Cercetarea Criminalistica A Dispozitivelor Explozive Si A Urmelor DE Explozie

CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A DISPOZITIVELOR

EXPLOZIVE ȘI A URMELOR DE EXPLOZIE

C U P R I N S

INTRODUCERE

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SUBSTANȚELE EXPLOZIVE

ȘI DISPOZITIVELE EXPLOZIVE

1.1. Noțiunea, clasificarea și caracteristica substanțelor explozive utilizate în scopuri infracționale

1.2. Dispozitivele explozive: noțiune, construcție și clasificare

1.3. Caracteristica criminalistică a dispozitivelor explozive

1.4. Problemele soluționate în cadrul examinărilor de teren a materiilor explozive

Tehnica securității în cadrul MANIPULĂRII dispozitivelOR ȘI

MATERIILOR explozive

2.1. Reguli ce trebuie respectate în activitățile de teren cu dispozitivele explozive, materiile

și urmele de explozie

2.2. Interacțiunea ofițerului de urmărire penală cu serviciile criminalistice în cauzele

de explozie și regulile ce trebuie respectate la efectuarea cercetării la fața locului

CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR FOLOSIRII

MATERIILOR EXPLOZIVE ÎN SCOPURI INFRACȚIONALE

3.1. Particularitățile cercetării la fața locului în cauzele de explozie

3.2. Examinarea preliminară a urmelor de explozie la fața locului

3.3. Particularități teoretice și practice de dispunere și efectuare a expertizei

tehnico-explozive

ÎNCHEIERE

BIBLIOGRAFIA

ANEXE

Anexa 1. Analiza dos. penal privind dezamorsarea dispozitivului exploziv amplasat într-un vagon de tren

Anexa 2. Declarație privind originalitatea conținutului lucrării de licentà/master

INTRODUCERE

Actualitatea problemei abordate. Începând cu anii ’90 ai sec. XX-lea în Comunitatea statelor independente, în țările apusului european, dar și în Republica Moldova s-au lărgit și s-au complicat considerabil modurile de comitere, metodele și mijloacele tehnice folosite la pregătirea, săvârșirea și tăinuirea crimelor. Un deosebit pericol în acest sens, pentru societate și pentru stat îl constituie terorismul și actele de omor cu utilizarea în calitate de instrument pentru săvârșirea lor a substanțelor și dispozitivelor explozive.

Crimele săvârșite cu utilizarea corpurilor și substanțelor explozive se caracterizează prin cruzime și sunt îndreptate împotriva vieții umane și a bunurilor cetățenilor. Ele aduc mari pagube morale, materiale și fizice cetățenilor, destabiliziază situației criminogene operative în țară. Modurile de utilizare a dispozitivelor și a substanțelor explozive sunt diferite. Acestea pot fi trimise prin poștă destinatarilor concreți în formă de scrisori, colete poștale. În acest caz ele produc o explozie în momentul deschiderii corespondenței soldate, de regulă cu vieți omenești și distrugeri esențiale.

Dispozitivele explozive pot fi instalate la intrare în apartamente, oficii și pot fi instalate chiar pe mânerele ușilor și a portițelor. Uneori, acestea se montează în diferite obiecte de uz casnic, care, ulterior, pot fi prezentate în calitate de cadouri. Una din metodele principale de săvârșire a actelor de terorism a devenit utilizarea dispozitivelor mascate în locuri publice cu scopul nimicirii fizice a oamenilor de afaceri, businesmanilor, politicienilor, etc.

Actualitatea temei constă și în faptul că această ramură relativ nouă a criminalisticii – tehnica de explozie este slab cunoscută de către colaboratorii organelor de drept – participanți ai echipelor de cercetare a locului faptei, fie că nu există literatură de specialitate suficientă în acest domeniu fie că ea poartă un caracter de uz intern, sau că în instituțiile de învățământ specializat acestei ramuri acordă o atenție redusă.

Scopul și obiectivele proiectului. Scopul tezei prezintă studierea publicațiilor științifice, a manualelor criminalistice privind cercetarea dispozitivelor și materiilor explozive și formularea unor concluzii și propuneri practice, dar și de lege ferenda adresate organelor de urmărire penală și judiciare dar și experților-criminaliști care depistează și analizează urmele folosirii materiilor explosive ridicate de la fața locului în cadrul expertizelor judiciare. Din acest scop au decurs și obiectivele studiului nostru: – a prezenta noțiunea, clasificarea și caracteristica substanțelor explozive utilizate în scopuri infracționale; – a formula noțiunea de dispozitiv explozibil,a arăta construcția și clasificarea lor; – a expune caracteristica criminalistică a dispozitivelor explozive; – a defini etapele de lucru cu urmele infracțunii; – a identifica și caracteriza problemele ce pot fi sluționate în cadrul examinărilor de teren a materiilor explozive; – a developa particularitățile cercetării la fața locului în cauzele de explozie; – a interpreta problematica examinării preliminare a urmelor de explozie la fața locului; – a demonstra interacțiunea ofițerului de urmărire penală cu serviciile criminalistice în cauzele de explozie și regulile ce trebuie respectate la efectuarea cercetării la fața locului; – a expune tehnica securității în cadrul muncii de teren cu dispozitivele explozive, materiile și urmele de explozie; – a medita asupra particularităților teoretice și practice de dispunere și efectuare a expertizei tehnico-explozive.

Metodologia cercetării. Metodologia de cercetare a fost bazată pe lucrările savanților precum Berceșan V., Doraș S., Golubenco Gh., Belkin R., Dildin I. ș.a. A fost folosită metoda dialectico-materialistă de cunoaștere a realității obiective, utilizate alte metode: logico-juridice, istorice, analitice, de drept comparat, statistice ș.a. Baza normativă a cercetării o constituie prevederile Constituției Republicii Moldova [1], ale Codului penal [3] și Codului de procedură penală în vigoare [2], Legea Republicii Moldova “Cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale” nr.1086-XIV din 23.06.2000 [4], Legea Republici Moldova privind statutul ofițerului de urmărire penală Nr.333 adoptată la 10.11.2006 [5], precum și alte acte normative bazate pe lege [6].

Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. Importanța teoretică și valoarea practică a cercetării efectuate constă în aceea că în ea se conține rezultatul unei analize complexe a literaturii de specialitate privind exploziologia criminalistică, în baza căreia se formulează concluzii și recomandări, a căror realizare, în opinia autorului va optimiza aplicarea urmelor flosirii materiilor și dispozitivelor explozive în practica de urmărire penală, privind descoperirea și cercetarea infracțiunilor de terorism și altor infracțiuni grave. Conținutul lucrării și modul de expunere, credem, permite utilizarea ei în procesul de instruire juridică profesională a studenților, masteranzilor dar și ca ghid practic la dispoziția practicienilor în activitatea profesională de combatere a astfel de crime și criminalității în ansamblu.

Sumarul compartimentelor proiectului. Primul compartiment „Considerații generale privind substanțele explozive și dispozitivele explozive” este consacrat cercetării noțiunilor generale ale exploziologiei criminalistice: se analizează definiția și se caracterizează materiile și dispzitivele explozive, problemele ce pot fi rezolvate prin analiza urmelor de explozie.

În compartimentul doi „Tehnica securității în cadrul manipulării dispozitivelor și materiilor explozive” se developează problematica securității cercetării locului faptei legate de explozii.

În compartimentul trei „Cercetarea criminalistică a urmelor folosirii materiilor explozive în scopuri infracționale”o atenție sporită se atrage conlucrării seviciilor operative cu unitățile criminalistice în acest cadru. În final se meditează asupra aspectelor teoretice și practice privind expertiza exploziologică a urmelor de explozie și problemele ce pot fi rezolvate în acest cadru.

1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SUBSTANȚELE EXPLOZIVE

ȘI DISPOZITIVELE EXPLOZIVE

Noțiunea, clasificarea și caracteristica substanțelor explozive utilizate în scopuri

infracționale

Explozia prezintă o degajare bruscă de energie ca urmare a unor transformări fizice, chimice sau atomice ale materiei. În domeniul tehnicii și în ramura militară exploziile se produc prin utilizarea substanțelor explozive însoțite de emanarea unor mari cantități de căldură și gaze cu o presiune de peste 300.000 atmosfere, capabile să distrugă cele mai solide obstacole. Substanțele explozive se clasifică în substanțe de inițiere, de fărâmițare (brizante), de aruncare (pulberile) și compoziții pirotehnice [15, p.112]. Prin explozivi se înțeleg grupe speciale de substanțe care, sub influența unor acțiuni exterioare relativ slabe (împingere, încălzire, percuție) pot suferi transformări chimice rapide, însoțite de o degajare tot atât de rapidă de căldură și de formare a unor gaze puternic încălzite, care să poată executa un lucru mecanic de distrugere.

Istoria dezvoltării armelor de foc și a muniției este strâns legată de istoria dezvoltării chimiei, a descoperirilor în domeniul chimiei. Primul exploziv folosit în practică a fost pulberea neagră (un amestec de salpetru, sulf și cărbune). Nu s-a putut afla cu destulă precizie data și locul în care s-a utilizat întâia oară acest prim amestec al explozivilor și pulberilor. Din documente istorice rezultă că, compoziții asemănătoare pulberii negre au fost cunoscute multor popoare asiatice înainte de era noastră.

În sec. XVIII și XIX au fost făcute descoperiri excepționale în toate domeniile științei și tehnicii, ceea ce a determinat și dezvoltarea industriei chimice. Pe baza unor noi acizi anorganici și a unor combinații organice au fost create premisele pentru sinteza explozivilor. În această perioadă a fost obținut fulminatul de mercur, a fost preparată pirohilina – celuloză nitrată, iar în 1890 savantul rus Mendeleev a preparat pirocolodiul. Piroxilina, pentru dezavantajele ei (sensibilitate mare, stabilitate chimică mică) a fost înlocuită cu explozivi brizanți obținuți prin nitrarea derivanților benzenului (fenol, toluen) [26, p.148].

Paralel cu apariția explozivilor brizanți au apărut și noi pulberi explozive. Astfel, în a.1884 francezul Vielle a descoperit pulberea piroxinilinică, iar în 1888 Nobel și Abel în Anglia au descoperit pulberea cu nitroglicerină. Perfecționarea și dezvoltarea industriei chimice a permis realizarea unor substanțe și pulberi explozive superioare care să înlăture dezavantajele apărute (sensibilitate mare, instabilitate chimică, etc.) [după 31, p.219].

În limbajul uzual substanțele explozive, denumite și explozivi, reprezintă un ansamblu de produse chimice (organice și anorganice), sau amestecuri care, stimulate din exterior cu o cantitate de energie, mai mare decât energia de activare, se descompun prin ardere sau detonare din starea inițială în general solidă, în produși gazoși cu o mare degajare de căldură, în timp scurt și cu apariția unei creșteri bruște de presiune și temperatură [31, p.86]. Deci, o reacție chimică prezintă caracter exploziv dacă: a) are loc sub acțiunea unui impuls inițial, manifestat sub formă de frecare, înțepare, percuție, căldură, undă de șoc, etc.; b) se desfășoară cu o mare rapiditate, termen ce include timpul în care are loc reacția și viteza cu care ea se desfășoară; c) se degajă o mare cantitate de căldură, adică este puternic exotermă; d) produșii rezultați sunt gazoși (există situații în care, în funcție de destinația ansamblului pirotehnic, volumul de gaze este mic).

Substanțele explozive se pot clasifica după mai multe criterii:- clasa de substanță (primari și secundari); – grupa funcțională; – modul de descompunere; – nivelul de risc; – sferă de întrebuințare ș.a.

Explozivii primari se utilizează la amorsarea celorlalți explozivi deoarece inițierea lor necesită energii de activare mici. Forma lor specifică de transformare explozivă este detonația. În amestecuri ce conțin și alte substanțe (flegmatizatori, oxidanți, carburanți), a căror proporție depășește 50% din masa totală, pot iniția și substanțe explozive a căror formă specifică de transformare o reprezintă deflagrația. Sunt utilizați la fabricarea mijloacelor de inițiere.

Explozivii secundari sau brizanți, în stare pură sau în amestec cu alte substanțe explozive sau neexplozive, se întrebuințează la încărcarea tuturor tipurilor de muniție – (proiectile, bombe, grenade, mine, componente de luptă), la realizarea fitilelor detonante, ori ca încărcături explozive utilizate la lucrări de pușcare, afânare, derocare ș.a., în unele tehnologii neconvenționale (placare, ambutisare, ștanțare, mandrinare, durificare) etc.

Între cele două tipuri prezentate, nu se poate face o delimitare exactă, întrucât există unii, de exemplu pentrita sau tetrilul, care au unele proprietăți ce îi situează între explozivii primari și secundari sau același exploziv în condiții diferite poate fi exploziv primar sau secundar.

Pulberile și propergolii au ca formă principală de transformare explozivă deflagrația, combustie rapidă ce se desfășoară de obicei fără aportul oxigenului atmosferic, cu viteze sub 200 m/s. Transmiterea reacției (care de obicei este de oxido-reducere, exotermă, puternic gazogenă) de la un strat la altul se face prin conductibilitate termică, dând naștere unui lucru mecanic progresiv, de propulsie sau azvârlire [32, p.27]. Pulberile negre sunt amestecuri mecanice formate în general de trei componenți, oxidant, carburant și liant. Ele au ca formă specifică de transformare explozivă deflagrația o combustie rapidă, cu viteze ce pot atinge 500 m/s și sunt utilizate pentru operații de derocări, la fabricarea încărcăturilor de amplificare a impulsului mijloacelor de inițiere, ori a încărcăturilor de evacuare a subansamblelor din anvelopele metalice, la confecționarea releelor întârzietoare și a fitilelor de amorsare, ordinare.

Pulberile coloidale reprezintă compuși ai nitrocelulozei, substanța furnizoare de energie transformată în coloid cu ajutorul gelatinizatorilor. Dacă gelatinizatorul este neutru sub raport energetic (exemplu amestec alcool-eter) pulberile obținute sunt monobazice sau pulberi cu bază simplă. Dacă gelatinizatorul este substanță explozivă (exemplu nitroglicerina) atunci pulberea devine multibază; numărul de baze este dat de numărul substanțelor furnizoare de energie din compunerea pulberii. Ele sunt utilizate la fabricarea încărcăturilor de azvârlire (pulberi balistice), la propulsia rachetelor (combustibili omogeni).

Pulberile compozite, mult mai performante ca cele coloidale, reprezintă amestecuri mecanice dintre oxidant și carburant pe de-o parte și substanțe cu alte destinații: adaosuri tehnologice, inhibitori de ardere, catalizatori de polimerizare, flegmatizatori, lianți etc.

Compozițiile pirotehnice sunt amestecuri mecanice de cel puțin trei componenți, oxidant, carburant, liant, ce au ca principală formă de transformare explozivă combustia, a cărei viteză variază în funcție de efectul pirotehnic pentru care au fost proiectate. Ele se întrebuințează la iluminarea, incendierea, fumizarea, mascarea sau indicarea obiectivelor, la marcarea unor porțiuni din traiectoria proiectilelor, imitarea unor zgomote, jocurile de artificii.

După modul de descompunere există: a) Explozivii sau High Explosives detună, transformarea fiind cunoscută sub denumirea de detonație. b) Pulberile și propergolii, explozivi slabi, Low Explosives, eliberează energia conținută, în urma procesului de deflagrație. c) Compozițiilor pirotehnice le este specifică combustia [33, p.73]. Între deflagrație și combustie nu există diferențe fundamentale, ambele se propagă printr-un mecanism de transfer termic la viteze subsonice, combustia având loc la presiune atmosferică. Categorisirea unui compus în pulbere sau exploziv este bazată pe utilizarea cea mai frecventă, deși modificări accidentale ale tipului de excitație pot conduce la modificarea tipului de transformare pentru care a fost destinat. Astfel, un produs funcțional catalogat pulbere poate să se manifeste ca un exploziv brizant, deci o reacție explozivă se desfășoară cu viteză mică, datorită unor condiții specifice, se poate accelera trecând în detonație.

Nitroceluloza descoperită de Schõnheim în a.1845 a fost inițial utilizată în stare uscată și pulverulentă, pentru încărcarea munițiilor, însă marea sa sensibilitate la frecare și căldură, care o apropie de explozivii primari, a condus la accidente și la abandonarea întrebuințării ei. Vieille, în 1864, descoperea că, transformată în coloid, putea să ardă în straturi paralele, primele pulberi propulsive (fără fum, monobazice) fiind astfel brevetate; sub această formă nitroceluloza este utilizată și astăzi în scopuri militare.

Nitroglicerina, descoperită de Sobrero în aceeași perioadă, a fost utilizată de Nobel în 1860 pentru impregnarea unui pământ poros, kieselguhr, apărând astfel dinamitele, parte importantă a explozivilor industriali utilizați în industria extractivă. Câțiva ani mai târziu, același savant suedez observa că nitroglicerina este capabilă să gelatinizeze nitroceluloza, determinând-o să ardă în straturi paralele; au fost fabricate astfel pentru prima oară pulberile cu bază dublă.

Trotilul are aplicații militare încă din 1902, de când a început să fie încărcat în muniții, folosindu-se pentru inițierea sa un detonator ce conține și un exploziv primar. Cu toate acestea, în vrac, dar nu în orice cantitate și în absența oricărei confinări, el arde liniștit în aer, fără ca reacția de combustie să ia alura unei detonații. Confinarea produce, în cazul unui incendiu accidental al unei mase relativ importante de trolită, așa cum s-a întâmplat în a.1936 la pulberăria națională Saint-Chamas, Franța, o detonație brutală, ce a provocat moartea a 56 de persoane și mari distrugeri materiale [după 43, p.159].

Hexogenul, exploziv secundar cu mare viteză de detonație, fabricat în Anglia pe scară industrială înaintea celui de al doilea război mondial, cel mai utilizat în amestecurile de mare energie, este întrebuințat la producerea pulberilor brizante, îmbogățite, deoarece măresc impulsul prin aportul de azot, păstrând în incinta de ardere o temperatură acceptabilă.

Deci, din cele relatate, observăm că toate substanțele explozive pot fi clasificate în:

Substanțele explozive de inițiere, cu acțiune primară sunt sensibile la excitații mecanice, temperaturi înalte, și se folosesc pentru a provoca explozia substanțelor brizante și a pulberilor în capsele detonatoare sau a celor de aprindere (filminatul mercuric, tetrazenul, azidul de plumb);

Substanțele explozive brizante se utilizează ca încărcătură pentru muniții și în cazul unor lucrări de construcție însoțite de necesitatea aplicării exploziilor. Mai frecvent se folosesc în aceste scopuri trotilul, hexogenul, tetrilul, dinamita, piroxilina, amonalul, dinamonalul ș.a;

Substanțe explozive cu efect de aruncare, în calitate de care se utilizează pulberea neagră și cea coloidală, uneori chiar și combustibilul destinat pentru rachetele militare;

Compozițiile pirotehnice destinate pentru a provoca efecte de lumină sclipitoare, zgomot, fum. Viteza de ardere a acestor substanțe poate asigura calități minimale de explozie a unor astfel de dispozitive, însă unele din ele ce conțin substanțe brizante pot declanșa și detonații. Cele mai simple compoziții pirotehnice de menire gospodărească, utilizate pretutindeni ca sursă de aprindere sunt gămăliile de chibrituri, ce conțin această substanță.

Deci, în sensul larg al cuvântului explozia totdeauna prezintă în sine un proces rapid de transformare fizică sau chimică a sistemului, însoțită de trecerea energiei potențiale a ei în lucru mecanic. Lucrul efectuat în timpul exploziei este rezultatul dilatării gazelor sau vaporilor independent de aceea, existau ele până la explozie sau ele sau format în momentul ei.

Trebuie de spus, că în caz de diminuare a capacității substanțelor explozive (presării, umezirii) sau a impulsului inițial slab, detonarea poate trece în regim de ardere sau chiar să se stingă. Astfel de detonare se numește detonare incompletă. Arderea este un proces exploziv de transformare, caracteristic prin transmiterea energiei de la un strat de substanță explozibilă la altul prin termoconductibilitate și emanare de căldură a gazelor produse. Procesul de ardere (cu excepția substanțelor explozive de inițiere) are loc relativ încet, de câțiva metri pe secundă.

Pentru a studia fenomenul exploziei trebuie de divizat exploziile în: 1. Explozii fizice; 2. Explozii chimice. Explozia fizică este însoțită prin transformarea energiei gazului comprimat în energie cinetică și are loc aceasta când capacitățile de rezistență a carcasei devin insuficiente de a rezista gazelor sub presiune, în volumul inițial. Exemple de aceste explozii pot servi exploziile buteliilor de gaze, cazanelor cu aburi ș.a.

Exploziile chimice sunt caracteristice pentru substanțele cu conținut chimic specific, care sunt numite substanțe explozive. Substanțele explozive sunt îmbinări sau amestecuri, care sub acțiunea anumitor factori exteriori, sunt capabile să se transforme brusc pe cale chimică cu producerea gazelor cu înaltă temperatură și cu o presiune mare care, dilatându-se, efectuează lucru mecanic. Această transformare se numește transformare prin explozie.

După starea de agregare substanțele explozive se divizează: sub formă de gaze; lichide; solide; sub formă de amestecuri [45, p.136]. Substanțele explozive sub formă de gaze este un amestec a aerului cu vapori de hidrocarbură în condițiile unui volum închis și pot detona de la sursă de aprindere (spre exemplu, de la o scânteie). Urmări serioase se observă în timpul exploziilor amestecurilor de praf sau vapori ce se petrec la întreprinderile de produse chimice, elevatoare, mine. Aceste amestecuri ocupă volume mari, și aduc la consecințe grave.

Substanțele explozive lichide și solide sunt larg folosite la producerea munițiilor prin proprietățile lor, că în momentul exploziei se emană o putere explozibilă la o unitate de masă, de aproape 10 ori mai mare decât la exploziile de gaze.

După modul de întrebuințare substanțele explozive se împart în: substanțe de inițiere (primare); brizante (secundare); de aruncare (pulberile); compoziții pirotehnice.

Substanțele explozive de inițiere se caracterizează prin sensibilitatea lor față de acțiunile din exterior (lovire, frecare, acțiunea focului). Explozia unei cantități relativ mici de substanțe explozive de inițiere ajungând în contact cu substanțele explozive brizante duc la detonația lor. Astfel substanțele de inițiere sunt folosite pentru dotarea mijloacelor de inițiere (capsulelor-detonatoare, capsulelor de aprindere ș.a.). Către substanțele explozive de inițiere se atârnă: Fulminatul mercuric; Azidul de plumb; Tetranzenul.

Fulminatul mercuric prezintă prin sine o masă nisipoasă de cristale mici, de culoare albă sau surie, otrăvitoare, slab se dizolvă în apă. El se folosește la dotarea capselor detonatoare și a capselor de aprindere. Filminatul mercuric în lipsă de umeditate nu reacționează cu cupru și aliajele lui. Cu aluminiul în reacție explozivă nu intră, se petrece erozia lentă a acestuia. Tocmai de aceea tuburile detonatorilor se fac din cupru și melhior (cupronichel) și nu din aluminiu.

Azidul de plumb – prezintă o substanță cu cristale mici de culoare albă, care rău se dizolvă în apă. La lovire, căldură, influența focului azidul de plumb e mai puțin sensibil ca filminatul mercuric. Pentru a asigura o inițiere a detonației sigure azidul de plumb se acoperă cu un strat de tetranzenul (TEHEPEC), și un strat de conținut de încălzire. Azidul de plumb nu-și pierde capacitatea de detonare la umezeală și temperaturi joase. Se folosește la dotarea capsulelor-detonatoare.

Tetrazenul (trinitrorezotinat de plumb) este o materie cu cristale mici ce nu se usucă, de culoare galbenă închisă, ce slab se dizolvă în apă. Sensibilitatea la lovire e mai mică ca la filminatul mercuric și la azidul de plumb. După sensibilitatea la frecare ocupă un loc intermediar între azidul de plumb și fulminatul mercuric, fiind sensibil la influența căldurii, sub acțiunea razelor solare el se înnegrește și se descompune. Cu metalele nu reacționează chimic [36, p.36].

Amestecul capsular se folosește la dotarea capselor de amorsă (de aprindere) și prezintă un amestec de mai multe substanțe. Cele mai răspândite sunt filminatul mercuric, sarea Bertole, sulfura de stibiu. Sub acțiunea loviturii sau temperaturii capsei de amorsă are loc aprinderea amestecului capsular și formarea unei raze de foc capabilă să aprindă pulberea și să aducă la detonarea substanțelor explozive de inițiere.

Substanțele explozive brizante sunt materiale cu o capacitate mai mică de reacție a mediului înconjurător. Pentru producerea exploziei în ele se folosește explozia unei cantități mici (nu mai mult de câteva grame) de substanțe explozive de inițiere. Din cele mai răspândite substanțe explozive brizante sunt următoarele: Trotilul; – Hexogenul; – TEN; – Tetril; – Acidul picrinic (Trinitro-fenol); – Amestecuri explozibile. După putere substanțele explozive brizante se împart; – De o capacitate mare; – De o capacitate normală; – De o capacitate mică [13, p.19].

Substanțele explozive de putere mare: TEN – o materie cristalică de culoare albă, nehricoscopică (nu reacționează cu apa), nu se dizolvă în apă, ușor se presează. E cel mai senzitiv din toate substanțele explozive brizante care se folosesc. TEN arde cu o flacără albă, și în timpul arderii poate să detoneze. Se folosește la confecționarea cablurilor de detonare și la dotarea capselor – detonatoare. Hexogenul – un material alb cu cristale mici, nehrigoscopic, în apă nu se dizolvă, rău se presează, pentru o presare mai bună în el se adaugă parafină cu tezerin, care diminuează sensibilitatea lui la influențe mecanice. Hexogenul se folosește la dotarea obuzelor cumulative și a capselor – detonatoare. Substanțele explozive de putere normală (medie): Din cele mai răspândite substanțe explozive de putere normală se deosebesc: Trotilul; – Acidul picrinic (trinitro-fenol);

Trotilul (THT) – este cea mai răspândită substanță explozivă brizantă care se folosește la lucrările de distrugere și la confecționarea munițiilor. El prezintă o substanță cristalică de o culoare de la galben-deschis până la cafeniu-deschis, amară la gust, rău se dizolvă în apă, nehrigoscopic. Se produce sub formă de praf sau granule, se presează bine. La acțiunile mecanice e slab senzitiv.

După sensibilitatea de detonare: Trotilul sub formă de praf presat detonează de la capsă-detonator CD Nr.8 cu siguranță; Trotilul turnat detonează numai de la un detonator intermediar.

Pentru lucrările de distrugere se folosesc calupuri de exploziv: Mari – dimensiunile 50x50x100 mm, greutatea 400 gr. Mici – dimensiunile 25x25x100 mm, greutatea 200 gr. – De perforare – lungimea , diametrul , greutatea 75 gr. Acidul picrinic (trinitro-fenol) – reprezintă o masă cristalică de culoare galbenă, amară la gust, se dizolvă în apă. E senzitivă la acțiunea mecanică. Arde, în timpul arderii poate detona. Sensibilitatea e ca la trotil [13, p.21].

Substanțele explozive plastice (plastit nr.4) prezintă un amestec omogen de culoare cafenie-deschisă. Se produce din: – hexogen 80%; – plastificator 20%. Nu sunt hidrogroscopice, nu se dizolvă în apă, ușor se deformează, capacitatea de lucru o păstrează în intervalul de temperaturi – 30 până la +50. La acțiunile mecanice e slab senzitiv. Plastit nr.4 se furnizează în forțele armate sub formă de brichete cu dimensiunile 70x70x145 mm și greutatea .

Substanțele explozive cu putere mică prezintă selitra amoniacală – un material cristalic de culoare albă sau galben-deschisă, foarte hiroscopic, se dizolvă în apă, intră în reacție cu alte substanțe explozive și oxizii metalelor. Substanțele explozive selitroamoniacale: Amonita – substanță explozivă în care în afară de selitră amoniacală intră și adaosuri explozive (trotil); Dinamonă – se compune din selitră amoniacală și adaosuri inflamabile; Amonal – amestec de amonită cu dinamonă cu praf de aluminiu.

Din cele menționate putem trage o concluzie că substanțele explozive se divizează în 4 grupe: – de inițiere, brizante, de aruncare și pirotehnice.

În multe țări ale lumii este pusă la punct producerea largă a substanțelor explozive cu destinație diferită. La noi în țară aceste substanțe sunt luate la evidență strictă. Însă unele din ele pot fi procurate de masele largi de cetățeni, se are în vedere pulberile fără fum “Socol”, “Bars” și pulberile destinate pentru cartușele armelor de vânătoare, iar substanțele de ardere pirotehnice (chibritele, de exemplu) se folosesc pe larg în activitatea de toate zilele ca sursă de ardere.

După nivelul de risc fiecare țară elaborează reglementări cu privire la divizarea explozivilor în clase ce corespund anumitor grade de pericol. În Regulamentul internațional privind transportul materialelor periculoase pe căile ferate, materialele și obiectele sunt împărțite în următoarele clase [8, p.249]: – clasa I a – Materiale și obiecte explozive. Ea cuprinde materialele care pot exploda în contact cu flacăra sau care sunt mai sensibile la șoc sau flacără decât dinitrobenzenul; – clasa I b – Obiecte încărcate cu substanțe explozive; – clasa I c – Inflamatori, produse pirotehnice; – clasa I d – Gaze comprimate, lichefiate; – clasa I e – Materiale care în contact cu apa degajă gaze inflamabile; – clasa II – Materiale supuse unei inflamări spontane; – clasa III a – Materiale lichide inflamabile; -clasa III b – Materiale carburante; – clasa IV a – Materiale veninoase; – clasa IV b -Materiale radioactive; – clasa V- Materiale corozive; – clasa VI – Materiale susceptibile de infecții.

Revenind la substanțele explozive, menționăm că cea mai mare parte a regulamentelor prevăd împărțirea lor în mai multe clase, astfel încât fiecare din ele să nu conțină decât produși al căror risc principal să fie același și de aceea pulberile, explozivii primari, cei secundari, compozițiile pirotehnice sunt în clase diferite. De asemenea, se interzice depozitarea împreună a doi compuși care, deși prezintă aceleași riscuri, amestecul lor poate da naștere la produși mai periculoși decât fiecare.

Substanțele explozive de inițiere pot exploda sub acțiunea mecanică sau termică. Ele sunt caracterizate de timpul scurt de trecere a reacției de ardere în detonație. Sunt utilizate în calitate de inițiatori a procesului de explozie prin activarea detonării substanței explozive brizante (azidul de plumb, fulminatul de mercur).

Substanțe explozive brizante – sunt mai inerte acțiunilor exterioare. Arderea lor poate trece în detonație doar în condiții speciale: temperatură înaltă, masă, presiune înaltă datorită arderii lor în spații închise.Reprezentanți ai acestei grupe sunt: TNT, hexogen, octogen, pentrită, dinitronaftalină, tetril, acid pieric sau amestecuri ale acestora pe bază de silitră amoniacală.

Substanțe explozive balistice (pulbere cu fum, fără fum, combustibili solizi de rachetă). Sunt utilizate în diferite dispozitive ce împușcă, unde este nevoie de aruncarea obiectelor fără a se produce explozia. Forma de bază a transformării chimice a substanțelor explozive balistice este arderea lor constantă fără a detona chiar și în condițiile în care substanțele explozive brizante detună. Viteza lor de ardere poate decurge de la câțiva mm/s până la sute de m/s, cea ce depinde de compoziția chimică, starea fizică și condițiile de întrebuințare.Una din condițiile ce măresc viteza lor de ardere este dispunerea lor în spații închise sau semi-închise.

Compozițiile pirotehnice sunt amestecuri mecanice de doi sau mai mulți componenți [40, p.53]: oxidanți (săruri metalice bogate în oxigen: azotați, clorați, perclorați), carburanți (pulberi metalice – aluminiu, magneziu, nemetale – carbon sub formă de cărbune, sulf, fosfor, compuși organici – zahărul, dextrina) și alte adausuri ce dau prin ardere efecte de iluminare, termice, acustice, fumigene sau de altă natură. Viteza de ardere variază de la m/s până la sute de m/s. Unele amestecuri pirotehnice în condiții speciale pot detona.

Folosirea energiei exploziei presupune construirea dispozitivelor concrete cu particularități definite – așa numitelor dispozitive explozive, aspecte la care ne vom opri în cele ce urmează.

1.2. Dispozitivele explozive: noțiune, construcție și clasificare

Noțiunea de dispozitiv exploziv este una generalizatoare și cuprinde munițiile miltare, încărcăturile violente aplicate în industrie, mijloacele pirotehnice și de semnalizare, pachetele explozive etc. Deci, dispozitiv exploziv prezintă o instalație de unică folosință, special confecționată în vederea provocării unei explozii [42, p.72] în scopul vătămării și distrugerii diverselor obiecte. În construcția dispozitivului intră, de regulă următoarele elemente: părțile scheletare (carcasa), elementele de conexiune, substanțele sau amestecurile explozive. De obicei dispozitivele explozive pot avea și un sistem de autodistrugere. Elementul esențial al unui dispozitiv exploziv este substanța (amestecul), care în urma modificării stării sale generează explozia. În cazul lipsei sau epuizării explozivului din dispozitiv, el nu mai este unul exploziv.

În practica criminalistică cele mai răspândite dispozitive explozive sunt alcătuite preponderent din încărcătură cu substanță explozivă și elemente ajutătoare care să-i asigure funcționalitatea. Ele pot fi conecționate industrial sau artizanal. Cele industriale – sunt dispozitive create în condiții de uzină conform normelor tehnico-documentare de fabricare. Dispozitivele explozive fabricate industrial și elementele lor constituie cele mai fregvente obiecte din volumul celor cercetate [35, p.56]. Dispozitivele explozive create artizanal – sunt acelea, în care cel puțin un element este confecionat sau instalat în condiții casnice. Majoritatea absolută a acestora sunt confecționate pe baza elementelor dispozitivelor explozive industriale. Acestea din urmă se clasifică în: – militare; – folosite în industrie; – tehnico-speciale.

Din rândul celor militare fac parte diverse rachete, bombe aeriene, mine maritime, torpile, muniție de artilerie, grenade, dispozitive imitatoare. Principalul consumator al dispozitivelor explozive în industrie este ramura mineră. Pe larg sunt folosite așa-numitele dispozitive explozive de perforare (sondă ), folosite la dobândirea petrolului sau gazelor, demolarea unor construcții, la săparea sau crearea de diguri, la producerea focurilor de artificii etc.

Dispozitivele explozive (DI) speciale sunt relativ inofensive, permise în utilizare de către organele competente, care sunt livrate în unitățile militare, pentru detașamentele cu destinație specială, altor servicii în vederea asigurării ordinii publice și combaterii infracțiunilor. DI create artizanal pot fi compuse în întregime din elementele dispozitvelor explozive industriale sau compuse selectiv din elementele acestora ori compuse din elemente a altor dispozitive industriale care nu sunt explozive. Uneori acestea sunt complet compuse din părți (elemente) adaptate în condiții casnice. Carcasul dispozitivului exploziv îndeplinește diverse funcții: – crearea unui spațiu închis pentru explozie; – asigurarea efectului de zdrobire prin schije; – conferă o anumită formă dispozitivului exploziv pentru plasarea anumitei substanțe explozive; – protecția substanței explozive de acțiunea factorilor exogeni; – mascarea dispozitivului exploziv; – facilitarea transportării, fixării dispozitivului exploziv.

Deci, în scopuri criminale se folosesc atât dispozitive fabricate în mod industrial, cât și cele asamblate în condiții casnice din bucăți de țevi, butelii de sticlă, cutii metalice sau din masă plastică etc. Uneori pentru a majora capacitatea de nimicire, pe suprafața corpului acestor dispozitive se fac crestături ce înlesnesc procesul de formare a schijelor, alteori în încărcătura explozivă, în aceste scopuri, se introduc alice, bucăți de ținte, de sârmă etc. În scopul camuflării dispozitivelor li se imprimă aspectul unor obiecte obișnuite (lanternă, cheis, banderolă ș.a.).

Diverse sunt și modalitățile de punere în mișcare a dispozitivelor explozive. Dintre cele mai simple se pot menționa instalațiile puse în funcție de însăși victimă (de exemplu, în urma deschiderii unui colet poștal cu “surpriza” se pune în acțiune un mecanism de lovire a capsei care inițiază explozia). Uneori din cauza comportamentului nepăsător cu dispozitivele confecționate în condiții casnice, victimă poate deveni făptașul însuși. Într-un caz de fabricare și păstrare ilegală a unui dispozitiv explozibil de către cet. M., în urma exploziei din neglijența acestuia, lui i s-a produs amputarea traumatică a palmei mâinii în care se afla dispozitivul [după 12, p.14].

În practica criminalistică se întâlnesc și cazuri de punere în acțiune a dispozitivelor explozive și prin ghidare de la distanță, adică folosirea radiosemnalelor de inițiere a exploziei.

În pachetele explozive, petarde, dispozitive pirotehnice și de semnalizare, la construcția carcasului se folosesc materiale plastice, slab rezistente, care diminuează efectul de schijă (carton, hârtie, stofă, panglică de izolare, polietilenă ș.a. Unele dispozitive de semnalizare au drept materie pentru carcasă ce formează zeci de schije. Pentru amplificarea efectului de schijă pe carcasa dispozitivului se aplică diverse striații, crestături (circulare, longitudinale, de filet), care la crăpare formează schije în formă de romb sau dreptunghiuri (grenadele RG-42, RGD-33, RGO și RGN). În practica criminalistică nu rareori se întălnesc dispozitive explozive, care sunt confecționate după modelul grenadei F-1, turnate din oțel și fontă având creste pe suprafață. Elementele care provoacă efectul distrugerii prin schije prezintă bile metalice, cuie, pilitură de fier sau schijele pot fi plasate în sau pe substanța explozivă ori în interiorul carcasului.

Focoasele de trotil sunt fabricate cu masa de 75 gr., 200 gr., 400 gr., 2450 gr., 2750 gr. și au culoare care variază de la galben deschis până la galben cafeniu. În scopul protecției contra acțiunii factorilor externi, focoasele de trotil sunt ambalate în hârtie parafinată sau sunt acoperite cu un strat subțire de parafină. Pentru conexiunea detaliilor constructive și asigurarea efectului de detonație toate focoasele sunt asigurate cu capsula detonatoare – electro-detonator, sau au un canal în formă cilindrică sau conică pentru firul detonator. Pe învelișul de hârtie a focoaselor de trotil, cu ajutorul coloranților de culoare neagră, se fac înscrieri standarde care indică masa și tipul articolului. Însemnele indică informația despre producător, data fabricării, tipul construcției. Pentru a păstra aceste date este important de a efectua cu grijă ridicarea și pachetarea lor.

Capse detonatoare radiale – sunt obiecte de formă cilindrică (capsă) cu diametrul între 6,85 și , iar lungimea între 45,5 și . Materialul din care este fabricată capsa este aluminiul, bimetalul (oțel poleit cu aramă ), hârtie pentru cartușe de culoare cafenie. În interiorul capsei se află substanța explozivă brizantă și un compus de inițiere a exploziei într-un înveliș metalic. Capsele detonatoare radiale fabricate din alumin sunt destinate pentru utilizarea operațiunilor militare și în condiții de fabricare industrială nu se marchează. Capse detonatoare radiale fabricate din bimetal și hârtie sunt destinate pentru lucrările ce prevăd aplicarea materialelor explozive (demolare). Marcarea acestor capse este analogică marcării detonatoarelor electrice. Capsele detonatoare în cămașă de hârtie se marchează în condiții industriale pe partea interioară și exterioară a cămășii de hârtie, acest procedeu se numește marcare dublă. Marcarea numerică conține două rânduri a câte 5 cifre fiecare. Primele două cifre a primului rând indică anul fabricării capsei detonatoare, ultimele trei cifre ale ultimului rând indică numărul partidei de producție, iar ultimul rând (al doilea) indică numărul fiecărui articol din partidă [14, p.27].

Electro-detonatoare – sunt dispozitive explozive mici care reprezintă un obiect (de obicei capsă ) metalic sau confecțioat din hârtie cu diametrul de 7,1 – . și lungimea de 45 – . În interiorul capsei date este amplasat: substanță explozivă brizantă sau de inițiere, amestec de inhibiție și sistem de activare cu capac de polietelenă.

Electro-detonatoarele se deosebesc după destinație: – militare – industriale; după timpul de acțiune: – instantanee – de scurtă durată – cu acțiune întârziată; după sensibilitate: -cu sensibilitate sporită – cu sensibilitate scăzută.

Electro-detonatoarele militare se deosebesc de cele industriale prin dimensiuni și culoare. Electro-detonatoarele militare au o capsă de aluminiu de lungimea 45-., cu filet în interiorul capsei pentru plasarea în interior a unor substanțe explozive speciale. O linie albă de-a lungul capsei electro-detonatorului semnifică faptul că acesta este destinat pentru instruire militară și nu conține substanță explozivă. Electro-detonatoarele cu destinație industrială au o capsă din bimetal, de culoare cafenie, cu lungimea de 61-. În funcție de marca și destinația electro-detonatorului acesta poate fi colorat în diverse culori și sa fie acoperit cu un strat de substanță rezistentă la flacără. În condițiile producerii industriale un capăt al capsei este marcat cu cifre sau litere și cu puncte. Cifra sau litera corespunde cu ultima cifră a anului de producție, iar locul de amplasare a punctelor indică producătorul. De obicei se folosesc următoarele cifre: 0; 6; 8; 9 și următoarele litere: G; P; T; și U. Capsele electro-detonatoare au în construcția sa 1 gr. de substanță explozivă brizantă și provoacă un efect de schijă. La explozie structura capsei se fragmentează într-o multitudine de schije mici. De obicei se păstrează porțiunea pe care se face marcajul anului de producție și a producătorului.

Forma, dimensiunile, numărul de schije depind de masa încărcăturii. La explozia electro-detonatorului aflat în structura unui DI se mărește esențial numărul de schije, iar mărimile acestora se micșorează comparativ cu urmele post exploziei [38, p.140].

Capsele electrice – au rolul de a iniția încărcăturile de exploziv cu ajutorul curentului electric. Capsa electrică prezintă o capsă pirotehnică în tubul căreia este montat un aprinzător electric compus din filament cu cireașa de aprindere. Reoforii cu izolație P.V.C. trec în afară prin dopul obturator din masă plastică, care este prins în tub prin sertizare circulară. La conectarea sursei de curent filamentul aprinzătorului se încălzește aprinzând compoziția pirotehnică a cireșei de aprindere. Jetul de foc se transmite de la cireașa de aprindere la încărcătura de inițiere, care inițiază detonarea încărcăturii de explozie a capsei.

Capsele electrice cu întârziere sunt utilizate pentru efectuarea lucrărilor explozive, în special în economia națională. Pentru asigurarea funcționării cu întârziere, capsa, între căpăcelul cu încărcătura de inițiere și aprinzătorul electric, are înglobat un corp cu încărcătura de întârziere.

Capsele electrice cu siguranță se utilizează de regulă în industria carboniferă, în subterane care sunt periculoase în aprinderea sau explozia amestecurilor de gaze sau pulberi.

Capsele electrice cu funcționare instantanee se confecționează pe baza capsei pirotehnice. La întreprinderile care utilizează explozivi, inscripționarea capselor detonatoare se efectuează înaintea eliberării acestora de la depozit, prin poansonarea tubului în regiunea filamentului. Inscripționarea constă din o literă și 5 cifre, care semnifică: litera – codul ministerului, 3 cifre în dreapta literei – numărul specialistului, ultimele 2 cifre – codul întreprinderii.

Tubul capsei detonante în urma exploziei se fragmentează în schije mici, aruncate cu viteza de 1000 m/s, capabile de a provoca leziuni corporale de diferit grad. Mărimea schijelor tubului și prezența dopului obturator mai este condiționată de mărimea capsei electrice, poziția ei față de materialele explozive, introducerea parțială sau completă în încărcătura de explozie, tipul și cantitatea încărcăturii de explozie [40, p.49].

1.3. Caracteristica criminalistică a dispozitivelor explozive

Grenadele de mână. În ultima vreme unele infracțiuni se săvârșesc cu folosirea grenadelor de mână. Trebuie de menționat că cu ajutorul anumitor părți componente și detalii ale grenadelor pot fi confecționate dispozitive explozibile artizanale (casnice). Deci, acestea sunt dispozitive ușor accesibile pentru infractori, fapt pentru care sunt pe larg utilizate de ei. Grenadele pot fi: Defensive; Anti-Tanc; De atac. După destinație acesta se împart în: militare, pentru instruire, imitatoare. Din grenadele de mână care se află în dotarea armatei cele mai răspândite sunt: Grenada Ф-1, Grenada РГД-5, Alte tipuri. Comun pentru grenadele Ф-1 și РГД-5 este că pentru ele se folosește detonatorul unificat de tipul УЗГРМ (УЗГРМ-2). Mecanismul lui de încălzire se compune din tubul filetat cu șaiba presată, filetul de joncțiune a bucșei, percutorul cu șaibă, spirală, pârghie, splint și inel.

Rezultatele analizei diferitor construcții industriale de explozii permit a propune o metodică generală de relevare a trăsăturilor lor caracteristice. Scopul final constă în stabilirea genului și tipului unui sau altui obiect prezumtiv considerat dispozitiv explozibil, pericolul social al acestuia în caz de aplicare ilicită. Paralel se rezolvă și alte sarcini cu caracter de profilaxie care constau în stabilirea și oprirea diferitor canale de procurare a obiectelor în cauză.

Munca de relevare și apreciere a indicilor vizați se poate diviza în câteva etape.

Mai întâi – stabilirea caracteristicilor exterioare și stabilirea particularităților interioare a mecanismelor prin metode nedestructive. Aceste două etape nu asigură plenitudinea cercetărilor de expertiză a astfel de obiecte, fiindcă foarte frecvent apare necesitatea de examinare a construcției interioare a obiectului după demontarea lui, precum și realizarea experimentelor (exploziilor) cu scopul de a determina dacă mecanismul în cauză este în stare bună de funcționare. Aceste investigații sunt neconcepute fără concursul specialistului pentru explozie. Notăm cu această ocazie că în cadrul examinării oricărui mecanism prezumtiv explozibil nu trebuie să ratăm șansa cercetărilor criminalistice tradiționale, fiindcă pe acest dispozitiv pot fi conservate amprente digitale, urme de sânge, microparticule, particule a altor substanțe și alte urme ce poartă informație importantă pentru soluționarea corectă a cauzei [42, p. 63].

La grenadele militare carcasul se vopsește în culoare verde pe părțile laterale, la suprafață grenada se vopsește de culoare neagră cu marcaje din cifre și litere. Marcajul caracterizează producătorul, numărul partidei de producție anul producției și codul substanței explozive care se conține în greandă. Pentru grenadele de instruire militară marcajul se face distinct. Carcasul grenadei de obicei este vopsit în culoare neagră, iar în loc de marcaje cu cifre sau litere, care conțin informații despre condițiile producției grenadei sunt efectuate marcaje care indică că grenada este destinată instruirii („I”; „Inst”) .

Grenada de tip F-1 conține o încărcătură de trotil cu masa de 50-. un înveliș din fontă care la explozie se fragmentează în aproximativ 1000 de schije de diferite mărimi și mase. Majoritatea schijelor au masa de 0,1-. și o viteză de 700-800 m/s, raza de dispersie a schijelor constituie 150-.. Schijele care s-au format în urma fragmentării elementelor de conxie a dispozitivului au o masă de peste . și păstrează particularitățile morfologice a învelișului extern și intern. Corpul grenadei este din fontă și se acoperă cu un strat de vopsea de culoarea verde. Grenada are o formă ovală având trei șanțuri radiale și opt longitudinale formând la intersecție 32 de segmente. În partea superioară a grenadei este prevăzut un orificiu în care este înfiletat un focos. Grenada are următoarele dimensiuni: înălțimea corpului grenadei – ; diametrul corpului – , înălțimea grenadei cu focos – . Pe fundul grenadei se fac semnele marcante: “СБ53 59-29 T”, aceasta reprezentând: “СБ53” – codul fabricii producătoare, “ – anul fabricării, “ – lotul fabricării, “T” – semnifică “ trotil ”, respectiv încărcătura grenadei [35, p.16-17].

Grenada tip RGD-5 conține 110-115gr. trotil . În structura sa ea conține 3 detalii din oțel și o piesă dintr-un aliaj de aluminiu și magneziu. La explozia acestei grenade se formează schije în număr de până la 3000, iar masa schijelor constituie aproximativ 0,05-0,4g., raza de dispersie este de 50-. iar forța de distrugere se extinde pănă la 20-25m.

Grenada are o formă ovală având la mijloc pe partea exterioară o proeminență circulară, un orificiu, care în partea superioară este filetat. Pe partea superioară a corpului grenadei se află semnele marcante: “УРГ-Н 386-31-, aceasta reprezentînd: “УРГ-Н” – tipul grenadei, “ – numărul fabricii producătoare, “ – lotul fabricației, “ – anul fabricației. Grenada are următoarele dimensiuni: – înălțimea corpului grenadei – ; – diametrul – 52 (55) mm.

Minele pot fi explozive cumulative și brizante. Specific minelor este faptul că aceste explodează imediat la orace contact cu factorii externi. Spre exemplu: apăsare, transportare, ruperea firelor de contact, deplasarea terenului de fixare etc. sau pot exploada la momentul scadenței timpului destinat petrecerii exploziei, la comandă efectuată prin mine de detonare. Minele militare au carcasul vopsit în culoare verde și se marcheză cu coloranți de culoare neagră. La marcare se indică: codul articolului, codul producătorului, numărul partidei de producție, anul fabricării, codul substanței explozive care intră în compoziția dispozitivului. Pe minele de instrucție în locul unde trebuie să fie marcat codul substanței explozive se trasează o linie albă cu lățimea de 7-., iar pe minele imițătoare de instrucție această linie este de culoare roșie. În cazuri particulare minele pot fi însemnate cu abrevieri sau alte marcaje care le indică destinația.

Pachetele explozive sunt destinate imitării și marcării locului exploziei grenadelor și munițiilor. Acestea sunt niște încărcături de pulbere într-un înveliș de carton care este unit cu capsa detonatoare electrică. Pachetele explosive pot fi cu formă cilindrică, cubică. acestea sunt de facto dispozitive explozive cu forță de acțiune scăzută. Exemplu: Un pachet exploziv, cilindric destinat imitării exploziei unei grenade este încărcat cu pulbere fumigenă cu masa de 30g., care au un caracs de formă cilindrică cu diametrul de 32mm. și înălțime de . capetele pachetului sunt închise cu două căpăcele sub formă de două, trei plăcuțe din carton. În unul din oreficiile unui capăt a pachetului se fixează un fitil cu lungimea de 90mm. Pahetele explozive destinate instruirii militare sunt fabricate cu un conținut de substanțe explozive (pulbere).La explozia unui asemenea pachet carcasul se rupe în 10-15 bucăți dispersate la o distanță de peste .. Fragmentele pachetului sunt de dimensiuni mari și păstrează urmele de pulbere. Fitilul își păstrează dimensiunile inițiale, însă partea interoară a acestuia arde complet, iar partea exterioară conține urmele de acțiune termică și fragmentări de fire. Efect distructiv asupra barierilor dure sau rezistente, aceste pachete nu au .

Cartușele imițătoare de semnal sonor a munițiilor se folosesc pentru instruirea militară . Importanța acestora constă în faptul că ele permit demonstrarea distincției între semnalele sonore a diferitori tipuri de muniții. De facto aceste cartușe sunt mici dispozitive explozive a căror forță variază în funcție de amestecul de trotil praf de aluminiu (IM-100; IM-85), trotil și amoniu clorid, (IM-82; IM-107M; IM120M) praf de magneziu (IM-82 (107); IM-120) Masa încărcăturii explozive variază între 80 și 1000g. În unele articole pentru asigurarea exploziei se mai adaugă o încărcătură suplimentară de focos de tetril sau hexogen cu masa de 25g. Aceste cartușe au o formă cilindrică, un carcas de carton cu diametrul de la 44 la ., înălțimea între 85 și . Cartușul este vopsit în culoare cafeniu deschisă, iar pe suprafață sunt efectuate marcaje numerice și prin litere, în trei rânduri de culoare neagră. În primul rând, sunt indicate codul cartușului: 4 × 1, 4 × 2 etc.; în cel din mijloc – se indică tipul cartușului ( IM-85; IM-120 ), în cel de jos – se indică codul producătorului, numărul partidei și ultemele două cifre indică anul producerii. La explozia acestor cartușe partea cilindrică se rupe în multe fragmente mari a căror margini sunt zâmțate. Fragmentele sunt dispersate la o distanță de . [45, p.28-29].

1.4. Problemele soluționate în cadrul examinărilor de teren a materiilor explozive

Aprecierea indicilor exteriori ai mecanismului explozibil. Analiza indicilor exteriori a obiectului de cercetare este prima etapă a investigațiilor. Totodată la realizarea anumitor acțiuni de urmărire penală (cercetarea locului faptei, percheziției) această etapă poate fi unica posibilitate de a obține o informație operativă de căutare de o importanță majoră.

La categoria indicilor exteriori ai dispozitivelor de explozie trebuie de menționat: parametrii geometrici (forma, dimensiunile), masa, tipul materialului constructiv, dacă detaliile exterioare sunt vopsite, marcarea, urme ale operațiunilor tehnologice, urme de corozie și deteriorări mecanice, culoarea, starea de agregație, dimensiunile și forma particulelor de substanță cu care au fost încărcate dispozitivele.

Aceste caracteristici se stabilesc vizual sau cu aplicarea mijloacelor tehnice elementare (de exemplu, instrumente de măsurat, lupă, mijloace de iluminare, magneți etc.) [37, p.31].

Dimensiunile și masa construcției sunt unicele caracteristici calitative care permit a diagnostica dispozitivele, aplicând unele valori cunoscute. Totodată masa dispozitivului poate da o informație preliminară despre prezența sau lipsa în dispozitiv a substanțelor explozive.

Particularitățile de construcție a învelișului în cumul cu indicii dimensionali și cei de greutate permit a stabili nivelul de periculozitate a acțiunii exploziei, producerii schijelor precum și de a judeca în preliminar despre materialele folosite la construcția lor. Învelișul metalic masiv este caracteristic pentru obuzele de artilerie, mine, grenade și alte muniții cu acțiune de schijă. Înveli metalic subțire este caracteristic pentru mijloace de inițiere, a unor tipuri de mijloace de imitare, muniției cu acțiune de fugasă. Pachetarea în cutii de carton de hârtie se întîlnește la mijloacele de imitare și încărcături cartonate de mijloace de explozie.

Semnele de marcare și vopseaua: vopseaua de culoare protejatoare este caracteristică pentru grenadele de mână, de mine inginerești; neagră – cu preponderență pentru grenadele de antrenament care nu conțin substanțe explozibile. Pe corpul munițiilor de artilerie frecvent se imprimă o vopsea de marcare în formă de linii, care vorbește despre conținutul muniției și despre materialul corpului său. Pe lângă aceasta cu vopsea se reproduce și marcarea cifrică care indică tipul articolului, uzina producătoare, anul de fabricare și alte date.

Urme ale operațiunilor tehnologice, de regulă sunt prezente pe dispozitivele de explozie în formă de urme de ștanțare, de tăiere, care la fel pot fi surse de informație despre instrumentele și utilajul folosit la fabricarea componentelor acestui dispozitiv [40, p.143].

Particularitățile de construcție ale detonatorului determină modul de producere a exploziei și prezența unor sau altor mijloace de explozie. Așa de exemplu, în articolele cu dispozitiv de întindere și percutare pentru acțiunea asupra capsei se folosește mai des impulsul mecanic (lovitura). Prezența unor elemente de circuit electric (cabluri, contacte etc.) mărturisesc despre folosirea electrodetonatoarelor.

Determinarea indicilor interiori ai dispozitivelor de explozie. Caracteristicile constructive ale construcției interioare ale obiectelor aduc o imagine mai amplă despre acestea. La ele se referă: -prezența substanțelor explozibile de un anumit tip în elementele și mecanismele obiectului; -poziționarea interioară a detaliilor obiectului; – prezența detonatorului.

Prezența substanțelor explozive se determină după indicii de culoare, de sunet sau alte indicații a gazoanalizatorului respectiv. Poziționarea interioară a detaliilor și, în parte, prezența mijloacelor de detonare în substanțele explozive se relevă prin studierea fotografiilor Roentghen sau a imaginilor pe monitorul aparatului cu compararea ulterioară a roentghenogramelor tipurilor cunoscute de mijloace de explozie, fabricate industrial.

În rezultatul stabilirii acestor indici se precizează construcția obiectului analizat ceea ce permite a stabili prezumtiv principiul de lucru al dispozitivelor. Aceasta are mare însemnătate pentru asigurarea securității ulterioare în cadrul manipulării cu acest dispozitiv.

Principalul la etapa aceasta constă în stabilirea grupei generice a substanțelor și a materialelor concrete utilizate la fabricarea acestui dispozitiv explozibil pentru rezolvarea acestor probleme poate fi folosit tot arsenalul de metode chimice, fizice aflate în dotare. Stabilirea mărcii substanței explozive se poate realiza după metodicele publicate în literatura criminalistică. dacă în rezultatul cercetărilor se va stabili corespondența tuturor detaliilor, materialelor și substanțelor la condițiile tehnice celor industriale aceasta va permite de a trage concluzia apartenenței dispozitivului cercetat la o marcă sau gen concret și despre posibilitatea exploziei fără a verifica acest dispozitiv explozibil [32, p.30].

Stabilirea apartenenței generice a dispozitivului explozibil. Practica de urmărire penală confirmă faptul că cercetarea și descoperirea infracțiunilor în mare măsură depinde de pregătirea, organizarea și realizarea minuțioasă a cercetării locului faptei. În mare măsură aceasta se referă și la unul din cele mai complicate cercetări – cercetarea locului exploziei, provocate cu aplicarea munițiilor sau a altor mecanisme de explozie. Cercetarea dă posibilitate de a aduna o multitudine de date despre evenimentul ilicit, stările de fapt și persoanele vinovate [39, p.69]. Locul faptei totdeauna prezintă un „depozit” de cea mai diversă informație material-fixată, un microunivers al omului, lucrurilor și relațiilor acestor elemente [18, p.31].

Cercetarea calitativă a locului exploziei de către colaboratorii organelor ocrotirii normelor de drept este posibil doar în prezența unor cunoștințe speciale în ramura tehnicii criminalistice, în special a tehnicii de explozie, aspecte la care ne vom opri în capitolul următor. Aici însă menționăm că și tehnica obișnuită criminalistică este necesară. Se are în vedere acele mijloace tehnico-criminalistice care lărgesc substanțial posibilitățile de percepere a scenei nfracțiunii de la fața locului. Mijloacele tehnico-criminalistice constituie acele aparate, dispozitive, utilaje, instrumente și materiale ce se folosesc pentru colectarea și cercetarea probelor, precum și a informației cu caracter orientativ în scopul descoperirii și cercetării infracțiunilor. La fața locului din tot arsenalul de mijloace tehnico-criminalistice aflate în dotare se aleg acelea care corespund situației și sarcinilor concrete.

După destinația funcțională mijloacele tehnico-criminalistice necesare activităților la fața locului se poate de clasificat în următoarele grupe: 1) Aparate, dispozitive, utilaje destinate descoperirii și cercetării urmelor materiale; 2) Utilaje, mijloace și materiale pentru fixarea și ridicarea obiectelor și altor obiecte de probă specifice pentru cazurile de explozii.

În cadrul cercetării locului faptei se folosesc pe larg și instrumentarul menit unor activități auxiliare, înlesnind aplicarea efectivă a mijloacelor tehnico-criminalistice, fiind utilizate în cumul cu cele din urmă (diverse instrumente – de măsurare, medicale, de tâmplărie, etc., set de mijloace pentru asigurarea securității, rechizite de birou ș.a.) [19, p. 38].

Toate acestea ar putea fi divizate după însușirile lor funcționale, după cum urmează: – Mijloace de iluminare; – Aparate de detecție: detectoare de metale, detectoare de cadavre, detectoare pentru urme cu radiații ultraviolete și infraroșii, detectoare pentru stabilirea unor surse nucleare, materiale explozive; – Surse de iluminare bazate pe utilizarea radiațiilor invizibile; – Filtre de lumină; – Aparate optice de mărire; – Metode fizice de detectare a urmelor; – Mijloace chimice de detectare a urmelor, la care pot fi catalogate reactivii aplicați pentru relevarea urmelor de mâini și a picioarelor goale (soluție de ninhidrină, alloxan în acetonă, soluție de azotat de argint în apă distilată ș.a.) precum și pentru detectarea urmelor de sânge (apă oxigenată, benzidină, reactivul Voskoboinikov ș.a.). -Mijloace pentru măsurarea unor procese în cadrul investigațiilor cauzei: amperimetre, voltmetre pentru măsurarea tensiunii și puterii curentului electric, analizatoare portabile de gaze pentru stabilirea nivelului de concentrație a gazelor la incendiu, pirometru ce permite a stabili temperatura flăcării și a corpurilor încinse de la distanță [21, p.26]; – Mijloace de măsurare (hârtie milimetrică, riglă gradată, busolă, bandă metrică, șubler, micrometru ș.a.) [18, p.38].

Tehnica securității în cadrul MANIPULĂRII dispozitivelOR ȘI

MATERIILOR explozive

Reguli ce trebuie respectate în activitățile de teren cu dispozitivele explozive,

materiile și urmele de explozie

În munca cu substanțele și dispozitivele explozive, sau alte obiecte și mijloace explozive este nevoie de a păstra și a asigura securitatea lucrului. În funcție de gradul de pericol al lucrului cu obiectele sus numite, păstrarea și transportarea acestora lucrătorii organelor urmăririi penale trebuie să țină cont de următoarele măsuri [6]: – să cerceteze, să împacheteze și să păstreze individual fiecare obiect; – este categoric interzis cercetarea concomitentă a mai multor obiecte explozive precum și transportarea acestora împreună; – neutralizarea dispozitivelor explozive; – de respectat ordinea cercetării la fața locului; – de efectuat toate măsurile privind prin asigurarea tehnică a lucrătorilor; – de izolat obiectele explozive de orce acțiuni a factorilor externi;

Tehnica utilizată în lucrul cu substanțele și obiectele explozive:

Costumul pirotehnic. Echipamentul de protecție pentru pirotehniști sau pentru cei ce efectuează deminări poate fi de tip greu sau ușor. Preponderent este realizat din Kevlar iar prin suprapunerea elementelor componente ale echipamentului se poate ajunge ca zona toracelui să fie protejată de un număr de peste 70 straturi de Kevlar. Suplimentar sunt adăugate protecții din plăci metalice sau policarbonat [13, p.50]. Aceste costume rezistă la schije cu viteze de aproximativ 100 m/s pentru zonele vitale sau la efectul suflului a TNT, la distanța de . Testarea unui astfel de costum a demonstrat practic rezistența sa foarte bună la explozia a1kg TNT la aproximativ de pirotehnist, fără ca acesta să sufere vătămări.

Suplimentar, aceste costume au un complet de asigurare a răcirii și ventilației corpului, dat fiind faptul că pentru purtare și manevrare se depune un efort considerabil.

La ora actuală cele mai performante din punct de vedere al protecției asigurate dar și al ergonomicității sunt costumele de protecție balistică de proveniență Canadiană (MED-ENG SYSTEMS) care are componentele de bază ale unui costum de protecție balistică standard.

Costumul pirotehnic EOD-8. Încă din anul 1981 firma “MED-ENG SYSTEMS” a început să studieze efectele exploziei asupra corpului uman. Acest lucru a dus la proiectarea unor echipamente de protecție pentru lucrul cu explozivi și elemente de muniție, pentru intervenția la dispozitive explozive improvizate și mine plantate în teren. Materialul de suprafață al bluzei și al pantalonului este realizat dintr-o fibră aramidă, cu proprietăți anti-statice. El are culoarea verde-măslinie. Inserțiile de protecție balistică sunt, de asemenea, executate dintr-o fibră aramidă, în timp ce husele plăcilor de protecție sunt din nylon. Bluza costumului oferă posibilitatea de dezechipare rapidă, datorită accesoriilor cu care este prevăzută pe partea laterală stânga și pe umărul stâng. Este vorba despre închiderea a 2 secțiuni ale bluzei cu benzile “VELCRO”.

Bluza este prevăzută cu 2 buzunare de față și două buzunare de spate pentru scule, un buzunar pentru modulul de reglare a nivelului sunetului în sistemul de transmisiuni prin fir, dispus la nivelul umărului drept și un buzunar pentru sursa de energie dispus în partea de jos, lateral-dreapta a bluzei. Gulerul a fost proiectat și realizat în 2 secțiuni pentru ca prin prinderea lor cu benzi “VELCRO” să se realizeze o “îmbinare” optimă între bluză și cască. În interiorul bluzei se află un atenuator pentru protecție la suprapresiune, ce poate fi îndepărtat.

Pantalonul este prevăzut cu buzunar (compartiment) conținând dispozitivul de protecție a spatelui și o bandă de talie prevăzută cu material “VELCRO”. Dispozitivul de protecție a spatelui trebuie să rămână permanent în compartimentul lui și se va scoate doar în cazul curățirii. Pantalonul este prevăzut, în partea din spate, cu fermoare pentru dezechipare rapidă. Genunchierele din cauciuc, cu proprietăți anti-statice, asigură operatorului mobilitate, flexibilitate și protecție [14, p.15].

Căștile de protecție. Căștile de protecție sunt elemente importante ale echipamentului de protecție și pot fi: pentru protecție tactică, pentru poliție, pentru vehicule de transport (terestre sau aeriene) sau pentru pirotehniști. Aceste căști oferă o protecție a capului pe o suprafață de la 1112 la 1305 cm2, la o greutate de 1000…1460 g. [35, p.36]. Materialele utilizate pentru confecționarea lor sunt: oțelul, aliajele Al-Ti, materialele compozite armate cu nylon, fibre de sticlă, Kevlar etc. Căștile, împreună cu vestele acoperă 30…35% din suprafața corpului. Acestea pot fi dotate suplimentar cu vizoare de protecție metalice cu fante, sau transparente, din policarbonat, având în unele cazuri integrate componente electronice pentru legături radio. Ecranele de protecție ale feței și ochilor trebuie să reziste la schije de 240…400 m/s.

Bocanci de protecție antiexplozie. Bocancii de protecție sunt confecționați din Kevlar, având inserție din nylon și metal ce joacă rol de atenuatori ai suflului, protejând piciorul la explozie și la schijele date de . trotil

Pantaloni de protecție. Pantalonii de protecție acoperă de deasupra taliei până la nivelul piciorului, oferind protecție suplimentară la abdomen și articulații (genunchi). Sunt confecționați din Kevlar și asigură protecție la m/s.

Huse sau pături antisuflu sau antischije. Au aspectul unor cuverturi de 1,5…2 m2, prevăzute cu chingi de transport și manevrare, fiind destinate atenuării suflului și captării schijelor ca ar putea rezulta din explozia unui dispozitiv exploziv improvizat, sau chiar muniției obișnuite. Captează și atenuează foarte bine explozia unei grenade defensive tip F1. Sunt realizate din straturi succesive din nylon, fibre de sticlă, de carbon sau Kevlar nerigidizate între ele, învelite la exterior într-o husă de PVC sau pânză de cort. Manevrarea lor se poate face de una sau două persoane [61, p.46].

Folii antișoc. Foliile antișoc sunt folosite pentru protejarea geamurilor, în special la spargerea la unde de șoc sau lovituri. Sunt folosite folii de plastic metalizate cu oțel inoxidabil ce se aplică direct pe suprafața sticlei prin lipire cu o rășină sintetică. Rezultatul constă în mărirea rezistenței sticlei de peste 20 de ori, iar în cazul spargerii nu se formează așchii tăietoare, acestea fiind lipite de membrana de plastic aplicată. Produsul este realizat de firma franceză GIAT.

Container antibombă. Containerele antibombă pot fi ermetice sau ventilate, fixe, transportabile sau mobile. Din construcție, sunt dimensionate pentru a rezista la explozia diferitelor cantități de exploziv date în echivalent TNT. Astfel sunt pentru maxim ; ; ; ; și TNT. În general, aceste containere sunt fixe sau transportabile până la capacitatea de echivalent TNT, iar peste această valoare sunt fixe sau mobile (sub forma unei remorci).

Container pentru obiecte suspecte. Acesta a fost construit special pentru a depozita temporar diferite dispozitive explozive cu cantități mici de substanță explozivă. Este proiectat să reziste la detonarea a echivalent TNT. A fost construit în două variante: – varianta A – cilindru fără fund; – varianta B – cilindru cu fund. În interiorul cilindrului în ambele variante, există o plasă de susținere a dispozitivelor explozive, astfel încât acestea să fie menținute la o anumită distanță de peretele cilindrului. Domeniu de utilizare. Ambele variante sunt utilizate în oficii poștale, clădiri cu birouri, puncte de control de securitate, magazine și alte locuri specifice unde este aglomerație de public și materiale [36, p.57]. Dimensiuni: înălțime-; diametru: exterior-; interior-; greutate-; viteza-480 m/s.

Pătura de amortizare a exploziei și gulerul de siguranță. Datorită flexibilității, pătura se poate modela sub formă circulară în jurul unui obiect suspect. Pătura de protecție și gulerul de siguranță pot fi utilizate atât de personal calificat în neutralizarea d.e.i. cât și de personal necalificat, angajați ai magazinelor și ai altor obiective. Acestea au greutate redusă, asigură protecție ridicată și este un echipament portabil ușor de manevrat.

Pentru agenții de combatere a infracționalității, departamentele de pompieri, linii aeriene, universități și alte categorii, aceasta este una din cele mai eficiente protecții împotriva exploziilor. Pătura conține 18 straturi de țesătură balistică fiind acoperită cu un material ignifug. Tehnicienii polițiști susțin că dispozitivul exploziv suspect, trebuie să fie înconjurat de un guler de siguranță peste care se așează pătura de protecție. Acestea sunt destinate pentru a reține cât mai multe schije provenite în urma exploziei, eliminând contactul direct cu bomba și asigurând un mediu înconjurător mai puțin periculos. Pătura este prevăzută cu 4 curele de manevrare din țesături de nylon dur.Dimensiuni pătură:2 m×1,5m; Greutate:

Container pentru bombe poștale (surprize). Bombele poștale reale sau suspecte sunt întotdeauna o problemă de actualitate nu numai pentru destinatari, dar și pentru personalul oficiilor poștale care mânuiește corespondența. Riscul major al persoanelor este moartea, sau rănirea datorită efectului schijelor sau undei de șoc produse de explozie. Containerul pentru bombe poștale este proiectat astfel încât articolul suspect să fie izolat în siguranță.

Echipamentul a fost testat pentru a reține fragmente laterale care provin din colete poștale, la un nivel exploziv mai mare decât cel existent până la acea dată. Containerul are în interior o plasă fixă care menține obiectul suspect într-o poziție care îi permite mișcarea și controlul cu raze X. Acest dispozitiv de protecție este utilizat de un mare număr de autorități poștale din toată lumea, de ambasade și diverse companii în camerele lor de corespondență.

Remorcă pentru transportul bombelor dotat cu robot. Acest dispozitiv și-a dovedit utilitatea în cazul multor distrugeri, protecții și intervenții. Bombele și dispozitivele explozive improvizate pot fi evacuate cu risc minim pentru personalul de intervenție.

Containerul poate fi încadrat fără a utiliza personalul prin intermediul unui robot telecomandat. Presiunea gazelor rezultate în urma exploziei, va fi dirijată vertical, evitând împrăștierea periculoasă pe orizontală. Containerul este construit din oțel special de tipul 17 MU sau MO 33 cu grosimea pereților de , aceștia fiind căptușiți cu un material de atenuare.

De asemenea, remorca prevăzută cu container poate avea diverse opțiuni adaptate la cerințele echipelor de intervenție speciale cum ar fi: sistemele de comunicații, detectoare de explozivi, de metale, aparatură portabilă de radiografie cu raze X. Greutatea remorcii pentru bombe este de având dimensiunile: 4,10m×2,20m.

Vas mobil pentru atenuarea exploziei (MSV). Dispozitivul mobil este constituit dintr-o cameră de atenuare, prevăzută cu un coș în care se depune obiectului suspect. Camera de amortizare este telescopică în corpul vasului mobil și este înconjurată de un material capabil să atenueze efectele exploziei. MSV este transportat normal pe o remorcă ușoară care poate fi remorcat. Încărcarea și descărcarea pot fi făcute prin intermediul unui robot telecomandat sau cu ajutorul unui braț cu manipulator telecomandat, montat direct pe vas.

MSV are capacitatea de exploziv cuprinsă între 1 și echivalent TNT și este destinat pentru a rezista la o singură detonație. După fiecare explozie se înlocuiesc anumite părți ale vasului. Este fabricat în 4 dimensiuni corespunzătoare cantităților de exploziv. Experimentele au demonstrat că efectele exploziei unei muniții încărcate cu aproximativ TNT, detonate în apropierea a două mașini, fiecare dintre ele aflate la distanțe egale față de locul exploziei sunt următoarele: După explozie, mașina protejată a putut să fie condusă, în pofida parbrizului spart. Mașina neprotejată a fost distrusă complet.

O altă aplicație propusă de firma scoțiană este realizarea unor magazii pentru depozitarea explozivilor sau pentru protejarea unor bunuri împotriva efectelor exploziilor, magazii prevăzute cu baricade exterioare (eventual și compartimentare interioară) realizate din recipienți plini cu apă. Construcția este deosebit de simplă și de ieftină iar eficacitatea asupra efectelor exploziei este atât de mare încât se pot reduce substanțial distanțele de siguranță prevăzute în cazul adăposturilor cu valuri de pământ.

Un depozit poate înmagazina cantități de exploziv variind între și 50 tone în condiții bune de siguranță. De asemenea pot fi construite și magazii special proiectate pentru cantități mari de exploziv prevăzute cu "pături de apă" destinate să oprească fragmentele de sol proiectate ca urmare a formării craterului exploziei. La fel în astel de scopuri se proiectează adăposturi cu apă pentru camioane mari, suspectate de a transporta dispozitive explozive cu încărcături de până la 10 tone. Odată adus în adăpost, dispozitivul exploziv poate fi dezamorsat în siguranță, atenuarea suflului fiind de 90-95% iar a schijelor de 100%.

Interacțiunea ofițerului de urmărire penală cu serviciile criminalistice în cauzele

de explozie și regulile ce trebuie respectate la efectuarea cercetării la fața locului

La efectuarea lucrărilor cu corpurile explozive trebuie să fie luate nu numai toate măsurile, care ar preveni o explozie neplanificată, dar și cele care ar exclude traumarea oamenilor, în cazul dacă ea se va produce. Lucrul cu corpurile explozive trebuie să se efectueze cu participarea a nu mai puțin de doi colaboratori, cu scopul acordării imediate a primului ajutor medical. Mijloacele necesare în acest sens trebuie să se găsească într-un loc ușor accesibil.

La cercetarea unui corp exploziv se interzice categoric: – a demonta (examina) obiectele nedezamorsate sau neexplodate, despre care persoanele, care execută acțiunile procesuale de ridicare a probelor materiale nu au informația completă și nu sunt pregătite metodic; – a permite nemijlocit în zona de pericol sporit persoane străine, a da sau a primi de la acestea indicații, dispoziții ori comenzi, ce pot sustrage de la lucrul cu corpurile explozive la locul faptei.

La lucrul cu toate tipurile de corpuri explozive se interzice categoric de a efectua: – acțiuni mecanice asupra corpurilor și elementelor acestora (lovituri, zdruncinări); – încălzirea corpurilor explozive și unor elemente separate ale acestora;- dezbaterea, spargerea, topirea substanțelor explozive [6]. Specialiștii în domeniul tehnicii explozive sunt admiși la lucru cu corpurile explozive numai în limitele competenței lor, dovedita documental. Căutarea dispozitivului explozibil la primirea semnalului despre pericolul exploziei se efectuează de către grupul de intervenție operativă a Organului Afacerilor Interne teritorial cu antrenarea chinologului cu câine instruit și a specialistului cu detectorul de vapori a substanțelor explozive.

La depistarea corpului exploziv sau a unuia asemănător cu acestea în zona dată se execută evacuarea totală și se cheamă specialiștii serviciului tehnico-exploziv al M.A.I. Republicii Moldova.Lucrătorilor de poliție li se interzice categoric efectuarea cărorva manipulări cu corpurile explozive sau asemănătoare cu acestea. Specialiștii de tehnică explozivă nu se antrenează la lucrul, legat nemijlocit de dezamorsarea corpului exploziv, în cazurile când lipsește informația certă necesară despre particularitățile constructive ale obiectului și principiul funcționării acestuia. Corpurile explozive date se distrug de către specialiști la locul depistării.

În cazul necesității antrenării la cercetare a specialiștilor, care nu au legătură cu tehnica explozivă (în cadrul efectuării expertizelor complexe), se interzice de a le transmite corpurile explozive ridicate fără un control permanent nemijlocit din partea specialistului în domeniu.

În scopul asigurării unei securități maxim permise a lucrărilor cu corpurile explozive persoana care efectuează acțiunile de urmărire penală este obligată să studieze toată informația, avută la momentul dat despre obiectul bănuit după indici sau care se referă la muniții, dispozitive explozive ori substanțe explozive.

Acestea pot fi informațiile despre starea corpului exploziv la moment sau despre manipulările efectuate cu acesta în procesul cercetării și ridicării. Se iau în seamă și se studiază declarațiile martorilor și bănuiților, cât și informația completă de genist sau alți specialiști, care participă la dezamorsarea corpurilor explozive [24, p.213].

Efectuarea unor lucrări separate [6]. Pentru coordonarea serviciilor organelor afacerilor interne în caz de primire a semnalului despre pericolul exploziei în comisariatele de poliție sunt formate “Grupe de intervenție operativă”care, în caz de necesitate, vor îndeplini următoarele funcții: Șeful Grupului de Intervenție Operativă (G.I.O) la primirea semnalului despre pericolul exploziei este obligat [6]: – să aibă planul măsurilor necesare pe cazurile de pericol de explozie; planul interacțiunii cu subdiviziunile (serviciile) antrenate; – până la sosirea la fața locului să stabilească forțele și mijloacele necesare; – la locul incidentului să organizeze interacțiunea subdiviziunilor și serviciilor sosite, la necesitate să antreneze forțe și mijloace suplimentare; – la fața locului să aprecieze situația, gradul de periculozitate și să ia decizia despre executarea totală sau parțială a cetățenilor; – să stabilească perimetrul zonelor periculoase, să asigure paza acestuia și să interzică categoric aflarea în interiorul perimetrului zonei periculoase a persoanelor care nu au nici o atribuție la îndeplinirea obligațiunilor nemijlocite; – să asigure paza de un eventual atac din partea infractorilor (teroriștilor); – la distanța de vizibilitate directă de la hotarul zonei periculoase cu forțele poliției judiciare și Brigada de Poliție cu destinație specială (B.P.D.S.) să organizez căutarea și depistarea posibililor infractori care au mecanisme de comandă sau altele pentru declanșarea dispozitivelor explozive; – în apropierea hotarelor zonei periculoase să stabilească locul punctului de comandă, punctului de alimentare și încălzire (după necesitate), să organizeze legătura, asigurarea medicală, contactul cu mijloacele de informare în masă; – să efectueze controlul permanent al situației; – la depistarea corpului exploziv (C.E.) sau asemănător cu acesta să cheme specialiștii S.T.E., să organizeze evacuarea totală a cetățenilor, celelalte măsuri le execută în corespundere cu planul depistării corpului exploziv; – dacă nu au fost depistate careva corpuri explozive, obiectul se închide pentru minimum 12 ore, se îndeplinesc documentele procesuale necesare.

Subdiviziunile poliției municipale împreună cu carabinerii și subdiviziunile Departamentului protecției civile (D.P.C.) organizează și efectuează [6]: – paza locului faptei; – evacuarea totală sau parțială a cetățenilor; – asigurarea ordinii și liniștii publice pe teritoriile apropiate; – împreună cu poliția rutieră efectuează blocarea străzilor alăturate; – căutarea corpurilor explozive împreună cu chinologul și specialistul cu detectori de vapori a explozivilor.

Subdiviziunile poliției judiciare organizează și efectuează [6]: – măsurile operative pentru depistarea martorilor, culegerea informației pe cazul dat; – măsuri operative de depistare a persoanei care a sunat, cauzele, scopul, legăturile etc.

Subdiviziunile poliției economice: – stabilesc posibilitatea sustragerii valorilor materiale de la obiect atât înainte de primirea semnalului, cât și în timpul efectuării evacuării și căutării; – stabilesc legătura semnalului cu infracțiunile economice săvârșite la obiectul dat, etc.

Subdiviziunile poliției rutiere la indicația șefului G.I.O: – împreună cu poliția municipală efectuează blocarea străzilor aflate în zona periculoasă și reglează transportul și pietonii; – controlează transportul suspect aflat în zona locului incidentului, la necesitate efectuează evacuarea lui într-o zonă sigură; – la necesitate asigură un “coridor” pentru evacuarea imediată a cetățenilor și mijloacelor tehnico-materiale, însoțirea coloanelor; – la depistarea corpului exploziv dau ajutor pentru deplasarea în siguranță a corpului exploziv și elementelor lui într-o zonă sigură, însoțirea coloanelor [6].

Subdiviziunile de urmărire penală în coordonare cu șeful G.I.O. și alte subdiviziuni organizează și execută acțiunile de urmărire penală conform cerințelor CPP RM.

Deci, concluzionănd cele spuse, putem afirma că tehnica criminalistică de explozie este o ramură a criminalisticii care studiază substanțele explozive, mecanismele explozive, urmele acestora și în baza cunoașterii acestora elaborează mijloace și metode tehnice speciale de depistare, ridicare, examinare preliminară și de laborator a acestora în scopul descoperirii și prevenirii infracțiunilor.

CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR FOLOSIRII

MATERIILOR EXPLOZIVE ÎN SCOPURI INFRACȚIONALE

3.1. Particularitățile cercetării la fața locului în cauzele de explozie

În activitatea de cercetare a locului exploziei asociat cu multe deteriorări, incendii, jertfe, specialistul se poate ciocni cu dificultăți organizaționale ce pot împiedica bunul mers al cercetării. Mai întâi este vorba de lucrările de salvare a victimelor, de stingere a incendiilor și de respectare a cerințelor de securitate vizând exploziile repetate, ceea ce îngreuează asigurarea păstrării urmelor și îndeosebi a microobiectelor pentru examinările de laborator. Este necesar a lua toate măsurile pentru a fixa starea de fapt inițială a locului faptei, a obiectelor cu ajutorul fotoaparatului și videocamerei până la executarea sau finisarea lucrărilor de salvare.

O condiție importantă este la fel și respectarea minuțioasă a scării la fixarea tehnică a indicilor caracteristici care pot fi pierduți ulterior [12, p.13].

În cazul depistării unor obiecte explozibile toate lucrările la locul faptei trebuie oprite până la venirea specialiștilor tehnicieni pentru explozii. Numai ei pot stabili nivelul de periculozitate a obiectului depistat pentru cei din jur, precum și zona sigură de înlăturare a cetățenilor, precum și altor specialiști pentru prelungirea lucrărilor de salvare. Specialiștii efectuează neutralizarea obiectelor explozibile, susțin organul de urmărire cu privire la ordinea de ridicare și transportare a acestor obiecte și dau indicații privind lichidarea lor la locul faptei.

Specificul de influență a exploziei asupra oamenilor, particularitățile probelor materiale depistate după explozie cer folosirea în procesul de cercetare a cunoștințelor de specialitate dintr-un rând întreg de ramuri: fizica exploziei, conținutul și capacitățile substanțelor explozive, mecanica distrugerii, tehnologia prelucrării materialelor ș.a. Pe lângă aceasta la cercetarea locului exploziei trebuie de luat în seamă și urmele tradiționale, ca de exemplu, amprentele digitale care pot fi pe schije și detalii ale dispozitivului explozibil, urme de încălțăminte, urme ale instrumentelor de prelucrare a schijelor, detectarea, fixare și ridicarea cărora se vor efectua după metodicile tradiționale unanim acceptate în practica criminalistică.

Optimal este ca în cadrul cercetărilor să fie invitat expertul specialist în explozii, însă la ora actuală în unitățile de expertiză din țară așa specialiști sunt puțini la număr. De aceea în cazuri excepționale acești specialiști se invită de tehnico-criminalisticși de Expertize Judiciare a MAI pentru a cerceta locul faptei.

În prima etapă a cercetărilor se hotărăște întrebarea despre epicentrul exploziei [12, p.14] se stabilesc hotarele teritoriului ce trebuie examinat și păzit. Pe urmă, cercetarea se desfășoară de la epicentru spre periferie, direcția mișcării se stabilește în fiecare caz aparte în dependență de particularitățile locului exploziei (explozie în încăperi de locuit, pe teren deschis, în mijloc de transport, la o uzină industrială ș.a.), volumul de deteriorări, prezența victimelor și altor factori. Pe parcursul cercetărilor se fixează și se ridică obiecte care pot ulterior prezenta interes din punct de vedere a stabilirii circumstanțelor faptei. Cercetarea locului uneori se complică din necesitatea căutării microobiectelor pe o suprafață foarte mare printre surpările de construcție. În afară de aceasta multe probe materiale în timpul exploziei se distrug sau suferă schimbări importante, iar particulele de substanțe explozive nepropagate, de regulă, se păstrează în foarte mici cantități, care nu permit detectarea lor, uneori chiar și în cazul folosirii microscopului,. Deseori aceste obiecte sunt îmbâxite cu alte substanțe: lubrifianți, carburanți, materiale cadaverice.

Pentru o colectare mai deplină a rămășițelor de substanță explozibilă trebuie de știut aspectul caracteristic exterior al acestora, direcția și depărtarea prezumtivă a aruncării fragmentelor și rămășițelor dispozitivului explozibil, obiectele purtătoare de urme, precum și ordinea, metodele de fixare, ridicare și pachetare [7, p.150].

Cele mai bune metode analitice vor fi inutile dacă de la locul faptei se vor îndrepta la expertiză obiecte care nu conțin substanțe explozibile. Schijele și microparticulele de substanță colectate la fața locului trebuie minuțios împachetate fiecare aparte sau pe grupe după unele indici, de exemplu, după caracterul de distrugere, după locul de spațiere de la centrul exploziei.

Este important a menționa că în scopul depistării a unui număr maximal de rămășițe ale dispozitivului din epicentrul ei trebuie de curățat îngrămădirile de obiecte, de făcut săpături și de trecut prin sită solul, praful adunat, murdăria și gunoiul, iar zăpada se adună și se topește.

Murdăria colectată se analizează deasupra hărtiei albe cu ajutorul microscopului, a lupelor cu iluminare, magneților etc. Detectarea, fixarea și ridicarea probelor materiale de la locul exploziei nu epuizează volumul de lucru ce trebuie efectuat ulterior. În scopul elaborării versiunilor întemeiate și organizării măsurilor operative de investigație pe urme proaspete este necesar a realiza examinarea preliminară a stărilor de fapt de la fața locului, aspecte la care ne vom opri în paragraful următor [41, p.19].

Practica cercetării cazurilor despre explozii a demonstrat că succesul cercetării depinde, în primul rând de aceea cât de profesionist și complet a fost efectuată cercetarea locului infracțiunii și au fost ridicate probele materiale necesare. Un mare rol la fel la obținerea rezultatelor scontate ale expertizei tehnico-explozive și chimice îl are ambalarea și transportarea corectă a probelor materiale. Chiar și în cazul ridicării corecte a probelor materiale nerespectarea cerințelor față de ambalaje poate duce la rezultate negative ale cercetării expertului.

1. Situațiile tipice, care apar la locul accidentelor legate de explozii.

Experiența acumulată de subdiviziunile criminalistice ale MAI permite a evidenția trei situații tipice de la locul infracțiunii [14, p.23]: – amenințarea cu explozia în caz de recepționare a informației despre ea, atunci când instalația explozivă nu a fost depistată; – amenințarea cu explozia în caz de depistare a obiectului, suspectat de a fi instalație explozivă care se atribuie la instalații explozive; – nemijlocit locul exploziei (adică explozia deja s-a produs).

1.1. Prima situație tipică: amenințarea cu explozia conform unei înștiințări recepționate, când mijlocul exploziv nu a fost recepționat. Deoarece informația, venită la persoana de serviciu, de regulă nu conține informații, care ar permite să se facă careva concluzii, atunci, este necesar să se organizeze rațional lucrul ulterior reieșind din necesitatea asigurării securității cetățenilor și a specialiștilor care participă la lucrări. Pentru aceasta este nevoie de luat următoarele măsuri: – să fie chemați urgent specialiștii din cea mai apropiată unitate de geniști pentru curățirea locului de obiecte explozive; – să se determine hotarele zonei periculoase. Distanța de la ea până la locul situării obiectului exploziv se determină cu luarea în considerație a situației concrete (de regulă nu mai mică de 300 metri); – să se organizeze evacuarea oamenilor din zona periculoasă; – să se organizeze îngrădirea la frontierele zonei periculoase (stegulețe roșii ș.a.m.d.); – să se îndrepte la locul incidentului grupa operativă de cercetare, cu includerea în ea aspecialistului pe tehnică explozivă sau a unui alt specialist (pirotehnic, detonator ș.a.m.d.).

1.2. A doua situație tipică: amenințarea cu explozie în caz de descoperire a obiectului, asemănător cu un mijloc exploziv. În cazul apariției situației date e necesar de luat următoarele măsuri: – să se îndeplinească tot complexul măsurilor, prevăzute pentru prima situație tipică; – să se efectueze fotografierea, iar după posibilitate și filmarea obiectului exploziv; – să se alcătuiască o descriere amănunțită a obiectului dat: forma exterioară, gabariturile și culoarea, mijloacelor de transportare și mascare ( genți, geamantane, ș.a.m.d.), forma exterioară, parametrii, culoarea obiectului în sine (după posibilitate), marcarea vizibilă ș.a. semne specifice;

De menționat că în astefel de cazuri sunt inadmisibile acțiunile mecanice (lovituri, scuturări, ruperea cablurilor etc.), încălzirea, transportarea și demontaj de către nespecialiști.

După venirea la locul infracțiunii a specialiștilor pentru dezamorsare trebuie rezolvată problema posibilității transportării obiectului explozibile periculos într-un loc sigur pentru neutralizarea și distrugerea lui. Dacă specialistul pentru deminare va considera posibilă transportarea obiectului dat, la fel precum și inofensive anumite manipulații cu mijlocul exploziv (întoarceri, ridicări ș.a.m.d.), atunci: а) e necesar să se cerceteze suprafața mijlocului exploziv în ceea ce privește prezența urmelor de mâini, б) este rațional să se efectueze după posibilitate fotografierea în raze Roentgen a obiectului; – dacă specialistul pentru deminare va considera necesar explodarea obiectului exploziv periculos la locul accidentului, atunci trebuie luate măsuri pentru preîntâmpinarea propagării schijelor din corpul mijlocului exploziv și a altor elemente distrugătoare ( să se facă blocări, demolări, îngrădiri din scânduri, bârne ș.a.m.d.) [25, p.330]; – pentru explozie este necesar de utilizat o încărcătură minimală, care ar putea să distrugă mijlocul exploziv dat (această întrebare trebuie să fie coordonat preventiv cu experții geniști), e necesar de menționat că cele mai bune rezultate sunt la utilizarea cablului detonator; – după iexplozie schijele ș.a. fragmente ale mijlocului exploziv, lа fel și scândurile cu urmele distrugerilor sunt strânse, împachetate și expediate pentru expertiză (la fel sunt expediate nu mai puțin de de material exploziv, utilizat pentru detonarea mijlocului exploziv); să se fixeze într-un document special schema distrugerii obiectului exploziv periculos, distrugerile observate după explozie, și să se facă descrierea aproximativă a mijloacelor explozive.

1.3. A treia situație tipică este cercetarea locului exploziei.

Astfel la locul exploziei pot fi mijloace explozive nepropagate, atunci este necesar de chemat pe lângă grupa operativă de urmărire penală și a specialiștilor pentru dezamorsarea obiectelor periculoase. În caz de descoperire a obiectelor asemănătoare atunci este necesar de îndeplinit tot complexul măsurilor, prevăzute pentru a doua situație tipică.

Cercetarea locului exploziei e necesar de efectuat în următoarea ordine: – să se fixeze situasția de la locul accidentului ( fotografierea și filmarea video); –să se organizeze după necesitate lucrările de cercetare și de restabilire, iar în caz de prezență a jertfelor și sinistraților să fie chemați la locul infracțiunii lucrătorii serviciilor medicale corespunzătoare; – să se deseneze planul-schemă a locului infracțiunii, pe care este necesar de indicat plasarea reciprocă în spațiu a epicentrului exploziei ș.a.m.d. a schijelor sau fragmentelor obiectului explodat, deformațiilor de pe obiectele din anturaj, a jertfelor și persoanelor pătimite; – să restabilească pe schemă situația ambiantă (a obiectelor) de la locul producerii exploziei; – unei cercetări detaliate trebuie supuse obiectele exploziei, teritoriul, sau zona care nemijlocit este adiacentă locului exploziei, personaele vătămate, la fel și hainele lor, documentele și obiectele; – să se fixeze pe calea descrierii fotografice sau videoînregistrării prezența, forma, dimensiunile deformațiilor locale de la locul accidentului, lа fel și a altor manifestări ale acțiunii distrugătoare a exploziei asupra obiectelor mediului ambiant, caracterul materialelor, în care ele s-au format, distanța de la centrul exploziei; – să se fixeze în procesul verbal al cercetării locului infracțiunii necesare pentru efectuarea expertizei caracteristicile geometrice și calitative ; – să se reflecte caracterul traumelor persoanelor vătămate; – să se strângă obiectele cu arsuri, e rațional să fie ridicate în întregime, dacă obiectul purtător este deosebit de mare, iar localizarea arsurilor este cunoscută, atunci este necesar de ridicat fragmentul corespunzător al obiectului; –să se înfăptuiască strângerea atentă a schijelor și fragmentelor de mijloace explozive (schije metalice, bucățile de cabluri, frânghii, fire electrice, detaliile mecanismelor cu ceas, detaliile radio, elementele de alimentare cu energie electrică, detaliile posibilului ambalaj); – dacă explozia a avut loc în câmp, este necesar de luat probe de sol nemijlocit din centrul exploziei, la fel în calitate de model de comparație trebuie luate mostre de control de pe un loc depărtat de la locul exploziei [38, p.53]; – –în caz de descoperire pe rămășițele și detaliile instalație explozive sau a obiectelor care înconjoară locul exploziei a particulelor unei substanțe sub formă de praf cristalin sau particulele, asemănătoare cu biluțe, e necesar de le ridicat și de le împachetat separat; – în caz de colectare a probelor materiale nu trebuie de uitat despre descoperirea și fixarea urmelor criminalistice tradiționale (urme de degete, încălțăminte, de instrumente ș.a.m.d.).

Cea mai mare răspândire în caz de producere a exploziilor criminale o au grenadele. Mai rar se întîlnesc diferite mijloace de imitare și de signalizare și explozivele inginerești (minele).

În grenadele de producție industrială, care se utilizează în caz de producere a exploziilor criminale, de regulă în calitate de mijloc de exploadare se utilizează detonatorul de tipul “УЗРГМ”. După explozie întotdeauna este posibil de găsit la locul infracțiunii manivela de declanșare a detonatorului, care este o scoabă de culoare albă sau galben deschis cu lățimea de și grosimea de . Lungimea scoabei este aproximativ de . Pe partea exterioară a manivelei chiar și după explozie rămîne o marcare : (de două sau trei cifre, efectuată cu colorant de culoare neagră) УЗРГМ (sau УЗРГМ-2) УЗПЧ, “sigilarea” e efectuată prin metoda mecanică”. Uneori sigilarea rămîne și pe partea interioară a scoabei: “cifra de trei semne”, făcută cu colorant de culoare neagră [35, p.34].

În caz de explozie a grenadei Ф-1 se formează pînă la 1000 de schije cu masa de la 0,1 pînă la de formă diferită, și ce e important schijele cu masa mai mare de constituie aproximativ 4 %. Raza de acțiune a schijelor este de aproximativ de , dar cea mai mare parte a schijelor e posibil de a le găsi în raza de 50-. Schijele grenadei Ф-1 se deosebesc printr-un înalt nivel de segregare, și dimensiunile lor după gabarit nu depășesc cîțiva milimetri.

În caz de explozie a grenadei РГД-5 se formează pînă la 3000 schije cu masa de la pînă la de formă oareceare, astfel încît schijele cu masă mai mare de constituie 4 %. Raza de răspîndire a schijelor este de 20-. Schijele grenadei РГД-5 se deosebesc printr-un nivel mai mic al divizării (fărămițării), și dimensiunile lor maximale în unele cazuri pot să atingă 15-. Grosimea schijelor de regulă este mai mare de .

În caz de explozie a grenadei РГ-42 se formează pînă la 100 schije cu masa de la pînă la de formă neregulătă, și ce e important majoritatea lor se formează cu masa de 0,4-. Deoarece în interiorul grenadei se află o fîșie metalică cu un grad al segregirii determinat, atunci marea majoritate a schijelor are lungimea și lățimea de 8- și grosimea de 0,7- . Raza de propagare a schijelor este de .

În caz de exlozie se formează schije de diferite forme, și cel mai important fapt este că distanța lor de zbor depinde de masa încărcăturii cu materiale exploziv, (dacă pentru grenade raza de zbor a schijelor nu depășește , atunci pentru obuze și mine ea poate fi de .

Explozia mijloacelor explozive de producție artizanală. Mijloacele explozive de producție artizanală (MEA) includ în construcția sa următoarele elemente obligatorii: – carcasa (învelișul); – mijloacele de detonare. Pe lîngă aceasta, în construcția MEA pot fi incluse diferite mijloace de inițiere a exploziei, mecanisme cu ceas ș.a.m.d.

Pe locul exploziei MEA întotdeauna e posibil de găsit rămășițe ale corpului, pentru pregătirea căruia se utilizează cel mai des detalii și obiecte de producție industrială (sticle, bucăți de țeavă, recipientele sifoanelor, a extinctoarelor, corpurile grenadelor demonstrative ș.a.).

Dacă în calitate de mijloc de explodare a a fost aplicat mijlocul incendiar, atunci la locul exploziei pot fi rămășițele cablului incendiar, a unui oarecare fitil, chibriturile arse ș.a. Dacă în calitate de mijloc de explodare a fost utilizat mijlocul electric, atunci pe locul exploziei pot fi găsite care sunt niște lămpi electrice cu tensiunea de pînă la 12 v cu colba spartă și cablurile sudate. Pe lîngă aceasta, în zona locului exploziei pot fi găsite diferite cabluri, elemente casnice de alimentare cu energie electrică, întrerupătoare, închizătoare. Mecanismele care adesea închid circuitul electric se fac din bucăți metalice flexibile, spirale, clești ș.a. În calitate de mijloace de mascare pot fi utilizate gențile, obiectele electrocasnice, la includerea cărora în rețea se închide circuitul electric al MEA [38, p.144].

Împachetarea și păstrarea probelor materiale. Probele materiale ridicate trebuie să fie grupate după apartenență la un anumit detaliu și marcate. Ambalajul trebuie să fie ermetic: un borcan de sticlă cu capac de polietilenă. un pachet bine închis din materiale polinerice ș.a. Probele materiale, pe care sunt urme de cenușă, arsuri se împachetează separat. Probele materiale cu urme de particule a unei substanțe sub formă de praf cristalin, asemănătoare la biluțe, se împachetează într-un pachet aparte cu grijă și sunt păstrate ca obiectele cu arsuri, în frigider.

Întrebările cele mai esențiale ce se cer a fi rezolvate de cercetările de teren și de laborator: – se referă oare obiectul, care este dat spre cercetare, la muniții, dacă da atunci la care anume? – este oare substanța propusă pentru cercetare, explozivă, dacă da, atunci care este felul ei? – care este sfera de aplicare a substanței date pentru cercetare? – există oare pe obiectele prezentate pentru cercetare urme ale substanșelor explozive, dacă da care anume? – aparțin oare schijele, prezentate pentru cercetare, unui mijloc explozibil de construcție industrială, dacă da, atunci cărei anume? – este oare dispozitivul prezentat pentru cerecetare explozibil, dacă da, atunci care anume [44, p.449]; – care este modul de detonare a dispozitivului și consecutivitatea desfășurării lui, natura exploziei și impulsul de provocare.

3.2. Examinarea preliminară a urmelor de explozie la fața locului

Dintre problemele, referitoare la obiectul examinărilor în faza preliminară fac parte: – determinarea naturii exploziei (a avut loc o explozie de substanță explozivă sau a unui amestec de gaz natural și aer); – stabilirea epicentrului exploziei (a locului amplasării încărcăturii substanței explozive sau a spațiului în care s-a făcut amestecul exploziv); – estimarea masei încărcăturii explodate în echivalent trotilic, tipul și dimensiunile acesteia ș. a.

Desigur, specialiștii-participanți la această acțiune de urmărire penală își pot expune părerea pe marginea acestor probleme doar la sfîrșitul cercetării locului faptei. Examinarea locului se desfășoară, de regulă, de la centru (focarul exploziei) spre periferie. Determinarea focarului, și a naturii exploziei se face pe baza analizei urmelor acțiunii explozive. Pentru focar, indiferent de substanța explozivă folosită, este caracteristică totdeauna deteriorarea substanțială a ambianței, a craterului în pămînt, deformările obiectelor materiale, prezența unor urme intensive de fumizare, de pîrlire și topire a obiectelor din epicentrul exploziei etc. [15, p.118].

Acțiunea brizantă a exploziei și, deci, faptul utilizării anumitor substanțe explozive poate fi observată doar pe obiectele care au fost în contact sau în apropiere nemijlocită de încărcătura explozivă. Aceasta se manifestă prin crearea unor deformări locale, spargeri în beton armat, depresiuni în cărămidă, existența unor zone de scurgere plastică a metalului, rupturi ale țesutului epitelial și muscular al omului, amputarea traumatică a membrelor acestuia ș. a.

Analiza mărimilor dimensionale ale distrugerilor ca urmare a exploziei substanțelor detonatoare ne permite să determinăm și puterea exploziei, care se estimează în echivalent trotilic. Acest lucru este posibil deoarece există un anumit raport între mărimea dispozitivului încărcat cu substanță brizantă și proporțiile suprafeței distruse, care constituie o particularitate distinctivă a folosirii acestor substanțe explozive.

Se știe, de exemplu, că explozia electrodetonatorului ce conține circa 2 gr de substanță explozivă brizantă se poate solda cu amputarea traumatică a 1-2 falangete ale degetelor mîinii ce a contactat cu dispozitivul, iar la explozia unui calup de trotil cu masa de 75 gr are loc amputarea traumatică a palmei de la mîna care a ținut încărcătura [9, p.305].

De aceea informații suplimentare pentru evaluarea masei încărcăturii explozive pot fi obținute și pe calea studierii rapoartelor de expertiză medico-legală a victimelor exploziei.

Informații importante cu privire la particularitățile construcției dispozitivelor explozive cu acțiune brizantă pot fi obținute în urma examinării preliminare a schijelor. Ele se deosebesc prin forme neregulate, margini zimțate, depresiuni și proeminențe, fragmentarea și fibrilarea de către acestea a hîrtiei, cartonului, maselor plastice. Uneori pe suprafața interioară a schijelor care au fost în contact nemijlocit cu încărcătura explozivă rămîn particule de substanță nepropagată, multiple crăpături, microcratere, vizibile cu ochiul liber.

Totodată pe partea exterioară a schijelor se pot depista resturi de vopsea, semne de marcare, urme de operațiuni tehnologice, uneori chiar și marca uzinei producătoare, care în ansamblul lor indică modul de confecționare a dispozitivului exploziv (industrial sau artizanal).

Urmele efectului de fugasă se manifestă cu mult mai departe de focarul exploziei prin deplasarea obiectelor de alantur sub influența undei de șoc, prezența craterului, intoxicări și leziuni corporale ale oamenilor, spargerea geamurilor la distanțe mari de la locul exploziei, afumarea obiectelor etc.

Dimensiunile acțiunii explozive sunt în funcție directă de masa încărcăturii explodate, localizarea obiectelor este în raport cu frontul undei de șoc, cu specificul construcției dispozitivului exploziv ș. a.

Acțiunea termică a exploziei se exteriorizează în formă de urme de ardere, arsuri pe corpul victimelor, afumări și urme de topire pe obiectele din metal, mase plastice deseori nimicite de incendiile ce provin în urma exploziei. În asemenea cazuri pentru stabilirea caracterului primar al incendiului în raport cu explozia se caută obiecte aruncate de unda exploziei la mari distanțe de la locul incendiului care poartă urme de funingine pe suprafața sa (cioburi de sticlă etc.) sau resturi de funingine pe suprafețele exterioare ale dispozitivului explodat, care arată că explozia a fost posterioară față de incendiu. O mare capacitate de aprindere au pulberea neagră, mijloacele pirotehnice (pe bază de permanganat de potasiu), sarea Bertole (clorat de potasiu), fosforul roșu, strujitura de magneziu ș. a. Puțin mai scăzută este inflamabilitatea pulberilor fără fum, precum și încărcăturile de substanță condensată (brizantă).

Acțiunea de schijă a dispozitivului exploziv se caracterizează prin prezența numeroaselor zgîrîieturi pe cărămizi, pe suprafețele din beton armat, spărturi perforante și canale oarbe în materiale plastice.

Totodată, trebuie să se țină cont de faptul că împrăștierea schijelor în timpul exploziei dispozitivului încărcat cu substanță explozivă condensată depășește cu mult distanța acțiunii lui de fugasă. De exemplu, la explozia unui detonator, tubul acestuia se fracționează în schije mărunte aruncate cu viteza de aproximativ 1000 m/sec la o distanță de pînă la ; grenada "F-I" cu încărcătură de trotil, avînd masa de , se divizează în circa 1000 de schije, aruncate cu o rapiditate mai mare de 700 m/sec pe un perimetru de . [8, p.283].

Analiza și fixarea detaliată în planul-schiță ale urmelor fenomenelor enumerate permite a se stabili punctul central, adică poziția inițială a schijelor, care s-au împrăștiat în direcții radiale. În acest caz se utilizează procedee de vizare, elaborate de balistica judiciară, potrivit cărora punctul de convergență al traiectoriilor schijelor este și centrul exploziei. De regulă, stabilirea acestuia servește ca punct de pornire la desfășurarea cercetărilor cu măsurarea și fixarea pe planul-schiță a distanței în rază pînă la fiecare urmă depistată în această zona. Fotografierea obiectelor principale în asemenea cazuri se cere executată cu banda gradată, deoarece pentru efectuarea cercetărilor tehnico-explozive au o mare importanță distanța și spațierea obiectelor față de epicentrul exploziei. O atenție deosebită se acordă căutării în zona focarului exploziei a resturilor de substanțe explozive, care n-au reacționat. Ele pot fi depistate sub formă de microincorporări în crăpături mici, în cratere și în formă de microparticule sedimentate. Totodată, trebuie să se țină cont de faptul că unele dintre cele mai periculoase substanțe explozive (hexogen, TEN ș. a.) pot fi ușor confundate cu cristalele de sare, zahăr și de alte produse alimentare. La apropierea chibritului aprins asemenea microparticule ard cu pîrîituri caracteristice sau cu foșnet; în cantități mari, ele pot provoca detonarea, însoțită de avarierea obiectelor din apropiere. Pentru diminuarea riscului în lucrul cu aceste substanțe, ele trebuie umezite [15, p. 118-119].

Parametrii geometrici ai dispozitivului explodat pot fi stabiliți pe baza analizei dimensiunilor și formei schijelor, a determinării suprafețelor care pînă la explozie au fost exterioare sau interioare. Schijele de formă cilindrică sau sferică indică configurația corpului dispozitivului exploziv, absența schijelor de dimensiuni mici a corpului metalic folosit și cantitatea redusă a celor mari este caracteristică pentru exploziile de pulberi și amestecuri pirotehnice. Cantitatea numeroasă de schije mărunte la locul exploziei arată că a fost utilizat un dispozitiv exploziv în regim de detonare (substanță explozivă brizantă).

La determinarea modului de declanșare a exploziei se pornește de la faptul că în calitate de dispozitiv de inițiere a izbucnirii încărcăturilor explozive brizante se folosesc, de regulă, detonatoare (de uz militar-ingineresc sau destinate activităților în economia națională), iar pentru încărcăturile cu acțiune de aruncare – mijloace inflamabile (fitiluri de aprindere ș. a.).

Rămășițele detonatorului percutant (percutorul, arcul, cuiul de siguranță) la locul exploziei indică modul mecanic de declanșare a exploziei, iar schijele electrodetonatoarelor, firele de cablu, contactoarele electrice, sursele de alimentare ș. a. adeveresc metoda electrică de explodare. Nu este exclusă utilizarea combinată a metodelor enumerate: electromecanică, de aprindere electrică, electrochimică ș. a.

Despre confecționarea dispozitivului exploziv în condiții casnice vorbesc și absența particulelor de lac sau de vopsea pe suprafața schijelor, a marcărilor pe așchiile corpului explodat, prezența produselor de lipire și sudură electrică, ale urmelor de pilire, utilizarea obiectelor de uz casnic pentru confecționarea dispozitivului exploziv (corpurile stingătoarelor de foc, ale baloanelor cu sifon, spraiurilor etc.).

Prin urmare, în cursul cercetării locului incidentului în limitele investigațiilor prealabile ale urmelor produse de explozie poate fi obținută o informație tactică importantă cu privire la împrejurările evenimentului, substanțele și dispozitivele explozibile utilizate, necesare pentru descoperirea cauzei în termene cît mai reduse.

Specificități de cercetare a unor terenuri, încăperi, automobile și a altor obiecte. Cercetarea locului exploziei după cum sa menționat, trebuie sa se facă cât mai repede posibil, deoarece unele substanțe explozive (volatile, gazoase) sub acțiunea mediului înconjurător (apă, zăpadă) odată cu trecerea timpului dispar și astfel sunt tot mai puține urme ce duc la identificarea acestor substanțe. Greutatea cercetării locului exploziei este legată de suprafața mare de teren ce trebuie cercetată. Rămășițele dispozitivului exploziv și substanței explozive sunt arncate la distanțe de sute de metri unde se mai adaugă și faptul că obiectele ce au produs explozia au fost distruse în urma acesteia în bucăți minuscule ce nu pot fi descoperite cu ochiul liber .

Metodele de cercetare a terenului pot fi următoarele [22, p.295]: 1. De la centru (presupusul loc de fixare a dispozitivului exploziv) spre periferie; 2. Prin divizarea terenului în parcele; 3. Orientativ pe urmele infractorului; 4.Metoda liniară.

Înlăturarea pericolului unei explozii ulterioare este acțiunea ce trebuie întreprinsă în primul rând la locul exploziei. Cauzele unei explozii ulterioare pot fi: prezența unor dispozitive explozive și substanțe explozive neexploadate, Formarea unor amestecuri de gaze explozibile ca urmare a scurgerii gazelor din rezervoarele perforate de cătr schijele dispozitivului exploziv, evaporarea lichidelor inflamabile, supraîncălzirii rezervoarelor ermetice cu gaze sau lichide dacă în urma exploziei a avut loc un incendiu . La cercetarea terenurilor cel mai adecvat ar fi cercetarea de la centru spre periferii, deoarece anume epicentru exploziei conține cele mai multe urme care pot furniza date cu privire la cauzele producerii exploziei. La cercetarea în procesul verbal se fixează: – Distanța dintre centrul exploziei și urmele (schije, fragmente) provocate de aceasta; – Parametrii gropii provocate de explozie (locul în care a fost plasat dispozitivul exploziv); – Se fixează dacă sau format urme radiale, care sutn specifice unei acțiuni termice în rezultatul exploziei; – Gradul deteriorărilor; – La depistarea fragmentelor dispozitivului exploziv sau a însuși dispozitivului se fixează parametrii acestuia și se caracterizează forma, materia din care este fabricat, culoarea.

Cercetarea încăperilor este una dintre cele mai complicate sarcini deoarece condițiile în care se efectuiază cercetarea sunt determinate de : distrugeri mari , acțiunea factorilor nocivi (gaze), acțiunea undei de șoc. Una din cele mai importante sarcini a persoanelor care efectuiază cercetarea încăperilor este de a reproduce în plan – schema a ambianței anterioare exploziei . În procesul verbal se vor fixa: – Parametrii încăperii; – Locul aflării și gradul operativității surselor de electricitate și gaze (prize , întrerupătoare, aragaze); – Metodele de ventilare a încăperii.

Specific utilizării dispozitivelor explozive în încăperi este faptul că se folosec dispozitive la care lipsește carcasul încărcăturii cu substanțe explozive. Metoda de detonatre a acestor dispozitive de obicei este una simplă. Datorită faptului că explozia se produce într-un spațiu închis depistarea urmelor exploziei este complicată deoarece acestea nu pot fi ușor găsite printre dărmăturile încăperilor, uneori neputânduse găsi nici un fragment. Pentru depistarea schijelor sau altor urme deobicei se utilizează un magnet, dar inițial materialele supuse cercetării vor fi așezate pe o suprafață întinsă, astfel încât magnetul să poată atrage schija. Cercetarea unui automobil depinde de efectul exploziei. Deobicei locul fixării dispozitivului exploziv depinde de scopul urmărit de infractori. Dacă se urmărește proocarea unei daune materiale atunci dispozitivul se fixează: la roți, rezervorul mașinii sau la motorul acesteia. Dacă se urmărește omorul șoferului sau pasagerilor atunci dispozitivul se fixează sub sau după scaune (dacă dispozitivul este plasat în exteriorul mașinii sub scaune atunci se va folosi un magnet pentru fixarea acestuia), la panoul cu indicatoare, sub capot, cârma de direcție. Automobilul la fața locului se cercetează fără a fi deplasat și sunt fixate procesual și tehnic aspectele acesteia din toate patru părți cu ajutorul foto și video înregistrării [28, p.276].

În procesul-verbal se fixează deteriorările și evaluarea acestora, precum și numărul și locul amplasării obiectlor în salonul mașinii. O atenție deosebită se acordă cercetării huselor, scaunelor, altor obiecte acoperite cu țesături, deoarece aici se fixează multe fragmente ale DI.

Sunt mai multe metode de detonare a unui dispozitiv exploziv instalat în automobil(a se vedea imaginea de mai jos): – în mișcarea automobilului; – la pornirea acestuia; – în staționarea automobilului (deschiderea ușelor). Ținând cont de aceste particularități trebuie neapărat cercetate sistema electrică a mașinii și locurile de deschidere a pieselor acesteia [10, p.183].

3.3. Particularități teoretice și practice de dispunere și efectuare a expertizei

tehnico-explozive

Activitatea de dispunere a expertizelor impune desfășurarea mai multor măsuri.

În primul rând, analiza necesității și utilității dispunerii expertizelor. Unul dintre principiile care stau la baza cercetării criminalistice este și acela potrivit căruia orice activitate ilicită se consumă în timp și spațiu și lasă urme, ceea ce confirmă teza consacrată și anume că nu există infracțiuni perfecte. Urmele și mijloacele materiale de probă, analizate, interpretate și valorificate întru obținerea informațiilor utile contribuie la clarificarea diferitelor împrejurări referitoare la condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea, la făptuitorii prezumtivi, gradul de vinovăție a acestora, responsabilitatea altor persoane implicate în acest eveniment, pot favoriza în final stabilirea adevărului judiciar [45, p. 117].

Pentru valorificarea urmelor și a mijloacelor materiale de probă privind materiile explozive, în scopul arătat, sunt necesare cunoștințe de specialitate și mijloace tehnice adecvate, pe care organele judiciare, oricât ar fi de dotate, nu le posedă. În vederea dispunerii expertizei, organele judiciare trebuie să procedeze la o analiză temeinică a necesității și utilității acesteia, spre a nu se recurge la concursul specialiștilor decât atunci când pe altă cale aceste date nu pot fi obținute și numai dacă specialiștii respectivi pot contribui la lămurirea acestor stări de fapt ce prezintă importanță pentru cauza respectivă și aflarea adevărului.

Pentru a se asigura valorificarea științifică a urmelor de explozie și a mijloacelor materiale de probă prin expertize și constatări tehnico-științifice, organele judiciare trebuie să cunoască și să analizeze întregul material existent în dosarul cauzei și numai pe această bază să se pronunțe asupra necesității și utilității recurgerii la specialiști. În literatura de specialitate s-a subliniat de mult că prin intermediul expertizei judiciare se poate trece de la posibilitatea cunoașterii la cunoașterea propriu-zisă, verificabilă cu ajutorul mijloacelor și metodelor științifice [11, p. 35].

În al doilea rând, dispunerea expertizei poate fi realizată, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, în cadrul activității de administrare și verificare a probelor necesare pentru dovedirea existenței infracțiunii și identificarea făptuitorului. Pentru a dispune efectuarea unei expertize, organul de urmărire penală sau instanța de judecată trebuie să constate prezența cumulativă a unor fapte sau stări de fapt care nu sunt valorificate îndeajuns și împrejurarea că pentru lămurirea lor este necesară folosirea cunoștințelor unor specialiști în situația în care sunt întrunite cele două cerințe exprese ale legii, organul judiciar dispune efectuarea expertizei chiar dacă judecătorii sau persoanele care efectuează urmărirea au unele cunoștințe în specialitatea respectivă, în alt mod, s-ar aduce o gravă încălcare a garanțiilor procesuale ale părților, deoarece acestea nu ar putea discuta liber și critic concluziile de specialitate.

Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, constatând existența condițiilor arătate, dispun efectuarea expertizei chiar dacă nu întrevăd posibilitatea unor concluzii certe, în raport cu materialul documentar care poate fi pus la dispoziția experților ori în raport cu nivelul dezvoltării științei și a posibilităților tehnice existente în domeniul respectiv și numai în cazul în care prin alte mijloace nu pot fi obținute datele necesare [17, p. 92]. Art. 142 al CPP R. Moldova stabilește expres că „expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală sînt necesare cunoștințe speciale în domeniul științei, tehnicii, artei sau meșteșugului. Posedarea unor asemenea cunoștințe de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de judecător nu exclude necesitatea ordonării expertizei. Dispunerea expertizei se face la cererea părților de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată, precum și din oficiu de către organul de urmărire penală”.

Cât privește structura documentului de numire a expertizei, art. 15 al Legii R. Moldova nr.1086-XIV din 23.06.2000 stabilește elementele principale ale ordonanței sau încheierii de ordonare a expertizei și anume: data; numele și funcția ordonatorului expertizei; denumirea instituției care urmează s-o efectueze; temeiurile de dispunere a expertizei; întrebările înaintate expertului; lista obiectelor supuse expertizei; – alte circumstanțe. Datele menționate sunt structurate în 3 părți: 1) introductivă; 2) descriptivă și 3) rezolutivă.

În partea introductivă se indică locul și data alcătuirii ordonanței, cine a alcătuit ordonanța și pe care cauză. În cea descriptivă se expune pe scurt subiectul cauzei și împrejurările în legătură cu care a apărut necesitatea în cunoștințe de specialitate, se indică uneori și condițiile speciale de comportament cu obiectele supuse examinării. Partea se finalizează cu referința la articolele respective din CPP, în baza cărora se dispune expertiza. În cazul în care expertiza este obligatorie se invocă și alte articole (art.143 al CPP al R.Moldova).

În partea rezolutivă se indică genul expertizei, se formulează întrebările în fața expertului, se stabilește instituția de expertiză și lista obiectelor și materialelor puse la dispoziția expertului.

Un rol însemnat îl are formularea corectă a întrebărilor ce trebuie soluționate de către expert. Acestea trebuie să fie concrete, clare, să nu admită o dublă interpretare. În unele îndreptare metodice destinate organelor de urmărire penală [7, p.351] sunt prezentate liste de întrebări orientative pentru fiecare gen și varietate de expertiză.

De subliniat, că întrebările nu trebuie să țină de ramura jurisprudenței sau să iasă din competența expertului. În caz contrar, acesta va informa ordonatorul în scris despre imposibilitatea redactării raportului de expertiză. În cazul necesității obținerii unor date cu caracter informativ, consultații, lămuriri, organul de urmărire penală se poate adresa către specialiștii instituțiilor respective care îi vor oferi astfel de date. Redactate într-o formă oficială de răspuns acestea pot fi folosite ca surse de probă – “alte documente” ce se încadrează în prevederile legislației în vigoare. Ordonatorul expertizei, în cadrul formulării întrebărilor poate consulta un specialist. În partea rezolutivă a ordonanței este inclusă și rubrica privind materialele puse la dispoziția expertului pentru a rezolva întrebările formulate. Astfel de materiale sunt obiectele supuse expertizării, mostrele de comparație, procesele-verbale și alte documente.

Cât privește raportul de expertiză, acesata are o structură destul de complexă (art.151 CPP), ceea ce oferă instanței posibilități de apreciere a veridicității și obiectivității cercetărilor.

În aspect practic, dispunerea expertizelor și rezultatele acestora este legată de informația expresă primită în faza (stadia) cercetării preliminare a urmelor de explozie la fața locului folosită și pentru efectuarea măsurilor operative de căutare și înfăptuirea actelor de urmărire penală. Cercetările experților în condiții de laborator sunt capabile să răspundă la un cerc mult mai larg a întrebărilor decăt în condiții de teren, rezolvarea cărora va contribui sau favoriza descoperirea infracțiunilor, legate de explozia ilegală. Efectivitatea informației primite la desfășurarea unor astfel de cercetări adesea se determină nu numai de corectitudinea fixării și ridicării urmelor de infracțiuni, dar și de consecutivitatea numirii unei sau altei expertize și înaintează anumite cerințe pentru producerea lor [27, p.37 ].

Expertiza tehnico-explozivă, de regulă, are un caracter complex, și desfășurarea ei cere implicarea specialiștilor, care posedă cunoștințe în diferite domenii ale științei în diferite domenii ale științei, tehnicii, diferitor meserii. Pe lângă aceasta, asupra faptului exploziei adesea apare necesitatea de a numi alte expertize, consecutivitatea desfășurării cărora se determină cu luarea în considerație a informativității semnelor (urmelor) depistate la etapa cercetării preliminare și necesitatea asigurării integrității urmelor criminalistice, care sunt obiectele de bază ale cercetărilor ulterioare. În caz contrar informația importantă pentru anchetă și căutare (cercetare) poate fi pierdută, iar probele materiale pot fi modificate prematur sau distruse. A evita acest fapt – este una din principalele cerințe ale concepției criminalistice a cercetării totalității semnelor infracțiunii, care exprimă calitățile probelor și care caracterizează particularitățile lor fundamentale. Cu toate acestea după cum ne demonstrează practica, cerința indicată nu întotdeauna se îndeplinește la stadiul descoperirii și fixării urmelor exploziei, deoarece lipsește o integritate deosebită a urmelor ridicate la locul incidentului de pe diferite obiecte.

Prezența pe dovezile materiale a urmelor papilare de pe mâini, lăsate, posibil de persoanele, care au atribuții la săvârșirea acțiunilor ilegale, duce la necesitatea efectuării expertizei dactiloscopice cu rezolvarea problemelor tradiționale pentru astfel de expertize până la numirea expertizei tehnico-explozive. Urmele desenelor papilare rămân după explozie pe anumite elemente ale mecanismului, care din una sau altă cauză nu au fost supuse la deformații și distrugeri deosebite. De ex. în caz de tentativă de incendiere cu ajutorul benzinei a unui magazin în orașul Ș. a avut loc o explozie puternică a a amestecului de vapori de la un mecanism cu detonare de ceas, special pregătit să încălzească și să incendieze. La desfășurarea cercetării preliminare a părților mecanismului au fost descoperite urmele desenelor papilare ale mâinilor, cercetarea dactiloscopică a cărora a permis ca prin intermediul comparării lor cu desenele papilare a bănuitului să se obțină o informație probantă.

Cu regret, după cum ne demonstrează practica, urmele tradiționale (de mâini, de picioare, a instrumentului, a urmelor de mijloace de transport) de la locul exploziei în majoritatea cazurilor sunt pierdute în marea lor majoritate ireversibil atât din cauza haosului care domnește, cât și din cauza prezenței necontrolate la locul infracțiunii a unui număr mare de persoane întâmplătoare.

O informație utilă despre persoana care a confecționat un dispozitiv exploziv poate fi primită după desfășurarea expertizei biologice a urmelor secrețiilor de transpirație și corporale (seboreice), de sânge, de păr ș.a. Cercetarea în cadrul expertizei fizico-chimice a microobiectelor descoperite așa ca firele de haine, materialelor de vopsit, produselor petroliere, particule de substanțe ș.a., permite de a primi informație despre natura lor, tipul materialelor și particularitățile lor [38, p. 134].

Cercetările expertizei indicate mai sus se fac cu utilizarea metodelor instrumentale conform metodicilor elaborate, fără a distruge obiectele purtătoare de urme. Ele se efectuează până la desfășurarea cercetării chimice de descoperire a cantităților de substanță explodată în cadrul expertizei tehnico-explozive. În legătură cu aceasta cerința de bază, înaintată față de desfășurarea expertizelor dactiloscopice, biologice, fizico-chimice (posibil și a altor tipuri de expertiză) asupra faptului exploziei, este asigurarea integrității microcantităților de materiale explozive de pe urmele materiale cercetate – posibilii purtători de urme a substanței explodate.

Efectivitatea desfășurării expertizei tehnico-explozive adesea depinde de corectitudinea formulării întrebărilor, puse pentru a fi soluționate de ea. Generalizarea practicii ne demonstrează că adesea la expertiza în caz de explozie se pun peste 20 de întrebări, ceea ce lungește nejustificat termenele desfășurării ei. La multe din ele este imposibil de răspuns din cauza lipsei probelor materiale corespunzătoare. Altele se exclud din însăși logica întâmplării sau în genere nu se referă la esența cauzei. Se întâlnesc și întrebări care nu intră în competența expertului tehnico-exploziv. Aceasta se referă în special la întrebările stabilirii legăturii cauzale dintre explozie și acțiunile unor persoane concrete. În legătură cu aceasta e necesar de indicat lista întrebărilor de bază, soluționate de expertiza tehnico-explozivă:

1. Care este natura exploziei și cauza tehnică a declanșării ei?

2. Există oare pe obiectele prezentate pentru cercetare urme de material exploziv? Dacă da, atunci care sunt anume, particularitățile lui și domeniul de aplicare?

3. Care este construcția și mijloacele de confecționare (artizanal sau industrial) a mecanismului de explozie și a elementelor lui de bază?

4. Care este mijlocul de detonare a instalației explodate și consecutivitatea efectuării ei?

5. Care este puterea exploziei în echivalent exprimat în masa trotilului și care sunt capacitățile distructive a instalației explodate?

6. Dacă instalația explodată este de construcție industrială, atunci care este apartenența lui de gen și marca de producție (obuze de artilerie, mine, grenade, mijloace de imitare, mijloace de detonare ș.a.m.d.)?

7. Se referă oare mijlocul exploziv la categoria armamentului sau a muniției?

8. Dacă instalația explodată este de confecție artizanală, atunci care sunt deprinderile profesionale ale persoanei care a confecționat-o?

În procesul cercetării probelor materiale prezentate pentru expertiză expertul, specialăzat pe efectuarea expertizelor tehnico-explozive le unește pe grupe, determină informativitatea posibilă și evidențiază trăsăturile lor caracteristice, care sunt utile pentru o cercetare mai adâncă. Pe lângă aceasta, se indică direcțiile cercetării, necesare pentru soluționarea probșemelor ridicete, care cer utilizarea cunoștințelor din domenii de specializare înguste ca fizica, chimia, metalurgia, traseologia ș.a. Concomitent în primul rând se efectuează cercetările care nu duc la deteriorarea și distrugerea probelor materiale.

Multitudinea materialelor și substanțelor, utilizate în construcția mijloacelor explozive cer desfășurarea cecetării criminalistice pentru determinarea apartenenței lor de grup în baza diferitor metode de expertiză.

Urmele materialelor explozive se cercetează în special prin reacțiile analitice prin picături, metodele cromatografiei de înaltă precizie. Se utilizează la fel și cromatografia gazelor, lichidelor, și a gazalor și lichidelor, spectrometria infraroșu, analiza de structură cu raze Roentgen. Pentru determinare componentelor comonentelor pirotehnice de obicei se utilizează (aplică) metodele spectrale și microspectrale.

Stabilirea construcției mecanismului exploziv și a elementelor lui particulare adesea cere efectuarea cercetării metalografice, care permite de a determina marca metalului utilizat, de a determina forța materialelor explozive după schimbările structurii metalului ca urmare a efortului exploziei; în caz de prezență a suturilor de sudură sau de contact (паяных) permite de a determina tehnica de sudare utilizate, materialele, marca electrodului, tipul umpluturii ș.a.

În practica efectuării expertizei au fost cazuri de cercetare a fragmentelor de cărți, utilizate în calitate de corp a instalției de explozie, la fel și a confecțiilor din carton, așa precum corpurile majorității unităților pirotehnice, din care cauză apare necesitatea analizei hârtiei, la fel și a cercetării părții de text păstrate. Dar cel mai des e necesar de rezolvat problemele, care se referă la domeniul expertizei trasologice. În acest caz se are în vedere diagnostica posibilă și identificarea după urmele de instrumente sau utilaj, utilizate la pregătirea detaliilor și secțiilor construcției, restabilirea întregului după părțile componente [21, p.145].

Trebuie de menționat, că experții nu posedă și nu pot să posede informații despre toate elementele posibile ale construcției industriale, utilizate la construirea mecanismelor explozive de confecție artizanală. Ele pot fi adesea obiectele cu destinația de uz casnic produse și realizate prioritar populației din regiunea dată. Pentru determinarea mărcii, articolului și a altor elemente ale mijloacelor explozive e necesar de a face nemijlocit pe loc expertiza de evidență (inventariere) a mărfurilor, după posibilitate până la numirea expertizei tehnico-explozive cu condiția păstrării pe ele a urmelor de explozie. Și deja obiectul, instalația determinată ș.a.m.d. ulterior poate fi utilizat de căter experții tehnico-explozivi în calitate de model de comparație pentru determinarea exactă a locului instalării încărcăturii, masa lui, modul de detonare.

Stabilirea naturii exploziei, la fel precum și restabilirea formei exterioare a mijlocului exploziv detonat, particularitățile lui constructive, principiul de funcționare și aplicare se efectuează de către specialiștii din domeniul expertizelor tehnoco-explozive în baza informației primite, a altor tipuri de cercetări ( în limitele expertizei tehnico-explozive), a cunoștințelor proprii despre obiectele de producție atât industrială cât și artizanală, metodicilor de cercetare elaborate și a propriei experiențe.

Expertiza în cazurile, legate de explozii, de regulă, sunt complicate și cer o perioadă lungă de timp pentru desfășurarea lor. Dar răspunsurile la o serie de întrebări, precum și rezultatele intermediare pot fi obținute de cătreofițerul de urmărire penală în cele mai apropiate termene cu condiția colaborării lui cu expertul tehnico-exploziv. Această informație este utilă pentru precizarea versiunii, organizării măsurilor urgente operative de cercetare după “urmele fierbinți”.

Analiza practicii experților ne demonstrează, că adesea asupra faptului exploziei se numește expertiza fizicio-chimică. Într-o serie de cazuri experții fizici și chimici determină doar anumite componente ale materialelor explozive formate din amestecuri, cu toate acestea marca concretă nu mai este posibil de stabilit. Căutarea direcționată a anumitor componente ale materialelor explozive formate din amestecuri le poate înfăptui doar un specialist, care posedă cunoștințe în domeniul chimiei materialelor explozive și a tehnologiei confecționării lor.

Cercetarea microcantităților materialelor explozive din resturile rămase după explozie cere efectuarea spălărilor cu acetonă sau apă (extrageri) de pe presupusele obiecte purtătoare de urme. E important de menționat, că spălările făcute a doua oară în caz de expertize repetate practic nu conțin urme ale materialelor explozive, de aceea cercetările de depistare a tipului materialului explodat trebuie să fie făcute de specialiștii corespunzători din prima oară și în volum complet, mai ales în cazurile complicate. Sunt cunoscute cazuri când microcantitățile de mijloace explozive sub formă de amestec neintenționat au fost distruse de către experții neexperimentați în procesul evaporării scurgerilor la temperaturi care depășeau temperatura dezagregării componentelor chimice nestabile.

Una din acțiunile inițiale ale expertului la analiza chimică a substanțelor explozive sau a urmelor de explozie este de a stabili apartenența de grup a acestora. Stabilirea tipului substanței explozive prin metoda chimică se face la fața locului și în laborator [30, p.135].

La fața locului: se poate face o analiză preliminară din care se poate afla din ce clasă de compuți face parte substanța explozivă ce a provocat explozia în acet scop se poate utiliza „Completul de testare a substanțeor explozive”, care este destinat identificării explozivilor militari sau improvizați. Identificarea se bazează pe reacția chimică dintre substanța explozivă și agenții încaprulați în patru seringi iar acestea în patru tuburi de plastic. Dacă în urma reacție chimice se schimbă culoarea conform tabelului de mai jos atunci se poate spune cărei clase de compuși aparține subatanța explozivă .

În laborator, într-o eprubetă cu diametrul de 13-15mm și lungimea de 140-160mm, fixată pe un stativ și inițial încălzită la flacără timp de 3-5 min se va pune substanța care urmează a fi cercetată. Dacă se produce o mică explozie însoțită de un efect sonor (șuierat) atunci avem de a face cu o substanță explozivă sau capabilă de explozie.

La cercetarea oricărei substanțe explozive se va ține cont de starea fizică a mostrei cercetate (licidă, pastă, praf, granule), formă, parametri, compoziție. Auto-incindierea la încălzire intensă este caracteristică de bază a tuturor substanțelor explozive condensate și a pulberilor. Cercetările de laborator se vor efectua prin respectarea consecutivității operațiunilor de investigație și cu ajutorul mijloacelor care rezistă condițiilor de cercetare a substanței (termo-rezistență și ventilare). La introducerea unei substanțe inerte într-o eprubetă , încălzită în prealabil, este posibilă fierberea, descompunerea însoțită de degajare de fum, evaporarea rapidă a substanței. Pentru a ne asigura că substanța explozivă cercetată este inertă se va repeta procedura sus analizată. În urma cercetării de laborator se pot determina următoaele substanțe:

Trotil – se folosește individual ca substanță explozivă în scopuri defensive;

Nitroglicerina – component de bază a dinamitei;

Nitroceluloza – se evidențiază în unele prafuri și unele tipuri de dinamită;

Tetrilul – compus folosit la fabricarea focoaselor;

Hexogen – se folosește împreună cu trotilul pentru detonatoare;

Aluminiu – compus de bază folosit la fabricarea focoaselor de trotil;

Nitriții – se depistează în compoziția pulberilor negre;

Carbonați – sunt specifici încărcăturii cu substanță explozivă [29, p. 127].

Expertiza cromatografică se efectuiază în baza aplicării ,pentru identificarea substanțelor explozive, a dizolvanților: benzolul, tuluolul, butil-acetatul, hexanul, etil-acetatul, alcoolul etilic, clorofila. Metodica de cercetare cromatografică se poate descrie în următoarele etape:

se dizolvă câteva mg. de substanță cercetată în dizolvanții sus numiți (deobicei de la 4 până la 5 picături de dizolvant)

amestecul obținut se va întinde pe placa Silufol UF – 254 . Acestă placă permite cercetarea compoziției sub acțiunea razelor ultra-violete .

amestecul întins va fi prelucrat cu ajutorul unui pulverizator cu dizolvant ce are concentrația de 5 %

timp de 5-10 min. placa va fi supusă cercetării sub influența razelor UV

ulterior plăcuța va fi prelucrată cu concentrat de caliu

La depistarea unor substanțe explozive locurile de fixare a acestaia se vor colora în diverse culori. Acesată metodă se va aplica substanțelor care nu sunt în stare lichidă. Amestecurile în stare lichidă se vor cerceta în eprubete cu diametrul între 2-6mm. și care se vor umple cu particole ale substanței în volum de la 5 până la 50 mg.

Expertiza spectroscopică – acest tip de expertiză se folosește pentru analiza calitativă și cantitativă a obiectelor lumii organice. Specific acestei metode este ionizarea obiectului cercetat – se divizează ionii după masa fiecărui componet cu ajutorul unui impuls electric (prin flux de electroni) sau prin ionizare chimică (confruntarea moleculelor modelului cercetat cu gazul ionozat ). În asemenea expertize se folosesc de obicei ca modele de cercetare substanțele explozive brizante. Gazul reogen ionizat – utilizat pntru efectuarea expertizei – este de obicei metanul. Presiunea în sursa de ioni este egală cu 0,5-0,7 Top. Temperatura sursei de ioni variază între 100º C și 200º C. [45, p. 33-34].

Î N C H E I E R E

Analiza literaturii de specialitate în domeniul exploziologiei și a practicii criminalistice de teren permite a formula următoarele concluzii.

1. Tehnica criminalistică de explozie prezintă o nouă ramură a criminalisticii ce studiază diferite substanțe și dispozitive explozive folosite în comiterea unor nfracțiuni grave, precum și urmele acestora, elaborând metode și mijloace de detectare, fixare și ridicare a urmelor folosirii lor, a cercetării acestor mijloace în scopul descoperirii și prevenirii infracțiunilor.

2. Sarcinile principale ale acestei ramuri constau în elaborarea noilor și desăvârșirea actualelor metode, proedee și mijloace de detectare, fixare și ridicare (dezamorsare) a dispozitivelor și substanțelor explozive; elaborarea mijloacelor și procedeelor de neutralizare a dispozitivelor artizanale, a mijloacelor și echipamentului de protecție petru specialiști și a metodicilor de acțiune a specialiștilor în cauză la locul faptei.

3. Importanța tehnicii de explozie constă în faptul că datele științifice, metodele și mijloacele tehnice ale acestei ramuri se folosesc la descoperirea și prevenirea infracțiunilor, la verificarea diferitor obiecte prezumtiv explozive, precum și în activitatea organelor de drept la prevenirea infracțiunilor legate de elaborarea, stocarea sau utilizarea substanțelor explozive. Pe lângă aceasta aceste metode și mijloace se folosesc la punctele de frontieră a statului pentru a verifica diferite bagaje, diferite încărcături industriale și alte obiecte.

4. Prezența produselor de explozie pe obiectele înconjurătoare mărturisesc despre comiterea infracțiunii prin explozia unei încărcături de substanță explozivă. Conținutul acestor produse ale exploziei permit a judeca despre genul și marca substanțelor explozive, modul de construcție a dispozitivului, precum și sursa prezumtivă de procurare a acestora.

5. La cercetarea locului exploziei este strict indicat a se respecta unele recomandații: toate microparticulele de substanță explozivă nepropagată se ridică cu mâna înmănușată cu folosirea diferitor pensete, tampoane, ale echpamente specializate. Ele se consemnează minuțios în procesul-verbal al acțiunii procesuale respective cu indicarea locului de depistare; la procesul –verbal se alătură schița locului depistării acestor resturi de substanță și materii.

6. Odată cu probele materiale ridicate de la fața locului se ridică și se pachetează și probe de control ale solului, apei sau vegetațiilor. Fiecare probă se pachetează aparte în pungi de polietilenă, se numerotează și se indică timpul și locul ridicării.

7. În procesul de ridicare, transportare și stocare a obiectelor ridicate de la fața locului trebuie să fie asigurate securitatea persoanelor care le însoțesc și nemodificarea proprietăților acestor substanțe.

8. Prin mijlocirea cercetărilor tehnice de explozii pot fi obținute date importante ce privesc prezența substanțelor și dispozitivelor explozive la locul faptei; prezența urmelor și fragmentelor dispozitivelor explodate, inclusiv microparticule și microurme ale încărcăturii explodate; genul, modul de fabricare, denumirea și marca substanței explozive, sursa de proveniență; principiul de acțiune a dispozitivului; acțiunea de distrugere, dacă el se referă la muniții titulare sau sunt construite în condiții de casă; deprinderi profesionale și speciale ale producătorului de substanță și dispozitive explozive; posibilitatea exploziei spontane în cadrul manipulărilor cu dispozitivele și substanțele explozive. Aceste posibilități și cunoștințe sunt folosite pe larg în practica criminalistică din țara noastră.

Luând în considerație concluziile formulate mai sus, în scopul perfecționării activității de expertiză judiciară dar și a legislației procesuale a Republicii Moldova, recomandăm:

modifica alin. (1) al art. 142 al CPP a R. Moldova cu următoarea precizare: „Dispunerea

expertizei se face la cererea părților sau din oficiu de către organul de urmărire penală ori de către instanța de judecată”.

suplimenta structura raportului de expertiză, prevăzută de alin. (2) al art. 151 al CPP al Republicii Moldova cu indicarea metodelor de examinare, utilizate de către expert, instituția emitentă a metodicii, sursa unde este publicată.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative

Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 cu modificările, introduse prin Legea nr. 1115-XIV din 05.07.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1,1994.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l ang=1&id=311496

Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 122-XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.104-110/ 447 din 07.06.2003. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lan g=1&id=326970

Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128-129 (1013-1014) din 13.09.2002. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=33126

Legea Republicii “Cu privire la expertiza judiciară” nr.1086-XIV din 23.06.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii nr. 144 – 145/1056 din 16.11.2000.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311530

Legea Republicii privind statutul ofițerului de urmărire penală. Nr.333, adoptată la 10.11.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii nr.195 din 22.12.2006. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=319077

Ordinul nr.190 din 16.07.1998 al MAI a Republicii Moldova „Cu privire la interacțiunea dintre serviciile MAI a Republicii Moldova în cadrul activităților de dezamorsare a corpurilor explozive” Chișinău: Statul Major al MAI a Republicii Moldova, 1998. 6 p.

Monografii, articole de specialitate

Alecu Gh. Criminalistică. : Ex Ponto, 2008. 465 p.

Bercheșan V., Ruiu M. Tratat de tehnică criminalistică. București: Little Star, 2004. 752 p.

Cârjan L. Tratat de criminalistică. București: Pinguin Book, 2005. 828 p.

Doraș S. Criminalistica. Chișinău: Cartea Juridică, 2011. 630 p.

Doraș S. Expertiza criminalistică – mijloc de administrare a probelor, inclusiv în cauzele cu minorii. În: Expertiza judiciară în cauzele cu minorii. Chișinău: IRP, 2005, p. 32-53.

Gaibu N. Problemele terorismului și dispozitivele explozive artizanale. În: Strategia combaterii criminalității organizate în . Chișinău: ARC, 1997, p. 13-16.

Goga D., Orban O. Fabricarea și proprietăile substanțelor explozive. București: Editura Academiei militare, 1997. 154 p.

Goga D., Orban O. Aspecte privind corelația dintre caracteristicile energetice și efectele substanțelor explozive. București: Editura Academiei Militare, 1993. 46 p.

Golubenco Gh. Urmele infracțiunii. Teoria și practica examinării la fața locului. Chișinău: Garuda-Art, 1999. 159 p.

Golubenco Gh. Criminalistică: obiect, sistem, istorie. Chișinău: F.E.P.Tip.Centrală, 2008. 215 p.

Golubenco Gh., Neicuțescu O. Expertiza criminalistică: realități și perspective. : Bistrița, 2009. 156 p.

Golubenco Gh., Gugu A. Cercetarea locului faptei în cazurile de furt din apartamente. : Rovimed Publishers. 2010. 92 p.

Golubenco Gh., Colodrovschi V. Asistența tehnico-criminalistică a descoperirii infracțiuilor. Chișinău: F.E.P.Tip. Centrală, 2010. 235 p.

Grigoraș C. Monopol de stat în mafia expertizelor. În: Gardianul, 10.09.2007. http: // www.gardianul.ro/cat menu.css

Ionescu L., Sandu D. Identificarea criminalistică. București: Editura Științifică, 1990. 246 p.

Criminalistica. : Chemarea, 1992. 430 p.

Osoianu T. Desăvârșirea reglementării actelor de urmărire penală în procesul penal al Republicii Moldova. Chișinău: Știința, 2000. 112 p.

Stancu E. Tratat de Criminalistică. Ediția a II-a, revăzută și adăugită. București: Universul juridic, 2010. 830 p.

Suciu C. Criminalistică, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1972. 422 p.

Torwald J. Un secol de luptă cu delicvența. Iași: Junimea, 1981. 334 p.

Văduvă N. Criminalistica. Curs universitar de tactică și metodică. Craiova: Universitaria, 2005. 620 p.

Аверьянова Т., Белкин Р.С., Корухов Ю.Г. Криминалистика. Учебник для вузов. Под ред. профессора Р.С.Белкина. Москва: НОРМА – ИНФРА,1999. 971 c.

Аханов В.С. Криминалистическая экспертиза огнестрельного оружия и следов его применения. Волгоград: ВВШ, 1979. 241 c.

Белкин Р.С Курс криминалистики: учеб. пособие для вузов, 3-е изд., дополненное. Москва: ЮНИТИ – ДАНА, 2001. 837 c.

Беляков А.А. Взрывчатые вещества и взрывные устройства. Москва: Юрлитинформ, 2003. 283 c.

Быстрова Л.Е. Пути повышения эффективности деятельности взрыво-технических лабораторий экспертных подразделений. В: Экспертная практика, №39. Москва: ЭКЦ МВД России, 1996, c.26-31.

Галахов С.С. Криминальные взрывы. Москва: Экзамен, 2002. 259 c.

Гросс Г. Руководство для судебных следователей как система криминалистики. Новое изд. переп. с изд.1908 г. Москва: ЛексЭст, 2002. 1116 c.

Дильдин Ю.М. Место взрыва как объект криминалистического исследования. Уч. Пособие. Москва: ЭКЦ МВД России, 1995. 86 c.

Дильдин Ю.М. Основы криминалистического исследования самодельных взрывных устройств. Москва: ВКНЦ МВД СССР, 1991. 118 c.

Егоров А.Г. Установление дистанции и направления выстрела из охотничьего ружья по рассеиванию дроби. Волгоград: ВСШ, 1979. 63 c.

Kорниенко Н. Следы человека в криминалистике. Cанкт-Петербург: Питер, 2001.339 c.

Косоплечев Н.П. Осмотр места происшествия по делам, связанным с применением огнестрельного оружия. Москва: Юрид. Литература, 1956. 321с.

Кузьмин Н.М. Криминалистическое исследование взрывных веществ. Москва: ВНИИСЭ МВД СССР, 1985. 152 с.

Молчанов В., Попов В., Калмыков К. Огнестрельные повреждения и их судебно-медицинская экспертиза: Руководство для врачей. Ленинград: Медицина, 1990. 251 с.

Моторный И.Д. Взрывные устройства и криминалистический осмотр. Москва: Норма, 1998. 193 c.

Моторный И.Д. Криминалистическая взрывотехника: новое учение в криминалистике. Уч.-методич. и спр. пособие. Москва: Изд-во Шумилова И.И., 2000. 258 c.

Россинская Е. Р. Судебная экспертиза в гражданском, арбитражном, административном и уголовном процессе. Москва: Норма, 2006. 655 c.

Топорков А.А. Криминалистическое исследование нетрадиционных криминалистических объектов. Уч. пособие. Москва: ЛексЭст, 1994. 194 с.

ANEXE

Anexa 1

ANALIZA DOS. PENAL PRIVIND DEZAMORSAREA DISPOZITIVULUI EXPLOZIV AMPLASAT ÎNTR-UN VAGON DE TREN

Faptul că pirotehniștii fac parte din echipa de cercetare și că aceștia sunt primii care pătrund în perimetrul locului faptei constituie și un dezavantaj, în sensul că prin activitățile întreprinse de aceștia pentru descoperirea și dezamorsarea dispozitivelor explozive neexplodate, produc modificări ale locului faptei și chiar pot distruge urme importante lăsate de autori. Trebuie însă să avem în vedere faptul că aceștia, deși acționează sub presiunea timpului dovedesc mult profesionalism și că mai important pentru organele judiciare este salvarea vieților omenești și reducerea pagubelor materiale, având în vedere faptul că organele judiciare pot dispune și de alte mijloace de probă care conduc la identificarea autorilor.

Examinarea criminalistică a locului unde urma să se producă, sau unde s-a produs, explozia începe după ce s-a efectuat verificarea locului faptei din punct de vedere pirotehnic. În cazul în care pirotehniștii au reușit să dezamorseze dispozitivul exploziv specialistul criminalist și ceilalți membrii ai echipei de cercetare efectuiază activitățile specifice de cercetare a locului faptei conform tacticii criminalistice în cele două faze, faza statică și faza dinamică. Redăm mai jos, foarte pe scurt, un caz în care prin activități specifice ale lucrătorilor Poliției Transporturi Craiova și specialiștilor pirotehniști ai S.R.I. Dolj s-a reușit dezamorsarea, cu două minute înainte de a exploda, a unui dispozitiv exploziv amplasat în plafonul cabinei W.C. dintr-un vagon de persoane, fiind primul caz de acest gen din istoria Căilor Ferate Române [27, p.377-378].

Circumstanțele cauzei:

În ziua de 27 decembrie 2000 orele 15 și 15 minute șeful postului de poliție T.F. (Transporturi Feroviare) Craiova a fost sesizat de șeful de tură de de vagoane C.F.Craiova despre faptul că în plafonul unei cabine W.C., de la un vagon de persoane (de clasă) este amplasată o bombă cu ceas. Imediat, subofițerul a raportat șefului de Inspectorat al Poliției Transporturi Feroviare, Aeriene și Navale Craiova care a alarmat efectivele Serviciului A.E.S.T. din cadrul Poliției județului Dolj și Secția S.R.I. Dolj, după care a anunțat pe șeful Serviciului Poliție Rutieră pentru a devia traficul rutier și pietonal din zona amenințată de explozie. A fost anunțat Batalionul de Jandarmi Craiova, Serviciul de ambulanță din cadrul Spitalului de Urgență Craiova și Unitatea de pompieri. S-a dispus împreună cu directorul Regionalei C.F.R. Craiova scoaterea vagonului din garnitura de tren care la acea oră se afla în compunerea unui tren de persoane ce urma să fie tras la linia de plecare din Stația C.F. Craiova peste 20 de minute, în acel moment el fiind situat în Revizia de vagoane care se afla amplasată în apropierea Stației C.F. Craiova și la circa 20 de metrii de Autogara Nord Craiova și drumul național București – Timișoara. Specialiștii Serviciului A.E.S.T. Dolj, care au sosit foarte repede, au stabilit că este vorba despre un dispozitiv exploziv cu ceas, că se află în stare de funcționare și urmează să explodeze peste 15 minute. Imediat s-a dispus ca vagonul să fie tras pe o linie secundară, în afara Stației C.F. Craiova deoarece zona în care era amplasată Revizia de vagoane era una foarte aglomerată, așa cum am prezentat mai sus. La sosirea pirotehniștilor S.R.I., aceștia au fost îndrumați către locul unde trebuia să ajungă vagonul. Pirotehniștii au reușit să dezamorseze dispozitivul exploziv cu două minute înainte de a se produce explozia. Toate măsurile luate, precum și intervenția operativă și de un înalt profesionalism a pirotehniștilor S.R.I. au făcut să fie evitată o explozie ce ar fi distrus în totalitate vagonul (de clasă) de persoane, precum și construcțiile din zonă.

După dezamorsarea dispozitivului s-a trecut efectiv la cercetarea locului faptei.

Cercetarea locului faptei începe cu faza statică, indiferent că dispozitivul exploziv a fost dezamorsat înainte de a se produce explozia, sau dacă explozia s-a produs. La delimitarea locului unde putea să aibă loc explozia sau unde s-a produs explozia se are în vedere atât natura cât și topografia terenului, care poate fi închis sau deschis (imobile, străzi, stații C.F.R., autogări, parcuri, curți, hoteluri, instituții de învățământ, autovehicule, trenuri, avioane, nave etc.) cât și direcția în care s-a propagat suflul exploziei. Direcția în care s-a propagat suflul exploziei în momentul declanșării dispozitivului exploziv se stabilește după urmele de distrugere constatate în zona respectivă, cât și după declarațiile martorilor oculari.Concomitent cu delimitarea zonei care urmează a fi cercetată, vor fi luate și măsuri de marcare a acesteia în vederea interzicerii accesului în perimetul de cercetare a

Anexa 2

DECLARAȚIE

privind originalitatea conținutului lucrării de licentà/master

Subsemntatul……………………………………………………………………………………

absolvent(a) al (a) Universității Libere Internaționale din , Facultatea …………

specialitatea …………………………………………………………., promoția ………………………………

declar pe propria răspundere, că lucrarea de licență/master cu titlul …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

elaborată sub îndrumarea dlui (d-nei)………………………………………………………………., pe care urmează să o susțin în fața Comisiei este originală, î-mi aparține și î-mi asum conținutul sâu în întregime.

Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență/master, monografii, lucrări de specialitate, articole etc., publicate sau postate pe Internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de licență/master fiind menționate în cuprinsul acesteia.

De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțind inclusiv la introducerea conținutului său într-o bază de date în acest scop.

Data………………………. Semnătură, student……………………………………………………

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative

Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 cu modificările, introduse prin Legea nr. 1115-XIV din 05.07.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1,1994.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l ang=1&id=311496

Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 122-XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.104-110/ 447 din 07.06.2003. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lan g=1&id=326970

Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128-129 (1013-1014) din 13.09.2002. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=33126

Legea Republicii “Cu privire la expertiza judiciară” nr.1086-XIV din 23.06.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii nr. 144 – 145/1056 din 16.11.2000.

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311530

Legea Republicii privind statutul ofițerului de urmărire penală. Nr.333, adoptată la 10.11.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii nr.195 din 22.12.2006. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=319077

Ordinul nr.190 din 16.07.1998 al MAI a Republicii Moldova „Cu privire la interacțiunea dintre serviciile MAI a Republicii Moldova în cadrul activităților de dezamorsare a corpurilor explozive” Chișinău: Statul Major al MAI a Republicii Moldova, 1998. 6 p.

Monografii, articole de specialitate

Alecu Gh. Criminalistică. : Ex Ponto, 2008. 465 p.

Bercheșan V., Ruiu M. Tratat de tehnică criminalistică. București: Little Star, 2004. 752 p.

Cârjan L. Tratat de criminalistică. București: Pinguin Book, 2005. 828 p.

Doraș S. Criminalistica. Chișinău: Cartea Juridică, 2011. 630 p.

Doraș S. Expertiza criminalistică – mijloc de administrare a probelor, inclusiv în cauzele cu minorii. În: Expertiza judiciară în cauzele cu minorii. Chișinău: IRP, 2005, p. 32-53.

Gaibu N. Problemele terorismului și dispozitivele explozive artizanale. În: Strategia combaterii criminalității organizate în . Chișinău: ARC, 1997, p. 13-16.

Goga D., Orban O. Fabricarea și proprietăile substanțelor explozive. București: Editura Academiei militare, 1997. 154 p.

Goga D., Orban O. Aspecte privind corelația dintre caracteristicile energetice și efectele substanțelor explozive. București: Editura Academiei Militare, 1993. 46 p.

Golubenco Gh. Urmele infracțiunii. Teoria și practica examinării la fața locului. Chișinău: Garuda-Art, 1999. 159 p.

Golubenco Gh. Criminalistică: obiect, sistem, istorie. Chișinău: F.E.P.Tip.Centrală, 2008. 215 p.

Golubenco Gh., Neicuțescu O. Expertiza criminalistică: realități și perspective. : Bistrița, 2009. 156 p.

Golubenco Gh., Gugu A. Cercetarea locului faptei în cazurile de furt din apartamente. : Rovimed Publishers. 2010. 92 p.

Golubenco Gh., Colodrovschi V. Asistența tehnico-criminalistică a descoperirii infracțiuilor. Chișinău: F.E.P.Tip. Centrală, 2010. 235 p.

Grigoraș C. Monopol de stat în mafia expertizelor. În: Gardianul, 10.09.2007. http: // www.gardianul.ro/cat menu.css

Ionescu L., Sandu D. Identificarea criminalistică. București: Editura Științifică, 1990. 246 p.

Criminalistica. : Chemarea, 1992. 430 p.

Osoianu T. Desăvârșirea reglementării actelor de urmărire penală în procesul penal al Republicii Moldova. Chișinău: Știința, 2000. 112 p.

Stancu E. Tratat de Criminalistică. Ediția a II-a, revăzută și adăugită. București: Universul juridic, 2010. 830 p.

Suciu C. Criminalistică, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1972. 422 p.

Torwald J. Un secol de luptă cu delicvența. Iași: Junimea, 1981. 334 p.

Văduvă N. Criminalistica. Curs universitar de tactică și metodică. Craiova: Universitaria, 2005. 620 p.

Аверьянова Т., Белкин Р.С., Корухов Ю.Г. Криминалистика. Учебник для вузов. Под ред. профессора Р.С.Белкина. Москва: НОРМА – ИНФРА,1999. 971 c.

Аханов В.С. Криминалистическая экспертиза огнестрельного оружия и следов его применения. Волгоград: ВВШ, 1979. 241 c.

Белкин Р.С Курс криминалистики: учеб. пособие для вузов, 3-е изд., дополненное. Москва: ЮНИТИ – ДАНА, 2001. 837 c.

Беляков А.А. Взрывчатые вещества и взрывные устройства. Москва: Юрлитинформ, 2003. 283 c.

Быстрова Л.Е. Пути повышения эффективности деятельности взрыво-технических лабораторий экспертных подразделений. В: Экспертная практика, №39. Москва: ЭКЦ МВД России, 1996, c.26-31.

Галахов С.С. Криминальные взрывы. Москва: Экзамен, 2002. 259 c.

Гросс Г. Руководство для судебных следователей как система криминалистики. Новое изд. переп. с изд.1908 г. Москва: ЛексЭст, 2002. 1116 c.

Дильдин Ю.М. Место взрыва как объект криминалистического исследования. Уч. Пособие. Москва: ЭКЦ МВД России, 1995. 86 c.

Дильдин Ю.М. Основы криминалистического исследования самодельных взрывных устройств. Москва: ВКНЦ МВД СССР, 1991. 118 c.

Егоров А.Г. Установление дистанции и направления выстрела из охотничьего ружья по рассеиванию дроби. Волгоград: ВСШ, 1979. 63 c.

Kорниенко Н. Следы человека в криминалистике. Cанкт-Петербург: Питер, 2001.339 c.

Косоплечев Н.П. Осмотр места происшествия по делам, связанным с применением огнестрельного оружия. Москва: Юрид. Литература, 1956. 321с.

Кузьмин Н.М. Криминалистическое исследование взрывных веществ. Москва: ВНИИСЭ МВД СССР, 1985. 152 с.

Молчанов В., Попов В., Калмыков К. Огнестрельные повреждения и их судебно-медицинская экспертиза: Руководство для врачей. Ленинград: Медицина, 1990. 251 с.

Моторный И.Д. Взрывные устройства и криминалистический осмотр. Москва: Норма, 1998. 193 c.

Моторный И.Д. Криминалистическая взрывотехника: новое учение в криминалистике. Уч.-методич. и спр. пособие. Москва: Изд-во Шумилова И.И., 2000. 258 c.

Россинская Е. Р. Судебная экспертиза в гражданском, арбитражном, административном и уголовном процессе. Москва: Норма, 2006. 655 c.

Топорков А.А. Криминалистическое исследование нетрадиционных криминалистических объектов. Уч. пособие. Москва: ЛексЭст, 1994. 194 с.