. efectuate la Spitalul mun. Fălticeni, jud. Suceava și echimoza prezentă la nivelul pometelui stâng.
Foto nr 3
Detaliu cu escoriația prezentă la nivelul cotului mâinii dreapta.
Prezenta planșă fotografică conține 1 filă și 3 de fotografii efectuate cu aparatul marca Sony digital, pe suport magnetic.
Întocmit
Criminalist
Anexa 5
ANTET
Nr.103 din 05.12 .2012
PLANȘĂ FOTOGRAFICĂ
privind
EXAMINAREA FIZICĂ EXTERIOARĂ A NUMTULUI T.P.
.
2014
Foto nr 1 Foto nr 2
Foto nr 1 și 2 – Fotografii cu numitul T.P. care prezintă o escoriație la nivelul bărbiei – partea dreaptă.
Foto nr 3 Foto nr 4
Foto nr 3 și 4 – Escoriațiile prezente pe obrazul stâng al susnumitului și detaliu metric cu pata de culoare brun – roșcat de pe gulerul cămășii.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Prezenta planșă fotografică conține 1 filă și 4 de fotografii efectuate cu aparatul marca Sony digital, pe suport magnetic.
Întocmit Criminalist
Anexa 6
P R O C E S V E R B A L
de examinare criminalistică
Anul 2014, luna decembrie, ziua 06, în localitatea F.
OMD –organ de cercetare penală al poliției judiciare și NG criminalist – ambii din cadrul Poliției F.
Astăzi, data de mai sus, având în vedere cercetările ce se efectuează în cauza privind reclamația de viol asupra numitei S.E. din localitatea F, în noaptea de 04/05.12.2014, am procedat la examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ridicate de la S.E. la Spitalul F și de la locuința acesteia astfel:
Cămașă de noapte de culoare bleu cu motive florare de culoare roz, crem și albastru, cu mâneci scurte; În partea din față cămașa prezintă în zona mediană și inferioară pete de culoare brun roșcat sub formă de mânjituri cu aspect sanguin, pete ce au fost marcate cu literele A;B;C și D și fixate prin fotografiere metrică; În partea din spate a cămeșii, zona inferioară observăm o pată de culoare brun roșcat cu dimensiunile de 15×5 cm.
Pulover de damă de culoare crem, confecționat din PNA, ce prezintă în partea din față mici rupturi de uzură. Pe suprafață corespondentă trunchiului în partea din față median-dreapta se observă pete de lichid de culoare brun roșcat cu aspect sanguin pe o suprafață de 30×15 cm , sub formă de mânjituri și picături; De asemenea pe mâneca dreaptă în partea inferioară observăm pete de lichid de culoare brun roșcat intens colorat; Examinând partea din spate a puloverului identificăm pe mâneca dreaptă în partea superioară o pată de lichid de culoare brun roșcat cu dimensiunile de 2×2 cm. Petele de culoare brun roșcat identificate pe pulover au fost fixate prin fotografiere metrică.
Cămașă de noapte cu bretele de culoare alb murdar cu motive florare de culoare albastru și roz; În partea din față în zona mediană dreapta identificăm mai multe pete de culoare brun roșcat cu aspect sanguin marcate cu literele A,B,C și D ce au fost fixate prin fotografiere metrică.
După examinarea obiectelor de îmbrăcăminte, cămașa de noapte cu mâneci și puloverul ce au fost ridicate de la Spitalul Mun. Fălticeni au fost ambalate și etichetate în coletul nr. 2, iar cămașa de noapte cu bretele ce a fost ridicată de pe patul din locuință a fost ambalată și etichetată în coletul nr.3.
Examinarea a început la orele 09,00 și s-a terminat la orele 10,00, în condiții de lumină artificială, la lumina lămpii blitz.
Cu ocazia examinării s-au efectuat fotografii judiciare cu aparatul foto digital marca Sony DSC H2.
Pentru care am încheiat procesul verbal într-un singur exemplar.
Întocmit – semnătura
Anexa7
ANTET
Nr. 104 din 06.12.2014
PLANȘĂ FOTOGRAFICĂ
privind
ASPECTELE FIXATE CU OCAZIA EXAMINĂRII CRIMINALISTICE EFECTUATĂ ÎN ZIUA DE 06.12.2014, A OBIECTELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE RIDICATE DE LA NUMITA S.E. ÎN DATA DE 05.12.2014 .
2014
Foto nr. 1 Foto nr.2
Imagine cu obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la numita S.E. de la Spitalul F. În partea stângă cămașa de noapte partea din față și în partea dreaptă puloverul – partea din față.
Foto nr.3 Foto nr.4.
Foto nr.2,3 și 4 Detalii cu petele de lichid de culoare brun roșcat marcate cu literele A;B;C și D, prezente pe partea din față a cămeșii.
Foto nr.5
Partea din spate a cămeșii ce prezintă în partea inferioară o pată de culoare brun roșcat.
Foto nr.6
Detaliu cu pata de culoare brun roșcat din partea inferioară.
Foto nr.7
Imagine cu puloverul partea din față pe care se observă pete de culoare brun roșcat.
Foto nr.8
Detaliu cu petele de culoare brun roșcat de pe partea corespunzătoare trunchiului.
Prezenta planșă fotografică conține 6 file și 8 fotografii 68upport68te cu aparatul marca Sony DSC H 2, pe 68upport magnetic.
Întocmit Criminalist
Anexa 8
P R O C E S V E R B A L
de examinare criminalistică
Anul 2014, luna decembrie, ziua 06, în mun.F.
OMD –organ de cercetare penală al poliției judiciare și NG criminalist din cadrul Poliției F.
Astăzi, data de mai sus, fiind în continuarea cercetărilor în cauza de ciol sesizată de S.E. din localitatea A, faptă ce a avut loc în noaptea de 04/05.12.2014, am procedat la efectuarea examinării criminalistice a obiectelor de vestimentație ridicate de la suspectul T.P. în momentul identificării, ocazie cu care am examinat obiectele de vestimentație stabilind următoarele :
O pereche de blugi de culoare albastră pe care se observă urme de sol și pete maronii (murdari)în partea din față în zona corespondentă genunchilor;
O cămașă cu mâneci lungi de culoare alb cu gri și bleumarin în pătrățele având inscripția TIM MOORE, ce prezintă în zona gulerului partea dreaptă pete de culoare brun roșcat cu aspect sanguin pe o suprafață de 7×5 cm;
O pereche de indispensabili de culoare alb murdar, ce prezintă pe cracul drept în partea superioară față o pată de culoare brun roșcat cu aspect sanguin pe o suprafață de 1×1 cm
Obiectele de îmbrăcăminte au fost ambalate și etichetate în coletul nr.4, după ce au fost efectuate fotografii metrice și de detaliu cu petele descoperite pe acestea.
Examinarea a început la orele 10,00 și s-a terminat la orele 11,00, în condiții de lumină artificială, la lumina lămpii blitz.
Cu ocazia examinării s-au efectuat fotografii judiciare cu aparatul foto digital marca Sony DSC H2.
Pentru care am încheiat procesul verbal într-un singur exemplar.
Întocmit Semnătura
ANTET Anexa 9
Nr. 106 din 06.12.2014
PLANȘĂ FOTOGRAFICĂ
privind
ASPECTELE FIXATE CU OCAZIA EXAMINĂRII CRIMINALISTICE EFECTUATĂ ÎN ZIUA DE 06.12.2014, A OBIECTELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE RIDICATE DE LA NUMITUL T. P. ÎN DATA DE 05.12.2014 .
2014
Foto nr. 1
Imagine cu perechea de blugi, cămașa și indispensabilii purtați de Turcu Petru în data de 05.12.2012.
B
Foto nr 3 și 4 – Cămașa ce prezintă pe guler o pată de culoare brun roșcat și detaliu cu aceasta.
Foto nr.5
Foto nr 6
Foto nr 5 și 6 – Detaliu cu indispensabilii ce prezintă pe cracul drept în partea superioară o pată de culoare brun roșcat.
Prezenta planșă fotografică conține 4 file și 6 fotografii efectuate cu aparatul marca Sony DSC H 2, pe suport magnetic.
Întocmit
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cercetarea Criminalistica la Fata Locului (ID: 111402)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.