Cercetare Privind Rolul Exercitiilor Fizice In Prevenirea Si Tratarea Deficientelor Coloanei Vertebrale

CAPITOLUL III. CERCETARE PRIVIND ROLUL EXERCITIILOR FIZICE IN PREVENIREA SI TRATAREA DEFICIENTELOR COLOANEI VERTEBRALE

III.1. Organizarea cercetării

Mi-am ales această temă deoarece consider ca este de actualitate, avand in vedere incidenta deficientelor coloanei vertebrale. Consider ca exercitiile fizice atent selectionate si efectuate sub indrumarea unui specialist, au un aport important in prevenirea si recuperarea deficientelor coloanei vertebrale.

Pentru a realiza această temă am început prin a căuta material, a mă documenta și a cere sprijin didactic. Pentru a realiza acest studiu am ales un număr de 7 persoane tinere cu deficiente ale coloanei vertebrale.

III.2. Ipoteza lucrării

In realizarea acestui studiu am plecat de la ipoteza ca exercitiul fizic ocupa un rol foarte important in prevenirea si recuperarea deficientelor coloanei vertebrale. Dacă se aplică un program de exercitii fizice corective, exercitii analitice si exercitii pentru conditionare fizica, se asigura formarea simtului tinutei corecte, un tonus si o forta corespunzatoare grupelor musculare care trebuie sa mentina tinuta corecta si pozitia echilibrata a coloanei vertebrale, precum si sa confere intregului organism vigoarea generala necesara si inlaturarea starii de hipotonie generala. In scop profilactic pot fi combatute anumite deprinderi care pot favoriza sau accentua deviatia vertebrala.

III.3. Scopul lucrării

Scopul aceste lucrarii vizează:

alcătuirea unor programe de exercitii menite sa previna sau sa corecteze deficientele coloanei vertebrale;

evaluarea eficacității programelor de exercitii pentru diversele forme clinice de manifestare a deficientelor coloanei vertebrale..

III.4. Subiecții

Persoanele selectate pentru acest studiu au urmat un program de exercitii, pe durate variabile, intre 6-8 luni. Studiul s-a realizat in “Centrul de Recuperare Larymedical” din Tg-Jiu.

Cercetarea s-a realizat pe un eșantion de 7 persoane tinere, dintre care 3 fete și 4 baieti, cu vârste cuprinse între 8 – 16 ani. Proveniența acestora: 5 persoane provin din mediu urban iar 2 persone provin din mediul rural.

Pacienti alesi pentru acest studiu s-au prezentat cu deviatii ale coloanei vertebrale, 3 tineri cu scolioza, 3 tineri cu cifoza si 1 tanar cu lordoza.

Înaintea conceperi programului de recuperare de către kinetoterapeut, este necesară stabilirea unui prim contact cu pacientul, etapă în care se face examenul clinic. Această examinare clinică îi permite kinetoterapeutului să stabilească o relație cu pacientul, relație care avantajează personalizarea viitorului program de recuperare cu profilul pacientului.

Subiecții au început tratamentul kinetoterapeutic in urma unei atente examinarii clinice.

Sala de kinetoterapie din cadrul “Centrului de Recuperare Larymedical” este dotată cu: mese de kinetoterapie, spaliere, saltele, oglinzi, bandă de alergare, bicicletă ergometrică, scaune, mingi, bare paralele, bastoane, aparat multifitness, gantere de diverse greutati.

III.5. Metode de cercetare

Metoda observației

Cercetarea științifică se desfășoară începând cu contactarea directă a realității, căci cunoașterea umană apare ca necesitate, ea izvorăște din cerințele practicii și își atestă valabilitatea prin aplicațiile practice. Pentru rezolvarea problemei, mai întâi, se impune să obținem informații asupra sistemului care ne interesează. Obținerea de informații direct de la sisteme se realizează prin operația de observație. De la atitudinea de observare pasivă, se trece la activizare, conștientizare, raționalizare și organizare a observației. Astfel, observația devine o metodă științifică de investigare. Rolul și importanța ei se intensifică odată cu utilizarea experimentului.

Observația permite cercetătorului să desprindă anumite fapte remarcabile, cunoașterea acestor fapte conducându-l la o anumită ipoteză în cadrul informației de care dispune. În baza ipotezei enunțate se instituie experimentul propriu-zis, care are rolul de a verifica presupunerea făcută și de a sugera, eventual, alte întrebări. Observația este, prin natura ei, o metodă de constatare, dar, în același timp, și de explorare atentă a celor observate prin mobilizarea cunoștințelor anterioare, deci este o percepție fundamentală, dirijată, planificată și selectivă, întreprinsă cu un anumit scop. În urma observației apar ipotezele, apar problemele noi, la care pe baza experienței și cunoștințelor, avem anumite puncte de sprijin; ca urmare a observației se pot face clasificări, descrieri.

Înregistrarea observațiilor

Pentru justa orientare a observației, în legătură cu o anumită temă este necesară o schemă sau un protocol (program) de observație, se stabilește o anumită tehnică de notare și, dacă este nevoie, o terminologie minimă. Datele observației se notează în timpul sau, în orice caz, imediat după observare, deoarece timpul și alți factori ar  putea denatura datele.

Metoda experimentală

Metoda experimentală este un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental, care prelucrează atât fapte provenite din observație, cât și din experiment.

Prin experiență se înțelege totalitatea aptitudinilor, capacităților practice, a cunoștințelor despre realitatea înconjurătoare, dobândite de oameni în contactul nemijlocit cu aceasta, în procesul practicii social-istorice, al activității de transformare a naturii și a propriilor relații și instituții sociale, al interacțiunii dintre subiect și obiect.

Experimentul presupune o bază teoretică, reprezentată prin ipoteza conducătoare. O ipoteză neverificată în practică nu reprezintă un adevăr, iar o experiență fără finalitate precisă nu are sens.

În cadrul experimentului, condițiile de producere și desfășurare ale fenomenului sau procesului sunt supuse unei variații sistemice. Experimentul se caracterizează și prin posibilitatea de repetare a fenomenului sau procesului în aceleași condiții, pentru verificare.

Organizarea experimentului

Aceasta se referă la toate acțiunile întreprinse pentru ca experimentul să se deruleze în maniera care conduce la obținerea rezultatelor scontate. Prima acțiune se referă la selectarea subiecților.

Interpretarea rezultatelor cercetării 

Important pentru experiment este confirmarea ipotezei de cercetare. În prelucrarea și interpretarea statistică se pornește de la ipoteza nulă, conform căreia datele obținute sunt întâmplătoare, în timp ce ipoteza de cercetare afirmă existența unei diferențe datorate administrării  variabilei independente.

Rolul ipotezei în cercetarea științifică:

Principalul rol al ipotezei constă în sugerarea de experimente și observații noi. Chiar atunci când ideea urmărită se dovedește a fi falsă, cercetările cauzate de aceasta, răsplătesc autorul pentru faptul de a-și fi propus și urmărit o idee. În folosirea unei ipoteze se impune respectarea unor reguli:

1.nu insista în a susține idei care s-au dovedit ineficace;

2.se impune respectarea unei discipline intelectuale, necesară pentru a subordona ideile faptelor;

3.examinarea critică a ideilor: să nu fie acceptate primele supoziții, chiar dacă par evidente, fără observații, fără verificare și chiar, dacă este nevoie, reformulare;

4.evitarea concepțiilor greșite.

Anamneza

Este metoda prin care examinatorul obține date de la pacient (anturajul sau aparținătorii lui) cu privire la starea de sănătate și de boală, precum și mediul ambiental în care evoluează aceasta. Surse de obținere a datelor anamnezei: pacientul, aparținătorul sau anturajul lui, dosarul medical sau alte documente medicale.

Metode de efectuare a anamnezei :

monologul (ascultarea) : permite pacientului să-și exprime suferințele sale prezentând ca și avantaje : examinatorul poate observa mimica , gestica în timpul în care pacientul își exprimă suferințele sale ; diminua starea de tensiune între pacient și examinator când pacientul este lăsat să vorbească liber ; dacă acesta însă divaghează de la subiectul urmărit , trebuie să fie întrerupt politicos cu întrebări scurte ( ex. « de când a apărut ?»);

interogatoriul (interviul) : examinatorul pune întrebări cu privire la suferințele acestuia ; întrebările sunt : închise (cu răspuns scurt : da sau nu) și deschise (permit pacientului să răspundă prin fraze și să dezvolte subiectul respectiv) ;

observație :  ceea ce percepi ( cu simțul, auzul, văzul. )

datele biografice ale pacientului :

vârsta;

genul biologic ( sexul feminin/ masculin;

locul de naștere și domiciliul;

condiții de viață și de muncă.

motivele internării : simptomele majore; semnele relatate de pacient.

Metoda studiului bibliografic

Metoda studiului bibliographic constă în studierea sistematică a cărților, revistelor, publicațiilor și broșurilor de specialitate. Sursele bibliografice trebuie studiate cu atenție, unele paragrafe din publicații trebuie corelate cu altele, această metodă generând o activitate intelectuală intensă și complexă, obligând pe cel care utilizează să facă legături și să înțeleagă esența conținutului din materialele studiate astfel generând propriile constatări. Prin analiza celor citite se extrag idei ce se vor memora și prelucra mental.

Metoda grafică

Metoda grafica se foloseste pentru a avea o imagine cât mai clară asupra fenomenului studiat. Reprezentarea grafică se realizeaza prin:

– cronograme, prin care se exemplifică evoluția rezultatelor în perioada studiată, progresul sau regresul realizat de subiecți participant la studiu;

– poligonul de frecvență, cu ajutorul căruia se poate expertiza dispersia valorilor finale, pe grafice, delimitându-se valoarea medie;

– grafice sintetizatoare pentru progres, cu ajutorul cărora se exemplifică progresul la fiecare categorie de probe.

Metoda statico – matematica

Metoda matematico – statistică, ne furnizează o imagine mai riguroasa, mai completa despre fenomenele studiate. Baza deductivă a metodelor matematice folosite în știință permit formularea mai precisă a unor previziuni științifice.

Metoda statistico-matematică se face calculând principalii parametrii de tendință și dispersie. Matematizarea este etapa de construcție a teoriilor științifice ce presupune utilizarea conceptelor matematice în formularea ipotezelor și a procedurilor de deducție pentru derivarea consecințelor. Teoriile supuse matematizării presupune un înalt nivel de elaborare teoretică, care să le permită utilizare simbolurilor moderne și structurilor matematice.

III.6. Programe de exercitii pentru prevenirea si corectarea deficientelor coloanei vertebrale

Program de exercitii pentru prevenirea deficientelor coloanei vertebrale

Menținerea posturii și aliniamentului corect al corpului este deosebit de importantă si se poate obtine prin practicarea unor exerciții fizice globale destinate unui aliniament corect al corpului.

Exercițiul 1 – În ortostatism, cu picioarele apropiate, membrele inferioare perfect intinse, aplecăm capul și ne privim gleznele ; pentru aceasta este nevoie de o perfectă aliniere a toracelui, abdomenului și pelvisului ; se menține această poziție 10-15 secunde, după care se „rupe" poziția, fiind reluată apoi din nou – se repetă.

Exercițiul 2 – Mers prin cameră cu o carte pe cap, făcand opriri și reporniri ; se accelerează pasul.

Exercițiul 3 – Spatele la perete, corpul în contact cu peretele în trei puncte : călcaie, fese, occiput (barbia să fie pe orizontală) ; se menține poziția cateva secunde, urmand apoi relaxarea.

Exercițiul 4 –Spatele la perete, se ridică brațele prin lateral, mențindu-se la orizontală cateva secunde, după care se ridică deasupra capului; din această ultimă poziție se execută genuflexiunea (genunchii sunt orientați înainte).

Exercițiul 5 – Șezand pe sol, cu spatele și ociputul lipite de perete : brațele se duc „în cruce"; genunchii se flectează și se extind de cateva ori.

Exercițiul 6 – In șezand, cu genunchii întinsi : un baston ținuit pe omoplați se ridică cu brațele spre zenit, apoi se revine – tot timpul se controlează ținuta spatelui.

Exercițiul 7 – Mers pe toată talpa, apoi pe varfuri, cu mainile la ceafă, coatele trase înapoi : se ridică altemativ cate un genunchi spre piept, fără a modifica poziția corectă, dreaptă, a trunchiului.

Exercițiul 8 – În decubit dorsal, cu genunchii flectați la 90°: se presează lomba pe sol, sacrul basculand ușor în sus. (Treptat, se va ajunge ca acest exercițiu să se realizeze și cu genunchii întinși).

Exercițiul 9 – In decubit ventral, perfect întins : brațele întinse pe langă cap, cu palmele pe sol: se face extensia brațelor – capul cu fruntea la sol; coatele flectate, cu brațele pe langă corp, palmele pe sol la nivelul umerilor: se ridică antebrațele și palmele de pe sol.

Execițiul 10 – In patrupedie, cu brațele și coapsele perfect la 90° : se cifozează la maximum posibil întreaga coloană, se menține poziția, apoi se lordozează.

Programe de exercitii pentru corectarea deficientelor fizice

Program de exercitii pentru corectarea scoliozei în „C”

Din decubit dorsal:

Cu membrul superior de partea concavitatii ridicat pe lânga cap, membrul superior de partea convexitatii lasat pe lânga corp; pacientul ridica membrele inferioare la 45º, apoi flecteaza genunchii si îi duce spre partea convexitatii, revenire.

Cu picioarele prinse de ultima sipca a spalierului, membrul superior de partea concavitatii ridicat pe lânga ureche (flexie si abductie de 180º), membrul superior de partea convexitatii în abductie de 90º; pacientul executa arcuiri puternice spre spate.

Decubit ventral

Cu picioarele prinse de ultima sipca a spalierului, Membrele superioare pe lânga corp; pacientul executa extensia trunchiului concomitent cu ridicarea bratului de partea concavitatii si ducerea mâinii de partea convexitatii la ureche, mentine 6 secunde.

Pe o masa, cu trunchiul în afara suprafetei de sprijin, bratul de partea concavitatii este întins pe lânga ureche, bratul de partea convexitatii întins pe lânga corp; pacientul executa extensii ale trunchiului cu inspir, revenire pe expir.

Tehnica Cotrel: Cu membrele inferioare întinse, membrele superioare întinse pe lânga urechi; pacientul întinde întregul corp, apoi treptat se extind bratele, corpul se lordozeaza, membrele inferioare se extind din solduri.

Din decubit lateral

Pe partea concavitatii, cu capul sprijinit pe o perna, genunchii flectati, membrul superior de partea homolaterala în abductie de 90º, cotul flectat astfel încât mâna pacientului sa fie în regiunea occipitala, kinetoterapeutul pozitionat în spatele pacientului prinde cu o mâna de 1/3 inferioara a bratului iar cu cealalta mâna stabilizeaza bazinul; kinetoterapeutul executa ridicarea usoara a bratului în sus iar pacientul se opune.

Pe partea concavitatii, capul sprijinit pe o perna, bratul de partea homolaterala în flexie de 90º; pacientul executa abductia orizontala a bratului iar kinetoterapeutul pozitionat în spatele pacientului opune rezistenta la nivelul cotului.

Pe partea concavitatii; kinetoterapeutul apasa simultan pe umarul si bazinul pacientului iar acesta încearca sa ridice bazinul (se realizeaza o contractie izometrica de 5-10 secunde).

Din patrupedie

Pacientul ridica simultan membrul superior si cel inferior de partea concavitatii.

Cu fata la spalier, pacientul urca, cu mâinile, din sipca în sipca pâna la nivelul umerilor, apoi face arcuiri ale trunchiului.

Din ortostatism

Departat, bratele în abductie de 90º; pacientul executa ducerea membrului superior de partea concavitatii la piciorul opus pe expir, revenire cu inspir.

Lateral de spalier, de partea convexitatii, mâna de partea concavitatii prinde sipca de deasupra capului; pacientul executa flexia laterala a trunchiului.

Departat, cu mâinile în solduri: pacientul executa flexia laterala a trunchiului spre partea convexitatii, cu abductia membrului superior de partea concavitatii.

Mers cu mingea medicinala tinuta deasupra capului.

Program de exercitii pentru corectarea scoliozei în „S”

Din decubit lateral

Pe partea convexitatii, membrul superior de deasupra întins pe lânga cap; pacientul executa ducerea în cerc a membrului inferior spre înapoi.

Cu o perna mai tare sub zona lombara (partea convexa), membrul inferior de deasupra în abductie sprijinit pe un suport, membrul superior de deasupra cu o gantera în mâna: pacientul executa abductii-adductii ale bratului.

Decubit ventral

Cu membrul superior de partea concavitatii întins pe lânga cap iar celalalt la spate; pacientul executa ridicarea simultana a bratului întins si extensia membrului inferior de aceiasi parte.

Din patrupedie

Pacientul ridica simultan membrul superior si cel inferior de partea concavitatii.

Din pozitia „pe genunchi”

Genunchii departati, mâna de partea concavitatii pe umar, cealalta pe sold; pacientul executa flexia trunchiului pe expir.

Din ortostatism

Cu gantere în mâini; pacientul executa abductii ale membrului superior de partea concavitatii.

Cu mâinile pe solduri; pacientul executa flexia trunchiului concomitent cu abductia la 90º a membrului superior (de partea concavitatii).

Cu fata la spalier, trunchiul aplecat la 90º, o mâna prinde sipca de la nivelul umerilor, în cealalta mâna cu o gantera; pacientul executa flexii-extensii ale bratului de partea convexitatii.

Lateral de spalier, de partea convexitatii, pacientul apuca cu bratul de partea spalierului sipca de la nivelul bazinului, bratul opus prinde o sipca de deasupra capului; se executa flexia laterala a trunchiului spre spalier cu ducerea bazinului în partea opusa.

Mers cu mâna de partea convexitatii pe cap si una pe sold, la fiecare pas duce trunchiul în extensie.

Program de exercitii pentru corectarea cifozelor

Din decubit dorsal

Cu genunchii flectati, mâinile la ceafa, kinetoterapeutul cu mâinile pe coatele pacientului; executa usoare presiuni la nivelul coatelor iar pacientul extinde gambele.

Cu genunchii semiflectati, bratele în abductie de 90º, palmele pe sol; pacientul inspira o data cu proiectarea toracelui înainte, expira cu „sugerea” abdomenului.

Pe o minge medicinala, bratele sunt în flexie de 180º pe sol; pacientul executa rularea mingei pe sol.

Cu genunchii flectati, sub regiunea cifotica se plaseaza o pernita; pacientul respira controlat.

Din decubit ventral

Cu picioarele sprijinite pe o minge medicinala, mâinile sub barbie; pacientul inspira si expira liber.

Cu mâinile apuca gleznele, pacientul executa extensii maxime ale trunchiului si picioarelor si face câteva miscari de leganare.

Pe o masa, cu mâinile prinse de marginea mesei iar membrele inferioare atârnate la marginea mesei; pacientul executa extensii ale membrelor inferioare.

Pe o masa, cu trunchiul în afara suprafetei de sprijin, picioarele sunt sustinute de kinetoterapeut; pacientul executa extensia trunchiului concomitent cu ducerea bratelor în lateral.

Din pozitia „pe genunchi”

Usor departat, cu un baston apucat de capete pe umeri; pacientul ridica bastonul deasupra capului cu inspir, apoi îl coboara pe umeri cu expir.

Usor departat, cu un baston pe umeri; pacientul executa înclinari laterale ale trunchiului.

Usor departat, cu mâinile apucat de glezne; pacientul executa extensia ampla a capului si trunchiului pe inspir, revenire pe expir.

Cu bratele pe lânga corp; pacientul executa extensie ampla a capului si trunchiului, astfel încât sa se prinda cu mâinile de glezna, pe inspir, revenire pe expir.

Asezat pe calcâie, cu spatele la spalier, mâinile prind sipca de deasupra capului; pacientul executa extensia trunchiului, privirea înainte.

Din asezat

Pe banca de gimnastica, mâinile la ceafa, kinetoterapeutul este pozitionat în spatele pacientului cu mâinile pe partea posterioara a coatelor; pacientul executa miscare de adductie a omoplatului (ducerea înapoi a coatelor) iar kinetoterapeutul se opune.

Pe o saltea, genunchii extinsi, membrele superioare în extensie si rotatie externa, pacientul ridica bazinul de pe sol .

Din ortostatism

Cu spatele lipit de perete, bratele sunt întinse sus si lipite de perete; pacientul executa ridicari pe vârfuri, mentinând contactul cu peretele.

Cu spatele la spalier, la o distanta de un pas; pacientul executa extensia trunchiului pâna ce mâinile ating spalierul, coatele sunt extinse.

Cu spatele la spalier, calcâiele sunt lipite de spalier, mâinile prind o sipca de deasupra capului; pacientul executa ducerea bazinului înainte concomitent cu extensia trunchiului.

Cu spatele la spalier, cu un picior sprijinit pe sipca a treia; pacientul executa ducerea bratelor deasupra capului concomitent cu extensia trunchiului.

Cu un baston în mâini plasat la nivelul coapselor; pacientul executa ridicari pe vârfuri concomitent cu ducerea bastonului pe omoplati si a coloanei vertebrale în extensie.

Cu un baston în mâini plasat la nivelul coapselor; pacientul executa o fandare înainte concomitent cu ducerea bastonului deasupra capului si a coloanei vertebrale în extensie.

Mers pe vârfuri cu un baston prins la spate peste omoplati, coatele sunt flectate.

Din atârnat

Cu fata la spalier; pacientul executa extensia membrelor inferioare.

Cu spatele la spalier, picioarele sprijinite de sipca; pacientul executa proiectarea bazinului înainte.

Cu spatele la spalier, o minge medicinala plasata sub regiunea cifotica; pacientul executa flexii si extensii ale genunchilor.

Program de exercitii pentru corectarea lordozelor

Din decubit dorsal

Cu genunchii flectati, talpile pe sol, bratele pe lânga corp; pacientul atinge calcâiul stâng cu mâna stânga, apoi si pe partea dreapta; capul se ridica usor de pe sol.

Cu un picior peste celalalt si genunchii usor flectati, bratele în abductie la 90º, palmele pe sol; pacientul duce genunchii la piept ridicând usor bazinul de pe sol.

Cu genunchii flectati, talpile pe sol, mâinile cu degetele întrepatrunse sub ceafa; pacientul ridica un membru inferior cu genunchiul extins si face câteva miscari de balansare; capul si bustul sunt ridicate.

Cu membrele inferioare adduse (încrucusate) si flectate la 90º, genunchii usor flectati, bratele în abductie la 90º, palmele pe sol; pacientul ridica bazinul pe verticala.

Cu genunchii usor flectati, talpile pe sol, bratele în abductie la 90º; pacientul duce genunchii la piept.

Din asezat

Pe mingea Bobath; pacientul îsi trage abdomenul concomitent cu ridicarea usoara a unui membru inferior si flexia membrelor superioare.

Pe mingea Bobath; pacientul îsi trage abdomentul concomitent cu miscari din membrele superioare (flexii, extensii, abductii, adductii).

Pe un scaun, bratele pe lânga corp; pacientul executa flexia trunchiului pe coapse concomitent cu extensia bratelor.

Pe un scaun, talpile pe sol, bratele ridicate (flexie si abductie de 180º); pacientul ridica membrele inferioare punând talpile pe scaun iar cu membrele superioare duce genunchii la piept.

Pe un scaun, picioarele pe sol, coloana vertebrala lombara în pozitie neutra, abdomenul „supt”, în mâini 2 gantere, coatele sunt flectate; pacientul executa flexia alternativa a umerilor pâna la 80º, ritm alert.

Pe un scaun, bratele pe lânga corp; pacientul ridica membrele inferioare cu genunchii extinsi, concomitent cu extensia bratului.

Din ortostatism

În fata oglinzii, cu un baston în mâini; pacientul trece pe rând câte un picior peste baston.

Cu fata la spalier, picioarele departate, prinde sipca la nivelul umerilor; pacientul executa flexii ale trunchiului cu arcuire.

Cu un baston în mâini (bratele în flexie de 180º); pacientul executa ducerea unui genunchi la piept concomitent cu ducerea bastonului pe genunchi.

Cu spatele la perete cu o minge Bobath între spate si perete; pacientul flecteaza genunchii între 30º – 90º.

Mers pe calcâie, cu trunchiul usor flectat, bratele în flexie si abductie de 90º.

Mers cu mâinile la ceafa si ridicarea alternativa a genunchilor la piept.

Mers fandat cu mâinile pe solduri; pacientul executa flexia trunchiului la fiecare pas.

Din atârnat (cu spatele la spalier)

Pacientul duce genunchii la piept, kinetoterapeutul preseaza pe genunchi.

Cu genunchii flectati la piept; pacientul executa ducerea genunchilor spre dreapta/stânga.

Cu genunchii flectati, o minge se plaseaza pe coapse; pacientul duce genunchii la piept.

Cu genunchii flectati, o minge se plaseaza pe coapse; pacientul executa deplasare laterala cu ajutorul mâinilor.