Cercetarea Audientei Mijloacelor de Comunicare In Masa
Cercetarea audienței mijloacelor de
comunicare în masă
CUPRINS
Introducere
Cap.1. Mijloacele de comunicare în masă și metode de cercetare a audienței acestora
1.1.Politica promoțională
1.1.1. Sistemul de comunicare al întreprinderii
1.1.2. Realizarea unei comunicări eficiente
1.1.3. Structura activității promoționale
1.1.4. Publicitatea
1.1.4.1. Stabilirea obiectivelor publicității
1.1.4.2. Formele publicității
1.1.4.3. Principalele medii de publicitate
1.1.4.4. Decizii privind planificarea în timp a difuzării publicității
1.2.Sistemul cercetării de marketing
1.2.1. Furnizorii în domeniul cercetării de marketing
1.2.2. Procesul cercetării de marketing
1.2.2.1.Definirea problemei și a obiectivelor
1.2.2.2.Elaborarea planului de cercetare
1.2.2.2.1.Alegerea surselor de date
1.2.2.2.2.Alegerea metodei de cercetare și a instrumentelor
1.2.2.2.3.Conceperea planului de eșantionare
1.2.2.2.4. Metode de contact
1.2.2.3.Culegerea informațiilor
1.2.2.4. Analiza informațiilor
1.2.2.5. Prezentarea concluziilor
1.2.2.6. Luarea deciziei
1.2.3. Metode și tehnici de culegere și analiză a informațiilor
1.2.3.1.Măsurarea și scalarea fenomenelor în cercetările de marketing
1.2.3.2.Analiza informațiilor în cercetările de marketing
1.2.4. Depășirea barierelor în utilizarea cercetării de marketing
Cap. 2. Metodologia cercetării directe de marketing
2.1. Populația (colectivitatea) studiată
2.1.1. Prezentarea generală a Colegiului Economic „Virgil Madgearu” Galați
2.2. Cercetarea directă
2.2.1. Cercetarea calitativă
2.2.1.1. Tema cercetării calitative
2.2.1.2. Obiectivele cercetării calitative
2.2.1.3. Formularea ipotezelor
2.2.1.4. Mărimea eșantionului
2.2.1.5. Temele abordate în cadrul focus-grupului
2.2.2. Cercetarea cantitativă
2.2.2.1.Tema cercetării cantitative
2.2.2.2. Obiectivele cercetării cantitative
2.2.2.3. Ipoteze de lucru
2.2.2.4. Realizarea eșantionului (schema de eșantionare)
2.2.2.5. Caracteristicile colectivității cercetate
2.2.2.6. Instumente de culegere a datelor
Cap. 3. Rezultatele cercetării
3.1. Rezultatele cercetării calitative
3.2. Rezultatele cercetării cantitative
Cap. 4. Teoria și metodologia evaluării
4.1. Introducere în problematica generală a evaluării
4.1.1. Definirea evaluării
4.1.2. Delimitări terminologice
4.1.3. Funcțiile evaluării și examinării
4.2. Forme (strategii) de evaluare
4.2.1. Evaluarea inițială
4.2.2. Evaluarea formativă
4.2.3. Evaluarea sumativă
4.3. Metode de evaluare
4.3.1. Metode tradiționale de evaluare
4.3.2. Metode complementare (alternative) de evaluare
4.4. Instrumente de evaluare
4.5. Aprecierea și notarea rezultatelor școlare
4.5.1. Aprecierea rezultatelor școlare
4.5.2. Factori perturbatori în apreciere și notare
4.5.3. Căile de diminuare a subiectivității în aprecierea școlară
4.5.4. Dezvoltarea capacității de autoevaluare la elevi
4.5.5. Deontologia evaluării
4.6. Cercetarea influenței evaluării prin mijloace moderne asupra performanțelor elevilor
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Într-o lume marcată tot mai mult de schimbare, mijloacele de comunicare în masă devin tot mai numeroase și mai importante. Progresul omenirii nu se poate realiza fără comunicare. Firmele din ce în ce mai numeroase se găsesc într-o luptă continuă pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienți potențiali și transformarea lor în clienți fideli. Mesajele pe care le transmit firmele către piața concurențială trebuie să ajungă aici cât mai repede. Nu se mai poate concepe existența unui succes pe termen lung în domeniul afacerilor fără o politică de comunicare eficientă cu clienții, atât potențiali cât și curenți. Clientul este supus unui tir informațional care-l solicită tot mai mult, de multe ori el neștiind cum să diferențieze adevărul de neadevăr. Mass–media a devenit din ce în ce mai puternică, influența ei în societatea actuală regăsindu-se în toate domeniile.
Același efort manifestat în cadrul firmelor în privința atragerii unui număr tot mai mare de clienți, se regăsește și pe piața instituțiilor de învățământ. Aici, ca de altfel pe toate celelalte piețe, concurența este aprigă. Numărul din ce în ce mai redus de copii din societate a pus școlile în fața unui nou pericol-acela de a nu-și mai putea realiza cifrele de școlarizare. Dacă înainte concurența între școlile din România se rezuma la încercarea acestora de a-i atrage pe elevii cei mai buni, care să le aducă eventual un număr mai mare de premii la olimpiade, în prezent fenomenul concurențial a căpătat accente uneori dramatice. Multe școli, este adevărat că cele mai multe din mediul rural, s-au văzut nevoite, din lipsa unui număr suficient de elevi, să-și închidă porțile. Același pericol pândește însă și școlile din mediul urban. Multe dintre acestea, cele care nu au reușit să-i convingă pe părinții copiilor, societatea în general, că au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a contribui la creșterea performanțelor școlare, se văd nevoite de cele mai multe ori, să-și reducă cifrele de școlarizare sau să fuzioneze.
Piața forței de muncă se află într-un continuu proces de schimbare. De multe ori, meseriile care se căutau ieri, nu mai prezintă astăzi aceeași importanță. Din acest motiv, părinții copiilor și aceștia deopotrivă, sunt foarte atenți în momentul în care trebuie să se decidă asupra școlilor pe care să le urmeze copiii. Numai acele instituții de învățământ care sunt capabile să ofere elevilor cunoștințele, abilitățile și competențele de care vor avea nevoie nu numai în cadrul primei meserii pe care o vor îmbrățișa, ci mai ales în cadrul unei permanente adaptări la scimbările din economie și societate, vor putea atrage un număr mare de elevi. Pentru aceasta este nevoie ca școlile să identifice corect care sunt cele mai accesate mijloace de comunicare în masă atât de către copii, cât și de către părinții acestora, știindu-se faptul că de cele mai multe ori, copiii aleg o școală sau alta, fiind influențați de părinți, prieteni, cunoștințe. Identificarea corectă de către școli, a mijloacelor de comunicare în masă frecvent accesate de către clienții vizați, va permite școlilor adoptarea unor strategii corecte de promovare a imaginii pe piață. Numai în acest fel, adică printr-o comunicare continuă cu piața, în cadrul programelor de promovare atent stabilite și implementate, școala va putea obține atingerea unui număr de școlarizare mare, iar elevii atrași vor fi din ce în ce mai bine pregătiți. Comunicarea continuă dintre școală și părinții copiilor, atragerea acestora în diferite programe care să vizeze crearea unor condiții mai bune de studiu pentru elevi, va întări încrederea părinților în instituția de învățământ, transformând-o pe aceasta din urmă într-un prieten al elevilor și al părinților.
Toate acestea vor ajuta la îndeplinirea cu succes a menirii școlilor, aceea de a oferi societății garanția că absolvenții vor putea contribui la progresul ei.
Cap.1. Mijloacele de comunicare în masă și metode de cercetare a audienței acestora
1.1. Politica promoțională
Întreprinderea, pentru dezvoltarea afacerilor sale, are nevoie stringentă de realizarea unui optim program de marketing. Desfășurarea cu succes a acestui program, necesită o atenție deosebită acordată tuturor politicilor sale, care formează mixul de marketing (cei 4P). Toți cei 4P au rolul lor bine definit în politica firmei, dar se poate afirma că nu este posibilă conceperea unui program eficient de marketing fără o politică promoțională puternică, fără o susținută promovare pe piață atât a imaginii firmei cât și a produselor sale. La rândul ei, promovarea, esențială în relația cu consumatorul, are nevoie de un puternic proces de comunicare, așa după cum reiese și din transformarea celor 4P în cei 4C:
Produsul se transformă în valoare pentru cumpărător.
Prețul se transformă în cost pentru cumpărător.
Plasamentul se transformă în confortul cumpărătorului.
Promovarea se transformă în comunicarea cu consumatorul.
1.1.1. Sistemul de comunicare al întreprinderii
Orice întreprindere își desfășoară activitatea în cadrul mediului economico-social. Oricât de puternică ar fi poziția de moment a întreprinderii în acest mediu, ea nu va putea să-și perpetueze succesele în timp, dacă nu va crea și menține o legătură solidă cu piața. Atât partenerii săi de afaceri, furnizorii, cât și cei pentru care întreprinderea depune multiple eforturi pe piață, clienții, trebuie să păstreze o comunicare continuă cu întreprinderea.
“De la simpla menționare a numelui organizației într-un anunț fără valențe promoționale publicat într-un ziar (privind, de exemplu, organizarea unui concurs pentru angajarea unui contabil) și până la sofisticate alăturări de media și de suporturi publicitare, menite să optimizeze eficiența comunicației, organizația transmite mesaje către diferitele componente ale mediului, comunică cu acestea.”
„Fără această legătură permanentă (recepționare și transmitere de informații), politica de marketing a firmei este sortită eșecului, iar firma va dispare de pe piață.”
Această legătură a întreprinderii cu mediul în care-și desfășoară activitatea, atât cel intern cât și cel extern, este surprinsă de domnul profesor Laurențiu–Dan Anghel în cadrul următoarei figuri a sistemului de comunicație:
Figura 1. Sistemul de comunicație
Multitudinea partenerilor de afaceri, informațiile tot mai numeroase care se transmit în ambele sensuri, de la întreprindere către mediu și invers, nevoia ca aceste informații să fie înțelese și necesitatea de a afla în timp util dacă au fost recepționate și înțelese (feed-back), pentru a putea reacționa din timp la orice modificare apărută în cadrul mediului, conduc la apariția unui amplu proces de comunicare, ale cărui elemente sunt redate mai jos:
Figura 2. Elementele procesului de comunicare
1.1.2. Realizarea unei comunicări eficiente
Cu scopul desfășurării unei activități cât mai eficiente, organizațiile au nevoie de un program de comunicare minuțios pregătit. Fără această atenție acordată modului în care organizația transmite informațiile către publicul vizat, activitatea ei nu va fi încununată de succes pe termen lung.
Comunicarea, poate avea efecte deosebite atunci când se dorește influențarea auditoriului, dacă acesta este identificat cât mai repede. Cunoașterea caracteristicilor auditoriului reprezintă una dintre necesitățile unei comunicări eficiente. Dacă nu se cunoaște exact modul în care publicul vizat acționează la diferite argumente transmise, organizația nu va reuși să comunice eficient cu acesta, răspunsul primit nu va fi pe măsura așteptărilor organizației.
1.1.3. Structura activității promoționale
Pentru a face față cu succes unei concurențe tot mai puternice, întreprinderile trebuie să mențină un contact permanent cu clienții săi, printr-o comunicare eficientă. Interesul întreprinderilor este acela de a-i face pe potențialii clienți să privească spre produsele realizate de către ele și nu spre cele ale concurenților. Acest deziderat poate fi pus în aplicare numai printr-o activitate promoțională susținută.
Există multiple încercări de prezentare a elementelor componente ale activității promoționale. Una dintre acestea este cea prezentată de domnul conf.univ.dr. Răzvan Zaharia: „publicitatea, promovarea vânzărilor, relațiile publice, publicitatea gratuită, valențele promoționale ale produsului (design, ambalaj, marcă etc.), participarea la manifestări expoziționale, sponsorizarea și mecenatul, abordarea personalizată a consumatorului (mailing, e-mailing, phoning), utilizarea forțelor de vânzare.”
Primul element al activității promoționale, “publicitatea este o variabilă calitativă, de natură psihologică, cu acțiune pe termen lung și care, în general, este greu măsurabilă cantitativ în privința efectelor economice pe care le generează.”
Promovarea vânzărilor, potrivit specialiștilor, reprezintă “utilizarea mijloacelor și tehnicilor de stimulare, impulsionare și creștere a desfacerilor de bunuri și servicii ce formează oferta unui anumit agent economic.”
Relațiile publice, al III-lea element al activității promoționale, constă în acțiuni desfășurate cu scopul de a crea în cadrul celor cărora întreprinderea dorește să le vândă produsele, încrederea că tot ce ține de ea va fi în permanență realizat la un nivel superior, astfel încât clientul să fie permanent mulțumit.
Publicitatea gratuită, poate fi definită ca reprezentând “orice formă de noutate cu semnificația comercială în legătură cu un produs/serviciu sau întreprindere, dar neplătită de agentul respectiv.” “Spre deosebire de publicitate (în engleză, advertising), publicitatea gratuită (în engleză, publicity) prezintă marele avantaj că nu îl costă nimic pe beneficiar, dar și marele dezavantaj că nu poate fi controlată de către acesta.”
Valențele promoționale ale produsului „nu trebuie neglijate în activitatea de comunicație a unei organizații. Designul produsului, ambalajul sau eticheta produsului, marca sub care acesta este comercializat, reprezintă tot atâtea modalități aflate la îndemâna unei organizații de a se poziționa în raport cu concurenții.”
Participarea la manifestări expoziționale “se realizează prin organizarea de pavilioane sau standuri proprii la târguri, expoziții sau saloane, organizarea unor expoziții itinerante, prezente la „zile tehnice” etc. Asemenea acțiuni au un deosebit rol in promovarea produselor noi, în contactarea unor noi categorii de clienți, în abordarea unor piețe noi.” Indiferent cât de bine este cunoscut produsul pe o piață, întreprinderea trebuie să profite de orice oportunitate care i se oferă pentru a-și prezenta produsele potențialilor clienți. Pe de altă parte, chiar clienții vechi, cu care întreprinderea păstrează bune relații, vor putea lua contact mult mai ușor cu noile produse ale întreprinderii, atunci când aceasta se hotărăște să participe la o manifestare expozițională.
Sponsorizarea și mecenatul, un alt element al activității promoționale, “vizează asocierea imaginii unei întreprinderi cu imaginea unui eveniment, a unei cauze sau a unei organizații sociale. Întreprinderea oferă un sprijin financiar sau material evenimentului, cauzei sau organizației respective, obținând beneficii la nivel de imagine datorită impactului pe care gestul său îl are în rândul anumitor categorii de public.” Este util pentru o întreprindere să-și creeze și să-și mențină în rândul publicului, imaginea unui actor interesat de soarta comunității din care acesta face parte. Abordarea personalizată a consumatorului “are în vedere desfășurarea unor activități de mailing, e-mailing, phoning, distribuție de tipărituri, pentru a dialoga cu membrii anumitor grupuri-țintă, în special, clienți. Este o modalitate de comunicație frecvent utilizată în marketingul business to business și din ce în ce mai folosită și în marketingul business to consumer.”
Forțele de vânzare, componentă importantă a activității promoționale, “întrunesc o serie de tehnici, în general eterogene–prospectare, demonstrație, argumentare, negociere, încheiere de contracte etc.–vizând obiective cantitative, exprimate în cifre de afaceri și deci ușor de determinat, ca și legate de formarea imaginii firmei.”
1.1.4. Publicitatea
Publicitatea, element component al activității promoționale, este utilizată pe scară largă de către orice întreprindere interesată de o relație profitabilă cu ceilalți agenți de piață, de poziționare a produselor sale pe o piață cu concurență tot mai puternică. Acest element al activității promoționale, publicitatea, trebuie să ocupe o poziție de prim rang în strategia oricărei firme. Chiar atunci când lipsa fondurilor reclamă o reducere sau o stopare a investițiilor în diverse departamente, nu este de preferat anularea fondurilor alocate publicității.
1.1.4.1. Stabilirea obiectivelor publicității
Există în literatura de specialitate multiple opinii referitoare la numărul obiectivelor publicității. Unul dintre cei care s-a ocupat de acest aspect, profesorul Philip Kotler, a identificat 4 obiective ale publicității, ordonate după efectul urmărit:
Publicitate informativă caută să ducă la conștientizarea existenței și la cunoașterea informată a unor produse noi sau a unor atribute noi ale produselor existente;
Publicitate persuasivă caută să creeze simpatie, preferință, convingere și acțiune de cumpărare pentru un produs sau un serviciu;
Publicitate de reamintire caută să stimuleze cumpărarea repetată a produselor și a serviciilor;
Publicitate de întărire încearcă să-i convingă pe cumpărătorii curenți că au făcut alegerea potrivită.
1.1.4.2. Formele publicității
Tipologia publicității poate fi realizată după mai multe criterii. Conform lector dr. ec. Augustin Mitu, publicitatea prezintă următoarele forme:
În funcție de obiect, publicitatea poate fi:
de produs (serviciu),
marcă și
instituțională.
Publicitatea de produs (serviciu) urmărește stimularea cererii de consum pentru produsele (serviciile) la care se referă. În practică, se disting câteva forme particulare ale acesteia:
a) publicitatea de informare, care urmărește stimularea cererii potențiale prin informarea publicului în legătură cu apariția și prezența pe piață a unui nou produs sau serviciu;
b) publicitatea de condiționare, având ca principal obiectiv stimularea cererii pentru produs, serviciu, o marcă, pune accentul pe condițiile de prezentare ale acestora care pot facilita identificarea lor în masa ofertei;
c) publicitate comparativă, utilizată pentru compararea directă a unor produse sau servicii aflate în relații de concurență pe o anumită piață;
d) publicitatea de reamintire, folosită în scopul întăriri efectului unor acțiuni de publicitate anterioare, respectiv, al păstrării interesului pentru un produs, un serviciu, o firmă etc. în rândul consumatorilor.
Publicitatea de marcă, axată pe evidențierea mărcii sub care produsul (serviciul) este oferit pieței.
Publicitatea instituțională are ca principal obiectiv instaurarea în rândul publicului a unei atitudini favorabile și de atașament față de firmă și de oferta sa. Ca și în cazul publicității axate pe produs, publicitatea instituțională poate fi de informare, de condiționare și de reamintire.
După aria geografică de răspândire a mesajului, publicitatea poate fi:
locală,
regională,
națională și
internațională.
Publicitatea locală se efectuează, de regulă, de firmele și unitățile comerciale cu amănuntul, de cele prestatoare de servicii etc., care au o piață locală de desfacere.
Publicitatea regională este desfășurată deopotrivă de firme producătoare și comerciale cu activitate de piață circumscrisă spațiului geografic al unei regiuni.
Publicitatea națională este susținută, cu precădere, de firme producătoare și firmele comerciale sau prestatoare de servicii cu rază de acțiune la nivel național.
În ceea ce privește publicitatea internațională, desfășurată în forme variate, aceasta este larg utilizată de firmele producătoare exportatoare, de firmele de comerț exterior și de diferiți agenți intermediari care acționează în comerțul internațional.
După natura pieței, publicitatea firmelor producătoare, comerciale sau prestatoare de servicii–publice sau private–poate fi diferențiată în funcție de faptul dacă ea se adresează consumatorului final, utilizatorilor industriali sau diferitelor categorii de intermediari.
După tipul mesajului difuzat, publicitatea poate fi:
de natură factuală–punând accentul pe reliefarea caracteristicilor clare ale produsului (serviciului);
de natură emoțională–vizând exploatarea unor trăsături și resorturi emoționale ale individului, pentru stimularea cererii utilizându-se sloganuri de tipul “cea mai bună marcă din lume”, “produsul preferat în …” etc.
După efectul intenționat, publicității i se poate atribui:
fie o acțiune directă, cu un efect imediat,
fie o acțiune întârziată, cu efecte ce se vor produce în timp.
După sponsor, publicitatea se diferențiază în funcție de agentul finanțator, care poate fi producătorul, intermediarul (în cooperare) și alți agenți economici.
În funcție de influența exercitată asupra cererii, publicitatea poate fi destinată:
fie influențării cererii primare la nivelul produsului, stimulând consumul unui anumit produs în general;
fie influențării cererii selective, contribuind la deplasarea curbei cererii pentru o anumită marcă.
1.1.4.3. Principalele medii de publicitate
Mediile publicitare pot fi definite ca reprezentând “diferitele canale de comunicare prin intermediul cărora pot fi transmise mesajele publicitare.”
Mediile majore prin intermediul cărora se transmit mesajele sunt:
presa,
televiziunea,
radioul,
afișajul (publicitatea exterioară),
cinematograful,
unele medii mai noi (telefon, fax, rețele de calculatoare etc.).
Avantajele și dezavantajele principalelor medii publicitare pot fi prezentate astfel:
Presa:
ziar:
Avantaje:
audiență largă;
flexibilitate;
rapiditatea contactului;
arie teritorială extinsă;
costuri relative reduse.
Dezavantaje:
poate fi mai dificil de selectat;
segmente precise de public-țintă;
calitate scăzută a reproducerii;
durata scurtă de expunere.
reviste:
Avantaje:
selectarea publicului;
publicul este mai interesat în ofertă;
mai multă credibilitate;
perioadă de expunere mai lungă;
design deosebit.
Dezavantaje:
distribuție inegală teritorială;
costuri mai ridicate;
perioada de timp între crearea mesajului și receptarea lui este mai lungă.
Televiziunea:
Avantaje:
Combină imaginea, sunetul și mișcarea;
Se adresează simțurilor;
Captează atenția;
Audiență mare.
Limitări:
cost ridicat în valoare absolută;
aglomerare publicitară;
expunere efemeră;
grad mai scăzut de selectivitate a auditoriului.
Radio:
Avantaje:
selectivitatea;
costurile relativ moderate;
flexibilitatea și mobilitatea.
Dezavantaje:
mesajul nu poate fi prezentat decât sonor, ascultătorii făcându-și doar o imagine parțială și numai de moment asupra obiectului mesajului.
Publicitatea exterioară:
Avantaje:
comunică idei simple și concise, menite să stimuleze vânzarea unor produse și servicii, să mențină interesul publicului pentru o marcă sau firmă;
sunt considerate ca eficiente în aglomerările urbane cu intensă circulație pietonală sau auto specifică centrelor comerciale, zonelor de mare interes turistic, etc.
Dezavantaje:
concizia mesajului transmis publicului.
Cinematograful:
Avantaje:
dinamism;
condiții speciale de receptare;
costuri mai scăzute de difuzare.
Dezavantaje:
nu se poate selecta audiența;
scăderea numărului de spectatori, deci și a audienței.
Telefon:
Avantaje:
mulți utilizatori;
posibilitate de a conferi o notă personală.
Dezavantaje:
cost relativ ridicat, dacă nu se utilizează voluntari.
Internet:
Avantaje:
grad înalt de selectivitate;
cost relativ scăzut.
Dezavantaje:
mijloc de comunicare relativ nou, cu număr scăzut de utilizatori în unele țări.
„Internetul este utilizat de comercianții care au aptitudinea de a interacționa cu clienții aflați la distanțe mari. Principalele beneficii ale acestuia pentru firmele care utilizează vânzarea directă cuprind: utilizarea complementară a acestuia pe lângă alte metode de marketing direct mai clasice pentru a furniza informații suplimentare. De asemenea, furnizează o platformă pentru informațiile referitoare la beneficiile și la serviciile fiecărui client potențial nou, și un mijloc de a solicita un produs online sau de a cere mai multe informații, de a adresa întrebări sau de a vă înregistra online.”
1.1.4.4. Decizii privind planificarea în timp a difuzării publicității
Important pentru orice întreprindere, îl constituie nu doar alegerea mijloacelor publicitare potrivite pentru promovare, ci și identificarea momentului optim în care publicul este cel mai receptiv la mesajele transmise.
Există, potrivit profesorului Philip Kotler, două probleme cu care se confruntă firmele:
problema macroplanificării, se referă la programarea în timp a publicității în raport cu sezoanele de vânzare și ciclul de afaceri.
problema microplanificării impune alocarea cheltuielilor de publicitate, într-o perioadă scurtă de timp, în așa fel încât să se obțină un impact maxim.
1.2. Sistemul cercetării de marketing
În vederea luării anumitor decizii care au efect asupra activității prezente și viitoare a întreprinderilor, este necesară efectuarea unor cercetări amănunțite a întregului mediu în care operează. În acest sens, profesorul Philip Kotler amintea: “…nicio companie n-ar trebui să ia decizii impotante dacă nu deține informații despre clienți, concurență și canalele de distribuție.”
Există multe încercări de definire a cercetării de marketing. Una dintre acestea, care încearcă să reunească mai multe puncte de vedere ale specialiștilor, este oferită de profesorul Virgil Balaure: “cercetarea de marketing reprezintă activitatea formală prin intermediul căreia, cu ajutorul unor concepte, metode și tehnici științifice de investigare se realizează specificarea, măsurarea, culegerea, analiza și interpretarea informațiilor de marketing, destinate conducerii unității economice pentru cunoașterea mediului în care funcționează, identificarea oportunităților, evaluarea alternativelor acțiunilor de marketing și a efectelor acestora.”
1.2.1. Furnizorii în domeniul cercetării de marketing
Întreprinderile mici, neavînd departamente specialzate de cercetări de marketing, apelează la firmele mari pentru a le presta aceste servicii. În cazul în care nu solicită ajutorul firmelor mari, pot totuși să realizeze cercetarea de marketing, cu ajutorul următoarelor metode:
Angajarea unor studenți sau profesori universitari care să conceapă și să deruleze proiecte de cercetare.
Utilizarea Internetului.
Vizitarea concurenților. Multe firme mici și-au făcut un obicei din a-și vizita concurenții.
Firmele specializate în cercetarea de marketing se împart în trei categorii:
Firme de cercetare cu servicii de agenție. Aceste firme culeg informații despre piața consumatorilor și cea a firmelor, pe care le vând contra unei taxe.
Firme care execută la comandă cercetare de marketing. Aceste firme sunt angajate pe bază de contract să deruleze proiecte specifice de cercetare.
Firme de cercetare specializate pe domenii de marketing. Aceste firme prestează servicii de cercetare specializate.
1.2.2. Procesul cercetării de marketing
Orice cercetare de marketing nu poate avea succes, rezultatele sale nu pot fi considerate satisfăcătoare, dacă nu sunt parcurse anumite etape bine definite.
Etapele procesului cercetării de marketing sunt prezentate de către profesorul Philip Kotler, conform figurii:
1.2.2.1. Definirea problemei și a obiectivelor
Aceasta reprezintă prima etapă a cercetării de marketing “și identifică ceea ce se întâmplă dincolo de manifestările observabile ale unui fenomen, pentru a ajunge la cauză.”
Problema trebuie definită în termeni cât mai clari și mai concreți. Din păcate, “nu toate proiectele de cercetare pot fi definite în termeni atât de concreți. În unele cazuri e vorba de cercetare exploratorie, având ca scop să pună în lumină natura reală a problemei și să sugereze posibile soluții sau idei noi. Alteori, e vorba de cercetare descriptivă, având ca scop anumite estimări cantitative…În fine, există și cercetarea cauzală, menită să verifice o relație de tip “cauză și efect”.”
Deși etapa se numește de identificare a problemelor, totuși, în această fază nu sunt analizate doar problemele, ci și oportunitățile, care solicită din partea întreprinderii o la fel de mare atenție pentru receptarea și analizarea lor.
Imediat ce problema a fost identificată, se ridică necesitatea stabilirii unui obiectiv care să fie îndeplinit de către firmă.
1.2.2.2. Elaborarea planului de cercetare
„Cineva a spus: “Dacă nu reușești să faci planuri, înseamnă că plănuiești să nu reușești.”
Realizarea unui plan de cercetare eficient nu este posibilă, fără “decizii în privința surselor de date, a metodelor generale de cercetare, a instrumentelor de cercetare, a planului de eșantionare și a metodelor de contact.”
1.2.2.2.1. Alegerea surselor de date
Foarte importante în desfășurarea unei cercetări de marketing, sunt informațiile. Este obligatoriu ca acestea să fie culese cât mai corect, pentru a putea avea, pe baza analizării lor, o privire corectă asupra fenomenului cercetat.
În cadrul oricărei cercetări se pot culege două tipuri de date:
date primare;
date secundare.
Datele primare sunt cele pe care cercetătorul le obține el însuși, din diverse motive: ori nimeni nu a mai efectuat o cercetare în domeniul analizat, ori datele obținute în urma unei cerectări efectuate anterior nu sunt suficiente, ori cercetătorul nu are încredere deplină în modul în care s-au obținut aceste date.
Datele secundare sunt acelea care există în momentul efectuării cercetării, ele putând fi folosite în cadrul noii cercetări.
În momentul în care se efectuează o cercetare de marketing, cercetătorul poate apela atât la surse primare, cât și la surse secundare de date.
1.2.2.2.2. Alegerea metodei de cercetare și a instrumentelor
Cu scopul obținerii unor date primare cât mai relevante pentru cercetarea fenomenului avut în vedere, se poate apela atât la o cercetare calitativă, cât și la una cantitativă. Fiecare dintre acestea prezintă atât avantaje cât și dezavantaje, după cum reiese și din tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 9.1. Analiză comparativă a cercetărilor calitative și cantitative de marketing
Sursa: Adaptare după Bălan, Carmen-„Cercetări de marketing”, Editura ASE, București, 2000, p. 75
“Există cinci modalități de culegere a datelor primare: observare, grupuri de discuții orientate (“focus-grupuri”), sondaje, date comportamentale (studii de comportament al consumatorului) și experimente.”
Modalitatea de cercetare prin observarea comportamentului este o metodă utilă, cel observat neștiind că este subiectul unei cercetări, pornindu-se de la premisa că astfel se va comporta mult mai degajat și sincer decât dacă ar ști că face obiectul unei cercetări.
Focus-grupul prezintă o importanță deosebită în cadrul oricărei cercetări de marketing. Trebuie precizat că „pentru evidențierea tuturor laturilor problemei studiate, este necesar să se apeleze nu la un singur grup, ci la mai multe. De regulă, numărul acestora este de 3-6, fiecare fiind alcătuit din 8-12 persoane, asemănătoare dintr-un anumit punct de vedere. Trebuie subliniat faptul că metoda focus group-urilor s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, fiind astăzi cea mai utilizată metodă de cercetare de marketing.”
Sondajele–dacă focus-grupul este cea mai folosită metodă de cercetare calitativă, metoda sondajelor “rămâne metoda cea mai comună de colectare a datelor cantitative. Prin sondaje se pot obține date despre comportamentul și posesiunile respondentului; se pot afla opinii despre anumite probleme și idei; uneori, pot ieși la iveală interpretări ale acțiunilor sau opiniilor respondentului.”
Datele comportamentale reprezintă o metodă de cercetare a clienților, care constă în analizarea acelor “urme ale comportamentului lor de cumpărare în datele obținute prin scanarea codului de bare al produselor achiziționate din magazine, în evidențele achizițiilor pe bază de catalog și în bazele de date cu clienții. Se pot afla multe lucruri prin analizarea acestor date. Achizițiile efectiv realizate reflectă preferințele oamenilor și sunt adesea mai sigure decât declarațiile pe care le fac clienții în fața operatorilor de sondaj”.
Experimentele, prezintă o importanță deosebită, întrucât este foarte ușor de observat finalitatea unui experiment, acesta nelăsînd loc la niciun fel de interpretări. “Scopul cercetării experimentale este acela de a descoperi relația de tip cauzal, eliminând celelalte explicații ale rezultatelor observate.”
Instrumentele de cercetare folosite de cele mai multe ori în cadrul unei cercetări de marketing, sunt chestionarele, instrumentele psihologice și dispozitivele mecanice.
Chestionarul este format dintr-o grupare de întrebări diverse adresate unor subiecți. “El are rol de veritabilă “plasă”, ce colectează informațiile căutate și filtrează informațiile fără valoare”. Acesta, după cum apreciază domnul profesor Răzvan Zaharia poate fi de mai multe feluri: administrat prin operatori de interviu (cea mai recomandată metodă în România), autoadministrat, trimis prin poștă, completat prin telefon, completat prin Internet.
“În afara acestor modalități de culegere a informațiilor, se utilizează–foarte rar, de altfel–și alte metode cum ar fi publicarea chestionarului într-un ziar sau o revistă (metodă valabilă doar dacă cercetarea vizează imaginea publicației respective în rândul cititorilor săi) sau trimiterea și primirea chestionarului prin fax (metodă aplicabilă doar în cazul în care unitatea de observare este reprezentată de o organizație).”
Instrumentele psihologice cele mai folosite sunt:tehnicile de reprezentare în scară (“cauzalitate succsesivă”), interviurile de profunzime și testele Rorschach.
Tehnicile de reprezentare în scară utilizează un set de întrebări adresate din apoape în aproape, pentru a obține anumite informații de la consumator.
“Intervievarea de profunzime presupune abordarea în detaliu a gândurilor pe care le-ar putea avea un individ în legătură cu un produs sau un serviciu.” În general se consideră că se asocieză preferința sau dimpotrivă, respingerea unor produse, pe baza gândurilor consumatorilor, referitoare la diverse aspecte din viață.
Instrumentele mecanice sunt rar folosite în cadrul cercetărilor de marketing. Cele mai folosite astfel de instrumente sunt: galvanometrele (analizează emoția resimțită în momentul în care se privește o imagine sau o reclamă), tahitoscopul (pe baza unor imagini prezentate rapid, subiectul trebuie să descrie ce-și amintește. Se analizează cu ajutorul unor camere oculare, modul în care subiectul își mișcă ochii, pentru a se putea identifica de exemplu în ce loc se concentrează privirea la prezentarea unor imagini), audiometrul (utilizate pentru a se obține informații referitoare la canalele TV accesate și la programele vizionate).
1.2.2.2.3. Conceperea planului de eșantionare
Cercetarea de marketing, se realizează prin analizarea datelor culese de la un eșantion de respondenți. Eșantionul reprezintă un grup de respondenți extras din populația totală. Există mai multe metode prin care se realizează constituirea eșantionului. Unul dintre acestea este prezentat de domnul profesor Ianuarie–Doru Popescu:
selecțiile aleatoare,
selecțiile dirijate și
selecțiile mixte.
Selecția aleatoare “exclude orice intervenție subiectivă în alegerea eșantionului. Acest obiectiv se poate realiza numai dacă selectarea unui element dintr-o populație este aleatoare (întâmplătoare), dacă toate elementele populației au aceeași șansă de a fi alese.”
În funcție de modul de extragere a unităților în eșantion, se deosebesc următoarele procedee aleatoare:
– repetată,
– nerepetată și
– mecanică.
„Eșantionarea aleatoare repetată se bazează pe schema urnei cu bila revenită.” Această revenire oferă posibilitatea fiecărei unități de a fi inclusă în eșantion.
Eșantionarea aleatoare nerepetată, are în vedere neintroducerea bilei în urnă, după ce a fost extrasă prima dată.
„Eșantionarea mecanică constă fie prin intermediul unui pas de numărare, fie pe baza tabelelor cu numere aleatoare.”
Procedeul cu ajutorul unui pas de numărare “aplicat bazei de sondaj. De exemplu, dacă eșantionul “n” reprezintă 10% din volumul populației “N”, atunci se va prevala fiecare a 10-a unitate a populației. Deci “pasul de numărare” este egal cu K=N/n.”
Tabelele cu numere aleatoare reprezintă o metodă care “…necesită, înainte de toate, o listă completă și la zi cu toate componentele colectivității totale. Fiecare componentă va primi un număr, facilitându-se astfel selecționarea elementelor care vor fi incluse în eșantion….Procesul de eșantionare se realizează prin extragerea succesivă a unor numere și presupune stabilirea unui traseu de urmat, ca și a unor reguli generale cu privire la procesul de selecție. Punctul de pornire, ca și sensul deplasării în interiorul tabelului se aleg în mod întâmplător.”
Selecția dirijată constă în “alcătuirea eșantionului după un criteriu prestabilit, atunci când acesta apare ca fiind rațional și util.”
Selecțiile mixte reprezintă o combinare a celor două metode anterioare.
1.2.2.2.4. Metode de contact
Există mai multe metode prin care subiecții pot fi contactați de către cercetătorul de marketing, după conceperea planului de eșantionare: prin poștă, la telefon, în persoană sau prin interviu online.
Prima metodă de contactare a subiecților, chestionarul prin poștă, se aplică cu succes în situația în care subiecții, din diverse motive, nu „sunt dispuși să participe la interviuri personale sau ale căror răspunsuri ar putea fi influențate sau distorsionate de operatorul de interviu.”
Interviul realizat cu ajutorul telefonului, “este cea mai bună metodă de culegere rapidă a informațiilor; de asemenea, operatorul de interviu are posibilitatea să clarifice întrebările, dacă subiecții nu le înțeleg.”
O altă metodă de contact a subiecților, interviul personal, este considerată a fi cea mai complexă și mai costisitoare metodă de contact.
Metodele de contact online, sunt folosite în prezent din ce în ce mai mult. Ea prezintă totuși anumite dezavantaje, referitoare la faptul că pe de o parte nu suficienți oameni doresc să răspundă unui chestionar online, de cele mai multe ori din lipsa timpului, iar pe de altă parte, nu multă lume accesează site-ul pe care o firmă oarecare și-a plasat chestionarul.
1.2.2.3. Culegerea informațiilor
După derularea tuturor etapelor anterioare, cercetătorul de marketing trebuie să înceapă să culeagă informații de la subiecții vizați. Aceasta este o etapă deosebit de costisitoare.
“În cazul anchetelor apar patru mari probleme. Unii subiecți nu vor fi găsiți acasă și trebuie contactați din nou sau înlocuiți cu alții. Alții vor refuza să colaboreze, iar alții vor da răspunsuri părtinitoare sau nesincere. În sfârșit, vor exista și operatori de interviu cu idei preconcepute sau incorecți.”
1.2.2.4. Analiza informațiilor
Analiza și interpretarea informațiilor este o etapă complexă, “…care se poate realiza apelându-se la un număr însemnat de metode cantitative și calitative. …În esență, în această fază se urmărește găsirea unui răspuns, cu o fundamentare științifică, pentru fiecare ipoteză avansată la începutul cercetării.”
1.2.2.5. Prezentarea concluziilor
În această penultimă etapă a unui proces al cercetării de marketing, se realizează în general o scurtă prezentare a “scopului, obiectivelor și metodologiei cercetării, se prezintă rezultatele în lumina obiectivelor și ipotezelor urmărite și se subliniază relevanța acestor rezultate asupra procesului decizional”.
1.2.2.6. Luarea deciziei
Cei care au comandat cercetarea de marketing realizată, trebuie să analizeze cu foarte mare atenție rezultatele acesteia. Ei pot alege să se încreadă în rezultate, să aibă dubii asupra corectitudinii cercetării sau pot să comande aprofundarea acesteia.
“Decizia le aparține, dar rostul cercetării este să le ofere informații utile în legătură cu problema abordată.”
1.2.3. Metode și tehnici de culegere și analiză a informațiilor
Cercetarea de marketing este eficientă atunci când aceasta “implică utilizarea unui anumit instrumentar de investigare, experiența acumulată în practica unor asemenea cercetări conducând la închegarea unui sistem de metode si modele, de procedee si tehnici, care favorizează o asemenea abordare. În acest context, este de remarcat faptul că, în proiectarea unei cercetări de marketing, o mare importanță are alegerea modalităților practice de măsurare si de scalare a fenomenelor investigate.”
1.2.3.1.Măsurarea și scalarea fenomenelor în cercetările de marketing
Măsurarea este definită ca fiind “procesul de exprimare simbolică, numerică sau nenumerică, a gradului în care un obiect sau fenomen posedă o anumită caracteristică sau proprietate.”
Măsurarea se poate efectua cu ajutorul unui instrument, denumit scală.
Scalarea reprezintă operația prin care se realizează scalele.
În cercetările de marketing se folosesc patru tipuri de scale: scala nominală, ordinală, interval și proporțională.
Scala nominală, este aceea care dă posibilitatea cercetătorului să încadreze obiectele sau fenomenele analizate într-o anumită categorie.
Scala ordinală permite realizarea unei clasificări a obiectelor cercetate.
Scala interval depășește scala ordinală prin faptul că dă și posibilitatea evidențierii distanțelor dintre fenomene.
Scala proporțională se aseamănă cu scala interval, dar îl are pe zero ca punct de pornire.
În scopul efectuării măsurării fenomenelor analizate, se pot utiliza diferte metode de scalare, fiecare dintre acestea prezentându-și importanța în funcție de “cantitatea și calitatea informației dorite, caracteristicile obiectului sau fenomenului supus măsurării, capacitatea subiecților de la care se culeg informațiile, contextul în care se realizează măsurarea și posibilitățile de analiză post-măsurare a datelor culese.”
Unele dintre metodele de scalare des utilizate, sunt:
diferențiala semantică–“Interlocutorii anchetați în legătură cu stimulul (produs, serviciu, tip de magazin, marcă, etc.) supus investigației își exprimă părerile (opiniile)” cu ajutorul unei scale cu 3, 5 sau 7 trepte. Aceste trepte sunt plasate între două atribute adjectivale: foarte favorabil și foarte nefavorabil. La sfârșit, când toți subiecții și-au exprimat părerile, se calculează o medie a acestora, care va putea fi comparată cu alte medii, calculate pentru alte produse.
scala lui Likert–“cu ajutorul ei se pot determina opiniile aceluiași subiect în legătură cu mai multe produse sau servicii, obținându-se astfel ordonarea preferințelor lui.” După alcătuirea unui set de afirmații favorabile sau nefavorabile obiectului supus cercetării, subiectul anchetat își prezintă părerea (prin acord sau dezacord) referitoare la fiecare afirmație, alegând una din valorile de mai jos:
acord total (+2) – acord(+1) – indiferent (0) – dezacord (-1) – dezacord total (-2)
“Scorul se calculează cu ajutorul sumei algebrice a valorilor numerice ce caracterizează fiecare opinie în parte.”
metoda ordonării rangurilor–„subiectului i se cere să considere toate alternativele odată, să le compare, apoi să le ordoneze în funcție de o anumită caracteristică (de exemplu, în funcție de preferință).” La final se calculează câte un scor pentru fiecare caracteristică.
Scala cu sumă constantă–“O asemenea scală presupune solicitarea subiectului cercetat să repartizeze o sumă constantă (de regulă, 100) între doi sau mai mulți stimuli… A doua variantă presupune repartizarea celor 100 de puncte între fiecare componentă a unor perechi de mărci.” Se calculează în final importanța fiecărui atribut.
1.2.3.2. Analiza informațiilor în cercetările de marketing
Toate datele culese în urma desfășurării unei eficiente cercetări de marketing, trebuie să fie ulterior analizate.
Clasificarea metodelor de analiză se poate realize după câteva criterii, astfel: „tipul de scală utilizat (nominală, ordinală, interval sau proporțională), numărul eșantioanelor analizate (unul, două, mai mult de două), natura relației dintre aceste eșantioane (dependente sau independente), numărul variabilelor considerate (una, două, mai mult de două).”
În cadrul cercetărilor de marketing este obligatoriu ca analiza datelor să nu se efectueze doar pentru urmărirea unui fenomen. “Un obiectiv important îl reprezintă măsurarea gradului de asociere a două variabile sub aspectul intensității, direcției și al semnificației statistice.”
1.2.4. Depășirea barierelor în utilizarea cercetării de marketing
Există numeroase aspecte care se constituie ca bariere în calea realizării unei eficiente cercetări de marketing:
O concepție îngustă asupra cercetării. Unii manageri consideră că cercetarea de marketing este o simplă culegere date.
Cercetători de calibru profesional inegal. De multe ori sunt angajați ca cercetători de marketing, salariați a căror pregătire profesională nu este la cel mai înalt nivel, din cauza unor manageri care consideră că cercetarea de marketing nu este o activitate dificilă.
Formulare deficitară a problemei. O formulare incorectă a problemei poate conduce la eșecul procesului de cercetare de marketing.
Concluzii tardive și uneori eronate. Din cauza grabei unor manageri de a avea la dispoziție datele cu orice preț, cercetarea poate să nu conducă la concluzii corecte.
Deosebirile de mentalitate și de percepție. Există de multe ori o discrepanță între claritatea dorită a unui raport, de către manager și caracterul uneori abstract, raportat la dorința de claritate, a raportului. O soluție la care apelează unele firme constă în cooptarea cercetătorilor de marketing în cadrul echipei manageriale.
Cap. 2. Metodologia cercetării directe de marketing
2.1. Populația (colectivitatea) studiată
2.1.1. Prezentarea generală a Colegiului Economic „Virgil Madgearu” Galați
Colegiul Economic „Vigil Madgearu” are o vechime de aproximativ un secol și jumătate, fiind înființat în anul 1864 cu numele de „Școala Comercială Superioară”, prima de acest gen în România. Școlile Comerciale Superioare aveaudurata cursurilor de 4 ani iar absolvenții erau obligați să facă stagiul de practică de 6 luni în bănci, institute de credit publice sau private și comerț. Fără acest stagiu elevii nu puteau obține certificatul de absolvire a școlii.
Liceul Comercial „Al. I. Cuza" se va transforma prin reforma învățământului din România anului 1948 în „Școala Medie Tehnică de Administrație Economică". Scopul declarat prin lege al înființării acestora era acela al pregătirii cadrelor medii necesare sectoarelor economiei naționale: industrie, comerț, agricultură, dar și pentru serviciile sectorului bancar sau pentru diferitele servicii din cadrul consiliilor populare. Pentru a răspunde acestui imperativ școlile medii tehnice de administrație economică, specializau elevi ca și cadre medii pentru serviciile de contabilitate, organizare, planificare și statistică.
Programa școlară cuprindea, pe lângă disciplinele de cultură generală, discipline de specialitate ca: evidență contabilă, revizie contabilă, finanțe și credit, drept și legislație economică. Practica productivă în întreprinderi se desfășura pe parcursul a 6 săptămâni pe an. În 1954 învățământul economic gălățean împlinea 90 de ani de existență, iar din1955 până în 1966 asistăm la întreruperea abuzivă operată de regimul totalitar asupra tradiției învățământului economic.
Cea de-a treia perioadă a învățământului economic gălățean începe la 1 septembrie1966. Că liceul Economic și-a reluat tradiția de peste ani se poate vedea cel mai bine prin urmărirea disciplinelor de specialitate studiate din 1969 până astăzi: economie generală, contabilitate, finanțe, organizare, noțiuni de drept, economie politică, analiza activității comerțului exterior, merceologie, tehnologie, programare, steno-dactilografie, tehnologia comerțului, corespondență, alimentație publică, marketing, informatică.
1987 este anul în care învățământul economic gălățean va funcționa în mod unitar, cu toate formele sale de școlarizare: învățământul liceal zi și seral, școală profesională într-un singur local ca și Grup Școlar Administrativ și de Servicii și va purta ulterior numele marelui economist, născut în Galați, Virgil Madgearu.
Piața muncii s-a modificat în mod evident începând cu anul 1990, astfel încât învățământul economic, a devenit prioritar în opțiunile elevilor, înregistrând cele mai ridicate cote de concurență la admitere. Transformările produse în învătământ au făcut ca la formele de școlarizare existente să se adauge învățământul profesional de 3-4 ani (după 8 clase), învățământul postliceal, învățământul complementar de 2 ani. Au apărut noi profiluri în cadrul învățământului liceal ca: turism și drept administrativ.
Impactul dintre cerere și ofertă a condus la lipsa spațiului de școlarizare și la diminuarea resurselor materiale pentru activitatea practică. Grupul Școlar Economic funcționa în clădirea Școlii Comerciale având 13 săli de clasă și 5 cabinete de instruire practică, în condițiile în care numai în primul an existau 8 clase liceu, 5 clase de școală profesională (după 8 clase), 5 clase de școală complementară și 4 clase de școală profesională (după 10 clase), la care se adăugau 10 clase de liceu anii III și IV ai învățământului seral.
Rezolvarea problemelor de spațiu a reprezentat o prioritate pentru direcțiunea din această perioadă. În 1990 s-a amenajat o bază de instruire practică pentru profilul comerț într-un spațiu comercial închiriat având 6 cabinete pe profilurile: textil, chimice-menaj, bijuterie-parfumerie, papetărie-jucării. Schimbările survenite în cadrul societății au dus la pierderea acestei baze, spațiul fiind vândut de S.C. ALCOM S.A. Tot în anul 1990 s-au făcut demersurile necesare pentru readucerea unității școlare în spațiul care i-a fost destinat. Acțiunea s-a dovedit în timp mult mai dificilă. Localul care aparținea de drept Liceului Economic s-a aflat în reparație capitală și a fost preluat parțial în 1993, și în întregime în anul 1996. În toată această perioadă procesul de instruire s-a desfășurat în 2 clădiri cu destule inconveniențe. Pentru o mai bună specializare a elevilor au fost solicitate și obținute aprobările necesare pentru realizarea unor laboratoare moderne. Deși s-a realizat și proiectul, construcția nu a fost posibilă din lipsa fondurilor. După preluarea clădirii, a urmat dotarea acesteia pentru a corespunde desfășurării activității (amenajarea birourilor, a cancelariei, a sălilor de clasă).
Întregul colectiv al liceului a participat la acțiunea de reamenajare și redotare, ce a constat în realizarea cabinetelor de limbă română, limbi moderne, matematică, filozofie, economie, istorie, fizică, chimie, biologie, geografie, merceologie, tehnica servirii, microbiologie și tehnologie culinară, turism, informatică. Biblioteca a fost dotată cu mijloace audio-vizuale și i s-a îmbogățit fondul de carte. Terenul de sport, deteriorat în urma lucrărilor de reconsolidare a școlii, a fost refăcut și s-a amenajat o sală de sport într- o sală de clasă. În această perioadă s-a inițiat funcționarea claselor de turism bilingv (română-franceză) cât și intrarea în circuitul Centrului Cultural Francez, elevii obținând pe lângă atestatul în meserie și atestatul de cunoaștere a limbii franceze. S-a înființat în cadrul Grupului Școlar un centru de calificare-recalificare propus de Direcția Muncii cu scopul de a califica șomerii în meserii ca: ospătar, bucătar, cofetar, vânzător, contabil.
Pentru practica de vară a elevilor s-au realizat contracte cu societăți comerciale de pe litoral începând cu anul 1991. Cu sprijinul Camerei de Comerț din Galați s-a păstrat forma de învățământ postliceal și după apariția legii învățământului care nu mai prevedea finanțarea prin M.E.I.. Toate aceste acțiuni au însemnat și venituri care au permis dotarea laboratoarelor de practică cu cele necesare bunei desfășurări a activitătii de instruire.
Ca urmare a realizărilor și performanțelor obținute, prin ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 4565/19.09.2000 s-a hotărât ca unitatea de învățământ Grupul Școlar Economic Administrativ „Virgil Madgearu" din Galați să devină Colegiul Economic „Virgil Madgearu".
Oportunități oferite de liceul nostru
A studia la liceul nostru înseamnă a beneficia de o serie de oportunități specifice:
Există clase cu profiluri specifice liceului cu interes deosebit din partea angajatorilor: economic, administrativ, turism, comerț, banqueting;
Absolvirea liceului presupune accesul la obținerea certificatelor de competențe profesionale nivel III conform legislației în vigoare recunoscute pe piața forței de muncă;
Există posibilitatea de a studia în sistem intensiv și bilingv limba franceză;
Liceu pilot în cadrul proiectului bilingv francez din 2003;
Bacalaureat cu mențiunea "bilingv franceză" cu recunoaștere internațională;
Oferim posibilitatea de a obține diplome recunoscute internațional;
Centru acreditat ECDL din 2003;
Parteneriate în cadrul unor proiecte europene de tip Comenius din 2002;
Colaborări frecvente cu licee europene;
Posibilitatea continuării studiilor în universități europene (3% dintre absolvenți);
Cursuri opționale care răspund unei game largi de solicitări ale elevilor și părinților;
Numeroase activități extra-curriculare organizate în cadrul diverselor cluburi școlare (Clubul de fotografie "Blitz", Clubul de voluntari "Impact CEVM", trupa de teatru "Contrast");
Bază materială modernă și în continuă dezvoltare.
Misiunea noastră
Pregătirea unor absolvenți competenți profesional, capabili să se adapteze rapid cerințelor unei societăți moderne, în calitatea lor de producători activi, consumatori avizați, investitori prudenți, cetățeni responsabili, oferind certificate profesionale.
2.2. Cercetarea directă
Scopul cercetării :
Studierea preferințelor față de mijloacele de comunicare în masă în rândul elevilor de liceu.
2.2.1. Cercetarea calitativă
2.2.1.1. Tema cercetării calitative
Cercetarea calitativă a avut ca temă “Mass media” și a urmărit analizarea în profunzime a rolului mijloacelor mass media pentru elevi, modul în care aceștia sunt capabili să diferențieze esențialul de neesențial în cadrul știrilor transmise prin intermediul diferitelor mijloace media, precum și importanța pe care ei o acordă mijloacelor de comunicare în masă în momentul în care se pregătesc să intre pe piața muncii. De asemenea, prin intermediul cercetării calitative s-a urmărit identificarea motivației alegerii de către elevi a Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați, modul în care s-a făcut această alegere–din proprie inițiativă sau la îndemnul altor persoane.
Cercetarea calitativă a constituit doar baza pentru o ulterioară cercetare cantitativă, în care s-a încercat să se găsească răspuns la diferite aspecte legate de frecvența cu care elevii accesează diferite mijloace de comunicare în masă, acordarea de către elevi a unei atenții mai mari unor mijloace media în detrimentul altora, modul în care elevii înțeleg să profite de avantajele pe care le reprezintă tehnica modernă, etc.
2.2.1.2. Obiectivele cercetării calitative
a) identificarea factorilor de influență a elevilor în alegerea liceului;
b) identificarea motivației alegerii de către elevi a Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați;
c) determinarea mijloacelor de comunicare în masă preferate de către elevi;
d) analizarea rolului mijloacelor mass media pentru elevi.
2.2.1.3. Formularea ipotezelor
Ipotezele de lucru pentru analiza calitativă efectuată, au fost:
– majoritatea elevilor din cadrul Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați au fost sfătuiți în alegerea liceului de către cunoscuți;
– cea mai mare parte a elevilor Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați au ales să învețe în acest liceu datorită profilului său;
– cei mai mulți elevi ai Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați preferă să utilizeze ca mijloace de comunicare în masă, calculatorul–Internetul;
– majoritatea elevilor din cadrul Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați apreciază în primul rând funcția de divertisment a mass mediei.
2.2.1.4. Mărimea eșantionului
Cercetarea calitativă s-a realizat prin intermediul unui focus-grup, realizat cu un număr de 10 elevi. Înaintea întâlnirii propriu-zise a avut loc selectarea elevilor care să participe la focus-grup. Elevilor care au fost selectați li s-au explicat care sunt condițiile de participare la întâlnirea focus-grup și în urma primirii acordului din partea acestora, s-a trecut la întâlnirea efectivă.
2.2.1.5. Temele abordate în cadrul focus-grupului
În cadrul cercetării calitative efectuate prin intermediul focus–grupului, s-au abordat mai multe aspecte, care au fost structurate în două categorii:
A. Surse de informare privind unitățile școlare;
B. Mass media-mijloacele de informare cele mai utilizate.
Problematica a fost analizată folosindu-se următoarea grilă:
Ce v-a determinat să alegeți să studiați la Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galați? (cine v-a sfătuit și motivele alegerii)
Cât timp petreceți într-o zi în fața televizorului?
Care este frecvența de cumpărare pe săptămână, a ziarelor și revistelor?
De câte ori pe lună mergeți să vizionați în oraș, un spectacol de teatru sau un film?
Cât timp pe zi petreceți în fața calculatorului?
Ce gen de emisiuni vizionați/audiați la TV sau radio?
Ce tip de articole urmăriți cu predilecție în presă?
Ce părere aveți despre calitatea moderatorilor diferitelor emisiuni?
Câtă încredere aveți în informațiile transmise de către mass-media?
La ce utilizați calculatorul? (jocuri, căutare de informații, divertisment, etc.)
2.2.2. Cercetarea cantitativă
2.2.2.1. Tema cercetării cantitative
Cercetarea cantitativă a avut ca temă “Cercetarea audienței mijloacelor de comunicare în masă” și s-a realizat cu scopul identificării mijloacelor de comunicare în masă cel mai frecvent utilizate de către tinerii din cadrul Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați.
2.2.2.2. Obiectivele cercetării cantitative
a) identificarea surselor de informații preferate de către elevii Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați;
b) determinarea frecvenței de vizionare de către elevi a emisiunilor la TV;
c) analizarea încrederii elevilor față de obiectivitatea emisiunilor vizionate la TV;
d) identificarea emisiunilor preferate urmărite la TV;
e) determinarea ponderii elevilor care vizionează filme sau piese de teatru în oraș;
f) determinarea frecvenței de achiziționare de către elevi a ziarelor și revistelor;
g) identificarea mijloacelor de presă preferate de către elevi;
h) stabilirea criteriilor de alegere a achiziționării unui mijloc de presă de către elevi;
i) determinarea articolelor din presă care prezintă interes pentru elevi;
j) identificarea modului în care elevii accesează o carte;
k) stabilirea frecvenței de accesare a calculatorului, fără Internet;
l) determinarea motivației de accesare a calculatorului, de către elevi;
m) stabilirea frecvenței de navigare pe Internet, de către elevi.
2.2.2.3. Ipoteze de lucru
1. Cel puțin 60% dintre elevii Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați se informează de pe Internet;
2. Mai mult de 40% dintre elevi vizionează cel mult 3 ore pe zi emisiuni la TV;
3. Mai puțin de 30% dintre elevi consideră că emisiunile prezentate la TV sunt obiective;
4. Cel puțin 50% dintre elevi preferă la TV emisiunile de divertisment;
5. Mai puțin de 20% dintre elevi vizionează filme sau piese de teatru în oraș;
6. Mai puțin de 20% dintre elevi cumpără ziare sau reviste de 2 ori pe săptămână;
7. Mai mult de 50% dintre elevi preferă presa virtuală;
8. Alegerea mijlocului de presă este influențată de mediul de proveniență al elevilor;
9. Cel puțin 50% dintre elevi preferă să citească articole sportive și de divertisment;
10. Cel puțin 50% dintre elevi preferă să citească o carte în format electronic;
11. Mai puțin de 30% dintre elevi accesează calculatorul fără ca acesta să aibă acces la Internet;
12. Mai mult de 40% dintre elevi utilizează Internetul pentru programe de socializare;
13. Cel puțin 50% dintre elevi navighează pe Internet mai mult de 3 ore pe zi.
2.2.2.4. Realizarea eșantionului (schema de eșantionare)
În cadrul Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați sunt înscriși în anul școlar 2012-2013 un număr de 1388 elevi, repartizați conform tabelului de mai jos (Tabel 1):
Tabel 1
Sursa: Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galați
Utilizând expresia Taro Jamane, cea mai rapidă metodă de determinare a mărimii eșantionului, care pleacă de la volumul colectivității totale (N) fără a lua în considerare caracteristicile populației și considerând e=5%, am determinat volumul eșantionului, astfel:
n= N/(1+NΔ2ω)
n= N/(1+Ne 2)= 1388/ (1+1388*0.0025)= 1388/(1+3.47)= 1388/ 4.47= 310.514
unde:
n= volumul eșantionului
N= volumul colectivității totale
e= eroarea limită de reprezentativitate, admisă (intervalul de încredere considerat este de 95%) .
Δ2ω= eroarea limită acceptabilă
Folosind ca procedeu de eșantionare “procedeul eșantionării aleatoare mecanice” bazată pe tabele cu numere aleatoare, am extras un eșantion de 312 elevi, după cum urmează:
fiecare elev a primit un cod, conform Tabel 2
cu ajutorul programului Microsoft Office Excel am generat un tabel cu numere aleatoare (Tabel 3)
stabilind ca punct de pornire al cincilea element din tabelul cu numere aleatoare, am extras toti cei 312 elevi care vor forma eșantionul de sondaj.
Tabel 2
Tabel 3
Ordonarea elevilor în trei grupe cu intervale egale
Sursa: Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galați
Calculul amplitudinii variației “Vârsta elevilor”:
A= Amplitudinea
Xmax= Vârsta maximă
Xmin= Vârsta minimă
A= Xmax- Xmin= 20-14= 6
Determinarea mărimii intervalului de grupare:
K= intervalului de grupare
r= numărul de grupe
K= A/r= 6/3= 2
Distribuția elevilor după vârstă în 3 grupe cu intervale egale
Notă: limita superioară inclusă în interval
Reprezentarea grafică a elevilor după vârstă
Histograma
SCARA :
2 ani (OX)
30 elevi (OY)
Sursa: Distribuția elevilor după vârstă în 3 grupe cu intervale egale
Histograma în trepte
SCARA :
2 ani (OX)
30 elevi (OY)
Sursa: Distribuția elevilor după vârstă în 3 grupe cu intervale egale
Distribuția elevilor după vârstă
Notă: limita superioară inclusă în interval
Curba frecvențelor cumulate
SCARA:
2 ani (OX)
10 elevi (OY)
Curba crescătoare
Curba descrescătoare
Sursa: Distribuția elevilor după vârstă
Poligonul frecvențelor
Sursa: Distribuția elevilor după vârstă în 3 grupe cu intervale egale
Elemente de calcul pentru indicatorii sintetici ai variației
Conform tabelului care prezintă distribuția elevilor după vârstă în 3 grupe cu intervale egale, avem următoarea situație:
X= media aritmetică a vârstelor elevilor incluși în eșantion
X= = = 16.089≈ 17 ani
Abaterea medie liniară:
d= Σ │d i │ni / Σ n i= 404 / 312= 1.2948
Dispersia:
2 = (X i – X) 2 n i / Σ n i = 808 / 312 = 2.5897 ani
Abaterea medie pătratică:
2= (X i- X)2n i/ Σ n i = 2.5897 = 1.6092 ani
Coeficientul de variație ( de omogenitate ):
V= (2 / X ) *100= (1.6092/ 16.089 )*100= 10.001%
VI= ( d / X )*100= (1.2948/ 16.089)*100= 8.0477%
Coeficientul de variație fiind sub 17%, indică o omogenitate mare a colectivității, o medie strict reprezentativă și o grupare bine realizată.
2.2.2.5. Caracteristicile colectivității cercetate
Elevii cuprinși în eșantion au fost ordonați după caracteristicile “Sex”, “Vârsta elevilor” și “Mediul de proveniență”, conform tabelelor centralizatoare de mai jos:
Tabel centralizator
Gruparea elevilor după clase și sex –
Tabel 4
Sursa: Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galați
Sursa: Tabel 4
Se observă din graficul de mai sus, faptul că în eșantionul extras, numărul fetelor este net superior celui al băieților, proporția fetelor fiind de 64%, în timp ce băieții se află doar într-un procent de 36%. Această diferență mare poate avea o influență semnificativă în privința mijloacelor de comunicare în masă preferate de către elevii Colegiului Economic “Virgil Madgearu” .
Situația pe clase, tot în cadrul eșantionului, păstrează aceleași diferențe între proporții, numărul fetelor fiind mai mare decât cel al băieților, ceea ce se poate observa cu ușurință și din graficele de mai jos:
Sursa: Tabel 4
La clasele a IX-a, proporția băieți–fete este de 36% față de 64%, în favoarea fetelor, aceasta păstrând identică realitatea de la nivelul întregului eșantion de elevi, astfel încât utilizarea unora dintre mijloacele de comunicare în masă în detrimentul altora este corect apreciată.
Sursa: Tabel 4
Conform graficului de mai sus, se poate cu ușurință observa diferența favorabilă a numărului fetelor, în detrimentul numărului băieților și la nivelul claselor a X-a, proporția fiind de 62% față de 38%, ceea ce facilitează corectitudinea aprecierilor privin preferința pentru anumite mijloace de comunicare în masă la elevii din aceste clase.
La nivelul claselor a XI-a, după cum reiese și din graficul de mai jos, diferența este mai mică, dar tot favorabilă fetelor, proporția în acest caz fiind de 56% fete, față de 44% în cazul băieților. Aceasta înseamnă că rezultatele cercetării în privința utilizării unor mijloace de comunicare în masă într-o mai mare decât a altor mijloace, vor fi corecte, întrucât diferențele ca număr băieți–fete se mențin asemănătoare celor care se regăsesc la niveul întregului eșantion.
Sursa: Tabel 4
În cazul claselor a XII-a și a XIII-a, elevii care au fost incluși în eșantionul de selecție păstrează diferența, referitoare la număr, dintre fete și băieți, într-o proporție de 73% fete față de 27% băieți, mijloacele de comunicare în masă preferate de această categorie de elevi putând fi apreciată corect.
Sursa: Tabel 4
În ceea ce privește vârsta elevilor, aceasta este prezentată în tabelul 5, vârstele elevilor cuprinși în eșantionul de selecție variind între 14 ani și 20 ani.
Tabel centralizator
Gruparea elevilor după clase, sex și vârstă –
Tabel 5
Sursa: Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galați
La nivelul întregului eșantion, situația numărului de elevi conform vârstelor și sexelor este prezentată în graficul de mai jos:
Sursa: Tabel 5
După cum se poate observa, cei mai mulți elevi cuprinși în eșantion sunt cei cu vârsta de 15 ani, iar în cadrul acestora fetele dețin o pondere de 66%, în timp ce băieții doar 34%. Faptul că elevii de 15 ani formează majoritatea celor incluși în eșantion, este un lucru bun, întrucât se poate astfel determina mult mai bine modul în care elevii care abia au intrat în învățământul liceal au folosit mijloacele de comunicare în masă pentru a alege unitatea de învățământ pe care să o urmeze, aceasta reprezentând un scop al acestei cercetări de marketing.
Graficele de mai jos redau datele cuprinse în Tabel 5.
Sursa: Tabel 5
Se constată, după cum se observă în graficul de mai sus, o diferență vizibilă între elevii cu vârsta de 14 ani și cei de 15 ani. Astfel, dacă elevii de 14 ani sunt doar în număr de 9, numărul celor de 15 ani ajunge la 72. Diferența se menține și în momentul în care se analizează numărul elevilor pe sexe, la cele două grupe de vârstă. Astfel, la grupa de 14 ani întâlnim 4 băieți, în vreme ce băieții de 15 ani sunt în număr de 25. La fete, se menține această diferență, astfel că la 14 ani întâlnim doar 5 fete, în timp ce la 15 ani fetele sunt în număr de 47.
Se observă o creștere a interesului părinților pentru a-și da la școală copiii tot mai mult de la vîrsta de 7 ani în detrimentul celei de 6 ani, motivația putând fi aceea de a fi siguri că proprii lor copii nu vor avea probleme de adaptare la mediul școlar, iar vârsta de 7 ani ar fi mai optimă din punct de vedere psihic în percepția lor, pentru această adaptare mai facilă. Pe de altă parte, motivul ar putea fi unul “istoric”, acela conform căruia părinții percep școala ca fiind o încetare a copilăriei, conform expresiei “să-l lăsăm să mai copilărească”.
Sursa: Tabel 5
Din graficul de mai sus, se observă că cei mai mulți elevi ai clasei a X-a sunt cei cu vârsta de 16 ani, fiind urmați la mare distanță de elevii cu vârsta de 15 ani si de cei cu vârsta de 17 ani. Diferențele între băieți și fete sunt mari la categoriile de vârstă de 15 ani și 17 ani și mai puțin totuși la categoria de 16 ani. Per ansamblu, băieții sunt în număr de 35 aceasta însemnând un procent de 38%, în vreme ce fetele se regăsesc într-un număr mult mai mare, de 56, respectiv 62%.
Sursa: Tabel 5
La clasele a XI-a numărul fetelor identic cu cel al băieților la categoria de 17 ani, în schimb la 16 ani diferența este mai mare de jumătate. În total, procentele sunt de 44% pentru băieți și 56% pentru fete. Aceste ponderi facilitează un punct de vedere corect referitor la mijloacele de comunicare în masă preferate de către elevii claselor a XI-a, întrucât se menține diferența manifestată ca număr între băieți și fete în cadrul întregului liceu.
Sursa: Tabel 5
După cum se constată din graficul de mai sus, în cazul claselor a XII-a și a XIII-a incluse în eșantion, ponderea mai mare revine elevilor de 18 ani, aceștia regăsindu-se într-un procent de 52%, urmați de elevii de 19 ani într-o proporție de 27%. Urmează apoi cu un procent de 12% elevii de 17 ani și cu 9%, cei de 20 ani. În cadrul acestor clase, dacă realizăm o departajare a elevilor pe sexe, observăm că numărul fetelor este de 61, adică 73%, în timp ce numărul băieților este de doar 22, aceasta însemnând 27%. Diferența favorabilă fetelor respectă realitatea din întregul eșantion, ceea ce permite o corectă evaluare a mijloacele de comunicare în masă preferate de către elevii liceului.
Tabel centralizator
Gruparea elevilor după clase, sex și mediul de proveniență –
Tabel 6
Sursa: Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galați
Datele din tabelul de mai sus, sunt redate în următoarele grafice:
Sursa: Tabel 6
În privința ponderii urban-rural la clasele a X-a, se constată conform graficului de mai sus, un număr cu mult mai mare al elevilor din mediul urban comparativ cu cel rural, atât la băieți cât și la fete, aceasta putând avea o influență asupra mijloacelor de comunicare în masă frecventate.
Sursa: Tabel 6
În rândul elevilor claselor a X-a, în privința raportului urban–rural se observă, ca și în situația elevilor claselor a IX-a, un număr mai mare al celor din mediul urban. Ponderea de 74% a elevilor din mediul urban comparativ cu doar cei 26% din mediul rural, poate constitui și de această dată un factor important al modului de alegere a mijloacelor de comunicare în masă de către elevi.
Sursa: Tabel 6
Ponderea elevilor care provin din mediul rural este de această dată apropiată de cea a elevilor din mediul urban. Numărul de 30 elevi din mediul urban, în proporție de numai 53% față de cei 27 elevi din mediul rural, în proporție de 47%, influențează modul în care este percepută importanța mijloacelor de comunicare în masă în această clasă.
Sursa: Tabel 6
La clasele a XII-a și a XIII-a, numărul elevilor din mediul rural este net inferior, aceștia fiind doar 18, într-o proporție de 22%, în timp ce colegii lor din mediul urban se regăsesc într-un număr de 65, adică 78%. Aceste proporții pot fi observate și în graficul de mai jos.
Sursa: Tabel 6
Dacă în tabelul 6, păstrăm gruparea elevilor după sex și mediul de proveniență, la care adăugăm vârstele elevilor, în loc de luarea în considerare a ordonării după clase, atunci informațiile pot fi redate conform tabelului de mai jos.
Tabel centralizator
Gruparea elevilor după vârstă, sex și mediul de proveniență –
Tabel 7
Sursa: Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galați
Tabelul de mai sus este redat, pentru o mai bună reprezentare a situației, în graficele de mai jos.
Sursa: Tabel 7
După cum se observă, elevii din mediul rural au o pondere mult mai ridicată decât elevii din mediul urban. Această proporție superioară a elevilor din mediul rural poate influența rezultatul cercetării mijloacelor de comunicare în masă preferate de către elevii Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați, în ideea că în mediul rural nu sunt atât de mult răspândite rețelele de comunicație bazate pe IT.
Dacă privim sub aspectul diferențelor băieți–fete la categoria de vârstă 14 ani, atunci realitatea este cea prevăzută în graficul de mai jos. Se observă faptul că numărul băieților este identic cu cel al fetelor la elevii din mediul rural, în vreme ce la mediul urban situația este favorabilă fetelor, însă numărul elevilor incluși în eșantion este foarte redus.
Sursa: Tabel 7
Analizând categoria de vârstă de 15 ani, putem reda informațiile în graficul de mai jos.
Sursa: Tabel 7
De această dată, la categoria de vârstă de 15 ani, comparativ cu cea de 14 ani, situația este răsturnată. Dacă la categoria de vârstă de 14 ani predominau elevii din mediul rural, de această dată, ponderea acestor elevi este mult mai redusă, de doar 27%. Această proporție favorabilă elevilor din mediul urban va influența probabil hotărâtor modul de alegere a mijloacelor de comunicare în masă de către elevii cu vârsta de 15 ani.
Privind din perspectiva raportului băieți–fete, se poate ușor observa faptul că numărul fetelor este superior celui al băieților atât în mediul urban, cât și în mediul rural.
Sursa: Tabel 7
La categoria de vârstă de 16 ani, procentul este net favorabil elevilor din mediul urban, cu 74% comparativ cu cei din mediul rural, de doar 26%. Situația influențează modul în care elevii interacționează cu mijloacele de comunicare în masă. Diferența elevi urban-elevi rural este redată în graficul de mai jos.
Sursa: Tabel 7
Analizând un alt aspect, cel privitor la numărul băieților comparativ cu numărul fetelor, se observă și aici, o superioritate a fetelor. De această dată însă, în mediul rural numărul favorabil fetelor nu este foarte mare, ele regăsindu-se în eșantionul de selecție cu doar două mai mult decât băieții din același mediu. Diferența poate influența rezultatul cercetării, știut fiind faptul că în general băieții sunt mult mai atrași de calculatoare comparativ cu fetele.
Sursa: Tabel 7
Categoria de vârstă de 17 ani nu aduce nimic nou în privința ponderii elevilor din mediul rural față de cei din mediul urban. După cum reiese din graficul de mai jos, procentul este și de această dată favorabil celor din mediul urban, situație care poate influența preferința elevilor pentru anumite mijloace de comunicare în masă.
Sursa: Tabel 7
Graficul de mai jos prezintă diferențele favorabile și de această dată fetelor, care sunt superioare ca număr băieților, atât în mediul urban cât și în cel rural. Ca și în situația anterioară, a elevilor cu vârsta de 16 ani, numărul fetelor nu este cu mult mai mare comparativ cu cel al băieților, în mediul rural.
Sursa: Tabel 7
În cazul elevilor cu vârsta de 18 ani se constată conform graficului de mai jos, faptul că din nou ponderea este evident favorabilă elevilor din mediul urban, situație întâlnită și la categoriile de vârstă anterioare. Ponderea de 79% a elevilor din mediul urban, față de doar 21% a elevilor din mediul rural, determină o anumită manieră de alegere a mijloacelor de comunicare în masă.
Sursa: Tabel 7
Raportul fete–băieți la categoria de vârstă de 18 ani, este de asemenea favorabil fetelor, în ambele medii de proveniență a elevilor. Ca și în situațiile de la categoriile de vârstă de 14 ani, 16 ani și 17 ani, numărul fetelor în mediul rural nu este mult mai mare decât cel al băieților din același mediu, ceea ce înseamnă că rezultatul privind alegerea mijloacelor de comunicare în masă de către elevii din mediul rural nu va fi influențat decisiv nici de fete, nici de băieți.
Sursa: Tabel 7
Categoria de vârstă de 19 ani nu aduce nicio diferență față de situațiile prezentate la celelalte categorii de vârstă, în sensul că alegerea mijloacelor de comunicare în masă preferate de elevi este influențată de ponderea mult mai mare a elevilor din mediul urban, comparativ cu cei din mediul rural.
Sursa: Tabel 7
Diferența dintre numărul băieților și cel al fetelor este și aici favorabilă fetelor. Situația este ca și până acum datorată elevilor din mediul urban, deoarece în mediul rural diferența fete–băieți nu este mare, fetele fiind cu doar una mai multe decât băieții.
Sursa: Tabel 7
Privind situația de la categoria de vârstă de 20 ani, se observă că deși elevii incluși în eșantionul de selecție nu sunt într-un număr mare, se păstrează totuși realitatea de la celelalte categorii de vârstă, respectiv ponderea mult superioară a elevilor din mediul urban față de cei din mediul rural. Aceasta face ca și la această categorie de vârstă, alegerea mijloacelor de comunicare în masă, să fie influențată de preponderența elevilor din mediul urban.
Sursa: Tabel 7
În privința diferențelor fete–băieți la categoria de vârstă de 20 ani, se constată că numărul lor este egal în mediul urban, în timp ce în mediul rural sunt doar două fete și niciun băiat, ceea ce va influența alegerea mijloacelor de comunicare în masă.
Sursa: Tabel 7
2.2.2.6. Instumente de culegere a datelor
În vederea culegerii datelor care vor fi analizate în cadrul cercetării cantitative, s-a recurs la elaborarea unui chestionar. Acesta cupride 18 întrebări și este prezentat mai jos.
Chestionar
Prezentul chestionar este realizat cu scopul identificării mijloacelor de comunicare în masă cel mai frecvent utilizate de către elevii din cadrul Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați.
Vă rog să răspundeți întrebărilor de mai jos, alegând varianta care corespunde cel mai bine părerilor dumneavoastră.
Chestionarul este anonim!
Răspunsurile dumneavoastră sunt foarte importante pentru efectuarea corectă a cercetării!
Vă mulțumesc!
1. Dacă doriți să obțineți diferite informații:
a) căuți pe Internet;
b) citiți presa;
c) urmăriți emisiuni la TV/radio;
d) mergeți la bibliotecă;
e) altele…………………
2. Ordonați descrescător în funcție de preferința dvs., următoarele mijloace de comunicare în masă. Acordați 4 puncte celui mai important mijloc și 1 punct celui mai puțin important.
a) Tv;
b) Internet;
c) Presa;
d) Radio.
3. Câte ore petreceți pe zi în fața televizorului?
a) mai puțin de 1 oră;
b) între 1-2 ore;
c) între 2-3 ore;
d) mai mult de 3 ore;
e) nu mă uit la TV.
4. Ce tipuri de emisiuni urmăriți la TV? (răspuns multiplu)
a) emisiuni sportive și de divertisment;
b) emisiuni informative;
c) emisiuni culturale;
d) emisiuni cu caracter politic;
e) filme;
f) altele……………………………………
5. Exprimați-vă acordul sau dezacordul în legătură cu afirmațiile de mai jos. Marcați cu X varianta aleasă de dvs.:
6. Cum apreciați importanța următoarelor caracteristici ale informațiilor prezentate la TV?
7. De câte ori pe lună vizionați filme sau piese de teatru, în oraș?
a) o dată pe lună;
b) de două ori;
c) de trei ori;
d) mai mult de 3 ori;
e) nu merg la film/teatru.
8. De câte ori pe săptămână cumpărați ziare sau reviste?
a) o dată pe săptămână;
b) de 2 ori pe săptămână;
c) de 3 ori pe săptămână;
d) altele…………………
9. Realizați ordonarea descrescătoare a următoarelor mijloace de presă din punct de vedere al preferințelor dvs. Acordați note de la 4 la 1, nota 4 primind cel mai important tip de presă.
a) cotidiane locale scrise;
b) cotidiane naționale scrise;
c) presa periodică (reviste) scrisă;
d) presa virtuală.
10. Repartizați 100 puncte următoarelor criterii de alegere a achiziționării unui mijloc de presă. Acordați celui mai important criteriu un număr de puncte mai mare.
11. Care sunt articolele din presă care prezintă interes pentru dvs.? (răspuns multiplu)
a) articole sportive și de divertisment;
b) articole culturale;
c) articole cu caracter politic;
d) articole cu caracter economic;
e) altele……………………………..
12.Când doriți să citiți o carte alegeți:
a) să intrați într-o bibliotecă;
b) să accesați o carte virtuală;
c) să o cumpărați;
d) să o împrumutați de la cunoștințe.
13. Câte ore petreceți pe zi, în fața calculatorului, fără Internet?
a) mai puțin de 1 oră pe zi;
b) între 1-2 ore pe zi;
c) între 2-3 ore pe zi;
d) mai mult de 3 ore pe zi.
14. Care este motivul pentru care accesați calculatorul?
a) căutare de informații;
b) jocuri;
c) programe de socializare;
d) vizionare de filme;
e) altele…………………….
15. Câte ore petreceți pe zi navigând pe Internet?
a) mai puțin de 1 oră pe zi;
b) între 1-2 ore pe zi;
c) între 2-3 ore pe zi;
d) mai mult de 3 ore pe zi.
16. Care este sexul dumneavoastră?
a) Feminin;
b) Masculin.
17. Care este vârsta dumneavoastră? (în ani împliniți)
…………………………………
18. Care este mediul de proveniență?
a) urban;
b) rural.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat!
În urma aplicării chestionarului tuturor elevilor care au fost incluși în eșantionul de selecție, s-au obținut anumite informații care au fost grupate în funcție de vârsta, sexul și de mediul de proveniență al elevilor. Toate datele culese, sunt redate mai jos.
La întrebarea numărul 1 s-au obținut datele:
Întrebarea numărul 2 din chestionar a condus la obținerea următoarelor date:
Băieții din mediul urban
Băieții din mediul rural
Fete din mediul urban
Fete din mediul rural
Întrebarea numărul 3 a permis colectarea următoarelor date de la elevii chestionați:
Întrebarea numărul 4 a condus la obținerea datelor de mai jos:
La întrebarea numărul 5 s-au obținut prin centralizare, datele de mai jos:
Băieții din mediul urban
Băieții din mediul rural
Fetele din urban
Fetele din rural
La întrebarea numărul 6 s-au obținut următoarele date:
Băieții din mediul urban
Băieții din mediul rural
Fetele din urban
Fetele din rural
Întrebarea numărul 7 a condus la obținerea următoarelor date:
La întrebarea numărul 8 datele obținute au fost:
Datele obținute în urma centralizării răsounsurilor primite la întrebarea numărul 9 au fost:
Băieții din mediul urban
Băieții din mediul rural
Fete din mediul urban
Fete din mediul rural
Centralizarea răspunsurilor primite la întrebarea numărul 10 a condus la obținerea următoarelor date:
Băieți urban
Băieți rural
Fete urban
Fete rural
Răspunsurile primite de la elevi la întrebarea numărul 11 a condus la obținerea, prin centralizare, a următoarelor date:
Datele obținute prin răspunsurile elevilor la întrebarea numărul 12 sunt:
Centralizarea răspunsurile la întrebarea numărul 13 a condus la obținerea următoarelor date:
La întrebarea numărul 14, centralizarea răspunsurilor a condus la obținerea datelor:
Întrebarea numărul 15 a permis obținerea datelor următoare:
Cap. 3. Rezultatele cercetării
3.1. Rezultatele cercetării calitative
Analiza calitativă a evidențiat anumite aspecte importante. Astfel, în urma analizării opiniilor elevilor privind motivația alegerii Colegiului Economic “Virgil Madgearu”, se confirmă ipoteza conform căreia majoritarea elevilor au optat pentru acest liceu, datorită profilului si renumelui său:
Alia: “Pe mine m-a interest profilul, pentru că părinții mei au și ei deschisă o firmă și mi-ar fi plăcut să lucrez în același domeniu.”
Nicoleta: “Eu nu am fost hotărâtă de la început în ce domeniu vreau să profesez, însă mi-am dat seama că de viitor, ar fi ceva în domeniul economic–sunt locuri de muncă de găsit mai repede.”
Andrei: “Eu am ales acest profil, deoarece și mama a făcut acest liceu și după terminarea acestui liceu pot să am un loc de muncă asigurat, prin atestat.”
Florin: “La mine în familie domeniul economic este de bază și mi-am spus că vreau să lucrez în același domeniu.”
Theodor: “Eu am ales acest liceu pentru că după terminarea lui, voi avea mai multe opțiuni la facultate.”
Sfatul acordat elevilor în alegerea liceului, fie de către părinți, fie de către prieteni, cunoscuți, împreună cu renumele liceului reprezintă alte aspecte scoase în evidență de către analiza calitativă:
Alexandru: “Pe mine părinții m-au îndrumat spre acest liceu, pentru că este un liceu bun și pentru că termin cu o meserie.”
Ioana: „Pentru mine a fost și aproape de casă, în primul rând și mulți prieteni au venit la acest liceu. Ei spunându-mi că profesorii sunt buni, totul este ok, m-am gândit să vin tot aici. Părinții nu erau de acord într-o primă fază. Tata a vrut să mă duc la mate-info și mama era nehotărâtă–ar fi vrut să mă duc la „Racoviță” și n-am vrut.”
Provocarea, dorința de a învăța ceva nou, a reprezentat motivul alegerii liceului pentru alți elevi:
Diana: „Eu când mi-am ales acest profil nu am știut exact pe ce se bazează–am vrut doar să fac ceva nou (era ca o provocare). Și de când am ajuns aici, sunt foarte mulțumită.”
Daniela: „La mine tot la fel, a fost ceva nou. Eu sunt de la țară și la țară este un liceu care nu se bazează pe ceea ce-mi place mie, ceea ce este aici (era cu profil agricol) și nu am vrut să rămân acolo. Părinții m-au susținut din punct de vedere financiar și imi pare bine că am ajuns aici.”
Rolul mass mediei în viziunea elevilor, a fost un aspect de asemenea analizat prin intermediul cercetării calitative.
La întrebarea “Care este rolul mass mediei în viața voastră-vă influențează într-un fel?“ toți participanții la întâlnirea focus-grup au fost de părere că mass-media influențează oamenii atât în sens pozitiv, cât și negativ.
Alia: “…Uneori în sens pozitiv, uneori negativ.”
Daniela: „De multe ori și negativ.”
Referitor la influențarea pozitivă exercitată de către mijloacele mass media asupra elevilor, au ieșit în evidență câteva opinii interesante.
Nicoleta: “Avem nevoie de mass-media. Orice informație avem nevoie, o putem găsi.”
Florin: “Ajută la formarea opiniilor.”
Alia: “…de multe ori mass-media ne folosește. Chiar și la școală ne folosește mass-media.”
Nicoleta: “…mass-media are și părți pozitive, e normal. Așa cum am spus că putem să ne alocăm 2-3 ore în bibliotecă, putem 2-3 ore să ne informăm și din mass-media.”
Alia: „De pe Internet, adică. Dacă avem, de ex., la teme, la proiecte, toate astea ne ajută…”
Rolul negativ al mass mediei, este prezent și el, conform părerii elevilor:
Gabriela Daniela: „…Plus că mass-media ne poate influența negativ pentru că mediatizează viața unor persoane, iar noi le considerăm modele în viață, iar acele persoane sunt niște modele negative pentru noi, dar noi nu conștientizăm asta.”
„Și care este motivul pentru care vi se pare vouă că mass-media aduce în fața micului ecran, de exemplu, aceste modele?“ a fost întrebarea prin care s-a încercat să se surprindă părerea elevilor referitoare la motivul mediatizării unor asemenea modele. Răspunsurile au evidențiat ideea că se urmărește creșterea cu orice preț a vânzărilor.
Daniela: “Pentru că asta se vinde, asta se caută.”
Diana: “Se caută creșterea ratingului.”
Nicoleta: „A atins o cotă maximă a ratingului.”
Gabriela Daniela: „Publicitatea scandalului se vinde.”
Diana: „De obicei articolele negative se promovează mai mult.”
La întrebarea “Se promovează senzaționalul?” toți elevii au răspuns afirmativ.
“Vă convine situația?”–la această întrebare, opiniile au fost diverse, obținându-se păreri deosebit de interesante. Astfel, se ajunge la concluzia că pentru elevi, deși aceștia par a fi conștienți de influența negativă a unor emisiuni, articole, difuzate în mass media, obișnuința, plictiseala, au o mare influență în determinrea urmăririi acestora.
Alia: „De multe ori nu, de multe ori, da. Sunt situații în care n-ai ce sa faci, n-ai ce să vezi…te interesează câteodată.”
Ioana: „De plictiseală, te uiți la astfel de subiecte.”
Alia: „Îți place, nu-ți place și parcă te atrage! Spui: stau 10 minute în pat, mă uit la TV chiar dacă-ți place, chiar dacă nu-ți place. Dar alea 10 minute, s-au făcut 1 oră, s-au făcut 2, s-au făcut 3. Și uite-așa-ți pierzi timpul la TV.”
Gabriela Daniela: “Sunt promovate de mulți ani scandalurile și noi ne-am obișnuit, e ceva implementat. Ei, ce să vedem altceva?“
Alia: „Din obișnuință te uiți.”
Încrederea în moderatorii diferitelor emisiuni este situată la un nivel ridicat în rândul elevilor.
“Moderatorii–ce părere aveți despre ei? Sunt bine pregătiți, sunt pricepuți?“ primește răspunsuri din care se observă încrederea în aceștia:
Nicoleta: „…chiar dacă apar și în influențarea negativă, ei doar își fac treaba. Ei, probabil sunt bine pregătiți, dar pentru a-și promova ceea ce prezintă, pentru raiting, ar face orice.”
Ioana: „Se conformează.”
Nicoleta: „Da, se adaptează.”
Diana: „Sunt spontani.”
Nicoleta: „Da. Chiar dacă ei sunt bine pregătiți, dacă au nevoie de un scandal în acel moment, ei se adaptează.”
Alexandru, Florin și Alia: „Da (sunt bine pregătiți).”
Majoritatea elevilor din cadrul Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați apreciază în primul rând funcția de divertisment a mass mediei.
Diana: „…Noi tinerii, preferăm emisiuni de astea, cu divertisment, amuzament. Generațiile mai înaintate se uită la cultură, la emisiuni de economie.”
Deși divertismentul este urmărit predominant de către elevi, aceștia vizionează și alte genuri de emisiuni TV.
Nicoleta: „…în fiecare duminică dimineața, părinții mei se uită la “Viața satului”. Ei sunt cu agricultura. Și sincer, mi se par emisiuni foarte interesante. Mă uit cu ei, nu pentru că-mi cer ei asta, ci pentru că vreau eu. Îmi place, sunt niște teme foarte interesante.”
Alia: „Și sportul îmi place.”
Nicoleta: „…și emisiunile de cultură. …eu urmăresc. Discovery, în general.”
La întrebarea: „Și voi urmăriți emisiuni de cultură?“ adresată altor doi elevi, aceștia au răspuns:
Gabriela Daniela și Theodor: „Și eu urmăresc.”
După cum emisiunile urmărite diferă, se observă aceeași varietate și în privința canalelor TV preferate de către elevi.
Alexandru: „Money Chanel, Discovery.”
Alia: „Acasă TV, Discovery.”
Andrei: „Sport.ro.”
Florin: „Realitatea.”
Nicoleta: „Antena 3.”
Ioana: “Pro TV, Discovery.”
Varietatea, diversitatea informațiilor nu este un simplu deziderat în mass media din România, ci o realitate, conform părerii elevilor, astfel încât întrebarea “Deci există, credeți voi, emisiuni pentru toate categoriile?” a primit răspuns afirmativ din partea tuturor elevilor.
Diana: „Sunt posturi care se axează pe economie, știri, politică, exact pe ce dorește fiecare.”
Florin: „Sunt emisiuni la orice interval orar.”
Perioada din zi alocată de către elevi pentru vizionarea emisiunilor preferate este seara, datorită programului școlar.
Nicoleta: „Seara.”
Diana și Ioana: „Seara, în general.”
Nicoleta: „Pe la 7.30, 8. Ajungem acasă, ne facem temele și seara…”
Alia: „Mai avem timp și pentru divertisment.”
Frecvența cu care elevii urmăresc emisiuni la TV, a reprezentat un alt aspect avut în vedere în cadrul cercetării calitative. Întrebarea „Cam câte ore petreceți pe zi, în fața TV?“ a prilejuit obținerea următoarelor răspunsuri:
Andrei: „Între 4-5 ore.”
Alia: „Păi dacă la 9 mă bag în pat, până la 11-12 mă uit la TV.”
Gabriela Daniela: „Între 3-4 ore.”
Diana și Alexandru: „Cam 3-4 ore.”
Deși se constată o medie de 3-4 ore, maxim 5 ore, ca frecvență de vizionare a programelor TV, există elevi care nu urmăresc deloc emisiunile TV.
Daniela: „Sunt zile în care nici nu deschid TV.”
Nicoleta și Alia: „Exact.”
Andrei: „Eu mă uit doar sâmbăta sau duminica și atunci doar dacă-i meci, în rest n-am timp. Când sunt la sală, TV e mereu deschis la Discovery și când sunt la sală, mă uit și la TV. Acasă n-am timp. Doar în weekend.”
În privința celui mai folosit mijloc de comunicare în masă, răspunsurile primite în cadrul cercetării calitative, confirmă ipoteza conform căreia “cei mai mulți elevi ai Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați preferă să utilizeze ca mijloace de comunicare în masă, calculatorul–Internetul”.
Nicoleta: „Cel mai mult timp și cred că toți o recunosc, o alocăm Internetului, preferăm să stăm în fața calculatorului. Nu cred că mai există persoane care nu au calculator. Deja calculatorul a rămas în urmă. Au apărut tabletele, laptopurile, Internetul pe telefon.”
Internetul este folosit de către tineri în special pentru socializare și mai puțin pentru alte activități.
Andrei: „Socializare.”
Florin: „Socializarea, după ce terminăm temele.”
Gabriela Daniela: „Sau în timp.”
Deși socializarea constituie principala activitate pe Internet, elevii folosesc acest mijloc de comunicare și pentru căutarea de informații necesare diferitelor activități școlare.
Daniela: „Îl folosim și ca să realizăm propria firmă, online.”
Nicoleta: „Am participat la un curs de antreprenoriat, în care ne-au învățat cum putem să ne promovăm.”
Alia: „Să ne facem o firmă proprie.”
Nicoleta: ”Să devenim antreprenori.”
Florin: “Oricum, avem puțină experiență cu firme online, deoarece avem o firmă la școală, firma de exercițiu și tot ne ajută.”
O altă activitate preferată de unii elevi, pe Internet, este citirea presei online.
Daniela: „…Eu, de exemplu, mereu mă uit în „Cancan”.”
Nicoleta: „Decât să cumpărăm un ziar, mai bine citim pe Internet. …e mai practic.”
Foarte puțini elevi mai cumpără astăzi ziare, această activitate regăsindu-se între prioritățile lor doar în situații deosebite, legate în principal de efectuarea unor teme primite la școală.
Florin: “Mai rar.”
Nicoleta și Ioana: “Mai cumpărăm.”
Alia: „Am avut de exemplu un proiect de făcut la firma de exercițiu. Articole din ziare despre finanțe.”
Ioana: „Tot ce ține de buget, era.”
Alia: „Da. Și când am luat ziarul, am zis ei, doar pe titlurile astea mă uit.”
Nicoleta: „Eu și colega mea (arată spre Gabriela) cumpăram la un moment dat ziarul pentru a ne căuta un apartament în care să stăm și luam mai mult pentru mica publicitate.
Diana: „Sau pentru locuri de muncă.”
În privința raportului ziare locale–ziare naționale, marea majoritate a elevilor se îndreaptă prioritar către presa locală.
Gabriela, Ioana și Daniela: „Locale.”
Andrei: „ProSport.”
Nicoleta, Diana și Florin: „Viața liberă.”
Motivul pentru care elevii preferă să citească în principal ziarele locale, îl constituie dorința lor de a fi informați în legătură cu evenimentele din orașul lor, existând opinia că în presa națională nu sunt promovate suficient acestea.
Diana: „Pur și simplu, mă interesează de orașul meu. Restul, aud de la știri ce se întâmplă.”
Ioana: „Locale, e cel mai sigur. Păi de exemplu, la televizor nu mediatizează despre fiecare oraș. Orașul nostru fiind mai mic decât altele, nu este atât de mediatizat. Și bineînțeles că pe mine mă interesează ziarele locale.”
Diana: „Sau când avem noi activități, mereu apărem în ziarele locale.”
Ioana: „Da, în anii trecuți, când apăream în ziare, atunci cumpăram ziare.”
În privința preferințelor manifestate de către elevi față de presa scrisă, întrebați ce preferă între ziare și reviste, se observă că interesul acestora se îndreaptă majoritar către reviste, vârsta fiind cred elevii, una dintre cauzele acestei alegeri.
Gabriela Daniela, Alia, Nicoleta și Diana: „Revistele.”
Diana: „Asta e tot pe categorii de vârstă. Cei mai învârstă cumpără ziare. Și noi, reviste.”
Alegerea revistelor de către elevi, ca și în cazul emisiunilor TV, se datorează în primul rând aplecării lor către divertisment.
Nicoleta: „…Au și horoscop.”
Diana: „Au jocuri, rebusuri.”
Nicoleta: „Sudoku. Au și programe TV.”
Gabriela Daniela: „În primul și în primul rând eu nu mă uit la o revistă cum începe. Eu o întorc invers și mă uit la ea cap–coadă. Horoscopul și după aceea ce mi se pare mai interesant. Eu nu pot să mă uit la o revistă sau la un ziar așa, cum începe el.”
Se constată că nu prețul este cel care stabilește tipul revistelor cumpărate. Puțini elevi aleg o revistă pentru articolele conținute, motivul principal constituindu-l în general marketingul practicat de către revista respectivă, elevii fiind atrași foarte mult de diferitele produse oferite odată cu aceasta.
Diana: „Depinde ce titluri are. Mai întâi ne uităm la prima pagină.”
Ioana: „Da, dar și acum, cum sunt structurate ziarele. Înainte, din câte am înțeles, nu era titlul cel mai important, ci cuprinsul. Deci nu înțelegeai din titlu ceea ce se vorbea în articolul respectiv. Acum, titlul e cel mai important. Dacă te interesează, citești, dacă nu, nu!”
Nicoleta: „…Sunt (reviste) care știu să se promoveze.”
Alia: „Care au cadouri în ele.”
Nicoleta: „Da. Un roj, o ojă.”
Florin: „Sunt anumite reviste care pot fi colecționate. Cum ar fi revistele de biologie. Și au CD-uri care mă interesează.”
Ioana: „Acum și Jurnalul Național are cărți.”
Nicoleta: „Mama-i abonată la Viața Liberă și Formula AS.”
Gabriela Daniela: „Sau Taifasuri, oferă CD-uri și sunt informații foarte interesante, din toate domeniile–și sănătate.”
Frecvența de cumpărare săptămânală a ziarelor și revistelor de către elevi este extrem de redusă, cumpărarea efectuându-se în principal când au de rezolvat anumite sarcini școlare.
Diana: „Nu multe.”
Ioana și Nicoleta: „Foarte rar.”
Daniela: „Doar când avem nevoie de ceva.”
Nicoleta: „Exact.”
Andrei: „…Eu o dată la un an.”
Ioana: „Da, și atunci pentru că ne trebuie ceva anume, nu că am vrea noi să citim cine știe ce din ziar.”
Daniela: „De exemplu, acum cu proiectul. Normal, am cumpărat pentru proiect. Așa, să citesc eu, nu.”
Încrederea elevilor în titlurile din reviste este mică. Se constată, din răspunsurile primite, ca și în cazul televiziunii, faptul că elevii apreciază dorința revistelor de a crește tirajele, titlurile folosite de multe ori fiind “titluri bombă”, fără legătură cu conținutul.
Nicoleta: „Dar sunt multe titluri de astea, bombă, dar în esență nu au nimic special. Ei vor să atragă.”
Diana, Alexandru, Florin și Gabriela Daniela: „Da.”
Alexandru: „Doar ca să atragă atenția cititorului.”
Ioana: „…un titlu care mi se părea foarte interesant, dar…”
Nici Internetul nu se bucură de o credibilitate prea mare în rândul elevilor, articolele citite online urmărind același aspect–atragerea cititorilor prin titluri șocante.
Nicoleta: „Mai mult pe Internet mi se întâmplă. Văd un titlu mare, șoc, dar de fapt n-are nicio legătură titlul cu articolul.”
Se constată trecerea de la cumpărea ziarelor, la accesarea lor online, unul dintre motivele acestui fapt fiind prețul, în timp ce altele sunt legate de ușurința accesării.
La întrebarea “Deci asta credeți voi că are o mare improtanță, prețul, în momentul în care ați vrea, de exemplu, să citiți presa (online)? răspunsul primit din partea tuturor elevilor a fost “Da”.
Ioana: „E mai accesibil.”
Alia: „Păi dacă avem acasă Internet?”
Ioana: „Atâta timp cât ziare putem găsi și pe Internet.”
Comparând televiziunea cu Internetul, există convingerea în rândul elevilor, că la televizor este imposibilă selectarea emisiunii dorite, aceasta putând fi urmărită doar atunci când este difuzată de canalul TV respectiv. Pe Internet insă, emisiunile preferate pot fi urmărite ori de câte ori se dorește, ele putând fi accesate și după câteva zile de la prima lor difuzare.
Nicoleta: „…pe Internet, ne alegem noi ceea ce vrem.”
Alia: „Pe televizor nu putem alege.“
Ioana: „Doar programul putem să-l alegem, atât.”
Florin: „Bine, anumite emisiuni de la televizor sunt online, la aceeași oră.”
Nicoleta: „Sau dacă nu le-am văzut în direct, putem să le urmărim pe Internet în reluare, chiar dacă la televizor nu se difuzează. Am dat un interviu eu cu colega și toată lumea mi-a spus a treia zi: “A, ai apărut la televizor!”. Eram așa dezamăgită: ”Toată lumea m-a văzut numai eu nu m-am vazut!”. Și am intrat pe Internet și am căutat știrea și m-am văzut și eu.”
Alia: „Adică tot Internetul era de bază până la urmă.”
Aceeași apreciere a importanței Internetului în defavoarea televiziunii, apare în opinia elevilor și atunci când se compară diversitatea informațiilor furnizate de către cele două mijloace mass media.
Alexandru: „Este mult mai accesat Internetul decât televiziunea.”
Diana: „E mult mai variat Internetul.”
Nicoleta: „Găsești orice pe Internet. Orice te interesează, găsești pe Internet.”
Alia: „Acum mai nou, putem să ne uităm la televizor și pe Internet.”
În vreme ce calculatorul cu Internet este cel mai utilizat mijloc de comunicare în masă de către elevi, timpul alocat de către aceștia utilizării Internetul zilnic, păstrează același loc fruntaș.
Nicoleta: „Mult, mai mult decât televizorului.”
Ioana: „Tot timpul liber.”
Andrei: „Păi eu țin calculatorul tot timpul deschis și am Internetul tot timpul activat.”
Nicoleta: „Tot avem messenger-ul facebook-ul deschis.”
Diana: „Suntem generația facebook.”
Ioana: „La mine facebook-ul este închis numai când dorm, în rest…”
Nicoleta: „Chiar și când învăț, când îmi fac temele…Bine, când învăț nu.”
Andrei: „Și eu când îmi fac temele îl țin deschis, când îmi învăț, îl închid.”
Această frecvență ridicată de utilizare zilnică a Internetului nu este respectată de către toți elevii, dar aceștia sunt oricum într-o clară minoritate.
Alia: „La mine stă mai mult televizorul aprins, decât calculatorul.”
Printre site-urile cele mai frecventate de către elevi sunt în principal cele de filme.
“Care ar fi site-urile preferate?” a fost întrebarea care a urmărit să identifice site-urile preferate de către elevi.
Florin: „Cele de filme.”
La remarca potrivit căreia, filme pot fi urmărite și direct de pe hard disk, fără a mai accesa un site, răspunsul a fost evident:
Florin: „Dar tot de pe Internet le iau.”
Utilitatea Internetului se regăsește în foarte multe domenii, una dintre activitățile preferate de către elevi fiind efectuarea cumpărăturilor pe Internet.
Alia: „Acum nici nu te mai deplasezi din fața Internetului, că îți faci cumpărăturile pe Internet–îți vine la ușă, ai plătit și gata.”
Nicoleta: „Da.”
Alia: „Eu mi-am dat comandă de ceva pe Internet, fără să-i spun mamei. Vorbeam cu colega la telefon (arată spre Nicoleta) și am spus, fie ce-o fi. Ei, trebuie să plătească, doar vin la ușă, nu poate să-l trimită înapoi. Am dat comanda, a venit la ușă și mama: “O, ce mi-ai făcut! Câți bani trebuie să plătesc!”. Ei, faptu-i consumat. Și a plătit, ce era să facă!“
Nicoleta: „Apoi a dat și mama ei comandă.”
Alia: „A dat și mama comandă, că i-a plăcut.”
Bibliotectile virtuale sunt de asemenea, frecvent accesate de către elevi, existând situații când cărți căutate de către aceștia nu au putut fi găsite decât online.
Ioana: „De exemplu, săptămâna trecută am avut un studiu de caz la română și la tema pe care am avut-o eu și echipa mea, cărțile de la bibliotecă erau prea vechi și nu se mai găseau, dar le-am găsit pe Internet. Și am găsit toată cartea, nu numai un rezumat.”
Cu toate acestea, plăcerea de a citi o carte, tradițional, se păstrează pentru unii elevi, datorită în primul rând senzației de disconfort resimțită în cazul cititului online:
Florin: „Eu mai rar citesc cartea pe Internet. Mai degrabă aș citi carte așa, nu pe Internet.”
Theodor: „E obositor.”
Andrei: „Da, așa și eu.”
În timp ce elevii caută frecvent informații în bibliotecile online foarte puțini sunt aceia care preferă să intre într-o bibliotecă motivul principal invocat de aceștia fiind ușurința accesării:
Alia: „…Mie îmi este mai ușor să intru pe Internet, să dau un search pe google, să iau o informație care-mi trebuie și să o scriu după aceea sau să o formulez în așa fel încât să-mi folosească la școală, decât să mă duc la bibliotecă. Mie mi se pare că este ceva mai ușor.”
Diana: „Mai nou, au apărut cărțile audio.”
Telefonul mobil, atât de preferat de către elevi, aduce cu sine aceeași întărire a locului întâi deținut de Internet între mijloacele de comunicare în masă.
Diana: „Mai nou, toate telefoanele sau tehnologiile noi au Internet și putem să ne informăm în orice loc. Ne este mai accesibil.”
Ioana: „Oricând, oricum și oricât.”
Cu toate avantajele pe care le aduce calculatorul cu Internet, acestuia din urmă i se recunosc de către elevi și unele dezavantaje, în primul rând legate de distragerea de la învățătură:
Diana: „În primul rând, uneori intrăm pe Internet decât să scriem sau să învățăm.”
Nicoleta: „Da, cum ajungem acasă: “lasă că scriu mai târziu, hai să intru puțin pe facebook”.”
Florin: „Și timpul pe care-l alocăm Internetului, de multe ori este prea mult.”
Alexandru: „Și uneori stăm până seara târziu și pierdem ore de somn importante.”
Nicoleta: „Dacă ar trebui să ne facem tema din cărți, mai întâi citim în carte și după aceea să extragem ideile. Și înțelegem ceva. Așa, pe Internet, ni se dă exact ce ni se cere.”
Programele de socializare, atât de utilizate de către elevi, prezintă și dezavantaje:
Theodor: „Sau în loc să vorbim cu o persoană afară, față în față, socializăm cu ea pe Internet.”
Diana: „De multe ori Internetul ne prezintă o imagine falsă. Când ne întâlnim față în față, observăm că nu suntem deloc cum suntem pe Internet.”
Nicoleta: „Asta referitor la site-urile de socializare.”
Diana: „Da.”
Vizionarea filmelor în oraș, a devenit o activitate din ce în ce mai rar întâlnită în rândul elevilor. Întrebați dacă merg la film în oraș, alevii au dat răspunsuri diverse.
Nicoleta: „Mai rar.”
Alia: „Da. Acum la 3 D.”
Florin: „Eu am fost cinefil convins, fiindcă tatăl meu a lucrat la cinematograf vreo 5 ani și mergeam în fiecare săptămână la fiecare film.”
Andrei: „Eu am fost o dată în clasa a IX-a și o dată când aveam vreo 7 ani.”
Motivul principal al acestei îndepărtări față de filmele vizionate în oraș este în primul rând Internetul, elevii preferând să urmărească filmele online.
Andrei: „…mai degrabă mă uitam acasă sau la televizor.”
Un alt motiv este cel al prețului biletelor, considerat ridicat.
Andrei: „Dar mai dau și un ban în plus și prefer să mai fac economie.”
Dacă la filme, elevii merg din ce în ce mai rar, frecvența cu care merg la teatru este mai ridicată. Este adevărat că, o mare contribuție spre această îndreptare a elevilor către teatru o au diriginții.
Nicoleta: „Ne-a dat această idee și a spus “Haideți să mergem la teatru, să vedeți că este frumos!“ Unii dintre noi nu au fost niciodată.”
Andrei: „E o plăcere.”
Ceea ce la început vine mai mult ca o sugestie din partea diriginților, se transformă pentru elevi într-o activitate plăcută.
Nicoleta: „Unde am mers mai mult în perioada liceului, a fost la teatru, la inițiativa doamnei noastre dirigintă. La început, a fost: “Mergem la teatru, mergem la teatru!” și după aceea a început să ne placă.”
Andrei: „Și chiar e frumos.”
Ioana: „Eu nu am mai fost niciodată la teatru și bineînțeles că a fost ceva nou.”
Întrebați dacă merg la teatru și cu prietenii, elevii au răspuns negativ, tot colegii de clasă fiind aceia cu care se vizionează piesele. Aceasta confirmă concluzia anterioară, cum că școala este aceea care creează în primul rând aceste oportunități.
Florin: „Nu.”
Alia: „Nu.”
Andrei: „Cu prietenii n-am fost niciodată la teatru. Doar la un film, la celălalt am fost cu ai mei……nu am prieteni care să meargă la film, la teatru.”
Faptul că piesele de teatru sunt în general urmărite împreună cu colegii din clasă, crează o altă atmosferă, plăcută, care contribuie la repetarea experiențelor.
Nicoleta: „Am fost de mai multe ori noi, dar vreau să spun că prima noastră piesă rămâne acolo în inima noastră. A fost frumoasă: “Mincinosul” și a fost foarte frumoasă.”
Florin: „A fost și cu clasa, era o atmosferă frumoasă.”
Nicoleta: „Am fost cu părinții de 8 Martie cu părinții. Le-am făcut o surpriză. Am fost cu părinții la teatru, dar atunci a fost o piesă lacrimogenă. Am plâns cu toții.”
Se observă că Internetul este cel care oferă întâietatea calculatorului, ca mijloc de comunicare în masă. Foarte rar, calculatorul ar fi accesat de către elevi, dacă nu ar avea acces la Internet.
Astfel, la întrebarea “Dar așa, calculatorul, fără Internet, l-ați folosi?” elevii au răspuns:
Ioana: „Așa, doar să lucrăm pentru școală. Altceva nu cred.”
Nicoleta: „Dar fără Internet tot nu prea poți.”
Ioana: „Ei, ba da, poți să scrii dintr-o carte.”
Florin: „Ar fi folositor pentru stocarea informațiilor.”
Alia și Nicoleta: „Exact.”
Utilitatea calculatorului, fără Internet se reduce semnificativ în ochii elevilor, aceștia neutilizând decât forțați de împrejurări calculatorul, fără Internet.
Ioana: „Când nu aveam Internet.”
Florin: „Și eu la fel.”
Theodor și Alexandru: „Când cade Internetul.”
Importanța Internetului este văzută de elevi ca aflându-se pe locul fruntaș nu doar în ceea ce-i privește pe aceștia, orice generație beneficiind de aportul său.
Gabriela Daniela: „…nu numai generația noastră, tânără, este cu Internetul. Și cei din alte generații.”
Alia: „Tatăl meu, stă până la 3-4 dimineața, numai pe Internet. Nu numai că are jocuri. Are facebook, are twitter, are skype, are messenger, are gmail.”
Ioana: „S-a adaptat. Și tata la fel.”
Gabriela Daniela: „Da, se adaptează.”
Alia: „…..(tata stă) doar pe site-uri de socializare și se informează de pe Internet despre politică. Îi place foarte mult politica, religia foarte mult. Tata fiind musulman, îl interesează subiectele.”
Gabriela Daniela: „Ce schimbări, ce noutăți au mai intervenit.”
Căutarea unui loc de muncă nu-i interesează încă pe toți elevii, motivul fiind dorința majorității de a continua studiile. Întrebați astfel, dacă îi interesează acest aspect, al căutării în viitorul apropiat a unui loc de muncă, elevii au răspuns:
Daniela și Florin: „Ba da.”
Nicoleta: „Sincer, cu locurile de muncă nu, ne gândim…”
Alexandru: „Să continuăm studiile.”
Nicoleta: „Da, exact.”
Alia: „Eu nu mi-aș dori încă să muncesc. Cred că am tot timpul din lume să muncesc.”
Andrei: „Continui studiile și muncești în part time.”
Deși Internetul este atât de apreciat de către elevi, acești găsesc și unele dezavantaje.
Nicoleta: „Avem și argumente pro, avem și argumente contra.”
Florin: „Mi s-a întâmplat să stau prea mult în fața Internetului și după aceea să regret. Am fost obosit, nu mi-am învățat.”
Nicoleta: „Cum fac eu când trebuie să dorm și spun “Mai stau 5 minute, 5 minute și dimineața…”
Florin: „5 minute se fac 1 oră, poate 2.”
Andrei: „Și după aceea spui că te uiți până te culci. Și nu mai ai timp să faci lecții.”
Nicoleta: „Și dimineața spunem: ”Gata, în seara asta, la 8 în pat!”. Și repetăm aceeași greșeală.”
Daniela: „Important este că suntem conștienți și de părțile ei negative.”
Cu toate acestea, comparând avantajele cu dezavantajele, elevii consideră că Internetul a devenit o prezență absolut obligatorie în viața fiecăruia.
Nicoleta: „Exact, cum spuneau colegii mei, că înainte era program numai până la ora 10. Așa era pentru toată lumea. Nu mai putem noi acum să ne comparăm cu asta. Noi să stăm până la ora 10, fără Internet, fără nimic și ceilalți să aibă. Așa sunt timpurile, timpurile se schimbă!”
Ioana: „Important este să avem puterea de a discerne între ce este bine și ce este rău.”
Alia: „Deci Internetul acum a devenit o obsesie!”
3.2. Rezultatele cercetării cantitative
Întrebarea nr.1
Conform răspunsurilor primite la întrebarea nr. 1 din chestionarul aplicat elevilor din cadrul eșantionului, se observă că nu există diferențe în rândul preferințelor elevilor, în ceea ce privește sursa de informații la care apelează aceștia atunci când vor să obțină diferite informații, indiferent de mediul de proveniență al elevilor.
Astfel, 62 de băieți din mediul urban, reprezentând aproximativ 83% au răspuns că ar căuta informații pe Internet. Excepțiile de la acest răspuns o constituie doar 13 elevi (17%) care au răspuns că ar căuta informații la TV/radio.
Aceste valori sunt prezentate în graficul care urmează.
Procentual, situația se prezintă conform graficului următor, evidențiindu-se clara diferență a numărului celor care au ales varianta “a”, respectiv căutarea pe Internet, comparativ cu varianta “c”, referitoare la urmărirea emisiunilor la TV/radio și desigur, comparativ cu variantele „b”, „d” și „e”, referitoare la citirea presei, mersul la bibliotecă și altele.
Între băieții din mediul rural diferența este aproximativ aceeași ca în situația anterioară, 26 băieți, reprezentând 72%, informându-se preponderent de pe Internet și doar 10 băieți (aproximativ 28%) utilizează mai ales informațiile de la TV sau radio.
Valoric, situația se prezintă conform graficului de mai jos:
Din punct de vedere procentual, situația este redată în graficul de mai jos, prezentându-se din nou diferența clară dintre cei care au optat să se informeze preponderant de pe Internet și ceilalți, singura variantă care mai primește adeziunea unora fiind varianta “c”, datorită celor 28% care care aleg să se informeze din cadrul emisiunilor de la TV/radio.
Fetele din mediul urban mențin aceleași preferințe ca și băieții, doar că diferențele sunt mult mai mari. Astfel, 118 dintre ele, reprezentând aproximativ 82%, apreciază importanța Internetului ca sursă de informații. Deși 19 fete (13%) consideră că ar căuta să se informeze de la TV/radio și doar 7 fete (5%) de la bibliotecă, se observă că răspunsurile se îndreaptă prioritar spre Internet.
Graficul de mai jos prezintă situația valorică.
Preferințele procentuale ale fetelor din mediul urban care au raspuns la întrebarea numărul 1 din chestionar sunt redate în graficul următor, din care se observă faptul că variantele “b” și “e” nu au fost alese de nimeni, comparativ cu variantele “a”, “c” și “d”, care au fost alese în proporție de 82%, 13%, respectiv 5%.
În ceea ce privește mediul rural, deși fetele de aici manifestă cea mai mare varietate de opinii dintre toate categoriile de vârstă, păstrează ponderea principală a preferințelor pentru Internet ca sursă de informații (40 fete, rerpezentând 71%). Restul opiniilor variază astfel: 3 fete (5%) sunt de părere că ar alege să se informeze mai ales din presă, 11 fete (19%) s-ar informa urmărind emisiuni la TV/radio și 3 fete (5%) ar căuta informații la bibliotecă.
Graficul de mai jos prezintă situația din punct de vedere valoric.
Reprezentarea grafică de mai jos evidențiază preferințele procentuale ale fetelor din mediul rural care au răspuns la întrebarea numărul 1 din chestionar.
Sursa de informații preferată de către majoritatea elevilor, atât din mediul urban cât și din cel rural, fie ei băieți sau fete, este conform răspunsurilor oferite la întrebarea nr. 1 din chestionar, Internetul.
Întrebarea nr. 2
La această întrebare s-a folosit metoda ordonării rangurilor. În urma prelucrării răspunsurilor primite de la elevii care au fost cuprinși în eșantion, s-au calculat scoruri pentru cele patru categorii de elevi, astfel: băieți urban-băieți rural, fete urban-fete rural.
Scorurile calculate pentru băieții din mediul urban:
Scor TV= = = = 2.6
Scor Internet= = = = 2.96
Scor Presa= = = = 2.32
Scor Radio= = = = 2.12
După cum se observă din scorurile obținute, pentru elevii băieți din mediul urban, ordinea de importanță este următoarea: Internetul ocupă locul I, TV ocupă locul II, presa ocupă locul III și radioul obține din partea elevilor ultimul loc, al IV-lea.
Grafic, această ierarhie poate fi redată astfel:
Procentual, scorurile obținute în urma prelucrării datelor sunt reliefate în graficul de mai jos:
Se poate observa faptul că Internetul are o pondere de 30% în preferința băieților din mediul urban, fiind urmat de TV cu o pondere de 26%, presa cu 23%, pe ultimul loc în preferințele elevilor aflându-se radioul cu 21%.
Pentru băieții din mediul rural au fost calculate, pe baza datelor culese din răspunsurile lor, următoarele scoruri:
Scor TV= = = = 2.67
Scor Internet= = = 2.77
Scor Presa== = 2.31
Scor Radio= = 2.25
Din scorurile obținute, se constată că și în cazul băieților din mediul rural, preferința pentru Internet (scor 2.77) este mai mare decât pentru celelalte mijloace de comunicare, însă această diferență este una foarte mică, locul al II-lea fiind ocupat de TV cu un scor de 2.67 puncte. Presa cu un scor de 2.31 puncte se află pe locul al III-lea, urmată pe ultimul loc, îndeaproape de radio, cu un scor de 2.25 puncte.
Această ordine în preferințele băieților din mediul rural se prezintă conform graficului de mai jos:
Scorurile sunt redate procentual în graficul de mai jos, observându-se diferențele extrem de mici existente între preferințele pentru Internet și TV pe de o parte, precum și între presă și radio, pe de altă parte.
În ceea ce privește ierarhia realizată de fetele din mediul urban, aceasta se poate obține calculând scorurile pentru cele trei mijloace de comunicare, astfel:
Scor TV= = = = 3.01
Scor Internet= = = 3.12
Scor Presa== = 2.03
Scor Radio= = 1.84
Din nou se observă o mai mare apreciere a Internetului (scorul de 3.12) în defavoarea celorlalte mijloace de comunicare în masă. Urmează în preferințele fetelor din mediul urban, TV-ul cu un scor de 3.01, ultimele locuri, respectiv III și IV, fiind ocupate în ordine de către presă (scor 2.03) și de radio (scor 1.84).
Grafic, realitatea de mai sus se poate reprezenta astfel:
Diferențele sunt mai mari între Internet și TV pe de o parte și presă și radio pe de altă parte. Aceste diferențe se constată și din prezentarea procentuală, situație reliefată în graficul următor:
În cazul fetelor din mediul rural, scorurile calculate pe baza datelor obținute după analizarea răspunsurilor elevilor la întrebarea numărul 2 din chestionar, au fost:
Scor TV= = = = 2.63
Scor Internet= = = 2.9
Scor Presa== = 2.56
Scor Radio= = 1.91
Ca și în situațiile anterioare, se constată și la fetele din mediul rural o preferință mai mare pentru Internet, acesta obținând locul I cu un scor de 2.9. Locurile următoare sunt ocupate, în ordine, de TV cu un scor de 2.63, presă (scor 2.56), iar ultimul loc, radioul cu un scor de 1.91. Se poate observa diferența mare dintre radio și celelalte mijloace de comunicare, precum și apropierea între preferința pentru TV și cea pentru presă. Grafic, situația se prezintă astfel:
Procentual, se poate constata mult mai bine apropierea dintre preferința fetelor din mediul rural pentru TV și pentru presă, precum și depărtarea radioului față de celelalte mijloace de comunicare în masă.
În cazul întrebării numărul 3 din chestionarul aplicat elevilor care au făcut parte din eșantion, se constată că în general, elevii petrec în fața televizorului aproximativ 2 ore. Astfel, un număr de 30 de băieții din mediul urban urmăresc emisiuni la TV mai puțin de 1 oră pe zi. La distanță extreme de mică se află elevii care petrec în fața televizorului între 1-2 ore pe zi (29 elevi). Aceste două variante au fost alese de majoritatea băieților din mediul urban, restul alegând într-un număr foarte mic celelalte variante, respectiv între 2-3 ore pe zi petrec în fața televizorului 9 băieți, 5 elevi, mai mult de 3 ore, în timp ce doar 2 băieți din mediul urban au afirmat că nu se uită la TV.
Toate acestea pot fi surprinse în graficul următor:
Procentual se pot observa toate alegerile băieților din mediul urban, subliniindu-se mult mai bine diferența foarte mică existentă între cei care au ale varianta “mai puțin de 1 oră pe zi” și cei care au afirmat că stau la TV între 1-2 ore pe zi.
În privința băieților din mediul rural, se observă o asemănare cu cei din mediul urban, în sensul că marea majoritate a acestora au ales primele 2 variante, 18 afirmând că privesc la TV mai puțin de 1 oră pe zi, în timp ce 11 elevi au ales varianta între 1-2 ore pe zi. Celelalte variante au fost alese de un număr redus de băieți din mediul rural, respectiv 5 alegând între 2-3 ore pe zi, 1 elev mai mult de 3 ore pe zi, iar 1 alegând varianta “nu mă uit la TV”. Aceste preferințe se regăsesc în graficul de mai jos.
Toate alegerile băieților din mediul rural sunt redate procentual în graficul de mai jos, procentele permițând o la fel de bună evidențiere a diferențelor mari dintre cei care au ales variantele “a” și “b” comparativ cu celelalte, precum și asemănarea ca număr a celor care au afirmat că stau la TV mai mult de 3 ore pe zi și a celor care nu se uită la TV.
Preferințele fetelor din mediul urban de a urmări emisiuni la TV se mențin în aceleași direcții ca și în cazul băieților. Astfel, 59 de fete au ales varianta “mai puțin de 1 oră pe zi”, iar 21 de fete varianta între 1-2 ore pe zi. Între 2-3 ore pe zi își petrec în fața televizorului 13 fete, în timp ce mai mult de 3 ore pe zi stau în fața televizorului 14 fete. O singură fată din mediul urban a ales varianta “nu mă uit la TV”. Graficul de mai jos prezintă preferințele fetelor din mediul urban.
Procentul, situația se prezintă în graficul următor, evidențiindu-se totodată numărul extrem de apropiat dintre cei care stau la TV mai puțin de 1 oră pe zi sau între 1-2 ore pe zi, comparativ cu cei care au ales toate celelalte variante.
Fetele din mediul rural preferă aceleași variante: 23 au răspuns că urmăresc la TV mai puțin de 1 oră pe zi, iar 21 între 1-2 ore pe zi. Varianta între 2-3 ore pe zi a fost aleasă de 7 fete, in timp ce 5 fete au ales varianta “mai mult de 3 ore pe zi”. Și în cazul fetelor din mediul rural o singură faă a răspuns că nu se uită la TV. Situația prezentată este reliefată în graficul următor:
Alegerile fetelor din mediul rural sunt bine prezentate procentual în graficul următor:
Întrebarea numărul 4
Conform datelor culese în urma răspunsurilor primite la întrebarea numărul 4, de la elevii cuprinși în eșantion, s-a constatat că cei mai mulți băieți din mediul urban (36), urmăresc la TV în special filme, alegând astfel varianta “e”. Pe locul al doilea, ca emisiuni favorite la TV se află emisiunile sportive și de divertisment, varianta “a” fiind aleasă de 29 de băieți din mediul urban. Emisiunile informative ocupă locul al III-lea în preferințele acestora, 10 băieți alegând această variantă (varianta “b”), în timp ce variantele “c” (emisiuni culturale), “d” (emisiuni cu caracter politic) și “f” (varianta “altele”) nu au primit niciun vot.
Aceste alegeri sunt surprinse în graficul următor:
În privința ponderilor acestor preferințe ale băieților din mediul urban, se constată preponderența variantei “e” (48%), în defavoarea variantelor “a” (39%) și “b” (13%). Celelalte trei variante, respectiv „c”, „d” și “f” nu sunt agreate de niciun băiat din mediul urban.
Băieții din mediul rural, au ca preferință tot filmele, atunci când se uită la TV, varianta “e” fiind aleasă de majoritatea elevilor (21). Zece elevi au ales varianta “a” (emisiuni sportive și de divertisment), în timp ce patru băieți din mediul rural au afirmat că preferă să urmărească la TV emisiuni informative. Un singur elev a ales varianta “c” (emisiuni culturale). Celelalte două variante, respectiv “d” și “f” nu au fost alese de niciun băiat din mediul rural.
Proporția celor din mediul rural care au ales varianta „e” este de 58%, urmată la mare distanță de cei care au ales varianta “a”, cu 28%. Celelalte două variante care au fost agreate de băieții din mediul rural sunt “b” cu 11% și “c” cu 3%. Variantele “d” și “f” neprimind niciun vot, au ponderile zero.
În cazul fetelor din mediul urban se constată, analizând datele culese din răspunsurile primite la întrebarea numărul 4 din chestionar, faptul că preferințele acestora se mențin în aceleași direcții ca și în cazul băieților. Astfel, după cum se poate observa în graficul de mai jos, marea majoritate a fetelor din mediul urban au ales varianta “e”, respectiv “filme” (83 de fete), aceasta fiind urmată în preferințele lor, de varianta “a” emisiuni sportive și de divertisment (53). Șapte fete din mediul urban au afirmat că urmăresc emisiuni informative, în timp ce una singură a ales varianta „f”, „altele”. Nicio fată din mediul urban nu a afirmat că urmărește la TV emisiuni culturale (varianta “c”) și emisiuni cu caracter politic (varianta “d”).
Preferințele fetelor din mediul urban sunt reliefate în graficul de mai jos, observându-se diferența mare dintre varianta “e” (“filme”) aleasă de 57% dintre eleve și varianta “a” (emisiuni sportive și de divertisment) preferată de 37% dintre eleve. Celelalte variante, respectiv “b” (emisiuni informative) și „f” (“altele”) au ponderi reduse în preferințele fetelor din mediul urban, respectiv 7% și 1%.
În mediul rural, fetele preferă în general aceleași emisiuni ca și fetele din mediul urban. Astfel, locul I este ocupat de către filme (varianta “e”) cu 29 preferințe, în timp ce locul II a fost obținut de către emisiunile sportive și de divertisment (varianta “a”), cu 23 alegeri. Cinci fete din mediul rural preferă varianta “b” (emisiuni informative), în timp ce variantele “c” (emisiuni culturale), “d” (emisiuni cu caracter politic) și “f” (varianta “altele”) nu au fost preferate de nicio fată din mediul rural.
În privința ponderilor, alegerile fetelor din mediul rural sunt evidențiate în graficul de mai jos, observându-se lipsa preferințelor pentru variantele „c” (emisiuni culturale), „d” (emisiuni cu caracter politic) și „f” (varianta “altele”), precum și ponderea mare pentru filme și emisiunile sportive și de divertisment, respectiv variantele „e” și “a” care au primit din partea fetelor din mediul rural 51% și 40% din preferințe. Emisiunile informative (varianta “b”) nu sunt urmărite decât de 9% dintre elevele din mediul rural.
Întrebarea numărul 5
Datele obținute din analizarea răspunsurilor elevilor la întrebarea numărul 5, au fost prelucrate cu ajutorul scalei lui Likert. În acest sens, celor cinci gradații folosite (Acord total- Acord– Indiferent– Dezacord- Dezacord total) le-au fost atașate valorile numerice următoare:
După prelucrarea răspunsurilor primite de la elevii care au fost cuprinși în eșantion, s-au calculat scoruri pentru cele patru categorii de elevi, astfel: băieți urban-băieți rural, fete urban-fete rural.
Scorurile calculate pentru băieții din mediul urban:
pentru obiectivitatea emisiunilor TV:
Scor= = = = 0.06
pentru caracterul senzațional al emisiunilor prezentate la TV:
Scor= = = = 1.16
pentru ipoteza manipulării publicului de către emisiunile TV:
Scor= = = = 0.88
Se observă că băieții din mediul urban consideră într-un mare număr că TV prezintă mai ales emisiuni cu caracter senzațional, scorul obținut la această afirmație fiind cel mai mare (1.16). Pe de altă parte, apreciază în mare măsură și faptul că emisiunile TV urmăresc să manipuleze publicul (scor 0.88). Cel mai mic scor a fost obținut de către afirmația conform căreia emisiunile TV sunt obiective (scor 0.06), aceasta însemnând că în opinia băieților din mediul urban obiectivitatea emisiunilor TV sunt departe de a fi obiective. Toate aceste informații sunt redate în graficul următor:
Pentru băieții din mediul rural, scorurile calculate în urma analizării datelor sunt:
pentru obiectivitatea emisiunilor TV:
Scor= = = = – 0.33
pentru caracterul senzațional al emisiunilor prezentate la TV:
Scor= = = = 1.19
pentru ipoteza manipulării publicului de către emisiunile TV:
Scor= = = = 0.97
După cum se poate constata, ca și în cazul băieților din mediul urban, aici se manifestă aceleași păreri referitoare la afirmațiile oferite spre analiză. Astfel, cel mai mare scor (1.19) a obținut afirmația “TV prezintă mai ales emisiuni cu caracter senzațional”, urmată de afirmația “Emisiunile TV urmăresc să manipuleze publicul” cu scorul de 0.97. Aceasta înseamnă că băieții din mediul rural consideră ca și cei din mediul urban, că emisiunile prezentate de către TV sunt cele cu caracter senzațional și că în general, TV urmărește prin emisiunile difuzate, să manipuleze publicul. În privința primei afirmații se observă, ca și la băieții din mediul urban, obținerea celui mai mic scor, în rural el fiind chiar negativ (-0.33), ceea ce se traduce printr-o neîncredere a elevilor în obiectivitatea emisiunilor urmărite la TV. Grafic, aceste scoruri se prezintă astfel:
Analizînd părerile fetelor din mediul urban, se obțin scorurile următoare:
pentru obiectivitatea emisiunilor TV:
Scor= = = = – 0.07
pentru caracterul senzațional al emisiunilor prezentate la TV:
Scor= = = = 1.27
pentru ipoteza manipulării publicului de către emisiunile TV:
Scor= = = = 0.74
Se poate constata și de această dată faptul că cel mai mare scor (1.27) l-a obținut afirmația “TV prezintă mai ales emisiuni cu caracter senzațional”, aceasta însemnând că și fetele din mediul urban consideră că televiziunile promovează mai ales emisiuni cu caracter senzațional. Scorul al doilea (0.74) îl obține afirmația “Emisiunile TV urmăresc să manipuleze publicul”, ceea ce se traduce printr-o neîncredere a fetelor din mediul urban în emisiunile vizionate la TV, acestea în opinia lor încercând să manipuleze publicul. Scorul cel mai mic (-0.07) este obținut de afirmația “Emisiunile TV sunt obiective”, ceea ce înseamnă că elevele din mediul urban nu au încredere nici în obiectivitatea emisiunilor TV. Toate aceste scoruri pot fi prezentate grafic astfel:
Referitor la părerile fetelor din mediul rural, după prelucrarea datelor s-au obținut următoarele scoruri:
pentru obiectivitatea emisiunilor TV:
Scor= = = – 0.46
pentru caracterul senzațional al emisiunilor prezentate la TV:
Scor= = = = 1.54
pentru ipoteza manipulării publicului de către emisiunile TV:
Scor= = = = 0.74
Se poate constata că și fetele din mediul rural consideră că emisiunile prezentate la TV sunt în special cele cu caracter senzațional, scorul obținut de această afirmație fiind cel mai mare (1.54). De asemenea, manipularea publicului de către TV este considerată în general o realitate, afirmația aceasta obținând un scor de 0.74. Ca și ceilalți elevi, fie ei din mediul urban fie rural, fetele din mediul rural apreciază că emisiunile TV nu sunt obiective, afirmația care aduce în discuție această problemă obținând cel mai mic scor (-0.46). Scorurile obținute sunt reprezentate grafic astfel:
Întrebarea numărul 6
Analizarea răspunsurilor elevilor la întrebarea numărul 6 s-a realizat prin utilizarea diferențialei semantice. În acest sens, s-a folosit o scală cu 5 trepte situate între două atribute bipolare adjectivale. Acestor 5 trepte le-au fost atașate valori numerice, astfel:
Scorurile calculate pentru băieții din mediul urban, folosind diferențiala semantică, sunt:
pentru obiectivitate:
Scor= = = = 3.32
pentru divertisment:
Scor= = = = 4.27
pentru varietate:
Scor= = = = 3.55
Privind scorurile obținute de cele trei caracteristice analizate, se observă că pentru băieții din mediul urban cea mai mare importanță o are divertismentul (scor 4.27) în cadrul emisiunilor prezentate la TV. Pe locul următor ca importanță, se situează cu un scor de 3.55, varietatea emisiunilor, în timp ce pe ultimul loc se află necesitatea obiectivității emisiunilor vizionate la TV (scor 3.32). Reprezentarea grafică a acestor scoruri este următoarea:
Urmărind răspunsurile date de băieții din mediul rural, s-au calculat următoarele scoruri:
pentru obiectivitate:
Scor= = = = 3.61
pentru divertisment:
Scor= = = = 4.78
pentru varietate:
Scor= = = = 4.05
Și în ceea ce-i privește pe băieții din mediul rural, preferințele sunt îndreptate prioritar tot către divertismentul emisiunilor vizionate la TV (scor 4.78), urmând cele pentru varietatea emisiunilor (scor 4.05). Și de această dată se observă o importanță mai redusă acordată de către elevi, obiectivității emisiunilor urmărite la TV. Grafic, aceste scoruri se prezintă astfel:
În cazul fetelor din mediul urban, scorurile calculate sunt următoarele:
pentru obiectivitate:
Scor= = = = 3.55
pentru divertisment:
Scor= = = = 4.47
pentru varietate:
Scor= = = = 3.91
Situația în cazul fetelor din mediul urban este asemănătoare celei întâlnite la băieți. Astfel, cel mai mare scor (4.47) a obținut importanța acordată divertismentului promovat în cadrul emisiunilor la TV, locul următor fiind ocupat de către importanța acordată varietății emisiunilor TV, cu un scor de 3.91. Ca și până acum, cea mai mică importanță este acordată obiectivității emisiunilor difuzate la TV, caracteristică ce a obținut un scor de 3.55. Grafic, aceste preferințe se prezintă astfel:
Pentru răspunsurile acordate de către fetele din mediul rural, au fost calculate tot cu ajutorul diferențialei semantice, următoarele scoruri:
pentru obiectivitate:
Scor= = = = 3.51
pentru divertisment:
Scor= = = = 4.70
pentru varietate:
Scor= = = = 3.60
Încă o dată se constată că preferința elevilor se îndreaptă prioritar către divertismentul din cadrul emisiunilor TV (scor 4.70), urmată de preferința pentru varietatea emisiunilor TV (scor 3.60). Și în cazul fetelor din mediul rural, importanța acordată obiectivității emisiunilor TV este minimă (scor 3.51). Grafic aceste realități sunt prezentate astfel:
Întrebarea numărul 7
La întrebarea cu numărul 7 s-a cerut elevilor să precizeze de câte ori vizionează filme sau piese de teatru în oraș.
Răspunsurile primite din partea băieților care provin din mediul urban au condus la obținerea următoarelor informații: cei mai mulți (33) au ales varianta “e” (nu merg la teatru/film), pe locul al doilea (27 elevi) fiind aleasă varianta “a” (o dată pe lună). Șapte băieți din mediul urban au afirmat că merg la teatru/film de două ori pe lună (varianta “b”), cinci preferând să meargă la teatru/film de trei ori pe lună. Doar 3 băieți din mediul urban au ales varianta “d”, respectiv “mai mult de 3 ori”. Reprezentarea grafică a acestor alegeri este următoarea:
Procentual, preferințele băieților din mediul urban se prezintă astfel:
Privind datele culese în urma analizării răspunsurilor primite de la băieții din mediul rural, se observă aceeași direcție a preferințelor. Astfel, 16 băieți, cei mai mulți, au afimat că nu merg la teatru/film (varianta “e”), în timp ce 13 au ales varianta “a”, afirmând că merg în oraș la teatru/film o dată pe lună, plasându-se astfel pe locul al II-lea. Urmează cei care au ales varianta “b” (4 elevi), afirmând că merg de două ori pe lună la teatru /film, în timp ce doi elevi au ales varianta “c” (“de trei ori pe lună”) și doar un singur băiat din mediul rural a afirmat că merge la teatru/film de mai mult de 3 ori pe lună. Graficul acestor preferințe este următorul:
Reprezentarea procentelor preferințelor băieților din mediul rural se prezintă astfel:
Fetele din mediul urban, prin alegerile făcute la întrebarea numărul 7, au oferit răspunsuri asemănătoare băieților din mediile urban și rural. Dintre cele 144 fete, 60 au ales varianta “e” (“nu merg la teatru/film), pe locul al II-lea plasându-se varianta “a” (“o dată pe lună”) care a fost preferată de 56 de fete. În timp ce 15 fete din mediul urban au afirmat că merg la teatru de două ori pe lună (varianta “b”) și 11 au ales varianta “c” (de trei ori”), doar 2 fete din mediul urban preferă să meargă la teatru/film de mai mult de trei ori pe lună (varianta “d”). Preferințele fetelor din mediul urban sunt redate grafic, mai jos:
Procentele alegerilor făcute de către fetele din mediul urban, referitoare la frecvența vizualizărilor lunare a filmelor sau teatrelor în oraș, sunt prezentate mai jos:
Alegerile fetelor din mediul rural păstrează aceleași direcții ca în cazurile anterioare. Cele mai multe fete (19) preferă să nu meargă la teatru/film (varianta “e”), în timp ce un număr foarte apropiat de acestea (17) au afirmat că merg la teatru/film o dată pe lună. Zece fete au ales varianta “b” (“de două ori pe lună”), în timp ce 7 dintre fetele din mediul rural merg la teatru/film de trei ori pe lună (varianta “c”). Doar 4 fete din mediul rural preferă totuși să meargă în oraș la teatru/film de mai mult de 3 ori pe lună, ele alegând astfel varianta “d”. Reprezentarea grafică a acestor preferințe este:
Procentual, alegerile fetelor din mediul rural, referitoare la frecvența cu care merg în oraș pentru a viziona un teatru/film este redată mai jos.
Întrebarea numărul 8
Privind datele culese în urma răspunsurilor primite la întrebarea numărul 8, se constată că băieții din mediul urban în general, nu cumpără ziare sau reviste, 52 de băieți alegând varianta “d” la care au completat “nu cumpăr”. Restul băieților din mediul urban (23) au ales varianta “a” (“o dată pe săptămână”). Nimeni nu a ales variantele “b” și “c”, respectiv “de 2 ori pe săptămână“ și “de 3 ori pe săptămână“. Grafic, aceste alegeri se prezintă astfel:
Procentual, se observă, de asemenea, din graficul de mai jos, lipsa alegerilor variantelor “b” și “c” precum și preferințele băieților din mediul urban pentru cumpărarea cât mai rară a ziarelor sau revistelor, 69% alegând varianta “d” (“altele”, la care au răspuns că nu cumpără) și 31% au preferat varianta “a” (“o dată pe săptămână”).
În ceea ce-i privește pe băieții din mediul rural, se observă aceleași preferințe, în sensul că elevii au ales în marea lor majoritate (27) pentru varianta “d” (“altele”, precizând că nu cumpără) și 9 elevi au preferat varianta “a” (“o dată pe săptămână”). Niciun băiat din mediul rural nu a preferat variantele “b” și “c”, respectiv “de 2 ori pe săptămână“ și “de 3 ori pe săptămână“. Prezentarea grafică a acestor alegeri este următoarea:
Prezentarea grafică a procentelor preferințelor elevilor evidențiază după cum se poate observa mai jos, cum marea majoritate (75%) preferă să nu cumpere ziare sau reviste (varianta “d”), 25% să cumpărând foarte rar (varianta “a”), în timp ce nimeni nu a ales variantele “de 2 ori pe săptămână“ (“b”) și “de 3 ori pe săptămână“ (“c”).
Fetele din mediul urban nu se dezic de la alegerile băieților, observându-se aceleași preferințe pentru variantele “d” (104 eleve au ales “altele”, notând că nu cumpără) și “a” (38 fete au ales “o dată pe săptămână”). Nicio elevă din mediul urban nu a ales varianta „c” (“de 3 ori pe săptămână”), în timp ce 2 fete preferă să cumpere ziare sau reviste ”de 2 ori pe săptămână” (varianta ”c”). Graficul acestor preferințe se prezintă ca mai jos:
Din punct de vedere procentual se observă preferința fetelor din mediul urban (73%) pentru varianta “d” (“altele”, unde au notat că nu cumpără) și pentru varianta “a” (“o dată pe săptămână”), în timp ce doar 1% aleg să cumpere ziare sau reviste de 2 ori pe săptămână” (varianta ”c”), iar 0 % să cumpere de 3 ori pe săptămână.
Analizând răspunsurile primite din partea fetelor din mediul rural, se poate cu usurință constata că aceste se mențin în aceleași direcții ca cele primite de la toți ceilalți elevi. Astfel, preferința majorității (36 eleve) se îndreaptă spre varianta “d” (“altele”), precizându-se dorința lor de a nu cumpăra ziare sau reviste, în timp ce 21 eleve afirmă că doar o dată pe săptămână cumpără ziare sau reviste (varianta “a”). Nicio fată din mediul rural nu cumpără ziare sau reviste de 2 ori pe săptămână (varianta “b”) sau de 3 ori pe săptămână (varianta “c”). Graficul acestor preferințe se prezintă mai jos:
Dacă se amalizează procentele alegerilor făcute de către fetele din mediul rural se observă că preferința majorității (63%) se îndreaptă către varianta “d” (“altele”), restul de 37% alegând varianta “a” (“o dată pe săptămână”), nimeni necumpărînd ziare sau reviste de 2 ori pe săptămână (varianta “b”) sau de 3 ori pe săptămână (varianta “c” ).
Întrebarea numărul 9
La această întrebare s-a folosit, ca și în cazul întrebării numărul 2, metoda ordonării rangurilor. În urma analizării răspunsurilor primite de la elevii care au fost cuprinși în eșantion, s-au calculat scoruri pentru cele patru categorii de elevi, astfel: băieți urban, băieți rural, fete urban și fete rural.
Scorurile calculate pentru băieții din mediul urban sunt:
– pentru cotidiane locale scrise:
Scor= = = = 2.13
– pentru cotidiane naționale scrise:
Scor= = = = 1.61
– pentru presa periodică (reviste) scrisă:
Scor= = = = 2.79
– pentru presa virtuală:
Scor= = = = 3.47
Se observă, analizând aceste scoruri, faptul că pentru băieții din mediul urban, dintre mijloacele de presă, cea mai mare importanță o are presa virtuală, acesta obținând un scor de 3.47, fiind urmată în preferințele elevilor de către presa periodică (reviste) scrisă, cea care a obținut un scor de 2.79. Cotidianele locale scrise sunt agreate mai mult de către băieții din mediul urban (scor 2.13), în detrimentul cotidianelor naționale scrise, care au obținut cel mai mic scor, 1.61. Reprezentarea grafică a acestor scoruri este:
Preferințele procentuale ale băieților din mediul urban sunt redate în graficul următor, observându-se că presa virtuală este agreată de majoritatea elevilor (35%), locul II fiind obținut, după calcularea scorurilor, de către presa periodică (reviste) scrisă (28%). Locul al III-lea revine în preferințele elevilor cotidianelor locale scrise (21%), în timp ce cotidianele naționale scrise ocupă cu 16%, ultimul loc.
Băieții din mediul rural prezintă după analizarea răspunsurilor primite de la aceștia, următoarele scoruri calculate:
– pentru cotidiane locale scrise:
Scor= = = = 2.44
– pentru cotidiane naționale scrise:
Scor= = = = 1.75
– pentru presa periodică (reviste) scrisă:
Scor= = = = 2.89
– pentru presa virtuală:
Scor= = = = 2.92
În cazul băieților din mediul rural se constată o foarte mare apropiere între preferința pentru presa virtuală, plasată tot pe locul I cu un scor calculat de 2.92 și presa periodică (reviste) scrisă, care ocupă locul II cu un scor de 2.89. Celelalte mijloace de presă păstrează și ele aceleași locuri ca și în cazul băieților din mediul urban, respectiv locul III pentru cotidiane locale scrise, cu un scor de 2.44 și locul al IV-lea cu un scor de 1.75, pentru cotidiane naționale scrise.
Grafic, aceste locuri se prezintă astfel:
Se poate constata și din reprezentarea grafică a scorurilor obținute de mijloacele de presă, că băieții din mediul rural preferă aproape în aceeași măsură presa virtuală (29%-scor 2.92) și presa periodică (reviste) scrisă (29%-scor 2.89). Pe locurile următoare se situează cu 24%, cotidianele locale scrise și apoi cu 18%, cotidianele naționale scrise.
Preferințele fetelor din mediul urban au fost analizate, calculându-se următoarele scoruri:
– pentru cotidiane locale scrise:
Scor= = = = 2.45
– pentru cotidiane naționale scrise:
Scor= = = = 1.94
– pentru presa periodică (reviste) scrisă:
Scor= = = = 2.79
– pentru presa virtuală:
Scor= = = = 2.81
Ca și la elevii anteriori, se constată că locurile ocupate de către mijloacele de presă în preferințele fetelor din mediul urban, sunt aceleași. Astfel, locul I este ocupat de către presa virtuală cu un scor de 2.81, pe locul al II-lea plasându-se, la fel ca în cazul băieților din mediul rural, la foarte mică distanță, presa periodică (reviste) scrisă (scor 2.79). Următoarele locuri sunt: locul III pentru cotidiane locale scrise (scor 2.45), ultimul loc în preferințele fetelor din mediul urban fiind ocupat de cotidianele naționale scrise (scor 1.94). Reprezentarea grafică a acestor preferințe este următoarea:
Graficul de mai jos, care prezintă procentele alegerilor fetelor din mediul urban referitoare la mijloacele de presă, evidențiază clara apropiere între preferințele pentru presa virtuală (28%-scor 2.81) și pentru presa periodică (reviste) scrisă (28%-scor 2.79). Locurile III și IV sunt ocupate în această ordine, de către cotidianele locale scrise (25%) și cotidianele naționale scrise (19%).
În cazul fetelor din mediul rural, s-au calculat în urma centralizării răspunsurilor primite la întrebarea numărul 9, următoarele scoruri:
– pentru cotidiane locale scrise:
Scor= = = = 2.25
– pentru cotidiane naționale scrise:
Scor= = = = 1.91
– pentru presa periodică (reviste) scrisă:
Scor= = = = 2.82
– pentru presa virtuală:
Scor= = = = 3.02
Privind scorurile calculate se constată că și în cazul fetelor din mediul rural, ordinea preferințelor pentru mijloacele de presă este aceeași. Locul I este ocupat și aici de către presa virtuală (scor 3.02), locul II de către presa periodică (reviste) scrisă (scor 2.82), în timp ce locurile III și IV sunt ocupate în ordine, de cotidianele locale scrise (scor 2.25) și de cotidianele naționale scrise (scor 1.91). Grafic, aceste preferințe sunt reprezentate mai jos:
Graficul de mai jos, al procentelor alegerilor efectuate de către fetele din mediul rural prezină de asemenea preferința pentru presa virtuală (30%), urmată de cea pentru presa periodică (reviste) scrisă (28%). Ultimele locuri au fost obținute după cum se poate constata și din grafic, de către cotidianele locale scrise cu 23% și apoi cotidianele naționale scrise, cu 19%.
Întrebarea numărul 10
Pentru analizarea răspunsurilor elevilor la întrebarea numărul 10 s-a recurs la folosirea scalei cu sumă . În acest sens, s-a calculat un punctaj mediu pentru fiecare criteriu analizat, urmând apoi a se realiza o ierarhizare a acestora în ordinea importanței în opinia elevilor (având ca bază punctajele medii calculate).
În ceea ce-i privește pe băieții din mediul urban, punctajele medii sunt:
– pentru diversitatea informațiilor:
Scor= = = = 31.41
– pentru calitatea informațiilor:
Scor= = = = 7.68
– pentru ușurința accesării:
Scor= = = = 20.45
– pentru calitatea grafică:
Scor= = = = 26.64
– pentru preț:
Scor= = = = 13.81
Din datele obținute în urma calculării punctajelor medii se poate constata că pentru băieții din mediul urban, importanța maximă revine diversității informațiilor, care a obținut un punctaj mediu de 31.41. Locul al II-lea ca importanță revine calității grafice, cu un punctaj mediu de 26.64. Ușurința accesării se clasează în opinia băieților din mediul urban pe locul trei ca importanță (punctaj mediu 20.45), în timp ce prețul ocupă locul al IV-lea, obținând punctajul mediu de 13.81. Cea mai mică importanță este acordată de către băieții din mediul urban calității informațiilor, acest criteriu obținând un punctaj mediu foarte mic, de 7.68. Grafic această realitate este prezentată mai jos.
Băieții din mediul rural au acordat în cadrul întrebării numărul 10 anumite răspunsuri, care au condus la calcularea următoarelor punctaje medii:
– pentru diversitatea informațiilor:
Scor= = = = 34.53
– pentru calitatea informațiilor:
Scor= = = = 8.61
– pentru ușurința accesării:
Scor= = = = 18.61
– pentru calitatea grafică:
Scor= = = = 25.89
– pentru preț:
Scor= = = = 12.36
Și în cazul băieților din mediul rural se constată preferința pentru diversitatea informațiilor (punctaj mediu obținut de 34.53), pe locul următor al preferințelor aflându-se calitatea grafică (cu un punctaj de 25.89), în timp ce pe locul al III-lea al preferinței se situează ușurința accesării (punctaj mediu 18.61). În timp ce locul al IV-le este ocupat de preț, cu 12.36 punctaj mediu, se observă și de această dată slaba preocupare a elevilor pentru calitatea informațiilor, acestea ocupând ultimul loc, cu un punctaj de numai 8.61.
Prezentarea grafică a acestor preferințe este realizată mai jos:
Analizarea datelor provenite din răspunsurile oferite de fetele din mediul urban, a permis calcularea următoarelor punctaje medii:
– pentru diversitatea informațiilor:
Scor= = = = 39.97
– pentru calitatea informațiilor:
Scor= = = = 5.01
– pentru ușurința accesării:
Scor= = = = 16.79
– pentru calitatea grafică:
Scor= = = = 27.08
– pentru preț:
Scor= = = = 11.16
Ordinea de importanță a criteriilor analizate se menține și în cazul fetelor din mediul urban. Astfel, pe locul I se află preferința pentru diversitatea informațiilor (punctaj 39.97), locul al II-le fiind ocupat de importanța acordată calității grafice (punctaj 27.08), iar locul al III-lea este obținut de ușurința accesării (punctaj 16.79). Ultimele două locuri sunt, conform preferințelor fetelor din mediul urban, ocupate de preț (punctaj 11.16) și din nou, datorită unui minim interes, de calitatea informațiilor (punctaj 5.01). Graficul acestor preferințe este următorul:
Răspunsurile acordate întrebării numărul 10 din chestionar, de către fetele din mediul rural, a permis calcularea următoarelor punctaje medii:
– pentru diversitatea informațiilor:
Scor= = = = 28.39
– pentru calitatea informațiilor:
Scor= = = = 10.54
– pentru ușurința accesării:
Scor= = = = 20.56
– pentru calitatea grafică:
Scor= = = = 24.89
– pentru preț:
Scor= = = = 15.61
Diversitatea informațiilor cu un punctaj mediu de 28.39, ocupă și în preferințele fetelor din mediul rural primul loc, fiind urmată de preferința pentru calitatea grafică (punctaj mediu 24.89) și pentru ușurința accesării (punctaj 20.56). Prețul, obținând un punctaj de 15.61, se află în preferințele elevelor din mediul rural pe locul al IV-lea, în timp ce interesul pentru calitatea inforațiilor, deși a obținut un punctaj mai mare (10.54) decât obținuse din partea celorlalte categorii de elevi, prezintă totuși cel mai redus interes. Aceste alegeri sunt redate în graficul de mai jos:
Întrebarea numărul 11
Analizând datele culese de la băieții din mediul rural, în urma răspunsurilor primite la întrebarea numărul 11, se constată că cei mai mulți dintre aceștia preferă articole sportive și de divertisment (varianta “a”). Urmează în preferințele acestor elevi, articolele cu caracter economic (varianta “d”), apoi articolele culturale (varianta “b”). Celelalte două variante nu sunt aproape deloc preferate, un singur elev din mediul urban alegând varianta “c” (articole cu caracter politic), nimeni nealegînd varianta “e” (altele). Graficul acestor alegeri sunt:
Privind alegerile făcute de către băieții din mediul rural, se observă menținerea preferințelor privind articolele din presă. Astfel, cei mai mulți (29) preferă articolele sportive și de divertisment (varianta “a”), articolele cu caracter economic fiind agreate de 6 elevi (varianta “d”). Pe locul următor în preferințele băieților din mediul rural se regăsesc articolele culturale (1 elev alegând varianta “b”), în timp ce nimeni nu preferă variantele “c” și “e”, respectiv articolele cu caracter politic și varianta “altele”. Mai jos este redat graficul care evidențiază aceste alegeri.
Preferințele fetelor din mediul urban, se mențin prin răspunsurile acordate la întrebarea numărul 11, în aceleași direcții. În timp ce locul I în preferințele lor (81 fete) este ocupat de varianta “a” (articole sportive și de divertisment), pe locul al II-lea se situează articolele cu caracter economic (varianta “d” fiind aleasă de 32 fete). Pe locul al III-lea în preferințele fetelor din mediul urban se clasează varianta “b” (articole culturale), aleasă de 20 fete, 3 fete alegând articolele cu caracter politic (varianta “c”). Nici de această dată, varianta “altele” (varianta “e”) nu a fost aleasă de nimeni. Alegerile fetelor din mediul urban sunt reprezentate grafic mai jos:
Fetele din mediul rural, după cum se observă din alegerile făcute, manifestă aceleași preferințe în privința articolelor din presă, ca și ceilalți elevi. Astfel, pe primul plan după părerea lor (40 eleve), se află articolele sportive și de divertisment (varianta “a”). Ca importanță, pe locul al II-lea se află varianta “d” (articole cu caracter economic) aleasă de 11 fete, în timp ce 5 fete din mediul rural au ales varianta “b” (articole culturale), aceasta plasându-se astfel pe locul al III-lea. O singură fată preferă varianta “c” (articole cu caracter politic), nimeni nealegînd nici de această dată varianta “e” (altele).
Reprezentarea grafică a preferințelor fetelor din mediul rural este realizată mai jos:
Întrebarea numărul 12
Analizând răspunsurile băieților din mediul urban la întrebarea numărul 12, se constată că cei mai mulți, atunci când doresc să citească o carte, aleg accesarea unei cărți virtuale (varianta “b” aleasă de 40 elevi). Pe locul al II-lea în preferințele lor se află varianta “d” (“să o împrumutați de la cunoștințe”), aleasă de 21 elevi. Intrarea într-o bibliotecă nu reprezintă decât pentru 11 băieți din mediul urban o alegere (varianta “a”), în timp ce doar 3 elevi preferă să cumpere cartea pe care doresc să o citească (varianta “c”). Graficul de mai jos prezintă alegerile făcute de băieții din mediul urban.
Băieții din mediul rural, se observă că au aceleași preferințe ca și cei din mediul urban, în privința modului în care obțin o carte pe care vor să o citească. Cei mai mulți (22) aleg să acceseze o carte virtuală (varianta “b”), în timp ce pe locul doi al preferințelor se află împrumutarea de la cunoștințe, 7 elevi alegând astfel varianta “d”. Să intre într-o bibliotecă preferă 5 băieți din mediul rural, varianta „a” clasându-se astfel pe locul al III-lea al preferințelor, în vreme ce 2 elevi aleg varianta “c” (“să o cumpărați”). Prezentarea grafică a acestor alegeri este redată mai jos.
Modul în care fetele din mediul urban aleg să procure o carte pe care doresc să o citească, este același cu cel al băieților. Majoritatea fetelor (81 fete) aleg să acceseze o carte virtuală (varianta “b”), în timp ce 43 de fete (locul al II-lea) preferă să o împrumute de la cunoștințe (varianta “d”). În timp ce locul al III-lea este ocupat de varianta “a” (“să intrați într-o bibliotecă”) fiind aleasă de 15 fete, doar 5 dintre acestea preferă să cumpere cartea pe care doresc să o citească (varianta “c”). Graficul de mai jos redă aceste preferințe.
În ceea ce privește alegerea efectuată de fetele din mediul rural, se constată de asemenea, menținerea acelorași direcții ca în czul tuturor elevilor. Astfel, locul I în preferințele acestor fete îl ocupă accesarea unei cărți virtuale, 23 fete alegând varianta “b”, în timp ce împrumutarea cărții de la cunoștințe reprezintă o prioritate pentru 17 fete, varianta “d” ocupând astfel locul al II-lea. Pe a III-a poziție în preferințele fetelor din mediul rural se află varianta “a” (“să intrați într-o bibliotecă”), aleasă de 13 fete, în vreme ce ultimul loc este ocupat de varianta “c” (“să o cumpărați”), aleasă de 4 fete. Graficul următor redă aceste alegeri ale fetelor din mediul rural.
Întrebarea numărul 13
În urma analizării răspunsurilor băieților din mediul urban, se constată că marea majoritate a acestora (34 elevi au ales varianta “a”) nu folosesc calculatorul mai mult de 1 oră pe zi, atunci când nu au acces la Internet. Urmează pe locul al II-lea ca număr, cei care stau la calculator fără Internet între 1-2 ore pe zi (varianta “b” fiind aleasă de 26 elevi), în timp ce 9 băieți din mediul urban aleg varianta “c”, adică să stea la calculator fără Internet între 2-3 ore pe zi. Numai 6 băieți din mediul urban preferă varianta “d”, respectiv “mai mult de 3 ore pe zi”. Aceste preferințe sunt reprezentate în graficul de mai jos.
Privind răspunsurile băieților din mediul rural, observăm că preferința majorității se îndreaptă ca și la băieții din mediul urban, tot către utilizarea calclatorului fără Internet pentru o perioadă scurtă din zi, 18 dintre ei alegând varianta “a” (mai puțin de 1 oră pe zi). În preferințele lor, locul al II-lea este ocupat de varianta “b” (între 1 – 2 ore pe zi), 10 elevi alegând această opțiune. Pe poziția a III-a se găsește varianta “c” (între 2 – 3 ore pe zi) cu 6 băieți care au ales-o, în timp ce ultima preferință este cea corespunzătoare variantei “d” (mai mult de 3 ore pe zi), 2 băieți din mediul urban preferând-o. Grafic, aceste alegeri sunt redate mai jos.
Din răspunsurile fetelor din mediul urban, reiese că ele au aceleași preferințe în utilizarea calculatorului fără Internet, ca și băieții. Astfel cele mai multe (63) aleg varianta “a” (mai puțin de 1 oră pe zi), aceasta fiind urmată în preferințele lor de varianta “b” (între 1 – 2 ore pe zi) aleasă de 54 fete din mediul urban, în vreme ce între 2-3 ore pe zi (varianta “c”) au afirmat că stau 23 de fete. Doar 4 fete din mediul urban preferă să stea la calculator, fără Internet, mai mult de 3 ore pe zi (varianta “d”). Reprezentarea acestor alegeri este realizată grafic, mai jos.
Centralizarea datelor în urma răspunsurilor fetelor din mediul rural la întrebarea numărul 13, a permis să se constate că există o asemănarea cu toți ceilalți elevi și în privința timpului alocat folosirii calculatorului, fără Internet, într-o zi. Cea mai mare parte a fetelor din mediul rural (25 de fete) preferă să stea la calculator fără Internet mai puțin de 1 oră pe zi (varianta “a”), fiind urmate ca număr (18) de cele care au ales varianta “b” (între 1-2 ore pe zi). Locul al III-lea revine variantei „c” (între 2-3 ore pe zi), aceasta fiind aleasă de 9 fete, în timp ce doar 5 fete din mediul rural preferă să utilizeze calculatorul fără Internet, mai mult de 3 ore pe zi (varianta “d”). Grafic, aceste preferințe sunt redate mai jos.
Întrebarea numărul 14
Întrebarea numărul 14 a condus la concluzia că băieții din mediul urban utilizează calculatorul, mai ales pentru programe de socializare,varianta “c” fiind aleasă de 37 elevi. Urmează în preferințele acestora folosirea calculatorului pentru căutarea de informații, 25 băieți alegând varianta “a”. Poziția a III-a în topul preferințelor este ocupată de varianta “d” (vizionare de filme), aleasă de 7 băieți, în timp ce foarte aproape de această alegere se află cei 6 băieți din mediul urban care preferă varianta “b” (jocuri). Nimeni nu a ales varianta “e” (altele). Graficul acestor preferințe este următorul:
Băieții din mediul rural preferă, conform răspunsurilor oferite la întrebarea numărul 14, aceleași activități legate de utilizarea calculatorului. Cei mai mulți (12) aleg varianta “c”, precizând că utilizează calculatorul mai ales pentru programele de socializare. Locul al II-lea revine variantei “a” (căutare de informații) cu 9 alegeri, în timp ce 8 băieți din mediul rural preferă vizionarea de filme la calculator, alegând varianta “d”. Se constată că 7 băieți din mediul rural folosesc calculatorul pentru jocuri (varianta “b”), în timp ce niciunul dintre băieți nu a ales varianta “e” (altele). Reprezentarea grafică a acestor alegeri este redată mai jos.
Observând răspunsurile fetelor din mediul urban la întrebarea numărul 14, se constată că 76 dintre acestea, majoritatea lor, preferă să utilizeze calculatorul pentru programele de socializare (varianta “c”). Următoarea preferință ca importanță, revine căutării de informații la calculator, varianta “a” fiind aleasă de 52 fete. Locul următor ca importanță pentru fetele din mediul urban, este ocupat de vizionarea de filme pe calculator (varianta “d”), pentru care optează 9 fete, în timp ce pentru jocurile pe calculator (varianta “b”) sunt preferate de 7 fete din mediul urban. Nici de această dată varianta “e” (altele) nu a fost aleasă. Preferințele fetelor din mediul urban sunt redate în graficul următor.
Fetele din mediul rural se mențin în aceleași direcții ca și colegii lor, în privința activităților desfășurate la calculator. Predomină astfel, fetele care aleg să utilizeze calculatorul pentru programe de socializare, 21 de fete alegând varianta “c”. Pe locul următor, se găsește în preferințele fetelor din mediul rural, varianta “a” (căutare de informații), iar vizionarea de filme ocupă locul al III-lea în preferințele fetelor, 11 dintre ele alegând varianta “d”. În vreme ce jocurile pe calculator (varianta “b”) sunt o prioritate pentru 8 eleve, niciuna dintre fetele din mediul rural nu a optat pentru varianta “e” (altele).
Prezentarea grafică a acestor alegeri este oferită mai jos.
Întrebarea numărul 15
La întrebarea numărul 15 s-au obținut din partea băieților din mediul urban, răspunsuri care au permis observarea faptului că aceștia petrec la calculator, navigând pe Internet, în general (43 elevi) mai mult de 3 ore pe zi (varianta “d”), pe locul al II-lea aflându-se cei care stau între 2-3 ore pe zi pe Internet, varianta “c” fiind agreată de 19 elevi. În timp ce 13 băieți din mediul urban afirmă că stau pe Internet între 1-2 ore pe zi (varianta “b”), niciunul nu alege varianta “a” (mai puțin de 1 oră pe zi). Prezentarea grafică a acestor preferințe este cea de mai jos.
În cazul băieților din mediul rural, se constată același număr mare de ore de navigare într-o zi pe Internet, 18 elevi alegând varianta “d” (mai mult de 3 ore pe zi). Urmează ca număr (11), cei care au optat pentru varianta “c” (între 2-3 ore pe zi). Locul al III-lea în preferințele băieților din mediul rural este ocupat de varianta “b” (între 1-2 ore pe zi), 7 băieți preferând-o, în vreme ce nimeni nu a ales varianta “a” (mai puțin de 1 oră pe zi). Graficul acestor alegeri este redat mai jos.
Aceleași preferințe observăm și atunci când analizăm răspunsurile oferite de fetele din mediul urban, referitoare la numărul de ore în care acestea navighează pe Internet într-o zi. Majoritatea fetelor (82) aleg varianta “d” (mai mult de 3 ore pe zi), în timp ce 54 dintre ele optează pentru varianta “c” (între 2-3 ore pe zi). Pe locul al III-lea se regăsește preferința pentru navigarea pe Internet între 1-2 ore pe zi (varianta “b”), variantă pentru care au optat 8 fete din mediul urban, în timp ce niciuna nu a ales varianta ”a” (mai puțin de 1 oră pe zi). Aceste alegeri sunt redate în graficul de mai jos.
În privința fetelor din mediul rural, se constată că acestea au aceleași preferințe când vine vorba despre perioada alocată navigării pe Internet în cursul unei zile. Cele mai multe fete (28) au afirmat că stau pe Internet mai mult de 3 ore pe zi (varianta “d”), în timp ce 18 fete au ales varianta “c” (între 2-3 ore pe zi). Locul al III-lea este ocupat de fetele din mediul rural care au afirmat că stau pe Internet între 1-2 ore pe zi, alegând astfel varianta “b”, în vreme ce niciuna dintre fete nu a ales varianta “a” (mai puțin de 1 oră pe zi). Preferințele fetelor din mediul rural sunt redate în graficul următor.
Cap. 4. Teoria și metodologia evaluării
4.1. Introducere în problematica generală a evaluării
4.1.1. Definirea evaluării
Nu se poate concepe realizarea eficientă a unui proces instructiv-educativ, fără apelarea la evaluarea rezulatelor obținute.
“Evaluarea este o componentă a oricărei activități umane care tinde spre obținerea unor rezultate, fapt ce implică necesitatea de a stabili în ce măsură rezultatele propuse au fost efectiv obținute”.
Există multiple încercări ale specialiștilor de a defini evaluarea din perspectiva educației. Astfel, “Steliana Toma definește evaluarea ca fiind un proces de măsurare și apreciere a valorii rezultatelor sistemului de educație și învățământ sau a unei părți a acestuia, a eficienței resurselor, condițiilor și strategiilor folosite prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării unor decizii de îmbunătățire și perfecționare. Un alt autor, Terrz Tenfrink, consideră că evaluarea în învățământ este un proces de obținere a informațiilor–asupra elevului, profesorului însuși sau asupra programului educativ–și de valorificare a acestor informații în vederea elaborării unor aprecieri care, la rândul lor, vor fi utilizate pentru adoptarea unor decizii. Informațiile constituie baza pentru emiterea aprecierilor; aprecierile sunt estimări ale situației actuale sau prognoze ale rezultatelor viitoare; deciziile sunt opțiuni pentru anumite modalități de acțiune.
Ioan Jinga definește evaluarea ca fiind un proces complex de comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).”
Din toate aceste definiții se desprind câteva amănunte importante:
evaluarea este un proces;
ea nu se reduce la notarea elevilor;
evaluarea implică un șir de măsurări, comparații, judecăți de valoare pe baza cărora se pot adopta decizii menite să optimizeze activitatea profesorului și a fiecărui elev;
evaluarea este parte integrantă a procesului de instruire.
4.1.2. Delimitări terminologice
“Importanța deosebită a evaluării activității educative a condus la constituirea teoriei evaluării, disciplină a sistemului științelor educației, aflată în strânsă corelație cu celelalte discipline pedagogice.
Teoria evalaluării reprezintă un sistem de concepții, principii, tehnici referitoare la măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare, a procesului didactic și a sistemului educativ. Este și o componentă a tehnologiei didactice. Raportat la evaluare, în literatura de specialitate se operează și cu alți termeni:
… Docimastica este tehnica examenelor“
Pe lângă acest concept, de teorie a evaluării, se mai lucrează și cu alte noțiuni:
„Docimologia reprezintă studiul sistematic al examenelor, analiza științifică a modurilor de notare, a variabilelor notării la examinatori diferiți și la același examinator, a factorilor subiectivi ai notării, precum și identificarea mijloacelor menite să contribuie la asigurarea obiectivității unei examinări și evaluări.“
Doxologia este studiul sistematic al rolului pe care îl joacă evaluarea în educația școlară.“
“Aprecierea presupune emiterea unei judecăți de valoare asupra rezultatului unei măsurări, pe baza unui criteriu sau a unei scări de valori, fiind o estimare a nivelului de pregătire al elevilor sau o prognoză a rezultatelor viitoare.”
Măsurarea, este o “operație a evaluării care constă în cuantificarea rezultatelor școlare, respectiv de atribuire a unor simboluri exacte achizițiilor dobândite în activitățile instructiv-educative.”
“Măsurarea presupune o determinare obiectivă, prin surprinderea riguroasă a unor achiziții, și nu implică formularea unor judecăți de valoare.
Aprecierea școlară sau evaluarea propriu-zisă constituie emiterea unei judecăți de valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil într-un cadru de referință axiologic.
Examenul este o modalitate de evaluare care se constituie ca o etapă finală a unei curse mai mari. El presupune o cântărire, o cumpănire, o circumscriere a competențelor achiziționate până la un moment dat (vezi examenul de bacalaureat).
Concursul presupune o confruntare, luptă, întâlnire și concurență între persoane ce consideră că au o anumită competență într-o anumită direcție a formării. Concursul este o etapă inițială de evaluare și are un caracter pronunțat selectiv.
Eficiența învățământului se referă la capacitatea sistemului educațional de a produce, în mod satisfăcător, rezultatele preconizate, adică de a le vedea concretizate în comportamentele și atitudinile absolvenților, prin eforturi determinate la nivel macro- și microstructural.
Randamentul școlar este dat de nivelul de pregătire teoretică și acțională a elevilor, reflectând o anumită concordanță a acestor concretizări cu conținutul circumscris de programele școlare.“
4.1.3. Funcțiile evaluării și examinării
“Funcțiile evaluării în învățământ sunt stabilite în conformitate cu anumite criterii psihopedagogice, sociologice și docimologice, vizând efectele evaluării în plan individual și social.”
Funcțiile evaluării sunt următoarele:
diagnostică, în sensul că permite nu numai constatarea stării de fapt a unei situații, ci sunt analizați și făcuți cunoscuți factorii care conduc la obținerea anumitor rezultate de către elevi, în vederea ameliorării sau restructurării demersului pedagogic; “realizează o reflectare cât mai obiectivă și mai exactă cu putință a rezultatelor, activității, proceselor în cauză, însoțită de determinarea sau explicarea cauzelor sau factorilor care au generat situația existentă” (Idem)
prognostică, în sensul posibilității de a emite presupoziții și a anticipa performanțele viitoare ale elevilor, luând în considerație rezultatele înregistrate. Această funcție este necesară pentru a organiza și a planifica secvențele didactice următoare, asociindu-se celei de diagnoză, fiind complementare;
de certificare a nivelului de cunoștințe și abilități ale elevilor la sfârșitul unei perioade lungi de instruire (ciclu de învățământ);
de selecție a elevilor pentru accesul într-o treaptă superioară de învățământ sau într-un program specific de instruire;
motivațională, de stimulare a învățării, bazându-se pe rezultatele oferite de realizarea operativă și eficientă a conexiunii inverse care ajută la îmbunătățirea demersurilor instructiv-educative;
de feed-back, asigurând conexiunea inversă rapidă, facilitând reglarea proceselor de învățare și predare;
“de ameliorare, de perfecționare, dar și de optimizare a activității” (Idem) prin clarificarea ideilor și adoptarea celor mai bune modalidăți de ameliorare și de recuperare;
“de supraveghere (de control sau monitorizare), prin efectuarea de verificări obiective, sistematice și riguroase privind îndeplinirea obiectivelor, progresele înregistrate, eficiența acțiunilor (timp, resurse și energii consumate)” ( Idem);
funcția de orientare școlară și profesională, evaluarea școlară oferind informații despre performanțele elevilor și a direcției pe care aceștia o pot urma cu succes în concordanță cu propriile aptitudini;
4.2. Forme (strategii) de evaluare
De-a lungul timpului s-au elaborat diferite clasificări ale formelor de evaluare, ținând cont de anumite criterii. Una dintre acestea, este următoarea:
După volumul de informații, experiențe acumulate de elevi care fac obiectul evaluării, s-au stabilit două tipuri de evaluare:
evaluare parțială prin care se verifică secvențial un volum redus de cunoștințe și achiziții comportamentale;
evaluare globală când se verifică un volum mai mare de cunoștințe, priceperi, deprinderi, abilități.
În funcție de perspectiva temporală din care se realizează evaluarea distingem:
evaluare inițială care se face la începutul unui program de instruire;
evaluare finală care se realizează la încheierea unei etape de instruire.
După modul în care se integrează evaluarea în procesul didactic, evaluarea cunoaște trei forme:
evaluare inițială care se realizează la începutul unui program de instruire;
evaluare continuă/formativă care se realizează pe tot parcursul procesului instructiv-educativ;
evaluare sumativă ce se realizează la încheierea unei etape mai lungi de instruire.
În funcție de factorii care realizează evaluarea se conturează două forme sau tipuri de evaluare:
evaluare internă efectuată de aceeași persoană/instituție care realizează efectiv și activitatea de instruire (de exemplu profesorul clasei);
evaluare externă realizată de o persoană sau instituție diferită de cea care a asigurat realizarea efectivă a procesului de învățământ.
4.2.1. Evaluarea inițială
„Evaluarea inițială–este menită să stabilească nivelul de pregătire al elevilor la începutul activității didactice, în scopul de a lansa decizii pentru corectarea unor disfuncții în actul de predare–învățare și pentru aplicarea de strategii didactice adecvate. Sunt utile în acest sens testele predictive.”
“Evaluarea inițială se poate realiza prin examinări orale, probe scrise sau practice. Îndeplinește funcția de diagnosticare (evidențiază dacă elevii stăpânesc cunoștințele și abilitățile necesare parcurgerii noului program), precum și o funcție predictivă, oferind informații cu privire la condițiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învățare ale noului program.”
„Evaluarea inițială se realizează la începutul unui ciclu de învățământ, la începutul unui an școlar, dar și în condițiile în care educatorul preia spre instruire și educare un colectiv de elevi al cărui potențial nu-l cunoaște.”
4.2.2. Evaluarea formativă
“Strategia de evaluare formativă (continuă/pe parcurs/de progres)–se realizează pe tot parcursul instruirii, în pași mici și succesivi; asigură o periodicitate eficientă procesului de instruire, este destinată identificării punctelor tari și slabe ale instruirii, determinând o analiză suficient de obiectivă a mecanismelor și cauzelor eșecului sau succesului școlar. Scopul evaluării formative este optimizarea „din mers” a demersurilor educaționale ca urmare a analizării feedback-ului produs, respectiv stabilirea nivelului la care se plasează rezultatele parțiale față de cele finale preconizate a se produce. De rezultatele evaluării formative iau act și reacționează atât profesorul cât și elevul, procedând fiecare la adecvarea predării și învățării.”
“Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operaționale, feed-back-ul obținut este operativ, mai util și eficient, ajutând elevul și profesorul să-și adapteze activitatea viitoare la condițiile concrete ale instruirii. Prezintă avantajul că stimulează sistematic elevii pentru activitatea de învățare, cultivă motivația învățării, previne acumularea de goluri în pregătire, dezvoltă capacitatea de autoevaluare, generează relații de cooperare între profesor și elevi, înlătură stările de neliniște și stres întâlnite la elevi în cazul evaluării sumative.
Evaluarea formativă/continuă se realizează, de regulă, pe sisteme de lecții, teme, capitole, care reprezintă unități logice de structurare a conținuturilor învățării.”
4.2.3. Evaluarea sumativă
Această evaluare, “numită și globală sau de bilanț, se realizează, de obicei, la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (încheierea unui semestru, an școlar, ciclu de învățământ). Prin intermediul ei se realizează verificarea prin sondaj a conținuturilor învățării, insistându-se pe elementele fundamentale, se urmărește în ce măsură elevii au capacitatea de a opera cu cunoștințele de bază însușite, și și-au format abilitățile vizate pe parcursul derulării programului de instruire. Oferă informații utile asupra nivelului de performanță atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Pentru că nu însoțește procesul de învățământ secvență cu secvență are efecte reduse asupra activității instructiv-educative, acestea resimțindu-se după o perioadă mai îndelungată, de regulă, pentru următoarele serii de elevi.“
4.3. Metode de evaluare
În cadrul activității instructiv-educative se folosesc mai multe metode de evaluare, cu scopul surprinderii performanțelor școlare.
În categoria metodelor tradiționale pot fi incluse următoarele:
probele orale;
probele scrise;
probele practice.
În categoria metodelor complementare de evaluare pot fi incluse următoarele:
observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor;
investigația;
proiectul;
portofoliul;
autoevaluarea.
În cadrul evaluării nu trebuie considerate unele metode bune și altele rele, ci este necesar ca ele să fie utilizate împreună, întrucât toate prezintă și avantaje, dar și dezavantaje.
4.3.1. Metode tradiționale de evaluare
Probele orale sunt considerate cele mai folosite metode de evaluare tradițională.
“Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului profesor-elev, în cadrul căruia profesorul își poate da seama nu doar „ce știe” elevul, ci și cum gândește el, cum se exprimă, cum face față unor situații problematice diferite de cele întâlnite pe parcursul instruirii. Cu prilejul examinării orale, profesorul îi poate cere elevului să-și motiveze răspunsul la o anumită întrebare și să-l argumenteze, după cum tot el îl poate ajuta cu întrebări suplimentare atunci când se află în impas.”
Ca toate celelalte metode și evaluarea orală prezintă câteva dezavantaje:
este mare consumatoare de timp, timp care, adesea, le lipsește profesorilor ale căror discipline sunt prevăzute în planul de învățământ cu un număr mic de ore, deci care au mai mulți elevi cărora trebuie–potrivit reglementărilor în vigoare–să le atribuie cel puțin trei note „în oral” pentru a li se încheia media semestrială.
dificultatea de a selecționa, pentru toți elevii examinați, întrebări cu același grad de dificultate.
Pentru a profita de valoarea acestei metode este necesară respectarea câtorva cerințe:
îmbinarea examinării frontale cu chestionarea individuală;
stabilirea prealabilă a conținutului care urmează a fi evaluat și a elevilor ce urmează să fie chestionați, astfel încât să se obțină informații concludente asupra gradului de însușire a cunoștințelor predate și a nivelului de pregătire a clasei;
întrebările să fie formulate de așa manieră încât să-i oblige pe elevi să prelucreze materialul, să selecteze informația folosită pentru formularea răspunsului și să o prezinte într-o formă personală;
acordarea unei ponderi sportite întrebărilor care-i determină pe elevi să efectueze comparații, clasificări, să evidențieze relații cauzale, să argumenteze, să explice și să exemplifice, să facă generalizări;
antrenarea elevilor în corectarea sau completarea răspunsurilor date de elevii chestionați;
folosirea judicioasă a formelor de “întărire pozitivă”, stimularea elevilor la răspuns prin cuvinte de încurajare, prin crearea unei ambianțe care să înlăture tensiunea emoțională prezrentată mai ales la începutul examinării orale;
utilizarea ritmică a probelor orale, creșterea frecvenței evaluării fiecărui elev, mai ales a celor care au dificultăți de învățare, prevenindu-se astfel situațiile când elevii învață numai când apreciază că vor fi evaluați sau se sustrag prin diverse modalități controlului.
Probele scrise “apelează la anumite suporturi scrise, concretizate în lucrări de control sau teze. Elevii au șansa să-și prezinte achizițiile la care au parvenit fără intervenția profesorului, în absența unui contact direct cu acesta. Anonimatul lucrării, ușor de realizat, îngăduie o diminuare a subiectivității profesorului.”
Aceste probe prezintă atât avantaje cât și unele dezavantaje, astfel:
Avantaje:
asigură uniformitatea subiectelor (ca întindere și ca dificultate) pentru toți școlarii evaluării;
asigură posibilitatea examinării unui număr mare de școlari în aceeași unitate de timp;
avantajează pe toți școlarii, inclusiv pe cei emotivi, timizi, care se inhibă în fața profesorului;
stopează pe acei profesori care sunt tentați să evalueze preferențial la oral;
dezvoltă capacitatea de sinteză și de sistematizare a cunoștințelor.
Dezavantaje:
răspunsurile la întrebările unui test-grilă sau chestionar pot fi ghicite de către școlari;
la evaluarea tip eseu/referat se poate copia/plagia/compila;
îngreunează aprecierea și notarea atunci când răspunsurile sunt formulate incomplet sau ambiguu;
profesorul nu are posibilitatea de a se edifica pe deplin asupra achizițiilor școlarului (așa cum se poate la evaluarea orală).
Probele practice le dau posibilitatea „profesorilor să constate la ce nivel și-au format și dezvoltat elevii anumite deprinderi practice, capacitatea de „a face” (nu doar de „a ști”). Și această metodă se realizează printr-o mare varietate de forme, în funcție de specificul obiectului de studiu de la probele susținute de elevi la educația fizică, unde există baremuri precise, la lucrările din laboratoare și ateliere unde elevii pot face dovada capacității de a utiliza cunoștințe asimilate prin diverse tehnici de lucru: montări și demontări, executări de piese sau lucrări, efectuarea unor experiențe etc.”
4.3.2. Metode complementare (alternative) de evaluare
În această grupă de metode se înscriu cele care “urmăresc să ofere elevilor posibilități sporite de a demonstra nu numai că au asimilat un ansamblu de cunoștințe, dar și că dispun de priceperi, deprinderi, abilități de a opera cu respectivele cunoștințe. Au un potențial formativ ridicat și permit o mai bună individualizare a actului educațional.”
Observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor “furnizează informații utile, diverse și complete cu privire la evoluția elevului. Observarea este focalizată pe capacitățile acționale, pe competențele și abilitățile de care dispun elevii, dar și pe disponibilitățile de comunicare ale acestora, modul cum se implică în lecție și cum își îndeplinesc sarcinile de învățare.
Pentru a înregistra aceste informații, profesorul apelează, de regulă, la fișa de evaluare destinată fiecărui elev. În fișă sunt înscrise date factuale despre evenimentele importante identificate în comportamentul elevului, într-o perioadă dată (se configurează aria comportamentală), gradul de extindere și utilizare etc.”
“Un tip aparte de observație este observația participativă. Permite cadrului didactic, integrat alături de elevii săi într-o anumită activitate, să observe performanțele și comportamentele acestora din interiorul activității. Are efecte pozitive pe linia intensificării relațiilor profesor-elev. Deși are un caracter subiectiv accentuat, poate să câștige în obiectivitate, cu condiția să se folosească instrumente adecvate și eficiente de urmărire și înregistrare a aspectelor care fac obiectul observației.”
Investigația este “un instrument ce facilitează aplicarea în mod creativ a cunoștințelor și explorarea unor situații noi sau foarte puțin asemănătoare cu experiența anterioară. Investigația este o activitate care se poate derula pe durata unei ore de curs sau a unei succesiuni de ore de curs, în timpul căreia elevii demonstrează o gamă largă de cunoștințe și capacități.
Elevul sau grupul de elevi primește o temă cu sarcini precise, bine circumscrise. Se poate formula și sub forma unor teme pentru acasă, dar definitivarea se va face în clasă, prin comentarea concluziilor.
Tema trebuie conturată și înțeleasă foarte precis raportat la:
ordinea de rezolvare, de notare a observațiilor parțiale;
ordinea de prezentare a rezultatelor finale;
Investigația este o metodă de evaluare în care elevul e pus în situația de a căuta o soluție la exigențe și complexități diferite. Elevul trebuie să facă dovada înțelegerii cerințelor temei, a soluției adoptate, generalizării sau transpunerii acesteia în alt context.”
Proiectul reprezintă o altă metodă de evaluare, care are “un dublu rol: el poate fi folosit cu elevii din clasele mari de liceu și cu studenții pentru învățarea unor teme mai complexe, care se pretează la abordări pluridisciplinare, interdisciplinare și transdisciplinare sau ca metodă de evaluare (pe parcursul instruirii sale) sumativă. Cu ajutorul lui elevii/studenții, pot face dovada că au capacitatea de a investiga un subiect dat, cu metode și instrumente diferite, folosind cunoștințe din diverse domenii. Uneori, proiectul este folosit ca probă de evaluare la absolvirea unei școli profesionale, a unui liceu industrial sau cu profil artistic, precum și la absolvirea unei facultăți din domeniile tehnicii, artei, arhitecturii etc.
Ca și în cazul investigației, profesorul stabilește lista temelor de proiect, perioada de realizare și-i inițiază pe elevi sau pe studenți asupra etapelor și a tehnicilor de lucru (individual sau colectiv).
Elevii/studenții trebuie să fie orientați și îndrumați și (eventual) sprijiniți de profesor în colectarea datelor necesare (potrivit temei alese sau repartizate), iar pe parcursul realizării proiectului să beneficieze de consultații și de evaluări parțiale.
La aceste evaluări, ca și la evaluarea finală (când proiectul se prezintă sau se susține), profesorul operează cu anumite criterii, referitoare, atât la proces (documentarea, utilizarea datelor și a informațiilor în formularea concluziilor etc.), cât și la produs (structura proiectului, concordanța dintre conținut și temă, capacitatea de analiză și sinteză, relevanța concluziilor, caracterul inedit al rezultatelor etc.). Aceste criterii se recomandă să fie cunoscute și de elevi/studenți.”
Portofoliul “reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care profesorul poate să-i urmărească progresul–în plan cognitiv, atitudinal și comportamental–la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai lung de timp (un semestru sau un an școlar).
Reprezintă un pact între elev și profesorul care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze. Profesorul discută cu elevul despre ce trebuie să stie și ce trebuie să facă acesta de-a lungul procesului de învățare. La începutul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesităților elevului de învățare pentru a stabili obiectivele și criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor și este discutat cu elevul implicat în evaluare.”
“Exemple de componente ale unui portofoliu: eseuri, referate, proiecte de cercetare, studii, recenzii, baterii de teste, sinteze, probleme și exerciții etc. Toate acestea permit evaluarea cunoștințelor, capacităților intelectuale, convingerilor, atitudinilor, competențelor specifice. Conținutul portofoliului, termenele de execuție, criteriile de evaluare și notare finale se comunică elevilor dintru început.”
Autoevaluarea reprezintă “o metodă prin care se urmărește construirea imaginii de sine a elevului, care astfel nu se mai reduce la judecățile de evaluare emise de către profesor.
Este folosită cu scopul de a-i ajuta pe elevi să-și cunoască dimensiunile propriei personalități și manifestările comportamentale, având totodată multiple implicații în plan motivațional și atitudinal. Ajută elevul să-și conștientizeze progresele și achizițiile, să-și raporteze performanțele la exigențele și sarcinile învățării, să-și elaboreze un stil propriu de muncă. Pentru a-și îndeplini rolul, este necesar ca elevul să aibă o serie de puncte de referință/criterii în baza cărora să procedeze la autoevaluarea diverselor aspecte ale devenirii sale.”
4.4. Instrumente de evaluare
Indiferent de metodele de evaluare folosite, “este necesară folosirea unor instrumente adecvate de evaluare, elaborarea unor probe care să servească cel mai bine obiectivelor anterior precizate (proba=orice instrument de evaluare, proiectat, administrat, corectat de către profesor).”
În cadrul evaluării, “o importanță deosebită prezintă formularea itemilor, prin item înțelegând întrebarea, formatul acesteia și răspunsul așteptat, elemente strict necesare și aflate în strânsă interdependență.”
Există mai multe criterii de clasificare a itemilor, însă conform clasificării puse “în circulație de Serviciul Național de Evaluare și Examinare”, aceștia se clasifică în:
itemi obiectivi;
itemi semiobiectivi;
itemi subiectivi sau cu răspuns deschis.
Itemii obiectivi prezintă următoarele avantaje și dezavantaje:
Avantaje:
sunt specifici evaluărilor de progres deoarece permit o măsurare rapidă și exactă a rezultatelor învățării;
au obiectivitate ridicată; se construiesc simplu; sunt ușor de cuantificat.
Dezavantaje:
sunt itemi vulnerabili la răspunsuri întâmplătoare;
măsoară rezultate ale învățării plasate la nivele cognitive inferioare (recunoaștere, identificare, enumerare, asociere etc.”
Itemii obiectivi se clasifică la rândul lor în trei categorii:
itemi cu alegere duală;
itemi de asociere/de tip pereche;
itemi cu alegere multiplă.
“Itemii cu alegere duală pun elevul în situația de a selecta răspunsul corect din doar două variante posibile: adevărat/fals; da/nu; corect/incorect; acord/dezacord.
Condiții necesare la formulare:
formularea clară și precisă a conținutului;
se va evita folosirea dublei negații;
se vor evita enunțurile lungi și complexe;
se va evita introducerea a două idei într-un singur enunț;
enunțurile adevărate și false vor fi aproximativ egale ca lungime;
numărul enunțurilor adevărate și al celor false va fi aproximativ egal.”
Itemii de asociere/de tip pereche “solicită din partea elevilor, stabilirea unor corespondențe/asociații între cuvinte, propoziții, fraze, litere sau alte categorii de simboluri dispuse pe două coloane.
Se limitează, de obicei, la măsurarea informațiilor factuale, bazându-se pe simple asociații, pe abilitatea de a identifica relația existentă între două lucruri/noțiuni/ simboluri etc.
Pot solicita diverse tipuri de relații: termeni/definiții; reguli/exemple; simboluri/concepte; principii/clasificări; părți componente/întrebuințări. Se pot utiliza materiale picturale sau o reprezentare grafică.”
Itemii cu alegere multiplă “solicită elevul să aleagă răspunsul corect din mai multe variante de răspuns oferite. Ca și termenii cu alegere duală pot fi utilizați la toate obiectele de învățământ, pot evalua abilități și obiective diverse, de la simpla recunoaștere a unor informații factuale, până la evaluarea unor contexte familiare sau noi. O condiție importantă ce trebuie respectată în formularea lor este ca toate răspunsurile oferite să fie plauzibile, altfel se reduce numărul de alternative și crește posibilitatea de a stabili răspunsul corect la întâmplare.”
Itemii semiobiectivi sunt acei itemi care “solicită elevului să construiască total sau parțial răspunsul la sarcina definită în itemi.”
Itemii semiobiectivi se clasifică în următoarele trei categorii:
itemi cu răspuns scurt;
itemi de completare;
întrebări structurate.
Itemii cu răspuns scurt reprezintă itemii care “solicită elevului elaborarea răspunsului sub forma concisă a unei propoziții, fraze (uneori doar un cuvânt, simbol, număr).”
Itemii de completare sunt “o variantă a itemilor cu răspuns scurt. Solicită elevilor să formuleze un răspuns care să completeze o afirmație incompletă sau un enunț lacunar pentru a-i conferi valoare de adevăr.”
“O întrebare structurată este formată din mai multe subîntrebări de tip obiectiv, semiobiectiv sau minieseu legate între ele printr-un element comun. Ele umplu, practic, golul dintre tehnicile de evaluare cu răspuns liber (deschis) și cele cu răspuns limitat (închis) impuse de itemii de tip obiectiv.
Modul de prezentare al unei întrebări structurate include:
un material/stimul (texte, date, diagrame, grafice etc.);
subîntrebări;
date suplimentare;
alte subîntrebări.
Subîntrebările (din componența acestor itemi) pot viza practic toate categoriile taxonomice, pornind de la simpla reproducere (definiții, enumerări etc.) până la aplicarea cunoștințelor, analiză, sinteză și formularea de ipoteze, judecăți de valoare etc.”
Itemii subiectivi reprezintă acea categorie de itemi care “solicită un răspuns deschis–sunt destinați activării creativității, originalității și posibilitățile elevului de a transfera cunoștințe.”
Itemii subiectivi se clasifică astfel:
rezolvarea de situații problemă;
eseul structurat;
eseul liber.
Itemii din prima categorie, respectiv rezolvarea de situații problemă, “determină confruntarea elevului cu o situație nouă, chiar inedită, pentru care el trebuie să găsească soluția, să aleagă strategia de lucru si să rezolve singur, pe baza achizițiilor anterioare și a experienței sale.”
“Itemii de tip eseu pun elevul în situația de a construi un răspuns liber în conformitate cu un set de cerințe. Calitatea unui eseu depinde de abilitatea elevului de a organiza și interpreta informațiile și de a utiliza limbajul specializat.”
4.5. Aprecierea și notarea rezultatelor școlare
4.5.1. Aprecierea rezultatelor școlare
Faptul că elevii obțin anumite performanțe măsurabile nu spune mare lucru despre nivelul acestor performanțe. “Rezultatele înregistrate la probele de evaluare dobândesc o semnificație numai în urma aprecierii acestora prin raportarea la anumite criterii.”
Din categoria sistemelor prin care se apreciază rezultatele școlare, cele mai întâlnite sunt:
aprecierea propozițională–folosită cel mai des. Ea se exprimă în aprecieri verbale foarte nuanțate: laudă/mustrare, acceptare/respingere, acord/dezacord, etc.
aprecierea prin simboluri (cifre, litere, culori)–și calificative.
Modul în care sunt apreciați elevii are o influență importantă asupra felului în care aceștia se vor raporta ulterior la activitatea de învățare învățare.
4.5.2. Factori perturbatori în apreciere și notare
“Prin educație se urmărește formarea unei personalități în concordanță cu cerințele obiective ale societății dar și ale individului. Ea se desfășoară în mod conștient, intenționat și sistematic, conform unui scop stabilit în prealabil de formare și dezvoltare a ființei umane.”
Întregul proces educațional trebuie desfășurat cu obiectivitate, astfel încât învățarea–predarea–evaluarea să-și aducă o contribuție importantă în desăvârșirea ființei umane.
Evaluarea este supusă influenței unor factori care periclitează obiectivitatea acestui proces.
Cele mai des întâlnite efecte perturbatoare în apreciere și notare sunt:
efectul “halo”–aprecierea elevului la o anumită disciplină realizându-se în funcție de notele obținute la alte discipline;
efectul de ancorare–se manifestă printr-o exagerare a rezultatelor întrucât ele surprind aspecte mai puțin întâlnite la majoritatea elevilor. Se realizează noi grile de valorizare a răspunsurilor care vor urma;
efectul Pygmalion (efectul oedipian)–caz în care evaluatorul este influențat de impresia pe care și-a creat-o cu privire la capacitățile, posibilitățile elevului;
ecuația personală a examinatorului–constă în aprecierea elevilor de către fiecare profesor, în funcție de propriile criterii de apreciere: originalitate, indulgență, exigență, notare pentru constrângere, etc.;
efectul tendinței centrale–plasarea majorității notelor elevilor în jurul valorilor medii;
efectul de similaritate–elevii sunt notați, evaluați prin raportarea profesorului la sine însuși (ținându-se cont de felul în care profesorul era ca elev);
efectul de contrast–constă în aprecierea elevilor în funcție de performanțele manifestate de către elevii evaluați anterior;
efectul ordine–profesorul evaluează, datorită inerției, toate lucrările la același nivel, fără a ține cont de diferențele calitative;
eroarea logică–aprecierea elevului se bazează pe aspecte secundare: conștiinciozitate, acuratețea expunerii, efortul depus, etc.
efectul de rol–constă în aprecierea elevilor, ținându-se cont de anumite standarde sau presiuni externe: inspectori, factori de decizie, standarde naționale, etc.
4.5.3. Căile de diminuare a subiectivității în aprecierea școlară
Pornind de la conștientizarea existenței factorilor perturbatori ai evaluării elevilor, se impune adoptarea unor măsuri care să conducă la diminuarea influenței acestora, astfel încât să se asigure o obiectivitate cât mai ridicată a evaluării, astfel:
Cunoașterea amănunțită de către cadrele didactice a acestor factori pentru a le sesiza mecanismul de funcționare și, implicit, adecvarea comportamentului didactic de așa natură încât influența lor să fie minimă.
Stabilirea, încă din faza de proiectare didactică, a unor obiective pedagogice adecvate finalităților demersurilor instructi-educative urmărite în corelație cu conținuturile de învățat, cu resursele umane și materiale existente, cu cerințele societății în general.
Realizarea unor instrumente de verificare curentă și periodică care să fie relevante pentru comportamentele dezirabile cuprinse în obiectivele didactice, având criterii precise de apreciere a răspunsurilor date de elev. Cu cât mai mult se impune o rigoare crescută în evaluarea la disciplinele care operează mai puțin cu algoritmi, deci care nu fac parte din categoria “științelor exacte”.
Mărirea numărului de probe curente date elevilor pentru micșorarea hazardului în aprecierea școlară.
Combinarea metodelor de evaluare pentru asigurarea unor judecăți de valoare corecte având în vedere că nicio metodă în sine nu este suficientă oricât de bine ar fi stăpânită și aplicată corect.
Asigurarea anonimatului probelor scrise, corectarea aceleiași lucrări de mai mulți profesori (în cazul examenelor), compararea rezultatelor evaluării cu cele realizate de directori sau de inspectori școlari constituie alte modalități de asigurare a unei evaluări corecte.
Dezvoltarea la elevi a capacității de autoevaluare și, în acest sens, informarea elevilor la începutul anului asupra obiectivelor instruirii și asupra modalităților de evaluare. De asemenea, practica unor cadre didactice de a prezenta elevilor rezultatele pe care aceștia din urmă le-au obținut în urma verificărilor, a criteriilor și a grilei de corectare, astfel încât ei înșiși să-și aprecieze individual lucrările are efecte deosebite privind formarea capacității de autoevaluare a rezultatelor școlare.
4.5.4. Dezvoltarea capacității de autoevaluare la elevi
“Participarea activă a elevului la atribuirea notelor are efecte pozitive multiple atât asupra profesorului cât mai ales asupra elevului.”
Profesorul “poate crea situații în care elevii să exerseze autocontrolul și autoaprecierea propriului comportament cognitiv și atitudinal în diverse contexte.
Elevii vor fi încurajați să-și pună întrebări de genul: Am rezolvat sarcina suficient de bine? Sunt mulțumit de ceea ce am realizat? Ce anume m-a împiedicat să obțin un rezultat mai bun? Există și un alt mod/procedeu/strategie de a rezolva sarcina? Prin ce anume se deosebesc rezultatele mele de cele obținute de colegii mei? Ce trebuie să fac pentru a-mi îmbunătăți rezultatele? Ar fi bine să-mi fixez un termen până la care să reușesc să obțin rezultate mai bune? De ce? Ce anume mă nemulțumește cel mai mult în activitatea mea?
Răspunsurile la aceste întrebări (ca și la altele, al căror conținut poate fi lăsat la latitudinea elevului sau poate fi stabilit prin discuție liberă în clasă) pot fi consemnate în fișa de autoevaluare a elevului”
“Printre cerințele psihopedagogice ale evaluării se înscrie și cea referitoare la dezvoltarea la elevi a capacității și obișnuinței de a se autoevalua, prin raportarea rezultatelor obținute la cele proiectate prin programele școlare și la standardele naționale. Această capacitate se poate forma și dezvolta prin diferite modalități, între care menționăm:
informarea elevilor asupra rosturilor evaluării, ca și asupra criteriilor, indicatorilor și standardelor care se utilizează pentru evaluarea performanțelor școlare;
autonotarea controlată;
notarea reciprocă (situație în care aprecierea fiecărui elev este făcută de un colectiv de colegi stabilit de profesor);
autoaprecierea obiectivă (Zapan), prin care clasa este antrenată în aprecierea unui coleg.
Respectarea acestor cerințe psihopedagogice ale evaluării performanțelor școlare (și altora asemenea, stabilite prin cercetare sau prin experiență) asigură îndeplinirea funcțiilor evaluării fără stres și fără erori cu consecințe nedorite asupra destinelor unor tineri.”
4.5.5. Deontologia evaluării
Noțiunea deontologie “provine din grecescul deonto–necesitate, ceea ce se cade, datorie și logos–studiu, discurs, știință.
Conceptul este folosit în sens de doctrină a moralei profesionale, cuprinzând ansamblul normelor și obligațiilor specifice unei activități umane.”
“Deontologia ca disciplină este “Teoria despre datorie, despre originea, caracterul și normele obligației morale. După creatorul termenului (J.Bentham) deontologia este studiul empiric al datoriilor morale concrete, raportate la situații sociale”.”
În cadrul activității de predare–învățare-evaluare, aceasta din urmă, trebuie să respecte, în vederea asigurării obiectivității sale, anumite principii:
Evaluarea este în egală măsură o activitate de măsurare, de estimare a unui nivel de congruență și de judecare a unei performanțe a unui elev;
Evaluarea performanțelor elevilor se poate realiza în funcție de trei criterii de referință: Evaluarea prin raportare la performanța anterioară a elevului, Evaluare prin raportare la nivelul grupului, Evaluare prin raportare la standardele curriculare de performanță.
Evaluarea didactică nu este niciodată 100% obiectivă.
Se evaluează performanța punctuală (de moment, referitoare la o sarcină precisă) a elevului și nu elevul.
Evaluarea îndeplinește o seamă de funcții, însă printre ele nu este și cea punitivă.
Evaluarea trebuie să fie transparentă.
Evaluarea didactică nu are valoare în sine, importanța ei rezidând în efectele pe care le induce asupra devenirii personalității elevilor, asupra progresului lor școlar și eficienței procesului de învățământ.
Erorile accidentale în evaluare sunt acceptabile și scuzabile, dar erorile sistematice în evaluare sunt rezultate ale incompetenței didactice.
Evaluarea oferă, înainte de toate, o măsura a propriilor tale performanțe, așa ca notele acordate elevilor reflectă, în ultimă instanță, propria ta activitate didactică.
Conștientizarea discordanței evaluative și consilierea elevilor aflați în această situație.
Principiul corectitudinii și imparțialității evaluatorului.
Deontologia evaluării, “se referă în mod explicit la respectarea de către fiecare cadru didactic a tuturor cerințelor menite a conduce la creșterea obiectivității aprecierii, cerințe care includ și importante trăsături de personalitate (probitate și responsabilitate profesională, respectul față de elev și rezultatele muncii sale, cinste, corectitudine, capacitate de a nu se lăsa influențat de o serie de intervenții și presiuni exercitate de factori externi, etc.).”
4.6. Cercetarea influenței evaluării prin mijloace moderne asupra performanțelor elevilor
Obiectivul cercetării
Evidențierea influenței evaluării prin mijloace moderne comparativ cu evaluarea prin mijloace clasice asupra creșterii performanțelor școlare ale elevilor.
Formularea ipotezei
majoritatea elevilor obțin rezultate școlare mai bune dacă sunt evaluați prin mijloace moderne comparativ cu evaluarea lor prin mijloace clasice.
Mărimea eșantionului
Cercetarea s-a realizat cu ajutorul a două clase a XII-a. Una dintre ele, respectiv clasa a XII-a G având un colectiv format din 25 elevi, a fost considerată clasă de control, în timp ce clasa a XII-a H, formată din 25 elevi, a fost clasa experimentală.
Ambele clase, atât clasa de control, a XII-a G, cât și clasa experimentală, a XII-a H, sunt clase de la filiera Tehnologică, profilul Servicii, având calificarea Tehnician în activități de comerț.
Desfășurarea cercetării și interpretarea rezulatelor
Cercetarea a demarat la începutul semestrului I, atunci când elevii ambelor clase au fost supuși unei testări inițiale, la disciplina “Tehinici de marketing” pentru a se vedea care este nivelul acestora.
Întrucât elevii celor două clase nu au mai parcurs în anii anteriori disciplina “Tehnici de marketing”, am considerat utilă trecerea unui interval de patru săptămâni, timp în care elevii au fost familiarizați în mare cu conținutul disciplinei. De asemenea, în aceste patru săptămâni li s-au prezentat elevilor ambelor clase informații privind identificarea surselor documentare legate de piață, precum și date legate de cercetarea primară de marketing, cercetarea secundară de marketing și chestionarul, după cum reiese și din cele două planificări, calendaristică și semestrială, prezentate mai jos.
PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DE ÎNVĂȚARE
PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
AN ȘCOLAR: 2012–2013
Școala: Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galați
Profesor: Manolache Cătălin
Disciplina: Tehnici de marketing
Clasa: a XII-a G, a XII-a H
Nr. ore pe săptămână: 3
U.C.17. Aplicarea tehnicilor de marketing la nivelul unității comerciale
C1. Analizează piața în vederea poziționării față de concurență
C2. Caracterizează intermediarii și rolul lor în procesul distribuției
C3. Consultă informații referitoare la produse și servicii
C4. Promovează produse/servicii la locul de vânzare
PLANIFICARE SEMESTRIALĂ
AN ȘCOLAR: 2012–2013
Proiectul unei unități de învățare
CAPITOLUL I
Clasa: a XII-a G, H
Disciplina: Tehnici de marketing
Unitatea de învățare: Analiza pieței
Nr. ore alocate: 42
La sfârșitul primelor patru săptămâni de studiu, elevii ambelor clase au fost supuși unei testări inițiale.
Testul inițial aplicat este prezentat mai jos.
PROIECT DE LECȚIE
A. Date introductive
Disciplina: Tehnici de marketing
Clasa: a XII-a H, G
Data: 8–12 X (22-26 X)
Profesor: Manolache Cătălin
Unitatea de învățare: Analiza pieței
Tema: Evaluare inițială
Tipul lecției: evaluare
Durata: 50‘
Competențe:
Unitate de competență:
U.C.17. Aplicarea tehnicilor de marketing la nivelul unității comerciale
Competență individuală:
C1. Analizează piața în vederea poziționării față de concurență
Competențe operaționale:
rezolvarea corectă a celor 10 întrebări în maximum 37 de minute (C1);
autoevaluarea (C2).
Strategie didactică:
resurse procedurale: exercițiul, dezbaterea
resurse materiale: test, barem de evaluare și de notare, videoproiector
Bibliografie
de specialitate:
Prof.univ.dr. Victor MANOLE, Lector univ.dr. Mirela STOIAN, Marketing, Editura A.S.E. București, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=306&idb=39
psiho-pedagogică și metodică:
Conf.univ.dr. Maria Elena DRUTA (coordonator), Didactica disciplinelor economice-Considerații teoretice și aplicații Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura ASE, București, 2005
Anexa 1: test, barem de evaluare și de notare
B . Desfășurarea lecției
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ-ANUL ȘCOLAR 2012-2013
MODULUL TEHNICI DE MARKETING
CLASA a XII-a
Numele și prenumele elevului:
Data susținerii testului:
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte. Timpul efectiv de lucru este de 37 de minute.
Partea I (50p.)
A. Încercuiți variantele de răspuns corecte:
Obiectivele economice ale marketingului sunt:
cifra de afaceri;
imaginea firmei;
cota de piață;
gradul de satisfacție al clienților.
Funcțiile marketingului utile în realizarea scopurilor propuse sunt:
satisfacerea superioară a intermediarilor și furnizorilor;
participarea la cât mai multe târguri de prezentare a produselor;
investigarea pieței și a nevoilor;
adaptarea firmei la schimbările cerințelor și ale mediului.
3. Factorii socio-culturali din cadrul macromediului agentului economic, cuprind:
distribuția pe grupe de vârstă a populației;
minoritățile naționale;
nivelul PIB-ului;
situația financiar–valutară a țării.
4. Din categoria factorilor micromediului întreprinderii, fac parte:
concurenții;
mediul tehnologic;
mediul economic;
clienții.
5. Analizarea și interpretarea rezultatelor se realizează cu ajutorul:
graficelor;
diagramelor;
cercetării directe;
experimentului de marketing.
PARTEA a II-a (40p.)
B. Citește următoarele enunțuri si notează cu litera A, dacă le consideri adevărate și litera F dacă le consideri false.
___ 1.Cu cât o întreprindere reușește să satisfacă mai bine trebuințele pieței și să se adapteze la schimbările ei, cu atât îi sporesc șansele de a-și forma o clientelă proprie, de a-și îmbunătăți poziția față de concurenții săi și de a-și mări cifra de afaceri.
___ 2.Maximizarea profitului, a doua funție a marketingului, presupune optimizarea structurilor de producție și a tuturor proceselor economice care alcătuiesc fluxul complet producție-consum.
___ 3.În cadrul cercetărilor de marketing, informatiile obținute din surse interne cuprind informațiile produse și obținute în exteriorul întreprinderii.
___ 4.Sursele secundare de informații din cadrul cercetărilor de marketing sunt specifice activităților de cercetare și nu fac obiectul unei difuzări prealabile; ele sunt destinate exclusiv beneficiarului cercetării.
___ 5.Furnizorii sunt agenți economici implicați în promovarea, distribuirea și vânzarea produselor unei firme către consumatorii finali.
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ-ANUL ȘCOLAR 2012-2013
MODULUL TEHNICI DE MARKETING
CLASA a XII-a
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Nu se acordă fracțiuni de punct.
Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat la 10.
Partea I 50puncte
________________________________________________________________________
A. 50 puncte
1- a,c; 2- c,d; 3-a,b; 4- a,d; 5- a,b.
Se acordă câte 10 puncte pentru fiecare element identificat corect.
(5x10puncte=50 puncte)
Partea II 40puncte
________________________________________________________________________
B. 40 puncte
1- A; 2- A; 3- F; 4- F; 5- F.
Se acordă câte 8 puncte pentru fiecare răspuns corect.
(5x8puncte=40 puncte)
În urma aplicării testării inițale, s-au obținut următoarele rezultate:
Clasa a XII-a G, clasa de control.
Note de 10………………..3
Note de 9 ………………..3
Note de 8 ………………..4
Note de 7 ………………..5
Note de 6 ………………..4
Note de 5 ………………..6
Media generală pe clasă a fost de: 7.12.
Clasa a XII-a H, clasa experimentală.
Note de 10………………..2
Note de 9 ………………..3
Note de 8 ………………..4
Note de 7 ………………..4
Note de 6 ………………..7
Note de 5 ………………..5
Media generală pe clasă a fost de: 6.96.
Se observă, în urma testării inițiale, faptul că elevii clasei de control, a XII-a G, au obținut rezultate superioare (media generală 7.12) celor obținute de către elevii clasei experimentale, a XII-a H (media generală 6.96). Grafic, cele două situații se prezintă astfel:
Cunoscându-se, după aplicarea testării inițiale, nivelul elevilor ambelor clase, s-a trecut în continuare la o evaluare formativă (continuă) diferențiată. Astfel, clasa de control a fost evaluată de fiecare dată prin metode tradiționale, în timp ce clasa experimentală a fost supusă unor evaluări prin metode moderne.
Astfel, la sfârșitul Cap. 1-Analiza pieței, elevii au fost pentru prima dată evaluați diferit. Clasa a XII-a G, clasa de control a primit spre rezolvare testul următor:
TEST DE EVALUARE
Modulul Tehnici de marketing, Cap. 1-Analiza pieței
CLASA a XII-a G
Numele și prenumele elevului:
Data susținerii testului:
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte. Timpul efectiv de lucru este de 50 de minute.
Partea I (50p.)
A. Completați frazele următoare:
1.Indicatorul care se determină prin raportarea cotei de piață a întreprinderii la cota de piață a celui mai puternic concurent al acesteia pe piață se numește ……………………………………………
2.Indicatorul care se calculează ca procent ce revine vânzărilor întreprinderii din piața totală poartă numele de ……………………………………..
3.Există situații în care nu comportamentul, ci atitudinile psihologice în legătură cu un anumit produs reprezintă un criteriu de segmentare a ………..
4.Sursele de informații utilizate pentru identificarea concurenților pot fi surse ……………și surse…………………….
5.Ansamblul mărfurilor, ansamblu format din diferite produse care au la bază un principiu comun de formare, materie primă, destinație, capacități, mărime, poartă numele de………………………
B. Citește următoarele enunțuri si notează cu litera A, dacă le consideri adevărate si litera F dacă le consideri false.
___ 1.Standardul SR ISO 8402-1991 definește calitatea ca reprezentând „ansamblul caracteristicilor unei entități, care îi conferă aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite”.
___ 2.Fenomenul atracției exercitate de centrele urbane asupra cumpărătorilor, din zonele învecinate, a fost denumit, într-o serie de lucrări de specialitate, gravitație comercială.
___ 3.În calitate de producător, se solicită un preț, dacă este posibil cât mai mare, deoarece i-ar putea aduce un profit mai mare, deci poate depăși posibilitățile consumatorului.
___ 4.Concurența reprezintă un proces de confruntare în principal între producători, în vederea acaparării unui număr cât mai mare de cumpărători (prin prețuri, calitate etc.).
___ 5.Prn intermediul analizei SWOT se realizează o listă ce conține doar caracteristicile pozitive ale organizației analizate, care o diferențiază de organizațiile concurente.
PARTEA a II-a (40p.)
Asociați fiecare expresie din prima coloană, cu cel puțin o expresie din a doua, dacă între ele există o corelație:
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
Modulul Tehnici de marketing, Cap. 1-Analiza pieței
CLASA a XII-a G
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Nu se acordă fracțiuni de punct.
Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat la 10.
Partea I 50puncte
________________________________________________________________________
A. 25 puncte
1- Cota relativă de piață; 2- Cota de piață absolută; 3- pieței; 4-interne; externe; 5- sortiment.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare element identificat corect.
(5x5puncte=25 puncte)
B. 25 puncte
1- A; 2- A; 3- F; 4- A; 5- F.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect.
(5x5puncte=25 puncte)
Partea II 40puncte
________________________________________________________________________
Se acordă câte 10 puncte pentru fiecare răspuns corect.
1- c; 2-a; 3- b,d; 4- e.
(4x10puncte=40 puncte)
Elevii clasei experimentale, clasa a XII-a H, au fost evaluați la finalul aceluiași Cap. 1-Analiza pieței, prin intermediul unui referat.
Referatul–clasa a XII-a H
Unitatea de învățare: Analiza pieței
U.C.17 Aplicarea tehnicilor de marketing la nivelul unității comerciale
C1. Analizează piața în vederea poziționării față de concurență
Competențe:
valorificarea termenilor de specialitate;
dezvoltarea capacității de selectare, analiză și sinteză a informațiilor;
caracterizarea poziției întreprinderilor pe piață;
formarea și dezvoltarea capacităților de observare, de analiză și de interpretare a datelor.
Tema: Poziționarea firmei pe piață
Timp de lucru: o săptămână
Forma de activitate: individual
Planul temei:
1. Categorii de piețe.
2. Prezentarea firmei.
3. Surse documentare legate de piață.
4. Poziționarea firmei pe piața în care operează.
Recomandări privind schema de notare:
Sarcina de lucru Punctaj
1. Categorii de piețe 10
2. Prezentarea firmei: obiect de activitate, obiective, evoluția vânzărilor 30
3. Surse documentare legate de piață 20
4. Poziționarea firmei pe piața în care operează: cota de piață, componente ale
imaginii și poziționării 30
NOTĂ: pentru originalitatea lucrării, corectitudinea exprimării și folosirea vocabularului specific domeniului se acordă 10 puncte.
TOTAL 100 puncte
În urma aplicării acestor evaluări, elevii au obținut rezultatele de mai jos.
Clasa a XII-a G, clasa de control.
Note de 10………………..3
Note de 9 ………………..2
Note de 8 ………………..5
Note de 7 ………………..6
Note de 6 ………………..4
Note de 5 ………………..5
Media generală pe clasă a fost de: 7.16.
Clasa a XII-a H, clasa experimentală.
Note de 10………………..3
Note de 9 ………………..3
Note de 8 ………………..3
Note de 7 ………………..5
Note de 6 ………………..7
Note de 5 ………………..4
Media generală pe clasă a fost de: 7.12.
În urma testării diferențiate, se constată faptul că elevii clasei de control, a XII-a G, au obținut rezultate ușor superioare față de testarea inițială (media generală 7.16 comparativ cu 7.12). În același timp se observă o creștere a rezultatelor obținute de către elevii clasei experimentale, a XII-a H (media generală 7.12 comparativ cu 6.96), aceștia trecând de nota 7 și apropiindu-se foarte mult de media clasei de control, a XII-a G.
Grafic, cele două situații se prezintă astfel:
Tot în cadrul Cap.1, elevii clasei experimentale au fost supuși unei observări sistematice a activității și comportamentului acestora, în cadrul unei activități desfășurate în clasă.
Observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor–clasa a XII-a H
Tema: Analizează concurența pe piața unei firme.
Fișa de observare
Nume candidat:
Nume evaluator:
Unitatea de învățare: Analiza pieței
U.C.17 Aplicarea tehnicilor de marketing la nivelul unității comerciale
C1. Analizează piața în vederea poziționării față de concurență
Verificarea elevilor s-a efectuat în clasă, prin aplicarea următoarei liste de verificare:
Cu scopul realizării unei mai bune conștientizări a rolului activității lor în cadrul echipei din care au făcut parte, elevii au fost solicitați să se autoevalueze, folosindu-se în acest scop o scară de clasificare.
Autoevaluarea–clasa a XII-a H
Scara de clasificare
La finalul Cap. 2-Distribuția mărfurilor, elevii au fost evaluați din nou diferit. În timp ce clasa a XII-a G, clasa de control, a primit spre rezolvare un test, clasa experimentală a XII-a H, a fost evaluată cu ajutorul unei metode moderne de evaluare, investigația. Atât testul cât și investigația sunt prezentate mai jos:
TEST DE EVALUARE
Modulul Tehnici de marketing, Cap. 2–Distribuția mărfurilor
CLASA a XII-a G
Numele și prenumele elevului:
Data susținerii testului:
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte. Timpul efectiv de lucru este de 50 de minute.
Partea I (50p.)
A. Completați frazele următoare:
1.Canalele de distribuție indirecte pot fi canale………………..și…………………………
2.Lungimea canalului de distribuție se referă la numărul de………………………………………. pe care le parcurge marfa de la producător la consumator.
3. …………………………canalului de distribuție se referă la numărul punctelor de vânzare prin care se asigură distribuirea unui produs.
4. Dezavantajul intermediarilor în raport cu clienții constă în……………….prețurilor produselor și serviciilor achiziționate.
5. Intermediarii care dețin produsele pe care le manipulează, cumpără si vând pe cont propriu, se numesc intermediari………………..
B. Citește următoarele enunțuri si notează cu litera A, dacă le consideri adevărate si litera F dacă le consideri false.
___ 1.Prestatorii de servicii pot cunoaște mult mai bine nevoile, dorințele și pretențiile turiștilor, aceasta reprezentând unul dintre dezavantajele distribuției directe.
___ 2.Distribuția extensivă presupune participarea unui singur intermediar.
___ 3.Unul dintre avantajele distribuției directe este acela că prestatorii pot exercita un control integral asupra distributiei respectivului produs.
___ 4.Prin intermediul distribuției indirecte se asigură satisfacerea în mod superior a unei cereri complete.
___ 5.Vânzătorul cu ridicata este cel care vinde vânzătorului cu amănuntul, consumului industrial și consumului colectiv.
PARTEA a II-a (40p.)
Rezolvați aplicația următoare.
Conducerea firmei S.C.“X” S.R.L. a hotărât să introducă în fabricație un nou produs. Cantitatea estimată a fi lansată pe piață este de 2 tone, la un cost de 5 lei/tonă. Pentru acest produs firma a hotărât că poate recurge la una din urmatoarele trei variante de distribuție: prin rețeaua proprie, prin firme intermediare sau formula combinată, în care pentru vânzarea cu amănuntul, să se apeleze la intermediari.
Se cere să se aleagă varianta de distribuție cea mai eficientă.
Fiecare variantă presupune anumite cheltuieli cu distribuția, acțiunile de publicitate, reclamă și promoționale, precum și un anumit preț de vânzare.
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
Modulul Tehnici de marketing, Cap. 2–Distribuția mărfurilor
CLASA a XII-a G
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Nu se acordă fracțiuni de punct.
Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat la 10.
Partea I 50puncte
_______________________________________________________________________
A. 25 puncte
1- scurte; lungi; 2- niveluri intermediare; 3- lățimea; 4- majorarea; 5- comerciali.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare element identificat corect.
(5x5puncte=25 puncte)
B. 25 puncte
1- F; 2- F; 3- A; 4- A; 5- A.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect.
(5x5puncte=25 puncte)
Partea II 40puncte
________________________________________________________________________
Se acordă 10 puncte pentru notarea corectă a formulei de calcul a profitului net.
Pnet=Venit obținut–Cheltuieli totale= Preț unitar*Nr.bucăți vândute–Ch.distribuție-Ch.promovare–Cost unitar* Nr.bucăți vândute 10 puncte
Varianta I–rețeaua proprie:
Pnet=23*2–20–10–5*2=46–20–10–10= 6
Varianta II–intermediari:
Pnet=22*2–7–2–5*2=44–7–2–10= 25
Varianta III–formula combinată:
Pnet=25*2–12–4–5*2=50–12–4–10= 24
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect.
(3x5puncte=15 puncte)
Varianta optimă este: Varianta II–cu intermediari, în acest caz profitul net rămas întreprinderii, fiind cel mai mare.
Se acordă 15 puncte pentru precizarea răspunsului corect.
15 puncte
Investigația–clasa a XII-a H
Exemplu:
Unitatea de învățare: Distribuția mărfurilor
U.C.17 Aplicarea tehnicilor de marketing la nivelul unității comerciale
C2. Caracterizează intermediarii și rolul lor în procesul distribuției
Competențe:
– valorificarea termenilor de specialitate;
– dezvoltarea capacității de cooperare în scopul realizării unui produs;
– dezvoltarea capacității de selectare, sinteză și analiză a informațiilor;
– identificarea rolului intermediarilor în procesul distribuției.
Tema: Studiați rolul intermediarilor în procesul distribuției
Timp de lucru: două săptămâni
Forma de activitate: în echipă
Instrucțiuni: Înainte de a începe investigația citește cu atenție ce ai de făcut!
Planul investigației:
1. stabilește formele de aprovizionare;
2. identifică diferitele circuite de distribuție la o societate la alegere;
3. descrie tipurile de intermediari;
4. precizează rolul intermediarilor în procesul distribuției, la societatea aleasă;
5. prezintă în scris rezultatul investigației stabilind forma optimă de redactare.
Recomandări privind schema de notare:
Sarcina de lucru Punctaj
___________________________________________________________________________
1. stabilirea formelor de aprovizionare 20
2. identificarea diferitelor circuite de distribuție la societatea aleasă 30
3. descrie tipurile de intermediari 10
4. precizează rolul intermediarilor în procesul distribuției, la societatea aleasă 30
5. prezentarea în scris a rezultatului investigației stabilind forma optimă de redactare 10
TOTAL 100 puncte
În urma aplicării acestor evaluări, elevii au obținut rezultatele de mai jos.
Clasa a XII-a G, clasa de control.
Note de 10………………..4
Note de 9 ………………..2
Note de 8 ………………..6
Note de 7 ………………..5
Note de 6 ………………..4
Note de 5 ………………..4
Media generală pe clasă a fost de: 7.40.
Clasa a XII-a H, clasa experimentală.
Note de 10………………..4
Note de 9 ………………..3
Note de 8 ………………..6
Note de 7 ………………..4
Note de 6 ………………..5
Note de 5 ………………..3
Media generală pe clasă a fost de: 7.52.
De această dată, rezultatele obținute de către elevii clasei experimentale, a XII-a H, (7.52 față de 7.12) sunt sensibil mai mari decât cele obținute de către elevii clasei de control, a XII-a G (7.40 față de 7.16). Situația de mai sus poate fi redată grafic, astfel:
Finalul Cap. 3- Produse și servicii, prețuri, a prilejuit o nouă evaluare a elevilor. Clasa a XII-a G, clasa de control, a fost evaluată clasic, pe baza unui test, iar clasa experimentală a XII-a H, a fost evaluată din nou cu ajutorul unei metode moderne de evaluare, portofoliul. Atât testul cât și cerințele portofoliului sunt redate mai jos:
TEST DE EVALUARE
Modulul Tehnici de marketing, Cap. 3–Produse și servicii, prețuri
CLASA a XII-a G
Numele și prenumele elevului:
Data susținerii testului:
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte. Timpul efectiv de lucru este de 50 de minute.
Partea I (50p.)
A. Completați frazele următoare:
1. Metoda BCG se bazează pe analiza indicatorilor: …………………………………….. și………………………………………
2. Traiectoria “dezastrului” este situația în care un produs vedetă pierde din …………………………………….din cauza investițiilor insuficiente, devenind un produs……………….
3. Etapa din ciclul de viață al produselor în care vânzările ating maximul și apoi își încetinesc ritmul, din cauza numărului mare de producători (crește concurența) este etapa de ………………………………….
4. Dimensiunile gamei de produse sunt lungimea, lărgimea și ……………………………….
5. Strategia prețurilor…………………………… are drept principală formă de manifestare prețurile psihologice („momeală” sau „magice”).
B. Citește următoarele enunțuri si notează cu litera A, dacă le consideri adevărate si litera F dacă le consideri false.
___ 1. Un produs poate avea o poziție de lider pe un anumit segment de piață, dar poate să reprezinte doar o mică fracțiune din piața totală.
___ 2. Elementele acorporale ale produselor se referă la însușirile fizico-chimice, la performanțele tehnico-economice ale produsului–în esență, la specificațiile tehnice ale produsului, caracteristici măsurabile, riguros cu metode și tehnici specifice studierii calității merceologice a produsului.
___ 3. Prețul reprezintă cea mai imobilă componentă a mixului de marketing.
___ 4. Orice produs “piatră de moară” se transformă în „dilemă”.
___ 5. Declinul este etapa din ciclul de viață al produselor în care vânzările scad în ritm rapid din cauza factorilor care determină caracterul dinamic al calității (progresul tehnic, exigențele crescânde ale consumatorilor), din cauza concurenței.
PARTEA a II-a (40p.)
Asociați fiecare expresie din prima coloană, cu cel puțin o expresie din a doua, dacă între ele există o corelație:
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
Modulul Tehnici de marketing, Cap. 3–Produse și servicii, prețuri
CLASA a XII-a G
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Nu se acordă fracțiuni de punct.
Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat la 10.
Partea I 50puncte
________________________________________________________________________
A. 25 puncte
1- rata de creștere a pieței; cota relativă de piață; 2- cota sa de piață; dilemă; 3- maturitate; 4-profunzimea; 5- moderate.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare element identificat corect.
(5x5puncte=25 puncte)
B. 25 puncte
1- A; 2- F; 3- F; 4- F; 5- A.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect.
(5x5puncte=25 puncte)
Partea II 40puncte
________________________________________________________________________
Se acordă câte 10 puncte pentru fiecare răspuns corect.
1- b; 2- c; 3- a,d; 4- e.
(4x10puncte=40 puncte)
Portofoliul–clasa a XII-a H
Unitatea de învățare: Produse și servicii, prețuri
U.C.17 Aplicarea tehnicilor de marketing la nivelul unității comerciale
C3. Consultă informații referitoare la produse și servicii
Competențe:
– dezvoltarea capacității de sinteză, analiză și selectare a informațiilor;
– identificarea și înțelegerea cerințelor de realizare a portofoliului;
– dezvoltarea capacității de observare, de analiză și de interpretare a informațiilor;
– dezvoltarea capacității de cooperare în vederea realizării unui produs;
– valorificarea termenilor de specialitate;
– identificarea punctelor de sprijin a unei acțiuni comerciale pentru un produs sau serviciu.
Tematica: Analizează politica de produs la un agentul economic de profil
Planul tematicii:
1. Descrierea unui produs la alegere.
2. Analiza ciclului său de viață.
3. Înscrierea acestui produs într-o gamă de produse și descrierea acesteia (la nivelul unității comerciale).
4. Identificarea categoriilor de prețuri care pot fi utilizate în cazul produsului respectiv.
5. Recomandări cu privire la acțiunile comerciale care pot fi luate în calcul pentru produsul respectiv.
Elemente de structură obligatorii:
– referate;
– fișe de documentare individuală;
– eseuri;
– desene;
– aprecieri evaluative și ale colegilor de grupă;
– glosar cu termeni uzuali;
– miniproiecte de grup prin consultarea unor documente de specialitate;
– studii de caz;
– teme pentru acasă;
– investigații;
– repere bibliografice selective.
Timp de lucru: 8 săptămâni
Forma de activitate: individual
Recomandări privind schema de notare:
Sarcina de lucru Punctaj
_________________________________________________________________________
1. glosar de termeni uzuali 5
2. Descrierea unui produs la alegere 10
3. Analiza ciclului său de viață 20
4. Înscrierea acestui produs într-o gamă de produse și descrierea acesteia
(la nivelul unității comerciale) 20
5. Identificarea categoriilor de prețuri care pot fi utilizate în cazul produsului
respectiv 20
6. Recomandări cu privire la acțiunile comerciale care pot fi luate în calcul pentru
produsul respectiv 15
NOTĂ: pentru originalitatea portofoliului, corectitudinea exprimării și utilizarea unui limbaj specific se acordă 10 puncte.
TOTAL: 100 puncte
În urma testării diferențiate s-au obținut următoarele note și medii pe clase:
Clasa a XII-a G, clasa de control.
Note de 10………………..4
Note de 9 ………………..4
Note de 8 ………………..6
Note de 7 ………………..4
Note de 6 ………………..3
Note de 5 ………………..4
Media generală pe clasă a fost de: 7.60.
Clasa a XII-a H, clasa experimentală.
Note de 10………………..5
Note de 9 ………………..4
Note de 8 ………………..6
Note de 7 ………………..4
Note de 6 ………………..3
Note de 5 ………………..3
Media generală pe clasă a fost de: 7.80.
Rezultatele obținute de către elevii clasei experimentale, a XII-a H, (7.80 față de 7.52) sunt din nou mai mari decât cele obținute de către elevii clasei de control, a XII-a G (7.60 față de 7.40). Situația de mai sus poate fi redată grafic, astfel:
În momentul finalizării Cap. 4-Promovarea la locul vânzării, elevii celor două clase, experimentală și de control, au fost supuși evaluărilor diferențiate, prin intermediul unei testări, la clasa de control și prin intermediul unui proiect, la clasa experimentală, astfel:
TEST DE EVALUARE
Modulul Tehnici de marketing, Cap. 4–Promovarea la locul vânzării
CLASA a XII-a G
Numele și prenumele elevului:
Data susținerii testului:
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte. Timpul efectiv de lucru este de 50 de minute.
Partea I (50p.)
A. Completați frazele următoare:
1. În cadrul strategiei promoționale ……………………, întreprinderea își concentrează efortul promoțional spre un singur segment de piață.
2. Stocul de etalare se impune a fi avut în vedere, în primul rând din necesitatea asigurării unei suprafețe minime pentru prezentarea …………………………..de mărfuri.
3. Strategia promoțională ……………………este aceea în care întreprinderea se adresează întregii piețe cu același mix promoțional.
4. Obiectivele publicității se află într-o strânsă legatură cu obiectivele de marketing generale și răspund unui număr de trei cerințe principale: informarea, persuasiunea și ………………………………….
5. Orice campanie de publicitate vizează o serie de obiective, fie obiective generale, fie obiective …………………………..
B. Citește următoarele enunțuri si notează cu litera A, dacă le consideri adevărate si litera F dacă le consideri false.
___ 1. Difuzarea unui număr mare de spoturi în timpul unui program TV micșorează impactul acestora asupra telespectatorilor.
___ 2. Evaluarea eficienței acțiunilor promoționale poate merge, poate „avansa” până la nivelul efectului final avut în vedere, respectiv declanșarea deciziei de cumpărare.
___ 3. După ce a determinat obiectivele publicității, firma urmează să stabilească bugetul de publicitate pentru fiecare produs în parte.
___ 4. Strategia diferențiată este strategia promoțională în care întreprinderea va adopta un mix promoțional pentru fiecare segment de piață deservit.
___ 5. Transmiterea mesajelor publicitare prin radio, are ca avantaj prezentarea mesajului doar in mod sonor.
PARTEA a II-a (40p.)
Asociați fiecare expresie din prima coloană, cu cel puțin o expresie din a doua, dacă între ele există o corelație:
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
Modulul Tehnici de marketing, Cap. 4–Promovarea la locul vânzării
CLASA a XII-a G
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Nu se acordă fracțiuni de punct.
Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat la 10.
Partea I 50 puncte
________________________________________________________________________
A. 25 puncte
1- concentrate; 2- asortimentului; 3- nediferențiată; 4- amintirea/reamintirea; 5- specifice.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare element identificat corect.
(5x5puncte=25 puncte)
B. 25 puncte
1- A; 2- A; 3- A; 4- A; 5- F.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect.
(5x5puncte=25 puncte)
Partea II 40puncte
________________________________________________________________________
Se acordă câte 10 puncte pentru fiecare răspuns corect.
1- a, d; 2- b; 3- e; 4- c.
(4x10puncte=40 puncte)
Proiectul–clasa a XII-a H
Exemplu:
Unitatea de învățare: Promovarea la locul vânzării
U.C.17 Aplicarea tehnicilor de marketing la nivelul unității comerciale
C4. Promovează produse/servicii la locul de vânzare
Competențe:
– valorificarea termenilor de specialitate;
– înțelegerea și identificarea impactului comercial a diferitelor tipuri de etalări;
– dezvoltarea capacității de sinteză, organizare și selectare a informațiilor;
– formarea și dezvoltarea capacităților de observare, de analiză și interpretare a datelor;
– dezvoltarea capacității de cooperare în scopul elaborării unor strategii promoționale la locul de vânzare.
Tema: Programul promoțional al unității comerciale…
Planul temei:
1.Obiectivele programului promoțional
2. Tipurile de etalări și impactul lor comercial
3.Strategiile promoționale la locul de vânzare care vor fi folosite și argumentarea lor
4.Bugetul promoțional
5.Evaluarea activității promoționale care urmează a fi desfășurată
Timp de lucru: patru săptămâni
Forma de activitate: în grup
Recomandări privind schema de notare:
Sarcina de lucru Punctaj
1. definirea obiectivelor programului promoțional 10
2. stabilirea impactului comercial a diferitelor tipuri de etalări 20
3. calculul bugetului promoțional 20
4. stabilirea unei strategii promoționale la locul de vânzare și argumentarea alegerii 30
5. evaluarea activității promoționale 10
NOTĂ: pentru originalitatea lucrării, corectitudinea exprimării și folosirea vocabularului specific se acordă 10 puncte.
TOTAL 100 puncte
Notele obținute de către elevii ambelor clase la aceste evaluări au fost:
Clasa a XII-a G, clasa de control.
Note de 10………………..5
Note de 9 ………………..5
Note de 8 ………………..6
Note de 7 ………………..4
Note de 6 ………………..2
Note de 5 ………………..3
Media generală pe clasă a fost de: 7.92.
Clasa a XII-a H, clasa experimentală.
Note de 10………………..6
Note de 9 ………………..6
Note de 8 ………………..5
Note de 7 ………………..3
Note de 6 ………………..3
Note de 5 ………………..2
Media generală pe clasă a fost de: 8.12.
În urma evaluărilor se constată performanța din nou superioară a elevilor din clasa experimentală, a XII-a H (media 8.12), comparativ cu cea a elevilor clasei de control, a XII-a G (media 7.92). Graficul acestor note este redat mai jos:
La sfârșitul anului școlar, ambele clase au fost supuse unei evaluări sumative. De această dată am optat pentru o evaluare clasică, pe baza unui test de verificare, pentru a constata care este nivelul elevilor celor două clase, supuși la același test, prezentat mai jos.
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
Modulul Tehnici de marketing
CLASA a XII-a
Numele și prenumele elevului:
Data susținerii testului:
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte. Timpul efectiv de lucru este de 50 de minute.
Partea I (60p.)
A. Completați frazele următoare:
1. Ca regulă generală, cererea de mărfuri migrează de la localitățile ……… spre localitățile ……………..
2. Măsura apropierii distribuitorului de punctele efective de consum, poartă numele de ………………………. canalului de distribuție.
3. ………………………………………are în vedere gradul de pătrundere în consum al unui anumit tip de produs.
B. Citește următoarele enunțuri si notează cu litera A, dacă le consideri adevărate si litera F dacă le consideri false.
___ 1. În redactarea chestionarului trebuie evitată folosirea dublei negații.
___ 2. În cazul bunurilor de consum, canalul de distribuție are o lățime mai mare decât în cazul bunurilor industriale.
___ 3. Vânzărorul cu amănuntul vinde, consumului industrial și consumului colectiv.
C. Încercuiți varianta corectă:
1. În funcție de gradul de mobilitate a prețului, stabilitatea lui în timp, strategiile de preț pot fi următoarele:
a) strategia prețurilor cu mobilitate ridicată, cu mobilitate medie și cu mobilitate scăzută;
b) strategia prețurilor cu mobilitate ridicată și cu mobilitate scăzută;
c) strategia prețurilor cu mobilitate ridicată și cu mobilitate medie.
2. În funcție de atitudinea față de structura pieței, strategiile promoționale pot fi:
a) strategie diferențiată și strategie nediferențiată;
b) strategie diferențiată, strategie concentrată și strategie nediferențiată;
c) strategie concentrată și strategie nediferențiată.
3. Principalele etape pe care le parcurge produsul de-a lungul prezenței sale pe piață sunt:
a) lansare, creștere, maturitate, declin;
b) lansare, maturitate, declin;
c) lansare, creștere, declin.
D. Asociați fiecare expresie din prima coloană, cu cel puțin o expresie din a doua, dacă între ele există o corelație:
PARTEA a II-a (30p.)
Determinați cota de piață relativă pentru situația prezentată in tabelul de mai jos.
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
Modulul Tehnici de marketing, Evaluare sumativă
CLASA a XII-a
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Nu se acordă fracțiuni de punct.
Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat la 10.
Partea I 60puncte
________________________________________________________________________
A. 15 puncte
1- mici, mari; 2- adâncimea; 3- piața produsului.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare element identificat corect.
(3x5puncte=15 puncte)
B. 15 puncte
1- A; 2- A; 3- F.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect.
(3x5puncte=15 puncte)
C. 15 puncte
1- a; 2- b; 3- a.
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare element identificat corect.
(3x5puncte=15 puncte)
D. 15 puncte
1– c,d; 2- a; 3- b.
(3x5puncte=15 puncte)
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare element identificat corect.
Partea II 30puncte
________________________________________________________________________
Cota relativă de piață se poate determina astfel:
Cota relativă de piață= ,
Cota relativă de piață=, unde:
CPf este cota de piață a firmei analizate;
CPl este cota de piață a liderului pieței;
CPfII este cota de piață a firmei de pe locul II.
Se acordă câte 3 puncte pentru notarea corectă a fiecărei formule de calcul a cotei relative de piață.
(2x3puncte=6 puncte)
Cazare hotel 2 stele+2 mese/zi:
Cota de piață relativă=50/40=1.25
Cazare hotel 3 stele+1 masă/zi:
Cota de piață relativă=10/70=0.14
Cazare vilă 2 stele+3 mese/zi:
Cota de piață relativă=25/30=0.83
Se acordă câte 8 puncte pentru fiecare răspuns corect.
(3x8puncte=24 puncte)
Notele obținute de către elevii ambelor clase la evalurea sumativă au fost:
Clasa a XII-a G, clasa de control.
Note de 10………………..6
Note de 9 ………………..6
Note de 8 ………………..4
Note de 7 ………………..3
Note de 6 ………………..3
Note de 5 ………………..3
Media generală pe clasă a fost de: 8.00.
Clasa a XII-a H, clasa experimentală.
Note de 10………………..8
Note de 9 ………………..7
Note de 8 ………………..5
Note de 7 ………………..3
Note de 6 ………………..1
Note de 5 ………………..1
Media generală pe clasă a fost de: 8.60.
După corectarea testului sumativ, identic aplicat ambelor clase, se constată că mediile pe cele două clase, respectiv 8.60 pentru clasa a XII-a H, experimentală și 8.00 pentru clasa a XII-a G, clasa de control, demonstrează performanța superioară a elevilor care până acum au fost evaluați prin metode moderne. Graficul acestor note este redat mai jos:
Concluzii și recomandări
În urma testării inițiale, la care s-a aplicat un test clasic, elevii clasei de control, a XII-a G au obținut rezultate ușor mai mari față de elevii clasei experimentale, a XII-a H. Faptul că elevii clasei experimentale, a XII-a H au obținut doar 5 note de 5 față de 6 note de 5 ale clasei de control, nu clarifică prea mult lucrurile, întrucât notele de 6 sunt în număr de 7 la clasa experimentală și doar în număr de 4 la clasa de control. În timp ce notele de 9 și 8 sunt obținute în același număr, 3 respectiv 4, situația se schimbă la notele de 7 (4 față de 5), precum și la notele de 10 (3 la clasa de control față de 2 la clasa experimentală).
Se constată astfel că elevii sunt mai bine pregătiți la clasa de control, notele în partea lor superioară fiind mai numeroase. Aceste diferențe între notele obținute de către cele două clase pot fi ușor observate comparativ, în graficul de mai jos.
La finalul capitolului 1, media pe cele două clase, este în continuare favorabilă elevilor clasei de control, a XII-a G, comparativ cu clasa a XII-a H, clasa experimentală. La notele de 5, 6 și 7 se mențin tendințele manifestate la testarea inițială. Astfel, în timp ce la polul inferior, clasa experimentală obține doar 4 note de 5 față de 5 note de 5 ale clasei de control iar notele de 6 sunt ca număr, superioare și acum elevilor clasei experimentale (7 față de doar 4). Aceeași superioritate a clasei de control față de cea experimentală se observă și la notele de 7 (6 comparativ cu 5) precum și la notele de 8, care sunt mai numeroase la clasa de control față de cea experimentală (5 față de doar 3 note).
Cu toate acestea, se observă anumite progrese favorabile elevilor clasei a XII-a H. Astfel, clasa experimentală egalează clasa de control la numărul notelor de 10 (3 note) și o întrece la numărul notelor de 9 (3 note de 9 față de 2 note).
Se constată astfel, un spor al performanței elevilor clasei experimentale față de cei ai clasei de control. Aceasta denotă o influență pozitivă a evaluării prin mijloace moderne a elevilor, aceștia având posibilitatea de a învăța prin descoperirea și observarea fenomenelor, ceea ce contribuie la creșterea capacității de selectare și sinteză a informațiilor, de observare și de interpretare a datelor.
Pentru prima dată, evaluarea de la finalul capitolului 2, aduce cu sine rezultate mai bune obținute de către elevii clasei experimentale, a XII-a H, comparativ cu clasa a XII-a G, clasa de control. Pe lângă mediile pe clasă (7.52 față de 7.40), se observă diferențe și în privința notelor obținute de către elevi. Astfel, elevii clasei experimentale au obținut 4 note de 9 față de numai 3 ale celor de la clasa de control, în timp ce numărul notelor de 5 este și el diferit–3 la clasa experimentală și 4 la clasa de control (scade la ambele clase de la 5 la 4 la clasa de control și de la 4 la 3 la clasa experimentală). Principala modificare apare la nivelul notelor de 8, acolo unde fiecare clasă obține câte 6 note, comparativ cu evaluarea de la Cap. 1, unde clasa de control, a XII-a G obținuse 5 note de 8 față de doar 3 reușite de clasa experimentală, a XII-a H. Se menține deci efectul pozitiv al evaluării moderne a elevilor asupra performanțelor obținute de către aceștia, de această dată contribuind la efectul pozitiv și faptul că elevii au avut ocazia de a lucra pe echipe, ceea ce i-a motivat în vederea recunoașterii meritelor de către ceilalți componenți ai grupei.
În urma evaluărilor diferențiate realizate și la Cap. 3, se constată aceeași tendință de creștere a performanțelor elevilor din clasa experimentală, comparativ cu elevii din clasa de control. Astfel, notele de 10 sunt obținute în număr de 5 la clasa a XII-a H, experimentală și de 4 la clasa a XII-a G, de control. Notele de 9, 8, 7 și 6 sunt egale ca număr, în timp ce notele de 5 reprezintă din nou un punct tare pentru clasa experimentală, aici obținându-se 3 note de 5 față de 4 note de 5 la clasa de control.
Este evidentă influența pozitivă a evaluării moderne asupra notelor mai bune obținute la clasa experimentală, față de cea de control, elevii în prima situație, având cu ocazia realizării portofoliului la Cap. 3, posibilitatea atât de a lucra individual, cât și în cadrul grupului, întărindu-și astfel mult mai bine diferitele competențe.
Evaluarea diferențiată aplicată elevilor la sfârșitul Cap. 4, a adus cu sine confirmarea celor constatate la celelalte evaluări. Astfel, se observă în continuare o creștere a performanțelor elevilor din ambele clase, cu un plus totuși pentru cei din clasa experimentală, a XII-a H. În cazul acestora, notele de 10 au urcat la 6 față de 5 note de 10 la clasa de control, aceleași diferențe înregistrându-se și la notele de 9. Notele de 8 au fost obținute în număr de 6 de către elevii clasei de control, comparativ cu doar 5 note de 8 obținute de către elevii clasei experimentale. Se constată o diferență favorabilă clasei de control și la notele de 7, obținute în număr de 4 față de doar 3 primite de către elevii clasei experimentale. Notele de 6 sunt în număr de 3 la clasa experimentală și de 2 la cea de control. La notele de 5 situația este favorabilă clasei a XII-a H, experimentală, elevii de aici obținând doar 2 astfel de note față de cele 3 primite de clasa a XII-a G, clasa de control. Aceste note sunt redate grapfic mai jos.
Creșterea înregistrată de clasa experimentală comparativ cu cea de control atât la polul superior al notelor (10 și 9) cât și la cel inferior (5), precum și la media pe clasă, demonstrează încă o dată faptul că evaluarea modernă a elevilor influențează pozitiv performanțele acestora, elevii fiind motivați mai mult în momentul activității pe grupe.
Sfârșitul anului, care a prilejuit aplicarea unui test sumativ elevilor ambelor clase, confirmă toate evoluțiile anterioare. Astfel, de această dată, absolut toate notele sunt favorabile clasei experimentale. Dacă notele de 10 au fost obținute de 8 elevi la clasa a XII-a H, experimentală, la clasa de control, a XII-a G ele sunt doar în număr de 6. Notele de 9 sunt de asemenea mai numeroase la clasa experimentală (7) față de clasa de control (6). Cinci elevi au obținut nota 8 la clasa experimentală și doar 4 la cea de control. Singura situație de egalitate s-a remarcat la nota 7 primită la ambele clase de câte 3 elevi. La polul inferior al notelor, respectiv la cele de 6 și de 5, situația este favorabilă din nou elevilor clasei a XII-a H, experimentală (câte 1 notă), comparativ cu clasa de control, a XII-a G (câte 3 note).
Se observă faptul că de fiecare dată, în urma evaluării elevilor, evoluția este ascendentă la ambele clase, însă la clasa experimentală performanța o depășește pe cea a clasei de control.
Toate acestea, inclusiv mediile finale obținute de către cele două clase la testarea finală, sumativă, respectiv 8.60 la clasa experimentală și 8.00 la clasa de control, confirmă ipoteza inițială a cercetării, conform căreia atunci când elevii sunt evaluați prin metode moderne, respectiv prin referate, investigații, observarea sistematică a activităților și a comportamentelor elevilor, autoevaluare, proiecte, portofolii, performanțele lor școlare, reflectate în notele obținute la testări, sunt superioare celor ale elevilor evaluați prin mijloace clasice. Acestea în condițiile în care modul de predare este identic.
Este evidentă necesitatea ca pe viitor metodele moderne de evaluare să fie utilizate preponderent, ele aducând un plus în ceea ce privește modul în care elevii se raportează la materia predată. Aceste metode le dezvoltă elevilor capacitatea de utilizare a cunoștințelor în situații diverse.
Munca în echipă este unul dintre modurile prin care elevii sunt mai motivați spre îndeplinirea sarcinilor. De multe ori interacțiunea elev-elev, pe lângă faptul că aduce o contribuție importantă la dezvoltarea comunicării între elevi, contribuie la realizarea unei mai bune pregătiri, din dorința de a se afirma unii față de ceilalți, atmosfera de competiție în cadrul echipei de lucru fiind utilă.
Autoevaluarea elevilor, contribuie și ea la creșterea performanțelor acestora. Prin autoevaluare elevii primind rezolvarea corectă, nu numai că iau contact cu baremul de corectare, dar înțeleg mult mai bine ceea ce se urmărește într-o lecție, ținta care trebuie atinsă. Pe de altă parte, elevii devin mai responsabili, având o altă percepție asupra evaluării, autoevaluarea contribuind la dezvoltarea încrederii elevului în sine.
Evaluarea prin mijloace moderne devine astfel prioritară, contribuind la dezvoltarea la elevi a competențelor și abilităților de identificare, analiză, sistematizare și utilizare practică a informațiilor. Din necesitatea de realizare individuală a unor proiecte, se dezvoltă la elevi capacitatea de autoorganizare, motivația pentru formarea unui mod eficient de învățare, iar lucrul pe echipe contribuie la dezvoltarea capacităților de cooperare.
Este bine însă ca metodele moderne de evaluare să fie împletite cu cele clasice, aceasta contribuind la o creștere a performanțelor elevilor și la obținerea unor rezultate superioare atât la nivelul clasei cât și în condiții de examen.
Concluzii
Tinerii sunt permanent la curent cu ceea ce este nou în materie de tehnică modernă. Elevii Colegiului Economic “Virgil Madgearu” Galați nu fac notă discordantă de la aceste preferințe pentru noutățile din domeniul tehnologic. De exemplu, telefonul mobil a devenit încetul cu încetul un lucru indispensabil nu doar pentru tineri, ci și pentru celelelate categorii de vârstă. Tinerii însă, folosesc telefonul nu numai pentru funcția sa primară, de facilitare a comunicării, ci mai ales pentru că el a devenit pentru elevi un instrument prin care se demonstrează un anumit statut. Dorința de a fi admirați de colegi îi determină pe elevi să abuzeze de acest mijloc de comunicare și să-și dorească în permanență deținerea ultimelor modele.
Deși există voci conform cărora tot mai multe aplicații inserate în cadrul telefonului mobil sunt inutile, unele dintre ele prezintă o importanță deosebită pentru elevi. După cum rezultă și din cercetarea calitativă efectuată, de un real folos pentru tinerii din ziua de astăzi este faptul că telefonul mobil poate fi conectat la Internet. Acesta constituie pentru elevi un ajutor de neprețuit. Atunci când nu au acces la un calculator, faptul că se pot conecta la Internet prin intermediul telefonului, îl face pe acesta indispensabil elevilor. Internetul a devenit pentru tinerii din ziua de astăzi principalul mijloc de comunicare în masă. Puțini elevi folosesc în prezent calculatorul, dacă acesta nu este conectat la Internet. Chiar și atunci când se vizionează filme sau se ascultă muzică, Internetul este necesar, acestea fiind descărcate tot de aici.
Elevii regăsesc în mass media un ajutor de neprețuit. Temele pe care le primesc la școală necesită o informare din cât mai multe surse. Cei mai mulți dintre tineri, atât din mediul urban cât și din cel rural, apreciază cel mai mult importanța Internetului când vine vorba despre surse de informații, fiind urmat în cele mai multe situații de către TV.
Bibliotecile nu reprezintă o prioritate pentru tineri, cei mai mulți dintre aceștia intrând foarte rar în aceste instituții. Dacă biblioteca nu constituie o mare atracție pentru elevi, același lucru se poate spune și despre achiziționarea cărților. Într-un clasament referitor la modul în care elevii ajung în posesia unei cărți, ultimul loc a revenit cumpărării cărților. Locul al doilea este ocupat de împrumutarea cărților de la cunoștințe, urmat de intrarea într-o bibliotecă pentru a căuta o carte, în timp ce pe primul loc se situează accesarea cărților virtuale. Uneori, bibliotecile nu pot oferi un număr suficient de cărți dintr-un anumit domeniu și atunci ele pot fi găsite de multe ori pe Internet. Acesta oferă elevilor ceea ce își doresc mai mult: informații din domenii cât mai diverse fără o mare cheltuială de timp.
Cu toate aceste avantaje, cercetarea calitativă a surprins și părerea nefavorabilă a tinerilor față de influența mass mediei. Aceasta prezintă în opinia lor și multe dezavantaje. Principalul dezavantaj al mass mediei îl constituie pentru elevi, mediatizarea unor persoane a căror viață nu ar trebui considerată un model. Tinerii nu sunt însă mereu în măsură să conștientizeze din primul moment faptul că acele persoane reprezintă modele negative pentru ei, ceea ce conduce la transformarea acestora în modele demne de urmat în viață. Un alt motiv pentru care elevii consideră că mass media are și efecte negative o reprezintă numărul mare de ore alocat de către tineri Internetului și televiziunii, ore pe care, după cum reiese din cercetarea calitativă, elevii sunt conștienți că le-ar putea utiliza mult mai folositor, în scopul propriei formări.
Această mediatizare excesivă a unor persoane care devin modele ale tinerilor, deși nu merită acest statut, alături de promovarea senzaționalului în mass media se produce din dorința de a se atinge un rating cât mai mare. Elevii deși recunosc influența negativă a unor emisiuni, le urmăresc totuși, de cele mai multe ori, din “plictiseală”, conform părerilor exprimate de ei.
Cercetarea cantitativă aduce cu sine o serie de elemente interesante în privința modului în care tinerii se raportează la mijloacele de comunicare în masă.
Astfel, cinematografele sunt din ce în ce mai puțin frecventate de către tineri, tot ca urmare a găsirii filmelor dorite pe Internet. Atunci când merg totuși la cinematografe, tinerii urmăresc mai mult efectele speciale din cadrul cinematografelor moderne, de tipul celor 3D.
Dacă la film se merge foarte rar, se observă faptul că la teatru elevii ajung mai des. În urma vizionării unor piese de teatru tinerii rămân cu amintiri plăcute, după cum spun ei, atât datorită mesajelor transmise de către piese cât și din cauza atmosferei mai deosebite din teatre. Cu toate acestea, nici teatrul nu reprezintă o opțiune foarte serioasă pentru elevi, fără implicarea profesorilor diriginți, care să încerce să le trezească interesul pentru acesta.
Televiziunea, deși ocupă locul al doilea în preferințele tinerilor privind importanța mijloacelor de comunicare în masă, sunt folosite din păcate mai mult pentru că aduce în lumea tinerilor divertismentul, fiind prea puțin privite ca o sursă de informații demnă de a fi luată în serios. Elevii consideră că televiziunea urmărește să manipuleze publicul iar emisiunile transmise nu sunt aproape deloc obiective. Este interesantă concluzia care se trage în urma cercetării efectuate, în ceea ce privește importanța pe care tinerii o acordă diferitelor aspecte ale emisiunilor TV. Din păcate, poate ca un paradox, deși elevii afirmă că sunt conștienți de pericolele mass mediei, de faptul că emisiunile prezentate la televizor nu sunt obiective și urmăresc să manipuleze publicul, totuși, când vine vorba despre ceea ce-i interesează la TV, situația pare fără ieșire. În majoritatea lor, indiferent că sunt băieți sau fete, din mediul urban sau rural, în clasele mici sau în clasele mari, elevii nu sunt absolut deloc preocupați de obiectivitatea emisiunilor, acesta nefiind un aspect important pentru ei. Ceea ce-i interesează este doar divertismentul și pe locul al doilea, varietatea emisiunilor vizionate.
Presa nu constituie nici ea o mare prioritate pentru tineri, atât ziarele cât și revistele nefiind cumpărate decât foarte rar, cu o preferință mai mare pentru reviste. Citirea lor se realizează de cele mai multe ori numai dacă este necesară extragerea anumitor informații pentru rezolvarea temelor primite pentru acasă la diferite discilpline. Foarte rar, presa este achiziționată din alte motive, dar și atunci, după cum a reieșit din cercetarea efectuată, sunt urmărite în special, mica publicitate, horoscopul sau, ca și în cazul emisiunilor la TV, articolele sportive, de divertisment și cele care promovează senzaționalul. O diferență în privința ziarelor achizionate apare în privința preferinței tinerilor față de ziarele locale versus cele naționale. Elevii apreciază mai mult presa locală, din considerentul că aici pot fi regăsite mult mai multe informații despre orașul lor. Însă și de această dată, elevii își îndreaptă atenția către Internet, preferând să citească presa virtuală.
Este evidentă utilitatea mijloacelor de comunicare în masă pentru elevi, precum și preponderența unora dintre ele în dauna altora.
Școlile nu trebuie să fie doar un furnizor de informații, un loc în care tinerii să-și dezvolte bagajul de cunoștințe. În aceste instituții elevii trebuie să fie mai mult învățați cum să învețe și cum să facă față cu bine diferitelor provocări cu care se vor confrunta atunci când vor termina etapa școlarizării. Din păcate, tinerii nu petrec decât foarte puțin din timpul alocat accesării Internetului pentru îmbogățirea bagajului lor de cunoștințe cu informații neprezentate în școală, dar care le sunt necesare pentru o formare cât mai cuprinzătoare.
Cu toate acestea, școala ar trebui să se folosească mai mult de acest mijloc de informare, Internetul, să găsească modalități prin care elevii să-l utilizeze ca mijloc prin care să se desăvârșească formarea efectuată în școală.
Ținând cont de tema prezentei lucrări, se poate remarca faptul că Internetul este principalul mijloc prin intermediul căruia școlile își pot promova imaginea pe piață. Numărul din ce în ce mai mic de copii, crează între instituțiile de învățământ din România o concurență tot mai puternică.
Dorința școlilor de a atrage un număr cât mai mare de elevi implică necesitatea folosirii Internetului pe scară tot mai largă pentru prezentarea punctelor tari, elevii fiind receptivi la acest mijloc de comunicare. Impactul acestuia în rândul tinerilor poate fi folosit de exemplu prin intermediul unui site al liceului, unde elevii actuali și cei viitori să găsească informații cât mai multe referitoare la activitățile desfășurate aici. Este bine să se promoveze cât mai multe activități extracurriculare. O altă modalitate de folosire a Internetului în scopul promovării imaginii școlii ar putea fi crearea unui blog sau a unei adrese de facebook, datorită interesului manifestat de către tineri pentru programele de socializare, după cum reiese din cercetarea efectuată. Pe lângă aceste mijloace de promovare, mai pot fi folosite, ce-i drept mai rar, datorită costurilor mai ridicate, scurte filmulețe publicitare prezentate la televiziunea locală.
Deși televiziunea ocupă între preferințele tinerilor locul al doilea într-un clasament al celor mai influente mijloace de comunicare în masă, este mai dificilă folosirea de către școli a acesteia în scopul furnizării către elevi și către părinții acestora, a informațiilor de interes pentru aceștia.
Presa, cu toate că nu se află între primele două opțiuni ale elevilor privind mijloacele de comunicare în masă, cred ar trebui folosită mai mult decât televiziunea pentru promovarea imaginii școlilor, în primul rând datorită costurilor mai mici. Se mai pot realiza pliante cu oferta școlii și cu principalele reușite ale acesteia, pliante care să fie utilizate atât în cadrul “Târgului ofertelor educaționale” desfășurat anual, cât și prin distribuirea lor în cadrul școlilor generale.
O altă modalitate prin care școala ar putea să-și promoveze imaginea în comunitate, ar trebui să fie reprezentată din mici articole prin care să fie prezentate activitățile desfășurate de către aceasta. Ținând cont de rezultatele cercetării calitative efectuate în cadrul acestei lucrări, elevii și părinții acestora sunt foarte impresionați în sensul pozitiv de către articolele în care sunt prezentați, uneori prin intermediul unor scurte interviuri, elevii școlii împreună cu realizările lor. Nu contează atât de mult ca realizarea să fie una nemaiîntâlnită, ci faptul că elevii se simt, prin acordarea unui interviu în presă, valorizați. Aceasta ar trebui să fie o modalitate prin care se pot utiliza și radioul sau televiziunea. Deși prezentarea unor spoturi publicitare este scumpă, prea scumpă pentru școli, se poate totuși folosi puterea de pătrundere a televiziunii în căminele elevilor și familiilor acestora printr-o relație bună cu televiziunea locală. Aceasta trebuie folosită, ca și în cazul presei, pentru a prezenta de această dată cu un mai mare impact, scurte interviuri filmate în care să fie evidențiate diferite activități ale școlii precum și elevii care le-au realizat, nu numai în cadrul școlii ci și de exemplu, participarea cu ajutoare la cămine de bătrâni, la case de copii, etc.
Toate acestea trebuie să fie utilizate de către școli nu în urma unor acțiuni întâmplătoare, ci ca urmare a unei strategii bine puse la punct. Numai astfel utilizarea mijloacelor de comunicare în masă poate avea success pentru obținerea unei promovări eficiente, atrăgând un număr mai mare de elevi de pe o piață pe care concurența este și va fi din ce în ce mai puternică.
Bibliografie
Anghel, Laurențiu-Dan- Business to Business Marketing, Editura ASE, București, 2004
Anghel, Laurențiu-Dan- Tehnici de promovare, Note de curs, ASE, București, 2009
Balaure, Virgil (coord.), Adăscăliței, Virgil, Bălan, Carmen, Boboc, Ștefan, Cătoiu, Iacob, Olteanu, Valerică, Pop, Nicolae Al., Teodorescu, Nicolae- Marketing, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Uranus, București, 2002
Bara, Stere- Psihologie socială si deontologie, Biblioteca digitală ASE, București, 2004, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=29&idb=
Barna, Andrei (coordonator), Alecu, Simona, Caciuc, Viorica- Îndrumar pentru activitățile practic-aplicative la disciplinele pedagogice, Editura Fundației Universitare “Dunărea de Jos”, Galați, 2004
Barna, Andrei, Antohe, Georgeta- Curs de Pedagogie, Introducere în pedagogie, Teoria educației și teoria curriculum-ului, Editura Sinteze, Galați, 2003
Barna, Andrei, Antohe, Georgeta- Curs de Pedagogie, Teoria instruirii și evaluării, Editura Fundației Universitare “Dunărea de Jos”, , 2004
Blyte, Jim- Esențialul în marketing, Ediția a III-a, Editura Rentrop&Straton, București, 2007
Bucur-Sabo, Mariana- Marketing turistic, Editura Irecson, București, 2006
Cătoiu, Iacob, Bălan, Carmen, Onete, Bogdan, Popescu, Ioana Cecilia, Vegheș, Călin- Metode și tehnici utilizate în cercetările de marketing. Aplicații, Editura Uranus, București, 1999
Ciobanu, Olga- Didactica disciplinelor economice, Biblioteca digitală ASE, București, 2004, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=284&idb=24
Cucoș, C. (coord.)- Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ediția a II-a, Editura Polirom, , 2008
Diaconu, Mihai Jinga, Ioan (coordonatori), Ciobanu, Olga, Pescaru, Adina, Paduraru, Monica- Pedagogie, Biblioteca digitală ASE, București, 2005
Druță, Maria Elena (coord.), Badea Florea, Mihai, Nina- Didactica disciplinelor economice: considerații teoretice și aplicații, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura ASE, București, 2005
Dumitrescu, Luigi, Apostu, Camelia, Țichindelean, Mihai- Marketing. Curs pentru învățământul la distanță, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Facultatea de Științe Economice Sibiu, 2007
Glava, Cătălin- Principii ale deontologiei evaluării didactice, Preuniversitaria, Casa Corpului Didactic Cluj, revistã online, Nr.1/Mai 2009, http://www.ccdcluj.ro/Preuniversitaria/v1,nr1.html
Goschin, Zizi, Vatui, Mihaela- Statistică, Biblioteca digitală ASE, București, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=102&idb=6
Grigoruț, Cornel, Ploae, Victor, Zagan, Remus, Zaharia, Răzvan, Micu, Adrian, Marketing universitar (Ediție online), Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, București, 2011
Isaic-Maniu, Alexandru, Mitrut, Constantin, Voineagu, Virgil- Statistică generală, Biblioteca digitală ASE, București, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=55&idb=
Jinga, Ioan, Istrate, Elena (coordonatori)- Manual de Pedagogie, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura BIC ALL, București, 2006
Kotler, Philip- Conform lui Kotler, Brandbuilders Group, București, 2006
Kotler, Philip- Kotler despre marketing: Cum să creăm,cum să câștigăm și cum să dominăm piețele, Brandbuilders Group, București, 2003
Kotler, Philip- Managementul Marketingului, Ediția a IV-a, Editura Teora, București, 2006
Manole, Victor, Stoian, Mirela- Marketing, Biblioteca digitală ASE, București, 2005
Micu, Adrian Micu, Angela-Eliza, Cercetări de marketing- metode, concepte, studii de caz, Editura Fundația Academică, Galați, 2001
Mitu, Augustin- Marketing, Universitatea Petrol-Gaze Ploiești, Facultatea Științe Economice, Catedra Management-Marketing Ploiești, 2006
Nicolai, Maria- Metodica predării disciplinelor economice, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2004
Oprea, Crenguta- Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universității din București, București, 2003
Pistol, Gheorghe M.- Marketing, Ediția a V-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007
Popescu, Ianuarie-Doru- Bazele statisticii, Ediția a II-a revizuită, Editura Evrika, Brăila, 1999
Prutianu, Ștefan, Anastasiei, Bogdan, Jijie, Tudor- Cercetarea de marketing. Studiul pieței pur și simplu, Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2005
Stone, Merlin, Bond, Alison, Blake, Elizabeth- Ghidul complet al marketingului direct și interactiv, Editura BIC ALL, București, 2006
Zaharia, Răzvan- Marketing social-politic. Suport de curs, Academia de Studii Economice București, Facultatea de Marketing, Catedra de Marketing, 2005
Zbuchea, Alexandra, Tehnici de promovare în afaceri. Curs (UVA), Editura FCRP, București, 2004
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cercetarea Audientei Mijloacelor de Comunicare In Masa (ID: 137459)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.