Cercetare Teoretica Asupra Politicilor Publice de Ocupare a Fortei de Munca In Mediul Rural
CUPRINS
Introducere
Partea I Cercetare teoretică asupra politicilor publice de ocupare a forței de muncă în mediul rural
I. Considerații generale asupra politicilor publice
I.1 Definirea conceptului de “politică publică
I.2 Implementarea politicii publice de ocupare a forței de muncă
II. Structura ocupării unui loc de muncă în mediul rural
II.1 Statutul ocupațional. Resurse sociale favorabile angajarii
II.2 Situația ocupării pentru grupurile defavorizate: rromi si persoane cu handicap
III. Politici și strategii orientate spre stimularea ocupării forței de muncă
III.1 Abordarea unor metode de reducere/eliminare a șomajului
III.2 Oportunități de inițiere a afacerilor
Partea II Cercetare practică asupra ratei de absorție a prsoanelor din Comuna Nufăru, Județul Tulcea pe piața muncii.
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Obiectivul principal al studiului prezent îl constituie încercarea de a evidenția felul în care dezvoltarea ruralului asigură o ocupare a forței de muncă din România.
Conceptul de rural sugerează ansamblul spațiului în care sunt situate satele, raporturile lor de interdependența și specificitate ecologică a comunității sătești. Totodată conceptul de rural desemnează anumite populații care se disting în interiorul colectivității umane sau al societății globale prin particularități economice, demografice, ecologice. Dezvoltarea acestuia constituie o temă de actualitate pentru cazul României, deoarece în ultimii ani pe teritoriul țării noastre au fost implementate numeroase proiecte menite să asigure integrarea intr-un număr cât mai mare a persoanelor din mediul rural.
Am ales această temă deoarece integrarea persoanelor din mediul rural pe piața muncii reprezintă o componentă importantă a economiei de piața. Ocuparea, dar și utilizarea eficientă a resurselor de muncă disponibile constituie un aspect nemijlocit legat de problematica pieței muncii. Ea reprezintă un element ce nu se poate separa de celelalte elemente ale pieței muncii, și în special de șomaj, deoarece tratarea lor separată nu poate surprinde totalitatea aspectelor, particularităților și implicațiilor asupra factorului muncă.
Consider că identificarea grupurilor de șomeri din aceste zone, motivarea acestora cât și implementarea unor programe gratuite de reconversie profesională ar ajuta aceste persoane la o integrare cat mai eficientă pe piața muncii. O altă oportunitate de sporire a veniturilor pentru aceste persoane poate fi reprezentată de inițierea unei afaceri în mediul rural, atragând dupa sine numeroase avantaje. Implementarea politicilor publice în mediul rural reprezintă o nevoie majoră pentru inserarea acestor persoanelor pe piața muncii.
Lucrara de față este structurată în două parți, prima parte, cea teoretică este alcătuită din trei capitole, iar a doua parte fiind reprezentata de cercetarea practică.
Primul capitol, poartă numele de „Considerații generale asupra politicilor publice”și cuprinde “Definirea conceptului de politică publică” precum și “Implementarea politicilor publice”. În cadrul primului capitol am definit termenul de” politică pubilcă” de asemenea am aratat ce implică etapa de implementare a politicilor publice.
Cel de-al doilea capitol se intitulează “Structura ocupării unui loc de muncă în mediul rural “ în care sunt punctate ca și elemente principale ” Statutul ocupațional. Resurse sociale favorabile angajarii”dar și „ Situația ocupării pentru grupurile defavorizate: rromi si persoane cu handicap”. În acest capitol am descris factorii determinanți în obținerea unui loc de muncă în mediul rural dar și măsurile ce trebuiesc luate pentru gruprile vulnerabile precum rromii și persoanele cu handicap.
Capitolul trei “Politici și strategii orientate spre stimularea ocupării forței de muncă” cuprinde “Abordarea unor metode de reducere/eliminare a șomajului” dar și “ Oportunități de inițiere a afacerilor “. În cadrul acestui capitol am evidențiat măsurile ce trbuiesc luate pentru reducerea șomajului precum si programele care au ajutat la crearea de noi locuri de muncă. În acelaș timp am prezentat motivele și avantajele inițierii unei afaceri în mediul rural.
Partea II este denumită “Cercetare practică asupra ratei de absorție a prsoanelor din Comuna Nufăru, Județul Tulcea pe piața muncii” fiind realizată prin metode de cercetare precum interviul și observația.
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA POLITICILOR PUBLICE
I.1 Definirea conceptului de „politică publică”
Termenul de „politică publică” a pătruns în studiile de specialitate și în limbajul curent din România destul de târziu (la sfârsitul anilor ’90) și exista în continuare numeroase ambiguitati la nivelul simtului comun asupra sferei de cuprindere a acestei notiuni. O posibilă explicație ar putea fi aceea că termenul a fost împrumutat din limba engleză – policy –, dar nu exista o traducere specifiă în limba româna, alta decât aceea de politică., sau în mod traditional, politica înseamnă cu precadere activitatea partidelor politice, a institutiilor legitimate prin mecanisme democratice (Parlament, Guvern și aparatele proprii de lucruale acestora), declarați ipolitice,campani ielectorale etc.. Ca urmare, România a preferat utilizarea termenului din literatura franceză, și anume cel de politică publică (politiques publiques).
„O politică publică este o rețea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor și a resurselor alocate pentru atingerea lor în situații specifice”.
Politicile publice reprezintă o serie de decizii interdependente care au în vedere alegerea obiectivelor de realizat, a mijloacelor și a resurselor alocate pentru atingerea scopului propus în contexte diferite. Prin politici publice se răspunde unor nevoi apărute în cadrul societății, astfel încât să se reducă decalajele referitoare la un domeniu sau altul.
Politica publică este un concept care desemnează pe de o parte orientarea principală și obiectivele ce se urmaresc a se realiza în sfera social, pe termen lung, mediu și scurt iar pe de alta parte mijloacele, instruméntele și masurile concrete de realizare a obiectivelor propuse.
Pentru a înțelege mai bine dimensiunile noțiunii de politică publică, sunt necesare o serie de concepte-cheie care ajută la construcția conceptului:
a) acțiunea în baza autorității: politica publică este o actiune implementată de structurile puterii, structuri care au autoritate legislativă, politică și financiară de a actiona;
b) o reacție la problemele societății : politica publică încearcă să raspundă unei nevoi/probleme concrete a societății (sau a unui segment al societății);
c) orientată spre un scop: politica publică este orientată spre atingerea unui set de obiective bine delimitate în încercarea de a rezolva o nevoie/problemă particulară a comunității (grupului-țintă);
d) cursul acțiunii: politica publică nu este o decizie singulară (acțiune sau reacțiune), ci o abordare/strategie integrată;
e) o decizie de a face/a nu face ceva: politica publică poate fi implementată cu scopul de a rezolva o problemă sau, bazându-se pe presupunerea conform căreia problema poate fi rezolvată în cadrul politicilor deja existente, un Guvern poate decide că nu este cazul să mai actioneze;
f) politica este dusa la îndeplinire de un actor/un grup de actori: politica este, în general, implementată de o structură de implementare alcatuită din mai mulți actori și în cazuri mai rare, de o singură structură (ex. Agentie guvernamentală);
g) o justificare a unei actiuni: orice politică publică trebuie să includă motivarea actiunii/non-actiunii;
h) o decizie luată: politică publică este o decizie asumată, nu o promisiune sau o intenție.
O privire maia atentă asupra definirii politicilor publice ne permite să distingem trei nivele diferite ale politicilor publice, în funcție de gradul în carea u un impact real asupra vieții cetățenilor. La un prim nivel avem alegeri de politici operate de către cei care dețin autoritatea de a folosi puterea publică pentru a influența viețile cetățenilor, reyultatul acestor alegeri fiind o politică ce poate fi implementată practic. La al doilea nivel, regăsim acțiunile realizate de guvernământ pentru implementarea politicilor alese ( de exemplu prin cheltuieli bugetare, angajare de funcționari, promulgare de reglementări). La cel de-al treilea nivel, regăsim impactul politicilor asupra cetățenilor, modul în care viața acestora este influențată de încercarea de implementare a unei politici.
Prin urmare, o politică publică reprezinta un ansamblu de măsuri luate de către o autoritate legală și responsabilă care vizează îmbunătățirea conditiilor de viață ale cetățenilor sau conceperea unor măsuri de stimulare a creșterii economice. Ea prevede, în general, o concentrare a diferitilor actori și o corelare a învățămintelor trase din experiențele lor instituționale și personale. Ea poate lua deseori forma reglementărilor sau stimulentelor care determină mediul social și economic.
II.2 Implementarea politicii publice
Implementarea reprezintă cu siguranță cea mai importantă etapă a procesului politicilor publice deoarece de reușita acestei etape depende realizarea politicilor publice.
Implementarea politicii publice presupune în egală măsură și adoptarea unui plan de acțiuni prin care varianta propusă ca soluție la problema de politică publică să fie practic pusă în aplicare. Pentru fiecare dintre activitățile subsecvente identificate, se vor stabili termene concrete de realizare, se va specifica cine este responsabil cu îndeplinirea respectivei activități, se va estima bugetul necesar realizării activității și se vor preciza rezultatele așteptate, precum și indicatorii propuși pentru măsurarea acestor rezultate .
Realizarea cu succes a implementării presupune cunoștințe solide în domeniul de activitate, din partea celor implicați. Nu de puține ori oficialii din instituțiile guvernamentale consideră procesul de implementare ca fiind neimportant mergând pe premiza că odata ce s-a luat decizia de realizare a unei politici, nimic nu impiedică aplicarea ei într-un proces aproape automat. Lucrurile nu stau insa deloc asa.
Pentru a implementa corect o politică publică, trebuie să se evalueze care dintre modelele normative de politică publică ar putea fi utilizate în realizarea sa. O importanță deosebita o reprezintă alegerea instrumentului de reglare sau a combinației de instrumente (piata, guvern, responsabilitatea societații civile).
Dificultățile care apar atunci dorim implementarea unei politici se datorează în primul rând problemelor pe care politicile publice urmează să le soluționeze. De asemenea implementarea poate fi îngreunată de diversitatea grupurilor vizate de politică și a comportamentelor acestora. De pildă, violența publică sau abandonul școlar au foarte multe cauze și de accea politicile care vizează numai unele dintre acestea pot să eșueze mai ușor. De asemenea cu cât mărimea ( ca procentaj în cdrul populației) a grupurilor vizate este mai mare cu atât implementarea este mai dificilă. În al doilea rând dificultățile în procesul de implementare pot apărea datorită contextului economic, social, politic în care se desfăsoară acest proces: schimbările în condițiile sociale pot duce la îngreunarea implementării ( de exemplu prográmele vizând abandonul școlar sunt mai difícil de implementat dacă o mare parte a populației sărăcește accentuat. În al treilea rând, unele greutăți în implementare derivă din capacitatea acenților carea u această sarcină de a crea mecanismele necesare: stabilirea de obiective clare și necontradictorii; utilizarea unor teorii adecvate privind mecanismele prin care se produc fenomenele, procesele și evenimentele respective; gestionarea resurselor financiare; capacitatea de a crea un lanț eficient, organizat ierarhic de cooperare între instituțiile implícate; recrutarea de personal cae se ocupă de implementare, precum si alte mecanism al doilea rând dificultățile în procesul de implementare pot apărea datorită contextului economic, social, politic în care se desfăsoară acest proces: schimbările în condițiile sociale pot duce la îngreunarea implementării ( de exemplu prográmele vizând abandonul școlar sunt mai difícil de implementat dacă o mare parte a populației sărăcește accentuat. În al treilea rând, unele greutăți în implementare derivă din capacitatea acenților carea u această sarcină de a crea mecanismele necesare: stabilirea de obiective clare și necontradictorii; utilizarea unor teorii adecvate privind mecanismele prin care se produc fenomenele, procesele și evenimentele respective; gestionarea resurselor financiare; capacitatea de a crea un lanț eficient, organizat ierarhic de cooperare între instituțiile implícate; recrutarea de personal cae se ocupă de implementare, precum si alte mecanisme.
Comunicarea eficientă și abilitățile de coordonare sunt esențiale pentru succesul întregii etape. Implementarea reprezintă faza procesului politicii prin care trebuie sa se atingă obiectivele stabilite. Aceasta reprezintă faza unei politici publice pe durata căreia sunt generate acte și efecte, pornind de la un cadru normativ de intenții, texte sau discuții publice.
Odată ce s-a obținut acordul tuturor factorilor decizionali asupra variantei optime de solutionare a problemei, aceasta trebuie facută cunoscută tuturor celor implicați, pentru a se stimula crearea unei legitimitați asupra solutiei. În anumite cazuri, este nevoie ca în această etapă, decidentul să procedeze la acumularea de noi resurse (negocieri,concretizarea unor parteneriate, angajarea de personal nou) si/sau să modifice anumite structuri organizationale să creeze organizații noi, să modifice/sporească responsabilitățile vechilor organizații.
Este demonstrat faptul că implementarea politicilor rareori implică doar superiori și subordonați din aceeasi ierarhie organizatională, cel mai probabil, fiind necesară și cooperareaaltor persoane,care pot face parte din altăorganizație guvernamentală (membri ai aceleiași structuri ierarhice)sau din organizațiile subordonate guvernului, sau care nu fac parte din nici o organizație.
Atât formularea politicii, cât și punerea ei în aplicare vor implica mai mulți participanți, cu moduri diferite de a întelege problema pe care politica încearca sa o rezolve și obiectivele politicii.
Implementarea politicii se poate adresa unei arii mari de participanți sau în funcție de aceasta unui numar limitat. Atunci când vorbim despre implementarea unei politici publice în numar limitat putem da exemplu implementarea unui politici de reconversie profesională într-un sat/ comună, beneficiarii acestui program fiind nevoiți să înteplinească anumite condiții de ligibilitate precum: să aibă vârsta după 40 de ani, domiciliu stabil în acel sat/comună unde are loc proiectul sau în anumite cazuri programul poate fi destinat doar persoanelor cu dezabilități, boli cronice sau orfanilor. Procesul de implementare va avea succes doar în momentul în care aceste persoane vor fi inserate pe piața muncii.
Prin urmare, implementarea politicilor publice nu este un proces coerent și linear. Schimbarea este cel mai adesea multidirecțională, fragmentată, frecvent întreruptă și impredictibilă.
Cum se stabilește succesiunea acțiunilor și spre ce se îndreaptă atenția poate fi extrem de dificil și poate varia în timpul procesului de schimbare a politicilor publice. Procesul de implementare al politicilor publice generează câștigători și învinși.
În mediul rural implmentarea politicii publice de ocupare a forței de muncă reprezintă o nevoie majoră, în special pentru persoanele aflate în șomaj, pentru persoanele cu dezabilități dar și pentru persoane de etnie rromă.
II. STRUCTURA OCUPĂRII UNUI LOC DE MUNCĂ
ÎN MEDIUL RURAL
II.1 Statutul ocupațional. Resurse sociale favorabile angajării
În România, 45% din populație locuiește în mediul rural iar cele 9,1 milioane persoane cât reprezintă populația ocupată, 2,5 milioane (aprox 28%) sunt ocupate în agricultură. Dintre acestea, mai mult de un milion reprezintă numărul lucrătorilor familiali neremunerați. În același timp, ponderea agriculturii în PIB este de 7-8%. Pentru orice țară, populația reprezintă izvorul resurselor de muncă, sursă de alimentare prezentă și viitoare a pieței muncii.
Ca să-și poată duce traiul de zi cu zi populația a desfășurat diverse ocupații. Activitățile agricole ocupă de regulă cele mai multe întinse zone, agricultura reprezentând “ coloana vertebrală “ a ruralului. În unele zone, cum sunt cele montane și piemontane, sivicultura împreună cu activități conexe siviculturii, exploatații forestiere, prelucrarea lemnului, activități meșteșugărești, casnice, este predominantă atât din punct de vedere territorial cât și ocupațional. De asemenea în únele zone montane, litorale și de deltă, pot fi activitățile agroturistice, de agrement, de pescuit și vânătoare sportivă. Creșterea populației într-un spațiu redus de teren a făcut ca locuitorii să inventeze meserii noi pentru a putea trăi.
Ocuparea unui loc de muncă are la bază un complex de factori determinanți care acționează oarecum simultan, dar în maniere diferite. Un prim criteriu de deosebire ar fi între cei care se regăsesc la nivelul cerereii sau la cel al ofertei de forță de muncă. Oferta este reprezentată de persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.
Cererea de forță de muncă derivă din nevoia angajatorilor de orice tip de a crește nivelul de bunuri și servicii oferite spre consum, ceea ce presupune mai mulți angajați.
Factorii determinanți în obținerea unui loc de muncă în mediul rural pot fi : nivelul de școlarizare, gen, etnie, varstă, infrastructură, religie, regiunea de rezistență.
Nivelul de școlarizare este cel mai important predictor privind deținerea unui loc de muncă. Mai mult de două treimi dintre persoanele cu studii superioare sau absolvente de școli postliceale sunt persoane ocupate. Absolvenții de școli profesionale sunt singura categorie de persoane preponderent ocupate, chiar dacă nu au studii superioare. În schimb, cei care au cel mult opt clase sunt cei mai vulnerabili din acest punct de vedere. Un fapt interesant este că o minoritate semnificativă dintre absolvenții de liceu (38%) sunt persoane inactive. Cauza acestui indicator poate fi observată prin disparitatea substanțială a statutului ocupațional în funcție de gen. O majoritate substanțială (72%) a tinerelor de 19 ani și peste, sunt inactive, cea mai mare parte fiind persoane casnice. De altfel, peste 62% dintre angajați sunt bărbați. Așadar, femeile din mediul rural formează o categorie de grup vulnerabil pe piața forței de muncă.
Pentru minorități, apartenența etnică reprezintă un factor predictor al reușitei pe piața forței de muncă. În proporție de 60%, tinerii maghiari sunt ocupați, cea mai ridicată pondere dintre grupurile etnice majore. În schimb, la rromi întâlnim cea mai ridicată pondere de persoane fără ocupație 38%.
Atunci cand vorbim de vârsta, posibilitatea integrării pe piața forței de muncă crește după 25-26 de ani. Aproape două treimi dintre tinerii ocupați, provin din această categoria de vârstă: 26-35 de ani. Până în 20 de ani, în proporție covârșitoare, tinerii sunt inactivi, fiind o vârstă la care sunt elevi sau studenți.
În ceea ce priveste religia, 28% dintr-un esantion consideră că, atunci când un angajator ar trebui să aleagă între două persoane cu același nivel de educație și calificare ar alege o persoană de religie ortodoxă.
Regiunea de rezidență este un alt factor predictor important al succesului pe piața forței de muncă. Regiunile de dezvoltare Vest și Nord Vest, respectiv în Banat, Crișana și Maramureș, se disting prin ponderile cele mai ridicate. În regiunile cu un nivel mediu de dezvoltare, precum Sud Vest Oltenia, Sud Muntenia și Centru, se regăsesc ponderile cele mai ridicate de persoane fără ocupație, în schimb, în regiunile tradițional cele mai sărace, Nord Est și Sud Est, se întâlnesc ponderile cele mai ridicate de persoane inactive.
În privința căutării unui loc de muncă, este de notat faptul că mijloacele mai moderne sunt rar întrebuințate. Cu alte cuvinte, tinerii din rural au o problemă de acces la informații privind oferta de locuri de muncă . Numai 20% au folosit Internetul și doar 7% au intrat în contact cu o firmă de recrutare. Și ofertele pe care le identifică sunt în acord cu structura angajatorilor disponibili pe plan local (mici întreprinderi-familiale), dar și cu dificultățile de a parcurge distanțe mai mari de 10 km. În absența unor mijloace de transport, tinerii se limitează la metode de căutare cu impact redus. Principala sursă de informații este reprezentată de prieteni, rude și cunoștințe (62%).
În lipsa altor variante, unii tineri au mers direct la sediul unor angajatori potențiali (35%), cel mai probabil din perimetrul geografic apropiat. Spre deosebire de mediul urban, presa scrisă (locală) rămâne încă un important mijloc de informare (31%), ceea ce îi diferențiază puternic pe acești tineri de cei din mediul urban din aceleași categorii de vârstă.
În consecința acești indicatori precum: nivelul de scolarizare, gen, etnie, vârstă infrastructură, religie si regiunea de rezistență pot influența într-o anumită masură obținerea unui loc de muncă. Resursele scăzute alocate învățământului dar și abandonul școlar care atrage dupa sine creșterea analfabetismului reprezintă piedici semnificative pentru inserarea persoanelor din mediul rural pe piața muncii. Spargerea acestor bariere prin alocarea de resurse suplimentare din bugeul de stat pentru dotarea unităților de învățământ cât și derularea unor campanii de motivare a elevilor cu risc de abandon ar putea duce mai tarziu la o inserarea cât mai bună a acestor persoane pe piața muncii.
II.2 Situația ocupării unui loc de munca pentru grupurile defavorizate: rromi și persoane cu handicap
Situația rromilor constituie, fără îndoială, o problemă de mare actualitate. Meseriile tradiționale ale romilor sunt relativ modest remunerate și din ce în ce mai puțin căutate (lăutari, argintari, fierari, spoitori, cărămidari etc.) Transmiterea cunoștiințelor legate de aceste meserii au fost preluate din generație în generație, ele fiind strâns legate de neamurile din care fac parte. Deși o parte din meseriile tradiționale ale romilor sunt cuprinse în lista meseriilor simple, acestea nu pot fi profesate în mod legal, pentru că cei care practică aceste meserii nu au, în marea majoritate, nivelul de școlarizare cerut de lege.
Sursele principale de venit sunt cele ocazionale, în mare parte din economia informală sau din ajutoarele sociale de la stat. Potrivit unor date mai recente, rata șomajului pentru comunitatea romă este de 24%, cea mai mare parte a populației roma desfășurând activități în economia subterană, iar 16% din populația romă trăiește exclusiv din ajutoarele sociale de stat. Săracia este un factor important al participării școlare scăzute, dar și ,,modelele culturale specifice diferitelor tipuri de comunități de romi au, de asemenea, o putere explicativă ridicată”. Femeile rrome au o situație mai dezavantajată, ele reprezentând mai puțin de o treime din numărul total al populației rrome angajate aproape jumătate (48%) dintre femeile rrome sunt casnice care nu au lucrat niciodată. Rromii au un nivel de educație mai scăzut în comparație cu populația majorității, fapt care le limitează accesul pe piața muncii, în contextul în care cererea pentru forța de muncă calificată este tot mai ridicată.
În cazul tuturor generațiilor, performanța școlară a majorității indivizilor este plasată sub cerințele actuale ale pieței muncii. Învățământul primar și gimnazial spre care se orientează cei mai mulți rromi se plasează sub nivelul cerut pentru o poziție bună pe piața muncii. În ceea ce privește factorii de risc pentru reușita școlară și cauzele eșecului școlar cu multiplele sale forme de manifestare, inclusiv abandonul școlar și neșcolarizarea, există diferite modele explicative care plasează pe un loc central individul (copilul), școala sau familia, considerate individual sau în interacțiune. În ceea ce privește ponderea neșcolarizarii („nu au fost înscriși niciodată la școală”) se poate constata că tendința ridicată a acesteia se menține de-a lungul generațiilor Deși în cazul generației adulte se observă o participare școlară substanțial mai ridicată comparativ cu generația vârstnică, generația actuală de vârstă școlară nu prezintă o ameliorare a participării școlare, ci dimpotrivă, gradul de cuprindere în sistemul de educație se reduce. Ca urmare a recesiunii economice din perioada de tranziție, în condițiile în care, deși gratuit, învățământul necesită suport material din partea familiei scăderea participării școlare este evidentă. În cazul generației de vârstă școlară, se menține ridicată și ponderea analfabetismului, aceasta fiind apropiată de cea înregistrată la nivelul generației adulte. Dacă aceasta din urmă reușește reducerea aproape la jumătate a ponderii analfabeților comparativ cu generația vârstnică, tendința nu se păstrează și în cazul actualei populații de vârstă școlară.
O treime din populație are nivel primar de educație și jumătate nivel gimnazial. Un sfert din populația aparținând minorității rromilor declară că nu știe să scrie și să citească. Tocmai din această cauză întâlnim o problemă a ocupării unui loc de muncă, generând un cerc vicios al sărăciei. Lipsa educației conduce la lipsa calificării, care implică posibilități limitate de angajare și care face să se orienteze către slujbe temporare, la negru, prost plătite, atragând astfel dezavantaje pe termen lung.
Rromii din comunitățile sărace și-au construit o imagine de victime ale sistemului social, devenind astfel dependenți de serviciile oferite de asistență socială. Cauza principală a sărăciei este lipsa veniturilor. Aceasta creează în plan psihologic și social o serie de atitudini specifice: ,,demoralizare, lipsă de speranță, lipsa capacității, lipsa de voință de efort de a ieși din situația de dificultate, resemnare, adaptarea la un mod de viață sărac”.
Doar unul din zece rromi a lucrat permanent în ultimii doi ani, iar 52% declară că nu au găsit nici un loc de muncă în această perioadă. În plus, majoritatea femeilor rrome au de foarte tinere un număr mare de copii de care trebuie să aibă grijă astfel, ocuparea femeilor de etnie rromă pe piața muncii este foarte scazută.
Factori ca migrația acceleratã și liberă circulație a romilor, dar și măsurile afirmative din cadrul politicilor pentru rromi au condus la mici schimbări în modelele ocupaționale ale populației de etnie rromă. În 2011, structura ocupaționalã a rromilor demonstreazã în continuare un grad scăzut de integrare pe piața muncii. Existã o pondere ridicatã a ocupațiilor nesigure care nu oferă permanență sau stabilitate. Gradul de ocupare al populației de rromi este de 35,5% , 36% și-ar dori un loc de muncã și 28% sunt inactivi. Este un nivel scăzut al ocupării în comparație cu cel național. La nivelul populației generale din România rata ocupării era în 2011 de 58%, iar rata șomajului de 7,6%. Ponderea rromilor care au un loc de muncă stabil este semnificativ mai mică: doar 10% dintre cei intervievați au lucrat permanent în ultimii doi ani, iar 51,5% din eșantion declarã că nu au lucrat niciodatã în ultimii doi ani.
Cea mai mare nevoie pentru populația rromă pare să fie, ca prim pas, oferirea accesului la sistemul educațional pentru copii și tineri, întrucât nivelul redus de educație al populației rrome, combinat cu un grad mare de discriminare duce la disparități mari pe piața muncii și un nivel foarte redus al productivității muncii.
O a doua nevoie majoră constă în asigurarea unor programe dedicate de consiliere profesională și sprijinirea accesului populației rrome la locuri de muncă din afara agriculturii.
O a treia nevoie constă în nevoia de a "transforma" munca la negru în muncă reglementată cu toate îndatoririle și beneficiile unui sistem de asigurări sociale funcțional.
O consecință a acestui tip de participare pe piața muncii o reprezintă nivelul extrem de mare de sărăcie la care este expus acest grup etnic.
Persoanele cu dizabilități au o rată de ocupare și mai mică în comparație cu persoanele de etnie rromă, conform datelor Institutului Național de Statistică, în 2011 existau 1.692 milioane persoane cu dizabilități, care aveau restricții pe piața muncii.
Numai 12,7% din persoanele cu dizabilități cu vârsta 18‐55 de ani au un loc de muncă, cu 57% mai puțin decât rata de ocupare a populației generale din aceeași categorie de vârstă. Cea mai mare nevoie pentru persoanele cu handicap pare să fie crearea de locuri de muncă corespunzătoare, potrivite pentru handicapurile specifice ale acestor persoane.
În plus, nivelul relativ redus de educație al persoanelor cu dizabilități este frapant (jumătate din persoanele cu handicap au absolvit cel mult 8 clase, iar ponderea crește la 60% în cazul celor cu un handicap grav, prin comparație cu circa 35% la nivelul populației). În mare parte numarul scazut al persoanelor integrate în învățământ se datoreaza lipsei unităților scolare speciale pentru aceștia.
Așadar, nu este îndeplinită o pre‐condiție relevantă pentru integrarea acestor persoane pe piața muncii, în special în cazul persoanelor cu un grad mai mare de dizabilitate.
Accesul pe piața muncii în mediul rural este mai redus pentru aceste grupuri specifice, o mare parte fiind chiar excluse din caza nivelului scăzut de educatie. În acest sens măsurile care trebuiesc luate presupun implementarea unor programe de integrare pe piața muncii pentru aceste grupuri, precum și derularea unor campanii de consiliere, motivare atât a persoanelr de etnie rromă cât și a persoanele cu dezabilități. O altă masură de integrare a persoaneror de etnie rromă pe piața muncii ar putea fi încurajarea voluntariatului și stimularea gradului de conștientizare a acestuia dar si participarea la programe de instruire intensivă în cadrul cărora se vor eliberarea diplime de calificare ce i-ar putea ajuta.
Pentru copiii rromi din mediul rural ca și măsuri pentru combatera abandonului școlar putem enumera:
asigurarea de ajutor social pentru transportul elevilor care se deplasează dintr-o localitate în alta și care provin din familii cu situație materială precară;
acordarea unei mese gratuite pentru elevii din ciclul primar și gimnazial
asigurarea rechizitelor școlare pentru elevii provenind din familii cu venituri scăzute
III. POLITICI ȘI STRATEGII ORIENTATE SPRE STIMULATRA OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ
III.1 Abordarea unor metode de reducere/eliminare a șomajului
În condițiile unei economii de piață modernă șomajul reprezintă principalul indicator al instabilității economice și al funcționalității pieței muncii.
Șomajul poate fi privit ca fiind o situație proprie persoanelor care și-au încetat involuntar activitatea și/sau nu se pot angaja, din cauza imposibilității găsirii unui loc de muncă.
Este vorba de un surplus de forță de muncă, făcând parte din populația activă și care nu lucrează, datorită:
a. pierderii locurilor de muncă;
b. creșterii ofertei de muncă peste capacitatea de absorbție a pieței muncii;
c. proastei funcționări a pieței muncii.
Șomajul se caracterizează prin nivel (mărime absolută sau relativă a numărului de șomeri), corespondența intrări–ieșiri din șomaj (căile prin care o persoană iese și, respectiv, intră din/în rândul șomerilor), durata șomajului, structura șomajului (pe vârste, calificări, sectoare de activitate tip de pregătire, sex etc.) și frecvența acestuia (de câte ori, în medie, lucrătorii devin șomeri într-o
perioadă dată de timp).
Este important de precizat că șomajul nu poate fi definit, pur și simplu, ca reprezentând acel număr de oameni fără un loc de muncă. O definiție atât de generală ar include și copiii, care sunt prea tineri pentru a munci, și pensionarii, care se află la vârsta încetării activității, sau alte categorii de oameni care nu doresc să desfășoare o muncă remunerată. Din moment ce aceste grupuri sociale nu ridică probleme economice grave, este corect ca ele să fie omise din statisticile șomajului. Tradițional, specificul ocupării din mediul rural determină un nivel relativ mic al șomajului, comparativ cu mediul urban. Într-adevăr, ponderea mare a populației din mediul rural ocupate în sectorul agrar determină un număr destul de mare de persoane ocupate pe cont propriu, inclusiv în gospodăria auxiliară privată pentru consum propriu sau vânzare, precum și o parte considerabilă care nu este prezentă pe piața muncii și, prin urmare, deghizează șomajul în alte forme de inactivitate.
Naveta poate ajuta la reducerea somajului în zonele rurale dar, în acelasi timp, poate redirecționa cererea pentru serviciile cheie de la furnizorii locali spre cei urbani, rezultând declinul furnizarii serviciilor locale. Migrația neta pozitivă în zonele rurale accesibile este adesea însotita de naveta la locurile de muncă în zonele urbane. Zonele rurale îndepartate se confrunta cu o migrație neta negativa relativ mare. Multi dintre cei care au calificare ridicata (în special tinerii) aleg sa facă carieră în zonele urbane mari, în care oportunitățile de promovare sunt mai mari. Zonele rurale îndepartate sunt neatractive pentru gospodariile în care ambii parteneri doresc sa urmeze o carieră profesională, deoarece probabilitatea de a satisface aspirațiile de carieră ale doi oameni cu înaltă calificare (specialiști) pe plan local este relativ scazută în comparație cu alte zone.
Datele statistice arată că, în perioada 2001-2008, pe fundalul descreșterii populației economic active și a celei ocupate din mediul rural, precum și a creșterii populației inactive, pe parcursul ultimilor ani, numărul șomerilor înregistrează o tendință stabilă de scădere. Această situație s-a modificat în 2009, când datorită efectelor crizei financiare și economice mondiale, numărul șomerilor din mediul rural a înregistrat o creștere semnificativă, constituind 33,5 mii persoane, comparativ cu 19,1 mii în anul precedent. Șomajul din mediul rural, asemeni altor indicatori ocupaționali, este puternic influențat și de sezonalitate, prin urmare, numărul șomerilor crește în cea mai mare măsură în perioada sezonului rece, când lucrările agricole, care constituie activitatea de bază din mediul rural, sunt stopate.
Șomajul nu lovește numai indivizii. Peste o anumită limită, el subminează întreaga societate. Munca nu este doar mijlocul de a-ți câștiga viața, ci este și un mod de a te identifica. Șomerul poate oricând să-și ocupe timpul, dar el nu mai are un loc definit în societate. Victima unei concedieri economice se consideră, adesea, și victima a unei concedieri sociale. Teama de șomaj bulversează comportamentele noastre sociale și atitudinea față de muncă. Șomajul a afectat într-o proporție mare tinerii, care reprezentau 48,4% din totalul șomerilor. Repartizarea somerilor după nivelul de instruire evidențiază că cei mai mulți dintre dintre șomeri aveau pregătire liceală (41,5%). Șomerii care au absolvit școlile profesionale, complementare sau de ucenici au represent 25,4%. Durata medie a șomajului fiind de 19 luni.
Fiind un dezechilibru care afectează, în diferite proporții, economiile tuturor statelor, diminuarea șomajului a devenit obiectiv major al guvernelor lumii. Prin asupra economiei (majoritatea pozitive, ceea ce nu exclude însă apariția unor necorelări și a unor urmări contrare celor anticipate).
În general, politicile utilizate contra șomajului sunt de două tipuri:
a. Politici pasive: Se referă la indemnizația de șomaj (care, în opinia unor economiști, nu face decât să scadă presiunea financiară care apasă asupra șomerului, fără a avea însă un efect pozitiv asupra volumului global al șomajului) și la reducerea numărului populației active (prin pensionări, creșterea perioadei de formare a tinerilor).
b. Politici active: Presupun o intervenție clară pe piața muncii, influențând real nivelul global al ocupării, prin:
– subvenții, în scopul reducerii costului salarial al firmelor și al promovării creării de noi locuri de muncă;
– strategii de formare profesională.
Întrucât aproape toate țările industrializate sunt confruntate cu rate ale șomajului considerate mult prea ridicate, autoritățile din aceste țări adoptă diferite măsuri, în vederea combaterii acestei situații nedorite. Paleta programelor active destinate piețelor muncii include patru categorii generale: mobilizarea ofertei de muncă, dezvoltarea aptitudinilor legate de ocuparea forței de muncă, promovarea spiritului de căutare activă și crearea directă de locuri de muncă.
Prima categorie, mobilizarea ofertei de muncă, cuprinde programe care urmăresc îmbunătățirea șanselor de angajare a persoanelor care ridică problem dificile de plasare și care, în absența unor asemenea măsuri, ar rămâne, probabil, inactive. În această categorie se includ pregătirea profesională a șomerilor adulți și a persoanelor amenințate de pierderea locului de muncă, măsuri speciale pentru tinerii șomeri și reabilitatea celor incapabili de muncă. O altă strategie vizează acordare de subvenții pentru susținerea ocupării curente a forței de muncă în sectorul privat și pentru sprijinirea persoanelor care se lansează în afaceri pe cont propriu.
Cea de-a doua categorie, dezvoltarea aptitudinilor de muncă, intră, cu precădere, în responsabilitatea patronilor și a sistemului național de educație și de pregătire a forței de muncă. În zonele în care oportunitățile de pregătire a forței de muncă sunt considerate insuficiente, politica pieței forței de muncă poate juca un rol complementar. Pare însă să se fi conturat o tendință mai pronunțată către elementul de pregătire a forței de muncă, în contextul politicilor pieței muncii, care
a afectat, în special, măsurile de mobilizare direcționate.
Cel al treilea obiectiv de politică economică în domeniul muncii, promovarea spiritului de căutare activă, urmărește să sprijine procesele prin care cei aflați în căutarea unui loc de muncă sunt puși în legătură cu potențialii angajatori. Această sferă de activitate a condus la apariția de noi metode, la o serie de schimbări organizatorice sau la alocarea de resurse adiționale pentru încurajarea și stimularea a noi sisteme de relații între cele două părți. Serviciile de intermediere și de plasare a forței de muncă reprezintă coloana vertebrală pentru atingerea acestor obiective și, deci, sunt relevante pentru toți angajații și toți angajatorii, ele concentrându-se, cu precădere, asupra nevoilor șomerilor, îmbrăcând frecvent forma unor programe speciale, destinate persoanelor afectate de șomaj pe termen lung.
Ultima categorie vizează crearea directă de locuri de muncă, implicând, fie muncă având caracter temporar fie, în unele cazuri, locuri de muncă cu caracter permanent în sectorul public sau în cadrul organizațiilor nelucrative.
Există câteva probleme care afectează politicile sociale și șomerii. Dincolo de incertitudinea care prevalează în privința diferitelor măsuri și a succesului acestora, sau de problema finanțării programelor destinate combaterii șomajului, o altă problemă vizează definiția precisă a forței de muncă. Ea exclude părți ale societății care ar fi interesate în munca renumerată și nu furnizează o măsură ideală pentru evaluarea întregului potențial de muncă. Unele persoane excluse sunt angajate în alte forme de activități productive, cum ar fi educația sau munca voluntară, altele nu doresc să se alăture forței de muncă, în actualele condiții, iar altele ar fi dispuse. Crearea locurilor de muncă în mediul rural s-a urmărit prin programele:
Programul pentru politica regională și coeziune s-a demarat sub coordonarea Agenției Naționale pentru Dezvoltara Regională cu obiectivele:
combaterea șomajului în rândul tinerilor;
acordarea de asistență pentru dezvoltarea regional în vederea restructurării parțiale a industriei și regiunilor afactate de declinul industriei;
Programul numit Fondul roman de dezvoltare socială a avut ca scop reducerea sărăciei, prin finanțarea de programe în condițiile rurale, pentru grupurile dezavantajate;
Programul SAPARD cu derulare din 2000 pe o perioadă de 7 ani și care se adresează în exclusivitate mediului rural.
Programul numit Pregatirea profesională a șomerilor a fost inițiat și coordonat de Agenția Națională pentru Ocupare și Formare Profesională și s-a adresat șomerilor preveniți din disponibilizările de la întreprinderile din zonele defavorizate.
Măsuri de diminuare a șomajului pot fi atat pe termen scurt cat si pe termen lung dintre care:
Măsurile pe termen scurt : au rolul de a proteja șomerii prin garantarea unui venit minim; se acordă diferențiat pe categorii de vechime în muncă dar și în funcție de salariu.
Măsurile pe termen mediu și lung : sunt orientate atât spre populația șomeră cât și spre populația ocupată spre a preveni șomajul.
– organizarea cursurilor de recalificare și reconversie profesională
– facilități acordate de către stat pentru crearea de noi locuri de muncă
– exploatarea unor domenii noi capabile să ofere locuri de muncă ( gestionarea deșeurilor și a pădurilor ,conservarea mediului, cercetare-dezvoltare).
Una din căile cele mai eficiente căi de ameliorare a ocupării în mediul rural constă în promovarea și susținerea afacerilor capabile să creeze noi locuri de muncă durabile și bine remunerate. Acest lucru poate fi realizat, pe de o parte prin acordare de asistență și consultanță, iar uneori și instruire privind deschiderea și gestionarea unei afaceri în mediul rural, iar pe de altă parte, prin facilitarea accesului la diverse împrumuturi necesare în susținerea afacerilor.
III.2 Oportunități de inițiere a afacerilor
Satisfacția celor care dezvoltă o afacere pe cont propriu este nemasurată, aceștia având o serie de avantaje atat pe plan social, material cât și moral legate de interdependența programului de lucru, de încrederea de sine și capacitatea de a ajuta pe alții, siguranța locului de muncă cât și de prestigiu. În acelaș timp persoanele care dezvoltă o afacere in mediul rural trebuie să țină cont de anumite caracteristici esențiale pentru alegerea ramurii în care doresc să activeze.
Aceste caracteristici fac referire la:
poziția geografică;
Aceasta fiind destul de importantă în alegerea unui afaceri depinzând de domeniul de activitate a acesteia. De exemplu dacă dorim inițierea unei afaceri în „Delta Dunarii” cu siguranță ne vom gândi la afaceri caracteristice zonei precum: piscicultura, turismul. Turismul rural nu necesită investiții mari pentru amenajările de infrastructură și suprastructură sau pentru alte dotari. Atunci când facem referire la turismul rural practicat în „Delta Dunării” ne putem gândi la satele turistice pescărești și de interes vânătoresc care pe lângă condițiile de cazare pitorești oferă și servicii culinar-gastronomice pescărești și vânătorești. Implicarea comuitaților în zonele turistice și atitudinea localnicilor față de dezvoltarea turismului ar trebui monitorizare permanent. Atunci cand ne facem referire la zonele montane la afaceri de prelucrare a lemnului și mineritul.
structura demografică;
Pentru ca o afacere să prospere trebuie sa facem o analiză a populatiei pentru a putea vedea varstă predominantă în acea zonă. De exemplu dacă aceasta este alcătuită preponderent din persoane vârstnice ne va fi greu să o revitalizăm economic. De asemenea atunci când vorbim despre structură demgrafică trebuie sa analizăm procentul persoanelor care au tendința de a migra atât spre mediul urban cât si în strinătate.
infrastructura;
Poate determina succesul unei afaceri în orice domeniu. Atunci când facem referire la inființarea unei pensiuni de exemplu este indispensabil racordarea la apa potabilă, canalizare dar si modernizarea drumurilor. Toate acestea vor spori profitul firmei respective.
Stabilirea motivelor de inițiere a unei afaceri este o condiție primordială pentru un start bun. Printre factorii care motivează deschiderea unei afaceri se numără: șomajul, neînțelegerile la locul precedent de muncă, lipsa unui venit regulat.
Încurajarea dezvoltării antreprenoriatului rural poate contribui la creșterea productivității în zonele rurale și, pe această bază, la creșterea standardului de viață al locuitorilor din aceste zone. Anteprenorii sunt diferențiați de persoanel statice prin curaj, spiritul creativ, capacitatea de a iniția ceva nou, de a recombina sau de a imagina noi combinații ale unor resurse deja existente. Din această perspectivă anteprenorul nu este neaparat persoana care inventează ceva noi , ci acea persoană care imaginează “ noi căi de a folosi mijloacele existente”.Mai buna valorificare a oportunităților existente în zonele rurale poate crește ratele profiturilor pentru activitățile economice de aici. Abordările care urmăresc dezvoltarea rurală nu pot ignora antreprenoriatul rural. Dimpotrivă chiar, programele din acest domeniu își măreasc șansele de succes dacă se concentrează pe eliminarea piedicilor din calea sectorului privat sau pe crearea infrastructurii critice pentru dezvoltarea inițiativei private.
Cu toții stim că poporul Român încă din cele mai vechi timpuri s-a ocupat cu valorificarea și cultivarea pamântului, acumulând în acest sens o experiență bogată. Astfel persoanele din mediul rural pot iniția usor afaceri care să le aducă cu profit substanțial.
O afacere profitabilă în acest sens poate fi cultivarea cătinii.
Această plantă conține de 2 ori mai multă vitamina C decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele. În fructele coapte, conținutul depășeste 400-800 mg la 100 g suc proaspat și conține:
vitaminele A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F;
celuloza, betacaroten (intr-un procent net superior celui din pulpa de morcov);
microelemente: fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe;
Fructul de cătină poate fi folosit:
în boli precum: ulcerul gastric și duodenal, alergiile, leucemia, urticaria, reumatismul, afecțiunile circulatorii, hepatice;
în vindecarea depresiei, a bolii Parkinson, a anxietății, a stresului, a anemiilor, chiar și a alcoolismului;
obezitatea poate fi desființată printr-un tratament adecvat cu miraculosul fruct;
Printre avantajele inițierii unei afaceri cu cătină se pot numară:
Cererea pe piața europeană a cătinei românești este din ce în ce mai mare. Culturile de cătină din România au un conținut fizico-chimic mai valoros, fapt care se reflectă în calitățile energetice și terapeutice extraordinare.
Cătina este rezistentă la temperaturi scăzute (-40 de grade Celsius), dar se comportă foarte bine și la temperaturi ridicate (+40 grade Celsius).
Este posibilă realizarea unei culturi fără fertilizatori și fară pesticide de sinteză, condiție imposibil de îndeplinit la alte specii de pomi sau arbuști fructiferi.
Este o cultură eminamente ecologică. Perfect realizabilă în practică, ușor de adoptat de cultivatori.
Catina intră pe rod în anul 3 de la plantare și are o durată de producție de 18-20 de ani.
Poți începe propria afacere beneficiind de fonduri europene. Tot ce ai de făcut este să accesezi măsura 141 – sprijinirea fermelor agricole.
Începand cu anul 3 de la plantare, cultura de cătină are un potențial productiv de cca 20 de tone/ha. Prețul de vânzare al cătinei fiind de 1,7-1,9 euro/kg.
Rentabilitatea cea mai mare o ofera uleiul de cătină, prețul său variază între 150 si 250 euro/litru. Dacă un hectar cultivat produce 250-270 litri, rezultă o cifră de 67.500 euro/hectar!
În consecința cultura de cătină poate fi o afacere de succes inițiată de către persoanele din mediul rural care se poate realiza relativ ușor, dar care ne poate imbunatați substanțial veniturile.
O altă afacere care se poate iniția în mediul rural poate fi apicultura.
Creșterea albinelor poate fi o afacere inițiată în mediul rural care va aduce un profit substanțial persoanelor ce o dezvoltă . În anul 1989 producția de miere a Romaniei reprezenta 1,4% din totalul mondial și 8,5% din productia Europei, ceea ce insemna 62,6kg/1.000 de locuitori, fată de media europeană de 30,7 kg si 20,6 kg media de pe glob, multumită climei și pădurilor de salcami, tei, numeroaselor suprafete cultivate cu pomi fructiferi si floarea soarelui.
Printre numeroasele avantaje ale acestei afaceri putem enumera:
1. Produsele apicole sunt 100% naturale, nu prezintă riscuri pentru consumatori, ci, dimpotrivă, au efecte miraculoase asupra sănătății oamenilor.
Cum această afacerea se bazează pe produse sănătoase, naturale, ale căror efecte terapeutice și alimentare sunt arhi-cunoscute și apreciate, lipsa clienților nu se va simți, aceștia putând fi: fie persoane fizice, fie companii farmaceutice de cosmetice;
2. Poți lucra în paralel cu jobul actual. Creșterea albinelor este o activitate placută, interesantă ce nu presupune mult timp. Câteva ore pe săptamană sau la doua săptamani vara și mai deloc iarna;
3. O afacere cu albine și produse apicole este ușor de demarat și nu necesită investiții mari. Poți porni de la 3-4 stupi, iar an de an se poate crește numărul lor în mod natural, prin roirea albinelor.
4.. Creșterea albinelor este o afacere de familie, pentru bunăstarea ei;
5. Creșterea albinelor este o afacere care va rezista în timp. Dacă această activitate a rezistat timp de mii de ani, cu siguranță nu va dispărea acum sau in viitor. Beneficiile produselor apicole fac ca această ocupație să fie mereu apreciată și cautată; 7. Produsele obținute în urma creșterii albinelor (miere, propolis, venin, lăptișor de matcă) sunt căutate și cerute în numeroase industrii (de la cea alimentară, farmaceutică la cea cosmetică), prin urmare există o piață de desfacere extinsă, cu clienți variați, ce apreciază calitatea unor produse naturale de excepție. Țara noastră dispune de toate condițiile necesare obținerii unor produse apicole de calitate superioară; 8.Începerea sau dezvoltarea unei afaceri cu albine se poate face doar din fonduri europene nerambursabile fară cofinanțare (una din puținele afaceri la care se primesc fonduri europene 100%, fară să venim cu bani de acasă) și matematic vorbind la prețurile din 2013 ne pot aduce încasări de aproximativ 3047 euro pe lună la 300 stupi, daca scădem cheltuielile avem un profit lunar de 2547 euro;
Primii pasi în inițiarea acestei afaceri presupun:
Primul pas în apicultură presupune procurarea stupilor. Numărul acestora trebuie să nu depășească cifra de 30, în caz că antreprenorul nu locuiește în apropiere de stupină. O astfel de achiziție ar costă în mediu 3.000 lei. Evident, dacă sunt construite de sine stătător, cheltuielile vor fi cu mult mai mici. Principala condiție pentru obținerea unei „recolte” bune de miere de albine este executarea la timp a tuturor lucrările ce țin de aceste insecte. Nu mai puțin important în îngrijirea albinelor este și capacitatea apicultorului de a menține albinele într-un număr constant pentru nu a permite reproducerea naturală (roirea); asigurarea la timp cu rezerve de furaje de calitate; crearea condițiilor optime pentru iernat; prevenirea bolilor, iar odată cu apariția acestora să fie capabil să le recunoască și să trateze albinele bolnave.
Stupina este de dorit să fie amplasată într-o arie protejată de vânt, între copaci sau clădiri, pentru a preveni decesul sau boală a albinelor. Totodată, aceasta poate fi într-o zonă pe pantă către sud, care în timpul zilei va fi bine iluminată de soare.
În absența condițiilor de mai sus, stupina trebuie îngrădită cu un gard mic sau un gard viu, al cărui înălțime va fi de 1,5-2 metri. Stupii trebuie amplasați la o distanță semnificativă de drumuri și alte poteci pe care oamenii circulă intens. Este strict interzisă ca stupina să fie amenajată în zone umede și joase, în apropiere de întreprinderile industriale. Aceasta implică din start îmbolnăvirea albinelor.
Este demn de remarcat faptul că, creșterea albinelor nu aduce doar un profit din vânzarea de miere, dar și din vânzarea de ceară de albine, propolis, venin de albine și chiar polen. Astfel, venitul dintr-o astfel de afacere este garantat și constant.
Lucrul cu albinele necesită îmbrăcăminte specială și îngrijire specială. Este posibil ca să doriți să vă ocupați și de reproducerea albinelor, dar este posibil ca să aveți nevoie de o persoană care să facă acest lucru, va vizita stupină din când în când pentru un salariu negociabil.
Cu toate ca se pot dezvolta numeroase afaceri în mediul rural, acestea sunt adesea împiedicate de un sir de factori. Cei mai frecvenți fiind lipsa resurselor financiare, lipsa abilităților de a iniția și dezvolta o afacere, lipsa timpului liber precum și teama unui eșec. Capitalul inițial necesar inițierii unei afaceri constituie însă principala barieră ce împiedică cei mai multi antreprenori. Cu toate acestea inițierea unor afaceri în mediul rural va crea noi locurilor de muncă, ducând astfel la creșterea și diversitatea veniturilor.
Cercetare practică asupra ratei de absorție a prsoanelor din Comuna Nufăru, Județul Tulcea pe piața muncii.
Această cercetare practică vine în completarea parții teoretice analizând în profunzime politicile publice de ocupare a fortei de muncă în mediul rural, în special în Comuna Nufăru Județul Tulcea. Comuna Nufăru este alcătuită din sate precum: Nufăru, Malcoci, Victoria și Ilganii de jos.
Aceasta se află situată în partea de nord-est a județului Tulcea, la o distantă de 12 km de reședința de judet, pe malul drept al brațului Sfantul Gheorghe. Accesul se face atat pe cale navigabilă, cât și pe uscat ( prin șoseaua Tulcea- Murighiol ).
Populația Comunei este alcătuită din 2.399 locuitori dintre care :
0-19 ani, 530 persoane
19-45 ani, 849 persoane
45-65 ani, 608 persoane
peste 65 ani, 412 persoane
Populația peste 18 ani este în număr de 2.035 locuitori, asftel: Nufăru- 918 locuitori, Malcoci- 849 locuitori, Victoria- 158 locuitori și Ilganii de Jos- 110 locuitori. Densitatea locuitorilor fiind de 45,55 loc/ km2.
Comuna Nufăru se bucură de puncte de interes turistic precum:
Cetatea Proslavița : este suprapusă in totalitate de catre localitate. Este situată pe malul drept al bratului Sfantu Gheorghe. Aici fost descoperite urme din epoca fierului, urmate in timp de vestigii ale epocii romane si romano-bizantine, descoperiri concentrate in capatul nordic al promotoriului nufarean
Delta Dunarii.
Delta Dunării reprezintă o destinație specială, prin caracteristicile sale (patrimoniu natural universal), una dintre cele mai importante regiuni turistice din România, prin originalitatea peisajului (relief, apă, vegetație, faună, populație și așezări umane).
Turiștii care își doresc un sejur în Deltă și aleg Comuna Nufăru, pot opta între :
Pensiunea turistică “ Stânca Dunării”
Satul de vacanta “ Steaua Apelor”
Casa Nichita
Casa Victoria
Pensiunea Lotus
În general locuitorii din Comuna Nufaru desfăsoară activități în agricultură, piscicultură, turism, zootehnie.
Metodele de cercetare folosite în cadrul cercetarii practice sunt interviul, și observația.
Interviul este compus din 11 întrebări, dintre care 7 întebari închise și 4 întrebari deschise. Acesta reprezintă cercetarea calitativă și presupune intervievarea unui numar restrâns de persoane având ca scop întelegerea opiniilor, credințelor și comportamentelor lor.
În scopul cercetarii am folosit un interviu structurat aplicat față in fatță tuturor respondenților. Din acest motiv:
întrebările au fost prestabilite, structurate într-o ordine rigidă;
s-a desfășurat într-un interval de timp limitat;
se centrează pe problema de studiu;
a dispus de o singură întrevedere;
Principalele obiective sunt reprezentate de evidențierea ratei de ocupare a forței de muncă din Comuna Nufăru, Județul Tulcea, enumerarea proiectelor de încadrare pe piața mucii precum si oportunitatile de angajare .
Avantajele interviului presupun:
colectarea unor raspunsuri spontane;
obținerea răspunsurilor de la persoane cu dezabilitati locomotorii;
abordarea unor probleme complexe;
posibilitatea observării comportamentelor non-verbale;
precizarea datei și locului convorvirii;
asigurarea unor răspunsuri personale, fără intervenția altora;
asigurarea controlului asupra succesiunii întrebărilor, fapt ce are consecințe pozitive asupra acurateței răspunsurilor;
asigurarea standardizării condițiilor de răspuns, lucru imposibil de realizat în cazul chestionarelor poștale
Publicul țintă participant la interviu:
persoane din Comuna Nufăru, Județul Tulcea
Lotul de cercetare este compus din 10 de respondenți dintre care:
4 femei cu vârsta cuprinsă între 18-29 ani, 2 femei cu vârsta între 30-50 ani;
2 barbați cu vârsta cuprinsă între 18-29 ani, 2 barbați cu vârsta între 30-50 ani;
Pentru o mai bună interpretare a interviului ( anexa 1) am ales să analiz răspunsurile pentru fiecare respondent în parte după cum urmează:
F. M în varstă de 29 de ani având domiciliul stabil în Comuna Nufăru, Județul Tulcea a confirmat că ultima scoală absolvită este liceul, iar în prezent este angajată cu carte de muncă . Aceasta a obținut un loc de muncă datorită programului operational numit “ serviciu mobil de orientare vocațională, formare profesională și consultanță în domeniul turismului rural”, desfăsurat în Comuna Nufăru, Județul Tulcea, obținând astfel o diplomă de administrator pensiuni turistice cu care s-a putut angaja în comună. Respondenta precizează că datorita săptaminilor de practică desfasurate pe parcursul programului s-a putut integra mai ușor pe piața muncii. În ceea ce privește inițiere unei afaceri în mediul rural susține că ar dori deschiderea unei pensiuni în Comuna Nufăru, Județul Tulcea, datorită turismului practicat în “Delta Dunării”, dar lipsa resurselor financiare reprezintă un factor blocant.
O altă persoană care a reușit să se integreze pe piața muncii este R. D în vârstă de 25 de ani cu domiciliu stabil în Comuna Nufăru, Județul Tulcea, având ultima scoală absolvită școala profesională. În prezent este angajată cu carte de muncă ca și lucrător hotelier datorită programului operațional numit “inovare socială pentru integrarea durabilă a femeilor pe piața muncii”, desfăsurat în Comuna Nufăru, Județul Tulcea. Aceasta relatează faptul că datorită rezultatului bun de la fínele programului operațional și a prezenței a putut obține un premiu bănesc. Respondenta suține că și-ar dori inițierea unei afaceri în mediul rural și anume deschiderea unei restaurant cu specific pescăresc dar invocă ca și impediment lipsa informatiilor legate de pașii ce trebuiesc urmați.
M. G în varsta de 47 de ani cu domiciliu stabil în Comuna Nufăru, Județul Tulcea, având ultima școală absolvită cea gimnazială, fiind fără ocupație susține că este inactiv pe piața muncii de peste 12 luni datorită nivelului scăzut de educație. În ceea ce privesțe inițierea unei afaceri în mediul rural suține că un s-a gandit datorita lipsei resurselor financiare. Acesta are cunostință despre programele opeaționale de integrare a persoanelor din mediul rural pe piața muncii desfășurate în Comuna Nufăru, Județul Tulcea dar precizează faptul ca nu a putut participa deoarece nu se incadrează grupului țintă.
R. D , cu o vârstă de 48 de ani având domiciliu stabil în Comuna Nufăru, Județul Tulcea având ultima școală absolvită liceul, susține că este în căutarea unui loc de muncă de peste 12 luni. Aceasta crede că o altă meserie decât cea dobândită o poate ajuta în integrarea pe piața muncii. Respondenta crede că inițierea unei afaceri în mediul rural ar fi o soluție bună de sporire a venitului dar lipsa resurselor financiare reprezintă un impediment. În ceea ce privesc programele operaționale de integrare a persoanelor din mediul rural pe piața muncii desfașurate în Comuna Nufăru, Județul Tulcea nu are cunoștință.
E. C în vârstă de 23 ani cu domiciliul stabil în Comuna Nufăru, Județul Tulcea, susține că deși are o facultate terminată și este în căutarea unui loc de muncă nu se poate integra pe piața muncii datorită lipsei de experiență. Acesta spune că s-a gandit la inițiere unei afaceri în mediul rural și anume deschiderea unui magazin alimentar, dar teama de un eșec reprezintă o barieră în acest sens. E.C are cunoștința cu privire la programele operațioanale de integrare pe piața muncii desfășurate în Comuna Nufăru, Județul Tulcea dar nu a putut participa datorită suprapunerii cu orele de curs din cadrul facultății.
R. E cu vârsta de 45 de ani, fără ocupație, având ultima scoală absolvită liceul spune că ar dori integrarea pe piața muncii și că este în căutarea unui loc de muncă dar lipsa de experiență o impiedică adesea. Aceasta susține că are cunoștință despre programele operaționale de integrarea a persoanelor din mediul rural pe piața muncii dar că nu are domiciliul stabil în Comuna Nufăru, Județul Tulcea și că nu poate participa. Respondenta precizează ca nu s-a gandit la inițierea unei afaceri în mediul rural .
P. R în vârsta de 26 de ani având domiciliul stabil în comuna Nufăru, Județul Tulcea iar ultima scoală absolvită fiind liceul, susține că este angajată cu carte de muncă datorită participării la unul dintre programele de integrarea a persoanelor din mediul rural desfașurate în Comuna Nufăru, Județul Tulcea numit „ inovare socială pentru integrarea durabilă a femeilor pe piața muncii”, astfel a putut obține diploma de cameristă. Respondenta susține că acest program a fost o oportunitate pentru a putea obține un loc de muncă în comună, eliminând astfel naveta către mediul urban. P.R afirmă că s-a gandit la inițierea unei afaceri în mediul rural și anume deschiderea unei cofetării dar lipsa resurselor financiare reprezintă o piedică.
A. A în vârstă de 34 de ani, are domiciliul stabil în Comuna Nufăru, Județul Tulcea iar ultima scoală absolvită este cea profesională. În prezent este angajată cu carte de muncă ca și recepționeră datorită programului operațional numit “inovare socială pentru integrarea durabilă a femeilor pe piața muncii”, desfăsurat în Comuna Nufăru, Județul Tulcea. Respondenta susține că in cele 6 luni de derulare a acestui program a putut acumula cunoștințele necesare profesării acestei meserii. În ceea ce privesește inițierea unei afaceri în mediul rural A.A crede că ar ajuta-o în diversificarea veniturilor dar lipsa timpului reprezintă un impediment. Aceasta și-ar dori deschiderea unei pensiuni.
I. V în vârstă de 42 de ani, domiciliul stabil în comuna Nufăru, Județul Tulcea iar ultima scoală absolvita fiind școala profesională afirmă că este angajat cu carte de muncă și are cunoștință despre programele operaționale de integrarea e persoanelor din mediul rural pe piața muncii, dar nu a particiat la aceste programe datorită faptului ca este activ pe piața muncii.Acesta crede ca inițierea unei afaceri în mediul rural i-ar spori veniturile dar îi este teamă de un esec datorită investiției mari. Acesta ar dori înființarea unei ferme cu bovine.
M.V în vârstă de 18 ani, având domiciliu stabil în Comuna Nufăru, Județul Tulcea și statutul ocupațional de elev, susține că nu este în cautarea unui loc de muncă. Acesta are conoștință despre programele operaționale de integrarea a persoanelor din mediul rural pe piața muncii desfășurate în Comuna Nufăru, Județul Tulcea și dorește să beneficieze de un astfel de program operațional după terminarea școlii. M.V susține că nu s-a gandit la inițierea unei afaceri în mediul rural deoarece nu are cunoștință despre cererea pieței.
În urma intervievării acestor persoane am putut trage concluzia că majoritatea respondenților în cautarea unui loc de muncă l-au putut obține prin participarea activă la aceste programe operaționale de integrare pe piața muncii, desfășurate în Comuna Nufăru, Județul Tulcea desfăsurate . Marea majoritate a celor intervievați sunt persoane cu domiciliu stabil în Comuna Nufăru, Județul Tulcea, ultima școală absolvită alternând între școala profesionala și liceul.
Persoanelor care au beneficiat de aceste programe au avut avantajul ca după terminarea orelor de pregătire dobândind diverse calificări să își poată găsi un loc de muncă chiar în Comuna Nufăru, Județul Tulcea, eliminând astfel naveta care păna atunci reprezenta un inconvenient, datorită eforturilor suplimentare considerabile atât în plan financiar cât și în plan fizic și psihic, cu atât mai mult pentru cei care au și o familie. Această oportunitate vine în sprijinul persoanelor cu posibilități financiare reduse, care astfel au șansa de a învăta o meserie.
Aceste programe au reprezentat pentru multe persoane o alternativă la învățământul profesional instituționalizat, permițând o organizare flexibilă în funcție de cererea pieței și de nevoile stringente ale societății în plan instituționalizat profesional. Participarea la aceste programe da calificare profesională, culminând cu finalizarea lui, constituie un real avantaj pentru persoanele inactive pe piața muncii, obținând totodata o certificare a modulelor parcurse și a competențelor dobândite. Nivelul de școlarizare reprezintă cel mai important predictor privind deținerea unui loc de muncă.
Un alt factor important al reușitei de integrare pe piața muncii este reprezentat de regiunea de rezidență. Cei mai mulți angajatori preferă persoanele rezidente în localitatea în care se află punctul de lucru al companiei. Naveta poate constitui de cele mai multe ori o problemă majoră atât pentru angajator cât și pentru angajat, datorită orelor de începere sau terminare a programelor de lucru.
Cea mai mare parte a persoanelor care au răspuns pozitiv pentru participarea la aceste programe , au fost tinerii cu vârste cuprinse între 18-29 ani, în special femeile pentru care inserția pe piața muncii s-a dovedit a fi mai grea. Atunci cand vorbim de vârstă, posibilitatea integrării pe piața forței de muncă crește după 25-26 de ani. Acestea au afirmat că datorită saptamânilor de practică desfăsurate la finalul programului operațional și-au putut însuși abilitați benefice angajării.
În ceea ce privește inițierea afacerilor în mediul rural cei mai mulți dintre persoanele intervievate doresc să devină înterprinzători dar sunt condiționați de lipsa resurselor financiare care constituie principala barieră. Un alt factor negativ care impiedică creșterea veniturilor sau diversificarea acestora este reprezentat de teama unui eșec, urmat de lipsa de informare precum și lipsa timpului liber. Domeniile în care cei intervievați și-ar dori inițierea unei afaceri sunt influențate de poziția geografică. „Delta Dunarii” fiind un important punct de atracție pentru turiști, datorită liniștii, a peisajelor dar și a preparatelor pescarești și vânatorești. În acest sens cei mai multi respondenți iși doresc deschiderea unei pensiuni, a unui restaurant cu specific pescăresc, a unui ponton plutitor.
Cea de-a doua metodă de cercetare calitativă, folosită în cadrul acestei cercetări practice realizată în Comuna Nufăru, Județul Tulcea este reprezentată de observație.
Ca metodă de investigație, observația poate fi definită ca fiind activitatea de urmărire și descriere sistematică a comportamentelor și evenimentelor ce au loc în mediul social. Descrirea ăn cazul observației implică o activitate de comparare, o reperare, o ierarhizare a deferențelor și asemănărilor.
Principalele caracteristici ale observației sunt:
este directă;
se desfășoară cel mai des în mediul natural al subiecților;
permite studierea unor subiecți care nu pot sau nu doresc să se exprime;
se poate analiza și contextul în care se desfășoară comportamentul studiat;
Avantajele ale obervației :
este o metoda cu caracter flexibil;
este o mtodă mai puțin intruzivă;
se pot furniza o gama largă de date;
observația permite accesul la fenomene care sunt și mai puțin evitate pri alte tehnici și poate fi replicată ;
observaorul un lucreayă c categorii teoretice prestabilite și el este acela care construiește teoriile ce vor genera, lega diferite categorii raționale;
Obținerea unor date valide și utile prin metoda observației presupune respectarea a unor etape distincte precum:
pregătirea observației;
desfășurarea observației propriu- zise;
prelucrarea, interpretarea și corelarea rezultatelor obținute cu cele furizate de alte metode;
Pregătirea observației implică realizarea unor acțiuni specifice precum:
stabilirea obiectivelor de urmărit;
documentarea și informare cu privire la caracteristicile obiectivului, precum și modul de manifestare;
întocmire unui plan al observației
utilizarea unor instrumente ajutatoare precum fișele de observație, foile de notare;
Obiectivele observației:
modalitatea de integrarea a femeilor din mediul rural pe piața muncii;
impactul integrarii pe piața muncii în rândul femeilor- creșterea bunăstarii;
domenii de activitate în care și-au inițiat afaceri persoanele din mediul rural
modul în care relaționeaza femeile cu copiii lor după ce au devenit active pe piața muncii;
situația ocupării unui loc de munca pentru grupurile defavorizate: rromi și persoane cu handicap;
Publicul țintă în cadrul observației este reprezentat de:
femeile din Comuna Nufăru, Județul Tulcea;
persoanele de etnie rromă din Comun Nufăru, Județul Tulcea;
persoanele cu handicap din Comuna Nufăru, Județul Tulcea
întreprinzătorii din Comuna Nufăru, Județul Tulcea
În cadul cercetării am efectuat o observație neparticipativă, realizată pe parcursul a două săptămâni după cum urmează:
Prima săptămâna
A doua săptămână
Cu ajutorul observației neparticipative, am putut vedea în prima zi a cercetării mergând la Primăria Comunei Nufăru un număr mare de persoane de etnie rromă care solicitau ajutorul de social.
RRomi din Comuna Nufăru, Județul Tulcea beneficiază de trei tipuri de ajutor social precum: ajutorul social general, contribuția la cheltuielile pentru încălzire și ajutorul social pentru copiii cu vârsta de până la doi ani. Dintre acestea cel mai important este ajutrul social general, constituind cea mai semnificativă și cea mai stabilă sursă de venit a rromilor. Efectele acestui sprijin rămân limitate, în special în ceea ce privește promovarea participării pe piața muncii cei mai mulți dintre beneficiarii de acest tip de sprijin au declarant că nu au lucrat niciodată.
Situația familiilor monoparantale, este de asemena foarte grea, femeia fiind în general este cea care crește copilul singură. Familia monoparentală presupune cresterea de catre un singur adult a unui sau mai multor copii. Aparitia familiilor monoparentale poate fi determinata de:
– divort;
– decesul unuia dintre soti;
– nasteri în afara casatoriei;
– adoptii din partea unui singur individ;
Lipsa tatălui poate avea grave urmări, astfel copiii sunt predispuși într-o măsură mai mare spre delicvență. Numărul mare de adolescente care rămân însărcinate precum și asupra copiilor sunt consecințe ale faptului menționat. Femeile sunt mai predispuse fi vicele crimelor violente, dacă sunt necăsătorite sau divorțate, iar tinerii bărbați neatașați unui cămin au tendința de a fi mai agresivi, violenți, înclinați spre abuzulde substanțe interzise; ei sunt, de asemenea, predispuși la o moarte prematura din cauza bolilor, accidentelor sau a neglijării de sine. În general aceste familii trăiesc în condiții foarte grele, având foarte multe lipsuri financiare. Femeile părinți unici se confrunta cu dificultăți financiare iar bărbații părinți unici cudificultăți domestice. Copiii din familiile monoparentale care au ca reprezentant mama , sematurizează mult mai devreme .Aceștia împart în mod egal cu mama treburile casnice. De asemenea copilul joaca rolul de ascultător și sfătuitor asemenea tatălui. Copilul îndeplinește și rolul de suport emoțional, de substitut al soțului absent. Mamele singure sunt frecvent nemulțumite de viața pe care o duc datorită resurselor financiare foarte reduse .
Sumele care se acordă de primărie în urma respectarii condițiilor variază în funcție de numărul copiilor precum:
70 lei pentru familia cu un copil;
80 lei pentru familia cu 2 copii;
85 lei pentru familia cu 3 copii;
90 lei pentru familia cu 4 sau mai mulți copii;
Familiile monoparentale dezvoltă un risc mai mare de sărăcie comparativ cu cel dezvoltat de cuplurile căsătorite. Principalele probleme financiare ale grupurilor vulnerabile sunt reprezentate de lipsa banilor pentru: mâncare, medicamente, întreținere și creșterea copiilor. Cei mai mulți susținători de familii monoparentale au un nivel de educație mediu‐redus. Nivelul redus de educație, combinat cu discriminarea, conduce la decalaje foarte mari în rezultatele pe piața muncii și în rate de productivitate extrem de reduse. Copiii care provin din familia monoparentale se maturizează timpuriu fiind investiți cu sarcini și roluri noi de la vârste mici.
A doua zi, având ca și locație de observare Pensiunea “Stânca Dunării” am putut vedea cum femeile care au participat la unul dintre programele operaționale de integrare a persoanelor din mediul rural pe pața muncii sunt acum angajate cu carte de muncă la acestă pensiune turistică din Comuna Nufăru, Județul Tulcea. Aceste femei au putut obține calificari profesionale precum cele de administrator pensiuni turistice, cameriste.
A treia zi mergând la unul din magazinele comunei am observat cum femeile care s-au putut integra pe piața muncii, dobândind acum un venit suplimentar fața de cel al soților, au devenit mai interesate de aspectul lor fizic, achiziționând într-o proporție mai mare decât de obicei produse de îngrijire personală. Datorită integrării pe piața muncii și a impactului zilnic cu diverse persoane din exteriorul familiei, femeile din mediul rural doresc să aibă un aspect căt mai plăcut, în acest fel crescându-le renumele. În același timp am observat că femeile din mediul rural inserate pe piața muncii sunt interesate într-o proporție mult mai mare de produsele de calitate mai bună, evitându-le pe cele cu prețuri scăzute. Rolul femei în cadrul familiei de asemenea are o importanță mai însemnată, trecându-se de la modelul tradițional al familiei unde puterea era inegală, barbatul fiind cel care adopta deciziile, la familia modernă în care partenerii au aceeași autoritate, deciziile fiind luate la comun.
A patra zi, obervând activitățile celor care și-au inițiat o afacere în mediul rural am putut deduce că cei mai mulți întreprinzători investeasc în afaceri mici în cadrul cărora să activeze membrii familiei, excluzând varianta de angajare a persoanelor din exterior. Deși multe persoane și-ar dori desciderea și adminstrarea unor afaceri mari, foarte puțini îndraznesc să își urmeze acest vis. Printre activitățile interprinse de persoanele din mediul rural se numară apicultura, piscicultura, deschidere unui magazin alimentar. Aceștia preferă acest tip de afaceri de teama unui esec dar și din lipsa capitalului.
A cincea zi, participatând la un botez desfașurat la Căminul Cultural din Comuna Nufăru, Județul Tulcea am putut observa cum barbații de etnie rromă practică meseriile transmise din generație în generație. În cadrul acestui eveniment barbații de etnie rromă din sat au putut obține un venit suplimentar practicănd meseria de lăutar. Această fiind și una dintre cele mai cunoscute meserii tradiționale pracicate de rromi. Neexistănd multe alternative în cazul acestor persoane de etnie rromă, datorită slabei calificări în meserii cerute pe piața muncii dar și a nivelului scazut de educație acești barbați sunt nevoiți să practice meseriile tradiționale. Aceste meserii însă sunt tot mai puțin cautatea .
A șasea zi a cercetătii a observat impactul pozitiv pe care l-a avut integrarea pe piața muncii asupra femeii. Datorită diversificării veniturilor, o familia și-a putut achiziționa un autoturism nou chiar dacă au fost nevoiți să renunțe la multe alte bunuri. Aceștia nu ar fi putut intra în posesia autoturismului și înainte de inserția femeii pe piața muncii. Datorită creșterii veniturilor, această familia nu mai este nevoită să apeleze la un credit bancar pentru a intra în posesia sa. Un alt factor este independența economică a femeii, adică femeia nu mai este întreținută de bărbat și poate singură să-și asigure subzistența și să ia decizii proprii, fără teamă de a fi supusă reproșurilor sau abandonată.
A șaptea zi mergând la Restaurantul “Steaua Apelor” am putut vedea cum cea mai mare parte a personalului angajat în cadrul restaurantului sunt femei cu domiciliu în Comuna Nufăru, Județul Tulcea. Acestea s-au putut angaja cu carte de muncă fie facând pe cont propriu cursuri de calificare profesională fie prin ajutorul programelor operaționale de integrare a persoanelor din mediul rural pe piața muncii desțășurate în cadrul comunei Nufăru, Județul Tulcea.
A doua săptămăna
În prima zi am putut observa numărul mare de persoane cu handicap care nu sunt integrate pe piața muncii. Puține persoane cu dizabilități și membri ai familiilor, precum și susținători ai acestora, au un nivel acceptabil de informații despre oportunități de angajare, prevederi legale și despre modalitatea de adaptare a unui loc de muncă. Creșterea nivelului de informații este un prim pas în capacitarea acestor persoane. Asigurarea de suport adecvat nevoilor fiecărei dizabilități în parte reprezintă o cerință majoră pentru acest grup vulnerabil. Este necesar dezvoltarea unor servicii de asistență vocațională specifice, pe tipuri de dizabilități, pentru a asigura o integrare specializată a acestor persoanelor astfel încât integrarea pe piața muncii să se poată realiza mai ușor.
A doua zi am putut observa că datorită integrarii pe piața muncii, femeile din mediul rural le pot asigura copiilor într-o proporție mai mare bunurile de care au aceștia nevoie. În deosebire acestea alocă mai mulți bani educării copiilor prin achiziționarea de noi rechizite sau trimiterea acestora la meditații cu profesori particulari, asigurându-le un pas înainte spre noi realizări.
A treia zi a cercetari am observat că cele mai multe femei datorită integrarii pe piața muncii le pot acoperi copiilor lor o gama mai largă de nevoi, dar petrec mai puțin timp cu aceștia. Cu cât copii evoluează în vârstă, cu atåt modelele de petrecere în comun a timpului liber devin mai ocazionale. La aceasta contribuie și orarele activității profesionale a părinților care sunt decalate față de ritmurile copilului. Lipsa de comunicare (redusă uneori la un simplu schimb de informații utilitare) provoacă rupturi și ascute conflicte din cadrul familiei, inclusiv conflictul între generații. Munca în afara domiciliului face ca spațiul acordat comunicării între soți, între părinți și copii, să se micșoreze. Părinții încearcă să compenseze acest fapt prin "răsfățul" copiilor (cadouri, bani de buzunar. Prezența mămicilor la ședințele școlare este mult mai redusă datorită lipsei de timp liber. În acest fel poate apărea o lipsă de informare a părintelui legată de evoluția copilului său . Aceștia le pot ascunde parinților adevăratele probleme ce le întâmpină la școală. De cele mai multe ori sarcina îndeplinirii acestor funcții trece în seama altor adulți, uneori membrii ai familiei extinse ( bunici, unchi sau mătușe sau a instituții de care copiii invață să aparțină ( grădinițe cu program prelungit, bone, after-school, diferite cursuri și activități). Femeile își continuă activitatea într-un număr mult mai mare după nașterea copiilor. Această rată a activismului, semnalează o schimbare în dinamica modelului familiar, în acest sens nu mai domină modelul care să impună o alegere între familia și carieră, femeile alegând să cumuleze cariera cu viața de familie. Această atitudine indicănd nivelul aspirațiile femeilor și egalitatea sexelor. Presați de obligațiile vieții profesionale, părinții tind să transfere prematur copiilor inițiativa și responsabilitatea. Dacă în familia tradițională rolul mamei era foarte important pentru că personalitatea ei construia punctul de plecare pentru copil, mama se implica mult mai mult în creșterea și educarea copiilor în comparație cu familia modernă. Deoarece mama nu avea un loc de muncă, o carieră profesională, ea se ocupa doar de gospodărie și de familia sa. De aceea copiii erau mult mai atașați de părinți. Datorită integrării pe piața muncii, femeile moderne sunt nevoite să petreacă mai puțin timp cu copiii lor, acesta reprezentând și cel mai mare incovenient.
A patra zi mergând la oficial poștal am văzut cum foarte multe femei de etnie rromă așteaptă alocațiile copiilor lor. Datorită veniturilor insuficiente sau în mult cazuri inexistente, alocațiile copiilor reprezintă sursă sigură de venit cu care se întrețin. Pentru că femeile de etnie rromă au o rată de absorție foarte scăzută pe piața forței de muncă, acestea așteaptă venirea alocațiilor la oficial poștal cu mult înainte de data la care ar putea intra în posesia lor.
Femeile de etnie rromă sunt reticiente atunci cand vine vorba despre cursurile de formare profesională. Abandonul cursurilor de calificare este justificat prin lipsa perspectivei reale/ imediate de ocupare și a organizãrii lor în sezonul muncilor ocazionale: nici acordarea venitului minim garantat , nici promisiunea unei calificãri (fãrã loc de muncã) nu îi determinã pe rromi sã renunțe la un venit sigur, cel al muncii de oportunitate.
Lipsa compensației financiare pe perioada cursurilor reprezintã un factor descurajant datoritã vulnerabilitãții lor sociale ridicate date de numãrul de persoane în întreținere (copiii, persoane fãrã venit,cu stare de sănătate precară) și a dominanței modelului familial în care bărbatul este responsabil pentru întreținerea financiară a familiei. Modelul dominant în structura familiilor rrome din Comuna Nufăru, Județul Tulcea este cel al familiei extinse, în care se regăsesc persoane din mai multe generații. Patrimoniul gospodăriei întregește imaginea, modelul dominant fiind al gospodăriei țărănești, fară mijloace moderne de lucru al pamântului, orientat spre o agricultură care un poate acoperi nici măcar consumul tuturor membrilor. Rolul tradițional al femeii rrome vizează educația copiilor, de la naștere până la căsătorie. De asemenea aceasta are rolul principal în zona sarcinilor domestice, fiind responsabilă de buna organizare a gospodăriei. Relațiile în familia rromă tradițională sunt de tip ierarhic, bărbații având o poziție privilegiată, în timp ce femeile au un status de inferioritate. De cele mai multe ori femeile decid în ceea ce priveșc lucrurile mărunte, cumpărături la piață, lucruri legate de școala copiilor, însă când este vorba de decizii cu grad de importanță mai mare decizia o adoptă bărbatul.
Inserția pe piața muncii în rândul femeilor rrome este foarte scăzută, în familiile rome aceptându-se ideea în care femeia este cea care se ocupă de casă iar barbatul trebuie să fie cel care aduce banii în famile. În privința discriminării percepute la angajare, trebuie subliniat că aceasta reprezintă un determinant major al marginalizării și excluziunii sociale. Percepțiile indivizilor arată că handicapul , vârsta înaintată și etnia rromă sunt principalele trei criterii „responsabile” de discriminarea la angajare. Astfel, ca și în cazul școlarizării fetelor rrome, și în ceea ce privește accesul pe piața muncii se poate observa faptul că femeia rromă este discriminată atât de propria familie, care îi îngrădește accesul la piața muncii, cât și de societate, datorită faptului că aparține etniei rrome.
A cincea zi, în cadrul Școlii Nufăru am observat lipsa de preocupare a femeilor de etnie rromă fată de copii lor. Majoritatea nu participă la ședințele școlare a copiilor, chiar dacă nu sunt inserate pe piața muncii, iar timpu le-ar permite acest lucru. În aceeași proporție negativă, femeile de etnie rromă nu îi sprijină în terminarea studiilor, preferând ca aceștia să practice munca zilieră. Cei mai mulți dintre elevii rromi abandonează școala la vârste fragede fie datorită modelului educațional oferit de parinți sau frați. De obicei elevii care abandonează școala provin din familii în care părinții nu au mai mult de opt clase. O altă cauză a renunțării la școală provine datorită dificultăților materiale. Familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, au probleme în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor și resimt uneori nevoia de forță de muncă, fie pe câmp, fie în gospodărie pentru a avea grijă de frații mai mici.
A șasea zi a cercetării am putut vedea cum mulți dintre bărbații de etnie rromă sunt zilieri. Datorită nivelului de școlarizare foarte redus inserția pe piața muncii pentru aceste grupuri defavorizate este foarte dificilă. Lipsa educației conduce la lipsa calificării, care implică posibilități limitate de angajare și care face să se orienteze către slujbe temporare, la negru, prost plătite, atragând astfel dezavantaje pe termen lung. Aceștia preferă să munceasă fără un program anume fie ajutând pe cei ce îi solicită la muncile gospodărești fie încercând să procure fier vechi , materiale reciclabile multumindu-se cu venituri care le acoperă doar hrana zilnică.
O altă alternativă pentru barbații de etnie rromă pare a fi munca în strainătate, odata cu aderarea la Uniunea Europeană aceasta realizânu-se mult mai ușpr. Principalele domenii în carea aceștia activează sunt meseriile care presupun o slabă calificare. Cea mai marea parte a persoanelor de atnie rromă muncesc în agricultură și construcții în țări precum Spania, Italia, Grecia. Găsirea unui loc de muncă este condiționată de ajutorul acordat în străinatate de cunoștințe, prieteni sau rude, aflate de mai multă vreme în țara respectivă. Durata de migrație este temporară. Aceștia ce reîntorc acasă, preferând să investească banii câștigați în construcția de case, cumpărarea de terenuri și autoturisme.
A șaptea zi am putut observa în stația de autobuz unele femei din Comuna Nufăru, Județul Tulcea, care fac naveta către mediul urban penru continuarea studiilor .Acestea urmează după caz școlile postliceale, liceul sau o facultate pentru a avea o șansă în plus în integrarea pe piața muncii. Terminarea studiilor reprezintă o nevoie majoră pentru acest grup de femei. Chiar și la vârste mai înaintate acestea sunt nevoite să termine anumite studii deoarece în caz contrar, inserția pe pața muncii este foarte greoaie, sau un se poate realiza.
În consecința pot afirma că modalitatea de integrare a femeilor la locul de muncă s-a realizat fie cu ajutorul programelor operaționale de integrare a persoanelor din mediul rural pe piața muncii desfășurate în Comuna Nufăru, Județul Tulcea, fie datorită cursurilor de calificare profesională realizate pe cont propriu. Aceste programe operaționale au avut un impact pozitiv asupra femeilor din mediul rural deoarece au dus la reducerea șomajului și implicit creșterea veniturilor. Grupul vulnerabil de femei aflate fără un loc de muncă sunt cele care nu au finalizat cel puțin 12 clase. Din acest motiv majoritatea acestor femei chiar și la vărste mai înaintate urmează scolile postliceale, liceul sau facultatea pentru a se putea integra pe piața muncii.
Un alt aspect inportant pe care l-am putut deduce în timpul observației neparticipative a fost legat de creșterea bunăstarii, chiar dacă aceasta are o evoluție lentă. Chiar dacă veniturile unei familii nu pot acoperi achiziționarea unei locuințe, acestea acoperă lipsurile materiale ce le resimt familiile în care doar bărbații sunt integrați pe piața muncii.
Datorită integrării femeii pe piața muncii au crescut semnificativ veniturile. În acest sens crește și armonia familiei, aceștia fiind mai pozitivi în ceea ce privesc ratele lunare și cheltuielile de întreținere. O schimbare pozitivă se observă și în educația copiilor, deoarece părinții alocă mai mulți bani sistemului educativ prin meditațiile particulare și rechizitele școlare. In zilele noastre diferența de clase sociale a disparut. Orice femeie are astăzi privilegiul să urmeze o scoală elementară dar cele mai multe dintre ele iși pot continua studiile atingând idealuri dintre cele mai înalte și aspirații mărete. Cu povara treburilor gospodărești uțurată de dezvoltarea tehnologiei moderne femeia zilelor noastre iși poate permite să studieze..Ce-i drept multe dintre ele sunt scutite chiar de grija educarii copiilor, lasand ca aceasta sa fie facută de cadrele calificate din creșe, cămine, gradinițe și școli. Pentru părinții tinerilor cu vârste până în 18 ani, prioritatea este ca și copiii lor să își finalizeze studiile, neexistând nici un fel de presiune în sensul angajării lor anterioare. Nu la fel putem spune și despre părinți rromi, aceștia prezintă un grad ridicat de dezinteres privitor la situația scolară a copiilor lor. Atât lipsa de interes a părinților rromi față de educația copiilor cât și mariajele timpurii sunt factori determinanți în producerea abandonului.
Marea majoritate a elevilor de etnie rromă abandonează școala în ciclul primar sau gimnazial, rămânând cu deficiențe de scriere și citire. Din păcate copiii sunt implicati în viața de familie, lucrând la vârsta la care ar trebui să se afle la școală, de aici declanșându-se o serie de procese care explică gradul scăzut de analfabetism în rândul romilor și slaba participare la sistemul formal al pieței muncii.
O altă cauză a renunțării la școală provine datorită dificultăților materiale. Familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, au probleme în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor și resimt uneori nevoia de forță de muncă, fie pe câmp, fie în gospodărie pentru a avea grijă de frații mai mici.
În ceea ce priveste calificarea profesională în meseriile moderne, care i-ar putea ajuta în integrarea pe piața forței de muncă există o lipsă acută de calificare.
Meseriile tradiționale ale rromilor sunt din ce în ce mai puțin solicitate în economia modernă, segmentul populației adulte cu calificare este redus. Marea majoritate a rromilor nu are nici o calificare, fapt care îi marginalizeaza pe piata muncii. Tânara generatie, datorită efectelor negative ale ultimelor decenii, prezintă un deficit și mai mare de calificare comparativ cu generația adultă/vârstnică. Aceștia preferă să muncească “la negru”, fiind mulțumiți cu bani ce le acoperă doar hrana zilnică. Fenomenul muncii “la negru”, fără contract de muncă și fără plata contribuțiilor sociale continuă să fie prezent într-o proporție îngrijorătoare pentru acest grup vulnerabil. Foarte multe familia rrome au însă ca și sursă de venit ajutorul social sau alocația copiilor, caz îngrjorător pentru societate.
Rromii din comunitățile sărace și-au construit o imagine de victime ale sistemului social, devenind astfel dependenți de serviciile oferite de asistență socială. Aceștia au nevoie de sprijin pentru a se integra în societate și nu numai ei, ci și ceilalți cetățeni, care datorită unor probleme legate de supraviețuire ajung să beneficieze de ajutor din partea statului devenind astfel dependenți de sistem.
Accesul la informație despre locurile de muncă disponibile reprezintă o altă problemă pentru rromii din Comuna Nufăru, Județul Tulcea. Un aspect îngrijorător este legat de inserția femeilor de etnie rromă pe piața forței de muncă, rata de ocupare fiind foarte redusă. Modelul dominant în structura familiei rrome este încă cel al familiei extinse în care se regăsesc mai multe generații. Un număr mare de membri într-o familie duc proporțional la o creștere a necesităților acelei familii. Femeile sunt responsabile de treburile gospodariei și creșterea copiilor, excluzându-se de cele mai multe ori ideea de angajare. Această practică fiind aplicată din generație în generație tuturor fetelor rrome.
Discriminarea din cadrul familiei se extinde în societate, în conflictele care apar în vecinatatea locuinței, în interacțiunea cu instituțiile publice și cu firmele angajatoare. Femeile rrome întâmpină dificultăți în obținerea unui loc de muncă din cauza lipsei pregătirii profesionale, a experienței nerelevante în muncă și a mentalității angajatorilor.
Cu o rată mult mai mică de ocupare pe piața forței de muncă se află persoanele cu handicap pentru care integrarea se dovedește a fi foarte dificilă.
Cea mai mare nevoie pentru persoanele cu handicap este crearea de locuri de muncă corespunzătoare, pentru handicapurile specifice ale acestor persoane. În plus, nivelul relativ redus de educație al persoanelor cu dizabilități este foarte mare. Numarul scăzut al persoanelor integrate în învățământ se datorează în mare parte lipsei unităților scolare speciale pentru aceștia. Majoritatea persoanelor cu handicap existente în Comuna Nufăru, Județul Tulcea au absolvit cel mult opt clase, aceasta fiind și principala barieră în inserția pe piața muncii.
Următorul aspect pe care l-am analizat în urma observației neparticipative este reprezentat de domeniile în care persoanele din mediul rural au reușit să înființeze afaceri.
Deși inițierea unor afaceri în mediul rural pezintă avantaje atat pe plan social, material cât și moral legate de interdependența programului de lucru, de încrederea de sine, siguranța locului de muncă cât și de prestigiu, foarte multe persoane întâmpină nunumărate piedici. Un aspect problematic în cadrul orcărei inițiative anteprenoriale este cel financiar, urmat de teama unui eșec, lipsa de motivare și lipsa de informare.
Cei care reușesc să pună bazele unei afaceri preferă să investească în afaceri mici în cadrul cărora să activeze membrii familiei sau rude apropiate, excluzând varianta de angajare a persoanelor din exterior. Argumentele cu care își susțin punctele de vedere vizează lipsa de încredere dar și veniturile mici de care dispun. Cel mai mare segment de populație care doreste inițierea unei afaceri în mediul rural este reprezentat de tineri insă o pondere relativ redusă exprimă și intenția fermă de a deschide a anumită afacere, intr.-un domeniu clar stabilit și au în vedere pașii pe care îi au de urmat în acest sens. Se poate observa și o anumită dezorientare și datorită necunoașterii pieței și a regulilor juridice și contabile ce țin de administrarea unei afaceri, dar și schimbărilor de pe piață, generate de criză.
Domeniile în care majoritatea persoanelor din Comuna Nufăru, Județul Tulcea doresc deschiderea unei afaceri sunt domenii influențate de tipul de specializare dobândit, dar de cele mai multe ori se limitează la afaceri mici din frica unui eșec. O modalitate a finanțării ar putea fi Fondurile Europene nerambursanile, însă majoritatea persoanelor care doresc înfiintarea unei afaceri se lovesc de piedici în accesarea acestora. Afacerile în carea activează cele mai multe persoane sunt specifice zonei precum piscicultura, apicultura, favorabile în “Delta Dunării”.
Anexe
Anexa 1
Exemplu de interviu
Buna ziua , mă numesc Solomencu Madălina-Nicoleta și sunt operator de interviu pentru realizarea unei cercetari practice. Aș vrea sa cunosc opinia dumneavoastră cu privire la proiectele operaționale de integrare a persoanelor pe piața muncii desfășurate în Comuna Nufaru, Județul Tulcea. Dacă sunteți de acord să răspundeți la intrebări sper să nu vă rapesc mai mult de 15 minute.
Vârsta…….
Sexul……..
1.Aveti domiciliul stabil in Comuna Nufăru, Județul Tulcea?
a. Da b. Nu
2. Care este ultima dumneavoastră școală absolvită?
a. primară
b. gimnazială
c. școala profesională
d. liceul
e. facultatea
f. fără scoală
3. Sunteți în căutarea unui loc de muncă?
a. Da b. Nu
4. Ce statut ocupațional dobândiți în prezent?
a. elev
b. student
c. angajat cu carte de muncă
d. angajat la negru
e. șomer/ fără ocupație
5. De cat timp sunteti șomer?
a. 3-6 luni
b. 7-12 luni
c. peste 12 luni
d. nu sunt
6. Ce credeti ca v-ar ajuta în obținerea unui loc de muncă?
a. o altă meserie
b. experiență în domeniu
c. absolvirea a cel puțin 12 clase
d. nu stiu;
7. Credeți că inițierea unei afaceri în mediul rural v-ar putea ajuta? Dacă da în ce domeniu de activitate?
………………………………………………………………………………………
7. Aveți cunostință despre programele operaționale de integrare a persoanelor din mediul rural pe piața muncii desfășurate în Comuna Nufaru Județul Tulcea?
a. Da b. Nu
8. Care este numele programului operațional de integrarea a persoanelor pe piața muncii la care ați participat?
……………………………………………………………………………………
9. Care este opinia dumneavoastră în legatură cu desfășurarea acestor programe operaționale de integrarea a persoanelor din mediul rural pe piața muncii?
…………………………………………………………………………………………………………………..
10. Ce calificare ați obținut în urma participării la aceste programe?
……………………………………………………………………………………..
11. Cum v-au ajutat aceste programe în inserția pe piața muncii?
……………………………………………………………………………………………………………………
Bibliografie
A. Cărți
Bernard Yves, Colli Jean-Claude , Vocabular economic și financiar, București, Editura
Humanitas, 1994
Bodea Gabriela Sistemul Economic între dezechilibru și dezvoltare, Editura.Dacia,Cluj Napoca ;
Bondar Florin, Politici publice și administrație publică, Editura Polirom, Iași, 2007;
Dolțu Claudiu, “Mediul rural între supraviețuire și oportunități de afaceri”, Editura Expert, București, 2011;
Dona Ion, Economie rurală, Editura Economică, București, 2000, p.251
Duică Gelu, Preda Marian, Accesul romilor pe piața muncii, Editura Cărții de Agribusiness, București, 2003;
Gabriela Stanciulescu ( coord.), Strategii și politici regionale de dezvoltare durabilă a spațiului dunărean.Provocări pentru turism, Editura ASE, București, 2004;
Jderu Gabriel, (coord), ,,Educația școlară a copiilor romi.Determinări socio-culturale”, Editura Vanemonde, Bucuresti, 2005;
Jigău Mihaela, Factorii reușitei școlare, Editura Grafoart, București, 1998;
Kerekes Kinga, Dezvoltare rurală. Ocuparea forței de muncă în mediul rural, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2010;
Miroiu Adrian ,Introducere în analiza politicilor publice, Editura Paideia, Bucuresti, 2001;
Moga Toader, Rădulescu Carmen Valentina Economia Industriilor și serviciilor, Editura ASE, București, 2003;
Popescu Angela, Dezvoltare Rurală, Editura Universală, București, 2002;
Popescu Raluca , Grupurile Vulnerabile și economia socoală, Editura Expert, București, 2001,
Profiroiu Marius Constantin, Elena Iorga, Manual Politici Publice, București, 2009;
Roșca Constantin, RoșcaDoina, Management. Strategii. Politici, Editura Universitaria, Craiova, 2005;
Raport de cercetare, O piață incluzivă în mediul rural, București, 2012, p. 110
Surdu Mihai, Educația școlară a populației de romi, Ed. Expert, București, 2002.
Tarnovschi Daniela (coord.) ,, Situația romilor în România, 2011.Între incluziune socială și migrație”, Editura Dobrogea, Constanța, 2011;
Vaculovschi Dorin, Ocuparea și șomajul în mediul rural, Biroul Național de Satistică, Chișinău, 2007.
Vlăsceanu Mihaela, Economie socială și antreprenoriat, Editura Polorom, Iași, 2010;
Zamfir Elena(coord.), ,,Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară”, Editura Expert, București, 2000;
B. Pagini Web
http://cultivacatina.ideideafaceri.ro/.;
http://www.crestere-albine.ro/.;
Bibliografie
A. Cărți
Bernard Yves, Colli Jean-Claude , Vocabular economic și financiar, București, Editura
Humanitas, 1994
Bodea Gabriela Sistemul Economic între dezechilibru și dezvoltare, Editura.Dacia,Cluj Napoca ;
Bondar Florin, Politici publice și administrație publică, Editura Polirom, Iași, 2007;
Dolțu Claudiu, “Mediul rural între supraviețuire și oportunități de afaceri”, Editura Expert, București, 2011;
Dona Ion, Economie rurală, Editura Economică, București, 2000, p.251
Duică Gelu, Preda Marian, Accesul romilor pe piața muncii, Editura Cărții de Agribusiness, București, 2003;
Gabriela Stanciulescu ( coord.), Strategii și politici regionale de dezvoltare durabilă a spațiului dunărean.Provocări pentru turism, Editura ASE, București, 2004;
Jderu Gabriel, (coord), ,,Educația școlară a copiilor romi.Determinări socio-culturale”, Editura Vanemonde, Bucuresti, 2005;
Jigău Mihaela, Factorii reușitei școlare, Editura Grafoart, București, 1998;
Kerekes Kinga, Dezvoltare rurală. Ocuparea forței de muncă în mediul rural, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2010;
Miroiu Adrian ,Introducere în analiza politicilor publice, Editura Paideia, Bucuresti, 2001;
Moga Toader, Rădulescu Carmen Valentina Economia Industriilor și serviciilor, Editura ASE, București, 2003;
Popescu Angela, Dezvoltare Rurală, Editura Universală, București, 2002;
Popescu Raluca , Grupurile Vulnerabile și economia socoală, Editura Expert, București, 2001,
Profiroiu Marius Constantin, Elena Iorga, Manual Politici Publice, București, 2009;
Roșca Constantin, RoșcaDoina, Management. Strategii. Politici, Editura Universitaria, Craiova, 2005;
Raport de cercetare, O piață incluzivă în mediul rural, București, 2012, p. 110
Surdu Mihai, Educația școlară a populației de romi, Ed. Expert, București, 2002.
Tarnovschi Daniela (coord.) ,, Situația romilor în România, 2011.Între incluziune socială și migrație”, Editura Dobrogea, Constanța, 2011;
Vaculovschi Dorin, Ocuparea și șomajul în mediul rural, Biroul Național de Satistică, Chișinău, 2007.
Vlăsceanu Mihaela, Economie socială și antreprenoriat, Editura Polorom, Iași, 2010;
Zamfir Elena(coord.), ,,Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară”, Editura Expert, București, 2000;
B. Pagini Web
http://cultivacatina.ideideafaceri.ro/.;
http://www.crestere-albine.ro/.;
Anexe
Anexa 1
Exemplu de interviu
Buna ziua , mă numesc Solomencu Madălina-Nicoleta și sunt operator de interviu pentru realizarea unei cercetari practice. Aș vrea sa cunosc opinia dumneavoastră cu privire la proiectele operaționale de integrare a persoanelor pe piața muncii desfășurate în Comuna Nufaru, Județul Tulcea. Dacă sunteți de acord să răspundeți la intrebări sper să nu vă rapesc mai mult de 15 minute.
Vârsta…….
Sexul……..
1.Aveti domiciliul stabil in Comuna Nufăru, Județul Tulcea?
a. Da b. Nu
2. Care este ultima dumneavoastră școală absolvită?
a. primară
b. gimnazială
c. școala profesională
d. liceul
e. facultatea
f. fără scoală
3. Sunteți în căutarea unui loc de muncă?
a. Da b. Nu
4. Ce statut ocupațional dobândiți în prezent?
a. elev
b. student
c. angajat cu carte de muncă
d. angajat la negru
e. șomer/ fără ocupație
5. De cat timp sunteti șomer?
a. 3-6 luni
b. 7-12 luni
c. peste 12 luni
d. nu sunt
6. Ce credeti ca v-ar ajuta în obținerea unui loc de muncă?
a. o altă meserie
b. experiență în domeniu
c. absolvirea a cel puțin 12 clase
d. nu stiu;
7. Credeți că inițierea unei afaceri în mediul rural v-ar putea ajuta? Dacă da în ce domeniu de activitate?
………………………………………………………………………………………
7. Aveți cunostință despre programele operaționale de integrare a persoanelor din mediul rural pe piața muncii desfășurate în Comuna Nufaru Județul Tulcea?
a. Da b. Nu
8. Care este numele programului operațional de integrarea a persoanelor pe piața muncii la care ați participat?
……………………………………………………………………………………
9. Care este opinia dumneavoastră în legatură cu desfășurarea acestor programe operaționale de integrarea a persoanelor din mediul rural pe piața muncii?
…………………………………………………………………………………………………………………..
10. Ce calificare ați obținut în urma participării la aceste programe?
……………………………………………………………………………………..
11. Cum v-au ajutat aceste programe în inserția pe piața muncii?
……………………………………………………………………………………………………………………
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cercetare Teoretica Asupra Politicilor Publice de Ocupare a Fortei de Munca In Mediul Rural (ID: 137452)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.