Cercetarea Coloanei Vertebrale Prin Metode Imagistice

Cercetarea coloanei vertebrale prin metode imagistice

PARTEA GENERALĂ

1. Introducere

Dat fiind faptul că acastă lucrare are ca interes de studiu cercetarea coloanei vertebrale prin metode imagistice, începutul lucrării, se referă la prima metodă imagistică descoperită, radiografia.

În anul 1895 au fost descoperite razele X. Această descoperire a revoluționat lumea medicală. Wilhelm Conrad Röntgen la acea vreme studia radiațiile catodice. După îndelungi experimente prima radiografie obținută a fost a mâinii soției sale surprinsă cu tot cu inel. Astfel a fost numită Radiație X din cauza naturii sale necunoscute. Imediat s-a demonstrat a fi de un real folos pentru întreaga medicină, mai ales pentru specialități cum ar fi Ortopedia.[16]

figura nr.1 (Prima radiografie)Alina Adriana Feiler, Ana-Maria Ungureanu, Manual de Radiologie și Imagistică Medicală,Vol.I Toracele, editura Victor Babeș,ISBN vol. 1 978-606-8054-84-1

figura nr.2 (Atelierul lui Wilhelm Conrad Röntgen) Alina Adriana Feiler, Ana-Maria Ungureanu, Manual de Radiologie și Imagistică Medicală,Vol.I Toracele, editura Victor Babeș,ISBN vol. 1 978-606-8054-84-1

1.1 Notiuni de anatomie a coloanei vertebrale

1.2.Anatomia coloanei vertebrale

Scheletul uman este alcătuit din 208 oase, dintre care 34 de oase formează coloana vertebrală.Coloana vertebrală este considerată ax de susținere a întregului corp, în afara faptului că ofere protecție măduvei, ajută și la realizarea anumitor mișcări având rol biomecanic, corpul dispunând de o mare mobilitate datorită coloanei vertebrale.[32] Dimensiunea medie a lungimii coloanei vertebrale este aproxmativ 73 cm la bărbați și 63 cm la femei în funcție și de statură. Coloana este formată din corpi vertebrali și corpi intervertebrali.[30]

Coloana vertebrală, formată prin suprapunerea a 33-34 de vertebre, în raport cu întregul corp este poziționată postero-median. Vertebrele au diferite denumiri în funcție de zona în care se află. Prin urmare vertebrele cervicale, 7 la număr, ele corespund zonei gâtului, vertebrele toracale, în număr de 12, aparțin zonei toracice, 5 vertebre lombare din regiunea lombară și vertebrele sacrale 5, respectiv cele coccigiene 4-5 ce răspund zonei pelviene.[32]

Generelități privind caracterele vertebrelor

O vertebră are două părți : o parte anterioară numit corp vertebral și o parte posterioară care constituie arcul vertebral.

Corpul vertebrei, reprezintă portiunea cea mai voluminoasă a acesteia.

Arcul vertebral, este format din mai multe elemente : două lame vertebrale, procesul spinos, procesul transvers și procesele articulare.

Pediculul vertebral, fiind cel care face legătura dintre fiecare arc vertebral – corpul vertebrei.

Gaura vertebrală, ce ia naștere prin suprapunerea vertebrelor, formând canalul vertebral.[32]

Caracterele vertebrelor in funcție de regiunea în care se găsesc

Vertebrele cervicale : corpul vertebal este mai mic iar procesul spinos este mai scurt.

Vertebrele toracale : corpul vertebral este alungit antero-posterior iar procesul spinos este de formă triunghiulară.

Vertebrele lombare : specific vertebrelor acestei zone este dimensiunea mai mare a corpului vertebral , procesul spinos fiind mai bine dezvoltat cu formă dreptunghiulară și apar si procese costiforme ce sunt considerate a fi resturi de coaste ce se mai numesc și procese accesorii.[36]

Vertebre cu caractere speciale

Vertebra C1, vertebră ce aderă la regiunea cervicală, cunoscută și sub denumirea de atlas, se diferențiază prin lipsa corpului vertebral fiind formată prin unirea unui arc anterior și unuia posterior.

Vertebra C2, tot vertebră din zona cervicală, cu denumirea de axis, este diferită prin faptul că la nivelul corpului vertebral al acesteia se găsește pe fața superioară o proeminență numită dinte.[25]

Vertebre false

Osul sacru, os al pelvisului, nepereche situat median și în continuarea coloanei vertebrale fiind format prin sudarea celor cinci corpuri vertebrale. Prezintă fața anterioară care este concavă, fața posterioară care este convexă iar pe această față pe linia mediană se găsește creasta sacrală formată prin unirea resturilor de procese spinoase, două fețe laterale, baza care în partea superioară prezintă o suprafață ovalară și vârful care prezintă distal o fețișoară care se articulează cu coccigele.[2]

Coccigele, este situat în continuarea osului sacru, format prin unirea celor patru-cinci vertebre atrofiate și fiind astfel considerat un rest al scheletului cozii de la mamifere. Acesta prezintă două fețe, una anterioară și una posterioară, baza care se articulează cu vârful sacrului și vârful coccigelui care se termină cu un mic tubercul.[2,32]

Vascularizațiea și inervațiea coloanei vertebrale

Pentru a avea capacitatea de a răspunde tuturor funcțiilor, osul posedă o vascularizație și o inervație foarte bogată.

Arterele oaselor sunt de două feluri artere nutritive și artere periostale. Arterele periostului sunt artere ce irigă organele vecine iar în interiorul osului acestea se ramifică și se anastomozează cu arterele nutritive.

Venele au traiecte diferite și independente de cele ale arterelor.

Toate oasele prezintă nervi. Nervii, arterele și venele pătrund în cavitatea medulară și formează plexul nervos.[36]

figura nr.3 Coloana vertebrală în întregime după Papilian V. Anatomia Omului. Ediția a v-a, revizuită și adăugită de I.Albu.,Editura Didactică și Pedagogică,București.

Embriologie

Embriologia se ocupă cu studierea embrionului în toate etapele de dezvoltare ale acestuia. În urma fecundației apare embrionul, acesta fiind rezultat prin contopirea materialului genetic masculin cu matrialul genetic feminin. După fecundarea ovulului de către spermatozoid, acesta devine ou și începe să se dividă.[37]

Embrionul la vârsta de două săptămâni posedă trei straturi, numite straturi germinative. Aceste straturi sunt ectodermul, mezodermul și endodermul. De la această varstă începe formarea organelor prin transformarea discului embrionar și tot de la această vârstă embrionul devine vulnerabil la agenți de natură biochimică precum virusuri, medicamente de natură teratogenă ce pot duce la apariția malformațiilor. Dezvoltarea începe cu formarea tubului neural și dezvoltarea întregului sistem nervos.[30]

Formarea coloanei vertebrale are loc în trei etape : stadiul mezenchimal, cartilaginos și osos. Stadiul mezenchimal are loc în prima lună de viață intrauterină, iar în acest stadiu de dezvoltare elementele mezenchimale se înmulțesc și se grupează de o parte și de alta a primitivei coloane vertebrale numită chorda dorsalis sau notocord, constituindu-se astfel un prototip al viitoarei coloane vertebrale. Stadiul al doilea, cartilaginos, are loc din a cincea săptămână de gestație când începe formarea vascularizației viitorilor corpi vertebrali. Iar cel de-al treilea stadiu, stadiul de osificare, acesta începe din a patra lună a vieții intrauterine și este marcat prin apariția primelor structuri osoase. Din săptămana a patra începe si formarea pielii, mușchilor scheletici și coastelor, toate acestea au loc în felul următor : din ectoderm derivă pielea, sistemul nervos și glandele endocrine, din mezoderm derivă scheletul, mușchii și căile genitale iar din endoderm derivă aparatul digestiv, ficatul și celulele sexuale.[37] La sfârșitul săptămânii a opta embrionul este format având cap de dimensiuni mari, corp, membre cu degete, ochi și urechi iar organele sunt poziționate normal.[30]

Modificări osoase, curburi fiziologice ale coloanei vertebrale

Procesul de osificare începe încă din timpul vieții intrauterine prin urmare la naștere oasele sunt osificate complet. De asemenea încă din timpul vieții intrauterine și chiar după naștere forma coloanei vertebrale este în formă de C, transformându-se în timp, prima curbură formându-se la prima ridicare a capului în zona cervicală (lordoza fiziologică) iar a doua curbură fiziologică se formează în zona lombară datorită ortostațiunii și locomoției, acestea fiind curburi din planul sagital.[37] Iar curburile din plan frontal nu sunt atât de pronunțate ca cele din planul sagital dar există și le intalnim : una în zona cervicală cu convexitatea spre stânga, a doua in zona toracală cu convexitatea spre dreapta și cea de-a treia cu convexitatea spre stânga în zona lombară.[32]

Însă pot exista și curburi patologice ala coloanei vertebrale, acestea apar prin accentuarea curburilor fiziologice : cifoza patologică, lordoza patologică și scolioza patologică. Aceste patologii pot fi dobândite pe parcursul vieții sau pot fi ereditare.[1,36]

3. Tipuri de leziuni ale coloanei vertebrale .

3.1. Malformații congenitale :

Vertebre de tranziție

Blocul vertebral

Coastele cervicale

Spina bifidă

3.2. Patologie inflamatorie :

TBC vertebral

Spondilită anchilozantă

3.3. Modificări de statică vertebrală :

Scolioză

Cifoză

3.4. Procese degenerative :

Artroze

Hernie de disc

Maladia Scheuermann

3.5. Leziuni traumatice :

Tasări traumatice

Tasări osteoporotice

Tasări de natură malignă

4. Etiologie și factori de risc în patologia vertebrală

4.1. Etiopatogenia malformațiilor congenitale :

Anomaliile congenitale apar în perioada dezvoltării emrionare, afectând organe, sisteme sau chiar întregul organism.Etiologia anomaliilor congenitale în cele mai multe dintre cazuri (într-un procent mai mare de 50%) este necunoscută, însă în urma studiilor, în restul cazurilor se consideră că un stil de viață nesănătos, o expunere îndelungată la anumite substanțe toxice, pot contribui la formarea unor malformații.[7,14]

4.2. Etiologia proceselor inflamatorii de la nivelul coloanei vertebrale :

TBC-ul are ca poartă de intrare căile aeriene cu localizare pulmonară dar poate disemina și extrapulmonar. Tuberculoza extrapulmonară afectează în special persoanele imunodeprimate. Cauza principală în apariția tuberculozei este infecția cu bacteria Mycobacterium tuberculosis și în cele mai multe cazuri afecțiunea apare la nivelul vertebrelor.[31]

În cazul spondilitei anchilozante nu se cunosc cuzele apariției acestei boli,însă se consideră că aproximativ 10% din cazuri apar pe fond ereditar.[4]

4.3. Etiopatogenia modificărilor de statică vertebrală :

În modificările de statică vertebrală, în 10-20% din cazuri cauzele sunt cunoscute iar în 80-90% din cazuri cauzele nu se cunosc.[12] Cauzele cunoscute ce duc la apariția modificărilor de staică veterală, sunt fie de natura congenitală, fie apar din cauza unei atitudini defectuoase.[5]

4.4. Etiopatogenia bolilor degenerative :

Factorii ce pot determina apariția spondilartrozelor pot fi tulburările endocrine, rahitismul, tulburările de nutriție, factori ereditari, rarefierea țesutului osos, obezitatea, traumatismele. O altă boală degenerativă de la nivel vertebral este hernia de disc și poate apere o dată cu înaintarea în vârstă datorită degenerării discului intervertebral sau în urma unor traumatisme de la nivelul coloanei vertebrale.[15]Boala Scheuermann, boală degenerativă, apare în adolescență, iar cauzele apariției pot fi multiple precum traumatismele, disfuncții metabolice, disfuncții endocrine sau poate avea caracter ereditar.[31]

4.5. Etiologia leziunilor vertebrale :

Etiologia leziunilor de la nivel vertebral este bine cunoscută, lezarea vertebrelor apare în urma unor traumatisme. Tasările osteoporotice apar în urma unor disfuncții endocrine, fiind mai frecvente la femei, mai ales la femeile ajunse la perioada menopauzei. Tasările mai pot fi de cauză maligna, iar aceste tasări apar în urma procesului de osteoliză.[14,21,26]

5. Aspecte anatomo-patologice de la nivelul coloanei vertebrale

5.1. Malformații congenitale : a) Vertebre de tranziție

b) Blocul vertebral

c) Coastele cervicale

d) Spina bifidă

a) Vertebre de tranziție

La trecerea dintre două regiuni, vertebrele pot lua aspecte ce aparțin zonei vecine sau pot apare îmbinari de elemente a două zone. Vertebrele se numesc vertebre de tranziție iar zona se numește zonă de tranziție. Printre cele mai frecvente malformații de acest gen este vertebra S1 de tranziție.[18,31]

b) Blocul vertebral

Malformația cu denumirea de bloc vertebral este descrisă ca fiind rezultatul lipirii a două, trei sau mai multe vertebre. Fuziunea poate apare la nivelul corpurilor vertebrale sau poate interesa atât corpii vertebrali cât și arcurile vertebrale. Această malformație este cel mai des întâlnită în regiunea cervicală și în regiunea lombară. În cele mai multe dintre cazuri lipsește discul intervertebral sau dacă este prezent, este foarte puțin dezvoltat, astfel înalțimea corpului vertebral este mai mare, compensând absența discului intervertebral.[18,31]

c) Coastele cervicale

Sunt coaste ce apar la nivelul ultimei vertebre cervicale, vertebra a șaptea. Coasta cervicală/coastele cervicale pot apare atât unilateral cât și bilateral. În 10 % din cazurile cu această anomalie nu apare niciun simptom. În restul cazurilor pot apare parestezii la nivelul membrului/membrelor superioare sau pot produce chiar compresii la nivelul plexului/plexelor brahiale. Dacă sunt simptomatice se depistează devreme, iar dacă sunt asimptomatice se pot depista la un control de rutină. Tratamentul este chirurgical.[31]

d) Spina bifidă

Spina bifidă constă în neînchiderea completă a arcului posterior în zona mediană. Contopirea celor două arcuri vrtebrale are loc în decursul primului an de viață, astfel la copilul până intr-un an nu este considerată patologie. Spina bifidă este întâlnită în special în zonele de tranziție ale coloanei și foarte frecvent la atlas,dar apare des și în zona lombară.Diagnosticarea se face în urma radiografiei de coloana vertebrală.[27,28,31]

5.2. Patologie inflamatorie : a)TBC vertebral

b) Spondilită anchilozantă

a) TBC vertebral

Tuberculoza osoasă este cel mai des întalnită la nivelul coloanei vertebrale și afectează în special corpurile vertebrale datorită țesutului spongios care este mai bogat vascularizat. Localizarea mai frecventă este în zona toracală și zona lombară.[31] De regulă există un focar care cuprinde două sau mai multe vertebre alaturate, afectând atât vertebrele cât și discurile intervertebrale, dar pot apare și focare multiple. În cazul depistării unui TBC vertebral se impune examinarea radiologică în vederea căutării altor posibile localizări, în special a porții de intrare și anume a plămânului.[18]

b) Spondilita anchilozantă

Spondilita anchilozantă este o inflamație cronică a osului ce afectează cel mai frecvent coloana vertebrală cu evoluție spre anchiloză vertebrală.[35] Spondilita anchilozantă este considerată reumatism cronic ce afectează și articulațiile sacroiliace și articulațiile periferice. Boala debutează la adultul tânăr între 20 și 30 de ani ineresând genul masculin. Boala evoluează cu pusee de acutizare.[4,20,31]

5.3. Modificări de statică vertebrală : a) Scolioză

b) Cifoză

a) Scolioza

Scolioza este descrisă ca fiind o deviere laterală permanentă a coloanei vertebrale în plan frontal. În marea majoritate a cazurilor nu apare durere, excepție făcând cazurile a căror cauză se cunoaște. Durerea apare datorită proceselor degenerative, astfel durerile apar la vârstă adultă, în timpul și/sau după o sarcină sau în perioada menopauzei. În cazul acestei afecțiuni este important să se facă diagnosticarea diferențială între scolioza reală și atitudinea scoliotică, care este reversibilă.[5,12,13]

b) Cifoza

Cifoza este o deviere anterioară a coloanei vertebrale în plan sagital și poate apare în oricare zonă a coloanei vertebrale. Cauzele principale a apariției cifozei pot fi : cifoza juvenilă, tuberculoza vertebrală, rahitismul și procesele tumorale.[31]

5.4. Procese degenerative : a) Artroze

b) Hernie de disc

c) Maladia Scheuermann

a) Artrozele

Artrozele sunt patologii de natură degenerativă, ce sunt exprimate prin micșorarea spațiilor articulare și prin modificări de structură osoasă. Artrozele de la nivelul coloanei vertebrale sunt mai frecvente o dată cu înaintarea în vârstă. În general afectează discurile interverterale. Artrozele de coloană vertebrală pot apare la nivelul oricărei regiuni astfel definind artroza cervicală, artroza toracală și artroza lombară. Artroza cervicală de cele mai multe ori nu prezintă simptomatologie. În majoritatea cazurilor de artroză toracală nu apare durere iar în artrozele lombare apar lombalgii amplificate de mișcarile de flexie și extensie a zonei respective.[23,33,40]

b) Hernie de disc

Hernia de disc reprezintă alterarea structurii discului intervertebral, manifestată prin hernierea unei parți a nucleului pulpos sau chiar a întregului nucleu, aceasta ducând la apariția duerilor în zona respectivă.[15,41]

c) Maladia Scheuermann

Boala Scheuermann este o afecțiune ce apare în perioada adolescenței și este mai frecvent întâlnită la genul masculin. Este o afecțiune degenerativă a coloanei vertebrale, ce duce la modificări atât la nivelul corpilor vertebrali cât și la nivel intervertebral. În urma acestor modificări de la nivelul coloanei vertebrale pot apare modificări de statică, hipercifoză, hiperlordoză, însoțite de dureri câteodată.[31]

5.5. Leziuni traumatice : Fracturile de la nivelul coloanei vertebrale pot apare în urma traumatismelor, pot fi tasări de natură osteoporotică sau tasări de natură malignă.

a) Tasări traumatice

b) Tasări osteoporotice

c) Tasări de natură malignă

Tasări traumatice

Tasarile ce survin în urma unui traumatism pot interesa atât corpurile vertebrelor cât și apofizele spinoase. De cele mai multe ori fracturile de la nivelul coloanei vertebrale survin în urma unor traumatisme violente. Fracturile pot fi simple, interesând doar corpul vertebral sau complicate afectând și măduva spinării.[14]

Tasări osteoporotice

Fracturile de naură osteoporotică apar la traumatisme și eforturi mici. Aceste tasări sunt mai frecvente la persoanele înaintate în vârstă și apar ca consecința a rarefierii țesutului osos.[17,21,22]

Tasări de natură malignă

Tumorile vertebrale se exprimă clinic prin durere ca simptom principal,plus asocierea cu semne neurologice, prin compresiune medulară și chiar deformarea coloanei vertebrale din cauza masei tumorale.[14]

În general durerea apare în zona în care apare și tumora vertebrală. Tumorile vertebrale pot fi benigne sau maligne. În general tumorile maligne duc la tasări vertebrale afectând structura țesutului osos. În cele mai multe cazuri datorită procesului de osteoliză se produc tasări ale vertebrelor putând cuprinde chiar și arcul posterior. Tasările maligne duc la reducerea înălțimii corpului verteral mai mult de jumătate.[42]

6. Metode imagistice de evaluare a coloanei vertebrale

6.1. Radiografia

Radiogrfia are ca bază mișcarea fotochimică a radiațiilor Rontgen. Radiografia este considerată fundamentală în explorarea țesutului osos iar de cele mai multe ori este suficientă pentru diagnosticarea la nivel osteo-articular. [6,9,10]

Radiologia este de neînlocuit în practica medicală, mai ales în ortopedie și traumatologie. Pentru o radiodiagnosticare cât mai corectă se impune respectarea anumitor reguli : de la necesitatea adoptării unei poziții corecte în funcție de zona investigată, până la faptul că pentru o bună diagnosticare se vor executa cel puțin două radiografii pentru fiecare regiune examinată.[15,18]

6.2. Tomografia convențională

Tomografia convențională este o tehnică de invetigare imagistică, noninvazivă. Tomografia folosește acelaș principiu ca al radiografiei cu diferența că, în cazul tomografiei se va face o expunere mai lungă. Tomografia este mai practică în evidențierea unor amănunte structurale și a unor procese distructive de dimensiuni mici acoperite de structuri învecinate.[19,24,39]

6.3. Tomografia computerizată (CT)

Particularitatea Tomografiei computerizate (CT), este utilizarea factorului de radiație X și redarea informației în format digital. Tomografia computerizată realizează o bună prezentare atât a structurilor osoase și a spațiilor articlare, cât și a structurilor adiacente. De asemenea tomograful computerizat este foarte util în investigarea formațiunilor complexe, cum sunt craniul și bazinul. Cu ajutorul computerului tomograf este posibilă obținerea de imagini tridimensionale a formațiunilor.[31,34,38]

6.4. Imagistică prin Rezonanță Magnetică (IRM)

Imagistica prin rezonanță magnetică se bazează pe un fenomen fizic ce folosește rezonanța magnetică nucleară.[19] Această metodă imagistică de investigare are posibilitatea de a prezenta simultan în cadrul aceleași imagini atât țesut osos cât și articulații, structuri musculare și ligamente alăturate. Metoda de investigare prezintă deosebit de clar procesele distructive, procese tumorale intraosoase și ischemii de la nivelul țesutului osos.[29,38,42]

7. Aspectul imagistic al coloanei vertebrale

7.1. Aspecte imagistice normale ale coloanei vertebrale

Imaginea radiologică a țesutului osos este dată de componenta minerală fosfo-calcică, astfel se redă structura macroscopică a oricărui segment osos.Țesutul osos compact este un țesut dens iar imaginea radiologică este intens opacă.[8]

Țesutul osos de la nivelul coloanei vertebrale este țesut osos spongios prezent în general la niivelul oasele late, scurte și epifizele oaselor lungi iar în cazul coloanei vertebrale aflat la nivelul vertebelor. Țesutul osos spongios prezintă opacifieri liniare subțiri care instituie o rețea. Aspectul radiologic al articulațiilor trebuie să fie exprimat prin linii opace, nete, cu contur regulat.[3,6]

7.2. Aspecte imagistice patologice ale coloanei vertebrale

Țesut osos este intr-un proces continuu de restructurare ce poate avea loc în două moduri, procesul de osteoliză fiziologică și procesul de osteosinteză. Modificările de la nivelul structurilor osoase apar în urma dezechilibrelor morfo-funcționale fie prin carențe de țesut osos, fie prin excese de țesut osos.Aspectul imagistic al demineralizării osoase este exprimat prin scăderea opacității țesutului osos.[38]

Aspectul imagistic al blocului vertebral se traduce radiologic prin alăturarea de două sau mai multe vertebre, condensate, evidențiate mai intens radiologic, vertebrele din blocul vertebal se diferențiază de celălalte vertebre prin înălțimea mai mare iar spațiile intervertebrale mult mai mici.[18,31]

Spina bifidă radilogic este foarte bine exprimată datorită faptului că apare pe linia mediană a coloanei vertebrale o zonă cu intensitate redusă.[27,31]

În TBC-ul vertebral, radiologic apar modificări ce capătă aspecte diferite. În stadiile incipiente pot apare leziuni, care însă pot trece neobservate. Primele leziuni apar la nivelul corpului vertebral iar radiologic se pot observa primele modificări exprimate prin scăderea înălțimii spațiului intervertebral, aceasta fiind cea mai frecventă modificare radiologică.[31]

Spondilita anchilozantă este o boală lent evolutivă iar radiologic leziunile apar treptat. Inițial modificările radiologice apar la nivelul articulațiilor sacro-iliace și la nivel toraco-lombar. Primele modificări radiologice de la nivelul articulațiilor sacro-iliace sunt exprimate prin spațiu articular mărit cu contur neregulat și estompat, ștergerea contururilor de la nivelul articulațiilor apărând în urma demineralizării.[4,20]

Artrozele și spondilozele vertebrale pot apare radiografic în diferite forme. În general la nivelul suprafeței discale apare o zonă de condensare, cu contur regulat sau neregulat, rar apar deformări, iar în general corpii vertebrali având aspecte radiologice normale. La nivelul corpurilor vertebrale pot apare formațiuni osteofitice. Când sunt interesate articulațiile de la acest nivel acest proces se numește spondilartroză.[31,40]

Scolioza este evidențiată radiologic prin modificări importante de ax. Prin radiografie se permite evidențierea curburilor patologice.[13,31]

Boala Scheuermann radiologic prezintă curbura fizologică din zona toracală mult mai accentuată. În primul stadiu al bolii apare o discretă cifoză, iar discurile intervertebrale și platourile vertebrale sunt normale. În stadiu al doilea apare o cifoză vizibilă, osteoporoză, deformarea corpurilor vertebrale și a platourilor discale. În stadiu al treilea apar modificări importante la nivel discal și scade înălțimea discurilor intervertebrale.[31]

PARTEA SPECIALĂ

8.Analiză statistică (Rezltate și discuții)

Scopul studiului :

Studiul își propune să realizeze o analiză a incidentei diferitelor afecțiuni ale coloanei vertebrale și evidențierea rolului computer-tomografiei în analizarea coloanei vertebrale.

Material și metodă :

Studiul efectuat este unul de tip retrospectiv iar datele culese interesează perioada februarie 2012 – octombrie 2013. Datele au fost culese din baza de date a Policlinicii de Diagnostic Rapid Med Life . Studiul s-a efectuat pe un lot de 830 pacienti, examinati computer-tomografic în Departamentul de Imagistică Medicală al Policlinicii de Diagnostic Rapid Med Life Brasov. Pacienții au fost examinați atât prin CT de coloană vertebrală cât și prin CT de torace, abdomen sau/și pelvis.

I. Descrierea generală a lotului

1. Structura lotului general.

Lotul cuprinde 830 de pacienți examinați CT(torace, abdomen, pelvis), nativ și/sau cu substanță de contrast pentru diferite afecțiuni, îndeosebi viscerale, precum și pacienți examinați CT pentru evaluarea diferitelor porțiuni ale coloanei vertebrale.

2. Structura lotului general în funcție de vârstă.

Grupa (1). 11-20 ani – 1,4%

Grupa (2). 21-30 ani – 6,9%

Grupa (3). 31-40 ani – 13,1%

Grupa (4). 41-50 ani – 11,7%

Grupa (5). 51-60 ani – 37,3%

Grupa (6). 61-70 ani – 19,3%

Grupa (7). 71-80 ani – 10,3%

Grafic nr.1 Structura lotului general în funcție de vârstă.

Discuții : Lotul general include pacienți de toate vârstele, predominând grupa de vârstă 51-60 ani (37,3%).

Structura lotului general în funcție de gen.

Gen masulin – 344 persoane gen masculin (41%)

Gen feminin – 486 persoane gen feminin (59%)

Grafic nr.2 Structura lotului general în funcție de gen.

Discuții : Din totalitatea pacienților luați în studiu ponderea mai mare o are genul feminin(59%).

Structura lotului general în funcție de tipul de CT efectuat.

CT abdomen – 291 pacienți (35,1%)

CT torace – 246 pacienți (29,6%)

CT pelvis – 181 pacienți (21,8%)

CT coloană cervicală – 21 pacienți (2,5%)

CT coloană dorsală – 28 pacienți (3,4%)

CT coloană lombară – 63 pacienți (7,6%)

Grafic nr.3 Structura lotului general în funcție de tipul de CT efectuat.

Discuții : În urma studiului se poate observa că adresabilitatea este mai mare pentru examinările Computer-Tomografice de cavități, deoarece și patologia viscerală este mai extinsă.

Un număr mai mic de pacienți efectuează CT de coloană vertebrală, deoarece această metodă este specifică pentru evaluarea structurii osoase, pentru structuri moi radiotransparente fiind mai specifică examinarea prin RMN.

II. Descrierea lotului de pacienți cu patologie vertebrală.

Ponderea pacienților cu patologie vertebrală

pacienți fară patologie vertebrală – 734 pacienți (88%)

pacienți cu patologie vertebrală – 96 pacienți (12%)

Grafic nr.4 Ponderea pacienților cu patologie vertebrală.

Discuții : În lotul studiat, un număr mic de pacienți au prezentat patologie vertebrală(12%), ( acest lucru se explică și prin faptul că Policlinica de Diagnostic Rapid Medlife Brasov nu este un spital de specialitate Neurologie și Neurochirurgie ). Acest procent poate semnifica incidența în populația generală.

6. Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală în funcție de vârstă.

Grupa (1). 11-20 ani – 1 pacient (1%)

Grupa (2). 21-30 ani – 3 pacienți (3,1%)

Grupa (3). 31-40 ani – 12 pacienți (12,5%)

Grupa (4). 41-50 ani – 4 pacienți (4,2%)

Grupa (5). 51-60 ani – 45 pacienți (46,9%)

Grupa (6). 61-70 ani – 16 pacienți (16,7%)

Grupa (7). 71-80 ani – 15 pacienți (15,6%)

Grafic nr.5 Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală în functie de vârstă.

Discuții : Grupa de vârstă cea mai afectată este grupa cu vârste cuprinse între 51-60 ani(46,9%), (deoarece am intreodus în tipurile de patologii și metastazele vertebrale, mai frecvente în acest interval de vârstă).

7. Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală în funcție de gen.

Gen masculin – 32 pacienți (33%)

Gen feminin – 64 pacienți (67%)

Grafic nr.6 Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală în funcție de gen.

Discuții : Se evidențiază faptul că genul feminin este preponderant beneficiarul patologiei vertebrale(67%).

8. Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală în funcție de regiunea afectată.

Grafic nr.7 Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală în funcție de regiunea afectată.

Discuții : Cea mai afectată regiune a coloanei vertebrale este regiunea toracală cu o pondere de (55,2%) iar cea mai puțin afectată este regiunea cervicală cu un procent de (6,3%).

9. Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală în funcție de de numărul de regiuni vertebrale afectate.

O regiune afectată – 64 pacienți (67%)

Două regiuni afectate – 23 pacienți (24%)

Trei regiuni afectate – 9 pacienți (9%)

Grafic nr.8 Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală în funcție de de numărul de regiuni vertebrale afectate.

Discuții : Cel mai frecvent este afectată o singură regiune vertebrală(67%), în foarte puține cazuri apar modificări de-a lungul întregii coloane vertebrale(9%).

III. Descrierea lotului de pacienți cu modificări de statică vertebrală.

10. Ponderea pacienților cu modificări de statică vertebrală din lotul pacienților cu patologie vertebrală.

Grafic nr.9 Ponderea pacienților cu modificări de statică vertebrală din lotul pacienților cu patologie vertebrală.

Discuții : Din tipurile de patologii întâlnite la nivelul coloanei vertebrale, un procent relativ mic îl reprezintă modificările de statică vertebrală(31%).

11. Structura lotului de pacienți cu modificări de statică vertebrală în funcție de tipul de modificare.

Cifoză – 8 pacienți (27%)

Scolioză – 22 pacienți (73%)

Grafic nr.10 Structura lotului de pacienți cu modificări de statică vertebrală în funcție de tipul de modificare.

Discuții : Din modificările de statică vertebrală (cifoză și scoloiză ) cea mai frecvent întâlnită este scolioza(73%).

12. Structura lotului de pacienți cu modificări de statică vertebrală în funcție de gen.

Bărbați – cifoză 2 cazuri (25%)

scolioză 8 cazuri (34%)

Femei – cifoză 6 cazuri (75%)

scolioză 14 cazuri (63%)

Grafic nr.11 Structura lotului de pacienți cu modificări de statică vertebrală în funcție de gen.

Discuții : Indiferent de tipul de modificare de statică vertebrală, această patologie este mai frecvent întâlnită la femei.

13. Structura lotului de pacienți cu modificări de statică vertebrală în funcție de vârsta la care se face depistarea afecțiunii.

Grafic nr.12 Structura lotului de pacienți cu modificări de statică vertebrală în funcție de vârsta la care se face depistarea afecțiunii.

Discutii : Vârsta de depistare a modificărilor de statică vertebrală este destul de târzie ( grupa de vârstă 51-60 ani ), acest fapt datorându-se, pe de o parte apariției târzie a simptomatologiei precum și descoperirii întâmplătoare a afecțiunii, în cadrul unor examinări curente sau pentru alte afecțiuni.

IV. Descrierea lotului de pacienți cu modificări vertebrale congenitale

14. Ponderea pacienților cu modificări vertebrale congenitale în lotul de pacienți cu patologie vertebrală.

Grafic nr.13 Ponderea pacienților cu modificări vertebrale congenitale în lotul de pacienți cu patologie vertebrală.

Discuții : Patologia malformativă congenitală vertebrală este rar întâlnită în populație(7%).

15. Structura lotului de pacienți cu malformații congenitale vertebrale în funcție de gen.

bărbați – 3 cazuri (43%)

femei – 4 cazuri (57%)

Grafic nr.14 Structura lotului de pacienți cu malformații congenitale vertebrale în funcție de gen

Discuții : Patologia malformativă vertebrală este sensibil mai frecventă la genul feminin(57%).

16. Structura lotului pacienților cu patologie malformativă congenitală vertebrală în funcție de tipul anomaliei.

În studiul nostru au fost descoperiți pacienți cu următoarele forme de patologie malformativă vertebrală :

Spina bifidă – 1 caz (14%)

Blocuri vertebrale – 1 caz (14%)

Vertebra S1 de tranziție – 4 cazuri(57%)

Coasta cervicală – 1 caz (14%)

Grafic nr.15 Structura lotului pacienților cu patologie malformativă congenitală vertebrală în funcție de tipul anomaliei

Discuții : Din malformațiile vertebrale cele mai multe sunt reprezentate de vertebra S1 de tranziție lombalizată(57%), fiind descoperiri imagistice întâmplătoare, asimptomatice. Spina bifidă, intr-un procent mai mic, poate fi descoperire imagistică întâmplătoare sau în urma unei examinări pentru enurezis nocturn.Coasta cervicală este rară, dar adesea simptomatică, deoarece poate face compresiuni pe plexul brahial.Blocurile vertebrale sunt rare și asimptomatice.

V.Descrierea lotului de pacienți cu patologie vertebrală inflamatorie.

17. Ponderea pacienților cu patologie vertebrală inflamatorie din totalul pacienților cu patologie vertebrală.

Grafic nr.16 Ponderea pacienților cu patologie vertebrală inflamatorie din totalul pacienților cu patologie vertebrală.

Discuții : Patologia inflamatorie vertebrală ocupă un rol relativ minoritar în cadrul patologiilor vetebrale(11%).

18. Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală inflamatorie în funcție de tipul bolii inflamatorii.

În studiul nostru nu am depistat decât următoarele tipuri de boli inflamatorii vertebrale :

TBC vertebral – 2 cazuri (18%)

Spondilită anchilozantă – 9 cazuri (82%)

Grafic nr.17 Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală inflamatorie în funcție de tipul bolii inflamatorii.

Discuții : Boala inflamatorie vertebrală cel mai frecvent întâlnită este spondilita anchilozantă(82%).

19. Structura lotului de pacienți cu patologie inflamatorie vertebrală în funcție de gen.

Bărbați – TBC vertebral 2 cazuri

Spondilită anchilozantă 2 cazuri

Femei – TBC vertebral 0 cazuri

Spondilită anchilozantă 7 cazuri

Grafic nr.18 Structura lotului de pacienți cu patologie inflamatorie în funcție de gen.

Discuții : În general spondilita anchilozantă este mai frecvent întâlnită la genul masculin dar în studiul efectuat o frecvență mai mare o are genul feminin.

20. Structura lotului de pacienți cu patologie inflamaorie vertebrală în funcție de vârstă.

TBC vertebral – 2 cazuri ( 63 ani și 70 ani )

Spondilită anchilozantă –

Grupa (1). 11-20 ani – 0 pacienți

Grupa (2). 21-30 ani – 0 pacienți

Grupa (3). 31-40 ani – 1 pacienți

Grupa (4). 41-50 ani – 1 pacienți

Grupa (5). 51-60 ani – 3 pacienți

Grupa (6). 61-70 ani – 4 pacienți

Grupa (7). 71-80 ani – 0 pacienți

Grafic nr.19 Repartiția cazurilor de TBC vertebral și spondiliză anchilozantă pe grupe de vârstă.

Discuții : În practica curentă, apariția și implicit depistarea spondilitei anchilozante se face la vârste tinere. Numărul preponderent de cazuri de spondilită anchilozantă la vârste înaintate apare datorită numărului mare de cazuri deja cunoscute, investigate ori în cursul monitorizării pentru diferite afecțiuni.

VI. Descrierea lotului de pacienți cu patologie degenerativă .

21. Ponderea pacienților cu patologie degenerativă vertebrală în lotul de pacienți cu patologie vertebrală.

Grafic nr.20 Ponderea pacienților cu patologie degenerativă vertebrală în lotul de pacienți cu patologie vertebrală.

Discuții : Patologia degenerativă vertebrală este cea mai frecvent întâlnită patologie de la nivelul coloanei vertebrale(79%).

22. Structura lotului de pacienți cu patologie degenerativă vertebrală în funcție de tipul afecțiunii.

Spondilartroză vertebrală – 45 cazuri (59%)

Hernie de disc – 21 cazuri (28%)

Boala Scheuermann 10 cazuri (13%)

Grafic nr.21 Structura lotului de pacienți cu patologie degenerativă vertebrală în funcție de tipul afecțiunii

Discuții : Spondilartroza cu un procent de (59%),este patologia vertebrală cea mai frecventă atât din patologia degenerativă cât și din toate celălalte patologii ale coloanei vertebrale.

23. Structura lotului de pacienți cu spondilartroză vertebrală în funcție de regiunea afectată.

Regiunea cervicală – 25 pacienți (56%)

Reiunea dorsală – 10 pacienți (22%)

Regiunea lombară – 10 pacienți (22%)

Grafic nr.22 Structura lotului de pacienți cu spondilartroză vertebrală în funcție de regiunea afectată

Discuții : Spondilartroza afectează cel mai frecvent zona cervicală(56%), iar în general cel mai rar întâlnită este în zona toracală.

24.Structura lotului de pacienți cu hernie de disc în funcție de regiunea afectată.

Regiunea cervicală – 3 pacienți (14%)

Reiunea dorsală – 7 pacienți (33%)

Regiunea lombară – 11 pacienți (52%)

Grafic nr.23 Structura lotului de pacienți cu hernie de disc în funcție de regiunea afectată

Discuții : Se observă că hernia de disc afectează cel mai frecvent zona lombară(52%), iar cel mai puțin afectează zona cervicală(14%).

25. Structura lotului de pacienți cu Boala Scheuermann în funcție de regiunea afectată.

Regiunea cervicală – 2 pacienți

Reiunea dorsală – 7 pacienți

Regiunea lombară – 1 pacienți

Grafic nr.24 Structura lotului de pacienți cu Boala Scheuermann în funcție de regiunea afectată

Discuții : Boala Scheuermann afectează cu preponderență zona toracală.

26. Structura lotului de pacienți cu spondilartroză în funcție de gen și vârstă.

Grafic nr.25 Structura lotului de pacienți cu spondilartroză în funcție de gen și vârstă

Discuții : Spondilartroza afectează în cea mai mare măsură grupele cu vârste cuprinse între 41-50 ani și 51-60 ani.

27. Structura lotului de pacienți cu hernie de disc în funcție de gen și vârstă.

Grafic nr.26 Structura lotului de pacienți cu hernie de disc în funcție de gen și vârstă.

Discuții : În cadrul lotului studiat remarcăm fapul că hernia de disc este mai frecvent întâlnită în randul bărbaților cu vârste cuprinse între 31-40 ani, iar următoarea grupă de vârstă afectată este cea cu vârste între 41-50 ani.

28. Structura lotului de pacienți cu Boala Scheuermann în funcție de gen și vârstă.

Grafic nr.27 Structura lotului de pacienți cu Boala Scheuermann în funcție de gen și vârstă

Discuții : În urma studiului efectuat se poate observa că Maladia Scheuermann este o boală ce afectează persoanele tinere cu vârste între 21-30 ani și afectează cu preponderență genul masculin.Afecțiunea este desoperită cu aproximație între vârstele 20-30 ani deoarece în cele mai multe dintre cazuri până la această vârstă boala este asimptomatică.

29. Ponderea pacienților cu tasări vertebrale în funcție de etiologia acestora.

Grafic nr.28 Ponderea pacienților cu tasări vertebrale în funcție de etiologie

Discuții : Din graficul de mai sus se poate remarca faptul că din lotul studiat,tasările vertebrale au o frecvență redusă, cele mai multe tasări fiind de etiologie osteoporotică(22%) iar cele mai puține fiind tasările post-traumatice(11%).

VII. Descrierea lotului de pacienți cu patologie vertebrală tumorală (primară sau secundară).

30. Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală tumorală în funcție de malignitatea/benignitatea tumorii.

Tumori benigne – 5 cazuri (10%)

Tumori maligne – 45 cazuri (90%)

Grafic nr.29 Structura lotului de pacienți cu patologie vertebrală tumorală în funcție de malignitate sau benignitate

Discuții : Studiul nu a regăsit ca tumor vertebralei benigne decât hemangioame, cu frecvență foarte redusă(10%). Formațiunile tumorale vertebrale maligne(90%) au fost în exclusivitate determinări osoase secundare, majoritare în patologia tumorală.

31. Structura lotului de pacienți cu determinări secundare vertebrale în funcție de tipul de metastază vertebrală.

Metastaze osteolitice – 14 cazuri (28%)

Metastaze osteocondensante – 36 cazuri (72%)

Grafic nr.30 Structura lotului de pacienți cu determinări secundare vertebrale în funcție de tipul de metastază vertebrală

Discuții : În lotul studiat cele mai frecvente metastaze au fost de tip osteocondensant(72%).

VIII. Cazuri

Caz 1.: P.G., 56 ani, gen feminin

figura nr.1 – Radiografie coloană lombară incidență A-P (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Scoliază lombară dextroconcavă cu pensare laterală dreaptă de spații intervertebrale L2-L3 și L3-L4 , cu sindesmofite la aceste nivele și rotație de corpi vertebrali.

Caz 2.: B.G., 40 ani, gen masculin

figura nr.2 – Radiografie articulații sacro-iliace (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Spina bifidă la nivelul vertebrei S1.

Caz 3.: R.M., 60 ani, gen feminin

figura nr.3 – Radiografie coloană vertebrală cervicală, profil (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Bloc vertebral la nivelul vertebrelor C4-C5, scăderea înalțimii spațiului intervertebral C3-C4 cu retrolistezis la nivel C3.

Caz 4.: P.L., 48 ani, gen feminin

(a) (b)

figura nr.4 (a,b) – Radiografie coloană vertebrală lombară, față și profil. (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Scolioză lombară dextroconvexă. Stergerea lordozei fiziologice lombare. Modificări discartrozice lombare prin prezența osteofitelor anterioare minore la nivelul tuturor corpilor vertebrali lombari și scăderea înălțimii spațiilor intervertebrale L4-L5, L5-S1.

Caz 5.: A.V., 88 ani, gen masculin

figura nr.5 – Radiografie coloană vertebrală lombară de profil (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Stergerea lordozei fiziologice lombare. Modificări avansate de discartroză prin scăderea importantă a tuturor spațiilor intervertebrale lombare cu reacția osteofitică și sindesmofitică anterioară grosieră, cu neregularități și osteocondensări de platouri. Scăderea înălțimii corpului vertebral L4 prin prăbușirea cu contur neregulat a platoului superior.

Caz 6.: L.I., 40 ani, gen masculin

(a) (b)

(c) (d)

(e) (f)

(g)

figura nr.6 (a,b,c,d,e,f,g) – CT coloană vertebrală lombară. (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Fractură cominutivă corp vertebral L1 și pedicul stâng, cu deplasare posterioară și compresiunea cordonului medular în regiunea antero-laterală dreaptă.

Caz 7.: O.G.M., 59 ani, gen masculin

(a) (b)

(c) (d)

(e)

figura nr.6 (a,b,c,d,e) – CT coloană vertebrală lombară cu reconstrucție MPR în plan sagital. (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Fractură prin tasare corp vertebral L1 la nivelul platoului superior, regiunea antero-laterală dreaptă, fară deplasare. Bord posterior păstrat. Modificări de spondilodiscartroză (îngustări de spațiu IV, osteofite anterioare, calcificări la nivelul ligamentului longitudinal anterior în regiunea toracală inferioară), ateromatoză vasculară.

Caz 8.: D.G, 85 ani, gen masculin

(a) (b)

(c) (d)

(f)

figura nr.8 (a,b) plan sagital, figura nr.8 (c,d,e,f) plan axial – CT coloană vertebrală lombară (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Fractură vertebrală cu tasare platou vertebral superior L1 cu fragment deplasat posterior în canalul medular, cu asociere de densități aerice. Figura nr.8 (e,f) fractură cominutivă cu fragment intracanalar la nivelul lamei vertebrale și apofiză articulară inferioară dreaptă la nivelul vertebrei L5.

Caz 9.: K.B., 46 ani, gen masculin

(a) (b)

(c) (d)

(e) (f)

(g) (h)

(i)

figura nr.9 (a,b,c,d,e,f,g,h,i) – CT coloană vertebrală toraco-lombară . (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Fractură vertebrală cominutivă instabilă T12-L1, cu forfecarea canalului medular (deplasarea posterioară a vertebrei L1, cu aproximativ 2/3 din suprafața discală)

Caz 10.: I.V., 54 ani, gen masculin

(a) (b)

(c) (d)

(e)

figura nr.10 (a,b,c,d,e) – CT coloană vertebrală lombară. (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Debord discal circumferențial asociat cu vacum discale la nivel L5-S1, tangent la cordonul medular. Osteofite antero-laterale la nivelul vertebrei L5.

Caz 11.: B.T., 45 ani, gen masculin

(a) (b)

(c) (d)

figura nr.11 (a,b,c,d) – CT coloană vertebrală lombară. (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Fractura la nivelul vertebrei L2. Tasare corp vertebral pe baza platoului superior, deplasat anterior. Debord posterior păstrat.

Caz 12.: B.R., 54 ani, gen feminin

(a) (b)

(c) (d)

figura nr.12 (a,b,c,d) – CT coloană vertebrală lombară, achiziție axială. (sursa: Policlinica de Diagnostic Rapid Med Life Brasov)

Laminectomie dreaptă, asociată cu material heterodens. Debord discal circumferențial tangent la conul medular.

9. Concluzii

1. În urma studiului se poate observa că adresabilitatea este mai mare pentru examinările Computer-Tomografice de cavități, deoarece și patologia viscerală este mai extinsă.

Un număr mai mic de pacienți efectuează CT de coloană vertebrală, deoarece această metodă este specifică pentru evaluarea structurii osoase, pentru structuri moi radiotransparente fiind mai specifică examinarea prin RMN.

2. În lotul studiat, un număr mic de pacienți au prezentat patologie vertebrală(12%), ( acest lucru se sxplică și prin faptul că Policlinica de Diagnostic Rapid Medlife Brasov nu este un spital de specialitate Neurologie și Neurochirurgie ). Acest procent poate semnifica incidența în populația generală.

3. Grupa de vârstă cea mai afectată este grupa cu vârste cuprinse între 51-60 ani(46,9%), (deoarece am intreodus în tipurile de patologii și metastazele vertebrale, mai frecvente în acest interval de vârstă).

4. Genul feminin este preponderant beneficiarul patologiei vertebrale(67%).

5. Cea mai afectată regiune a coloanei vertebrale este regiunea toracală cu o pondere de (55,2%) iar cea mai puțin afectată este cea cervicală cu un procent de (6,3%).

6. Cel mai frecvent este afectată o singură regiune vertebrală(67%), în foarte puține cazuri apar modificări de-a lungul întregii coloane vertebrale(9%).

7. Din tipurile de patologii întâlnite la nivelul coloanei vertebrale, un procent relativ mic îl reprezintă modificările de statică vertebrală(31%)..

8. Din modificările de statică vertebrală (cifoză și scoloiză ) patologia cea mai frecvent întâlnită este scolioza(73%)..

9. Indiferent de tipul de modificare de statică vertebrală, patologia este mai frecventă la femei.

10. Vârsta de depistare a modificărilor de statică vertebrală este destul de târzie ( grupa de vârstă 51-60 ani ), acest fapt datorându-se, pe de o parte apariției târzie a simptomatologiei precum și descoperirii întâmplătoare a afecțiunii, în cadrul unor examinări curente sau pentru alte afecțiuni.

11. Patologia malformativă congenitală vertebrală este rar întâlnită în populație(7%).

12. Patologia malformativă vertebrală este sensibil mai frecventă la genul feminin(57%).

13. Din malformațiile vertebrale cele mai multe sunt reprezentate de vertebra S1 de tranziție lombalizată(57%), fiind descoperiri imagistice întâmplătoare, asimptomatice. Spina bifidă, intr-un procent mai mic, poate fi descoperire imagistică întâmplătoare sau în urma unei examinări pentru enurezis nocturn.Coasta cervicală este rară, dar adesea simptomatică, deoarece poate face compresiuni pe plexul brahial.Blocurile vertebrale sunt rare și asimptomatice.

14. Patologia inflamatorie vertebrală ocupă un rol relativ minoritar în cadrul patologiilor vetebrale(11%).

15. Boala inflamatorie vertebrală cel mai frecvent întâlnită este spondilita anchilozantă(82%).

16. În literatura de specialitate spondilita anchilozantă este mai frecvent întâlnită la genul masculin dar în studiul nostru o frecvență mai mare o are genul feminin.

17. În practica curentă, apariția și implicit depistarea spondilitei anchilozante se face la vârste tinere. Numărul preponderent de cazuri de spondilită anchilozantă la vârste înaintate apare datorită numărului mare de cazuri deja cunoscute, investigate ori în cursul monitorizării pentru diferite afecțiuni.

18. Patologia degenerativă vertebrală este cea mai frecvent întâlnită patologie de la nivelul coloanei vertebrale(79%).

19. Spondilartroza cu un procent de (59%),este patologia vertebrală cea mai frecventă atât din patologia degenerativă cât și din toate celălalte patologii ale coloanei vertebrale.

20. Spondilartroza afectează cel mai frecvent zona cervicală(56%), iar în general cel mai rar întâlnită este în zona toracală.

21. Hernia de disc afectează cel mai frecvent zona lombară(52%), iar cel mai puțin afectează zona cervicală(14%).

22. Boala Scheuermann afectează cu preponderență zona toracală.

23. Spondilartroza afectează în cea mai mare măsură grupele cu vârste cuprinse între 41-50 ani și 51-60 ani.

24. În cadrul lotului studiat remarcăm fapul că hernia de disc este mai frecvent întâlnită în randul bărbaților cu vârste cuprinse între 31-40 ani, iar următoarea grupă de vârstă afectată este cea cu vârste între 41-50 ani.

25. În urma studiului efectuat se poate observa că Maladia Scheuermann este o boală ce afectează persoanele tinere cu vârste între 21-30 ani și afectează cu preponderență genul masculin.Afecțiunea este desoperită cu aproximație între vârstele 20-30 ani deoarece în cele mai multe dintre cazuri până la această vârstă boala este asimptomatică.

26. Din lotul studiat se poate remarca faptul că, tasările vertebrale au o frecvență redusă, cele mai multe tasări fiind de etiologie osteoporotică(22%) iar cele mai puține fiind tasările post-traumatice(11%).

27. Studiul nu a regăsit ca tumori vertebrale benigne decât hemangioame, cu frecvență foarte redusă(10%). Formațiunile tumorale vertebrale maligne(90%) au fost în exclusivitate determinări osoase secundare, majoritare în patologia tumorală.

28. În lotul studiat cele mai frecvente metastaze au fost de tip osteocondensant(72%).